,,Poezia este muzica sufletului si, mai presus de toate, a sufletelor mari si sensibile’’ spunea Voltaire…
George Bacovia a fost incadrat in istoria literaturii in perioada
interbelica, alaturi de Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, Ion Pillat, Liviu Rebreanu si altii, fiind cel mai mare poet simbolist roman, poet singular in literatura noastra, apreciat de spiritele mai deosebite pt atmosfera de ,,Univers in disolutie’’. Opera sa cuprinde volumele de versuri: ,, Plumb”(1916), ,,Scântei galbene”, ,, Cu voi”, ,, Comedii in fond”, ,, Ștanțe burgheze”.
Opera ,,Plumb’’ deschide volumul de debut, cu acelasi titlu, din 1916 si
este o arta poetica simbolista, reprezentand, metaforic, conceptia autorului despre poezie (creatie) si poet (destinul creatorului, viziunea lui despre lume, rolul lui in societate). Poezia propune o viziune simbolista conturata prin temele, motivele si procedeele specifice acestui curent.
Simbolismul s-a manifestat la sfarsitul sec. al 19-lea mai intai in Franta si
dupa aceea s-a extins in toata Europa. El a aparut ca o reactie impotriva romantismului. Teoreticianul a fost Jean Moreas care a scris articolul- manifest ,,Simbolismul”(1886), dand astfel si numele curentului, iar in literatura romana a fost Alexandru Macedonski, care si-a expus ideile in articolele ,,Poezia viitorului” si ,,Despre logica poeziei”, publicate in revista ,,Literatorul”(1880). Simbolismul este primul curent care sincronizeaza literatura romana cu cea occidentala. Reprezentanti in literatura universala sunt Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, Stephane Mallarme, iar in literatura romana: George Bacovia, Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, Stefan Petica.
Un element de analiza important este titlul. “Plumb” este un simbol
intalnit des in lirica bacoviana. El sugereaza legatura dintre un element al naturii si trairile sufletesti exprimate liric, accentuand sentimentele deprimante ale eului poetic. In sensul denotativ, “plumbul” este un metal greu, de culoare gri-argintie. Sensul conotativ deriva de la cel propriu, greutatea lui reprezentand apasarea sufleteasca, iar culoarea acestuia sugerand angoasa, o viata lipsita de speranta si de perspectiva.
Un alt element de analiza este reprezentat de structura. Poezia este
organizata in doua catrene, perfect simetrice, la toate nivelele textului (nivelul lexical, nivelul stilistic, nivelul morfologic, nivel sintactic si la nivelul semnelor de punctuatie) si are rimă îmbrățisată, măsură de 10 silabe si ritm iambic. Poezia are două planuri: planul interior (al sentimentelor poetului) si planul exterior (al naturii, al mediului inconjurator).
Tema principala a poeziei este moartea, imbinata cu conditia creatorului
aflat intr-o societate ostila, sufocanta care il desconsidera, ingradindu-i aspiratiile, sustinuta de motive precum: “sicriul”, “cavoul”, “frigul”, vantul, coroanele, florile, noaptea. Temei principale i se subordoneaza si tema iubirii esuate, tema naturii si tema depresiei. Bacovia a aderat constient la simbolism, viziunea sa asupra lumii stând sub semnul dezumanizarii, al esecului existential si al mortii.
O prima imagine reprezentativa pentru tema mortii este redata in prima
strofa ,,sicriele de plumb’’, metafora ce sugereaza un spatiu inchis din care poetul nu se poate elibera, se simte prizonier. Verbul ,,dormeau’’ este, de asemenea, sugestiv pentru tema si semnifica somnul de veci, alunecarea in inconstient, in gol, ce starneste un sentiment de spaima. Sunt prezente toate elementele unei inmormantari: ,,florile de plumb’’(metafora ce sugereaza tema naturii si a mortii), sicriul, mortul, cavoul, coroanele,hanele de doliu. “Cavoul” este un motiv simbolist ce ar putea reprezenta camera in care poetul se simte inchis, prizonier si pe care o percepe ca un interior de cavou, orasul sau targul de provincie, trupul poetului in care sufletul se simte claustrat, sau chiar intreaga lume in care poetul nu gaseste niciun suflet cu care sa comunice in mod autentic.
Tema mortii e susținută si de o alta imagine sugestiva redata in a doua
strofa ,,amorul meu de plumb’’, ce sugereaza tema iubirii. Strofa incepe simetric cu verbul ,,dormea’’aflat la timpul imperfect care arata o actiune continua, neterminata. Simetria contribuie la muzicalitatea poeziei si poarta sugestia monotoniei, uniformitatii. Este sugerat, poate, un timp al noptii sau o zi intunecata. Timpul nu este precizat, este vag, iar locul pare sa fie un cimitir. Epitetul ,,intors’’ sugereaza moartea, idee ce provine din conceptia populara ,,Intors cu fata la Apus’’. Apar marcile eului liric: adjectivul pronominal posesiv de persoana I ,,meu’’si verbul de persoana intai ,,am inceput’’, ce incadreaza poezia in lirismul subiectiv. “Stam singur langa mort” arata singuratatea eului liric. “Mortul” ar putea fi poetul, dar si iubirea. Secventa ,,si- am inceput sa-l strig’’ arata disperarea poetului care si-ar dori ca iubirea sa fie o posibilitate de salvare. Asadar, ar exista o urma de speranta in sufletul poetului, care si-ar dori ca iubirea sa existe si sa-i ofere implinirea deplina pe care si-o doreste cu ardoare. Metafora ,,aripile de plumb’’ simbolizeaza tema depresiei, neputinta poetului de a atinge absolutul. Verbul “atarnau” sugereaza imposibilitatea zborului, boala existentiala, caderea in gol.
Muzicalitatea este o trasatura importanta a simbolismului. Paul
Verlaine punea “muzica inainte de toate”, iar Macedonski spunea si el ca “Poezia trebuie sa fie muzica si culoare si sa implice sugestia”. Repetitia conjunctiei copulative ,,si’’, punctele de suspensie, linia de pauza pun si ele in evidenta aceasta caracteristica si arata sentimentele poetului: spaima, groaza, diperarea, tristetea, neputinta, oferind un prilej de meditatie atat poetului, cat si cititorului. Sinestezia ,, si era vant’’ este atat o imagine auditiva, cat si tactilă si evidentiaza senzatia neplacuta de raceala pe care o traieste poetul care se simte impins de forte pe care nu le poate controla, dar si un sunet terifiant, exasperant amplificat de verbul “scarțâiau”. Rima in consoane inchise “mb”, “nt” contribuie si ea la muzicalitatea grava a poeziei.
O alta trasatura simbolista este cromatica. Aceasta este redata de
imaginea vizuala ,,coroanele de plumb ‘’, florile uscate sunt gri, dar si de ,,funerar vesmant’’ care face referire la negru, culoarea doliului. Culoarea gri se regaseste si in “plumb”, “cavou”, “flori de plumb”, “coroane de plumb”.
In concluzie,''Plumb''de George Bacovia este o capodopera a
simbolismului ce transmite un mesaj profund si original, acela de a trai frumos si intens clipa (“carpe diem”) pentru ca viata se poate sfarsi in orice moment. Acest mesaj are menirea de a ajunge la sufletul cititorului, de a-l sensibiliza si a-i deschide calea spre ''adevarata cunoastere'',caci asa cum spunea Andre Malraux: ''Abia cartile ne dezvaluie cu adevarat intelesul lucrurilor pe care le traim".