CURS MEDICINĂ DE

URGENȚĂ
urgențe medicale
Conf. dr. Adela Golea
Medic primar Medicină de Urgență
UMF Cluj
Căile de administrare a medicaţiei la pacientul critic
şi medicamentele utilizate în resuscitare
Defibrilarea: definire, tehnică, indicaţii
Obiective

 Cunoașterea particularităților pacientului critic când se consideră obținerea

unui acces venos

 Recomandările de obținere a unui abord la un pacient critic

 Tehnici de abord la pacientul critic

 Medicația utilizată în SCR

 Căile de administrare

 Calea intravenoasă  Particularități la pacientul critic

 Periferic  Pat vascular redus, puțin vizibil
 Centrală – dificil de abordat în RCP  Necesită dispozitive de vizualizare
a venelor
 Calea intraosoasă
 Posibil pat vascular alterat
 Calea endotraheală  Tromboze
 Perete îngroșat, cu elemente de
fibroză

 Presiune intravasculară redusă

 Vene colabate
 Nu se poate palpa traseul
 Indicațiile liniilor I.V.
 Pentru administrarea medicamentelor cu acțiune
rapidă
 Pentru administrarea fluidelor
 Pentru transfuzia de sânge
 Pentru recoltarea probelor de sânge
Locurile preferate de amplasare
 Treimea medie sau distală a antebrațului
 Fosa antecubitală
 Jugulara externă
 Fața internă a mâinii
 Vena Safenă Mare ( picior)
 Partea dorsală a piciorului
 Mărimea cateterelor I.V.

 Lungimea mică și grosimea mai mare asigura

fluxul cel mai mare
 Se preferă în cazul de traumă catetere de 14 G
sau 16 G proximal în extremitatea superioară
 Trebuie folosite catetere de cel puțin 20 G
chiar la copii
 Complicații imediate

 Eșecul canulării venei

 Formarea hematomului
 Extravazarea medicamentelor, a fluidelor
 Embolia gazoasă
 Fragmentarea- ruperea canulei sau a acului
Complicații tardive

 Infecții
 Tromboflebita- care poate periclita accesul venos ulterior
 Necroze tisulare prin extravazarea medicamentelor sau fluidelor
Ce se poate administra pe cale intraosoasă
 Toate medicamentele resuscitării
 Volum- lichide, sânge, plasmă
 Medicamentele hipertone( bicarbonat de sodiu, clorura de calciu, dextran)
 Antibiotice
Introducerea acului și perfuzia intraosoasă

 Tehnică salvatoare de viață pentru administrarea de medicamente

 Recent s- a dovedit că poate fi utilizată și la adulți
 Dispozitiv de abord intraosos acționat mecanic/electric
 Se va utiliza când accesul I.V. este dificil sau se anticipează că va fi dificil sau
va necesita mult timp
 ERC: SCR, șoc, politraumă
Indicațiile perfuziei intraosoase

 Stop cardio- respirator  Accesul se menține maxim 24 de

ore
 Șoc (de orice tip)
 Deshidratare severă
 Se efectuează pe os indemn
 Arsuri extinse
 Politraumatisme
 Se evită ariile fracturate, de
osteosinteză sau osteoporotice
Locurile de amplasare a accesului
intraosos
 2 cm. sub tuberozitatea tibiala
 1 / 3 inferioara a femurului anterior
 1/3 distală tibie
 Creasta iliacă
 Humerus
 Tehnica de inserție a acului intraosos și
perfuziei intraosoase
 Se folosește un ac special intraosos
sau un ac spinal (cu mandren, de
obicei 18 G )
 Se pregătește zona de puncționat
 Se sprijină regiunea posterioară a
membrului cu un prosop
 Se face anestezie locală dacă
timpul ne permite sau pacientul
este conștient
 Tehnica de inserție a acului intraosos și
perfuziei intraosoase

 Se va introduce acul
vertical cu mișcări de
rotație ferme până când
intră acul
 Se aspiră cu o seringă
 Dacă este bine introdus,
acul va fi fix în os și nu se
va mișca
 Se păstrează condițiile de
asepsie
Complicațiile accesului intraosos

 Fractură pe os patologic sau osteoporotic

 Extravazare de soluții
 Sdr. de compartiment
 Infecții – osteomielită
 Embolie grăsoasă
 Distrugere cartilaj de creștere
Calea endotraheală- rar indicată

 Imposibilitatea canulării venoase

 Lipsa posibilității de abord intraosos

 Ajustarea dozei si a volumului

Medicamente care pot fi administrate endotraheal

 Epinefrina ( adrenalina)

 Lidocaina

 Atropina

 Naloxona
 Medicamente care nu pot fi
administrate endotraheal
 Amiodarona  Soluțiile lipofile dau pneumonită de
aspirație, nu traversează membrana
capilaro-alveolară
 Bicarbonat de sodiu

 Sunt substanțe ce distrug surfactantul

 Calciu și realizează colapsul alveolar
Tehnica administrării

 Diluate în ser fiziologic 10 ml

 Se administrează pe sonda de IOT

 Se ventilează pacientul pentru a dispersa soluția la nivelul alveolelor și a se absorbi în

circulație
MEDICAŢIA RESUSCITĂRII
Obiective

Să înţelegem indicaţiile, dozele şi rolul

medicamentelor în resuscitare

Să înţelegem indicaţiile, dozele şi rolul

anumitor medicamente folosite în tratamentul
aritmiilor ce preced stopul cardiac
Medicaţia folosită în timpul
resuscitării cardio-pulmonare

 Vasopresoare

 Antiaritmice

 Alte medicamente
 Vasopresoare

 Sunt recomandate cu scopul de a creşte perfuzia cerebrală şi

coronariană în timpul manevrelor de resuscitare
Adrenalina
Indicaţii:

Este primul medicament folosit în resuscitarea

cardio-pulmonară, folosit în toate ritmurile de stop
cardiac, administrat la fiecare 3-5 min
Este preferată în tratamentul anafilaxiei
Este medicamentul de linia a doua în tratamentul
şocului cardiogen
Adrenalina

Doza:
 Doza iniţială
- 1 mg administrat IV
- 2-3 mg administrat prin sonda
endotraheală diluat în 10 ml ser
fiziologic
 Nu există dovezi care să indice
necesitatea administrării unor doze
mai mari de adrenalină
Antiaritmice

Amiodarona

Lidocaina

Sulfat de magneziu
 Amiodarona

Indicaţii:

FV / TV fără puls refractară la

şoc
TV hemodinamic stabilă
Alte tahiaritmii rezistente
 Amiodarona

Doza:
 Dacă FV / TV fără puls persistă şi după
cel de-al treilea şoc administraţi
- 300 mg diluat în 20 ml glucoză 5%,
bolus i.v. (linie centrală sau periferică
majoră)
- se repetă 150 mg după al 5-lea șoc
 Xilina

Indicaţii:

FV / TV fără puls refractară atunci când nu e disponibilă amiodarona

 Xilina
Doze:
 FV / TV fără puls refractară atunci când nu e
disponibilă amiodarona consideraţi:
- 100 mg i.v. (1-1,5 mg/kg)
- dacă este necesar puteţi administra
adiţional un bolus de 50 mg
 Doza totală să nu depăşească 3 mg/kg în prima oră
de administrare
 A se reduce doza la persoanele în vârstă sau cu
afecţiuni hepatice
 Magneziul
Doze:

 În FV refractară la şocuri iniţial se

Indicaţii: administrează
 FV refractară la defibrilare, - 2g sulfat de magneziu i.v.
asociat cu posibilă periferic timp de 1-2 min
hipomagneziemie - doza se poate repeta după 10-
15 minute
 Tahiaritmii ventriculare,
asociat cu o posibilă
hipomagneziemie
 Torsada vârfurilor
 Intoxicaţii cu digoxin
Alte medicamente

• Atropina

•Aminofilina

•Calciu
Atropina

Indicaţii:

 Bradicardii sinusale, atriale sau nodale la pacienţii hemodinamic

instabile

 Activitate electrică fără puls (AEP) (ritmul < 60 bătai /min)

 Administrare de blocante ale transmisiei la nivel atrio-ventricular
 Atropina

Doza:
 Asistolie / AEP (ritmul < 60 bătăi /min)
 3 mg i.v., în doză unică, nediluata
 6 mg prin canula traheală diluata in 10 ml ser fiziologic
Atropina

Acţiuni:
 Blochează activitatea vagală

 Creşte automatismul sinusal

 Creşte conducerea atrioventriculară

Aminofilina

Indicaţii:

 Asistolie

 Bradicardia refractară la atropina

Aminofilina

Doza:

 250 – 500 mg (5 mg/kg) IV lent

Calciu

Indicaţii:
 Activitate electrică fără puls (AEP) cauzată de
- hiperpotasemie
- hipocalcemie
- intoxicaţii cu blocante ale canalelor de calciu
Calciu

Doze:
 Doza iniţială de 10 ml de clorură de calciu de 10% (6,8 mmol) poate fi
repetată la nevoie
 A nu se administra imediat înainte sau după bicarbonatul de sodiu
Bicarbonatul de sodiu

Indicaţii:
 Acidoze metabolice grave (pH < 7,1)
 Hiperkalemie
 Circumstanţe speciale
 Supradozare de antidepresive triciclice

 Nu se administreaza pe aceeasi cale cu adrenalina

Bicarbonatul de sodiu

Doza:
 50 mmol (50 ml de soluţie 8.4%) i.v.
 La nevoie, doza poate fi repetată după efectuarea gazelor arteriale
 Adenozina

Indicaţii:

 Tahicardii cu complexe largi de etiologie neprecizată

 Tahicardii paroxistice supraventriculare
Adenozina

Doze:
 Efecte
 6 mg intravenos, cu administrare
rapidă  Asistolie

 Necesită comunicarea cu pacientul

La nevoie, se pot administra la 1-2
minute trei doze de 12 mg fiecare
Naloxon

Doze:

 0,2 – 2 mg i.v.
 Poate fi necesară repetarea până la maxim 10 mg
 Poate necesita administrare în perfuzie
Naloxon

Indicaţii:

 Supradozare de opioid
 Depresie respiratorie provocată de administrarea substanţelor opioide
Întrebări?
Rezumat

 Indicaţiile, dozele şi acţiunea medicamentelor

folosite în timpul resuscitării stopului cardiac

 Indicaţiile, dozele şi acţiunea medicamentelor

folosite în tratamentul aritmiilor ce preced stopul
cardiac
DEFIBRILAREA
 Obiective

Să înţelegem:
 Ce este defibrilarea
 Indicaţiile defibrilării
 Cum se aplică în condiţii de siguranţă şocurile, folosind:
 un defibrilator manual
 un defibrilator semiautomat extern
Mecanismul defibrilării

 Definiţie
“Încetarea fibrilaţiei sau oprirea FV/TV la 5
secunde de la aplicarea şocului”
 Cea mai mare parte a miocardului
depolarizat
 Controlul preluat de către pacemaker-ul
natural
 Defibrilarea

Succesul depinde de transmiterea curentului la miocard

Unda electrică depinde de:
 Poziţia electrozilor
 Impedanţa transtoracică
 Energia transmisă
 Dimensiunile trupului victimei
Impedanţa transtoracică

Depinde de:
 Mărimea electrozilor
 12 - 14 cm diametru la adult
 8 cm diametru la copil

 Contactul electrod - tegument

 Presiunea în punctul de contact
 Faza respiraţiei
 Defibrilatoare
 Componente
 Sursa de energie
 Condensator
 Electrozi
 Modele
 Manual
 Automat
 Cu undă monofazică sau bifazică
 Defibrilatoarele electrice

Monofazice
Bifazice
 Defibrilatoarele bifazice

Necesită mai puţină energie pentru defibrilare

 au condensatoare şi baterii mai mici
 sunt mai uşoare şi mai comod de
transportat
Şocurile bifazice < 200 J au o rată mai mare
de succes în conversia FV/TV decât şocurile
monofazice cu 300 J
 Necesităţile defibrilării intraspitaliceşti
 “Personalul medical cu sarcina de a
practica RCP trebuie instruit,
echipat şi autorizat să efectueze
defibrilarea”
 “Intervalul dintre colaps şi aplicarea
şocului trebuie să fie mai mic de 3
minute în toate sectoarele
spitalului”
Defibrilatoarele semiautomate externe
 Analizează ritmul cardiac
 Pregătesc aplicarea şocului
 Auspecificitate pentru
recunoaşterea ritmului ce
se pretează pentru
defibrilare, de până la 100%
 Defibrilatoarele semiautomate externe

Avantaje:
 Necesită mai puţină pregătire
 nu este necesară interpretarea ECG
 Convenabile pentru defibrilarea de “prim-ajutor”
 Programe de defibrilare pentru public
Defibrilarea semiautomată externă

 Se aplică electrozii adezivi

 Se urmăresc instrucţiunile
audio-video
 Se face analiza ECG
automată
 Se încarcă automat dacă
ritmul cardiac se pretează la
defibrilare
 +/- trecere pe modul
manual
 Evaluaţi victima
după protocolul BLS
Algoritmul
BLS
Dacă DEA nu este disponibilă imediat DEA
Comutaţi defibrilatorul pe ON
Ataşaţi electrozii
Urmaţi instrucţiunile verbale/vizuale

ANALIZĂ
Se recomandă Nu se recomandă
şocurile şocurile
1 soc Dacă nu există
150-360 J bifazic circulaţie
RCP 30:2
360 J monofazic 2 minute
Defibrilarea manuală

Implică, din partea operatorului:

Identificarea ritmului ECG
Încărcarea aparatului şi aplicarea
şocurilor
Poate fi folosită pentru
cardioversia sincronă
 Folosirea defibrilatorului în condiţii
de siguranţă
Nu ţineţi niciodată ambele padele în aceeaşi mână
Încărcaţi padelele numai după aplicarea lor pe
toracele victimei
Evitaţi contacul direct sau indirect
Ştergeţi toate urmele de lichide de pe toracele
pacientului
Îndepărtaţi sursele de oxigen din zona defibrilării (1
metru)
Defibrilarea manuală

 FV/TV diagnosticate după ECG şi

semne de stop cardiac
 Selectaţi nivelul corect de energie
 Încărcaţi padelele după ce au fost
aplicate pe toracele pacientului
 Strigaţi “atenţie”
 Verificarea vizuală a zonei
 Verificarea monitorului
 Aplicarea şocului
 CONTRAINDICAȚII

 Bolnavii cu boli incurabile, aflați in stadiu terminal

▪ aritmiile cardiace cu puls palpabil.
▪ În aceste cazuri, aplicarea unui șoc electric nesincronizat poate
induce FIV

COMPLICAȚII:
▪ Arsuri ale tegumentului
▪ Electrocutarea reanimatorului sau a altor membri din echipa de
resuscitare
 CONCLUZII

 Defibrilarea este singura metoda eficientă de restabilire a ritmului

cardiac la un pacient cu fibrilație ventriculară sau tahicardie
ventriculară fără puls

 Defibrilarea trebuie efectuată cât mai precoce posibil de la instalarea

opririi cardiace (ideal în primele 30-90 sec.).

 Rolul asistentului medical constă în recunoașterea fibrilației

ventriculare sau tahicardiei ventriculare fără puls ca substrat al opririi
cardiace și în aplicarea primului șoc electric extern imediat ce avem
defibrilatorul.

 Ulterior asistentul va alerta echipa de resuscitare și va continua

manevrele de BLS până la sosirea acesteia.
Întrebări?
 Rezumat

 Defibrilarea este singura metodă eficientă de restabilire a debitului

cardiac la un pacient cu FV sau TV fără puls
 Defibrilarea trebuie efectuată prompt şi eficient, în condiţii de
siguranţă
 Noi tehnologii au îmbunătăţit performanţele aparatelor şi au
simplificat folosirea lor