Abordarea Biologică

SCURT ISTORIC:

Psihopatologia biologică este o abordare în care accentul este pus pe influența modificărilor
morfologice sau funcționale ale SN asupra genezei tulburărilor mintale. (Pichot, 1987). Ideea că
afecţiunile mintale au un substrat organic este destul de veche, iar evoluţia ei este trasată în mod
detaliat în lucrări specializate de istorie a psihiatriei sau a psihopatologiei.

Benedict Augustin Morel (1809-1873) elabo rează teoria degenerescentei, concepută ca „o

deviere în raport cu tipul uman normal, care este transmisă ereditar şi se agravează încetul cu încetul
pînă la stingerea familiei", iar Această teorie este reluată ulterior de Victor Magnan (1835-1912). În
Germania, Wilhelm Griesinger (1817-1868) consideră că suportul bolilor mintale trebuie căutat la
nivelul SN, într-o suferinţă organică, chiar dacă existenţa acesteia nu poate fi întotdeauna dovedită.

Exemplul autismului (ar putea fi propuse şi altele) sugerează complexitatea relaţiilor dintre tabloul
clinic sau expresia psihopatologică şi aspectele biologice conco mitente. Aceasta este, fără îndoială,
una dintre cele mai pasionante direcţii de cercetare viitoare în psihopatologia biologică.

La Moscova, S. S. Korsakov (1854-1900) descrie în 1887 sindromul care îi poartă numele şi

în cadrul căruia tulburările mintale (amnesia anterogradă, dezorientare, confabulare) sînt asociate
unei polinevrite şi au în general alcoolismul drept cauză determinantă.

Opera lui Emil Kraepelin poate fi considerată drept apogeul psihiatriei organiciste. Demenţa
precoce şi psihoza maniaco-depresivă constituie 2 entităţi foarte importante printre maladiile
endogene (se dezvoltă în interiorul organismului), afecţiuni care ţin numai de individul bolnav.
Eugene Bleuler pune accentul pe mecanismele psihopatologice şi nu pe descrierea bolilor. Evoluţia
ulterioară a organicismului implică apariţia a 2 curente, psihobiologia (dezvoltată de A. Meyer) şi
organodinamismul lui H. Ey, care vor marca dezvoltarea psihopatologiei biologice.

PROBLEME CE POT FI SOLUȚIONATE PRIN INTERMEDIUL ABORDĂRII BIOLOGICE

- Tulburarea bipolară

- Tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție (ADHD)

- Schizofrenia

- Depresia majoră
 - Demența precoce

Tulburarea bipolară

Tulburarea bipolară (depresie maniacală) este o tulburare mintală care cauzează perioade de
depresie și perioade de dispoziție anormal de crescută (manie), dacă este mai puțin intensă și
simptomele de psihoză sunt absente - hipomanie. Abordarea biologică în tratarea tulburării bipolare
se concentrează pe utilizarea tratamentelor care vizează aspectele neurobiologice ale afecțiunii.

- Tratamentul cu medicamente este adesea o componentă centrală a abordării biologice a

tulburării bipolare. Aceste medicamente includ stabilizatori de dispoziție, cum ar fi litiul și
antipsihoticele atipice. Aceste medicamente acționează pentru a regla nivelurile de
neurotransmițători și alte procese neurobiologice implicate în tulburarea bipolară.

- O parte importantă a gestionării tulburării bipolare este educația pacientului și a familiei

despre afecțiune. În cadrul acestei educații, se pot aborda aspecte biologice ale tulburării,
cum ar fi mecanismele neurobiologice subiacente și rolul medicamentelor în controlul
simptomelor.

- Există cercetări care sugerează că anumite schimbări în dietă și stilul de viață, cum ar fi
reducerea consumului de alcool și cofeină și menținerea unui program regulat de somn, pot
avea un impact pozitiv asupra gestionării simptomelor tulburării bipolare.

Tulburarea bipolară este o afecțiune complexă și că abordarea biologică este doar una dintre
multiplele modalități de tratament disponibile. De multe ori, un plan de tratament eficient implică o
abordare integrată, care combină intervenții biologice, psihologice și sociale pentru a oferi cea mai
bună îngrijire posibilă pacientului.

Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD)

Este o tulburare mintală de tip neurologic. Se caracterizează prin dificultăți în a fi atent,

activitate excesivă și moduri de comportament fără a se ține cont de consecințe care nu sunt
specifice vârstei.Tratamentele biologice, cum ar fi stimulantele, pot fi utilizate pentru a îmbunătăți
atenția, concentrarea și controlul impulsurilor la persoanele cu ADHD, prin modificarea nivelurilor
de neurotransmițători în creier, în special dopamina și norepinefrina.

- Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) poate fi o componentă utilă a tratamentului

ADHD. Aceasta poate ajuta la identificarea și modificarea gândurilor și comportamentelor
 disfuncționale care pot agrava simptomele ADHD și poate oferi strategii pentru gestionarea
acestora.

- O parte importantă a tratamentului ADHD implică educația și sprijinul pentru părinți și

copii. Înțelegerea afecțiunii, gestionarea comportamentelor problematice și dezvoltarea
strategiilor de gestionare a simptomelor pot contribui la îmbunătățirea calității vieții pentru
persoanele cu ADHD și familiile lor.

Schizofrenia

Este o psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și de răspunsuri

emoționale inadecvate. Tulburarea se manifestă prin halucinații auditive, deliruri paranoide sau
bizare sau prin vorbire și gândire dezorganizate și este însoțită de disfuncție socială sau ocupațională
semnificativă.

- Antipsihotice - aceste medicamente sunt considerate terapia principală pentru schizofrenie.

Ele acționează prin blocarea receptorilor de dopamină în creier, ajutând la reducerea
simptomelor psihozice, cum ar fi halucinațiile și delirurile, dar și la modificarea activității
neurotransmițătorilor.

- Psihoeducație și sprijin social: Educația și sprijinul pentru persoanele cu schizofrenie și

familiile lor sunt esențiale pentru gestionarea acestei tulburări. Înțelegerea bolii, gestionarea
stresului, îmbunătățirea abilităților sociale și adaptarea la viața cu schizofrenie pot contribui
la îmbunătățirea calității vieții.

- Monitorizarea regulată a simptomelor și a efectelor tratamentului poate ajuta la identificarea

și gestionarea problemelor într-un stadiu incipient. Intervenția precoce în cazul apariției unor
simptome noi sau a exacerbării simptomelor existente poate contribui la prevenirea
complicațiilor și la îmbunătățirea prognosticului.

Depresie majoră

Sau Depresia clinică este o tulburare afectivă caracterizată de cel puțin două săptămâni de
dispoziție scăzută prezentă în majoritatea situațiilor. Abordarea biologică poate implica utilizarea
medicamentelor antidepresive pentru a regla nivelurile de neurotransmițători în creier, cum ar fi
serotonina, norepinefrina și dopamina, pentru a îmbunătăți starea de spirit și funcționarea mentală.

- Administrarea antidepresivelor: Aceste medicamente sunt considerate tratamentul de primă

linie pentru depresia majoră. Ele acționează prin creșterea nivelurilor de neurotransmițători,
în special serotonină și/sau noradrenalină, în creier.
 - Terapie cu lumină: Pentru persoanele cu depresie sezonieră sau cu un ritm circadian
perturbat, terapia cu lumină poate fi benefică. Această terapie implică expunerea la lumina
artificială intensă timp de aproximativ 30 de minute până la câteva ore pe zi și poate ajuta la
îmbunătățirea stării de spirit și a nivelului de energie.

- Terapia cognitiv-comportamentala este o alta forma de tratament pentru depresie, avand cele
mai bune rezultate la copii si adolescenti. Prin terapie se doreste schimbarea modului de
gandire autodistructiva, precum si a comportamentelor; aceasta forma de terapie are la baza
ideea ca gandurile ne influenteaza comportamentul si ca schimbarea lor ajuta si la
modificarea comportamentului.

- Psihoterapia (terapia prin vorbire) poate ajuta la ameliorarea unor simptome asociate
depresiei, mai ales in cazul unei imagini distorsionate asupra lumii. Pentru formele usoare de
depresie sunt suficiente schimbarea stilului de viata si psihoterapia

Demența precoce (Alzheimer)

Tratamentul bolii Alzheimer prin intermediul abordării biologice în psihopatologie implică

gestionarea și încetinirea progresiei simptomelor cognitive și comportamentale specifice acestei
afecțiuni. Deși nu există un tratament curativ pentru boala Alzheimer în prezent, abordarea biologică
poate îmbunătăți calitatea vieții pacienților și poate oferi un suport pentru familia și îngrijitorii
acestora.

- Administrarea Medicamentelor pentru gestionarea simptomelor sunt adesea prescrise pentru

a îmbunătăți funcția cognitivă și pentru a gestiona simptomele cognitive ale bolii Alzheimer.
Aceste medicamente acționează pentru a crește nivelurile de neurotransmițători în creier și
pot încetini progresia simptomelor.

- Tratament pentru tulburările comportamentale: Pacienții cu boală Alzheimer pot prezenta și

tulburări comportamentale și psihologice, cum ar fi agitația, agresivitatea sau anxietatea. În
unele cazuri, pot fi prescrise antipsihotice atipice sau alte medicamente pentru a gestiona
aceste simptome.

- Managementul comorbidităților: Persoanele cu boală Alzheimer pot avea și alte afecțiuni

medicale, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul sau boli de inimă. Controlul adecvat al
acestor comorbidități poate contribui la menținerea sănătății generale și la îmbunătățirea
prognosticului.
Punctele forte ale abordării biologice
- Unul dintre punctele forte ale utilizării perspectivei biologice pentru a analiza problemele
psihologice Este că abordarea se bazează pe cercetări științifice riguroase, care analizează
aspectele biologice ale tulburărilor mentale.
- Cercetătorii folosesc metode empirice riguroase, iar rezultatele lor sunt adesea fiabile și
practice. Cercetarea biologică a ajutat la obținerea de tratamente utile pentru o varietate de
tulburări psihologice.
- Prin înțelegerea bazelor biologice ale tulburărilor mintale, orientarea biologică poate facilita
dezvoltarea unor tratamente mai precise și mai eficiente

Punctele slabe ale abordării biologice

- Adesea nu reușește să țină seama de alte influențe asupra comportamentului. Lucruri precum
emoțiile, presiunile sociale, factorii de mediu, experiențele din copilărie și variabilele
culturale pot juca, de asemenea, un rol în formarea problemelor psihologice. Din acest motiv,
este important să ne amintim că abordarea biologică este doar una dintre numeroasele
perspective diferite ale psihologiei.
- Privind bazele biologice ale comportamentului uman, psihologii sunt mai capabili să
înțeleagă modul în care creierul și procesele fiziologice ar putea influența modul în care
oamenii gândesc, acționează și simt. Această perspectivă permite, de asemenea,
cercetătorilor să vină cu noi tratamente care vizează influențele biologice asupra bunăstării
psihologice.
- Abordarea biologică reduce complexitatea tulburărilor mintale la niveluri pur biologice,
ignorând influențele psihologice, sociale și culturale. Această abordare poate să nu ofere o
înțelegere completă și comprehensivă a fenomenelor psihopatologice.

- Există tulburări care pot fi mai puțin susceptibile de a fi tratate prin intervenții biologice
directe. În aceste cazuri, o abordare exclusiv biologică poate fi limitată în capacitatea sa de a
aborda și de a trata tulburările mentale în mod holistic.

Este important să recunoaștem că o abordare echilibrată, care integrează perspectivele biologice,

psihologice și sociale, este adesea cea mai utilă în înțelegerea și tratarea tulburărilor mintale.