Enigma Otiliei

de George Călinescu

“Enigma Otiliei“ de George Călinescu este un roman realist balzacian și un roman social și
citadin. A fost publicat în 1938 și aparține perioadei interbelice.

Textul este un roman, deorece are acțiune ampl, mai multe planuri, un conflict complex și
personaje multe. Este un roman realist, deoarece reflectă realitatea, are personaje tipice, teme realiste,
perspectivă narativă obiectivă și un stil impersonal. Este un roman balzacian, deoarece preia modelul
literar al scriitorului francez Balzac, utilizând detalii reale (București, strada Antim), tehnica focalizării,
tehnica detaliului semnificativ și motivul paternității si al orfanului (Felix și Otilia sunt orfani). Prezintă
burghezia citadină. Deoarece a apărut între cele două războaie mondiale, textul aparține perioadei
interbelice, caracterizată de o mare diversitate stilistică și tematică.

Tema principală este prezentarea burgheziei bucureștene la începutul secolului al XX-lea, dar și
banul, averea, familia, moștenirea, parvenirea, iubirea. Autorul prezintă relațiile dintre oameni și
influența banului. Burghezia este o pătură socială în care principalele valori sunt banul și averea.
Oamenii încălcau regulile morale pentru a avea mulți bani. Parvenitul se îmbogățește prin minciună,
furt, moștenire și căsătorie din interes.

Un episod semnificativ este moartea lui Costache Giurgiuveanu. Într-o zi, Stănică Rațiu a venit
să se intereseze de bătrân care a suferit un atac de cord. Stănică o minte pe Otilia și-i spune că va veni
Pascalopol, după care fata îi cere lui Stănică să aibă grijă de Costache. Stănică se preface că verifică
salteaua și fură pachetul cu bani. Văzând asta, Costache se întinge după bani, cade din pat și moare.
Stănică se preface că nu știe nimic și merge la Aurica. Aurica îl găsește mort și țipă, iar toată familia
Aglaei a început să caute banii furați. Doar Otilia îl plângea pe bătrân, iar Felix încerca să o consoleze.
Episodul este important pentru indiferența parveniților obsedați de bani, dar și pentru naivitatea
oamenilor care cad victime profitorilor.

Un alt episod semnificativ este ultima întâlnire dintre Felix și Otilia. Felix și Otilia încearcă să
găsească o soluție prin care cei doi să se poată iubi fără greutățile unei căsătorii premature, ce ar fi putut
sta în calea carierei lui Felix. Într-o seară după moartea lui Costache, Otilia a venit în dormitorul lui Felix
și propune să se căsătorească fără preot. Felix nu acceptă și răspunde că va aștepta. Otilia îl rugă să o
lase să doarmă în patul lui, iar Felix se culcă pe fotoliu. Dimineața, el află că Otilia a plecat la Pascalopol.
După două săptămâni primește o carte poștală de la Paris de la Otilia. Otilia i-a oferit lui Felix libertate,
decizie care a fost un gest de generozitate și un semn de maturitate.

Un element important al textului este structura. Romanul are 20 de capitole și două planuri:
moștenirea averii lui Costache Giurguveanu și maturizarea lui Felix Sima. Planul moștenirii prezintă
Aglae, sora lui Costache, care dorește averea fratelui său ca fetele ei să se poată căsători. Stănică Rațiu
este un avocat fără procese, care vrea să se căsătorească cu Olimpia, fata Aglaei, doar pentru averea lui
Costache. De drept, Otilia ar trebui să moștenească averea lui Costache, deoarece ea este fiica lui
vitregă. Costache ar trebui să o adopte legal pe Otilia, dar amână mereu acest lucru. Al doilea plan,
maturizarea lui Felix, prezintă evoluția de la un tânăr naiv de 18 ani, la un tânăr hotărât și ambițios, care
vrea să devină medic și care cunoaște experința primei iubiri și importanța banului. Personajul comun al
celor două planuri este Otilia, deoarece ea este cauza luptei pentru moștenire și cauza maturizării lui
Felix.

Al doilea element important este caracterizarea personajelor, care sunt personaje tipice în
situații tipice. Costache reprezintă tipul avarului, Aglae este tipul femeii bătrâne și răutăcioase, Otilia
tipul cochetei, Felix tipul ambițiosului, Pascalopol aristocratul rafinat, Stănică Rațiu parvenitul, iar Aurica
este fata bătrână. Costache este și avar și sentimental (o iubește pe Otilia); Otilia este cochetă, dar și
inteligentă; Pascalopol o iubește pe Otilia și ca un tată, și ca un bărbat; Felix este și ambițios și
sentimental; Stănică este și hoț și sentimental. Personajele sunt caracterizate în mod direct și prin mod
indirect – prin fapte, gesturi, vestimentație, relația dintre personaje.

În concluzie, “Enigma Otiliei“ de George Călinescu este un roman realist balzacian din perioada
interbelică, în care prezentarea temelor – burghezia bucureșteană, banul, familia – sunt prezentate într-
un stil realist.