Poezia neomodernistă „Leoaică tânără, iubirea”

Nichita Stănescu s-a născut la Ploieşti la 31 martie 1933, „dintr-un ţăran român
venit la oraş şi dintr-o rusoiacă”, după cum mărturisea poetul. Urmeaza Liceul „Sf.
Petru şi Pavel” din Ploiesti și apoi Facultatea de Filologie la Universitatea din
București. Debutează la revista „Tribuna”, apoi lucrează la mai multe ziare și
reviste, între care „Romania liberă”, ”Gazeta literară” și “Luceafarul”. În 1975
primește premiul internațional „Herder” pentru poezie. Nichita Stănescu moare la
13 decembrie 1983, fiind înmormântat la cimitirul Belu.

Poezia „Leoiacă tânărặ, iubirea” face parte din volumul „O viziune a

sentimentelor” din 1964, în care Nichita Stănescu, prin cuvântul poetic esențial,
vizualizează iubirea ca sentiment, ca stare extaticặ a eului poetic.

Este considerată o capodoperă a liricii erotice romanești, individualizându-se

prin transparența imaginilor și proiecția cosmică, prin originalitatea metaforelor și
simetria compoziției.

Nichita Stănescu s-a născut la Ploieşti la 31 martie 1933, „dintr-un ţăran român
venit la oraş şi dintr-o rusoiacă”, după cum mărturisea poetul. Urmeaza Liceul „Sf.
Petru şi Pavel” din Ploiesti și apoi Facultatea de Filologie la Universitatea din
București. Debutează la revista „Tribuna”, apoi lucrează la mai multe ziare și
reviste, între care „Romania liberă”, ”Gazeta literară” și “Luceafarul”. În 1975
primește premiul internațional „Herder” pentru poezie. Nichita Stănescu moare la
13 decembrie 1983, fiind înmormântat la cimitirul Belu.

Poezia „Leoiacă tânărặ, iubirea” face parte din volumul „O viziune a

sentimentelor” din 1964, în care Nichita Stănescu, prin cuvântul poetic esențial,
vizualizează iubirea ca sentiment, ca stare extaticặ a eului poetic.

Este considerată o capodoperă a liricii erotice romanești, individualizându-se

prin transparența imaginilor și proiecția cosmică, prin originalitatea metaforelor și
simetria compoziției.
Tema o constituie consecințele pe care iubirea le are asupra raportului eului
poetic cu lumea exterioară și cu sinele totodată, năvălind ca un animal de prada
în spațiul sensibilității poetice. Legătura cu sinele se reflectă în imaginile
din prima secvență, când vitalitatea sentimentului („leoaică tânără”) copleșește
ființa poetului: („mi-a sărit în față”) și îl năucește surprinzător, ca un atac
neașteptat. Pe lângă apariția bruscă, iubirea poate aduce cu ea și durerea,
dramatismul neîmplinirii ei, așa cum reiese din imaginea vizuală: „colții albi mi i-a
înfipt în față”.

Viziunea despre lume a autorului este una neomodernistă prin emoția, trăirea
profundă a sentimentelor și sensibilitate profundă, asemănătoare cu cea
romantică.  Inovatoare este însă viziunea exuberantă a eului îndrăgostit asupra
lumii.

Titlul poeziei Leoaica tanara, iubirea, de Nichita Stanescu (voi. O viziune a

sentimentelor, 1964) este o metafora coalescenta (in care sunt prezenti ambii
termeni) apozitiva, prin care iubirea ("un sentiment") este definita printr-o
imagine vizuala ("o viziune"). Pornind de la aceasta metafora centrala, poezia se
constituie ca o alegorie a primei iubiri care patrunde navalnic in sufletul tanarului
indragostit. Simbolul leoaicei tinere a fost interpretat si ca ipostaza a combustiei
creatoare, actul cunoasterii implicand notiunea de sacrificiu ("m-a muscat leoaica,
azi, de fata").