„Leoaică tânără, iubirea”… îți rupe capu’,

Poezie căreia Nichita Stănescu, băiatu’,

În 1964 i-a dat drumu’.

„O viziune a sentimentelor” se numea volumul.

Leoaica era tânără, tema era iubirea.

Năvălește ca un animal și iți tulbură firea.

E neomodernistă, e artă poetică,

Aparține lirismului subiectiv pentru că

Are mărci lexico-gramaticale – tare,

Iar titlul este, de fapt, o metaforă care

Asociază sentimentul profund de a iubi

Cu o felină feroce care te face fâșii.

Nu face fețe-fețe, opera are trei secvențe

Și sentimentul prinde ființă fiind menit să te invețe.

Prima strofă debutează repetând ce e în titlu

Metafora unei iubiri primejdioase, știi tu…

Sub forma unei adresări directe, eul se confesează: