Plumb

De George Bacovia

,,Poezia este muzica sufletului si, mai presus de toate, a sufletelor mari si
sensibile’’ spunea Voltaire…

George Bacovia a fost incadrat in istoria literaturii in perioada

interbelica, alaturi de Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Pillat, Liviu
Rebreanu si altii, fiind cel mai mare poet simbolist roman, poet singular in
literatura noastra, apreciat de spiritele mai deosebite pt atmosfera de ,,Univers
in disolutie’’. Opera sa cuprinde volumele de versuri: ,, Plumb”(1916), ,,Scântei
galbene”, ,, Cu voi”, ,, Comedii in fond”, ,, Ștanțe burgheze”.

Opera ,,Plumb’’ deschide volumul de debut, cu acelasi titlu, din 1916 si

este o arta poetica simbolista, reprezentand, metaforic, conceptia autorului
despre poezie (creatie) si poet (destinul creatorului, viziunea lui despre lume,
rolul lui in societate). Poezia propune o viziune simbolista conturata prin
temele, motivele si procedeele specifice acestui curent.

Simbolismul s-a manifestat la sfarsitul sec. al 19-lea mai intai in Franta si

dupa aceea s-a extins in toata Europa. El a aparut ca o reactie impotriva
romantismului. Teoreticianul a fost Jean Moreas care a scris articolul-
manifest ,,Simbolismul”(1886), dand astfel si numele curentului, iar in literatura
romana a fost Alexandru Macedonski, care si-a expus ideile in
articolele ,,Poezia viitorului” si ,,Despre logica poeziei”, publicate in
revista ,,Literatorul”(1880). Simbolismul este primul curent care sincronizeaza
literatura romana cu cea occidentala. Reprezentanti in literatura universala
sunt Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme,
iar in literatura romana: George Bacovia, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, Stefan
Petica.

Un element de analiza important este titlul. “Plumb” este un simbol

intalnit des in lirica bacoviana. El sugereaza legatura dintre un element al
naturii si trairile sufletesti exprimate liric, accentuand sentimentele deprimante
ale eului poetic. In sensul denotativ, “plumbul” este un metal greu, de culoare
gri-argintie. Sensul conotativ deriva de la cel propriu, greutatea lui
reprezentand apasarea sufleteasca, iar culoarea acestuia sugerand angoasa, o
viata lipsita de speranta si de perspectiva.

Un alt element de analiza este reprezentat de structura. Poezia este

organizata in doua catrene, perfect simetrice, la toate nivelele textului (nivelul
lexical, nivelul stilistic, nivelul morfologic, nivel sintactic si la nivelul semnelor
de punctuatie) si are rimă îmbrățisată, măsură de 10 silabe si ritm iambic.
Poezia are două planuri: planul interior (al sentimentelor poetului) si planul
exterior (al naturii, al mediului inconjurator).

Tema principala a poeziei este moartea, imbinata cu conditia creatorului

aflat intr-o societate ostila, sufocanta care il desconsidera, ingradindu-i
aspiratiile, sustinuta de motive precum: “sicriul”, “cavoul”, “frigul”, vantul,
coroanele, florile, noaptea. Temei principale i se subordoneaza si tema iubirii
esuate, tema naturii si tema depresiei. Bacovia a aderat constient la simbolism,
viziunea sa asupra lumii stând sub semnul dezumanizarii, al esecului existential
si al mortii.

O prima imagine reprezentativa pentru tema mortii este redata in prima

strofa ,,sicriele de plumb’’, metafora ce sugereaza un spatiu inchis din care
poetul nu se poate elibera, se simte prizonier. Verbul ,,dormeau’’ este, de
asemenea, sugestiv pentru tema si semnifica somnul de veci, alunecarea in
inconstient, in gol, ce starneste un sentiment de spaima. Sunt prezente toate
elementele unei inmormantari: ,,florile de plumb’’(metafora ce sugereaza tema
naturii si a mortii), sicriul, mortul, cavoul, coroanele,hanele de doliu. “Cavoul”
este un motiv simbolist ce ar putea reprezenta camera in care poetul se simte
inchis, prizonier si pe care o percepe ca un interior de cavou, orasul sau targul
de provincie, trupul poetului in care sufletul se simte claustrat, sau chiar
intreaga lume in care poetul nu gaseste niciun suflet cu care sa comunice in
mod autentic.

Tema mortii e susținută si de o alta imagine sugestiva redata in a doua

strofa ,,amorul meu de plumb’’, ce sugereaza tema iubirii. Strofa incepe
simetric cu verbul ,,dormea’’aflat la timpul imperfect care arata o actiune
continua, neterminata. Simetria contribuie la muzicalitatea poeziei si poarta
sugestia monotoniei, uniformitatii. Este sugerat, poate, un timp al noptii sau o
zi intunecata. Timpul nu este precizat, este vag, iar locul pare sa fie un cimitir.
Epitetul ,,intors’’ sugereaza moartea, idee ce provine din conceptia
populara ,,Intors cu fata la Apus’’. Apar marcile eului liric: adjectivul pronominal
posesiv de persoana I ,,meu’’si verbul de persoana intai ,,am inceput’’, ce
incadreaza poezia in lirismul subiectiv. “Stam singur langa mort” arata
singuratatea eului liric. “Mortul” ar putea fi poetul, dar si iubirea. Secventa ,,si-
am inceput sa-l strig’’ arata disperarea poetului care si-ar dori ca iubirea sa fie o
posibilitate de salvare. Asadar, ar exista o urma de speranta in sufletul poetului,
care si-ar dori ca iubirea sa existe si sa-i ofere implinirea deplina pe care si-o
doreste cu ardoare. Metafora ,,aripile de plumb’’ simbolizeaza tema depresiei,
neputinta poetului de a atinge absolutul. Verbul “atarnau” sugereaza
imposibilitatea zborului, boala existentiala, caderea in gol.

Muzicalitatea este o trasatura importanta a simbolismului. Paul

Verlaine punea “muzica inainte de toate”, iar Macedonski spunea si el ca
“Poezia trebuie sa fie muzica si culoare si sa implice sugestia”. Repetitia
conjunctiei copulative ,,si’’, punctele de suspensie, linia de pauza pun si ele in
evidenta aceasta caracteristica si arata sentimentele poetului: spaima, groaza,
diperarea, tristetea, neputinta, oferind un prilej de meditatie atat poetului, cat
si cititorului. Sinestezia ,, si era vant’’ este atat o imagine auditiva, cat si tactilă
si evidentiaza senzatia neplacuta de raceala pe care o traieste poetul care se
simte impins de forte pe care nu le poate controla, dar si un sunet terifiant,
exasperant amplificat de verbul “scarțâiau”. Rima in consoane inchise “mb”,
“nt” contribuie si ea la muzicalitatea grava a poeziei.

O alta trasatura simbolista este cromatica. Aceasta este redata de

imaginea vizuala ,,coroanele de plumb ‘’, florile uscate sunt gri, dar si
de ,,funerar vesmant’’ care face referire la negru, culoarea doliului. Culoarea gri
se regaseste si in “plumb”, “cavou”, “flori de plumb”, “coroane de plumb”.

In concluzie,''Plumb''de George Bacovia este o capodopera a

simbolismului ce transmite un mesaj profund si original, acela de a trai frumos
si intens clipa (“carpe diem”) pentru ca viata se poate sfarsi in orice moment.
Acest mesaj are menirea de a ajunge la sufletul cititorului, de a-l sensibiliza si
a-i deschide calea spre ''adevarata cunoastere'',caci asa cum spunea Andre
Malraux: ''Abia cartile ne dezvaluie cu adevarat intelesul lucrurilor pe care le
traim".