Republica Moldova după 1991

Miscarea de Renaștere Națională și Independența Republicii Moldova 1988-1991

Reformele lui M. S Gorbaciov în URSS au încurajat procesele de emancipare națională din fostul imperiu. În toate
republicile unionale, inclusiv în RSSM, se organizează o mişcare democratică pronunţată cu caracter national.
Acestea conțin un impuls liberal, și o încercare de a reforma sistemul în acelaşi cadru birocratic. Discursul politic al
noilor conducători a oscilat între dorinţa de schimbare şi teama ca reformele să nu zdruncine din temelie sistemul
existent. Perioada 1985-1991 s-a caracterizat prin apariţia premiselor pentru desfăşurarea unei mişcări democratice
de masă. Principalul rezultat al noilor procese a fost pătrunderea ideilor reformatoare în rândul maselor largi ale
populaţiei şi pierderea monopolului comunismului asupra vieţii politice. Mişcarea de democratizare a societăţii
moldoveneşti a culminat cu proclamarea suveranităţii la 23 iunie 1990 şi a independenţei Republicii Moldova la 27
august 1991. Independența a fost proclamată, la Chişinău în cadrul Marii Adunări Naţionale, la care au participat
peste 600.000 de reprezentanţi ai tuturor raioanelor şi oraşelor din republică; în aceeaşi zi, Parlamentul, întrunit în
şedinţă extraordinară, a adoptat Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova. Au urmat primele alegeri
prezidențiale și locuitorii și-au ales președintele. Mircea Snegur, cel care a devenit un simbol al alegerii, alături de
Alexandru Moșanu.
Republica Moldova după proclamarea independenței
Au urmat situații foarte complicate în istoria teritoriului- războiul de secesiune din 1992, acțiuni de reformare a
sistemului bancar, fiscal, funciar. În 1993 președintele a depus o cerere către UE, pentru a semna Acord de
Parteneriat și Colaborare. În 1994 au loc noi alegeri libere şi democratice, desfăşurându-se în condiţiile existenţei
unui pluralism politic şi ale unei Legi electorale moderne, care, pe lângă drepturile şi obligaţiile electorilor, stabilea
şi un prag electoral de 4%. În cursa pentru alegeri, desfăşurată la 27 februarie 1994, s-au înscris 13 partide şi alianţe
electorale din cele 26 înregistrate, precum şi 20 de candidaţi independenţi. Dispunând de toate pârghiile puterii,
Partidul Democrat Agrar din Moldova (PDAM), şi-au adjudecat victoria, obţinând 56 de mandate din totalul de 104.
Întrucât nu aveau decât o majoritate simplă, care nu asigura adoptarea unor legi organice de importanţă naţională,
agrarienii i-au cooptat la guvernare şi pe deputaţii grupului parlamentar al socialiştilor. Astfel, majoritatea agrariano-
socialistă rezultată deţinea 84 de mandate din totalul de 104. Parlamentul a adoptat, la 29 iulie 1994, prima
Constituţie a Republicii Moldova. În ciuda faptului că aceasta este o lege fundamentală modernă, inspirată din
Constituţia franceză, conţine şi un grosolan neadevăr ştiinţific şi istoric. Astfel, în pofida identităţii evidente
româneşti a populaţiei majoritare din Republica Moldova şi a limbii vorbite de aceasta, Constituţia statuează falsele
sintagme de popor moldovenesc şi limbă moldovenească (art 13). Cea de-a doua guvernare agrariană, susţinută de
aliaţii săi socialişti, a făcut ca Republica Moldova să se particularizeze prin încetinirea reformelor democratice şi
edificarea statului de drept. Ciclu electoral democratic s-a încheiat cu noi alegeri prezidenţiale democratice, care au
avut loc la 17 noiembrie 1996, câștigate de Petru Lucinschi. Guvernele au cunoscut frecvente crize și majoratatea au
avut o existență destul de scurtă, astfel a urmat iniţiativa preşedintelui P. Lucinschi de a transforma Republica
Moldova, într-o republică prezidenţială. La 5 iulie 2000, a fost aprobată legea de modificare a Constituţiei şi
trecerea la un regim politic parlamentar, revenindu-se, practic, la situaţia din 1990. Alegerile au fost fixate pentru 25
februarie 2001. În cursă s-au înregistrat 17 partide şi blocuri electorale, precum şi 10 candidaţi independenţi.
Alegerile au fost castigate de PCRM – 50,23% din voturi sau 71 de mandate. Era pentru prima dată în istoria recentă
a Republicii Moldova când un partid politic obţinea o victorie zdrobitoare în alegeri şi acesta era Partidul
Comuniştilor. Cele 71 de mandate ale comuniştilor din totalul de 101 le-au permis acestora să exercite un control
absolut asupra celor trei instituţii ale puterii în stat: Parlament, Preşedinţie, Guvern. Președinte a devenit Vladimir
Voronin care a avut două mandate și, au constituit o perioadă destul de controversată pentu valorile democratice și
naționale. Acțiunile din 7 aprilie 2009 au condus la crearea Alianțelor pentru Integrare Europeană. Astăzi Republica
Moldova promovează principiile democratice și aspire spre modernizare prin occidentalizare. Procesul de integrare
în structurile Uniunii Europene rămâne o prioritate a politicilor guvernamentale.