volumul “O viziune a sentimentelor” in anul 1964, in care tema centrala este iubirea. Nichita Stanescu a fost un poet roman, eseist si un scriitor de mare valoare pentru literatura romana. Titlul poeziei ,reluat in incipit, defineste iubirea prin intermediul unei metafore surprinzatoare. METAFORA explicita a iubirii imaginate ca o “leoaica tanara”propune o perspectiva atipica pentru cititorul de poezie clasica, prin ideea de ferocitate Tema poeziei este intalnirea neasteptata cu iubirea, ca, “intamplare a fiintei”. Aparitia brusca a iubirii, agresiva in existenta umana transforma definitiv perceptia barbatului indragostit asupra lumii si asupra sa. Prima secventa prezinta in maniera metaforica momentul indragostirii propriu- zise,ca o intalnire neasteptata a fiintei umane cu iubirea, desi senimentul exista in stare latenta in sufletul omului;”Leoaica tanara,iubirea/mi-a sarit in fata/Ma pandise-n incordare/mai demult”. Cea de-a doua secventa poetica este un tblou cosmogonic ce sugereaza trecerea intr-o alta stare a existentei. Totul in jur se tansforma sub influenta dinamizatoare a iubirii:”Si deodata-n jurul meu,natura/ se facu un cerc, de-adura/cand mai larg,cand mai aproape/ca o strangere de ape” Ultima secventa ilustreaza faptul ca fiinta umana nu se mai recunoastea dupa intalnirea cu iubirea. Metamorfoza dupa trairea iubirii este ireversibila. Transformarile sufletesti se reflecta in plan fizic:” Mi-am dus mana la spranceana/la tamla si la barbie/dar mana nu le stie”. Cele 4 detalii fizice sunt metafore ale cunoasterii poetice:spranceana,tampla,barbie,mana. Poezia neomodernista” Leoaica tanara, iubirea” ilustreaza intr-o maniera inedita intalnirea omului cu iubirea.