CĂILE DE ADMINISTRARE A MEDICAŢIEI RESUSCITĂRII

MEDICAŢIA RESUSCITĂRII

• Se referă la administrarea fluidelor şi medicaţiei în timpul resuscitării cardio-

pulmonare şi cerebrale la nou-născut, sugar şi copil
• CALEA DE ADMINISTRARE:
 INTRAVENOS
 INTRAOSOS
 ENDOTRAHEAL
• Presupune obţinerea ACCESULUI VASCULAR
• ABORDUL VASCULAR – moment crucial în SVAP (PALS)
• OBŢINEREA ABORDULUI VASCULAR RAPID – asigură calea de administrare a
medicaţiei şi fluidelor şi asigură astfel succesul resuscitării.
• ABORDUL VASCULAR
 Reprezintă unul din cei mai importanţi paşi în resuscitarea pediatrică avansată
 Este preferat abordul venos sau intraosos faţă de calea endotraheală pentru
administrarea substanţelor active
 Poate fi: periferic sau central
 Abordul intraosos oferă acces bun pentru administrarea de fluide, sânge, droguri
• ABORDUL VASCULAR
1. abord venos periferic
2. abord intraosos
3. abord venos central
• Abordul intraosos (IO)
 reprezintă o alternativă sigură la accesul venos periferic în cazurile de şoc sau
stop cardio-respirator (acces la plexurile venoase ale medularei osoase,
necolababile)
 reprezintă echivalentul încanulării unei vene periferice de calibru mare
 este corespunzător pentru administrarea de medicamente/fluide/sânge
 pe cateterul intraosos se poate administra orice medicaţie, cu excepţia celei citostatice
(efect citotoxic direct asupra măduvei osoase)
• Abordul intraosos (IO)
 administrarea medicaţiei pe calea intraosoasă este urmată întotdeauna de un bolus de
5-10 ml de ser fiziologic, pentru ca substanţa activă să ajungă rapid din plexul venos
medular în circulaţia generală
 în cazul administrării de fluide în PEV sau sânge, acestea trebuie administrate folosind
dispozitive sub presiune, datorită rezistenţei crescute la înaintare a patului vascular
medular
 abordul intraosos se face respectând regulile generale de asepsie şi antisepsie la nivelul
locului de puncţie
Situsuri pentru abord IO

● Antero-medial: tibia, la 1-2 cm sub tuberozitatea tibială, pe tot platoul tibial, pâna la 1-
 2 cm deasupra maleolei interne (cavitatea medulară mai mare – posibilitatea de lezare
a vaselor şi nervilor este mică)
● Anterior: femur distal, la 1-2 cm deasupra rotulei
• Situsuri pentru abord IO
• Abordul intraosos (IO)

 se contraindică abordul intraosos în cazul suspiciunii de fractură de pelvis şi fractură

de tibie (în caz de traumă), la acest nivel (creasta iliacă, respectiv tibie) – medicaţia şi
fluidele administrate extravazează în focarul de fractură, cu apariţia sindromului de
compartiment
 complicaţii - în <1% din cazuri:
 fracturi
 lezarea cartilajului de creştere
 sindrom de compartiment
 extravazarea fluidelor în spaţiul subperiostal şi subcutan
 infecţioase: osteomielită, abces subcutan
• Abordul venos central

 Femural
 accesibil
 se evită întreruperea RCP
 se evită pneumotoracele
• Abordul venos central
 Denudarea venoasă
Prepararea safenei
 Rată de infecţii mai mare
 Timpul mediu de efectuare, pentru cei experimentaţi, 10 minute
 Procedură mai dificilă decât accesul percutan
• Denudarea venoasă

Prepararea safenei
 1 cm anterior şi 1 cm superior de maleola medială
• Situsuri speciale
● Cateterismul venei ombilicale

Situsuri speciale

● Vene ale scalpului (mici şi superficiale), rar folosite în resuscitare, pot fi utile în
stabilizarea postresuscitare

Reguli generale de administrare a medicamentelor

 Intravenos – de elecţie
 administrarea unui bolus de ser fiziologic de 3-5 ml după injectarea medicaţiei
pe o venă periferică grăbeşte vehicularea drogului din circulaţia periferică în
circulaţia centrală
 Alternative :
 IO:
 echivalentă administrării intravenoase periferice
 de preferat administrării endotraheale
 necesită bolus de 5-10 ml ser fiziologic după fiecarea administrare de
medicaţie
• Reguli generale de administrare a medicamentelor
 Alternative :
 ET:
 se administrează endotraheal: adrenalina, atropina, lidocaina, naloxonă; doza optimă
 nu este clar stabilită:
• adrenalina – doze de 10x mai mari comparativ cu cele de la administrarea
intravenoasă
• atropina 
• lidocaina doze de 2-3x mai mari comparativ cu
• naloxon  dozele i.v.
• Reguli generale de administrare a medicamentelor
 Alternative :
 ET:
 recomandat:
 adrenalina - 0,1mg/Kg
 xilina 2-3 mg/Kg
 atropina - 0,03 mg/Kg;
 naloxona - nu este stabilită cu certitudine
 medicaţia se diluează în 3 - 5 ml SF
 după instilarea în sonda endotraheală, se poate administra un bolus de 3 – 5 ml ser
fiziologic (atenţie la cantitatea totală de ser introdusă în arborele traheo-bronşic, mai
ales la copii cu greutăţi corporale mici, risc de ARDS!)
 după bolus 5 ventilaţii cu presiune pozitivă!
 Reguli generale de administrare a medicamentelor
 Alternative :
 ET:
 NU SE ADMINISTREAZĂ ENDOTRAHEAL:
 amiodarona (produce pneumonie lipoidică) – se substituie cu xilina,în absenţa
abordului i.v./i.o.
 bicarbonatul de sodiu (ph puternic alcalin, produce pneumonie chimică)
 sărurile de calciu (ph puternic alcalin, produce pneumonie chimică)
 Reguli generale de administrare a medicamentelor
 Alternative:
 Administrarea intracardiacă:
 CONTRAINDICATĂ! (NU SE MAI UTILIZEAZĂ) deoarece:
 generează un număr mare de complicaţii grave:
 lezarea arterelor coronare
 tamponadă cardiacă
 aritmii cardiace
 necesită întreruperea compresiunilor toracice externe