Enigma Otiliei

Opera ,,Enigma Otiliei", apărută în 1938, este al doilea roman scris de George Călinescu.
Autorul optează pentru romanul obiectiv şi metoda balzaciană, folosind elemente moderne.
,,Enigma Otiliei" este un roman, deoarece are acțiune amplă, desfăşurată pe mai multe
planuri, cu un conflict complex, la care participă numeroase personaje. Este roman realist
balzacian, prin temă si motivul moștenirii. Relatarea întâmplărilor este făcută la persoana a III-a,
obiectiv, de un narator omniscient și omniprezent. Este utilizată tehnica detaliului semnificativ,
iar personajele sunt tipice pentru o categorie socială. Romanul depăşeşte realismul clasic, prin
elemente moderne, precum ambiguitatea personajelor. Astfel, moș Costache nu este un avar
dezumanizat, ci are o iubire paternă pentru Otilia. Pascalopol o protejează pe Otilia, dar nu-și
poate distinge sentimentele. Un alt aspect este naturalismul, care se manifestă prin interesul
pentru procesele psihice, motivate prin mediu. Spre exemplu, Titi, fiul retardat, care se
îndreaptă spre demență, este o copie a tatălui său, Simion. Felix si Otilia, intelectualul în
formare și femeia enigmatică/personajul principal, alcătuiesc un cuplu care arată tema iubirii.
Aceștia arată antiteza romantică. Au condiţia socială, fiind adolescenţi orfani care au nevoie de
protectori, anume Costache, respectiv Pascalopol, şi statutul intelectual superior faţă de copiii
din familia Tulea. Spre deosebire de tinerii din familie, reduși la o trăsătură, Otilia şi Felix sunt
personaje multidimensionale. Tema este viața burgheziei bucureștene. Una dintre trăsăturile
Otiliei este bunătatea. O primă secvență semnificativă este venirea lui Felix în casa lui Costache.
Otilia, pe care o știa din scrisori, îl surprinde plăcut, pentru că i se părea frumoasă.
Ea îl primește în casă, îl prezintă familiei și îi oferă propria cameră. O altă secvență semnificativă
este îmbolnăvirea lui Costache. A intenţionat să construiască o casă Otiliei, insă proiectele nu s-
au terminat, deoarece a fost lovit de o boală. Chiar dacă pentru familie este un prilej de a-i
ocupa casa, îngrijirile lui Felix, ale Otiliei și ale lui Pascalopol determină însănătoşirea. Moartea
lui Costache este provocată de Stănica, care îi fură banii de sub saltea. Conflictul interior, dintre
Felix și Pascalopol, arată iubirea pentru Otilia. Conflictul exterior este moștenirea lui Costache, a
cărui avere i se cuvine Otiliei, dar care este vânată de clanul Tulea și Stănică. Mijloacele de
caracterizare a personajelor sunt indirecte prin: fapte, gesturi, limbaj, și directe prin: narator,
alte personaje și autocaracterizare. Trăsăturile sunt deduse prin tehnica balzaciană. Portretele
sunt făcute prin tehnici tradiționale și moderne.
În consecință, ,,Enigma Otiliei" este un roman realist balzacian cu elemente moderne, iar
Otilia este pentru Felix o imagine idealizată.