Sunteți pe pagina 1din 5

-

NICHITA STNESCU Leoaic tnr, iubirea perioada postbelic, neomodernism-

1. INTRODUCERE a. Neomodernismul b. Concepia asupra poeziei 2. LEOAIC TNR, IUBIREA- analiza discursului liric INTRODUCERE a. Poezia postbelic are trei perioade: realism-socialism : 1948-1964 neomodernism (generatia 60): Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Constanta Buzea, Ion Alexandru postmodernism (generatia 80): Mircea Cartarescu, Ion Stratan, Traian Cosovei . Trsturi neomoderniste: Poezia adevrat se ntoarce la izvoarele modernitii interbelice. - ambiguitate, obsuritate, echivocul; -muzicalitate, sugestie; -metafore subtile; - imagini artistice insolite Nu fac compromisurile morale, tematice i stilistice cerute de poezia realist-socialist. Poezia este o stare liric. Poezia e o expresie metaforic a tririlor profunde ale fiinei, integrnd visul i mitul. Limbajul poeziei nu mai e un simplu mod de expresie, ci i un scop n sine. Este cultivat uneori limbajul prozaic sau jocul cu vorbele: Spirit ludic, ironie, Reflecie filozofic, intelectualism Universul afectiv al omului contemporan Directii ale neomodernismului, stabilite de E. Simion, n Scriitori romni de azi: Poezia poeziei; criza de identitate; un poet al transparentei N. Stanescu Concretizarea simbolurilor Cezar Baltag Poezia; expresionism taranesc Ion Alexandru Ironisti si fantezisti: M. Sorescu, M. Ivanescu Lirica feminina; spiritualizarea emotiei Ana Blandiana, Constanta Buzea CONCEPIA ASUPRA POEZIEI Nichita Stanescu afirma ntr-un eseu de tineree: "clasicul vede idei, romanticul sentimente, modernul vede deodat ideile i sentimentele, dar le vede cu cuvintele". Cuvntul este "preumblare prin sinele lucrurilor", iar poezia e definit ca "aventura cuvntului", aadar Poezia este comunicarea Sinelui cu Sine, prin cuvnt. Lumea, ca atare, nu exist n afara cuvntului, ci se nate odat cu revelarea oului, a cunoaterii de sine. Arta este, n concepia lui Nichita Slnescu, o modalitate de cunoatere, iar artistul este Demiurgul, poetul identificndu-se cu poezia ntr-un tot primordial, iar cuvintele sunt ipostaze ale existenei poetului: "Eu sunt cel care pzete poarta/ Ca nu cumva eu nsumi s fug". 1 I.

Poezii care ilustraz profesiunea de credin a poetului sunt sugestive nc din titlu: "Ars poetica", "Arta poeziei", "Arta scrisului", "Poezia", "Autoportret". Etape ale creaiei i particulariti artistice : 1.Prima etap de creaie, a exuberanei, cuprinde volumele de tineree (Sensul iubirii - 1960, O viziune a sentimentelor- 1964): - elanuri adolescentine, exuberan; - manifestarea strii jubilatorii; - consonana cu sinele i cu lumea; - iubirea ca sentiment originar al naterii cuvintelor; - - n al doilea volum, considerat romanul unei idile"1, tema: dragostea ca stare de certitudine; 2.A doua etap de creaie face trecerea spre un lirism interiorizat, reflexiv i cuprinde volumele: Dreptul la timp - 1965, 11 elegii - 1966, Oul i sfera -1967, Rou vertical, Laus Ptolemaei - 1968, Necuvintele - 1969, n dulcele stil clasic- 1970. - Trecerea la a treia etap de creaie se realizeaz cu volumul Mreia frigului (1972), meditaie grav pe tema morii i a timpului. Cele trei volume (Epica Magna - 1978, Opere imperfecte 1979, Noduri i semne- 1982) aparin etapei de maturitate i de manifestare plenar a stnescianismului. Ele alctuiesc un triptic al investigrii actului artistic. Poezia este o stare de criz: Poezia nu se scrie cu cuvinte". OBS. n lucrarea Nichita Stnescu: orizontul imaginar, criticul Corin Braga sintetizeaz trsturile celor trei etape astfel: - poezia metaforic - are o structur mediat, red o imagine prin alt imagine; - poezia simbolic i de viziune - are o structur i-mediat, exprimnd intuiii i percepii obscure, ireprezentabile n sine; - metapoezia - transfigurarea poetului n cuvnt trdeaz dorina de a supravieui prin cuvnt, dedus din neputina de a supravieui n mod direct. 2. a. b. c. d. e. f. Analiza discursului liric tem/ idee poetic titlu/ incipit secvene poetice motive literare/ imagini artistice / figuri de stil particulariti de limbaj concluzie

Poezia Leoaic tanar, iubirea de Nichita Stanescu apartine celui de-al doilea volum de poezii, O viziune a sentimentelor aprut in 1964, si face parte din prima etap a creaiei lui Nichita Stanescu.. a.TEMA poeziei este IUBIREA,definit ca aventur esenial a fiinei. Pentru poetul numit de contemporani ngerul rebel, dragostea nu este un lung prilej de durere (Mihai Eminescu), nici suferin dureros de dulce, ci o leoaic tnr, plin de energii ascunse, de ameninri teribile la adresa poetului, aflat la varsta tumultoas a primelor iubiri; discursul liric vizeaz instalarea sentimentului iubirii si consecinele acestuia asupra eului liric in general si a raportului acestuia cu lumea b. TITLUL -este o metofora in praesentia ce evideniaz o trstur a liricii stnesciene, asocierea unui element abstract (iubirea) cu un element concret (leoaica); izomorfismul iubire = leoaic evideniaz mecanismul construirii imaginarului poetic stnescian : trirea luntric n aceast 2

poezie , sentimentul iubirii este obiectivat , proiectat n afar, materializat, contemplat ca realitate palpabil; -apoziia antepus simbolizeaz faptul c iubirea este vazut ca o leoaic tanar, adic plina de energie si agilitate. Leoaica este un simbol al frumuseii, al puterii, al stapanirii, al instinctualitii si al devorrii, iar alturarea iubire-leoaic determin un transfer semantic, iubirea devenind un sentiment , puternic, fundamental si devorator. Devorarea, in Bestiarele Evului Mediu, este privit ca un act sacru, presupunand in primul rand o relatie de comunicare intre devorat si devorator. c. SECVENE POETICE- 3 secvene, evideniate prin strofele inegale ca valoare, fiecare ilustrnd o etap a iubirii: - revelarea iubirii;, avnd rolul unei uverturi - modificarea percepiei asupra universului, sub impactul iubirii; - metamorfozarea fiinei c. Motive literare, imagini artisticem figuri de stil (analiza secvenelor) SECVENA I- momentul revelrii iubirii ia forma unui scenariu epic ce reface etapele unui ritual cinegetic prezent n probele de iniiere ale tinerilor din diferite mitologii -Personificarea iubirii creeaza o splendida sugestie a obsesiei inceputului tulburator al dragostei adolescentine, tineresti, care sperie. -Aceasta aventura a cunoaterii este spontana (mi-a sarit in fata), directa (mi-a sarit in fata, Coltii albi mi i-a infipt in fata, m-a muscat leoaica azi de fata -; reluarea substantivului fata, precedat de prepozitiile in si de, subliniiind violenta devoratoare a sentimentului care poate rani) si atemporala (adverbul azi actualizeaza inefabila experienta) ca orice revelatie. Toate aceste caracteristici nu implica vointa, iubirea actioneaza necrutator, fara a depinde in vreun fel de vointa celui atacat. Aceasta obiectivare a sentimentului este remarcabil surprinsa prin clara sugestie a premeditarii: Ma pandise-n incordare/ mai demult. Vibratia continua, indusa de descoperirea preexistentului sentiment al iubirii, insoteste aceasta trezire din somn -cuvntul fa apare in prima strofa in trei contexte, scoand in eviena spiritul ludic al neomodernistilor. 1. reperare spaial prin locuiunea adverbial de loc (iubirea mi-a srit in fa) ce relev faptul ca impactul iubirii este unul puternic 2. colii albi mi i-a infipt in fa; colii aparin unui camp semantic al agresivului sugerand ideea efectelor devoratoare pe care iubirea le are asupra omului 3. leoaica il muc de fa (m-a mucat leoaica, azi de fa) conoteaz ideea ca rana provocat de iubire nu poate fi ascuns, sintagma de fa definid omul, faa fiind cea mai expresiv - secvena e dominat de verbe din cmpul semantic al agresiunii, : a srit, pndise, a mucat, a nfipt, perfectul compus indicnd caracterul irevocabil al aciunilor exprimate -Pronumele la persoana I, "mi", "m", "mi", "m", poteneaz confesiunea eului poetic n sensul c poetul era contient de eventualitatea ivirii sentimentului de dragoste, care-l "pndise-n ncordare/ mai demult", dar nu se atepta ca acesta s fie att de puternic SECVENA A DOUA- este reinventat lumea, ia forma unei descrieri cosmoganice, deoarece universul este perceput altfel, poate nu ntmpltor situat acum sub semnul a dou simboluri eseniale: cercul i apele primordiale - i deodat-n jurul meu natura/ se fcu un cerc de-adura/ Cnd mai larg, cnd mai aproape, / ca o strngere de ape- cercul trimite , ca simbolistic la mitul androginului despre care vorbete Platon ntr-unul dintre Dialogurile sale Banchetul-;cercul , ca semn al armoniei originare, poate fi ns i metafor a temniei dorite i acceptate, pentru c a fi ndrgostit nseamn , implicit, a fi rob al dragostei;

-metafora cercului de-a dura amintete de limbajul arghezian, iar comparaia ca o strngere de ape pare un ecou peste timp al eminescianului cuibar rotind de ape, schindu-se un fertil dialog poetic peste vremi care justific eticheta lui Eugen Simion care crede depsre poezia stnescian c este o poezie a poeziei ,adic asimileaz i reconstruiete n formule originale imagini din creaiile eminesciene, blagiene, barbiene, argheziene -Versurile urmatoare incearca sa redea simultaneitatea transcenderii; poetul trece intr-un plan ideal, dincolo de perceperea senzoriala a realului: Si privirea-n sus tasni,/ curcubeu taiat in doua/ si auzul o-ntalni/ tocmai langa ciocarlii. Verbul a tni sugereaza intensitatea dorintei -Privirea, ca simbol al perspectivei sinelui, se nal "tocmai lng ciocrlii", sugernd faptul c apariia iubirii este o manifestare superioar a bucuriei supreme, a fericirii, iar poetul este extaziat de noul sentiment neateptat, care-l copleete: "i privirean sus ni,/ curcubeu tiat n dou Curcubeul e un segment de cer care delimiteaza lumea interioara de cea exterioara. Privirea se intalneste cu auzul langa ciocarlii, in inaltul cerului, in spatiul celest acolo unde apare si o muzica suava. ciocarlia fiind pasrea cu zborul cel mai inalt; micarea ascendent a sufletului ce a descoperit iubirea este sugerat aadar prin motivul privirii i prin cel al auzului care dechid marginile fiinei -Curcubeul tiat in dou ar putea sugera faptul c: - intregul nu mai e perceput decat ca o asociere tiat in dou prti, care ar putea reprezenta iubirea si indrgostitul - un semicerc , face parte dintr-un cerc; tiat, eul iese din cerc, reuind astfel depirea propriei condiii cu ajutorul iubirii SECVENA A TREIA surprinde transformarea fpturii celui care iubete - suita de metonimii fruntea numind simbolic gndirea, sprnceana- cunoaterea prin contemplare, brbia- cunoaterea prin cuvnt instituie o nou relaie a eului cu sinea i cu lumea - - micarea lent, insinuant i viclean i epitetul cromatic (leoaic armie) sugereaz o nou etap a iubirii - - versul final nc-o vreme/ i-nc-o vreme poate primi o dubl interpretare: nostalgie a iubirii ce nu poate fi cucerit nici prin iubire(timp rotitor) sau, dimpotriv, ca venic adaos la durata limitat hrzit omului, ca timp rostitor, ntemeind lumi i cntec; poezia se ncheie astfel rotund, prin revenirea la prezenele iniiale: Omul i Erosul. g. Particulariti de limbaj Discursul liric ia forma unei confesiuni n care structurile prozodice clasice (rima pereche n secvena adoua i, parial, a treia- unde e dublat de rima mbriat) cu versul alb (dominant n prima strof) este un suport formal sugestiv pentru ideatica poeziei, vorbind prin vremi despre iubirea care pune ordine i aduce armonie n univers . Imaginile poetice se individualizeaz prin transparen, dinamism i, sugestie semnificativ pentru "obiectul" iubire, ntreaga poezie concentrndu-se ntr-o unic metafor, transformand poezia intr-un imn incantatoriu, intr-un psalm inchinat Iubirii.Cuvntul la Stnescu capt form, rotunjime, spaialitate, ca i cum poetul este un adevrat demiurg prin care lumea este creat din nou, pe alte principii CONCLUZIE
Ceea ce nu se poate nega este faptul c, n poezia lui Nichita Stnescu, iubirea este un sentiment asociat unor triri complexe. ans de salvare din infernul copilriei, dragostea aduce, n vrsta de aur, posibilitatea depirii sinelui prin cunoaterea lumii. Asociat unui demers cognitiv, iubirea este un sentiment primordial, care are puterea de a metamorfoza sinele. ntre sine i lume se stabilete o legtur, prin iubire. Pustiirea sufleteasc (pierderea sinelui ) nu este sinonim ns cu o condiie tragic ( aa cum se ntmpl n Oda eminescian: Ca s pot muri linitit, pe mine / Mie red-m! ), ci cu acceptarea

sentimentului ca atare, cu trirea intens a acestuia. n ultim instan, iubirea nseamn, n primul rnd, cunoatere.

Leoaica tnr, iubirea mi-ai srit n fa. M pndise-n ncordare mai demult. Colii albi mi i-a nfipt n fa, m-a mucat leoaica, azi, de fa. i deodata-n jurul meu, natura se fcu un cerc, de-a-dura, cnd mai larg, cnd mai aproape, ca o strngere de ape. i privirea-n sus ini, curcubeu tiat n dou, i auzul o-ntlni tocmai lng ciocrlii. Mi-am dus mna la sprncean, la tmpl i la brbie, dar mna nu le mai tie. i alunec-n netire pe-un deert n strlucire, peste care trece-alene o leoaic armie cu micrile viclene, nc-o vreme, i-nc-o vreme...