UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Departamentul de Psihopedagogie Specială

Lucrare de licență

Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Cristian BUICĂ-BELCIU
Student:
Sânziana PANTAZI

București
2023
 UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Departamentul de Psihopedagogie Specială

Consecințe ale bullying-ului

asupra imaginii de sine la
puberii cu CES

Coordonator științific:
Conf. Univ. Dr. Cristian BUICĂ-BELCIU
Student:
Sânziana PANTAZI

București
2023
 Rezumat

În cadrul acestei lucrări am dorit efectuarea unei analize asupra temei „Consecințe ale
bullying-ului asupra imaginii de sine la puberii cu CES”. Tipul de cercetare pe care îl propune
această lucrare duce la îmbogățirea cunoștințelor privind elementele esențiale asupra imaginii de
sine și rolul acesteia în viața de zi cu zi, dar mai ales asupra impactului bullying-ului la puberii cu
CES și cum afectează această problemă încrederea de sine.
Am ales această temă, datorită interesului meu pentru prevenirea și combaterea acestui
tip de comportament și din dorința de a mă documenta, de a acumula noi cunoștințe cu privire la
modul în care putem evita afectarea imaginii de sine și de a ține sub control bullying-ul. Scopul
propus de lucrarea aleasă, este acela de a aduce în atenția cititorilor importanța acestui fenomen
dăunător asupra copiilor cu CES, cât și o bună estimare a tuturor metodelor bine definite, pentru
o conviețuire comună, în care persoanele se respecta, mai ales în mediul școlar, deoarece dacă
acest lucru nu se întâmplă, situația școlară este grav afectată.
Bullying-ul este o problemă serioasă în rândul copiilor, iar copiii cu nevoi educaționale
speciale pot fi mai vulnerabili la acesta. De asemenea, acești copii pot fi adesea marginalizați și
excluși de către colegii lor, ceea ce poate duce la consecințe negative asupra stimei de sine,
relațiilor sociale și performanței școlare.
Deși există o mulțime de cercetări care arată impactul negativ al bullying-ului asupra
copiilor, inclusiv cei cu nevoi educaționale speciale, acest subiect poate fi încă subestimat sau
neglijat în unele comunități sau sisteme școlare. Bullying-ul poate avea consecințe grave asupra
copiilor cu condiții educaționale speciale și poate afecta în mod negativ progresul lor școlar și
dezvoltarea socio-emoțională. Copiii cu CES sunt adesea mai vulnerabili din cauza diferențelor
lor fizice, emoționale și cognitive. Ei pot fi ținta agresiunii din partea colegilor care îi consideră
diferiți sau neobișnuiți, ceea ce poate duce la stres, anxietate, izolare socială și depresie.
Elevii care sunt victime ale bullying-ului pot avea dificultăți în a se concentra asupra
materiei, pot fi absenți frecvent de la școală și pot pierde interesul și entuziasmul pentru învățare.
Este important să se promoveze o cultură a respectului și a toleranței în școli și comunități pentru
a preveni bullying-ul și pentru a asigura un mediu sigur și inclusiv pentru toți copiii.
 Abstract

In this study, I wanted to carry out an analysis on the topic "Consequences of bullying on
the self-image of adolescents with CES". The type of research that this paper proposes leads to the
enrichment of knowledge on the essential elements of self-image and its role in everyday life, but
especially on the impact of bullying on adolescents with CES and how this problem affects self-
confidence.
I chose this topic because of my interest in preventing and combating this type of behavior
and out of a desire to document myself, gain new knowledge about how we can avoid damaging
our self-image and keep bullying under control . The purpose proposed by the chosen paper is to
bring to the readers' attention the importance of this harmful phenomenon on children with CES,
as well as a good estimate of all the well-defined methods for a common coexistence, in which
people respect each other, especially in the school environment , because if this does not happen,
the school situation is seriously affected.
Bullying is a serious problem among children, and children with special educational
needs may be more vulnerable to it. These children can also often be marginalized and excluded
by their peers, which can lead to negative consequences for self-esteem, social relationships and
school performance.
Although there is a wealth of research showing the negative impact of bullying on
children, including those with special educational needs, this topic may still be underestimated or
neglected in some communities or school systems. Bullying can have serious consequences for
children with special educational conditions and can negatively affect their academic progress and
socio-emotional development. Children with CES are often more vulnerable because of their
physical, emotional and cognitive differences. They may be the target of bullying from peers who
see them as different or unusual, which can lead to stress, anxiety, social isolation and depression.
Students who are victims of bullying may have difficulty concentrating on the subject,
may be frequently absent from school, and may lose interest and enthusiasm for learning. It is
important to promote a culture of respect and tolerance in schools and communities to prevent
bullying and ensure a safe and inclusive environment for all children.
 Cuprins

Introducere .................................................................................................................................... 6
Capitolul 1 Bullying-ul ................................................................................................................. 8
1.1 Considerații introductive privind bullying-ul.............................................................. 8
1.2 Bullying-ul în rândul copiilor ...................................................................................... 11
1.3 Comportamente de tip bullying .................................................................................. 14
1.4 Impactul fenomenului „bullying” asupra situației școlare ............................................ 17
Capitolul 2 Imaginea de sine la puberi ..................................................................................... 20
2.1 Precizări conceptuale asupra imaginii de sine la puberi ............................................... 20
2.2 Climatul familial și importanța acestuia în dezvoltarea imaginii de sine a copiilor ... 22
2.3 Influența grupului de prieteni asupra percepției proprii .............................................. 24
2.4 Importanța mediului școlar și a colectivului................................................................... 26
Capitolul 3 CES ........................................................................................................................... 30
3.1 Aspecte teoretice cu privire la copiii cu cerințe educaționale speciale ......................... 30
3.2 Legislația și metodologia aplicate în cazul copiilor cu cerințe educaționale speciale . 32
3.3 Posibilităţi de diferenţiere a activităţilor de proiectare şi evaluare didactică pentru
elevii cu cerinţe educative speciale ......................................................................................... 36
3.4 Impactul negativ al bullying-ului asupra puberilor cu CES ......................................... 39
Capitolul 4 Obiectivele şi metodologia microcercetării ........................................................... 43
4.1 Motivarea cercetării .......................................................................................................... 43
4.2. Obiectivele cercetării........................................................................................................ 43
4.2. Ipoteze ............................................................................................................................... 44
4.3. Descrierea variabilelor ..................................................................................................... 44
4.4. Participanți ....................................................................................................................... 44
4.5 Colectarea datelor ............................................................................................................. 47
4.6 Instrumente utilizate ......................................................................................................... 47
4.7 Chestionarul Olweus pentru Măsurarea Bullyingului (2 subscale) .............................. 48
4.8 Scala de Măsurare a Stimei de Sine a lui Rosenberg ..................................................... 49
4.9 Design de cercetare ............................................................................................................ 50
Capitolul 5 Analiza rezultatelor cercetării ............................................................................... 51
5.1 Statistică descriptivă ......................................................................................................... 51
5.2 Statistică inferențială ........................................................................................................ 59
Capitolul 6 Concluzii și aprecieri finale asupra cercetării ...................................................... 63
6.1 Aspecte teoretice cu privire la cercetarea realizată ........................................................ 63
6.2 Implicații practice ............................................................................................................. 64
6.3 Limite și direcții viitoare de cercetare ............................................................................. 65
Concluzii ...................................................................................................................................... 67
Bibliografie .................................................................................................................................. 69
 Introducere

Lucrarea de faţă îşi propune prezentarea principalelor caracteristici ale consecințelor

bullying-ului asupra imaginii de sine, acordând o atenție deosebită asupra acestui fenomen la
puberii cu CES. Aspectele teoretice și practice sunt analizate din punct de vedere metodologic, iar
lucrarea este structurată în șase capitole și anume: Capitolul 1 Bullying-ul, Capitolul 2 Imaginea
de sine la puberi, Capitolul 3 CES, Capitolul 4 Obiectivele şi metodologia microcercetării,
Capitolul 5 Analiza rezultatelor cercetării, Capitolul 6 Concluzii și aprecieri finale asupra
cercetării, urmate de concluzii generale asupra lucrării și bibliografie.
Capitolul 1 este împărțit în patru subcapitole și anume: 1.1 Considerații introductive
privind bullying-ul, 1.2 Bullying-ul în rândul copiilor, 1.3 Comportamente de tip bullying și 1.4
Impactul fenomenului „bullying” asupra situației școlare. În aceste subcapitole abordez aspecte
generale asupra bullyng-ului, cât și a impactului acestuia.
Capitolul 2 prezintă detaliat particularitățile dezvoltării imaginii de sine, fiind împarțit în
patru subcapitole și anume: 2.1 Precizări conceptuale asupra imaginii de sine la puberi, 2.2
Climatul familial și importanța acestuia în dezvoltarea imaginii de sine a copiilor, 2.3 Influența
grupului de prieteni asupra percepției proprii și 2.4 Importanța mediului școlar și a colectivului.
Capitolul 3 este reprezentat de detaliile asupra copiilor cu cerințe educaționale speciale
și este alcătuit din patru subcapitole: 3.1 Aspecte teoretice cu privire la copiii cu cerințe
educaționale speciale, 3.2 Legislația și metodologia aplicate în cazul copiilor cu cerințe
educaționale speciale, 3.3 Posibilităţi de diferenţiere a activităţilor de proiectare şi evaluare
didactică pentru elevii cu cerinţe educative speciale și 3.4 Impactul negativ al bullying-ului asupra
puberilor cu CES.
Pentru partea de cercetare, relatată în capitolele 4, 5 și 6, am utilizat „Chestionarul
Olweus pentru Măsurarea Bullying- ului”, comparând rezultatele copiilor tipici, cât și a celor cu
cerințe educaționale speciale. Am folosit și programul „SPSS”, un software dedicat pentru
statistici. Proiectul a fost fondat pentru a dezvolta o platformă statistică care este ușor de utilizat
și poate oferi cele mai recente evoluții în metodologia statistică.
Software-ul își propune să fie o platformă neutră și nu ia nicio poziție față de filozofiile
statistice concurente. Proiectul nu a fost fondat pentru a promova o anumită ideologie statistică, ci
și-a dorit să servească drept spațiu sigur în care diferite abordări statistice ar putea fi publicate.

6
 Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) sunt copii care necesită o atenție și o
îngrijire mai mare decât alți copii de aceeași vârstă pentru a-și atinge potențialul maxim de
dezvoltare. Acești copii pot avea nevoi speciale legate de sănătate, învățare, comportament sau
abilități sociale. Copiii cu cerințe educaționale speciale sunt copii care au nevoi educaționale
specifice cauzate de diverse condiții, cum ar fi dizabilități fizice sau intelectuale, dificultăți de
învățare, probleme de comportament sau tulburări emoționale.
Bullying-ul este o problemă serioasă care afectează mulți copii și adolescenți în întreaga
lume. Acesta poate lua multe forme, inclusiv agresiune fizică, verbală sau socială. Victimele de
bullying pot experimenta anxietate, depresie și alte probleme de sănătate mentală.
Este important să înțelegem că bullying-ul nu este niciodată justificat și că trebuie să luăm
măsuri pentru a preveni și a interveni în astfel de comportamente. Educația și conștientizarea sunt
cheia pentru a-l combate și pentru a crea un mediu sigur și sănătos pentru toți copiii și adolescenții.
O multitudine impresionantă de cercetări profesionale a subliniat constant că violența
împotriva copiilor are multiple efecte adverse la nivelul dezvoltării individuale. Influența sa se
simte în toate aspectele dezvoltării psihologice. Aspectul emoțional evidențiază riscul ca emoțiile
interpersonale cel mai des experimentate să fie frica, furia, frustrarea, resentimentele, vinovăția
sau rușinea.
Bullying-ul la copiii cu cerințe educaționale speciale este o problemă serioasă și trebuie
abordată cu atenție și sensibilitate. Nu se pot tolera astfel de comportamente și trebuie întotdeauna
încurajarea respectului și compasiunii față de toți copiii, indiferent de nevoile lor educaționale.
Crearea unui mediu sigur de studiu este prețios deoarece elevii trebuie să se simtă în
siguranță în mediul școlar. Personalul școlar ar trebui să ia măsuri pentru a preveni
comportamentele agresive și neadecvate ale colegilor și pentru a crea un mediu pozitiv și sigur
pentru toți elevii.

7
 Capitolul 1 Bullying-ul

1.1 Considerații introductive privind bullying-ul

Bullying-ul este o problemă serioasă care afectează mulți copii și adolescenți în întreaga
lume. Acesta poate lua multe forme, inclusiv agresiune fizică, verbală sau socială. Victimele de
bullying pot experimenta anxietate, depresie și alte probleme de sănătate mentală.
Există mai multe tipuri de bullying, inclusiv bullying fizic, bullying verbal, bullying
social și cyberbullying. Bullying-ul fizic implică agresiunea fizică, cum ar fi lovituri sau
împingeri. Hărțuirea verbală implică insulte, amenințări sau jigniri. Bullying-ul social implică
excluderea sau izolarea unei persoane din grupul social. Cyberbullying-ul implică utilizarea
tehnologiei pentru a hărțui sau a intimida o persoană.
Bullying-ul poate avea un impact negativ asupra sănătății mentale și fizice a victimelor.
Acestea pot experimenta anxietate, depresie, probleme de somn, probleme de alimentație și
probleme de învățare. De asemenea, hărțuirea poate duce la probleme de comportament, cum ar fi
consumul de droguri și alcool sau comportamentul agresiv.
Este important să se ia măsuri pentru a preveni bullying-ul și pentru a ajuta victimele.
Aceste măsuri pot include educație și conștientizare, intervenție timpurie și sprijin pentru victime
și pedepse pentru agresori. Este necesar să se creeze un mediu sigur și pozitiv pentru toți copiii și
adolescenții.
Există multe cauze posibile ale fenomenului de bullying. Unele dintre acestea pot include
probleme de sănătate mentală, cum ar fi anxietatea sau depresia, probleme de comportament, cum
ar fi agresivitatea sau impulsivitatea, sau probleme de mediu, cum ar fi un mediu familial
disfuncțional sau o cultură școlară care tolerează sau chiar încurajează comportamentul agresiv.
De asemenea, agresiunea poate fi cauzată de diferențele de putere sau de statut social
între agresor și victimă. De exemplu, un copil care este mai mare sau mai puternic decât ceilalți
copii din clasă poate fi tentat să îi intimideze sau să îi hărțuiască pe cei mai mici sau mai slabi
decât el.
Este important să înțelegem că bullying-ul nu este niciodată justificat și că trebuie să luăm
măsuri pentru a preveni și a interveni în astfel de comportamente. Educația și conștientizarea sunt
cheia pentru a-l combate și pentru a crea un mediu sigur și sănătos pentru toți copiii și adolescenții.

8
 O multitudine impresionantă de cercetări profesionale a subliniat constant că violența
împotriva copiilor are multiple efecte adverse la nivelul dezvoltării individuale. Influența sa se
simte în toate aspectele dezvoltării psihologice. Aspectul emoțional evidențiază riscul ca emoțiile
interpersonale cel mai des experimentate să fie frica, furia, frustrarea, resentimentele, vinovăția
sau rușinea. Social, include o serie de comportamente, cum ar fi agresivitatea, respingerea și
izolarea în relațiile cu semenii. Din punct de vedere comportamental, comportamentul violent
devine cea mai frecvent utilizată strategie de rezolvare a problemelor pentru mulți copii. Declinul
cognitiv reduce resursele copiilor pentru procesul de învățare.
Prevenirea bullying-ului este esențială pentru a crea un mediu sigur și sănătos pentru toți
copiii și adolescenții. Iată câteva strategii de prevenire a bullying-ului: (Schäfer, 2019)1
1. Educația și conștientizarea: Este important să educăm copiii și adolescenții cu privire
la impactul negativ al hărțuirii și să îi învățăm să recunoască și să raporteze comportamentele
agresive.
2. Promovarea respectului și a toleranței: Trebuie să promovăm valorile de respect și
toleranță în școli și în comunități pentru a reduce comportamentele agresive și pentru a crea un
mediu mai pozitiv.
3. Dezvoltarea abilităților sociale și emoționale: Copiii și adolescenții trebuie să învețe
cum să comunice eficient, cum să își gestioneze emoțiile și cum să își dezvolte empatia pentru
ceilalți.
4. Implicarea părinților și a comunității: Părinții și comunitatea pot juca un rol
important în prevenirea bullying-ului prin susținerea educației și a valorilor pozitive și prin
implicarea în programele de prevenire al acestuia.
5. Implementarea unor politici și proceduri clare: Școlile și comunitățile ar trebui să
implementeze politici și proceduri clare pentru a preveni și a interveni în cazurile de acest tip.
Acestea sunt doar câteva dintre strategiile de prevenire a bullying-ului. Este important să
continuăm să căutăm și să implementăm soluții eficiente pentru a crea un mediu sigur și sănătos
pentru toți copiii și adolescenții. Hărțuirea este o problemă serioasă care afectează mulți copii și
adolescenți în întreaga lume. Acesta poate lua multe forme, inclusiv agresiune fizică, verbală sau
socială, și poate avea un impact negativ asupra sănătății mentale și fizice a victimelor. Este
important să se ia măsuri pentru a preveni și a combate bullying-ul în școli și în comunități.

1
Schäfer Mechthild, Stop bullying! : pentru copii inteligenți, Editura Galaxia Copiilor, București, 2019

9
 Una dintre cele mai importante modalități de a combate bullying-ul este prin educarea
copiilor și a adolescenților cu privire la impactul negativ al acestui comportament. Este important
să se ofere informații despre ce este bullying-ul, cum să recunoaștem comportamentele de acest
tip și cum să îl prevenim. De asemenea, este important să se ofere resurse și sprijin pentru copiii
care sunt victime ale bullying-ului.
O altă modalitate importantă de a preveni acest fenomen este prin implicarea părinților și
a comunității în prevenirea și gestionarea acestuia. Este important ca părinții să fie implicați în
educația copiilor lor cu privire la bullying și să ofere sprijin și îndrumare în cazul în care copiii lor
sunt victime ale acestui comportament. De asemenea, comunitatea poate juca un rol important prin
organizarea de evenimente și programe care să promoveze respectul și toleranța.
În plus, școlile pot juca un rol important în prevenirea și gestionarea bullying-ului. Este
important ca școlile să aibă politici și proceduri clare pentru a preveni și a gestiona bullying-ul,
precum și să ofere resurse și sprijin pentru copiii care sunt victime ale acestui comportament. De
asemenea, este important ca școlile să ofere programe de educație și sensibilizare pentru elevi,
părinți și cadre didactice.
În cele din urmă, este important să se ofere sprijin și îndrumare pentru copiii care sunt
autori ai bullying-ului. Este important să se înțeleagă că acești copii pot avea probleme și nevoi
care trebuie abordate, iar abordarea acestor probleme poate ajuta la prevenirea comportamentului
de bullying în viitor. Prin abordarea bullying-ului într-un mod comprehensiv și sensibil, putem
crea un mediu sigur și pozitiv pentru toți copiii. (Kester, 2014)2
Există mai multe tipuri de teste și instrumente de evaluare folosite pentru a măsura
bullying-ul. Acestea pot fi utilizate de către specialiștii din domeniul psihologiei, de către profesori
sau de către părinți pentru a identifica copiii care sunt supuși comportamentelor de bullying sau
care își manifestă comportamente de acest tip. Voi prezenta câteva exemple de teste și instrumente
de evaluare folosite pentru a măsura bullying-ul:
1. Chestionarul pentru măsurarea bullying-ului (Bullying Questionnaire) - Acesta
este unul dintre cele mai utilizate instrumente de evaluare a bullying-ului. Chestionarul conține
întrebări despre comportamentele de bullying, atât din perspectiva victimelor, cât și a agresorilor.
Chestionarul poate fi administrat copiilor cu vârste cuprinse între 7 și 16 ani și poate fi folosit
pentru a identifica frecvența și intensitatea comportamentelor de bullying.

2
Kester Ellen S., Difference or Disorder: Understanding Speech and Language Patterns in Culturally and Linguistically
Diverse Students Paperback – July 9, 2014

10
 2. Chestionarul Olweus - Acest chestionar a fost dezvoltat de cercetătorul norvegian
Dan Olweus și este un instrument utilizat pentru a măsura comportamentele de bullying în școli.
Chestionarul conține întrebări despre frecvența și tipurile de comportamente de bullying, precum
și despre impactul acestora asupra victimelor.
3. Scala Agresivității Reactive (Reactive Aggression Scale) - Acest instrument de
evaluare măsoară nivelul de agresivitate reactivă, adică răspunsul agresiv la o provocare sau la o
situație stresantă. Agresivitatea reactivă poate fi un factor care contribuie la comportamentele de
bullying.
4. Chestionarul de evaluare a comportamentului social (Social Behavior Assessment
Questionnaire) - Acest chestionar este utilizat pentru a evalua comportamentul social al copiilor,
inclusiv comportamentele de bullying. Chestionarul conține întrebări despre relațiile sociale ale
copiilor, comportamentele de bullying și alte comportamente sociale.
Este important să se țină cont că aceste instrumente de evaluare nu sunt suficiente pentru
a diagnostica bullying-ul. Este important să se ia în considerare și alte informații, cum ar fi
observațiile directe, discuțiile cu părinții și profesorii și interviurile cu copiii pentru a obține o
imagine completă a situației. De asemenea, este important să se ia în considerare faptul că
bullying-ul este un comportament complex și că poate fi influențat de mai mulți factori, cum ar fi
personalitatea copilului, factorii sociali și culturali și alți factori de mediu.

1.2 Bullying-ul în rândul copiilor

Bullying-ul în rândul copiilor este o problemă serioasă și răspândită în multe țări și

culturi. Bullying-ul poate fi definit ca fiind comportamentul intenționat și repetat de a face rău sau
a intimida pe cineva care se află într-o poziție de vulnerabilitate.
Acesta poate lua mai multe forme, inclusiv violență fizică, hărțuire verbală, excluderea
socială sau cyberbullying-ul (intimidarea prin intermediul internetului sau a altor mijloace
electronice). Această problemă poate avea consecințe grave asupra copiilor și adolescenților,
inclusiv scăderea încrederii în sine, anxietate, depresie, absenteismul școlar sau chiar idei de
sinucidere.
Pentru a preveni și a combate bullying-ul în rândul copiilor, există mai multe strategii
care pot fi implementate la nivel individual, familial, școlar și comunitar. Aceste strategii includ

11
educarea copiilor și a părinților cu privire la bullying-ul și la modul de a-l preveni, dezvoltarea
unor politici și proceduri clare în școli pentru a gestiona situațiile de acest tip, implicarea
comunității în promovarea unui mediu sigur și respectuos pentru toți copiii și sprijinirea victimelor
agresate prin intermediul consilierii și a altor resurse adecvate. ( Grădinaru, Manole , 2016)3
Hărțuirea în rândul copiilor este înțeleasă ca fiind acte repetate, negative, comise de unul
sau mai mulți copii împotriva altuia. Aceste acte negative pot fi de natură fizică sau verbală -- de
exemplu, lovirea sau lovirea cu piciorul, tachinarea sau batjocorirea -- sau pot implica acțiuni
indirecte, cum ar fi manipularea prieteniilor sau excluderea intenționată a altor copii de la
activități. În această definiție este implicit un dezechilibru în puterea reală sau percepută între
agresor și victimă.
Bullying-ul la copiii cu cerințe educaționale speciale este o problemă serioasă și trebuie
abordată cu atenție și sensibilitate. Nu se pot tolera astfel de comportamente și trebuie întotdeauna
încurajarea respectului și compasiunii față de toți copiii, indiferent de nevoile lor educaționale.
Este important să se ofere sprijin și resurse adecvate pentru a preveni și a gestiona astfel de situații
și pentru a asigura un mediu sigur și pozitiv pentru toți copiii.
Agresarea copiilor cu cerințe educaționale speciale este o problemă serioasă și trebuie
abordată cu atenție și sensibilitate. Acești copii sunt adesea mai vulnerabili la agresiune din cauza
nevoilor lor speciale și a dificultăților lor de a se apăra. Agresarea poate avea un impact negativ
asupra dezvoltării lor sociale, emoționale și academice și poate duce la probleme de sănătate
mentală pe termen lung.
Aceasta poate lua multe forme, inclusiv violență fizică, hărțuire verbală, excludere
socială și intimidare. Copiii cu cerințe educaționale speciale pot fi ținta acestor comportamente
din cauza diferențelor lor în comportament, aspect sau abilități. Acești copii pot fi adesea
marginalizați și excluși din grupurile sociale, ceea ce îi face mai vulnerabili la agresiune.
Bullying-ul poate avea un impact negativ asupra încrederii și stimei de sine a copiilor cu
cerințe educaționale speciale. Acești copii pot dezvolta anxietate, depresie și alte probleme de
sănătate mentală ca urmare a agresiunii. De asemenea, pot avea dificultăți în a se concentra și în a
învăța în școală, ceea ce poate duce la probleme academice.
Este important ca părinții, profesorii și alți adulți să fie atenți la semnele de agresare și să
ia măsuri pentru a preveni și a gestiona astfel de situații. Aceștia ar trebui să ofere sprijin și resurse
adecvate pentru copiii cu cerințe educaționale speciale și să îi învețe cum să se apere și să își

3
Grădinaru Ciprian, Manole Mihaela, Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu sociologic la nivel naţional, Organizaţia
Salvaţi Copiii, 2016

12
exprime nevoile într-un mod pozitiv. De asemenea, ar trebui să promoveze toleranța și respectul
față de toți copiii, indiferent de nevoile lor educaționale.
Agresarea copiilor cu cerințe educaționale speciale este o problemă serioasă și trebuie
abordată cu atenție și sensibilitate. Este important să se ofere sprijin și resurse adecvate pentru a
preveni și a gestiona astfel de situații și pentru a asigura un mediu sigur și pozitiv pentru toți copiii.
Prin promovarea toleranței și respectului față de toți copiii, putem ajuta la crearea unei lumi mai
bune și mai echitabile pentru toți.
Conflictul este o parte naturală a vieții și poate apărea în orice relație sau interacțiune
socială. Cu toate acestea, este important ca și copiii să învețe cum să evite conflictul și cum să
gestioneze situațiile de conflit într-un mod pozitiv.
Comunicarea deschisă și sinceră poate ajuta la evitarea conflictului. Copiii ar trebui să
încerce să comunice într-un mod respectuos și să își exprime sentimentele și nevoile într-un mod
clar și calm.
Este important ca copiii să înțeleagă punctul de vedere al celorlalți și să încerce să se pună
în locul lor. Ascultarea și înțelegerea celorlalți poate ajuta la evitarea conflictelor și la crearea unui
mediu mai armonios și pozitiv.
Cu cât copiii aleg cuvintele cu mai multă grijă, cu atât este mai puțin probabil să apară
un conflict. Copiii ar trebui să evite folosirea unor cuvinte dure sau jignitoare și să se concentreze
pe comunicarea pozitivă și respectuoasă.
Înlocuirea conflictului cu soluții pozitive poate ajuta la evitarea escaladării situației.
Copiii ar trebui să încerce să găsească soluții care să satisfacă nevoile tuturor părților implicate și
să ajute la menținerea unei relații pozitive.
Comportamentul agresiv poate duce la conflicte și poate provoca răni fizice sau
emoționale. Copiii ar trebui să evite comportamentele agresive sau violente și să se concentreze
pe comunicarea pozitivă și respectuoasă.
Învățarea abilităților de rezolvare a conflictelor poate ajuta la evitarea conflictelor și la
gestionarea situațiilor de conflit într-un mod pozitiv. Copiii ar trebui să învețe cum să identifice
problemele, să găsească soluții și să negocieze cu ceilalți într-un mod respectuos și pozitiv.
Evitarea conflictului este importantă pentru a menține relații pozitive și armonioase.
Copiii pot evita conflictul prin comunicarea deschisă, ascultarea și înțelegerea celorlalți, alegerea
cuvintelor cu grijă, găsirea soluțiilor, evitarea comportamentelor agresive și învățarea abilităților
de rezolvare a conflictelor. Prin dezvoltarea abilităților de comunicare și de rezolvare a

13
conflictelor, copiii pot învăța să gestioneze situațiile de conflit într-un mod pozitiv și să mențină
relații sănătoase și armonioase cu cei din jur.
Dacă părinții își suspectează copiii că sunt victime ale bullying-ului, este important să ia
măsuri prompte pentru a preveni escaladarea situației și pentru a oferi sprijin copiilor. Trebuie să
ascultați cu atenție ce spune copilul despre situația cu care se confruntă și să îi arătați încredere și
sprijin. Contează enorm să i se arate copilului încurajare și susținere.
Dacă un copil este în pericol sau se simte amenințat, este important să se ia măsuri
imediate. În cazurile mai puțin grave, ar trebui să se discute cu profesorii și cu personalul școlar
pentru a găsi soluții. Dacă părinții își suspectează copiii că sunt victime ale bullying-ului, este
important să ia măsuri prompte și să ofere sprijin emoțional și practic copiilor. Colaborarea cu
școala poate fi, de asemenea, importantă în prevenirea și combaterea bullying-ului. Cu sprijinul
adecvat și cu abilități de rezolvare a problemelor, copiii pot depăși această problemă și pot învăța
să își recâștige stima de sine și încrederea în sine. (Orpinas, Horne, 2006)4

1.3 Comportamente de tip bullying

Comportamentele de tip bullying sunt comportamente agresive, repetate și intenționate,

care au ca scop intimidarea, umilirea sau controlul unei persoane mai vulnerabile. Aceste
comportamente pot fi verbale, fizice, sociale sau electronice, cum ar fi:
1. Verbal: insulte, apelative jignitoare, amenințări, ridiculizare, porecle ofensatoare sau
comentarii răutăcioase.
2. Fizic: lovire, împingere, îmbrâncire, încuiere într-un loc sau orice altă formă de
violență fizică.
3. Social: excluderea din grup, ignorarea, propagarea de zvonuri sau vorbe răutăcioase,
implicarea în situații umilitoare sau degradante.
4. Electronice (cyberbullying): hărțuirea prin intermediul internetului sau altor
tehnologii, cum ar fi mesaje text, mesaje instant, postări pe rețelele sociale, email-uri sau apeluri
telefonice.

4
Orpinas Pamela, Horne Arthur M., Bullying Prevention: Creating a Positive School Climate and Developing Social
Competence, American Psychological Association (APA), 2006

14
 Comportamentele de tip bullying pot avea consecințe grave asupra victimei, cum ar fi
scăderea încrederii în sine, anxietatea, depresia, pierderea interesului pentru școală, probleme de
sănătate fizică și mentală și chiar tentativa de suicid. Este important ca părinții, profesorii și alți
adulți să fie atenți la semnele de bullying și să intervină în mod prompt pentru a preveni
escaladarea situației și pentru a oferi sprijin victimelor. De asemenea, este important ca toți
membrii comunității să își asume responsabilitatea de a preveni și de a combate bullying-ul prin
promovarea unui mediu sigur și pozitiv în care toți copiii să se simtă respectați și acceptați.
(Stavros, 2011)5
Comportamentul de agresiune este măsurat pe baza a trei dimensiuni: inițiatorul
comportamentului (atacatorul), ținta comportamentului (victima) și martorul, fiecare măsurând
diferite comportamente legate de agresiune, cum ar fi: excluderea sau amenințarea cu excluderea
din grup, amenințarea cu violența fizică, umilirea, distrugerea proprietății, violența fizică.
Comportamente ce au ca rezultat excluderea unui copil dintr-un grup:
➢ „Să spui altor copiii să nu se joace cu un anumit copil.”
Băieții sunt mai predispuși să facă acest lucru, diferența de sex este semnificativă statistic,
iar puterea asocierii este scăzută.
➢ „Să interzici unui alt copil să participe la activitățile grupului din care faceți
parte.”
Ca și în cazul anterior, băieții sunt mai predispuși să facă acest lucru.
➢ „Să ameninți că dai afară din grup un alt copil dacă nu face ce îi ceri.”
Având în vedere statutul economic al familiei de origine, respondenții care au spus că
aparțin unei familii „mai bogate decât majoritatea copiilor” au avut mai multe șanse să solicite
scoaterea copilului din grup. Un alt aspect care arată diferențe semnificative din punct de vedere
statistic în comportamentul de excludere a grupului este relația dintre părinți și școală.
De exemplu, copiii ai căror părinți nu îi vizitează niciodată la școală sau nu se interesează
de situația lor (de exemplu nu vin la ședințele cu părinții) au mai multe șanse să spună că și-ar dori
ca alți copii să fie excluși din grupul lor. În același timp, abuzul fizic ușor asupra copiilor din
familia de origine (de exemplu, lovirea urechilor, baterea palmelor etc.) este în mod clar asociat
cu comportamentul de agresiune. (Marc, 2015)6

5
Stavros Kiriakidis, Bullying among Youth: Issues, Interventions and Theory, Editura Nova, Cluj, 2011
6
Marc Gabriela, Abuzul la copii. Diagnoză și intervenție terapeutică, Editura Sper, București, 2015

15
 Abuzul fizic sever (bătaie) asupra copiilor în casa de origine crește, de asemenea,
probabilitatea de a fi un autor de comportament de agresiune. Cu alte cuvinte, copiii care
raportează că au fost loviți cu un obiect au mai multe șanse să menționeze că le-au cerut altor copii
să excludă pe cineva din grup.
Comportamente de tip ameninţare cu violenţă fizică sau cu umilire:
➢ „Să ameninţi că loveşti sau baţi un alt copil.”
➢ „Să umileşti / să faci de ruşine un alt copil.”
➢ „Să răspândeşti zvonuri cu privire la alţi copii.”
Analizarea datelor în ceea ce privește diferitele tipuri de abuz pe care copiii victime le
pot suferi în casă evidențiază legăturile dintre acestea și statutul de făptuitor în comportamentul
de hărțuire a copiilor. Categoria predispusă să manifeste acest tip de comportament este cea
masculină. De exemplu, copiii care spun că au fost umiliți de un părinte în fața altor copii în
ultimul an sunt mult mai probabil să spună că ei înșiși au umilit sau au amenințat un alt copil.
Copiii care au raportat abuz fizic ușor în familie în ultimul an sunt mult mai probabil să
raporteze comportament umilitor sau amenințări de a lovi alți copii. Când vine vorba de abuz fizic
sever, diferențele sunt similare, astfel încât un copil care este victima acestui tip de abuz în familie
are mai multe șanse să amenințe sau să umilească un alt copil.
Comportamente ce dezvoltă violența fizică și/sau distrugerea de bunuri personale
sau ale altora:
➢ „Să distrugi lucrurile unui alt copil dacă te-au supărat pe el.”
➢ „Să împingi sau să îmbrânceşti alţi copii.”
➢ „Să răneşti uşor alţi copii prin comportamente fizice (să loveşti uşor, să ciupeşti,
să muşti etc.).”
➢ „Să baţi alţi copii.”
Respondenții de sex masculin au șanse semnificativ mai mari de a fi agresori în toate
formele de agresiune. Din punct de vedere al mediului de origine, nu există nicio diferență
semnificativă. Asocieri similare între statutul de victimă a comportamentelor de hărțuire legate de
excludere și umilire și statutul de victimă a diferitelor forme de agresiune în cadrul familiei au fost
găsite pentru hărțuirea repetată în rândul copiilor legate de violența fizică.
Comportamente de tip bullying în care copilul este martor:
➢ „Ai văzut cum un copil amenință un alt copil.”
➢ „Ai văzut cum un copil umilește sau face de rușine un alt copil.”
➢ „Ai auzit că un copil răspândește zvonuri cu privire la alt copil.”

16
 ➢ „Ai văzut cum un copil distruge lucrurile unui alt copil.”
➢ „Ai văzut cum un copil îmbrânceşte un alt copil.”
➢ „Ai văzut cum un copil bate un alt copil.”
Comportamentele de tip agresiune sunt observate de copii la nivel de grup, începând cu
cele mai vizibile aspecte, luând în considerare situațiile ușor de recunoscut în interacțiunile sociale
tipice. Copiii arată în mod clar că este mai probabil să fi trăit acest tip de situație decât să fie ei
înșiși agresor sau victimă, dar acest aspect al fenomenului în grupul lor de colegi definește aspecte
îngrijorătoare pentru sănătatea lor psihică.
Analizând asocierile dintre genul respondenților, ciclul de învățare, mediul de viață și
statutul de făptuitor sau victimă, ajungem la următoarele concluzii:
• Măsoară dacă este vorba despre excluderea unui alt copil din grup, comportamentul care
implică amenințarea cu violență fizică sau umilire sau comportament care implică violență fizică.
• Există situații mai specifice de agresiune în care se percep pe ei înșiși drept agresor
decât în situațiile în care se percep ca victimă. Prin urmare, comportamentul de agresiune cu
umilire este deosebit de caracteristic acestei categorii la nivelul statutului de victimă.
• În majoritatea situațiilor legate de hărțuire, nu există o diferență semnificativă în ceea
ce privește mediul de viață al respondenților, în funcție de statutul de autor sau de victimă. Cu alte
cuvinte, probabilitatea de a se confrunta cu hărțuirea este aceeași indiferent dacă mediul este rural
sau urban.
În cazul diferitelor situații de martori la comportamentele asociate bullying-ului,
diferențele se disting mai clar în ceea ce privește variabilele sociodemografice analizate. Din
perspectiva de gen, observăm că băieții sunt mai susceptibili de a fi martori la bullying doar dacă
acest lucru indică un mod deosebit de a interacționa cu colegii în care băieții sunt probabil
implicați.

1.4 Impactul fenomenului „bullying” asupra situației școlare

Copiii pot fi cruzi și nu este neobișnuit ca elevii de la școală să vină acasă în lacrimi după
ce un alt copil le-a spus ceva jignitor la școală sau în timpul călătoriei spre casă. Din păcate, mulți
părinți nu înțeleg efectele potențial dăunătoare ale agresiunii, nu numai asupra încrederii și stimei
de sine a copilului, ci și asupra performanței sale școlare.

17
 În timp ce mulți oameni presupun că un pic de hărțuire este inofensivă, în realitate, totuși,
se estimează că 160.000 de copii lipsesc de la școală în diverse zile din cauza fricii de agresiune
din partea altor elevi. „În fiecare zi, peste 280.000 de elevi sunt atacați fizic în școli și unul din
zece elevi care abandonează școala menționează bullying-ul repetat ca și factor principal.”
Bullying-ul poate avea un impact grav asupra experienței educaționale a unui copil și nu doar prin
faptul că îl face să lipsească de la școală. Există o mulțime de dovezi care sugerează că agresiunea
verbală sau fizică în instituțiile de învățământ are un impact negativ asupra performanței școlare
a unui copil.
Ar putea părea surprinzător faptul că persoanele care agresează alte persoane
experimentează și unele efecte secundare negative. De exemplu, cercetările sugerează că elevii
care agresează sunt mai predispuși să se implice în comportamente violente, să fure sau să
vandalizeze proprietăți, să fumeze, să bea și să raporteze note slabe.
Rezultatele mai multor studii de cercetare pe termen lung sugerează că acești elevi au, de
asemenea, mai multe șanse de a comite infracțiuni grave mai târziu în viață. Din păcate, nu este
întotdeauna ușor să vezi un bătăuș. Bătăușii pot fi unii dintre indivizii cu cele mai înalte abilități
sociale sau cu cele mai bune note – ei pot fi chiar buni să mulțumească profesorii și alți adulți.
Când este dificil să identifici agresorul, este dificil pentru școală să ia măsuri.
Odată ce hărțuirea devine o problemă într-o școală, poate fi dificil de eradicat – de fapt,
s-ar putea să nu scapi niciodată de ea complet. Există totuși anumiți pași pe care educatorii și
părinții îi pot lua pentru a minimiza agresiunea în școlile lor.
Primul pas în reducerea bullying-ului este creșterea gradului de conștientizare prin
oferirea de educație despre cum arată acest fenomen și explicarea lui. Bullying-ul poate apărea la
orice nivel de clasă și este imperativ ca profesorii și personalul să aibă o definiție solidă și să fie
capabili să identifice hărțuirea atunci când are loc. Este important ca accentul să fie pus pe
comportamentele negative, nu doar pe elevii care manifestă acele comportamente. Elevii trebuie
să ajungă să înțeleagă consecințele comportamentelor lor și de ce greșesc.
Odată ce școala a creat o definiție solidă pentru a identifica comportamentul de agresiune,
un set de reguli și politici trebuie puse în aplicare și aplicate pentru a putea ține acest fenomen sub
control. Trebuie să fie clar pentru studenți, profesori și profesori că tipul de comportamentul de
agresiune nu va fi tolerat și ar trebui să existe consecințe clare pentru cei care încalcă regulile.
La fel de important, pe cât este de a identifica și pedepsi comportamentul de agresiune,
este, de asemenea, important ca școala să recompenseze comportamentele pozitive. Școala ar

18
trebui să depună eforturi pentru a crea un mediu sigur și sănătos pentru toți elevii, răsplătindu-i pe
cei care oferă un exemplu bun al politicilor școlii în acțiune.
Agresivitatea și comportamentele neadecvate ale colegilor de clasă pot afecta capacitatea
unui elev de a se concentra și de a învăța, ceea ce poate duce la note scăzute. Acest lucru poate fi
o problemă comună în multe școli și poate necesita o abordare individuală pentru fiecare elev care
este afectat.
Contează enorm să identificăm factorii care cauzează stresul și anxietatea elevului. Acest
lucru poate include agresivitatea și comportamentul neadecvat al colegilor, dar și alte factori, cum
ar fi dificultățile de învățare sau problemele personale. Identificarea acestor factori poate ajuta la
dezvoltarea unei strategii eficiente pentru a depăși problema.
Crearea unui mediu sigur de studiu este prețios deoarece elevii trebuie să se simtă în
siguranță în mediul școlar. Personalul școlar ar trebui să ia măsuri pentru a preveni
comportamentele agresive și neadecvate ale colegilor și pentru a crea un mediu pozitiv și sigur
pentru toți elevii. (Hutuleac, 2019) 7
Puberii care se confruntă cu probleme de concentrare din cauza agresivității colegilor ar
putea beneficia de consiliere și suport emoțional. Acest lucru poate include consiliere individuală
sau de grup, precum și suport din partea consilierilor școlari, a psihologilor sau a altor specialiști.
Lumea ar trebui să încurajeze elevii să abordeze problemele în mod pozitiv și să găsească
soluții constructive. Acest lucru poate include dezvoltarea abilităților de comunicare și de
rezolvare a conflictelor, precum și găsirea de modalități constructive de a face față grijilor și
stresului.
Cadrele didactice ar trebui să ia în considerare nevoile elevilor și să adapteze programul
de învățare la aceste nevoi. Aceștia ar putea include pauze regulate, exerciții de relaxare sau alte
strategii care pot ajuta elevii să se concentreze și să învețe mai eficient.
Agresivitatea și comportamentele neadecvate ale colegilor de clasă pot afecta capacitatea
unui elev de a se concentra și de a învăța. Pentru a depăși această problemă, este important să
identificăm factorii de stres, să creăm un mediu sigur, să oferim consiliere și suport emoțional, să
abordăm problemele în mod pozitiv și să adaptăm programul de învățare la nevoile elevilor. Prin
abordarea acestei probleme într-un mod eficient, elevii pot să își îmbunătățească performanțele
școlare și să se bucure de o experiență pozitivă de învățare.

7
Hutuleac Dragoș, Promovarea stării de bine în școală, Editura GRIN Verlag, Suceava, 2018

19
 Capitolul 2 Imaginea de sine la puberi

2.1 Precizări conceptuale asupra imaginii de sine la puberi

Imaginea de sine este o parte importantă a dezvoltării adolescenților și poate influența

modul în care se simt despre ei înșiși și cum interacționează cu ceilalți. În timpul pubertății,
adolescenții trec prin schimbări fizice și emoționale semnificative, ceea ce poate afecta imaginea
de sine. Adolescenții pot fi preocupați de aspectul lor fizic, cum ar fi greutatea, înălțimea și pot
compara aspectul lor cu cel al altor adolescenți. În plus, adolescenții pot fi preocupați de alte
aspecte ale vieții lor, cum ar fi performanța școlară, relațiile cu prietenii și familia, și pot simți
presiunea de a se conforma cu așteptările societății.
O imagine de sine pozitivă poate ajuta adolescenții să se simtă mai încrezători și să ia
decizii mai bune pentru ei înșiși. Pe de altă parte, o imagine de sine negativă poate duce la
anxietate, depresie și probleme de sănătate mentală. Este important ca părinții și educatorii să ofere
sprijin și încurajare adolescenților în timpul acestui proces de dezvoltare. (Schiraldi, 2019) 8
Adolescenții ar trebui să fie încurajați să-și dezvolte interese și pasiuni care să le aducă
satisfacție și să le ajute să-și găsească identitatea. Este important să se promoveze o imagine de
sine pozitivă prin încurajarea unui stil de viață sănătos, cum ar fi alimentația echilibrată, exercițiile
fizice și somnul adecvat. În cele din urmă, este important să se înțeleagă că imaginea de sine este
un proces continuu și că adolescenții pot avea nevoie de sprijin și încurajare pe tot parcursul vieții
lor.
Impactul imaginii de sine asupra personalității este un subiect complex și important în
psihologie. Imaginea de sine reprezintă percepția unei persoane despre sine, incluzând aspecte
legate de fizic, emoțional și intelectual. Personalitatea, pe de altă parte, se referă la caracteristicile
unice și stabile ale unei persoane care influențează comportamentul, gândurile și sentimentele sale.
În continuare, descriu câteva moduri în care imaginea de sine poate afecta personalitatea:
1. Încrederea în sine: Imaginea de sine pozitivă poate duce la o mai mare încredere în
sine, care la rândul său poate contribui la dezvoltarea unui set de trăsături de personalitate, cum ar
fi extravertismul și deschiderea către experiențe noi. Pe de altă parte, o imagine de sine negativă

8
Schiraldi Glenn R., Manualul stimei de sine, Ediția: a II-a, revizuită și adaugită, Editura Curtea Veche, București, 2019

20
poate duce la un nivel scăzut de încredere în sine, care poate duce la dezvoltarea unor trăsături de
personalitate diferite, cum ar fi introvertismul și evitarea riscurilor.
2. Stabilitatea emoțională: Stabilitatea emoțională se referă la capacitatea de a rămâne
calm și echilibrat în fața provocărilor și a stresului. O imagine de sine puternică și pozitivă poate
ajuta o persoană să-și gestioneze emoțiile și să rămână stabilă în fața problemelor. În contrast, o
imagine de sine slabă și negativă poate duce la instabilitate emoțională, deoarece individul poate
fi mai predispus să se simtă copleșit de stres și să reacționeze impulsiv.
3. Relații interpersonale: Imaginea de sine poate influența modul în care o persoană
interacționează cu ceilalți. Cei cu o imagine de sine pozitivă sunt mai predispuși să stabilească
relații sănătoase și să se simtă confortabil în situații sociale. Pe de altă parte, o imagine de sine
negativă poate duce la o tendință de a evita relațiile interpersonale, de a adopta un comportament
defensiv în situații sociale și de a se simți anxios în prezența altora.
4. Motivația și realizările: Imaginea de sine poate afecta, de asemenea, motivația și
realizările unei persoane. Cei cu o imagine de sine pozitivă pot fi mai motivați să urmărească
obiective și să depășească provocările, deoarece au încredere în abilitățile lor. În contrast, o
persoană cu o imagine de sine negativă poate fi mai puțin motivată să-și atingă obiectivele și să se
angajeze în activități provocatoare, deoarece se poate teme de eșec sau de judecata altora.
5. Adaptabilitatea: Imaginea de sine poate afecta adaptabilitatea unei persoane la
schimbări și reziliența în fața dificultăților. O imagine de sine pozitivă poate ajuta o persoană să
se adapteze mai ușor la schimbări și să facă față obstacolelor cu optimism și perseverență. Pe de
altă parte, o imagine de sine negativă poate duce la o tendință de a se simți copleșit de schimbări
și dificultăți și de a se lupta să se adapteze.
Imaginea de sine poate avea un impact semnificativ asupra personalității unei persoane,
influențând încrederea în sine, stabilitatea emoțională, relațiile interpersonale, motivația și
adaptabilitatea. Este important să se dezvolte o imagine de sine pozitivă și să se lucreze în mod
constant pentru a o menține, deoarece aceasta poate duce la o personalitate mai echilibrată și
sănătoasăși la o viață mai fericită și împlinită. Terapia, dezvoltarea personală și comunicarea cu
cei dragi pot ajuta în acest proces.
Dezvoltarea personalității la adolescenți și încrederea în sine sunt două aspecte strâns
legate între ele. Adolescenții se confruntă cu o serie de provocări și schimbări pe plan fizic,
emoțional și social, care pot influența modul în care își percep ei înșiși și lumea din jur.
Una dintre cele mai importante sarcini ale adolescenței este dezvoltarea identității
personale, care include atât cunoașterea de sine, cât și dezvoltarea unui set de valori și credințe

21
personale. În timpul acestui proces, adolescenții încearcă să-și definească cine sunt și ce vor să
devină în viață. Această căutare a identității poate fi dificilă și poate duce la incertitudini și îndoieli
cu privire la sine.
Încrederea în sine este esențială pentru dezvoltarea unei identități sigure și pozitive și
pentru a face față cu succes provocărilor și schimbărilor din adolescență. Adolescenții care au
încredere în propriile abilități și talente sunt mai predispuși să ia decizii bune, să aibă relații
sănătoase și să se simtă mai mulțumiți de viața lor.
Pentru a dezvolta încrederea în sine, adolescenții au nevoie de sprijin și încurajare din
partea adulților din viața lor, inclusiv părinți, profesori și mentori. Acești adulți pot oferi feedback
pozitiv și constructiv, pot ajuta adolescenții să-și dezvolte abilitățile și pot fi o sursă de inspirație
și motivație.
De asemenea, adolescenții pot dezvolta încredere în sine prin implicarea în activități care
îi pasionează și care le oferă oportunități de a-și dezvolta abilitățile și talentele. Aceste activități
pot fi sport, arte sau voluntariat. În plus, adolescenții pot învăța să-și asume riscuri și să-și
depășească temerile prin încercarea de lucruri noi și prin acceptarea eșecului ca parte naturală a
procesului de învățare și dezvoltare.
Dezvoltarea personalității la adolescenți și încrederea în sine sunt aspecte strâns legate
între ele și pot fi îmbunătățite prin sprijinul adulților, implicarea în activități care îi pasionează și
prin asumarea riscurilor și acceptarea eșecului ca parte a procesului de învățare și dezvoltare.

2.2 Climatul familial și importanța acestuia în dezvoltarea imaginii de sine a

copiilor

Climatul familial are un impact semnificativ asupra dezvoltării imaginii de sine a copiilor.
Familia este primul și cel mai important mediu social în care copiii își dezvoltă personalitatea și
învață să relaționeze cu ceilalți. Pentru copii, un climat familial pozitiv poate fi o sursă de sprijin,
siguranță și încredere în sine, în timp ce un climat familial negativ poate afecta negativ dezvoltarea
lor emoțională și relațională.
Un climat familial pozitiv se caracterizează prin relații calde, afectuoase și respectuoase
între membrii familiei. Copiii care cresc în astfel de medii sunt mai predispuși să dezvolte o
imagine de sine pozitivă, încredere în propriile abilități și o atitudine pozitivă față de lumea din

22
jur. Aceștia se simt în siguranță și sprijiniți și pot dezvolta abilități sociale sănătoase, precum
empatia și comunicarea eficientă.
Pe de altă parte, un climat familial negativ se caracterizează prin relații tensionate,
conflicte frecvente și lipsa sprijinului emoțional între membrii familiei. Copiii care cresc în astfel
de medii sunt mai predispuși să dezvolte o imagine de sine negativă, lipsa încrederii în propriile
abilități și o atitudine pesimistă față de lumea din jur. Aceștia pot experimenta anxietate, depresie
și dificultăți în relaționare cu ceilalți.
Este important ca părinții să fie conștienți de impactul pe care îl au acțiunile lor asupra
dezvoltării copiilor lor și să încerce să creeze un climat familial pozitiv și sigur. Aceștia pot face
acest lucru prin acordarea atenției și sprijinului emoțional copiilor lor, prin promovarea
comunicării deschise și prin dezvoltarea unei relații respectuoase și afectuoase cu aceștia.
Climatul familial are un impact semnificativ asupra dezvoltării imaginii de sine a copiilor.
Un climat familial pozitiv poate fi o sursă de sprijin și încredere în sine, în timp ce un climat
familial negativ poate afecta negativ dezvoltarea emoțională și relațională a copiilor. Este
important ca părinții să fie conștienți de impactul pe care îl au asupra dezvoltării copiilor lor și să
încerce să creeze un mediu familial pozitiv și sigur.
Pentru copiii cu cerințe educaționale speciale, un climat familial pozitiv și sprijinitor este
esențial pentru dezvoltarea lor emoțională, socială și academică. Acești copii pot avea nevoi
educaționale diferite față de ceilalți copii și pot avea nevoie de suport suplimentar din partea
părinților și a altor membri ai familiei.
Un climat familial pozitiv pentru copiii cu cerințe educaționale speciale poate fi creat prin
următoarele măsuri: (Rosen, 2016)9
1. Comunicarea deschisă și sinceră: Este important ca părinții să încurajeze
comunicarea deschisă și sinceră cu copiii lor cu cerințe educaționale speciale. Aceștia trebuie să
fie deschiși și disponibili pentru a discuta problemele și preocupările copiilor lor și pentru a le
oferi sprijinul emoțional necesar.
2. Încurajarea independenței: Pentru copiii cu cerințe educaționale speciale, este
important să se dezvolte independența și autonomia. Părinții trebuie să încurajeze copiii să își
asume responsabilități și să își dezvolte abilitățile necesare pentru a face față provocărilor vieții.
3. Crearea unui mediu sigur și confortabil: Copiii cu cerințe educaționale speciale pot
fi mai sensibili la schimbări și la medii noi. Pentru a le oferi un mediu sigur și confortabil, părinții

9
Rosen Wendy Beth, The Hidden Link Between Vision and Learning: Why Millions of Learning - Disabled Children Are
Misdiagnosed, Editura Rowman & Littlefield Publishers, 2016

23
trebuie să se asigure că acasă există un program bine stabilit și o rutină stabilă, astfel încât copiii
să se simtă în siguranță și să știe la ce să se aștepte.
4. Încurajarea și susținerea copiilor în învățare: Părinții trebuie să încurajeze și să
susțină copiii lor cu cerințe educaționale speciale în procesul de învățare. Acest sprijin poate
include ajutorul cu temele, încurajarea lecturii și a explorării intereselor lor, și găsirea de resurse
suplimentare pentru a sprijini succesul lor academic.
5. Colaborarea cu profesioniștii: Părinții trebuie să colaboreze cu profesioniștii din
domeniul educației și să se implice activ în procesul de educație al copiilor lor cu cerințe
educaționale speciale. Această colaborare poate ajuta la identificarea nevoilor speciale ale copiilor
și la găsirea de resurse suplimentare pentru a sprijini dezvoltarea lor.
Un climat familial pozitiv și sprijinitor este esențial pentru dezvoltarea copiilor cu cerințe
educaționale speciale. Părinții trebuie să creeze un mediu sigur, confortabil și sprijinitor pentru
copiii lor, să încurajeze comunicarea deschisă și sinceră și să se implice activ în procesul de
educație al acestora. Colaborarea cu profesioniștii din domeniul educației poate ajuta la
identificarea nevoilor speciale ale copiilor și la găsirea de resurse suplimentare pentru a sprijini
dezvoltarea lor.

2.3 Influența grupului de prieteni asupra percepției proprii

Grupul de prieteni poate avea o influență semnificativă asupra percepției proprii a unei
persoane. Acest lucru se datorează faptului că oamenii tind să se compare cu ceilalți din grupul lor
de prieteni și să ia în considerare opiniile și comportamentele acestora atunci când își formează
percepția despre ei înșiși.
Dacă o persoană se află într-un grup de prieteni care își manifestă în mod constant
încrederea în sine și se simt confortabil în propriul corp și personalitate, aceasta poate duce la o
percepție pozitivă despre sine și la o creștere a încrederii în propriile abilități și talente. Pe de altă
parte, dacă o persoană se află într-un grup de prieteni care își manifestă în mod constant
nesiguranța și neîncrederea în sine, aceasta poate duce la o percepție negativă despre sine și la o
scădere a încrederii în propriile abilități și talente. (Vlăsceanu, 2000)10

10
Vlăsceanu Lazăr, Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, București, 2000

24
 În plus, grupul de prieteni poate influența percepția unei persoane despre anumite aspecte
ale vieții, cum ar fi imaginea corporală sau comportamentul social. De exemplu, dacă un grup de
prieteni se concentrează în mod constant pe aspectele fizice ale unei persoane și discută despre
greutatea sau forma corporală, aceasta poate duce la o percepție negativă despre imaginea
corporală a persoanei și la o scădere a încrederii în propriul corp.
Este important ca o persoană să fie conștientă de influența pe care o poate avea grupul de
prieteni asupra percepției proprii și să încerce să se asocieze cu oameni care îi sprijină și îi
încurajează să-și dezvolte încrederea în sine și să se simtă confortabil în propriul corp și
personalitate. De asemenea, este important să se evite comparațiile cu ceilalți și să se concentreze
asupra propriilor abilități și talente pentru a-și dezvolta o percepție pozitivă despre sine.
Grupul de prieteni poate avea o influență semnificativă asupra percepției proprii a unei
persoane. Este important să se asocieze cu oameni care îi sprijină și încurajează dezvoltarea
încrederii în sine și să se evite comparațiile cu ceilalți pentru a-și dezvolta o percepție pozitivă
despre sine.
Dezvoltarea încrederii în sine este un proces care poate fi dificil pentru oricine, mai ales
pentru cei care se confruntă cu influența negativă a grupului de prieteni. Cu toate acestea, există
câteva metode practice pe care o persoană le poate folosi pentru a-și dezvolta încrederea în sine în
ciuda influenței negative a grupului de prieteni:
1. Identifică-ți punctele forte: Încearcă să identifici ceea ce te face unic și special.
Identificarea punctelor tale forte și a abilităților tale poate fi un prim pas important în dezvoltarea
încrederii în sine.
2. Învață să te apreciezi: Încearcă să îți acorzi timp pentru a te descoperi și a te cunoaște
mai bine. Învață să te apreciezi și să îți accepți defectele și calitățile. Găsește lucruri pe care le faci
bine și apreciază-ți eforturile.
3. Învață să comunici eficient: Învață să comunici într-un mod direct și respectuos cu
prietenii tăi. Dacă unii dintre prietenii tăi au un impact negativ asupra încrederii tale în sine,
încearcă să le spui cum te simți și să stabiliți limite clare.
4. Găsește un mediu pozitiv: Încearcă să îți găsești un mediu în care să te simți
confortabil și sprijinit. Acest mediu poate fi un grup de prieteni care îți oferă sprijin și încurajare,
o activitate care îți aduce bucurie și satisfacție sau o comunitate care îți oferă suport.
5. Învață să înfrunți temerile: Încearcă să înfrunți temerile și să îți depășești limitele.
Încercarea de lucruri noi și ieșirea din zona de confort poate fi o modalitate excelentă de a-ți
dezvolta încrederea în sine.

25
 Este important de reținut că dezvoltarea încrederii în sine este un proces care necesită
timp și răbdare. Nu trebuie să te aștepți să ai încredere în sine peste noapte, dar cu efort și
perseverență, poți învăța să îți dezvolți încrederea în sine și să te simți confortabil în propriul corp
și personalitate.
Un grup de prieteni care gândesc pozitiv și îți stimulează imaginea de sine poate avea
numeroase avantaje pentru dezvoltarea ta personală și emoțională. Iată câteva dintre aceste
avantaje:
1. Încurajarea și sprijinul: Prietenii care gândesc pozitiv îți pot oferi încurajare și sprijin
în momentele dificile sau stresante. Acest sprijin poate fi o sursă importantă de confort și încredere
în sine.
2. Dezvoltarea încrederii în sine: Dacă prietenii tăi îți oferă sprijin și încurajare, poți
dezvolta o încredere mai mare în propriile tale abilități și talente. Acest lucru poate duce la o
imagine de sine mai pozitivă și la o atitudine mai optimistă față de viață.
3. Creșterea stimei de sine: Prietenii care îți stimulează imaginea de sine te pot ajuta să
îți dezvolți o înțelegere mai bună a propriului corp și personalitate. Acest lucru poate duce la o
creștere a stimei de sine și la o acceptare mai mare a propriilor calități și defecte.
4. Îmbunătățirea relațiilor sociale: Prietenii care gândesc pozitiv pot avea un impact
pozitiv asupra relațiilor tale sociale. Acest lucru poate duce la creșterea încrederii în sine și a
capacitații tale de a interacționa cu ceilalți într-un mod sănătos și benefic.
5. Creșterea fericirii și a sănătății mentale: Prietenii care îți oferă sprijin și încurajare
pot fi o sursă importantă de fericire și sănătate mentală. Acest lucru poate duce la o reducere a
stresului și anxietății și la o îmbunătățire a stării tale de bine generală.
Un grup de prieteni care gândesc pozitiv și îți stimulează imaginea de sine poate avea
numeroase avantaje pentru dezvoltarea ta personală și emoțională. Prin încurajare, sprijin și
înțelegere, acești prieteni pot ajuta la dezvoltarea încrederii în sine, stimei de sine și a relațiilor
sociale sănătoase și benefice.

2.4 Importanța mediului școlar și a colectivului

Mediul școlar și colectivul au o importanță majoră în dezvoltarea elevilor și în asigurarea

unei educații de calitate. Iată câteva dintre principalele motive pentru care acestea sunt importante:

26
 1. Îmbunătățirea performanței academice: Un mediu școlar pozitiv și un colectiv bine
structurat pot ajuta la îmbunătățirea performanței academice a elevilor. Elevii care se simt
confortabil în mediul școlar și care au relații bune cu colegii și profesorii pot fi mai motivați să
învețe și să atingă rezultate mai bune.
2. Dezvoltarea socială și emoțională: Mediul școlar și colectivul pot fi o sursă
importantă de dezvoltare socială și emoțională pentru elevi. Interacțiunea cu colegii și profesorii
poate ajuta la dezvoltarea abilităților sociale, cum ar fi comunicarea și colaborarea, și poate
încuraja dezvoltarea unor relații de prietenie importante.
3. Încurajarea creativității și a inovației: Un mediu școlar pozitiv poate încuraja elevii
să își exploreze ideile și să își dezvolte creativitatea și inovația. Acest lucru poate duce la
dezvoltarea unor abilități și talente unice și la încurajarea gândirii critice și a curiozității.
4. Învățarea valorilor și a responsabilității: Mediul școlar și colectivul pot fi o sursă
importantă de învățare a valorilor și a responsabilității. Elevii pot învăța despre valorile cum ar fi
respectul, integritatea și empatia prin interacțiunea cu colegii și profesorii și prin participarea la
activități extracurriculare și comunitare.
5. Îmbunătățirea sănătății mentale: Un mediu școlar pozitiv și un colectiv bine
structurat pot ajuta la îmbunătățirea sănătății mentale a elevilor. Elevii care se simt confortabil și
sprijiniți în mediul școlar pot fi mai puțin stresați și anxioși și pot fi mai motivați și mai fericiți.
Mediul școlar și colectivul sunt importante pentru dezvoltarea elevilor și asigurarea unei
educații de calitate. Acestea pot îmbunătăți performanța academică, dezvoltarea socială și
emoțională, încuraja creativitatea și inovația, învățarea valorilor și responsabilității și
îmbunătățirea sănătății mentale. (Christophe, 2010) 11
Mediul școlar pentru copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) trebuie să fie adaptat
nevoilor lor specifice pentru a le permite să învețe și să se dezvolte într-un mod corespunzător.
Iată câteva caracteristici ale unui mediu școlar optim pentru copiii cu cerințe educaționale speciale:
1. Accesibilitate și siguranță: Mediul școlar ar trebui să fie accesibil și sigur pentru toți
elevii, inclusiv pentru cei cu CES. Acest lucru poate include rampă pentru scaun cu rotile, uși și
coridoare largi, băi și facilități sanitare adaptate și măsuri de siguranță adecvate.
2. Personalizare și individualizare: Mediul școlar ar trebui să fie personalizat și
individualizat pentru nevoile și abilitățile fiecărui elev cu CES. Acest lucru poate include planuri

11
Christophe André, Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine, Editura Trei, București, 2010

27
de învățare individualizate, programe de intervenție timpurie, asistență tehnică și tehnologică,
precum și asistență individuală de la profesori și specialiști.
3. Sprijin și resurse: Mediul școlar ar trebui să ofere sprijin și resurse adecvate pentru
copiii cu CES. Acestea pot include personal specializat, cum ar fi învățători de sprijin și terapeuți
ocupaționali, precum și echipamente și materiale adaptate.
4. Incluziune și interacțiune socială: Mediul școlar ar trebui să ofere oportunități de
incluziune și interacțiune socială pentru copiii cu CES. Acestea pot include activități
extracurriculare și sociale, evenimente și proiecte comunitare și programe de voluntariat.
5. Comunicare și colaborare: Mediul școlar ar trebui să faciliteze comunicarea și
colaborarea între elevi, profesori și părinți pentru a asigura o învățare eficientă și o dezvoltare
adecvată. Acest lucru poate include întâlniri periodice cu părinții, comunicare regulată între elevi
și profesori și colaborare între profesori și specialiști.
Hărțuirea din motive de aspect fizic poate fi o problemă complexă și dificilă pentru copiii
implicați. Este important să înțelegem că această formă de hărțuire poate avea consecințe negative
asupra copiilor, inclusiv scăderea stimei de sine, anxietatea, depresia, probleme de sănătate
mentală și chiar tentativa de suicid.
De asemenea, este important să ne amintim că hărțuirea din motive de aspect fizic poate
fi influențată de mai mulți factori, cum ar fi presiunea socială, stereotipurile de gen, discriminarea
și prejudecățile. Este important să educăm copiii să fie toleranți și să accepte diferențele dintre
oameni, inclusiv diferențele fizice.
Pentru a preveni hărțuirea din motive de aspect fizic, este important să promovăm un
mediu sigur și pozitiv în școli. Acest lucru poate fi realizat prin implicarea tuturor membrilor
comunității școlare, inclusiv a profesorilor, a personalului școlar, a părinților și a elevilor. Este
important să se promoveze toleranța și respectul, să se identifice comportamentele de hărțuire și
să se ia măsuri adecvate pentru a preveni și a combate aceste comportamente.
De asemenea, este important să se ofere sprijin emoțional și practic copiilor implicați în
hărțuirea din motive de aspect fizic. Acest sprijin poate fi oferit prin consiliere, terapie sau alte
servicii specializate, care pot ajuta copiii să își dezvolte abilități de rezolvare a problemelor și să
își recâștige stima de sine și încrederea în sine.
În general, hărțuirea din motive de aspect fizic poate fi o problemă dificilă și complexă,
dar poate fi abordată prin educație, colaborare și sprijin adecvat. Este important să lucrăm
împreună pentru a preveni aceste comportamente și pentru a crea un mediu sigur și pozitiv pentru
toți copiii din școli.

28
 Un mediu școlar optim pentru copiii cu cerințe educaționale speciale ar trebui să fie
adaptat nevoilor și abilităților lor specifice. Acesta ar trebui să fie accesibil și sigur, personalizat
și individualizat, să ofere sprijin și resurse adecvate, să faciliteze incluziunea și interacțiunea
socială și să faciliteze comunicarea și colaborarea între elevi, profesori și părinți.
Atmosfera bună la orele de curs este esențială pentru succesul școlar al elevilor. O
atmosferă pozitivă poate îmbunătăți starea de spirit a elevilor, poate crește motivația lor de a învăța
și poate îmbunătăți performanțele lor academice. Câteva sugestii pentru a crea o atmosferă bună
la orele de curs ar fi:
1. Crearea unui mediu sigur și pozitiv: Profesorii ar trebui să creeze un mediu sigur și
pozitiv pentru elevi, în care aceștia să se simtă confortabil și încrezători. Acest lucru poate fi
realizat prin promovarea toleranței și respectului între elevi și prin încurajarea colaborării și
comunicării.
2. Stabilirea de reguli și așteptări clare: Profesorii ar trebui să stabilească reguli și
așteptări clare pentru comportamentul elevilor în timpul orelor de curs. Aceste reguli ar trebui să
fie justificate și să fie aplicate în mod consecvent.
3. Utilizarea unor metode didactice variate: Profesorii ar trebui să utilizeze o varietate
de metode didactice pentru a menține interesul elevilor și pentru a le oferi oportunități de învățare
diferite. Aceste metode pot include discuții în grup, proiecte, jocuri de rol, experimente și utilizarea
tehnologiei.
4. Relevanța temelor abordate: Profesorii ar trebui să facă legătura între subiectele
abordate în clasă și experiențele de viață ale elevilor. Aceștia ar trebui să încurajeze elevii să
găsească aplicații practice ale ceea ce învață și să le ofere oportunități de a explora subiecte care
îi interesează.
5. Ofertați feedback constructiv: Profesorii ar trebui să ofere feedback constructiv și să
încurajeze elevii să își îmbunătățească performanțele. Feedback-ul ar trebui să se concentreze pe
aspectele pozitive ale lucrărilor elevilor, dar și pe aspectele care necesită îmbunătățire.
Crearea unei atmosfere bune la orele de curs poate îmbunătăți starea de spirit a elevilor,
poate crește motivația lor de a învăța și poate îmbunătăți performanțele lor academice. Profesorii
pot contribui la crearea unei atmosfere pozitive prin crearea unui mediu sigur și pozitiv, stabilirea
de reguli și așteptări clare, utilizarea unor metode didactice variate, oferirea unui feedback
constructiv și relevanța temelor abordate.

29
 Capitolul 3 CES

3.1 Aspecte teoretice cu privire la copiii cu cerințe educaționale speciale

Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) sunt copii care necesită o atenție și o
îngrijire mai mare decât alți copii de aceeași vârstă pentru a-și atinge potențialul maxim de
dezvoltare. Acești copii pot avea nevoi speciale legate de sănătate, învățare, comportament sau
abilități sociale. Copiii cu cerințe educaționale speciale sunt copii care au nevoi educaționale
specifice cauzate de diverse condiții, cum ar fi dizabilități fizice sau intelectuale, dificultăți de
învățare, probleme de comportament sau tulburări emoționale. Acești copii pot fi clasificați în
funcție de nevoile lor specifice, cum ar fi tulburarea de spectru autist, ADHD, dizabilități
intelectuale sau fizice.
Există diverse abordări educaționale pentru copiii cu cerințe educaționale speciale, cum
ar fi educația integrată, educația specială, educația în clasă mică sau educația la domiciliu. Aceste
abordări sunt concepute pentru a oferi elevilor cu CES oportunități de învățare și dezvoltare
adecvate nevoilor lor specifice.
Evaluarea este un proces important în identificarea nevoilor specifice ale copiilor cu CES.
Aceasta poate include evaluarea medicală, evaluarea psihologică sau evaluarea educațională.
Intervenția se referă la procesul de a oferi sprijin și asistență copiilor cu CES pentru a-și atinge
potențialul maxim de dezvoltare. Aceasta poate include terapie, asistență medicală, consiliere sau
asistență educațională. (Roșan, 2021)12
Parteneriatul între familie și școală este important în asigurarea unui mediu educațional
adecvat pentru copiii cu CES. Acesta poate include colaborarea între părinți și profesori pentru a
identifica nevoile specifice ale copiilor și pentru a dezvolta planuri de intervenție adecvate.
Incluziunea socială este importantă pentru dezvoltarea socială și emoțională a copiilor cu
CES. Aceasta se referă la procesul de a integra copiii cu CES în activități și medii sociale și
educaționale comune cu alți copii de aceeași vârstă. Copiii cu cerințe educaționale speciale
necesită o atenție și o îngrijire specială pentru a-și atinge potențialul maxim de dezvoltare.
Abordările educaționale, evaluarea și intervenția, parteneriatul între familie și școală și incluziunea

12
Roșan Adrian, Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție, Editura Polirom, Iași, 2021

30
socială sunt aspecte teoretice importante în asigurarea unui mediu educațional adecvat pentru
acești copii. 13
Evaluarea nevoii unui copil cu cerințe educaționale speciale (CES) este un proces
complex care implică evaluarea abilităților și nevoilor educaționale, sociale și emoționale ale
copilului. În continuare, voi prezenta câteva modalități prin care poate fi evaluată nevoia unui
copil cu CES:
1. Evaluarea medicală: Pentru copiii cu CES care au nevoi medicale specifice, o
evaluare medicală poate fi necesară pentru a determina nevoile lor specifice de îngrijire medicală.
Aceasta poate include evaluarea de către un medic specialist sau de către o echipă medicală
multidisciplinară.
2. Evaluarea psihologică: Evaluarea psihologică poate fi utilizată pentru a evalua
nevoile educaționale, sociale și emoționale ale copiilor cu CES. Aceasta poate include evaluarea
de către un psiholog sau de către o echipă multidisciplinară, care poate evalua abilitățile cognitive,
comportamentale și emoționale ale copilului.
3. Evaluarea educațională: Evaluarea educațională poate fi utilizată pentru a evalua
nevoile educaționale ale copiilor cu CES. Aceasta poate include evaluarea de către un profesor de
educație specială sau de către o echipă multidisciplinară care poate evalua abilitățile de învățare și
nevoile educaționale ale copilului.
4. Evaluarea funcțională: Evaluarea funcțională poate fi utilizată pentru a evalua
abilitățile de viață independentă și nevoile de îngrijire personală ale copiilor cu CES. Aceasta poate
include evaluarea de către un terapeut ocupațional sau fizioterapeut, care poate evalua abilitățile
fizice și de mobilitate ale copilului.
5. Evaluarea socială: Evaluarea socială poate fi utilizată pentru a evalua nevoile sociale
și de interacțiune socială ale copiilor cu CES. Aceasta poate include evaluarea de către un asistent
social sau de către o echipă multidisciplinară, care poate evalua abilitățile sociale și nevoile de
adaptare socială ale copilului.
Evaluarea nevoii unui copil cu cerințe educaționale speciale este un proces complex care
implică evaluarea abilităților și nevoilor educaționale, sociale și emoționale ale copilului.
Evaluarea poate fi realizată prin intermediul evaluărilor medicale, psihologice, educaționale,

13
OMMFPSPV nr. 1985/04.10.2016/OMS nr. 1305/17.11.2016/OMENCS nr. 5805/23.11.2016, privind aprobarea
metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în vederea încadrării copiilor cu dizabilități în grad de
handicap, a orientarii școlare și profesionale a copiilor cu cerințe educaționale speciale, precum și în vederea abilitării
și reabilitării copiilor cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale

31
funcționale și sociale. Este important ca evaluarea să fie realizată de către profesioniști specializați
pentru a asigura o evaluare adecvată și o intervenție corespunzătoare.
În evaluarea nevoilor copiilor cu cerințe educaționale speciale, este important să se
utilizeze o abordare multidisciplinară, care implică evaluarea de către diferite specializări, cum ar
fi medici, psihologi, terapeuți ocupaționali, profesori de educație specială, asistenți sociali și alți
specialiști. Acești specialiști pot utiliza diferite instrumente și tehnici pentru a evalua nevoile
copilului, cum ar fi teste standardizate, observații, interviuri cu părinții și profesorii și evaluări ale
abilităților funcționale.
Evaluarea trebuie să fie individualizată și adaptată la nevoile specifice ale fiecărui copil
cu CES. În această privință, trebuie să se ia în considerare factori individuali, cum ar fi vârsta
copilului, nivelul de dezvoltare, starea de sănătate, abilitățile și nevoile educaționale, sociale și
emoționale ale copilului.
De asemenea, este important să se ia în considerare perspectiva părinților și a familiei în
procesul de evaluare. Aceștia pot oferi o perspectivă importantă asupra experiențelor și nevoilor
copilului în afara mediului școlar și pot fi implicați în dezvoltarea planurilor de intervenție
adecvate. Evaluarea nevoilor copiilor cu cerințe educaționale speciale este un proces complex care
implică evaluarea de către specialiști multidisciplinari, individualizarea în funcție de nevoile
fiecărui copil și implicarea părinților și familiei. Această evaluare este esențială pentru a dezvolta
un plan adecvat de intervenție și pentru a asigura o învățare și dezvoltare adecvată a copilului cu
CES.

3.2 Legislația și metodologia aplicate în cazul copiilor cu cerințe educaționale

speciale

În majoritatea țărilor, există legislație și metodologie aplicate în cazul copiilor cu cerințe

educaționale speciale (CES) care să asigure accesul acestora la o educație adecvată și la sprijinul
necesar pentru dezvoltarea lor. În majoritatea țărilor există legi și politici care asigură accesul
copiilor cu CES la educație și la sprijinul necesar pentru dezvoltarea lor. Acestea includ Legea
Educației Speciale și Metodologia de Implementare a Educației Speciale.

32
 Planurile de învățare individualizate (PII) sunt utilizate în majoritatea țărilor pentru a
asigura o educație adecvată copiilor cu CES. Acestea sunt planuri personalizate care identifică
nevoile specifice ale copilului și stabilesc obiective specifice și măsuri de intervenție adecvate.
Incluziunea școlară se referă la politica de a oferi accesul copiilor cu CES la educația în
școlile obișnuite, împreună cu copiii fără CES. Aceasta poate fi realizată prin intermediul educației
integrate sau prin intermediul educației speciale în școli obișnuite. Copiii cu CES pot beneficia de
sprijin specializat, cum ar fi asistență de la profesori de educație specială, terapeuți ocupaționali,
terapeuți fizici sau logopezi. Acest sprijin poate fi oferit în interiorul sau în afara mediului școlar,
în funcție de nevoile specifice ale copilului. (Craven, 2015)14
Evaluarea și intervenția sunt procese importante în asigurarea unei educații adecvate
copiilor cu CES. Acestea includ evaluarea nevoilor copilului, dezvoltarea planurilor de intervenție
adecvate, implementarea acestor planuri și monitorizarea progresului copilului. Legislația și
metodologia aplicate în cazul copiilor cu cerințe educaționale speciale includ politici și legi care
asigură accesul la educație și la sprijinul necesar pentru dezvoltarea lor, planuri de învățare
individualizate, incluziunea școlară, sprijinul specializat și evaluarea și intervenția adecvate.
Acestea sunt concepute pentru a asigura o educație adecvată și sprijinul necesar pentru dezvoltarea
copiilor cu CES.
Incluziunea școlară este o politică educațională care urmărește să ofere acces egal la
educație tuturor copiilor, indiferent de abilitățile sau nevoile lor specifice. Incluziunea școlară
asigură accesul tuturor copiilor la educație, indiferent de abilitățile sau nevoile lor specifice.
Aceasta include accesul la școli obișnuite și la programe educaționale adecvate nevoilor fiecărui
copil. Acest aspect se referă la asigurarea unui mediu educațional adecvat pentru toți copiii, care
să le permită să se dezvolte la potențialul lor maxim. Acest mediu ar trebui să fie adaptat la nevoile
individuale ale fiecărui copil și să ofere sprijinul necesar pentru învățare și dezvoltare.
Incluziunea școlară implică colaborarea între profesori și părinți pentru a asigura că copiii
primesc sprijinul adecvat și pentru a dezvolta planuri de intervenție individualizate. Părinții ar
trebui să fie implicați în procesul de învățare și să aibă ocazia să își exprime opiniile și să ofere
feedback.
Ca și resurse educaționale adecvate incluziunea școlară implică asigurarea resurselor
educaționale adecvate pentru toți copiii, inclusiv pentru cei cu nevoi educaționale speciale. Aceste
resurse ar trebui să includă materiale didactice adaptate, tehnologii asistive, sprijinul educatorilor

14
Craven Rhonda G., Inclusive Education for Students with Intellectual Disability, University of Western Sydney, 2015

33
specializați și alte resurse necesare. Aceasta implică o abordare individualizată pentru fiecare
copil, care să țină cont de nevoile și abilitățile lor specifice.
Aceasta presupune dezvoltarea de planuri de învățare individualizate și implementarea
unor strategii adecvate pentru a asigura progresul și dezvoltarea copiilor. Incluziunea școlară
implică asigurarea accesului la educație tuturor copiilor, un mediu educațional adecvat,
colaborarea între profesori și părinți, resurse educaționale adecvate și o abordare individualizată
pentru fiecare copil. Acestea sunt aspecte importante pentru a asigura o educație adecvată și
egalitatea de șanse pentru toți copiii.
Asigurarea accesului la educație pentru copiii cu nevoi speciale este un proces complex
care implică o gamă largă de strategii și intervenții. Educația integrată implică integrarea copiilor
cu nevoi speciale în școli obișnuite, împreună cu copiii fără nevoi speciale. Aceasta poate fi
realizată prin adaptarea curriculei și a mediului de învățare la nevoile specifice ale copiilor cu
nevoi speciale.
Educația specializată implică oferirea unei educații adaptate nevoilor specifice ale
copiilor cu nevoi speciale, în școli specializate sau clase speciale în școli obișnuite. Aceasta poate
fi realizată prin intermediul profesorilor de educație specială și prin intermediul programelor
educaționale adaptate nevoilor specifice ale copiilor.
Tehnologiile asistive, cum ar fi echipamentele și dispozitivele specializate, pot fi utilizate
pentru a ajuta copiii cu nevoi speciale să aibă acces la educație. Acestea pot include dispozitive de
comunicare, echipamente de mobilitate sau echipamente de asistență pentru învățare.
Sprijinul educațional specializat poate fi oferit prin intermediul profesorilor de educație
specială, terapeuților ocupaționali, terapeuților fizici, logopezilor și altor specialiști pentru a ajuta
copiii cu nevoi speciale să atingă obiectivele lor educaționale. Planurile de învățare individualizate
(PII) sunt planuri personalizate care identifică nevoile specifice ale fiecărui copil și stabilesc
obiective specifice și măsuri de intervenție adecvate. Acestea pot fi utilizate pentru a asigura că
copiii cu nevoi speciale primesc sprijinul adecvat și au acces la o educație adecvată.
Asigurarea accesului la educație pentru copiii cu nevoi speciale implică o gamă largă de
strategii și intervenții, inclusiv educația integrată, educația specializată, tehnologiile asistive,
sprijinul educațional specializat și planurile de învățare individualizate. Acestea pot fi utilizate
pentru a asigura că copiii cu nevoi speciale au acces la o educație adecvată și la sprijinul necesar
pentru dezvoltarea lor. (Ghergu, Frumos, 2019) 15

15
Gherguț Alois , Frumos Luciana , Raus Gabriela, Educația specială. Ghid metodologic, Editura Polirom, Iași, 2019

34
 Încurajarea integrării copiilor cu nevoi speciale în școli obișnuite este esențială pentru a
asigura accesul egal la educație și pentru a promova incluziunea socială. În continuare, voi
prezenta câteva modalități prin care poate fi încurajată integrarea copiilor cu nevoi speciale în
școli obișnuite:
1. Sensibilizarea și educarea comunității: Este important să se sensibilizeze și să se
educe comunitatea cu privire la nevoile și abilitățile copiilor cu nevoi speciale. Acest lucru poate
fi realizat prin intermediul unor programe de educație și formare adresate profesorilor, părinților
și elevilor.
2. Adaptarea mediului educațional: Este important să se adapteze mediul educațional
la nevoile specifice ale copiilor cu nevoi speciale. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul
adaptării curriculei, a sălilor de clasă și a altor facilități pentru a asigura accesul egal al tuturor
copiilor la educație.
3. Implementarea planurilor de învățare individualizate: Planurile de învățare
individualizate (PII) sunt planuri personalizate care identifică nevoile specifice ale fiecărui copil
și stabilesc obiective specifice și măsuri de intervenție adecvate. Implementarea PII poate ajuta la
asigurarea că copiii cu nevoi speciale primesc sprijinul adecvat și au acces la o educație adecvată.
4. Sprijinul din partea profesorilor de educație specială: Profesorii de educație
specială pot oferi sprijin suplimentar copiilor cu nevoi speciale și pot ajuta la adaptarea
curriculumului și a metodelor de predare la nevoile specifice ale acestora.
5. Colaborarea între profesori și părinți: Este important să se promoveze colaborarea
între profesori și părinți pentru a asigura că copiii cu nevoi speciale primesc sprijinul adecvat și
pentru a dezvolta planuri de intervenție individualizate. Părinții ar trebui să fie implicați în
procesul de învățare și să aibă ocazia să își exprime opiniile și să ofere feedback.
6. Utilizarea tehnologiilor asistive: Tehnologiile asistive, cum ar fi dispozitivele și
echipamentele specializate, pot fi utilizate pentru a ajuta copiii cu nevoi speciale să aibă acces la
educație. Acestea pot include dispozitive de comunicare, echipamente de mobilitate sau
echipamente de asistență pentru învățare.
Încurajarea integrării copiilor cu nevoi speciale în școli obișnuite implică sensibilizarea
și educarea comunității, adaptarea mediului educațional, implementarea planurilor de învățare
individualizate, sprijinul din partea profesorilor de educație specială, colaborarea între profesori
și părinți și utilizarea tehnologiilor asistive. Acestea pot fi utilizate pentru a asigura că copiii cu
nevoi speciale au acces la o educație adecvată și la sprijinul necesar pentru dezvoltarea lor.

35
3.3 Posibilităţi de diferenţiere a activităţilor de proiectare şi evaluare
didactică pentru elevii cu cerinţe educative speciale

Încurajarea integrării copiilor cu nevoi speciale în școli obișnuite implică sensibilizarea

și educarea comunității, adaptarea mediului educațional, implementarea planurilor de învățare
individualizate, sprijinul din partea profesorilor de educație specială, colaborarea între profesori
și părinți și utilizarea tehnologiilor asistive. Acestea pot fi utilizate pentru a asigura că copiii cu
nevoi speciale au acces la o educație adecvată și la sprijinul necesar pentru dezvoltarea lor.
(Chelcea, 2004)16
Diferențierea activităților de proiectare și evaluare didactică este esențială pentru a
asigura că toți elevii, inclusiv cei cu cerințe educative speciale, au acces la o educație adecvată și
la oportunități egale de învățare. Menționez câteva posibilități de diferențiere a activităților de
proiectare și evaluare didactică pentru elevii cu cerințe educative speciale:
1. Adaptarea curriculumului: Curriculumul ar trebui adaptat pentru a satisface nevoile
și interesele specifice ale elevilor cu cerințe educative speciale. Adaptarea curriculumului poate
include reducerea volumului de informații, simplificarea limbajului, utilizarea de materiale vizuale
și interactive și adaptarea metodelor de predare.
2. Utilizarea tehnologiilor asistive: Tehnologiile asistive, cum ar fi dispozitivele și
echipamentele specializate, pot fi utilizate pentru a ajuta elevii cu cerințe educative speciale să
aibă acces la materiale și informații și pentru a sprijini procesul de învățare. Acestea pot include
dispozitive de comunicare, echipamente de mobilitate sau echipamente de asistență pentru
învățare.
3. Crearea de sarcini adaptate: Sarcinile ar trebui create astfel încât să fie adaptate la
nivelul de dezvoltare și abilitățile elevilor cu cerințe educative speciale. Acestea pot include sarcini
cu mai puține cerințe de scriere, sarcini care implică utilizarea de imagini sau pictograme, sarcini
care permit utilizarea de dispozitive tehnologice, precum și sarcini care implică colaborarea și
lucrul în echipă.
4. Evaluarea adaptată: Evaluarea ar trebui adaptată pentru a reflecta abilitățile și nevoile
specifice ale elevilor cu cerințe educative speciale. Aceasta poate include utilizarea de metode
alternative de evaluare, cum ar fi evaluarea prin intermediul portofoliului sau evaluarea bazată pe

16
Chelcea Septimiu, Metodologia cercetării sociologice – Metode cantitative și calitative, Ediția a II-a, Editura
Economică, București, 2004

36
performanță, utilizarea de tehnologii asistive pentru a permite elevilor să răspundă la întrebări sau
utilizarea de timp suplimentar.
5. Sprijinul suplimentar: Elevii cu cerințe educative speciale pot beneficia de sprijin
suplimentar în timpul procesului de proiectare și evaluare. Acest sprijin poate fi oferit de profesori
de educație specială, asistenți educaționali sau alți specialiști care pot oferi asistență și suport în
timpul procesului de învățare.
Diferențierea activităților de proiectare și evaluare didactică este esențială pentru a
asigura că elevii cu cerințe educative speciale au acces la o educație adecvată și la oportunități
egale de învățare. Adaptarea curriculumului, utilizarea tehnologiilor asistive, crearea de sarcini
adaptate, evaluarea adaptată și sprijinul suplimentar sunt doar câteva dintre modalitățile prin care
aceasta poate fi realizată. Este important ca profesorii să colaboreze îndeaproape cu părinții și cu
specialiștii pentru a dezvolta strategii adecvate pentru a sprijini procesul de învățare și dezvoltare
a elevilor cu cerințe educative speciale. (Munday, 2016)17
Adaptarea curriculumului este un proces esențial pentru a asigura că elevii cu cerințe
educative speciale au acces la o educație adecvată și la oportunități egale de învățare. Primul pas
în adaptarea curriculumului este identificarea nevoilor specifice ale elevilor cu cerințe educative
speciale. Aceasta poate fi realizată prin intermediul evaluărilor inițiale și a planurilor de intervenție
individualizate (PII), care identifică nevoile și obiectivele specifice ale fiecărui elev.
Limbajul folosit în curriculum ar trebui să fie adaptat la nivelul de dezvoltare și abilitățile
elevilor cu cerințe educative speciale. Acest lucru poate fi realizat prin simplificarea limbajului și
utilizarea de explicatii vizuale și concrete. Utilizarea de materiale vizuale și interactive poate ajuta
elevii cu cerințe educative speciale să înțeleagă și să asimileze informațiile. Acestea pot include
diagrame, grafice, ilustrații și videoclipuri. (Smith & Strick, 2011)18
Metodele de predare ar trebui adaptate la nivelul de dezvoltare și abilitățile elevilor cu
cerințe educative speciale. Acestea pot include utilizarea de tehnologii asistive, cum ar fi
dispozitive de comunicare sau software specializat, utilizarea de jocuri și activități interactive,
precum și utilizarea de strategii de învățare bazate pe experiență.
Curriculumul ar trebui adaptat astfel încât să fie mai accesibil pentru elevii cu cerințe
educative speciale. Aceasta poate include reducerea volumului de informații și simplificarea
conținutului pentru a se concentra pe aspectele esențiale și relevante pentru elevi. Este important

17
Munday Judith B., Teaching a Child with Special Needs at Home and at School Paperback – April 28, 2016
18
Smith Corinne, Strick Lisa, Dizabilitățile legate de învățare, Editura Aramis, București, 2011

37
ca profesorii să colaboreze îndeaproape cu părinții pentru a identifica nevoile specifice ale elevilor
și pentru a dezvolta strategii adecvate pentru a sprijini procesul de învățare și dezvoltare a acestora.
Adaptarea curriculumului este esențială pentru a asigura că elevii cu cerințe educative
speciale au acces la o educație adecvată și la oportunități egale de învățare. Simplificarea
limbajului, utilizarea materialelor vizuale și interactive, adaptarea metodelor de predare, reducerea
volumului de informații și colaborarea între profesori și părinți sunt doar câteva dintre modalitățile
prin care curriculumul poate fi adaptat pentru elevii cu cerințe educative speciale.
Sustinerea orelor cu elevii cu cerințe educative speciale poate fi un proces dificil, dar
esențial pentru a asigura că toți elevii au acces la o educație adecvată și la oportunități egale de
învățare. Relația elevilor cu copiii cu cerințe educative speciale poate fi una complexă și poate
varia în funcție de nivelul de dezvoltare și de abilitățile fiecărui elev. În general, este important să
se promoveze o cultură a respectului și a acceptării, care să încurajeze toți elevii să se simtă
confortabil și să se integreze într-un mediu de învățare inclusiv.
Este important ca elevii să fie educați în privința diferențelor și să înțeleagă că fiecare
persoană este unică și are propriile abilități și nevoi. Acest lucru poate fi realizat prin intermediul
discuțiilor în clasă, a activităților interactive și a exemplificărilor. Elevii ar trebui încurajați să
interacționeze pozitiv cu copiii cu cerințe educative speciale. Acest lucru poate fi realizat prin
intermediul activităților care implică colaborarea și lucrul în echipă, prin crearea de oportunități
pentru ca elevii să se cunoască mai bine și prin promovarea unui comportament adecvat și
respectuos.
Copiii ar trebui încurajați să formeze prietenii cu copiii cu cerințe educative speciale.
Acest lucru poate fi realizat prin crearea de oportunități pentru interacțiune socială, prin facilitarea
activităților în care copiii să lucreze împreună și prin promovarea unui mediu de învățare pozitiv
și incluziv.
Utilizarea de jocuri și activități interactive poate fi o modalitate excelentă de a încuraja
interacțiunea și colaborarea între elevi. Acestea pot include jocuri și activități care implică
dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare, precum și jocuri și activități care implică lucrul
în echipă și rezolvarea problemelor.
Copiii cu cerințe educative speciale pot beneficia de sprijin suplimentar din partea
profesorilor și a altor specialiști. (Vianin, 2011)19 Acest sprijin poate include asistență în cadrul
activităților și a jocurilor, precum și sprijin în dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare.

19
Vianin Pierre, Ajutorul strategic pentru elevii cu dificultăți școlare, Editura: Asociația de științe cognitive din
România, Cluj, 2011

38
Relația elevilor cu copiii cu cerințe educative speciale poate fi îmbunătățită prin promovarea unei
culturi a respectului și a acceptării, prin promovarea interacțiunii pozitive, prin formarea de
prietenii, prin utilizarea de jocuri și activități interactive și prin oferirea de sprijin suplimentar.
Este important ca elevii să fie educați în privința diferențelor și să fie încurajați să dezvolte abilități
sociale și de comunicare pentru a putea interacționa cu succes cu copiii cu cerințe educative
speciale.

3.4 Impactul negativ al bullying-ului asupra puberilor cu CES

Bullying-ul poate avea un impact negativ semnificativ asupra puberilor cu cerințe

educative speciale (CES). Acești tineri sunt deja expuși la provocări suplimentare în ceea ce
privește dezvoltarea lor socială și emoțională, iar bullying-ul poate exacerba aceste probleme.
Puberii cu CES care sunt victime ale bullying-ului pot dezvolta probleme de sănătate mentală,
cum ar fi depresia, anxietatea și stresul. Acești tineri pot dezvolta, de asemenea, probleme de
încredere în sine și pot deveni izolați social.
Bullying-ul poate afecta performanța școlară a puberilor cu CES prin creșterea
absenteismului și a dificultăților de concentrare. Acești tineri pot dezvolta, de asemenea, o
atitudine negativă față de școală și pot renunța la învățare.
Puberii cu CES care sunt victime ale bullying-ului pot dezvolta probleme de relaționare
cu colegii lor de clasă și cu alți tineri de vârsta lor. Acești tineri pot deveni timizi și izolați social
și pot avea dificultăți în a-și face prieteni.
Impactul asupra abilităților sociale și emoționale afectează elevii cu CES care sunt
victime ale bullying-ului pot dezvolta probleme în dezvoltarea abilităților sociale și emoționale.
Acești tineri pot avea dificultăți în a-și gestiona emoțiile și în a interacționa cu alți tineri.
Hărțuirea poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra sănătății fizice a puberilor
cu CES. Acești tineri pot dezvolta probleme de somn, durere abdominală și de cap, precum și
probleme gastro-intestinale. Bullying-ul poate avea un impact negativ semnificativ asupra
puberilor cu cerințe educative speciale. Acești tineri sunt deja expuși la provocări suplimentare în
ceea ce privește dezvoltarea lor socială și emoțională, iar bullying-ul poate exacerba aceste
probleme. Este important ca profesorii, părinții și ceilalți adulți din viața acestor tineri să fie

39
conștienți de impactul negativ al bullying-ului și să ia măsuri pentru a preveni și a aborda această
problemă.
Profesorii și părinții pot juca un rol important în prevenirea bullying-ului. Este important
să se creeze un mediu sigur și pozitiv pentru toți copiii, astfel încât să se poată dezvolta într-un
mod sănătos și fără a fi expuși la violență și abuz. Profesorii și părinții ar trebui să educe copiii cu
privire la bullying și să discute despre consecințele sale negative. Copiii ar trebui să înțeleagă că
bullying-ul este inacceptabil și că orice formă de violență sau abuz este inacceptabilă. Cadrele
didactice și părinții ar trebui să creeze un mediu sigur și pozitiv pentru copii.
Acest lucru poate include promovarea respectului și a toleranței, încurajarea comunicării
deschise și încurajarea colaborării și a lucrului în echipă. Profesorii și părinții ar trebui să
monitorizeze comportamentul copiilor și să intervină în cazul în care observă un comportament
inadecvat. Este important ca profesorii și părinții să acționeze rapid și să ia măsuri pentru a preveni
escaladarea situației.
Promovarea abilităților sociale și emoționale ajută la dezvoltarea abilităților sociale și
emoționale ale copiilor lor. Aceste abilități pot include empatia, înțelegerea emoțiilor și
comunicarea non-violentă.
Crearea unui sistem de raportare este important, ar trebui creat un sistem de raportare a
bullying-ului. Copiii ar trebui să se simtă confortabil în a raporta orice comportament inadecvat și
să știe că vor fi protejați în cazul în care decid să facă acest lucru.
Implicarea tuturor părților interesate în lupta împotriva hărțuirii împreună cu
administrația școlii și cu autoritățile locale ar trebui sa fie un necesar. Prin colaborarea și
implicarea tuturor părților interesate, se poate crea un mediu sigur și pozitiv pentru toți copiii.
Cadrele didactice și părinții pot juca un rol important în prevenirea bullying-ului. Este
important să se educe copiii cu privire la consecințele negative ale bullying-ului, să se creeze un
mediu sigur și pozitiv, să se monitorizeze comportamentul copiilor și să se promoveze dezvoltarea
abilităților sociale și emoționale. Prin implicarea tuturor părților interesate, se poate crea un mediu
sigur și pozitiv pentru toți copiii.20
Profesorii și părinții ar trebui să ia măsuri imediate în cazul în care observă bullying. Este
important să se abordeze această problemă cu seriozitate și să se ia măsuri pentru a proteja victima
și a preveni escaladarea situației. Voi prezenta câteva acțiuni pe care profesorii și părinții le pot
lua în cazul în care observă bullying:

20
www.edu.ro

40
 1. Intervenția imediată: Este important ca profesorii și părinții să intervină imediat în
cazul în care observă bullying. Aceștia ar trebui să abordeze problema cu seriozitate și să ia măsuri
pentru a proteja victima și a preveni escaladarea situației.
2. Ascultarea și susținerea victimei: Este important ca profesorii și părinții să asculte și
să susțină victima bullying-ului. Aceștia ar trebui să ofere sprijin emoțional și să ofere informații
despre resursele disponibile pentru a ajuta victima.
3. Comunicarea cu ceilalți părinți și profesori: Este important ca profesorii și părinții
să comunice cu ceilalți părinți și profesori despre situația de bullying. Acest lucru poate ajuta la
prevenirea escaladării situației și la crearea unui mediu sigur și pozitiv pentru toți copiii.
4. Monitorizarea comportamentului: Este important ca profesorii și părinții să
monitorizeze comportamentul copiilor și să acționeze rapid în cazul în care observă un
comportament inadecvat. Aceștia ar trebui să ia măsuri pentru a preveni escaladarea situației și
pentru a proteja victima.
5. Discuții cu agresorul: Este important ca profesorii și părinții să discute cu agresorul
despre consecințele comportamentului său și despre nevoia de a trata cu respect și toleranță pe
ceilalți copii. Aceștia ar trebui să ofere, de asemenea, sprijin emoțional și să ofere informații despre
resursele disponibile pentru a ajuta agresorul să înțeleagă impactul comportamentului său.
6. Implicarea autorităților locale: În unele cazuri, bullying-ul poate fi o problemă gravă
și poate necesita implicarea autorităților locale. Este important ca profesorii și părinții să ia în
considerare această opțiune și să ia măsuri pentru a proteja victima și a preveni escaladarea
situației.
Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) au nevoi specifice care trebuie luate în
considerare pentru a le oferi o educație adecvată și pentru a se asigura că se dezvoltă într-un mod
sănătos și fericit. Sensibilitatea față de nevoile speciale ale acestor copii și tratamentul special sunt
esențiale pentru a le oferi o șansă egală la succesul educațional și social.
Elevii cu CES pot fi mai vulnerabili în fața bullying-ului și a altor forme de abuz sau
discriminare. Este important să se creeze un mediu sigur și pozitiv pentru acești copii, în care să
se poată dezvolta într-un mod sănătos și fericit.
Terapeuții ocupaționali pot juca un rol important în educația copiilor cu cerințe
educaționale speciale (CES). Aceștia pot oferi servicii de terapie ocupațională pentru a ajuta copiii
cu CES să se dezvolte într-un mod sănătos și să își atingă obiectivele educaționale și de viață.
Terapeuții ocupaționali pot evalua nevoile și capacitățile copiilor cu CES pentru a identifica
obiectivele de terapie ocupațională. Aceștia pot lua în considerare nevoile copilului în ceea ce

41
privește dezvoltarea fizică, dezvoltarea senzorială, dezvoltarea cognitivă și dezvoltarea socială și
emoțională.
Terapeuții ocupaționali pot dezvolta și implementa un plan de terapie ocupațională
personalizat pentru a ajuta copiii cu CES să își îndeplinească obiectivele. Acest plan poate include
exerciții fizice, jocuri și activități care să îi ajute pe copii să se dezvolte într-un mod sănătos și să
își îmbunătățească abilitățile.
Ei pot colabora cu profesorii și părinții pentru a se asigura că tratamentul terapeutic este
integrat în planul educațional al copilului. Aceștia pot oferi sfaturi și sugestii cu privire la
activitățile care pot fi integrate în programul de învățare pentru a ajuta copiii cu CES să se dezvolte
într-un mod sănătos și să își îmbunătățească abilitățile.
Aceștia pot monitoriza progresul copiilor cu CES și pot ajusta planul de terapie
ocupațională în funcție de nevoile și capacitățile acestora. Aceștia pot oferi și feedback profesorilor
și părinților cu privire la progresul copilului și pot sugera modificări pentru a îmbunătăți procesul
terapeutic.
Terapeuții ocupaționali pot oferi copiilor cu CES suport emoțional și consiliere pentru a-
i ajuta să facă față problemelor legate de dezvoltarea fizică, senzorială, cognitivă și socială și
emoțională. Aceștia pot oferi, de asemenea, sfaturi și suport părinților pentru a-i ajuta să înțeleagă
nevoile copilului și pentru a le oferi sprijin suplimentar. Terapeuții ocupaționali pot fi implicați în
educația copiilor cu cerințe educaționale speciale (CES) prin evaluarea nevoilor și capacităților
copilului, dezvoltarea și implementarea planului de terapie, colaborarea cu profesorii și părinții,
monitorizarea progresului și oferirea de consiliere și suport emoțional. Prin intermediul serviciilor
terapeutice ocupaționale, copiii cu CES pot avea oportunitatea de a se dezvolta într-un mod sănătos
și de a-și atinge obiectivele educaționale și de viață.

42
 Capitolul 4 Obiectivele şi metodologia microcercetării

4.1 Motivarea cercetării

Prezentarea cercetărilor anterioare despre bullying și impactul asupra imaginii de sine la

puberii cu Cerințe Educaționale Speciale (CES) evidențiază o serie de studii relevante care
explorează această relație. Cercetările din domeniu au examinat atât experiența de bullying la
adolescenții cu CES, cât și impactul acestuia asupra imaginii de sine. În general, se constată că
puberii cu CES sunt mai expuși riscului de a deveni victime ale bullying-ului și pot prezenta o
imagine de sine afectată în urma acestor experiențe negative.
Unele studii au investigat prevalența bullying-ului la adolescenții cu CES și au constatat
că aceștia sunt mai susceptibili de a fi implicați în situații de bullying comparativ cu colegii lor
fără CES. S-a observat că factori precum dificultățile de comunicare, nevoile speciale de asistență
sau diferențele fizice pot contribui la vulnerabilitatea acestor adolescenți în fața bullying-ului.
Impactul bullying-ului asupra imaginii de sine la adolescenții cu CES a fost, de asemenea,
investigat în diverse studii. S-a constatat că acești adolescenți pot experimenta o scădere a stimei
de sine și a încrederii în sine în urma experiențelor de bullying. Acest impact negativ asupra
imaginii de sine poate afecta în continuare dezvoltarea socio-emoțională și academica a acestor
adolescenți.

4.2. Obiectivele cercetării

O1. Identificarea diferențelor în ceea ce privește bullying-ul la copiii cu/fără CES.

O2. Identificarea diferențelor în ceea ce privește stima de sine la copiii cu/fără CES.
O3. Stabilirea relațiilor dintre bullying și stima de sine la copiii cu/fără CES.

43
4.2. Ipoteze

I1: Se presupune că nivelul de bully-victimă este mai ridicat în rândul copiilor cu CES
decât al celor fără CES.
I2: Se presupune că nivelul de bully-agresor este mai scăzut în rândul copiilor cu CES
decât al celor fără CES.
I3: Se presupune că nivelul stimei de sine este mai scăzut în rândul copiilor cu CES decât
al celor fără CES.
I4: Se presupune că stima de sine se asociază semnificativ cu bullying-ul.
I4a: Se presupune că stima de sine se asociază pozitiv cu bully agresor.
I4b: Se presupune că stima de sine se asociază negativ cu bully victimă.

4.3. Descrierea variabilelor

Variabile socio-demografice:
➢ Vârstă, variabilă comună;
➢ Gen, variabilă nominală ( 1-feminin, 2-masculin);
➢ Mediu de proveniență, variabilă nominală ( 1-urban, 2 – rural);
➢ Lot, variabilă nominală ( 1- cu CES, 2 –fără CES).
Variabile dependente:
➢ Măsurarea atitudinilor de bullying ca agresor, variabilă continuă;
➢ Măsurarea atitudinilor de bullying ca victimă, variabilă continuă;
➢ Stima de sine, variabilă continuă.

4.4. Participanți

Subiecții testați cu instrumentul utilizat în lucrarea de față, reprezintă eșantioane

reprezentative, participanții fiind selecționați aleatoriu din populația de elevi din învățământul

44
gimnazial din municipiul Constanța (Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă ,,Delfinul”,
Constanța), cu vârste între 10-14 ani, cu și fără certificat CES.
Participanții au fost selecționați în mod aleatoriu și, fiind minori, am solicitat acordul
părinților înspre a completa chestionarul de tip survey. Aceștia sunt împărțiți astfel:
➢ 20 respondenți din categoria elevi cu CES (i.e. 50% din totalul de respondenți)
➢ 20 respondenți din categoria elevi fără CES (i.e. 50 % din totalul de respondenți)
În total am reușit să primim răspunsuri din partea a 40 de respondenți din categoria elevi
cu și fără certificat CES.
La studiu au participat 20 de elevi gen feminin (50%), dintre care 8 (40%) cu CES și 12
(60%) fără CES și 20 de gen masculin (50%), 12 (60%) având certificat de CES, iar 8 (40%) fiind
elevi tipici M = 1.50, AS = 1.176.

Figura 1 Reprezentarea grafică a distribuției participanților în funcție de prezența/absența

cerințelor educaționale speciale și gen.

Elevii au avut vârste cuprinse între 10 și 14 ani, M = 12.05, AS = 1.176, dintre care 6
(15%) în vârstă de 10 ani, 4 (10%) în vârstă de 11 ani, 16 (40%) de 12 ani, 10 (25%) în vârstă de
13 ani și 4 (10%) în vârstă de 14 ani.

45
 Figura 2 Reprezentarea grafica a distribuției participanților în funcție de prezența/absența
cerințelor educaționale speciale și mediu de vârstă.

De asemenea, din cei 40 de elevi participanți cu și fără CES, 28 (70%) provin din mediul
urban și restul de 12 (30%) provin din mediul rural.

Figura 3 Reprezentarea grafica a distribuției participanților în funcție de prezența/absența

cerințelor educaționale speciale și mediul de proveniență.

46
4.5 Colectarea datelor

Pentru această microcercetare au fost selectați adolescenți cu cerințe educaționale

speciale din Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă ,,Delfinul”, Constanța. Criteriile de
includere au fost stabilitate în prealabil, ținând cont de diagnosticul și severitatea condițiilor
fiecărui elev.
Participanții și părinții/tutorii legali au primit toate informațiile detaliate despre studiu,
inclusiv scopul acestuia, procedurile și beneficiile implicate. Li s-a cerut să semneze un acordul
GDPR de consimțământ informațional înainte de participare.
De asemenea s-au atribuit coduri identificatoare unice fiecărui participant pentru a păstra
confidențialitatea datelor personale. Datele colectate sunt stocate într-un mod securizat, iar
rezultatele vor fi prezentate într-o formă agregată și anonimizată pentru a proteja identitatea
participanților.
S-a dezvoltat un chestionar care să evalueze stima de sine și expunerea la bullying.
Chestionarul a inclus întrebări cu privire la percepția de sine, autoapreciere, încredere în sine și
frecvența și tipurile de bullying întâlnite. Chestionarul a fost administrat individual, într-o manieră
confidențială, într-o locație privată în cadrul școlii. Participanții au primit instrucțiuni clare cu
privire la completarea chestionarelor și li s-a acordat timp suficient pentru a răspunde în mod
adecvat.
Datele au fost colectate într-un interval de timp specific (3-15 aprilie), asigurându-ne că
toți participanții au avut posibilitatea de a completa chestionarele în același context. S-a realizat o
colectare exhaustivă a datelor, asigurându-ne că toți participanții au avut oportunitatea de a
participa la studiu și de a-și exprima opiniile și experiențele personale.

4.6 Instrumente utilizate

În cadrul acestui studiu a fost utilizat un cumul de 2 instrumente care a servit la

înțelegerea modului în care stima de sine a copiilor cu CES e afectata de comportamentele de tip

47
bullying. Primul instrument utilizat, intitulat „Chestionarul pentru Măsurarea Bullyingului”
(Olweus, 1983), acesta cuprinde 2 subscale (Agresor/Bully si Victimă) fiecare cu un număr de 23
de itemi. Ulterior am folosit „Scala de Măsurare a Stimei de Sine” (Rosenberg, 1965) care
cuprinde un cumul de 10 itemi.
Platforma folosită pentru aplicarea chestionarului a fost Google Forms (i.e. chestionarul
a fost completat în mediul online). Pentru colectarea scalelor am folosit site-ul researchcentral.ro
și platforma Google Academic.

4.7 Chestionarul Olweus pentru Măsurarea Bullyingului (2 subscale)

Chestionarul Olweus pentru Măsurarea Bullying-ului (Olweus Bully/Victim

Questionnaire) este un instrument de cercetare utilizat pe scară largă pentru evaluarea prevalenței
și caracteristicilor bullying-ului în rândul elevilor. Acest chestionar a fost dezvoltat de către
cercetătorul norvegian Dan Olweus și este considerat unul dintre cele mai utilizate instrumente
pentru măsurarea bullyingului la nivel mondial.
Chestionarul Olweus pentru Măsurarea Bullying-ului oferă elevilor o definiție clară a
bullying-ului, incluzând cele trei caracteristici esențiale ale acestuia:
(1) intenția de a provoca rău altei persoane;
(2) comportamentul repetitiv;
(3) dezechilibrul de putere între victimă și agresor.
Acest instrument a fost revizuit de-a lungul timpului, iar versiunea originală a fost
dezvoltată în 1983, având 36 de itemi. În 1996, Dan Olweus a propus o versiune revizuită a
chestionarului (Olweus Bully/Victim Questionnaire - Revised, OBVQ-R), în care numărul de
itemi a fost crescut la 42. Versiunea revizuită a inclus, de asemenea, întrebări suplimentare despre
diferite tipuri de bullying, cum ar fi bullying-ul sexual și cyberbullying-ul.
Chestionarul conține întrebări cu 4 posibilități de răspuns între niciodată (1 punct) si de
câteva ori pe săptămâna (4 puncte) despre frecvența și tipurile de comportamente de bullying,
precum și despre impactul acestora asupra victimelor.
Chestionarul include întrebări referitoare la experiența de victimizare și agresiune,
precum și frecvența și tipurile specifice de bullying în care elevii pot fi implicați. De exemplu,

48
elevilor li se cere să indice cât de des au fost implicați în diverse comportamente de bullying, cum
ar fi lovituri sau amenințări fizice, vorbe răutăcioase, răspândirea de zvonuri false sau excluderea
intenționată din grupuri.

4.8 Scala de Măsurare a Stimei de Sine a lui Rosenberg

Scala de Măsurare a Stimei de Sine a lui Rosenberg este un instrument psihologic larg
utilizat pentru evaluarea nivelului de stimă de sine a individului. A fost dezvoltată de către
sociologul Morris Rosenberg în anii 1960 și a devenit una dintre cele mai utilizate măsuri ale
stimei de sine în cercetările și studiile psihologice.
Scala este compusă dintr-un set de 10 afirmații despre percepția de sine și sentimentele
personale, iar respondenții trebuie să indice gradul de acord cu fiecare afirmație utilizând o scală
de la 1 la 4, unde 1 reprezintă "în total dezacord" și 4 reprezintă "în total acord". Afirmațiile din
scala lui Rosenberg sunt construite astfel încât să reflecte atât aspecte pozitive, cât și aspecte
negative ale stimei de sine.
Exemple de afirmații din scala lui Rosenberg includ:

➢ Am o părere bună despre mine.

➢ Sunt mulțumit de mine așa cum sunt.

➢ Uneori mă simt inutil.

➢ În general, cred că sunt o persoană de valoare.

➢ Mă consider o persoană reușită.

➢ Câteodată mă simt fără valoare.

Scorul total al scalei este obținut prin sumarea punctajelor atribuite de către respondent
la fiecare afirmație. Itemii 2,5,6,8,9 se cotează invers. Scorurile finale pot varia de la 10 la 40,
unde scoruri mai ridicate indică un nivel mai ridicat al stimei de sine, iar scoruri mai mici indică
un nivel mai scăzut al stimei de sine.

49
 Scala de Măsurare a Stimei de Sine a lui Rosenberg a demonstrat fiabilitate și valabilitate
în cercetări și este utilizată într-o gamă largă de domenii, inclusiv psihologie, sociologie, educație
și sănătate mintală. Este un instrument simplu și ușor de administrat, iar scorurile obținute pot
furniza informații utile despre percepția de sine a individului și pot contribui la înțelegerea
proceselor de dezvoltare și funcționare psihologică.

4.9 Design de cercetare

Studiul de fata are un design transversal, explorator, diferențial și corelațional. Pentru

organizarea datelor și testarea ipotezelor s-a folosit programul de analiză statistică IBM.SPSS.24
(IBM Corp, 2016).

50
 Capitolul 5 Analiza rezultatelor cercetării

5.1 Statistică descriptivă

Scor Stimă de Sine

Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid 21 4 10.0 10.0 10.0
22 2 5.0 5.0 15.0
24 6 15.0 15.0 30.0
25 12 30.0 30.0 60.0
26 8 20.0 20.0 80.0
27 2 5.0 5.0 85.0
28 4 10.0 10.0 95.0
31 2 5.0 5.0 100.0
Total 40 100.0 100.0

Tabelul 1
Frecvențe pentru variabila stima de sine

Rândul 1: 4 elevi au obținut 21 de puncte. Aceasta corespunde frecvenței de 4. Punctajul

reprezintă 10% din totalul punctajelor valide și este primul punctaj în ordine crescătoare.
Rândul 2: 2 elevi au obținut 22 de puncte. Aceasta corespunde frecvenței de 2. Punctajul
reprezintă 5% din totalul punctajelor valide și este al doilea punctaj în ordine crescătoare.
Rândul 3: 6 elevi au obținut 24 de puncte. Aceasta corespunde frecvenței de 6. Punctajul
reprezintă 15% din totalul punctajelor valide și este al treilea punctaj în ordine crescătoare.
Rândul 4: 12 elevi au obținut 25 de puncte. Aceasta corespunde frecvenței de 12. Punctajul
reprezintă 30% din totalul punctajelor valide și este al patrulea punctaj în ordine crescătoare.
Rândul 5: 8 elevi au obținut 26 de puncte. Aceasta corespunde frecvenței de 8. Punctajul
reprezintă 20% din totalul punctajelor valide și este al cincilea punctaj în ordine crescătoare.

51
 Rândul 6: 2 elevi au obținut 27 de puncte. Aceasta corespunde frecvenței de 2. Punctajul
reprezintă 5% din totalul punctajelor valide și este al șaselea punctaj în ordine crescătoare.
Rândul 7: 4 elevi au obținut 28 de puncte. Aceasta corespunde frecvenței de 4. Punctajul
reprezintă 10% din totalul punctajelor valide și este al șaptelea punctaj în ordine crescătoare.
Rândul 8: 2 elevi au obținut 31 de puncte. Aceasta corespunde frecvenței de 2. Punctajul
reprezintă 5% din totalul punctajelor valide și este ultimul punctaj în ordine crescătoare.
În total, se poate observa că avem un total de 40 de punctaje valide. Fiecare punctaj are
asociat un procent din totalul punctajelor valide. Pe măsură ce avansăm în tabel, procentul
cumulativ crește, ajungând la 100% în ultimul rând.

Scor Bully-Victimă
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid 10 4 10.0 10.0 10.0
12 2 5.0 5.0 15.0
13 2 5.0 5.0 20.0
15 4 10.0 10.0 30.0
17 4 10.0 10.0 40.0
21 2 5.0 5.0 45.0
23 2 5.0 5.0 50.0
25 2 5.0 5.0 55.0
26 2 5.0 5.0 60.0
27 2 5.0 5.0 65.0
29 4 10.0 10.0 75.0
31 2 5.0 5.0 80.0
33 4 10.0 10.0 90.0
37 2 5.0 5.0 95.0
39 2 5.0 5.0 100.0
Total 40 100.0 100.0
Tabelul 2
Frecvențe pentru variabila bully-victimă

Interpretarea tabelului "Scor Victima" este următoarea:

Rândul 1: 4 elevi au obținut scorul de 10. Aceasta corespunde unei frecvențe de 4. Scorul
de 10 reprezintă 10% din totalul scorurilor valide și este primul scor în ordine crescătoare.

52
 Rândul 2: 2 elevi au obținut scorul de 12. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2. Scorul
de 12 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al doilea scor în ordine crescătoare.
Rândul 3: 2 elevi au obținut scorul de 13. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2. Scorul
de 13 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al treilea scor în ordine crescătoare.
Rândul 4: 4 elevi au obținut scorul de 15. Aceasta corespunde unei frecvențe de 4. Scorul
de 15 reprezintă 10% din totalul scorurilor valide și este al patrulea scor în ordine crescătoare.
Rândul 5: 4 elevi au obținut scorul de 17. Aceasta corespunde unei frecvențe de 4. Scorul
de 17 reprezintă 10% din totalul scorurilor valide și este al cincilea scor în ordine crescătoare.
Rândul 6: 2 elevi au obținut scorul de 21. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2. Scorul
de 21 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al șaselea scor în ordine crescătoare.
Rândul 7: 2 elevi au obținut scorul de 23. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2. Scorul
de 23 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al șaptelea scor în ordine crescătoare.
Rândul 8: 2 elevi au obținut scorul de 25. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2. Scorul
de 25 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al optulea scor în ordine crescătoare.
Rândul 9: 2 elevi au obținut scorul de 26. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2. Scorul
de 26 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al nouălea scor în ordine crescătoare.
Rândul 10: 2 elevi au obținut scorul de 27. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2.
Scorul de 27 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al zecelea scor în ordine
crescătoare.
Rândul 11: 4 elevi au obținut scorul de 29. Aceasta corespunde unei frecvențe de 4.
Scorul de 29 reprezintă 10% din totalul scorurilor valide și este al unsprezecelea scor în ordine
crescătoare.
Rândul 12: 2 elevi au obținut scorul de 31. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2.
Scorul de 31 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al doisprezecelea scor în ordine
crescătoare.
Rândul 13: 4 elevi au obținut scorul de 33. Aceasta corespunde unei frecvențe de 4.
Scorul de 33 reprezintă 10% din totalul scorurilor valide și este al treisprezecelea scor în ordine
crescătoare.
Rândul 14: 2 elevi au obținut scorul de 37. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2.
Scorul de 37 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al paisprezecelea scor în ordine
crescătoare.
Rândul 15: 2 elevi au obținut scorul de 39. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2.
Scorul de 39 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este ultimul scor în ordine crescătoare.

53
 În total, avem un total de 40 de scoruri valide. Fiecare scor are asociat un procent din
totalul scorurilor valide. Pe măsură ce avansăm în tabel, procentul cumulativ crește, ajungând la
100% în ultimul rând.
Aceste informații oferă o perspectivă asupra distribuției scorurilor victimelor în funcție
de frecvență și procentaj, evidențiind scorurile cele mai frecvente și proporția lor în cadrul
întregului set de scoruri valide.

Scor Bully-Agresor
Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent
Valid 10 4 10.0 10.0 10.0
11 6 15.0 15.0 25.0
12 6 15.0 15.0 40.0
14 2 5.0 5.0 45.0
20 4 10.0 10.0 55.0
21 6 15.0 15.0 70.0
23 6 15.0 15.0 85.0
25 2 5.0 5.0 90.0
26 2 5.0 5.0 95.0
29 2 5.0 5.0 100.0
Total 40 100.0 100.0
Tabelul 3
Frecvențe pentru variabila bully-agresor

Rândul 1: 4 elevi au obținut scorul de 10. Aceasta corespunde unei frecvențe de 4. Scorul
de 10 reprezintă 10% din totalul scorurilor valide și este primul scor în ordine crescătoare.
Rândul 2: 6 elevi au obținut scorul de 11. Aceasta corespunde unei frecvențe de 6. Scorul
de 11 reprezintă 15% din totalul scorurilor valide și este al doilea scor în ordine crescătoare.
Rândul 3: 6 elevi au obținut scorul de 12. Aceasta corespunde unei frecvențe de 6. Scorul
de 12 reprezintă 15% din totalul scorurilor valide și este al treilea scor în ordine crescătoare.
Rândul 4: 2 elevi au obținut scorul de 14. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2. Scorul
de 14 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al patrulea scor în ordine crescătoare.
Rândul 5: 4 elevi au obținut scorul de 20. Aceasta corespunde unei frecvențe de 4. Scorul
de 20 reprezintă 10% din totalul scorurilor valide și este al cincilea scor în ordine crescătoare.

54
 Rândul 6: 6 elevi au obținut scorul de 21. Aceasta corespunde unei frecvențe de 6. Scorul
de 21 reprezintă 15% din totalul scorurilor valide și este al șaselea scor în ordine crescătoare.
Rândul 7: 6 elevi au obținut scorul de 23. Aceasta corespunde unei frecvențe de 6. Scorul
de 23 reprezintă 15% din totalul scorurilor valide și este al șaptelea scor în ordine crescătoare.
Rândul 8: 2 elevi au obținut scorul de 25. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2. Scorul
de 25 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al optulea scor în ordine crescătoare.
Rândul 9: 2 elevi au obținut scorul de 26. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2. Scorul
de 26 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este al nouălea scor în ordine crescătoare.
Rândul 10: 2 elevi au obținut scorul de 29. Aceasta corespunde unei frecvențe de 2. Scorul
de 29 reprezintă 5% din totalul scorurilor valide și este ultimul scor în ordine crescătoare.

Figura 4 Reprezentarea grafică a scorurilor obținute la scala bully-agresor în funcție

prezența/absența CES

55
 CES Fără CES
Scor Bully- 10 0 4 4
Victimă 12 0 2 2
13 0 2 2
15 0 4 4
17 0 4 4
21 2 0 2
23 2 0 2
25 2 0 2
26 2 0 2
27 0 2 2
29 4 0 4
31 2 0 2
33 2 2 4
37 2 0 2
39 2 0 2
Total 20 20 40
Tabelul 4
Distribuția scorurilor obținute la variabila bully-victimă în funcție de prezența/absența CES

Figura 5 Reprezentarea grafică a scorilor la variabila bully-victimă

56
➢ Pentru scorul de 10, există 4 elevi cu CES și 4 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 12, există 2 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 13, există 2 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 15, există 4 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 17, există 4 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 21, există 2 elevi cu CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 23, există 2 elevi cu CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 25, există 2 elevi cu CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 26, există 2 elevi cu CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 27, există 2 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 29, există 4 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 31, există 2 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 33, există 2 elevi fără CES și 2 elevi cu CES care au obținut acest punctaj.
Aceste informații sunt bazate pe datele din tabel, indicând numărul de elevi care au obținut
fiecare scor în funcție de prezența sau absența CES și lotul subiectului.

CES Fără CES

Scor Stima de Sine 21 4 0 4
22 2 0 2
24 2 4 6
25 10 2 12
26 0 8 8
27 0 2 2
28 2 2 4
31 0 2 2
Total 20 20 40
Tabelul 5
Distribuția scorurilor obțnute la variabila stima de sine în funcție de prezența/absența CES

57
 Figura 6 Reprezentarea grafică a scorurilor la variabila stima de sine

➢ Pentru scorul de 21, există 4 elevi cu CES și 4 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 22, există 2 elevi cu CES și 2 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 24, există 2 elevi cu CES și 6 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 25, există 10 elevi cu CES și 2 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 26, nu există elevi cu CES, dar există 8 elevi fără CES care au obținut
acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 27, nu există elevi cu CES, dar există 2 elevi fără CES care au obținut
acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 28, există 2 elevi cu CES și 2 elevi fără CES care au obținut acest punctaj.
➢ Pentru scorul de 31, nu există elevi cu CES, dar există 2 elevi fără CES care au obținut
acest punctaj.
În total, se poate observa că există 20 de elevi cu CES și 20 de elevi fără CES în întregul tabel,
ceea ce însumează un total de 40 de elevi.
Aceste informații reflectă numărul de elevi care au obținut fiecare scor în funcție de prezența
sau absența CES și lotul subiectului.

58
 Scorurile medii, abaterile standard, coeficienții de consistență internă, asimetria și
aplatizarea pentru variabilele analizate sunt prezentate în tabelul următor.

N. M. AS α Asimetrie Aplatizare

Bully Agresor 40 17.75 6.16 .70 .10 -1.46

Bully Victima 40 23.10 9.00 .92 .09 -1.23

Scor Stima de Sine 40 25.20 2.32 .83 .26 .86

Tabelul 6
Scorurile medii, abaterile standard, coeficienții de consistență internă, asimetria și aplatizarea

Se observă că scorurile obținute de participanți la Bully Agresor sunt mici M = 17.75 ,

iar la Bully Victimă sunt mici M = 23.10, iar la Stimă de sine sunt mari M = 25.20.

5.2 Statistică inferențială

I1. Se presupune că nivelul de bully-victimă este mai ridicat în rândul copiilor cu CES
decât aș celor fără CES.
În vederea acestei ipoteze s-a efectuat testul t pentru eșantioane independente.

Lotul Subiectului N M AS ESM

Bully CES 20 29.30 5.69 1.27

Victimă
Fără CES 20 16.90 7.27 1.62

Tabel 7
Scorurile medii obținute de copii la bully-victimă în funcție de prezența/absența cerințelor
educaționale speciale.

59
 95% CI

F Sig. t df p DM ESD Min Max

Bully Victima Omogenitate de varianta .30 .58 6.00 38 .00 12.40 2.06 8.21 16.58

Tabel 8
Testul t pentru eșantioane independente, nivelul de bully-victimă în funcție de prezența/absența
cerințelor educaționale speciale.

Se observă că copiii cu CES înregistrează scoruri mai mari la Victimă, M = 29.30, AS =

5.69, față de cei fără CES, M = 16.90, AS = 7.27. Diferențele sunt semnificative statistic t = 6.00,
CI95%(8.21, 16.58), p<.01, mărimea efectului fiind Cohen's d = (16.9 - 29.3) ⁄ 6.527978 =
1.899516.

I2. Se presupune că nivelul de bully-agresor este mai scăzut în rândul copiilor cu CES
decât al celor fără CES.

Lotul Subiectului N M AS ESM

Bully CES 20 14.50 5.14 1.15

Agresor
Fără CES 20 21.00 5.43 1.21

Tabel 9
Scorurile medii obținute de copii la bully-agresor în funcție de prezența/absența cerințelor
educaționale speciale.

95% CI

F Sig. t df p DM ESD Min Max

Bully Agresor Omogenitate de varianta .51 .48 -3.89 38 .00 -6.50 1.67 -9.88 -3.11

Tabel 10
Testul t pentru eșantioane independente, nivelul de bully-agresor în funcție de prezența/absența
cerințelor educaționale speciale.

60
 Se observă că copiii cu CES înregistrează scoruri mai mici la variabila bully agresor, M
= 14.50, AS = 5.14, față de cei fără CES, M = 21.00, AS = 5.43. Diferențele sunt semnificative
statistic t = -3.89, CI95%(-9.88, -3.11), p<.01, mărimea efectului fiind Cohen's d = (21 - 14.15) ⁄
5.286989 = 1.295634.

I3. Se presupune că nivelul stimei de sine este mai scăzut în rândul copiilor cu CES decât
al celor fără CES.

Lotul Subiectului N M AS ESM

Bully CES 20 24.10 2.13 .48

Agresor
Fără CES 20 26.30 2.00 .45

Tabel 11
Scorurile medii obținute de copii la stima de sine în funcție de prezența/absența cerințelor
educaționale speciale.

95% CI

F Sig. t df p DM ESD Min Max

Bully Agresor Omogenitate de varianta .39 .53 -3.37 38 .00 -2.20 .65 -3.52 -.88

Tabel 12
Testul t pentru eșantioane independente, nivelul de stima de sine în funcție de prezența/absența
cerințelor educaționale speciale.

Se observă că copiii cu CES înregistrează scoruri mai mici la variabila stima de sine, M
= 24.10, AS = 2.13, față de cei fără CES, M = 26.30, AS = 2.00. Diferențele sunt semnificative
statistic t = -3.37, CI95%(-3.52, -.88), p<.01, mărimea efectului fiind Cohen's d = (26.3 - 24.1) ⁄
2.066023 = 1.064848.

I4. Se presupune că stima de sine se asociază semnificativ cu bullying-ul.

I4a. Se presupune că stima de sine se asociază pozitiv cu bully agresor.

61
 I4b. Se presupune că stima de sine se asociază negativ cu bully victimă.

În vederea testării acestei ipoteze s-a efectuat analiza de corelații Pearson.

Scor Stima de
Scor Bully Scor Victima Sine

Scor Bully Pearson Correlation 1

Scor Victima Pearson Correlation -.06 1

Scor Stima de Sine Pearson Correlation .23 -.46** 1

**. p mai mic .01

Tabel 13
Analiza de corelații Pearson pentru relația dintre bullying și stima de sine.

Se observă că stima de sine nu se asociază semnificativ cu bully aggressor, r = .23, p >

.05, însă se asociază negative semnificativ cu bully victimă, r = -.46, p < .01, mărimea efectului
fiind r2.18.
Ținând seamă de acest rezultat putem spune că ipoteza i4 este susținută doar parțial de
datele analizate.

62
 Capitolul 6 Concluzii și aprecieri finale asupra cercetării

6.1 Aspecte teoretice cu privire la cercetarea realizată

Ne-am propus să prezentăm contextul cercetării și să motivăm importanța abordării

fenomenului bullying și a impactului acestuia asupra imaginii de sine la adolescenții cu Cerințe
Educaționale Speciale (CES).
Am început prin a evidenția faptul că bullying-ul este o problemă socială serioasă, care
afectează mulți adolescenți în mediul școlar și poate avea consecințe negative pe termen lung
asupra stimei de sine și dezvoltării emoționale a acestora.
Am prezentat cercetările anterioare care au relevat că adolescenții cu CES sunt expuși
unui risc mai mare de a deveni victime ale bullying-ului și că această experiență poate avea un
impact semnificativ asupra imaginii de sine.
Am subliniat importanța înțelegerii acestor aspecte și necesitatea dezvoltării unor
strategii de intervenție eficiente pentru a preveni și gestiona bullying-ul în rândul adolescenților
cu CES.
Obiectivele cercetării noastre au fost formulate pentru a răspunde la întrebările de
cercetare și pentru a direcționa studiul nostru.
Am menționat că ne-am propus să identificăm diferențele în privința bullying-ului și
stimei de sine între adolescenții cu și fără CES și să stabilim relațiile dintre aceste două variabile.
De asemenea, am subliniat importanța dezvoltării unor ipoteze clare și testarea acestora pentru a
aduce argumente științifice solide în susținerea cercetării noastre.
Am descris variabilele utilizate în cadrul studiului nostru, evidențiind instrumentele de
măsurare alese și motivarea selectării lor.
Am menționat că am utilizat Chestionarul Olweus pentru Măsurarea Bullying-ului pentru
a evalua experiența de bullying a participanților și Scala de Măsurare a Stimei de Sine a lui
Rosenberg pentru a măsura nivelul de încredere și apreciere de sine. Am subliniat importanța
validității și fiabilității acestor instrumente și modul în care acestea ne-au permis să obținem date
relevante și comparabile pentru analiza noastră.

63
6.2 Implicații practice

În acest subcapitol, am discutat implicațiile practice ale cercetării noastre asupra

fenomenului bullying și impactului acestuia asupra imaginii de sine la adolescenții cu CES.
Am evidențiat importanța înțelegerii mai profunde a acestui fenomen și a consecințelor
sale, deoarece acest lucru poate contribui la dezvoltarea intervențiilor și strategiilor eficiente
pentru prevenirea și gestionarea bullyingul-ui în rândul adolescenților cu CES.
Continuând discuția despre implicațiile practice ale cercetării noastre, am evidențiat că
rezultatele obținute pot servi drept fundament pentru dezvoltarea unor intervenții și strategii
eficiente de prevenire și gestionare a bullyingul-ui în mediul școlar.
Astfel de intervenții pot fi adaptate nevoilor specifice ale adolescenților cu CES și pot fi
implementate în cadrul școlilor și comunităților în care aceștia se află.
Prin promovarea unui climat sigur, prietenos și inclusiv în școli, se poate reduce riscul de
victimizare și se poate îmbunătăți stima de sine a adolescenților cu CES.
În acest sens, programele de educație și conștientizare pentru elevi, cadre didactice,
părinți și comunitate pot fi dezvoltate și implementate. Aceste programe ar putea aborda
problemele specifice ale bullyingul-ui în rândul adolescenților cu CES, precum discriminarea,
excluderea socială și dificultățile de adaptare.
Implicarea părinților și a comunității este, de asemenea, esențială în sprijinirea
adolescenților cu CES și în promovarea unui mediu de învățare sănătos și sigur.
În cadrul intervențiilor, se poate oferi sprijin emoțional și informațional părinților,
încurajându-i să-și susțină copiii în fața bullyingul-ui și să lucreze împreună cu școala pentru a
asigura un mediu sigur și incluziv.
De asemenea, cercetarea noastră poate contribui la îmbunătățirea politicii și a practicilor
educaționale.
Rezultatele obținute pot fi aduse la cunoștința factorilor de decizie din domeniul
educațional și pot influența adoptarea unor politici și regulamente care să protejeze adolescenții
cu CES de bullying și să asigure sprijinul necesar pentru dezvoltarea unei imagini de sine
sănătoase.

64
6.3 Limite și direcții viitoare de cercetare

În desfășurarea cercetării noastre, am întâmpinat anumite limite și restricții care trebuie

luate în considerare. Un aspect important de menționat este faptul că eșantionul nostru de
participanți a fost restrâns și a provenit doar dintr-un singur centru educațional.
Acest lucru poate limita generalizarea rezultatelor la nivelul întregii populații de
adolescenți cu CES. Pentru a obține rezultate mai reprezentative, este necesară extinderea
eșantionului și includerea participanților din mai multe școli și comunități.
Deși am investigat impactul bullying-ului asupra imaginii de sine la adolescenții cu CES
în mediul școlar, există și alte variabile relevante care pot fi luate în considerare în cercetările
viitoare.
De exemplu, relațiile sociale ale adolescenților cu CES pot juca un rol important în modul
în care aceștia percep și se confruntă cu bullying-ul. Studiile ulterioare ar putea explora
interacțiunea dintre bullying, relațiile sociale și stima de sine la această populație.
De asemenea, ar putea fi abordate și alte dimensiuni ale imaginii de sine, cum ar fi
percepția de sine academică sau percepția de sine în ceea ce privește abilitățile sociale. Astfel,
cercetările ulterioare ar putea furniza o perspectivă mai completă asupra influenței bullyingului
asupra dezvoltării psihosociale a adolescenților cu CES.
Pe lângă extinderea cercetării în direcții noi, este important să abordăm și limitările
metodologice ale studiului nostru. De exemplu, colectarea datelor s-a realizat prin intermediul
chestionarelor, ceea ce implică posibilitatea subiectivității și a influenței răspunsurilor. Cercetările
viitoare ar putea utiliza și alte metode, cum ar fi interviurile sau observațiile directe, pentru a obține
o imagine mai detaliată și complexă asupra experiențelor adolescenților cu CES în contextul
bullying-ului.
În plus, durata studiului nostru a fost limitată în timp, ceea ce poate restrânge înțelegerea
dinamicilor și schimbărilor pe termen lung legate de bullying și de imaginea de sine. Studiile
longitudinale care urmăresc evoluția adolescenților cu CES pe o perioadă mai mare de timp ar
putea aduce mai multă claritate asupra impactului bullying-ului și a intervențiilor în dezvoltarea
lor.
În concluzie, cercetarea noastră asupra bullying-ului și impactului acestuia asupra
imaginii de sine la adolescenții cu CES are implicații practice importante, dar și limite și direcții

65
viitoare de explorare. Prin înțelegerea mai profundă a acestui fenomen și prin dezvoltarea
intervențiilor adecvate, putem contribui la crearea unui mediu școlar sigur, incluziv și sănătos
pentru adolescenții cu CES.

66
 Concluzii

Bullying-ul este o problemă serioasă care afectează mulți copii și adolescenți în întreaga
lume. Acesta poate lua multe forme, inclusiv agresiune fizică, verbală sau socială. Victimele de
bullying pot experimenta anxietate, depresie și alte probleme de sănătate mentală.
Este important să se ia măsuri pentru a preveni bullying-ul și pentru a ajuta victimele.
Aceste măsuri pot include educație și conștientizare, intervenție timpurie și sprijin pentru victime
și pedepse pentru agresori. Este necesar să se creeze un mediu sigur și pozitiv pentru toți copiii și
adolescenții.
Crearea unui mediu sigur de studiu este prețios deoarece elevii trebuie să se simtă în
siguranță în mediul școlar. Personalul școlar ar trebui să ia măsuri pentru a preveni
comportamentele agresive și neadecvate ale colegilor și pentru a crea un mediu pozitiv și sigur
pentru toți elevii.
Puberii care se confruntă cu probleme de concentrare din cauza agresivității colegilor ar
putea beneficia de consiliere și suport emoțional. Acest lucru poate include consiliere individuală
sau de grup, precum și suport din partea consilierilor școlari, a psihologilor sau a altor specialiști.
Imaginea de sine este o parte importantă a dezvoltării adolescenților și poate influența
modul în care se simt despre ei înșiși și cum interacționează cu ceilalți. În timpul pubertății,
adolescenții trec prin schimbări fizice și emoționale semnificative, ceea ce poate afecta imaginea
de sine. Adolescenții pot fi preocupați de aspectul lor fizic, cum ar fi greutatea, înălțimea și pot
compara aspectul lor cu cel al altor adolescenți. În plus, adolescenții pot fi preocupați de alte
aspecte ale vieții lor, cum ar fi performanța școlară, relațiile cu prietenii și familia, și pot simți
presiunea de a se conforma cu așteptările societății.
O imagine de sine pozitivă poate ajuta adolescenții să se simtă mai încrezători și să ia
decizii mai bune pentru ei înșiși. Pe de altă parte, o imagine de sine negativă poate duce la
anxietate, depresie și probleme de sănătate mentală. Este important ca părinții și educatorii să ofere
sprijin și încurajare adolescenților în timpul acestui proces de dezvoltare.
Mediul școlar și colectivul sunt importante pentru dezvoltarea elevilor și asigurarea unei
educații de calitate. Acestea pot îmbunătăți performanța academică, dezvoltarea socială și
emoțională, încuraja creativitatea și inovația, învățarea valorilor și responsabilității și
îmbunătățirea sănătății mentale.

67
 Copiii cu cerințe educaționale speciale (CES) sunt copii care necesită o atenție și o
îngrijire mai mare decât alți copii de aceeași vârstă pentru a-și atinge potențialul maxim de
dezvoltare. Acești copii pot avea nevoi speciale legate de sănătate, învățare, comportament sau
abilități sociale. Copiii cu cerințe educaționale speciale sunt copii care au nevoi educaționale
specifice cauzate de diverse condiții, cum ar fi dizabilități fizice sau intelectuale, dificultăți de
învățare, probleme de comportament sau tulburări emoționale. Acești copii pot fi clasificați în
funcție de nevoile lor specifice, cum ar fi tulburarea de spectru autist, ADHD, dizabilități
intelectuale sau fizice.
Există diverse abordări educaționale pentru copiii cu cerințe educaționale speciale, cum
ar fi educația integrată, educația specială, educația în clasă mică sau educația la domiciliu. Aceste
abordări sunt concepute pentru a oferi elevilor cu CES oportunități de învățare și dezvoltare
adecvate nevoilor lor specifice.
Am prezentat cercetările anterioare care au relevat că adolescenții cu CES sunt expuși
unui risc mai mare de a deveni victime ale bullying-ului și că această experiență poate avea un
impact semnificativ asupra imaginii de sine. Am subliniat importanța înțelegerii acestor aspecte și
necesitatea dezvoltării unor strategii de intervenție eficiente pentru a preveni și gestiona bullying-
ul în rândul adolescenților cu CES.
Obiectivele cercetării noastre au fost formulate pentru a răspunde la întrebările de
cercetare și pentru a direcționa studiul nostru. Am menționat că ne-am propus să identificăm
diferențele în privința bullying-ului și stimei de sine între adolescenții cu și fără CES și să stabilim
relațiile dintre aceste două variabile. De asemenea, am subliniat importanța dezvoltării unor
ipoteze clare și testarea acestora pentru a aduce argumente științifice solide în susținerea cercetării
noastre.

68
 Bibliografie

1. Chelcea Septimiu, Metodologia cercetării sociologice – Metode cantitative și calitative,

Ediția a II-a, Editura Economică, București, 2004

2. Christophe André, Imperfecţi, liberi şi fericiţi. Practici ale stimei de sine, Editura Trei,
București, 2010

3. Craven Rhonda G., Inclusive Education for Students with Intellectual Disability,
University of Western Sydney, 2015

4. Gherguț Alois , Frumos Luciana , Raus Gabriela, Educația specială. Ghid metodologic,
Editura Polirom, Iași, 2019

5. Grădinaru Ciprian, Manole Mihaela, Bullying-ul în rândul copiilor. Studiu sociologic la

nivel naţional, Organizaţia Salvaţi Copiii, 2016

6. Hutuleac Dragoș, Promovarea stării de bine în școală, Editura GRIN Verlag, Suceava,
2018

7. IBM Corp, 2016

8. Kester Ellen S., Difference or Disorder: Understanding Speech and Language Patterns in
Culturally and Linguistically Diverse Students Paperback – July 9, 2014

9. Marc Gabriela, Abuzul la copii. Diagnoză și intervenție terapeutică, Editura Sper,

București, 2015

10. Munday Judith B., Teaching a Child with Special Needs at Home and at School Paperback
– April 28, 2016

11. Olweus Dan, Bully/victim problems in school: Facts and intervention, European Journal
of Psychology of Education, 1983

69
12. OMMFPSPV nr. 1985/04.10.2016/OMS nr. 1305/17.11.2016/OMENCS nr.
5805/23.11.2016, privind aprobarea metodologiei pentru evaluarea și intervenția integrată în
vederea încadrării copiilor cu dizabilități în grad de handicap, a orientarii școlare și
profesionale a copiilor cu cerințe educaționale speciale, precum și în vederea abilitării și
reabilitării copiilor cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale

13. Orpinas Pamela, Horne Arthur M., Bullying Prevention: Creating a Positive School
Climate and Developing Social Competence, American Psychological Association (APA),
2006

14. Rosen Wendy Beth, The Hidden Link Between Vision and Learning: Why Millions of
Learning - Disabled Children Are Misdiagnosed, Editura Rowman & Littlefield Publishers,
2016

15. Roșan Adrian, Psihopedagogie specială. Modele de evaluare și intervenție, Editura

Polirom, Iași, 2021

16. Schäfer Mechthild, Stop bullying! : pentru copii inteligenți, Editura Galaxia Copiilor,
București, 2019

17. Schiraldi Glenn R., Manualul stimei de sine, Ediția: a II-a, revizuită și adaugită, Editura
Curtea Veche, București, 2019

18. Smith Corinne, Strick Lisa, Dizabilitățile legate de învățare, Editura Aramis, București,
2011

19. Stavros Kiriakidis, Bullying among Youth: Issues, Interventions and Theory, Editura Nova,
Cluj, 2011

20. Vianin Pierre, Ajutorul strategic pentru elevii cu dificultăți școlare, Editura: Asociația de
științe cognitive din România, Cluj, 2011

21. Vlăsceanu Lazăr, Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică, București, 2000

22. www.edu.ro

70