2363

ISTORIA
vicariatului greco-catolic
al Hațegului

de

Dr. JACOB RADU

canonic

Lugoj 1913.

TIPOGRAFIA „GUTENBERG“.
 Prefață.

Au trecut unsprezgze-ani decând am călcat

întâia dată pe pământul acelui frumos colț, de
țara, care se numește din vremuri străbune: »Țara
Hațegului«, și de atunci nu numai am rămas tot mai
încântat de frumșeța fără părechie a acelui ținut,
fără s’a deșteptat tot mai mult în sufletul mieu
dorul de a-i cunoaște și trecutul, despre care ceti­
sem mult și cu drag, încă de pre când eram prin
gimnasiu. îndemnat apoi și de cătră mai mulți
bărbați distinși, cărora le descoperisem gândul de
a scrie istoria vicariatului, în fruntea căruia avui
fericirea să ajung în primăvara anului 1902, am
început înaintea de aceasta cu câțiva ani, în
oarele ce mi-au rămas libere după împlinirea
lucrului, mult și destul de greu, împreunat cu acel
oficiu, să adun date pentru aceea lucrare pe care
abea acuma după depărtarea mea din Hațeg o
am putut duce la sfârșit și o pot da la tipar.
Ca model și în câtva ca îndreptar al aceleia,
am luat partea referitoare la acest vicariat a
Șematismului iubilar din anul 1903 al diecezei
noastre, la a cărui cumpunere încă am conlucrat
pre când eram arhivar consistorial.
Lucrarea după cum fusese plănuită la început,
era să fie cu mult mai mică decum se prezintă
acum. Aveam adecă de gând numai să îndrept
unele greșeli, cari în mulțimea lucrului îmbulzit

i*
4

în cancelaria diecezană se străcuraseră în Șema-

tism, să mai adaug ori să cumplectez, pe bază
de cercetări noi, unele lucruri cari din lipsa de
șpațiu fuseseră lăsate afară. Două împrejurări
m'au determinat însă, ca să mă abat dela planul
primitiv și să dau lucrării o estenziune mai mare.
Și mai întâa faptul, că acel ținut preste care se
întinde vicariatul Hațegului, înțeles așa precum
era înainte de dismembrarea lui prin înființarea
protopopiatelor Jiului și a Ulpiei-Traiane, în­
tâmplată în anul 1872, a fost centrul Daciei Traiane.
Pe acel pământ s’a desfășurat și a înflorit viața
politică și religioasă a coloniilor plântate de Traian
și în cetățile și satele formate împrejurul capitalei
Ulpia-Traiana, a trăbuit să se vestească și reli-
giunea creștină, ca ori și unde în marea împără­
ție romană. De acea am crezut că este bine să
încep chiar cu încreștinarea Românilor și să ur­
măresc paș de paș desvoltarea vieții lor religioasă
în acel ținut, dela început până în zilele noastre.
Alt motiv care m’a îndemnat să lărgesc ca­
drele lucrării, a fost împrejurarea, tuturor prea
bine cunoscută, că la poporul român, din Transil­
vania mai ales, viața politică și culturală, a fost
pururea nedespărțită de viața religioasă, așa încât
cu drept cuvânt a putut zice marele nostru istoric
Dr. Augustin Bunea1) că: »istoria Românilor transil­
.
văneni este în prima linie bisericească
* De aceea
a trăbuit să mă estind și asupra trecutului politic
al poporului român din acel ținut.
Pentru completarea datelor privitoare la epoca
de după unirea din anul 1700 și mai ales dela a
U Prefața la opul: Episcopii P. P. Aron si Dionizie Novacovici,
Elj. 1902.
doua jumătate a veacului al XVUI-lea încoace, pre
lângă șludiarea mai amănunțită a izvoarelor citate
în Șematism, am făcut cercetări noi în arhivul
mitropolitan din Blaj, în cel diecezan din Lugoj
și în acela al comitatului Huneadoarei din Deva.
In arhivul vicarial încă am aflat mult material
ne ștudiat. Pentru timpul mai nou mi-a fost de
mult folos protocolul vizitației canonice săvârșite
de cătră neobositul Ștefan Moldovanu ca vicar al
Hațegului în anii 1852 -1856.
Lucrarea este precedată de o introducere mai
lungă, în care se face descrierea geografică și etnogra­
fică a ținutului. In deosebi am aflat de lipsă a mă ocupă
mai pe larg cu o cestiune istorică importantă, aceea
a autohtonieipoporului român în acest ținut, sulevată
șitractată cu multă părtinire și tendentiositatedin par­
tea unor scriitori magiari, cari fiind aderenți ai teoriei
care neagă continuitatea Românilor în Dacia Traiană
prestetot, o aplică în special la Țara Hațegului, folo-
sinduse de unele argumente cari au trăbuit reduse
la adevărata lor valoare și a se restabili adevă­
rul, așa precum noi îl înțelegem și îl putem de­
monstra cu puternice dovezi.
Cu privire la împărțirea materiei, numai atâta
observ că la parohii s’a ținut ordinea observată
în Șematism, deși se pare cam monotonă înșirarea
uniformă o acelorași lucruri Ia fiecare comună,
dar acest inconvenient, pre lângă toată nisuința
ce mi-am dat’o de a produce oare care variație,
nu s’a putut încunjura de tot; fiindcă se ține de
însăși firea monografiei ca să înșire faptele și
datele statistice după o ordine statorită și după
oare care sistemă uniformă.
G

La sfârșitul cărții se dau în întregime unele

documente, cari mi s’au părut mai importante,
și un șir de inscripții adunate de prin bisericile
noastre, unde s’au aflat scrise mai ales pe cărți
vechi, din cari încă am adunat câteva spre a-se
păstra în arhivul vicarial, fiindcă de prin biseri­
cile dela sate ușor se pot pierde, cum s’au pierdut
atâtea altele în trecut.
De închiere mai adaug că mi-am dat toată
silința, după modestele-mi puteri și după timpul
și mijloacele de cari am dispus, ca să fac o lucrare
cât se poate mai completă, având înaintea ochilor
numai aflarea și spunerea adevărului. Este însă
foarte greu a scrie istorie, într’o localitate mică
ca Hațegul, unde lipsesc arhivele și bibliotecile
mari cu colecțiuni de documente și cu opuri de
valoare, indispenzabile la scrierea istoriei.
Avânduse in vedere aceste împrejurări, cred
că mi se vor ierta greșelile de cari nime nu este
scutit.
Lugoj, în luna Decembre 1912.

Auctorul.
 INTRODUCERE.

I.
1. Țara Hațegului.
După cele mai vechi documente, ce ne sunt cu­
noscute, ținutul sudvestic al Transilvaniei, încă prin veacul
al Xlll-lea, se numea „Țara Hațegului", Terra Hatzok, ba
uneori și Districtul și Provincia Hatzok'). Iar privindu-1
după situatiunea geografică, acest tinut se împarte în două
părți, Valea Hațegului, partea din spre nord, și Valea
Jiului, partea din spre sud, a muntilori sau a grupei de
mun[i „Rătezatul". Această împărțire, vechie de altfel, se
împune în timpul de fată prin împrejurarea, că Valea
Jiului în urma descoperirei bogatelor straturi de cărbuni
de piatră și a desvoltării uriașe a industriei miniere, a
ajuns la o însămnătate mondială și are cu totul altă fată
decât Valea Hațegului.
Aceasta e formată dintr’un șes mai mare apoi din
mai multe platouri și dealuri strătăiate de o mulțime de
râuri și văi adânci. Privit de pe dealurile și munții ce-l
împrejumesc acest tinut este de o frumsete încântătoare.
In deosebi însă de pe dealul Orlea, de lângă gara dela
Subcetate, ni-se prezintă o foarte frumoasă priveliște.
Le picioarele noastre se așterne șesul frumos și rodi­
tor, prăserat de sate cu biserici frumoase, brăzdat de
șosele și drumuri cari șerpuesc în toate direcțiile, prin
sate, printre țarini, izlazuri și fânate, și udat de o mulțime
') Despre acesle numiri se va vorbi mai pre larg la istoria orașu­
lui Ha[eg.
8

de râuri și pârae, ale căror unde ce strălucesc ca niște

oglinzi de cristal în bătaia razelor de soare, se scurg în
murmur lin printre pădurile de animi înalti și stufoși.
La stânga, de cătră Petros și Pui, curge prin valea strâmtă
râul Streiu iar la poalele munților se întinde platoul cur­
mat de văi adânci și populat de multe sate, începând dela
marele și vechiul sat Nucșoara până în sus la Crivadia.
La răsărit se înșiră dealurile Balomirului apoi Măgura
cu piscul ei ciudat, în forma unei uriașe clăi, sau clăni
de fân, numit „Bulzu“ sau „Stogul dracului". Sprea miază­
noapte și apus se mărginește cu dealurile păduroase
— pe unele locuri plântate și cu vii — cari plecând dela
Orlea trec pe la Prislop, Măstacăn și Lunca-Cernii până
în munții Ruscăi și prin vărful Marmurei se împreună cu
cele din urmă ramificații ale Rătezatului.
Sprea miazăzi se ridică, ca niște ziduri uriașe, piscu­
rile pleșuve și aproape vecinie albite de zăpadă ale Răteza­
tului. De nicăiri nu se poate vedea așa de bine ca de pe
Orlea șirul acestor munți frumoși, numiti munții Hațegului
sau ai Rătezatului, cari dela pasul Poarta de fier și din
valea Bistrei se întind de cătră apus spre răsărit până la
apa Streiului și despart valea Hațegului de a Jiului. Coas­
tele lor sunt acoperite de codrii mari de brad și de fag
și brăzdate de văi adânci prin cari se scurg vuind printre
bolovani și trunchiuri de copaci prăvăliți de furtuni, o
mul[ime de ape sau râuri cari se varsă în Streiu. Sunt bo­
gati și în vânat de munte, mistreți, urși, căprioare și capre
negre, și de aceea căutati adese ori de aristocrati fără
de griji și de principi puternici și bogafi. Mai adese ori
sunt însă străbătuți de Românii curagioși, cari prind capra
în culcuș ori scot ursul din bârlog și la vânătorile cele
mari î-și râd în pumni de nedibăcia domnilor cari nici în
grămadă nu știu nimeri sprintenile capre și trămură ca
varga la apropiere ursului.
Vara mai ales, codrii, poienile și întinsele pășuni, sunt
populate de turme de vite și oi nenumărate și răsună de
cântecul de fluer și de doinele de jale ale ciobanilor ro­
mâni. Turiști arare ori se abat prin acești munți, vrednici
de a fi văzuti decât mai multi, pentru-că lipsesc drumu­
 9

rile unșoare și aproape ori ce adăpost pentru caz de fur­

tuni și vremuri rele.
Din acest șir de munți se ridică mai multe vârfuri
înalte preste 2000 metri, dintre cari amintim : Vârful Slăveiu
2381 m., Vârful Bucura 2427 m., Vrf. Gruniu 2321 m.,
Vrf. Custura 2235 m. și cel mai înalt Pelaga 2506 m. La
piciorele acestor vârfuri slrăluce ici colea apa cristalină
a câte unui iezer sau „ochiu de mare“ dintre cari cel
mai mare este „Zănoaga", bogat în păstrăvi din cari însă
putini muritori pot gusta fiind strajnic Oprit pescuitul lor.
Cel mai frumos însă între toate piscurile este Rătezatul
numit așa pentrucă e cu vârful ciuntat sau rătezat. Despre
rătezarea lui spune povestea că în vremile de demult când
și prin această tară trăiau uriași, unul care trăia în duj-
mănie cu vecinii sei, a aruncat odată cu mănie cu un fier
de plug după altul dintre ei și fierul lovindu-se de munte
i-a rătezat vârful1). Altă poveste spune:
„Spun că zine trei d’odată
Trei cetafi au ridicat,
Una ’n Huniad, ceialaltă
La Grădiște ’n deal înalt
Alta Orlea p’un deal mare,
Pe su care Streiul trece
Cu șuvăitură tare
Cu păstrăvi și apă rece.
Când odată să ’nlălniră.
De cetă[i s’au întrebat;
Ceste două sus săriră
Și superb au cuvântat:
Nostrele (sic 1) cetăti pe mâne
Ori ajute ori n’ ajute
Domnul, gata le vom pune.
Hinedoara spusă iute:
Și eu pest’o săptămâna
De-mi ajută Dumnezeu,
Și mi-a fi cu îndemână
Voi fini tot lucrul mieu.
’) S. Moldovan : Țara noastră p. 31.
10

Iacă dar ca ei cetate

Bună fu și azi se vede,
Dar’ căzut’ au celelalte
Stând zidiri cu iarbă verde.
Doua zine într’ a cea oară
Fier cumplit aridicară
Iute după Hinedoară
învârtind îl oruncară
Care cătră munți fugise
De mănia cestor două
Și la tară
*) mai sosise,
Fierul muntele în două
L’au lovit și l’au tăiat,
D’ice muntele și nouă
Se numește Rătezat.”2)
Călătorul care cu multă osteneală ajunge pe acest
pisc, care de jos ni-se pare drept ca pe masă, este bogat
răsplătit prin măreția priveliștei ce i-se înfățișează privirei.
Jur împrejurul piscului se ridică vârfurile numite mai sus,
cu piscurile pleșuve, cu coastele brăzdate de puvoaie și
lipsite de ori ce altă podoabă decât câte un petec de ză­
padă nepătruns și nebiruit de razele soarelui, ori poate
câte o tufita de Floarea reginei. Mai în jos în depărtare,
se zăresc tufe rotunde de jneapăn, tot mai dese până ce
se mărginesc cu codrii de brad.
Spre răsărit ca un rival puternic își înalta creasta
pleșuvă Paringul, care se poale mândri cu înaljimea sa mai
mare cu câti-va metri decât a vecinului seu, iar spre
miazăzi privirea ni-se odihnește pe vârfurile Osiei și a
Godeanului de preste graniță. Spre apus și miazănoapte
ni-se arată ca niște mici coline dealurile ce împrejumesc
valea Streiului și a Murășului cari ni-se par ca două
fâșii de pânzăarginfie, iar înzarea depărlatăsevăd bine mun­
ții metalici și se pierd în ceaja plumburie piscurile
Bihorului.
Dintre locurile mai însămnate din Țara Hațegului,
') România.
’) Din poeziile inedite ale lui'Moise Sora Noacu.
 11

merită deosebită amintire și aci Cetatea coltului1), vechiul

cuib al Kendeffieștilor și Poarta de fier, granița de odi­
nioară între Ardeal și Bănatul timișan, și drumul adese
ori bătut de Turcii năvălitori în aceasta tară, cari însă
tocmai aproape de trecătoare au fost crunt bătuti la anul
1442, de cătră eroul loan Huniadi cu oastea sa com-
spusă în partea cea mai mare din Români.
Pe culmile munților mai mici se întind pășuni bo­
gate, prin cari vara pasc turme nenumărate de oi și vite
cari formează bogăția cea mai mare a acelui finut. Pășu­
nile se hotărăsc cu păduri întinse de brad, ce cad mereu
sub loviturile nemiloase ale săcurilor plătite de cătră în­
treprinzătorii lacomi, cari slobod pe apă trunchii grei ca
să-i taie în fireze și sa vândă cu preturi enorme toată
așchia. Din jos de regiunea bradului pe coaste prăpăs­
tioase și prin pâraie adânci, domnește fagul mai puțin
pre[ios și de sceea mai crutat, iar în jos spre poale steja­
rul și cerul sau ceroniul rărit foarte și el. Prin poienile și
luminișuriile dintre acești codri, se cosește fân mult și bun
pentru nutrețul vitelor în timp de iarnă. Grădinile și live­
zile din apropierea satelor sunt pline de pomi, meri și
mai ales pruni din cari [eranii fac multi bani și ar face
și mai multi, dacă nu ar fierbe atâta răchie (țuică) care
le corumpe fizicul și moralul și este izvor la nenumărate
crime și fărădelegi. Șesul sau câmpia frumoasă, este rodi­
toare și produce grâu și alte cereale de calitate bună.
Spre miazăzi dela Țara Hațegului se întinde
valea Jiului, despărțită de cătră acea prin zidul uriaș
al Rătezatului cu ramificațiile sale, cari numai pe la Meri­
șor și Bănija se scoboară înlr’ atâta, încât se poată stră­
bate calea ferată de cealaltă parte, unde parcă o lume
nouă ni-se deschide.
Acest finut se întinde pe fermii celor două Jiuri:
a celui unguresc care izvorește din munții Paringului și
curge dela răsărit cătră apus, și a celui românesc, numit
așa fiindcă izvorește pe teritorul României și din sus de
satul Cămpu-lui-Neagu întră în Ardeal. Amândouă Jiurile
') 0 vom descrie mai de-a măruntul la comuna Râu-de-mori.
 12

se împreună din jos de salul Iscroni și formează un puter­

nic râu de munte, care se curge zgomotos printre zăgazu­
rile de stânci și nu departe întră în România prin admira­
bilul pas al Surducului. Văile Jiurilor sunt înguste și în-
cunjurate de munți înalti, bogati în priveliști minunate,
cari într’ alte teri ale Europei ar atrage mulțime de iubi­
tor ai frumușejilor naturei. Pișcuri înalte, pleșuve și sterpe,
podeiuri largi cu pășuni și fânate întinse; codrii deși și
neprătrunși; văi adânci și răcoroase; chiei înguste și
strimtori cu păreți de stânci uriașe; peșteri întunecoase;
stânci ciudate și bizare; râuri și păraie cu ape cristaline
și cascade minunate, tot atâtea frumușeii ale naturii pe
cari ca să le descriem cu deamăruntul ar trăbui să scriem
o carte întreagă.
Pe șesul cultivabil de pe malurile Jiurilor și pe coas­
tele din apropiere, erau așezate în grupuri mai mici de
sate ori împrăștiate pe crânguri, satale pașnicilor locuitori,
cari în liniștea lor patriarhală își petreceau viata poate
mai tihuită decât a fraților dela teară. Acum însă s'au
schimbat lucrurile. Locurile mai frumoase dela șes au fost
mai toate ocupate de noii veniti, ca să se îngrașe din
bogățiile ascunse în măruntaiele pământului. In locul sate­
lor mici cu căsufele modeste de bârne de brad, în câțiva
ani s’au ridicat ca prin minune orașe ca case frumoase,
cu zidiri mari și puternice; ba chiar și pe coastele dealu­
rilor se înal|ă mulțime de case și zidiri în cari mașinăriile
cele mai puternice stau omului într’ ajutor, ca să scurme
la mari adâncimi și se scoată la iveală murdarul dar
prețiosul mineral: cărbunele de piatră. Nice Jiul, crista­
linul Jiu, mai ales cel românesc,- în mare parte a cursului
seu, numai e cel de demult. L’au spurcat străinii și pe
el. Apa lui numai curge spumegândă printre bolovanii
calturoși; în undele lui numai înnoată sprintenul păstrăv,
nici româncutele nu-și mai oglindesc în apele lui ochieșele
lor sprâncene la înălbitul pânzelor; nici chiar dobitoacele
nu mai merg să-și stâmpere setea în albia lui I Brațele
vânjoase ale Italienilor și Rusnegilor și puterea năpraz-
nică a’dinamitei a curățit albia lui de bolovani, dar și
de păstrăvi, ca să poată înnotă miile și miile de bușteni
 13

daborîti de pe coastele munților; iar uleiurile și murdă­

riile ce se scurg dela fabrica de koks și de amoniac dela
Lupeni iau spurcat și cernit apa de ti-e jale și scârbă să o
privești.
Dar dacă înfățișarea satelor și-a întregului tinut, s’a
schimbat atât de mult prin zidirile și instalațiile moderne,
și mai mare schimbare vedem în interiorul acelor furni­
care, în cari frumosul și curatul port al locuitorilor băști­
nași, pistritat și acela uneori cu podoabe străine, este cu
totul copleșit de variatele porturi străine ale noilor veniti,
cari au năpădit ca roiul de lăcuste, ca să se sature și
îmbogătasca din avuția ascunsă în sinul acestor munți,
nu de mult încă atât de părăsiti și pu[in cunoscufi.
Și fiindcă toate aceste mari schimbări și transformări
în viata acestui tinut, s au făcut în urma descoperirei și
a esploatărei bogatelor băi de cărbuni de piatră, credem
că aci este locul să descriem, măcar și numai în linea-
minle generali, urzirea, progresul și starea actuală a in­
dustriei miniere din acest tinut.
Terenul carbonifer are, în valea celor două Jiuri, o
lungime cam de 44 klm. în direcțiune dela apus spre
răsărit. Până acum s’au aflat 21 straturi de cărbuni a
căror grosime variază întră 0’30 și 50 m. In unele locuri
straturile de cărbuni ies până la suprafața solului, înaltele
se află în afunzime de mai multe sute de metri.
Calitativ cărbunii de pe Jiu sunt foarte buni, au coloare
neagră și putere calorifică de 6500—7000 calorii. Escelenta
lor calitate se vede și de acolo că se poate fabrica din
ei și briket și koks. Societatea Urikâny-Zsilvolgyi are la
Lupeni o fabrică de koks care produce zilnic 60 vagoane.
Cantitatea cărbunilor ce se scot din aceste băi încă
este conziderabilă și crește mereu. Astfel pe când în anul
1868 s’au estras 8000 măji metrice, producția anului 1908
a fost 14,500.000 mm.
Existenta straturilor de cărbuni în aceste părți, a fost
cunoscută incă prin veacul al XVIII-lea. In anul 1782
cărbunii s’au aprins și au ars mai multă vreme, iar gene­
ralul Laudon a aprins o cantitate mare de cărbuni în lo­
14

cui. numit Valea-Arsă, în hotarul comunei Uricani, și prin

acea a spăriat pe Turcii cari năvăliră în valea Jiului1).
Esploalarea cărbunelui s’a început abia prin anii 1840—
1850, când însă era mare greutate cu transportul și valori­
zarea materialului produs. Desvoltare și avânt mai mare
a luat băieșitul cărbunelui după construirea liniei ferate
prin anii 1869—70. Atunci a început să lucre în mod mai
sistematic și sa deschidă băi erarul regesc unguresc și
societatea de mine și cohuri din Brașov, care mai târziu
apoi a luat în arândă și băile erarului. Acum se esploa-
tează băile de cărbuni din valea Jiului, de cătră patru
societăți:
1. Societatea anonimă numită „Salgotarjâni”.
2. Societatea an. „Urikâny-Zsilvolgyi”.
3. Societatea an. „Felso-Zsilvolgyi".
4. Erarul regesc sau statul.
Toate aceste au învestit în întreprindere capitale
enorme și lucră cu puteri uriașe folosindu-se de cele mai
moderne mijloace tehnice. Cu deosebire sunt de admirat
instalațiile tehnice ale statului la Petrila și Petroșeni, și
ale societății Salgotarjâni la Vulcan, unde are o baie
afundă de 360 m. din care poate scoate anual 5 milioane
măji m. de cărbune I
Pentru scoaterea marei cantități de cărbuni din băi
și încărcarea pe vagoanele călei ferate, se folosesc mai
multe feliuri de mijloace de transport ca: linii ferate in­
dustriale, cu vapor, benzin, electricitate și râzne funiculare
ele. Toate aceste au o lungime de 160.142 m. Numărul
lucrătorilor de baie trece preste 9000 iar cu personalul
tehnic, funcționari și supraveghietori se urcă la 10,039.
Afară de aceștia apoi mai sunt întrebuințați, afară din
băi, la diferite alta lucrări mii și mii de lucrători. Toii
lucrătorii stabili capătă pre lângă plată locuința și mate­
rial de încălzit. Pentru instrucția pruncilor societățile susțin
mai multe școli; asemenea se îngrijesc și despre ajutorarea
și prevederea lor în caz de morb și neputință2).
') S. Moldovan : Țara noastră, Sibiiu 1894 pag. 77.
*) Henrich Viklor: A Zsilvolgy bănyăszatănak rovid ismertetess,
în Hunyadmegyei Almanach a. 1910 pag. 114 ji u.
 15

2. Locuitorii.
Locuitorii băștinași ai satelor sunt toti Români. Ma-
giari sunt numai proprietarii de moșii mai mari, ori scăpă-
laji, mare parte urmași ai vechilor nobili și chinezi ro­
mâni magiarizati, ori ai militarilor și funcționarilor de stat
și administrativi veniti dintr’ alte părți în decursul vremi-
lor. La aceștia ș’au mai adaus cu timpul, și mai ales în
vremile mai apropiate de noi, și altii veniti aici ca între­
prinzători, comercianti, industriași, lucrători, servitori, zileri
și birtași, acești din urmă mai ales jidani, cari apoi ajun­
gând la oare care stare, unii chiar la avere însămnată
s’au așezat de uric prin sate, ba au ajuns și la rolul de
conducători și stăpâni.
în vechiul oraș Hațeg și în câteva comune de pe
Jiu, elementele străine au ajuns chiar în preponderentă
fată de vechii locuitori. Astfel în Hajeg, unde numai de
mult decât în anul 18711) între 411 numeri de case erau
342 case românești, 14 ale erarului și ale bisericilor cato­
lică și reformată, 29 locuite de Unguri, Nemți și Armeni,
2 de Jidani și 24 de Țigani, astăzi, precum mai exact se va
arătă la istoria orașului, Românii cu puțin sunt mai multi
decât jumătatea locuitorilor I
In câteva comune de pe Jiu stăm și mai râu. Acolo
numărul străinilor de diferite neamuri, aplicati ca func­
ționari și lucrători la băile de cărbuni, a întrecut cu mult
pe al Românilor, așa încât acele sate, s’au mai bine zis
orașe, și-au pierdut cu totul caracterul românesc. După
confesiune Românii sunt greco-catolici sau unifi și greco-
orientali sau neuniti. Mai număroși, mai multi de jumă­
tate, sunt cei uniti cari sunt compacti în partea cea mai
mare a comunelor din cercul Hațegului, pe Streiu din .sus
de Pui și în satele cele vechi de pe Jiul românesc. Ne­
unitii sunt în masse mai mari în patru sate din cercul
Hațegului, în 7 din al Puiului și pe Jiul unguresc. Aceia
se tin de vicariatul Hațegului și de protopopiatele din
Petroșeni și Grădiște, iar aceștia de protopopiatul Haje-
') Manualu despre noua numerisaria casator si proprietari Ha-
|iegu 1871.
1G

gului. Biserici de altă lege sunt în Hațeg, în comunele

miniere de pe Jiuri și în patru comune vechi adecă în
Pesteana, Clopotiva, Râu-Alb și Râu-Bărbat sunt biserici
reformate, cu putini credincioși însă, iar în Pui este bise­
rică r.-catolică. Jidanii s’au înmulțit în timpul din urmă
foarte tare, mai ales pe Jiuri.
Ocupatiunea de căpetenie a locuitorilor este agri­
cultura cu diferitele ci ramuri, în deosebi însă cele trei
mai de frunte: plugăritul. creșterea vitelor și pomăritul.
Pe șesul din jurul Hațegului și pe valea Streiului se
fac bucate bune de grâu, săcară, cucuruz, orz, ovăs, fa­
sole și cartofi. Sunt însă puține,sate unde se află țărani
cari să aivă bucate și de vândut. Cei mai mulji abia au
deajuns pentru casa lor și multi trăiesc și din cumpărat.
In acește locuri tin și vite de soiul cel mai bun și cai
frumoși dar' oi mai puține fiindcă este putină pășune.
In satele dela poalele munților și de prin văile scutite
de vântul năpraznic, care suflă toamna și primăvara pe
la Ha|eg și pe Streiu, pre lângă plugăritul mai puțin renta­
bil ca la șes, e mai eslinsă cultura vitelor și în deosebi
se cultivă pomăritul, mai ales pruni și meri, Prunele le
vând, în anii din urmă cu pref foarte bun, iar cari au
mai multe fierb și vînars sau răchie, tiucă. Durere însă că
din aceste poame cari ar putea fi, și sunt pentru cei price­
puti și prevăzători, izvor bun de câștig, dobânda cea mai
mare o au birlașii ovrei cari pe marfă, pe beulură și pe
bani anticipați, cumpără prunele cu preturi ridicole.
Merele, foarte căutate în timpul din urmă, le vând la
bănățeni ori la negutetori străini. Este de regretat că nu
se interesează nime ca să instaleze, măcar în câteva sale
mai mari niște cuploare sistematice pentru uscatul poa­
melor. In câteva sate se cultivă și via care dă vin de
calitate foarte bună. Dar în timpul din urma viile s’au
nimicit de filoxeră și numai putini au început a-le recon­
strui cu vită americană.
In locurile mai muntoase ocupajiunea principală
este creșterea vitelor și cu deosebire a oilor. Vitele însă
partea cea mai mare, sunt de rasă bătrână, mici și fără
pre|, dar’ în schimb oile sunt de soi bun și căutate de
 17

negustorii străini. Alt izvor bun de câștig pentru locuitorii

din aceste locuri este și lemnăritul, adecă tăiatul păduri­
lor. la care lucru merg și prin România și prin ținuturi
îndepărtate ale terii noastre. Stupăritul este în stare foarte
înapoiată. Cu vânatul și pescuitul se îndeletnicesc mulfi
prin satele mai aproape de munți.
Negutetori, meseriași și birtași de profesie sunt putini
români pe la sate. Numai la meșteșugul lucrului de lemn,
bărdași și rotari, sunt mai multi cari se pricep. în unele
sate sunt și zidari cari știu construi case și alte edificii
frumoase. Cum stăm în privința industriei și a negoțului în ora­
șul Hafeg și în câteva comune mai mari se va arăta la
locul seu.
Modul de construire al locuințelor și aranjamentul
lor intern, încă se deosebește după poziția satelor și după
starea oamenilor. La șes, și mai ales în satele nemeșești, se
zidesccaseșialleedificii economice frumoase,dezid, acoperite
cu țiglă ori cu tinichea (pleu). Locuința constă de regulă
din două odăi, una de locuit și una de „păradie", culînă,
cămară și pivnifă. Odaia de „părădie“ sau de oaspeți, e
bine mobilată și împodobită cu pânzeturi și covoare fru­
moase. In celelalte părți casele se fac de regulă din bârne
de brad, de fag și de anin, iar unde e lemnul mai rar
și cu țiglă. Locuințele aceste de regulă constau din trei
încăperi: casa de locuit, culina sau tinda și cămara. In
casa de locuit au putină mobilă și foarte simplă; în tindă
este vatra și cuptorul de copt pâne iar în cămară fin
bucatele. Este interesant că în valea Jiului odaia mai
frumoasă este cămara, care e împodobită cu haine puse
pe culme și cu alte lucruri mai frumoase. Când le vine
vre un oaspe mai ales și voiesc să-l omenească mai bine
îl duc în cămară și acolo îl tractează.
Nutremântul poporului constă mai ales din alimente
vegetale: fasole, curechi (varză) crumpeni etc. și lăplării
cari le mănâncă cu mălai, mămăligă și pâne de săcară
și mai rar de grâu curat. Carne de vită mânca mai multă
cei din apropiere orașelor, iar cătră munte mai ales de
oaie, de capră și de porc. Este interesant că în unele
locuri, de es. pe la Lunca-Cernii au scârbă fafă de carnea
18

de pui și de găină, pe care nu o mănâncă pentru toată

lumea, iar pe Jiu arare ori se mănâncă carnea de vită
(de vacă). în general se poate zice că poporul dela (ară
se nutrește destul de bine, dar la munte trăiește mai
rău, atât din cauza sărăciei cât și a nepriceperii femei­
lor, cari nu știu fierbe nici o mâncare cum se cade și nu
pun nici o grijă pe curățenie.
Dintre beuturile alcoholice mai mult se bea vinarsul
sau răchia de prune și din spirt, de care în multe sate
abuzează grozav și urâta patimă a beției face ravagii
înfricoșate. Vara se bea și bere, însă vin mai pujin.
In privința portului aflăm o variație mare și în Țara
Hațegului, așa încât putem zice că: „dela portul bastard
săcuiesc, până la portul legionarului lui Traian, cu cămașă
lungă până din jos de genunchi și opinci cu obiele mai
ales roșii, înfășurate pe pulpă în sus până la poala
cămeșii"'), toate nuanțele portului românesc le aflăm
la poporul nostru. Dar cu toate că nici acest popor nu a
putut rămânea neatins de influenta portului străin, mai
ales al celui unguresc, a păstrat totuși, mai cu seamă
prin satele de munte, originalitatea portului strămoșesc,
care se caracterizează nu numai prin formele si podoa­
bele sale alese și măiestrite, ci mai ales și prin aceea că
se pregătește acasă de mânile harnicelor și istețelor femei.
0 deosebire mai mare la portul țăranilor noștri, este
de făcut între așa numitii nemeși s’au foști nobili și între
români sau foști iobagi și grăniteri. Această deosebire
destul de însămnată, a și îndemnat pe unii scriitori magiari
să enunțe unele păreri foarte greșite în privința originei
poporului de nemeși. Cu câtă dreptate au făcut, o aceasta
vom arăta mai la vale. Iar cine dorește o descriere mai
amănunțită și completă a portului acestui popor, o poate
află tot în citata scriere a dlui. S. Moldovan la p. 63 și u.
Despre limba, datinile și obiceiurile acestui popor,
nu mai vorbim aici, fiindcă acest lucru se tine de filologi
și folcloriști2). Insămnăm numai atâta că pe aici se mai
') S. Moldovan 1. cit p. 55.
2) Despre graiul de pe Jiu și in parte despre cel din Țara Hațe­
gului a scris dl. profesor din Blaj Alexiu Viciu in al seu : Glosar de cuvinte
dialectale, Blaj 1899, în care se dau și mullecuvinte folosite în aceste păr|i.
 19

întrebuinfază unele particularități de limbă și espresiuni

cari, după cât știm, pe alte locuri nu mai sunt în us.
De es. cuvinte cu terminațunea în oni sau oniu și âni
sau âniu: căloni-iu (pronunțai n muiat ca ungurescul
ny) săponi-u, călcâni, bădnâi, gutâni, butoni, lădoni, măză-
roni, furconi, vinie (vie). Tot așa e și formarea numelor
de familie de es. Angeloni, Andreoni, Lăpădăloni, Miclă-
oni, Stefoni, Purceloni, Jacoboni, Trimbitoni, Paveloni,
Todosoni etc. Adeseori se folosește același nume la bo­
tez ca și cel de familie de es: Baiu Baiu, Costa Costa,
Bosincă Bosincă, Fărcaș Fărcaș, Jerut Jerulescu, Nandra
Nandra, Draghici Draghici, Maty Maty etc. Astfel de numiri
se folosesc și într’ alte păr[i, dar credem că nu așa des
ca pe aici. Sunt apoi interesante și unele nume de botez, cari
pe alte locuri nu se folosesc de loc ori sunt foarte rari,
de aceea vom da în anexe vre-o câteva cari le-am aflat
întâmplător prin matricule.

II.
3. Românii din Țara Hațegului.
Fiindcă obiectul lucrării noastre este trecutul popo­
rului român din Țara Hațegului, nu putem trece cu vede­
rea o chestie foarte importantă, asupră căreia unii scrii­
tori maghiari și-au format o părere și au rostit o judecată
pe care noi o credem cu totul departe de adevăr. Aceasta
este chestiunea originei poporului român din acest linul
și a românismului așa numijilor nemeși sau a (ăranilor
foști nobili.
întâia parte a chestiunei este în strânsă legătură cu
marea chestiune a continuități neamului românesc în
Dacia Traiană, asupra căreia s’a format o literatură în­
treagă1). Noi nu ne vom ocupa cu aceasta mare chestiune,
nefiind, credem, locul aci, într’o lucrare de caracter local
*) D. Onciul : Chestiunea română, in Enciclopedia română lom.
III. p. 795 u. (S’a tipărit și separat în București 1902) și : Tradilia isto­
rică și chestiunea originilor române, în Analele Academiei române.
Seria II. lom. XXIX. p. 582.

2*
20

sau teritorial, ci zicem numai cu eruditul nostru istorio­

graf D. Onciul'): „Un popor imigrat pe nesimțite, care de-a-
dreptul să ocupe exact același teritoriu, pe care înainte
de un mileniu îl părăsiră străbunii sei; care îndată să
fie recunoscut, de cătră vecinii aflati, ca popor vechiu
în Jară, mai vechiu chiar decât ei înșiși; care, abia venit,
să absoarbă, pe un întins teritoriu și încă într’ un stat
organizat ca regatul ungar, neamuri de mult așezate,
până atunci nedesnationalizate de stăpânii lor, și dintr’
odată să se ridice la o stare socială și politică precum
cea a Românilor din Dacia: acel popor al minunilor,
istoria nu-1 cunoaște, mintea noastră nu-1 cuprinde.”
Lăsând dară în grija istoriografilor noștri mai compe-
tenți aceasta importantă chestiune, vom examina numai
părerile unor scriitori maghiari cari s’au ocupat cu dânsa
în chip mai mult localnic, întrucât privește adecă pe Ro­
mânii din Țara Hațegului, și ne vom nizui a arăta cât
de șubrede le sunt argumentele și cât de superficiali și
de parțiali sunt în espunerile lor.
Cel dintâi scriitor maghiar, după cât știm noi, care-
a afirmat cumcă Românii din Țara Hațegului s’ar fi furișat
pe nesimfite, ca păstori de oi și stârpitori de păduri, pe
la sfârșitul veacului al XlII-lea, a fost Solyom-Fekete
Ferencz fost președinte de tribunal în Deva, căruia fiindui
deschise arhivele multor familii nobile din comitatul Hunea-
doarei, a avut ocaziunea să vadă și să decopieze b mul­
țime de diplome dona[ionale de prin veacurile XIII, și
XIV. Pe baza acestora apoi și-a format el părerea pe
care a espus’o în mai multe conferințe tinute în ședințele
societății istorice și arheologice din acel comitat și apoi
tipărite în analele numitei societăți’).
Ca să nu repetim aceleași lucruri, vom resuma în
câteva puncte părerile espuse în aceste conferințe ale lui
Solyom-Fekete F.
') Chestiunea rom. p. 801.
2) A Hunyadmegyei lortenelmi es regeszeti tărsulat evkonyve t.
I. p. 52—78: A. magyarsâg es az olăh incolatus Hunyadban; t. 11. p.
14—37 : Vâzlatok az olăh kenezi intezmeny (ortenele s ismerletesehez ;
t. IV. p. 75—94 : Syl volgy s benepesitese valamint annak egyeb tor-
tenetei.
 21

1. Pe timpul năvălirei Maghiarilor, comitatul Hunea-

doarei și în deosebi Țara Hațegului, era locuită de restu-
lire Avarilor cari apoi s’au contopit în noii năvălitori în­
ruditi cu ei. Din documentele cunoscute însă, nu se poate
constata cumcă Maghiarii s ar fi așezat în masse mai
mari în acest tinut. De aici ar urmă de sine presupunerea
cumcă, așezarea lor s'ar fi întâmplat înainte de epoca din
care ne-au rămas documente. Din contra, în ce privește
așezarea Românilor, documentele îi arată pe aceștia în
mișcare și migratiune continuă. Urmele acestei migrajiuni
se văd începând cu veacul al XlII-Iea până cătră capătul
veacului al XVII-lea. Aceasta se dovedește prin mai multe
diplome donationali aflate și publicate de autor ca adaus
la conferenlele sale.
2. Românii au început a se furișă în Țara Hațegului,
ca păstori nomazi și ca cultivători de pământ, dupăce
văile acestui frumos tinut au fost pustiite de cătră Cumani
și Pecenegi și mai ales după groaznica pustiire a Tătarilor
întâmplată la anul 1241 sub regele Bela IV. Acest rege
ca să împopuleze tara pustiită și lipsită de locuitori, a
fost silit să aducă colonii dintr’ alte teri, iar coloniștii
ademeniti au pus condiția ca să li se respecte instituțiile
obicinuite la ei. Așa au făcut de es. Nemții (în Ardeal
Sașii) și regii ungari au și mers în indulgenta lor fată
de asemenea pretenții până la estremele hotare ale „ideii
de statt” 1
Așa s’a întâmplat și cu Românii. Până când mai
înainte, venind numai ca niște roiuri răslete, pe furiș, au
trăbuit să se supună întru toate stăpănirei de aci, regelui
Bela IV. iau pus condiția ca să-și poată susținea modul
de viată și în locul întâi instituția chinezatului, care
străplântat în această tară, a fost un fel de feudalism.
Adecă, chinezul primea dela regele un anumit leritor, al
cărui stăpân adevărat românea tot regele, iar chinezul
plătea regelui, în sămn de vasalitate, anumite biruri, rămâ­
nând el stăpân preste avutul și viata oamenilor aduși și
așezati ca lucrători pe moșie, cari erau astfel robii și
iobagii lui. Iată dar, esclamă cu emfază, unde este de a
se căuta originea iobăgiei la poporul român I După aceste
22

își spune părerea sa, altcum destul de interesantă, referi­

tor la natura, la felul acestei institutiuni, care fiind de
origine slavă ar fi și un argument penlru originea balca­
nică a poporului român. In această discuție însă nu in­
trăm de astadată.
3. Tot în favorul părerii sale despre întâietatea ele­
mentului maghiar fata de cel remân pe aceste plaiuri,
mai aduce și unele numiri de localitati, cari fiind maghiare,
mai întâi ar dovedi cumcă Românii le-au aflat botezate
și numai mai târziu, după ce prin înmulțirea lor și rărirea
sau dispariția de tot a elementului maghiar, au devenit
românești. Astfel sunt posesiunile Nyres și Reketya, (Lunca-
Cernii și Răchitova) pentru cari se păreau la anul 1360
urmașii unor chinezi români cari din locuri pustii ce
fusesără mai de mult, le-au prefăcut în locuri cultivabile;
Barbadvize (Râu-Bărbat), Feyrviz (Râu-Alb), Sylvas (Sil-
vaș), Zallas (Sălaș), (Wyzkuz (?); apoi râurile Chernys-
mara sau Charnasagh și Charnavyzy. Despre acest din
urmă zice cumcă pe la anul 1302 se chiema „Egrug“
(Egrog, Egerug), sămn infalibil cumcă pe la 1302 erau multi
maghiari pe acolo, iar după 80 ani puvoiul de Români
a schimbat fata pământului! Tot așa s’a întâmplat cu
Dricul care pe la anul 1458 era încă curat unguresc
„Ewrek“ apoi s’a romanizat și acesta.
Mai minunat argument însă îi oferă un document
din anul 1495, în care se spune, că cu ocaziunea unei
hotărnicii de moșie în hotarul comunelor Fizesti și Galați,
s’au aflat nume curat maghiare alăturea de altele slave
și române, aceste însă în hotarul satelor Pui și Ponor,
lată dar, zice Solyom-Fekete F., că acele sate erau în
măsură preponderantă ungurești, iară aceste românești.
Tot din vechile diplome se vede că comunele numite pe
la anul 1519 Valea-Dîljii, Gureni și Suseni '), pe timpul
lui loan Huniade aveau numele curat unguresc de Havas-
patak, Malomviztorok și Sebesstorok. In anul 1416 voi­
vodul Ardealului permite chinezului român Mușina din
Damsus (Dânsuș), ca să își poată vinde moșia care consta
Ș Transilvania 1874 p. 109—110.
 23

din pesesiunile: Pogyenitza lângă râul Chornasagh, Dam-

sos, Reketye, Nyres, Tothfalu, Sylotena, Oklos, Ablew
și Bunyila. Cu trei sferturi de veac mai târziu, la 1493, regele
Vladislav II. dăruiește lui Mihail Kendeffy posesiunile
situate pe Jiuri: Pterela, Malee, Ratond, Mwrylowar și
Nyakmezew, iar pu[in după aceea, la 1501, lângă aceste
se mai amintește și Kaprisowar.
Din toate aceste conchide numitulauctorcă Câmpul-lui-
Neagul de azi al Românilor, e corup[ia unui nume curat ungu­
resc care suna oarecând așa de frumos Nyak-mezo, iar
Sylotena, Mwrylowar și Kaprisowar sunt dovadă
cumcă pe acele plaiuri s’au înstăpânit cu mult înaintea
Românilor grănilerii unguri, cari pentru apărarea hotarelor
terii au întemeiat cetăji cu numele SyI-6-tanya, Maris-
6-vâr și Kapris-o-vâr, cari dupace au fost distruse de
cătră ferocii Tătari au dispărut, păstrândulise numai nu­
mele schimonosit de Românii venetici în cel de Morișoara
și Căprișoara! Espunerile sale și le închie cu părerea că
împopularea Jiului s’a făcut dela Nord spre Sud, cum
arată și numele satelor fiind mai toate derivate dela sa­
tele de dincoace de munte. Aceasta se dovedește și prin
faptul, că în anul 1504 Michail Kendeffey a primit dela
regele concesiunea de a așeza pe Jiu 12 șatre de țigani.
Pe urmele lui Solyom-Fekete F. merg și alti auctori
maghiari, cari s’au ocupat cu chestia aceasta, și în deo­
sebi dl. Teglâs Gâbor1) și Hunfalvi PâF). Dl. Teglâs G.
nu numai că își clădește toată lucrarea sa pe documen­
tele și pe ideile lui Solyom-Fekete F., ci e cu mult mai
cutezător în afirmațiile sale. După părerea lui în evul
mediu Țara Hațegului era locuită de masse compacte de
Maghiari, cari în parte au fost pustiiti de Tătari, în
parte s’au contopit în puvoiul valah venit de preste munți,
șî astfel nu numai familii singuratice, ci și sate întregi ar
fi (satele nemeșești) cari s’au romanisat. Ba după părerea
lui, chiar și satele cu nume curat românesc ori slavonesc
dela poalele Rătezatului, de unde s’au dus locuitorii de
pe Jiul românesc, încă ar fi fost tot sate ungurești; tot
') Hunyadmegyei Kalauz, Kolozsvâr 1902 p. 160 și u.
■) Az olâhok tortenele, Budapest 1894, 2 voi.
24

așa și cele pomenite în diplomele vechi: Petrila, Vulcanul

și Câmpu-lui-Neagu pe care el îl face curat Nagymezo
adecă Câmpul mare1).
Hunfalvy se ocupă mai puțin cu acest linul, dar
lot cam în același fel judecă despre originea Românilor
ca și cei doi auctori citati mai sus. Trecutul Daciei Traiane pe
timpul dela anul 270 până la 1241, zice că e întunecat de tot ').
Admitecăîn părțile TiseișiînDacia, dupănimicireaimperiului
Avarilor și înainte de venirea Maghiarilor, au putut fi unele
domniate slave despre cari însă urme istorice nu au rămas3). Nu
admite că la venirea Ungurilor ar mai fi fost Avari prin
aceste părți nefiind suferiti de Slavi, cari și pe cei de
dincoace de Dunăre iau silit să treacă de cea parte4), și
e de părere cumcă Ungurii la cucerirea Ardealului, au aflat
aici numai locuitori Slavi dela cari au împrumutat numi­
rile topografice ). In cât privește apoi colonizarea Româ­
nilor este de o părere cu Solyom-Fekete F.r).
Pauler Gyula7) încă neagă continuitatea Românilor
în Dacia Traiană și, răzemat pe auctoritatea lui Rossler,
Hunfalvy și Rethy, zice că despre o populatiune româ­
nească mai număroasă în aceasta tară, numai în jumă­
tatea a doua a veacului al XIII-lea poale fi vorbă. Partea
sudică a Ardealului și în deosebi comitatul Huneadoarei,
care fusese centrul Daciei lui Decebal, la venirea Maghia­
rilor era loc pustiu și sălbatic. Românii au început a se
străcura în Ardeal, în cete mai mici, mai întâi prin ținutul
Făgărașului, pe la sfârșitul veacului al X-lea sau pe la
începutul celui al Xl-lea, adecă cu vre-o două sute de
ani înainte de ce și-ar fi scris Notarul anonim al regelui
Bela (III.), cronica sa, așa încât acel scriitor ușor a putut
fi indus în eroare, și să creadă că ei au fost aici pe tim­
pul venirei Maghiarilor. în fine susține cumcă Românii,
’) Loc cit. p. 214.
-’) Op. cit. t. I. p. 401.
’) Loc cit. p. 176.
4) Magyarorszăg etnogrâfiâja de același auctor, Budapest 1876
p. 163.
’) M. etnogr. p. 442 și 499; O. T: 1. p. 209.
4) Op. cit. p. 402 și u.
’j A rr.agyar nemzet tortenete az Ărpădhăzi kirălyok alalt, Buda­
pest 1899 I. I. p. 4, 219, 376. 10, 466 și 401.
 25

în număr mai mare, s ar fi așezat în Ardeal cam pe aceeași

vreme cu Săcuii, pe timpul regelui Coloman (1075—11 bl).
De aceeași părere este și profesorul universitar din
Budapesta d. Marczali Henrik, unul dintre cei mai apre-
tia[i istorici maghiari în viată, mai conciliant însă, ca să
zicem așa, decât ceialalti, admite că au putut ramânea
în Dacia Traiană, unele resturi de populație romană și
după Aurelian, adecă pe timpul migra|iunii popoarelor,
neagă însă că ar fi existat ca un popor organizat politi­
cește sub domnitori naționali1).
Mai la urmă trăbue să anuntim pe distinsul acade­
mician maghiar Părintele canonic r. cat. dela Oradea
Mare Dr. Karâcsonyi Jânos care a mai scris și de altă
dată") în contra continuității Românilor în Dacia Traiană
și mai de curând într’o broșurică cu o titulă curioasă3),
și în câțiva articoli publicati în foaia: „Tiszânlul“ din Oradea-
Mare, se încearcă a dovedi cumcă istoricii români sunt
în mare rătăcire când suștin teoria, sau după d. sa min­
ciuna, continuității, prin care s’ar fi dat în trecut ansă la
atâtea neînțelegeri și nenorociri. Aceste voiește dânsul să
le înlăture și să netezească calea păcii și a frățietății între
cele două neamuri.
Deci dupăce începe cu o scenă duioasă, petrecută
în seminarul r. catolic din Oradea-Mare, înșiră pe câteva
’) Magyarorszăg tortenelme a nepvândorlâs korâban, în publi­
cația milenară: A magyar nemzet lodenele Budapest 1896 1.1. p. 106:
„Nem lehet eppen âllitani, hogy a mai Erdelyben es Romăniăban, a
nepvândorlâs korâban nem lakott volna olâh, hisz ha măskep nem,
mini az otl uralkodo pusztai nepek foglyai, szolgâi keriiltek oda, ha-
nem hogy a Dunâtol eszakra bârhol mint fiiggellen nemzet, tulajdon
uralkodoja alatt elt volna, az teljesen ki van zarva". Tot acolo voi. II.
Magyarorszăg az ărpădhăzi kirâlyok alatt p.4 19 nota: „Nem lehetetlen
hogy a râmai telepek egyes nyomai megmaradtak Aurelianus csâszăr
utân is. Nepek, kiilonosen mâr meg telepedtek, nem szoktak egyhamar
mindenestol elpusztulni : es ep a român elem mindig megmutatta
szivossâgât. Csak az a lenyeges, hogy e foldon sem a honfoglalâs
elolt, meg kevesbe azutăn nem birhallak e loredekek politikai elellel.
Legalăbb a torlenelem nem lud errol semmit." Despre Anonymus zice
că a fost notarul regelui Bela IV. și că a străpus stările de pe timpul
seu în epoca arpadiană.
2) Regibb lakosok e hazânkban a rumănek (vagy olăhok) a
magyaroknâl, în opul: Tortenelmi hazugsăgok de Haller J. traducere
ung. Budapest 1890 p. 724—730.
3) Szâzezer baj, millio jaj egy tevedes miatt, N.-Vârad 1911. Cu
puține modificări s’a publicat și în Erdelyi tortenelmi ertesito, 1912. Nr. 1.
26

pagini cunoscutele argumente și greșeli, sporite încă cu

câteva, ale scriitorilor maghiari, ne dă gata cu toată is­
toriografia noastră, ne așază pe aceste plaiuri taman cu
300 de ani în urma viteazului popor maghiar și închie
cu aceea că: numai o istorie scrisă așa cum o înțelege
dânsul, este în stare să aducă dorita pace și să scape în
viitor iubita noastră patrie de mii și milioane de dureri
și năcazuri 1 Scopul disertației, după cum ne spune eru­
ditul auctor, ar fi promovarea frățietății și a bunei înțele­
geri între cele două neamuri. Scopul e nobil și frumos,
nu e vorbă, vom vedea însă la ce rezultat a ajuns.
Acum dară după ce am espus părerile scriitorilor
maghiari asupra chestiunii cu care ne ocupăm, vom în­
cerca să arătăm netemeinicia lor.
Și mai întâi nu este dovedit istoricește cumcă pe
timpul năvălirii Maghiarilor, comitatul Huneadoarei ar fi
fost locuit de Avari. Aceștia au fost niminciti de tot de
cătră Carol cel Mare în războaiele din anii 796—803').
Dar cine a urmat în locul lor până la venirea Ungurilor?
După scriitorii maghiari cilati mai sus, nu au putut
fi decât Slavii cari puteau fi supuși imperiului Bulga­
rilor care era vecin cu al Moravilor și probabil se estin-
dea și preste Ardeal’)• După auctorii români însă locuiau
aici Românii amestecati cu Slavi, alungati asupra lor de
cătră Avari la năvălirea lor, apoi contopiți cu totul în
elementul românesc3), în tocmai cum s’au pierdut și Bul­
garii întreSlaviidepresteDunăre. Iar dacă dinfaptul că despre
așezarea în masse mai mari a Maghiarilor nu ne spun nimic
documentele cele vechi, deduce Solyom-Fekete F. cumcă
aceștia s’au așezat aici înainte de timpul despre care avem
știri din documente, același lucru se poate zice și despre
Români. Mai ales că pe aceștia documentele cele mai
vechi în cari se amintesc pe la începutul veacului al
Xlll-lea, nii prezinte ca pe un popor compact, cari erau
') Dr. G. Popovici, Istoria Românilor bănăleni, Lugoj p. 94—95.
Marczali, A vezerek kora m. op. cit. p. 84 și Nagy G. Magyarorszag
tortenete a nepvăndorlâs korâban, tot in acel op. 1. p. CCCLII.
■) Marczali op. cit. p, 90—91.
’) Dr. Popovici 1. cit. IV. Xenepol, Istoria Românilor, lași 1896 t.
II. p. 47-48.
 27

proprietari liberi și alcătuitori de (ară, ca și Săcuii

bunăoară ’)•
Nici colonisarea Românilor în unele sate de cătră
apusul Țării Hațegului, cum sunt Răchitova și Lunca-
Cernii, amintite într’o diplomă din anul 1380, nu dove­
dește cumcă toii Românii de aici s'ar fi furișat pe încetul
de preste munți, pentrucă acele sate sunt departe spre
apus de Ha[eg și pe niște locuri rele, unde pe acele vre­
muri a putut fi loc pustiu și nelocuit, pe care cultivândul
să se poată așeza chinezi români cu oamenii lor și să
formeze sate.
De aici însă nu urmează că mai aproape de Ha[eg
nu au fost Români din vremuri mai vechi. Ba tocmai din
documentul publicat de dânsul se vede, că și satele po­
menite au fost cu mult mai vechi decât anul 1380, de
oarece Stoian și soții sei au câștigat procesul intentat lor
de cătră Mieu fiul lui Murg, pentrucă au dovedit că acele
sate au fost întemeiate de cătră moși-strămoșii lor.
Nu este drept nici acea că Românii ar fi fost aduși
aici de cătră regii ungari, și mai ales de cătră Bela IV.
ca să împoporeze tara pustiită de Tătari, și că Românii
folosinduse de strîmlorarea în care se afla regele l’ar fi
constrâns să le respecleze instituțiile lor naționali de es.
pe aceea a chinezatului. Am amintit doară mai sus, cumcă
Românii înainte de năvălirea Tătarilor se amintesc ca un
popor compact și alcătuitor de [ară în Ardeal. Și nu numai
la marginile sudice ale Ardealului în Țara Făgărașului și
în cea a Hațegului își aveau voivozii și chinezii lor, fără
până departe în Beregh, Ung și, pe cei mai puternici, în
Maramurăș2). Știm apoi că pe la sfârșitul veacului al
XlII-lea Românii erau atât de număroși în Ardeal încât
nobilimea lor a fost chiemată, în anul 1291, la dieta din
Alba-Iulia alături de nobiliimea Sașilor și a Săcuilor
*).
Iar în documentele veacurilor următoare ocură tot mai des-
*) Dr. A. Bunea, Stăpânii Țării Oltului, București 1910 pag. 5 și 9.
2) loan Bogdan, Originea voivodatului la Români, București 1902.
p. 4 și urm.
3) Hurmuzachi Doc. 1., 510; Transilvania, 1872 p. 93; N. Xeno-
pol, Românii și Maghiarii înaintea istoriei, în Analele Academiei rom.
a. 1900 Sat. ist. t. XXII.
28

numiri de sale românești, nume de chinezi și nobili ro­

mâni cari primeau dona|iuni de chinezate, moșii și titule
nobilitare, întocmai precum primeau și dintre Maghiari.
Acește donatiuni se făceau une ori după un drept special
obicinuit în districtele românești'), iar alte ori posesiunile
ce le aveau după dreptul cel vechiu „jure ** sau „sub
nomine keneziatus”, le primeau dela regele după cum era
obiceiul a să dărui moșiile nobililor și astfel de donatiune
se numea „nova donatio“ 2). Iar în cazuri de controversii
se judecau de cătră judecătorii lor naționali și după drep­
tul propriu numit „jus valachicum.“
Nu se poate dar admite că Românii ar fi venit pe
încetul, pe nesim[ite și în cete mici, pentrucă în acest caz
nu li s ar fi permis să-și păstreze instituțiile și obiceiurile
lor, ci ar fi fost sîli|i să se supună legilor și obiceiurilor
tării, cum se întâmplă cu toti immigratii. Nici exemplul
Sașilor nu prinde, pentrucă Sașii au fost un popor cult
și bogat, adus aici din țări îndepărtate ca să cultive și să
apere granița tării, și prin urmare trăbuia să fie răsplătit
cu privilegii deosebite; dar cum ar fi putut cere acest
lucru un popor nomad și incult cum zic scriitorii maghiari
că au fost Românii ? Ar trăbui dar să zicem că ei au
venit de o dată sub conducerea voivozilor și a chinezilor
lor și în număr așa de mare încât să cuprindă aproape
tot Ardealul, Bihorul, Satmarul și MaramurășnL în cazul
acesta însă ar trăbui să amintească despre această năvă­
lire sau colonisare, cronicele ungurești sau tradijia popo­
rală, cari nu ar fi putut trece cu vederea un eveniment
atât de însămnat din trecutul unui popor și a unei țări.
Referitor la instituția chinezatelor numai alâta în-
sămnăm cumcă după părerea eruditului nostru istoric dl.
I. Bogdan ’) nu se poale zice că ar fi de origine slavă,
ci numai numele s’a luat dela Slavi și s’a dat unei in-
stitu[ii, aceea a judecilor sau a juzilor, pe care ei o au
avut înainte de a veni în contact cu popoarele slave,
') Transilvania 1873 p. 116; N. Denzușianu, Chinezatul familiei
Băsărabă în Revisle pentru istorie, arheologie și filologie a. 1902 voi.
VIII. p. 50 ss.
•) Ion Bogdan, Despre Cnejii români, București 1903 p. 7.
’) L. cit. p. 32.
 29

Argumentul cel mai puternic precare se razămă mai

ales Solyom F. F. și Teglâs G. este acela al numirilor de
localități, de aceea cu acesta ne vom ocupa și noi mai
mult. Și mai întâi numirile- Nyres, Reketya etc. amintite în
diploma din anul 1360 sunt numiri slavo-române dintre
cari cele mai ușor de tradus au fost traduse în ungurește
de cătră cancelistii regali, cari concipiau diplomele ori li
s’a adaus numele unguresc „viz“ = apă. Dar chiar dacă
ar fi curat ungurești nu dovedesc că acolo ar fi fost când­
va Unguri, deoarece în diplomă se spune apriat că cei
cari s’au pârît pentru posesiunea lor au fost Români, și
le aveau ca moștenire dela moși-strămoșii lor cari din
locuri pustii le facusără cultivabile. Deci nu au fost pe
acolo nici când Unguri. Nici împrejurarea ca râul Cerna
pe la anul 1302 se numește într’un document „Egrug“
sau „Egrog“, nu dovedește că pe atunci au locuit acolo
Unguri, deoarece am văzut mai sus că acele locuri din
vehime erau ale Românilor. Se poate dară foarte bine
esplica numirea ungurească a râului așa, că locuitorii
o numeau pe slavonește Cerna iar în diplomele regești
se numea când cu numele slavic, când cu cel tradus pe
ungurie după cum mai sunt atâtea alte exemple în diplo­
mele cele vechi. Iar immirea „Ewrek“ e tot așa de slavă
ca și „Uricul“ nostru, deci nu are nime nimic de revindicat.
Tot așa de fără temei este și argumentul ce-1 scot
numitii scriitori din câteva numiri de hotar curat ungu­
rești, ce s’au aflat într’o diplomă din anul 1495 în hotarul
satelor Fizesti și Galaji. Aceste numiri, amestecate cu nu­
miri româno-slave, dovedesc cel mult că pe la sfârșitul
veacului al XV-lea vor fi fost în acele comune niște pro­
prietari maghiari, precum au fost și intr’alte sate, cari au
dat unor părți din moșiile lor nume ungurești. Dar să ne
mirăm oare, că după vre-o 5 veacuri de stăpânire ma­
ghiară în aceste părți, aflăm și câteva nume de hotar un­
gurești ? Ba să ne mirăm de aceea că sunt atât de puține!
Referitor Ia numele comunelor Valea-Dîljii, Gureni
și Suseni, observăm că acele nu pot fi traducerea numi­
rilor ungurești Havaspalak, Malomviztorok și Sebesstorok,
pentrucă poporul neînvătat nu are obiceiul să traducă
30

numele de localități; acesta o fac literalii și mai mult func­

ționarii statului '). Este apoi știut că scriitorii diplomelor
(notarii regești) se abicinuiau a traduce pe ungurește nu­
mirile de localități 2). Prin urmare trăbuie să zicem și aci,
că numirea adevărată a acelor comune a fost cea româ­
nească și de aceea ca să nu se pună în diplomă niște
numiri necunoscute de popor, ceea ce la caz de vre-un
proces putea produce confuzie și rătăcire neesplicabilă,
va fi cugetat concipistul diplomei din anul 1519, să pună
numele cel adevărat și înțeles de locuitorii ținutului iar
nu niște traduceri necunoscute.
Și mai puțin norocos e Solyom F. F. în interpretarea
numelui Sylotena, despre care zice că ar fi o cetate pe
Jiu însămnând Syl-6-tanya, adecă sălaș, așezare întă­
rită; pentru-că posesiunile acele, afară de Demsușul, Oco­
lișul și Toleștii, căci acest sat credem că e de a-se în­
țelege sub Tothfalva, sunt situate în partea de cătră apus
a Țării Hațegului în apropieree râului Cerna. Nici nu se
poate închipui ca o familie de chinezi ca atâtea altele,
să fi avut pre lângă mai multe sate din aceasta parte a
ținutului și o cetate tocmai pe Jiu, deoarece satele iobă-
gești ale familiilor nobile erau de regulă în apropierea
cetății sau a castelului în care locuiau, ca la caz de ne­
voie să își poată adună oamenii la apărare. De altcum
dacă pre Jiu ar fi existat o astfel decelate vechie, sar fi
pomenit în diplomele donaționale de mai târziu, prin cari
familia Kendeffy a ajuns stăpână preste întreagă valea
Jiurilor. Âșadară sub numirea „Sylotenă” nu se poate în­
țelege altceva decât muntele Slatina, numit până în ziua
de azi tot așa, situat întră râulețele Slatina, afluent al
Cernei, și Cernișoara, nu departe de Lunca-Cernei, Nyire-
șul din același document.
Este apoi ridiculă de tot esplicarea dată numirilor
Marilowar sau Marisowar și Kaprisowar, ca și cum acele
ar însămna niște cetăți vechi. Știm doară chiar dintr’o
diplomă publicată de cătră Solyom F. F.3) cumcă erau
') Pesty Frigyes, A helynevek es a torlenelem, Budapesl 1878 p. 54.
5) Hunfalvy Pâl, Magyarorszâg ethnografiăja p. 438.
’j L. cit. tom. IV.
 31

doua râuri său văi; căci într’o relatiune din anul 1501,
a capitlului din Alba-Julia despre împăcăciunea familiei
Kendeffy cu alte familii nobile, se pun ca miezuină „ad
partem meridionalem usque Marisowar pathaka
ac deinde versus plagam occidentalem, usque
Kaprysowar pathaka". Erau dară râulețele, cari curg
prin comuna Vulcan și se numesc și azi Morișoara și
Căprișoara iar „owar“-ul din diplome nu e altceva decât
diftongul „oa“, pe care scriitorul diplomei nepulândul es-
prima altcum în limba maghiară I a pus cum l a putut
esprima mai ușor în limba lui, întocmai cum zic și ungurii
de azi, cari nu știu bine românește „voaie“, „voale“, „voa-
ve“ în loc de oaie, oale și oue. Tot așa de ridiculă e și bote­
zarea satului Câmpu-lui-Neagu cu numele de Nyakmezo
(Câmpul grumazului I) sau Nagymezo (Câmpul mare), când
numirea romanească e așa de frumoasă și de naturală.
Câmpul acela e cu mult mai mic decât să poată fi „Nagy“
iar ceafa cutărui cioban încă nu va fi fost așa de vestită
ca să deie nume unui sat! Iată dară cum să spulberă,
ca pleava în vânt, făimoasele argumente ale învățatului
Solyom F. F. care vede cetăti vechi ungurești, pe unde
nu erau decât colibile ascunse ale ciobanilor români I
Mai e de observat apoi cumcă numirile de localități
ungurești, cu terminatiunea „vâr“ (cetate) sunt numiri
derivate din alte nume de persoane, de râuri, de locali­
tăți sau din cuvinte cari indică materialul din cari sunt
zidite etc. De es. Kolozsvâr, Ungvar, Miklosvâr, Fehervâr,
Vorosvâr, Kukullovăr, Foldvâr, Kovâr, Vasvâr, Ovâr, Ujvâr,
Szigetvâr, Dombovâr, Vegvâr, Maros-Ujvâr, Szamos-Ujvăr
ele. Dar că oare ce înseamnă în limba maghiară „Maris"
și „Kapris“, nu știu care savant maghiar mi-o va putea
spune ?1
Dar să admitem chiar că toate numirile de localități
la cari se provoacă el, și cei ce au mers pe urma lui,
sunt curat maghiare, ce însamnă ele fată de sutele și
miile de numiri de sate, munji, dealuri, văi, ape etc. curat
românești, de cari mișună acest tinut? Și e de notat că
dacă între numiri sunt multe slavone, sămn al petrecerii
împreună a celor două popoare pe aceste plaiuri, numele
32

care arată o poziție oare care a locului de es. munte,

muncel, coastă, râpă, gruniu, cap, corn, dos, fată, cot,
culme, picior, câmp, apă, rîu, părau, fântână, sunt toate
curat românești și în toată întinderea munților nu se află
un singur nume unguresc 1 Aceasta e dovadă că Ungurii
nu au pătruns în munți nici când, fără au fost buni bucu­
roși, dacă se scoboreau Români ca să cultive ogoarele și
să împopuleze satele părăsite la năvălirea lor.
Ce privește părerea sa cumcă Jiul s'a împopulat
dela Nord spre Sud o acceptăm și noi, dovedită fiind
nu numai prin documentele vechi și prin numirea
comunelor, ci și prin tradiție precum se va arătă
la locul seu. Dar tocmai acest fapt răstoarnă toată
teoria scriitorilor maghiari despre imigrarea Românilor
de preste munți, târziu după așezarea Maghiarilor. Căci,
dacă ar fi venit Românii cu turmele lor abia prin veacul
al XllI-lea, nu ar fi lăsat pustii bogatele pășuni de pe
Jiuri, ca să se așeze din coace de munte, ci le-ar fi îm­
populat mai întâi pe acelea. Vor fi venit ei de sigur și
din Oltenia, cum se știe că au venit și în veacurile de
mai târziu, dar grosul poporului de dincoace s’a dus, și
munții sunt partea cea mai mare și azi proprietatea comu­
nelor dela poalele Rătezatului.
Lăsăm la urmă argumentația dlui. Teglâs Gâbor și
trecem la părerea lui Hunfalvy P., care susține că Un­
gurii au aflat aici numai locuitori slavi, dela cari au îm­
prumutat numirile topografice.
Dar, dacă Ungurii au aflat aici numai Slavi, ce s’a
făcut acest popor? Ori a existat ca popor deosebit de
Maghiari, până la venirea Românilor, ori s’a contopit cu
ei cum s’a întâmplat bunăoară cu S'avii din alte părți
ale regatului ungar. In cazul dintâi ar trăbui să fie undeva
amintit în vechile documente acel popor slav, dar nu-1
aflăm nicăiri; iar în cazul al doilea ar fi trăbuit ca numi­
rile de localități slave să se schimbe în numiri ungurești,
sau să se prefacă după fireă limbei maghiare, cum sa
făcut cu atâtea numiri slave din Ungaria. Pentru aceasta
prefacere Maghiarii până la venirea Românilor, ar fi avut
timp de vre-o două veacuri și jumătate așa încât Românii ar
 33

fi aflat aici toate numirile topografice maghiarisate pentru-

că nu se poate admite ca un popor să stăpânească un
[inul frumos și bogat fără să îi boteze satele, munții,
văile’) etc. Dar unde sun! acele numiri? Le-au înghițit
Românii, zic scriitorii maghiari! Cum se poate însă ca un
popor nomad, cum zic ei că au fost Românii, care vine
pe furiș, cu turma de oi, să schimbe pe limba sa, să bo­
teze din nou, numiri’e date de un popor stăpân în tară
de mai multe sute de ani, iar numirile de mai înainte să
dispară pentru toi deauna aș?. încât nici în documentele
ieșite din cancelariile regilor și a altor auctorităti publice,
nici în gura poporului să nu li se mai deie de urmă?
Cum se poate oare, că numirile slavone au fost păstrate
în gura poporului român iar Maghiarii și Nemții între-
buințază numiri r. e^s^bite, făurite în limba lor pentru
aceleași dem.-r'’? Aceasta nu se poate esplica altcum,
decât că Rot/A fj locuit aicia împreună cu Slavii, pe
cari i-au romanisat înainte de venirea Ungurilor și a
Nemților”).
Privitor la părerea istoricilor Pauler și Marczali ob­
servăm, că cu toate că și ei sunt contrari continui­
tății Românilor in Dacia Traiană, totuși neputând es­
plica faptul că acest popor dela întâia lui apariție în is­
toria regatului ungar, se arată atât de număros și răspân­
dit pe p mare întindere de loc, în contrazicere cu auctorii
citați mai sus, imigrarea lui o cred cu mult mai timpurie
decât aceia, ba Marczali admite chiar o oareșicare con­
tinuitate, negând numai existința poporului român ca po­
por organisat politicește. Această contrazicere este deajuns
ca să putem constată, cumcă nici chiar istoriografia ma­
ghiară nu conzideră pe deplin rezolvată această mare
chestie, și la tot cazul nu după gustul și după dorința lui
Hunfalvy și a soților lui de principii, cari în espunerile
lor se văd de departe că suni conduși mai mult de idei
de politică șovinistă decât de adevărul istoric, de care
cești din urmă doi distinși istorici sunt ce e drept mai
aproape, dar se vede că nu cutează a-1 mărturisi pe deplin.
') A. D. Xenoooi. Teoria lui Rosîar, Jași 1831 p. 2ll.
Op. cit. p. 213—14.

3
34

Iar încât privește părerea lui Marczali despre Ano-

nymus, observăm, că dupăce este principiu al eristicei
istorice că: „nemo gratis mendax“, întrebăm noi că
oare ce interes putea să aivă, sau ce răsplată putea să
aștepte dela poporul român acel cronicar ca să scrie un
neadevăr atât de mare? Sau doară se poate crede ca un
om care se bucură de încrederea și de favorurile regelui
seu, să se fi espus, prin iscodirea unei povești fantastice,
batjocurei contimpuranilor și disprețului posterității, de
dragul unui popor cu care el nu avea nici în clin nici
în mânecă? Singurul interes ce-1 putea avea Anonimul
ce să pună pe Români în Ardeal la venirea Ungurilor, ar
fi fost să arele că aceștia numai prin lupte vitejești au
putut cuceri acea Jară la care au prin urmare dreptul
ce-1 dă cucerirea cu mâna armată. Dar pentru a dovedi
acest drept, nu era nevoie să pună ,acolo tocmai pe Ro­
mâni cari pe acele vremi, după părerea istoricilor ma­
ghiari, erau un popor încă nomad, mic la număr și ne­
băgat în seamă, fără putea să-și ajungă scopul cu mult
mai bine spunând adevărul curat (așa cum și-l închipue
istoricii maghiari, se înțelege) și punând în luptă pe Pe­
cenegii cu mult mai războinici, sau pe Slavii cari aveau
o oare care cultură și organizație politică și socială. Nu a
făcut-o însă penlrucă a trebuit să spună adevărul, pe care
îl va fi aflat din documente ori din tradiție. Părintelui
canonic Dr. loan Karâcsonyi i-a dat răspunsul cuvenit
dl. Zenovie Pâclișan în Nr. 1,8, 12 și 17 a. 1912 ai revistei „Cul­
tura Creștină" din Blaj, și noi vom face aici numai aceste
două observări: După distinsul auctor poporul român s a for­
mat prin anii 410—800 din niște păstori refugiati din
Italia de sud în peninsula balcanică de groaza Goților, și
tot pe acel timp a cunoscut și a îmbrățișai religiunea
creștină dela Greci. Așa dară, până au fost încă în Italia
străbunii noștri erau păgâni. Se poate însă admite ca în
Calabria să fi fost în veacul al V-lea un popor păgân,
când știm că și din colo de mare, în Africa, era încă
de prin veacul al doilea o biserică înfloaritoare? Este cu
putință ca în timpul când Papii dela Roma trimiteau
misionari până la cele mai îndepărtate popoare, iar Im-
 35

părafii apusului dădeau aspre decrete în contra păgânis-

mului, să se fi putut manjinea un popor păgân în Italia
chiar? Aceasta o credem absolut cu neputință. Cade dar
dela sine părerea dlui. Karâcsonyi, întemeiată de altcum și
pe necunoștinja terminologiei religioase a Românilor.
A doua observare o facem pe temeiul unui docu­
ment publicat nu de mult, tocmai din partea dlui. Karâ-
csonyi ')■ Este o diplomă din anul 1250 în care se zice
că în oastea pe care regele Ungariei Andrei 11. a trimis’o
în anul 1210 întru ajutorul regelui Bulgar, Burul sau Bo-
rilă2) au fost și Români: „Rex ipse Iwachinum comitem
Sibinensem associatis sibi Saxonibus, Olacis, Siculibus et
Bisenis în subsidium transmisit."
Așa dară, Românii au luat parte în aceasta expediție,
ca oaste separată de oastea celoralalte trei popoare, și
trăbue să fi fost cei maî număroși, căci sunt puși înaintea
Săcuilor și a Pecenegilor, iar Sașii cari nu au fost nici
când mai număroși decât Români în Ardeal, au fost puși
în locul întâi pentrucă conducătorul întregei oști era co­
rnițele lor și a lor oaste va fi fost mai bine armată și
organizată. Românii au fost dară organizati mililărește pe
la începutul veacului al XlII-lea ; aceasta însă nu putea fi,
dacă ei ar fi venit în Ardeal numai pe la finea veacului
al XH-lea, ca o ceată mică așezată de cătră regele Bela
III. în părțile Făgărașului, cum susține dl. Karâcsonyi,3)
sau ca un popor de păstori, nomad și neorganizal politi­
cește și bisericește. Un astfel de popor rătăcitor prin cei
munți, nu putea pune la dispoziția regelui o armată în-
sămnată, cu menirea ca împreună cu Sașii culti și cu
Săcuii și Pecenegii războinici, să ajute pe un rege dintr’o
Jară îndepărtată, la ocuparea tronului.
Fiind astfel prins distinsul auctor în contrazicere cu
sine însuși, noi nu mai discutăm asupra celorlalte argu­
mente ale sale, ci închiem numai cu aceea că, dacă
crede cumcă prin o astfel de scriere tendențioasă a con-
*) Az Erdelyi Szekelyek elso hadjărata 1210-ben, in revista „Sză-
zadok“ fasc. IV.—1912.
Xenopol op. cit. t. II. p. 212; Jirecek: A Bolgărok tortenete,
Nagybecskerek 1889, p. 228.
3) L. cit. p. 10.
36

tribuit în câtva la întărirea prietiniei dintre Români și

Maghiari, sau că doară i-a succes a vindeca rana inimei
vre unui linăr român din seminariul r.-catolic, se înșală
amar. Dovadă eclatantă este chiar cazul recent întâmplat
sub ochii sei') I Nu atribuim minărui intenjiuni rele, dar
nu ne putem ascunde bănuiala, că tocmai scrierii dân­
sului este a se atribui, măcar în parte, procedura necreș­
tină și neumană a superiorilor și a elevilor r.-catolici ai
seminarului fată de clericii noștri, lată dar adeverit pro­
verbul că: „cine samână vânt seceră fortună.”
Am lăsat mai la urmă pe dl. Teglăs Gâbor, fiindcă
este cel mai îndrăzneț și mai fantastic dintre toti scriitorii
maghiari, cari s’au ocupat cu Românii din comitatul
Huneadoarei.
Din răspunsul ce l’am dat lui Solyom-Fekete F. este
evident cumcă în Țara Hațegului în evul mediu nu au
putut fi Maghiari în masse mai mari și mai compacte;
prin urmare nici nu s’au putut romanisa sate întregi. Dar
presupunând ca adevărată afirmația dlui. Teglăs G. între­
băm, câ oare când s’au romanisat acele sate? înainte de
veacul al XV-lea ori după acea? La această întrebare
răspundem hotărît: că nici când o asemene schimbare nu
s’a putut întâmpla.
După părerea primită și din partea acestui scriitor.
Românii au venit în Țara Hațegului numai prin veacul
al Xlll-lea și al XlV-lea în roiuri răsleje, ca păstori sau
ca coloniști și lucrători pre pământul nobililor maghiari.
Pe atunci dară Maghiarii ar fi fost așezeti aici de mai
multe sute de ani cu orașe, sate, biserici, preoți și părtași
ai culturei apusene. Cum se poate dară ca un popor rătă­
cit printre cei de preste munți, sărac și incult să îi desna-
tionaliseze ? Căci este știut că un popor imigrat primește,
de regulă, naționalitatea poporului năvălits). Se poate
înțelege ca un popor mai cult, mai număros și mai bogat
') Este cazul cunoscut al elevilor români eliminati din seminarul
r.-catolic din Oradea Mare, pentrucă au cutezat a-și susținea dreptul
de a vorbi în dulcea lor limbă maternă. Tocmai acest caz m’a îndem­
nat ca, contrar intentiunii mele de a tracta în general chestia conti­
nuității, să mă ocup și cu broșura dlui Dr. Karâcsonyi.
*) A. D. Xenopol op. cit. p. 269.
 37

să desnafionuiiseze pe unul mai incult, mai mic la număr

și mai sărac, dar cazul contrar este cu neputință.
Și mai imposibilă ar fi fost o asemenea desnatio-
nalisare în veacul al XV-lea, când regii ungari persecutau
aspru biserica orientală, pe care dacă o mai tolerau
printre poporul de rând, de ale cărui brafe avea fara
lipsă, nu o sufereau de loc printre nobilime care, precum
vom arătă în alt loc, numai catolică putea fi. Se poate
oare acum admite ca un popor a cărui biserica era liberă,
bogată și încărcată cu privilegii să o părăsască și să
treacă la o biserică săracă, hulită și persecutată de legile
tării? Din contra documentele de pe acele vremi ne arată
cumcă tocmai pe atunci, și de sigur sub presiunea acelor
legi sau decrete regești, chinezii români și familiile nobile
române (Valachi nobiles) treceau la catolicism, ceea ce
era tot una cu maghiarisarea, ca să-și poată păstra
moșiile și privilegiile lor'). Români au rămas numai chi­
nezii de rând, dintre cari cu timpul mul[i au sărăcit și
au ajuns la starea de iobagiu, și țăranii nobilita|i pentru
vitejia lor în luptă, mai ales din partea lui loan Huneade,
care fie pentrucă era și el de origine român, fie pentrucă
avea lipsă de brațele lor, nu le mai siluia conștiința ci
îi lâsa în bună pace în legea lor. Aceia însă cari doreau
să ajungă la oficii mai înalte, la mărire și bogăție, numai
cu prețul religiei și a naționalității lor o puteau face.
Cumcă nu Românii au asimilat pe Maghiari, ci din
contra multi dintre aceia au trecut în partea acestora, se
vede și din numele slav sau român al multor familii no­
bile, azi maghiare din comitatul nostru. De es. Balâzs
(alias Călugărită), Bâlia, Băgya, Brâzovai ”), Buda, Cserna,
Csulai, Farkas, Halmăgyi, Hercza, Hernia, Jâri (Ja­
rul), Jordan, Kenda, Koszta, Leheszk, Marilla, Mara,
Makra, Margai, More, Nopcsa, Papp, Para, Pogâny, Puj,
Ponori, Ungur, Vitan, Vădi, Zeyk, Zerelsen etc. "). Sunt
') 1. Bogdan. Despre Cnejii români p. 7.
") Intră membri răpausali ai acestei familii sunt și de cei cu
nume curat românești, ca : Apălină, Apolonia, Cristina, Lidia. Mai toate
numele de familie înșirate aci le mai poartă și familii de țărani români.
3) Bojthe Odon, Hunyadmegye Strigy melleki reszenek nemeș
csalădainak torlenele, Budapesl 1891.
38

apoi mai multe familii și cu nume curat unguresc de es,

Szentgydrgyi, Pestenyei, Szentpeleri, Szăllâspataki, Vajdafy,
despre cari se zice în diplomele regești că sunt române ')•
Familiile înșirate mai sus, sunt mai toate de religiunea
protestantă, ceea ce dovedește cumcă opera maghiarisării
începută de catolicismul regilor, o a continuat calvinismul
principilor ardeleni, și știm cu ce arme și cu ce putere,
iar astăzi o deprinde, poate încă cu mai mult fanatism,
șovinismul stalului modern, în serviciul căruia stau aproape
toii istoricii maghiari.
Mai este apoi de însămnat, cumcă poporul din satele
numite nemeșești, despre cari zic scriitorii maghiari cumcă
ar fi romanizati, în privința limbei, a obiceiurilor și a
datinelor nu se deosebește întru nimica de poporul cela­
lalt, despre care nime nu a cutezat să zică cumcă nu ar
fi român curat. Iar această uniformitate nu se poate es-
plica altfel, decât admitind originea comună a tuturor
acestor Români, pe cari soartea comună de acum îi face
să se apropie tot mai mult unii de al(ii, și să dispară pe
încetul deosebirea ce o făcea mândria și privilegiul no-
bililătii spulberate de suflarea aerului curat al libertății, pe
care dela anul 1848 în coace de o potrivă îl respiră cu
lotii, e drept cam infijiat, dar în urmă tot mai bun ca mai
înainte de acel an epocal.
Deosebire este totuși între „nemeși" și „români", în
privinja portului și a numelor de botez ungurești în folo­
sință la cei dintâi. Dar portul original al nemeșilor nu
este unguresc, ci este un port special al lor, după cum
este și portul românilor din alte părți, iar nuanțele ungu­
rești, mai ales în portul femeilor, sunt de origine mai
recentă, sunt corcituri introduse și aci ca și în alte ținu­
turi cu port curat românesc. Și dacă luăm în considerare,
că înainte de anul 1848, chiar și nobilii de rând sărăciți
mai râu ca mulji iobagi, căutau toate mijloacele ca să se
deosebească de iobagi, nu e mirare dacă și acești „ju-
pâni" și „jupânese", imilând pe nobilii mai bogati și îm­
brăcati în haine ungurești, și-au făurit cu timpul un port
‘) Dr. Csănky Dezso, Hunyadmcgyc cs a Hunyadiak. Budapesl
1887 p. 8 u.
mai curățel, mai țanțoș și mai bogat ca bieții iobagi, că­
rora nu le da mâna, dar nici nu le era iertat, să umble
în țoale mai scumpe și mai alese.
Numele de botez ungurești, încă se esplică tot prin
dorința de a se deosebi cât mai mult de iobagi și de a
se arătă mai pre sus de cât aceștia. Se știe apoi cumcă
multi dintre acești nobili țărani sunt urmași ai chinezilor
nobilitati prin veacul al XlV-lea și al XV-lea, iar regii
ungari când confereau vre unui român rangul de nobil
de obicei, îi puneau și nume unguresc, și așa aflăm în
diplomele multor nobili români din acele veacuri, nume
ungurești: Ladislau, Francisc, Sigismund, Baltazar, Emeric
etc. Știm iarăși cumcă regii ungari Ludovic și Sigismund
opreau pe nobili să-și boteze pruncii la preoți orientali,
și prin urmare erau siliti să și-i boteze la preoții catolici,
cari le puneau nume obicinuite în biserica catolică. Tot
așa știm că pe timpul calvinismului, mai ales în veacul
al XVII-lea, Țara Hațegului era supusă superintendenlului
calvinesc, și mulji Români, chiar și preoți și protopopi, au
fost trecut la calvinism, care fiind lege „ungurească" (ma-
gyar vallăs), se folosea de toate mijloacele ca să facă pe
cei apucati în mrejele ei, să-și uite de legea vechie româ­
nească. între acele mijloace era și botezarea pruncilor
cu nume ungurești. Iar numele introduse o dată în fami­
lie, s’au paslrat chiar și dupăce au fost lăsati să-și măr­
turisească neconturbati legea orientală.
La aceste mai adangem, că multi dintre nobilii ro­
mâni maghiarisati și ridicati la ranguri mai înalte, aveau
încă rude printre nobilii de rând rămași români, apoi atât
aceia cât și nobilii maghiari de origine, dar veniti dintr’
alte părți și așezati aici, în vremile mai dedemult nu erau
așa de străini de poporul român, trăiau în pace în mij­
locul lui, îi învățau și vorbeau limba și primeau cu plă­
cere să le fie chiar și iobagilor, cumetri botezându-le
prunciișidându-le, cum e obiceiul șiazi, numele lor unguresc.
Așa se esplică dară și aceste două obiectiuni ce ni
s ar putea opune din partea cutărui scriitor maghiar.
Și prin aceste credem cumcă am dovedit de ajuns
cât de nebazată este teoria scriitorilor maghiari, cu
40

deosebire a lui Solyom-Fekete Ferenc și a lui Teglâs

Gâbor, cu privire la Românii din Țara Hațegului, pe cari
noi îi credem autohtoni și stăpâni de 18 veacuri pe aceste
plaiuri pe cari le-au brăzdat și apărat cu brațele și le-au
udat de atâtea ori cu sângele lor, făcânduși pururea da­
toria cu vârf și îndesat cătră patria lor, precum și-o fac
și azi și în tot deauna. Au dară tot dreptul să ceară și
ei ca să fie lăsați în pace, să trăiască, cum vor ei: ca
Români.
Fiind dară Românii autohtoni, în privința cucerirei
acestui colț de țeară de cătră Maghiari, suntem de părere
că: Maghiarii au întraf în comitatul Huneadoarei pe valea
Murășului în sus. dupăce regele S. Ștefan. în anul 1008,
a învins la cetatea Murășului pe Ahlum '). Ca să apere
teritorul ocupat și să asigure plutitul pe Murăș, au înte­
meiat cetatea Devei și a Huneadoarei și în jurul lor au
așezat mai multe sate. Așa se esplică existința satelor
ungurești în jurul acestor cetăți, și mai ales pe țărmurii
Murășului!). Dupăce s’au întării aici au mers mai departe
pe Streiu în sus și au întemeiat cetatea Hațegului și altele
mai mici ca: Sălașul de sus, Malăiești și Râul-de-mori.
în timpul acestei năvăliri prădalnice, Românii destoinici
de luptă se vor fi luptat, sub conducerea chinezilor, cât
au putut dar grosul poporațiunii s’a retras în adăpostul
munților. Iar dupăce năvălitorii au învins și s au așezat
în cetățile lor, s’au scoborît și Românii dela munte, și-au
ocupat vetrele părăsite și cuprinse de noii stăpâni, cari
nu mai aveau acuma motiv de a alungă pe Români, din
contra trăbuia să le fie bine venită scoborîrea lor dela
munte ca să cultive pământul și să le plătească bi.u'.
Așa se esplică colonizarea Românilor pe unele moșii ca
Lunca-Cernii, Răchitova ele. cari fusesără părăsite de Ro­
mâni la venirea Ungurilor, ocupate de aceșlia și apoi date
iarăși celor din tâi ca să le cultive.
Ungurii fiind puțini nu au întemeiat aici sate, ci ei
au rămas ca stăpâni ai țării în cetăți, iar satele le-au lăsat
') Marczali H. I. cit. p. 277 ; Dr. Csuday J. A Magyarok tortenete,
Becs 1897, 1. p. 114.
5) Solyom-Fekete F. 1. cit. I. 1. pa;. 5 ?—57.
 41

vechilor locuitori adeca Românilor, cari au fost lăsati

câtăva vreme în pace, să trăiască sub conducerea chine­
zilor și după obiceiurile lor, fiind îndatorați numai să
plătească regelui birul obicinuit și la caz de lipsă să
apere țara.
Cu timpul însă și Românii au ajuns tot mai mult
sub domnia legilor comune ale regatului ungar, chineza-
tele au încetat, nobilimea mai puternică s a stins trecând
în tabăra nobilimei maghiare, poporul de rând a ajuns
în jugul iobăgiei și numai puțini dintre vechii chinezi
deveniți nobili și țăranii cari au fost nobilitali, mai ales
sub loan Huneade, ca răsplată pentru vitejia lor în lup­
tele penlru apărarea patriei, au rămas ca nobili țărani
liberi, bucurânduse de privilegiile castei lor și de averile
moștenite ori dăruite familiilor singuratice sau satelor ca
proprietate comună a obștei sătești.
Dar fie ca nobil liber, fie ca iobagiu legat de glie,
Românu. .1 fost și este „talpa țării". Și Dumnezeul părin­
ților noștri să-l ocrotească, ca să fie și în viitor și să se
adeverească pururea cântecul:
Ori cât timp Român vei fi
Nu te teme că-i peri.
 CAPITOLUL I.

începuturile creștinismului în Dacia Traiană.

Părerea comună a scriitorilor români ') este că, creș­

tinismului a pătruns în Dacia Traiană de o dală cu colo-
nisarea ei prin Romani. Ba unii susțin că creștinismul
s’ar fi ivit chiar și printre Daci și părerea și-o basează
atât pe un text al lui Tertulian, care scriind în contra
Judeilor, între popoarele supuse credinței creștine pune
și pe Daci* 2), cât și pe faptul, in genere admis în istoria
bisericească, că S. Andreiu Apostolul a predicat Evanghelia
pe termurii mării negre până în Sci[ia și Sarma[ia, de
unde apoi creștinismul a putut pătrunde și în Dacia.
Iar, dacă poate fi vorbă despre ivirea sporadică a
creștinismului în Dacia Traiană, înainte de cucerirea ei
prin Marele împărat Traian, cu atât mai vârtos trăbuie
să admitem, că creștinismul a fost adus aci de cătră colo­
niștii lui Traian din patria mamă, adecă din vechiul im­
periu roman, unde pe atunci (106 d. Chr.) legea creș-
') G. Enăceanu : Creștinismul în Dacia, București 1878 p. 18 u. ;
Dr. G. Popovici, Istoria Românilor Bănăleni, Budapesta 1904 p. 58—
61 ; C. Auner. Câteva momente din începuturile biserici române. Blaj
1902 p. 10; Dr. S. G. Sbiera, contribuiri la o istorie sofială, cetățenească
religionară. bisericească a Românilor, Cernăuți 1906 lom. 1. p. 115 ss.
N. lorga. Istoria bisericei românești. Vălenii de Munte I. p. 4. G. M.
Jonescu, Istoria bisericei Românilor din Dacia Traiană, București 1906,
1. p. 46.
2) V. Pârvan, Contribuții epigrafice la istoria creștinismului daco­
român, București 1911, pag. 74, conzideră mărturia lui Tertulian anu­
lată prin alta posterioare a lui Origenes, care între națiunile cari încă
(înainte de a. 250) nu au auzit cuvântul evangeliei pune și pe Daci.
Observăm însă, că dacă poate fi pu[ină exagerare în spusele lui Ter­
tulian, tot așa de nehotărîtâ este și mărturia contrară a lui Origenes,
care nu neagă de tot cumcă în Dacia ar fi creștini, ci numai zice că
dintre popoarele amintite de dânsul, partea cea mai mare încă nu au
auzit cuvântul evangheliei. Aceasta însă, după parerca noastră, nu
înseamnă cumcă printre acele creștinismul nu ar fi fost de loc cunoscut.
44

lină era foarte lăjită, chiar și printre militari, precum

arată numărul cel mare al martirilor din aceasta
classă de oameni. Iar adus fiind o dată creștinismul
aici, s’a lățit, ca și în restul imperiului, atât între
coloniștii romani, cât și între resturile Dacilor contopi[i
cu aceia și formând împrernă poporul român.
Dintre argumentele ce se pol aduce pentru sprijinirea
acestei păreri, amintim pe cel formulat de dl. Xenopol')
din faptul, că noțiunile principali, sau elementele funda­
mentale ale religiunii creștine la Români, sunt esprimate
prin cuvinte latine, precând cuvintele slavone și grecești
sunt cu mult mai puține și înseamnă de regulă lucruri
de mai putină valoare. Un alt argument important, deși
numai indirect, este cel adus mai întâi de cătră Petru
Maior ) care se resumă în aceea că : Cunoaștem pe apos­
tolii tuturor popoarelor, afară de ai Românilor. Această
anomalie se poate esplică numai așa, că coloniștii ro­
mani au adus cu ei creștinismul în Dacia Traiană, când
au descălecat.
Pre lângă aceste argumente indirecte însă, avem și
un document care dovedește direct și definitiv existenta
creștinismului în Dacia Traiană încă înainte de anul 270 ').
Acest document important este o inscripție, din întâia
jumătate a veacului al III-lea, săpată de cătră un veteran
creștin pe un sarcofag, și având la sfârșit monogramul
creștin. Și dacă s’a aflat pe atunci un veteran creștin, care
sa cuteze a-și mărturiși în chipul acesta publice credința
creștină, de sigur vor mai fi fost în Dacia Traiană încă
mulji alți creștini.
Dar dacă admitem că creștinismul s’a ivit în Dacia
Traiană încă de pe timpul colonizării ei prin Romani,
unde însă, din causa persecuțiunilor la cari era espus
sub dominajiunea romană, nu s’a putut desvolta și gene­
raliza, trebuie să admitem și aceea, că creștinismul Ro­
mânilor nu s’a putut forma, organiza și generaliza, decât
') Istoria Românilor din Dacia Traiană, Jași 1896 voi. 11. p. 80.
Dr. A Grama : Istoria Bisericii romane unite cu Roma. Blaj
1884 p. 16—17. C. Auner 1. c. p. 15 și 20.
*) V. Pcrvan, o cit. pag. 75 sq.
 45

în epoca post constantiniană, când biserica, după dobân­

direa libertății cultului, a ajuns la stare înfloritoare și în
provinciile dunărene.1). Prin contact cu creștinii din im­
periu așa dară, creștinismul s’a răspândit și întărit tot
mai mult și în nordul Dunării, nu numai printre Romanii
rămași acolo după retragerea legiunilor romane la a. 270
d. Chr., ci și printre Goți (Visigoți) cari urmară domina-
țiunii romane, fiindu-le cedată de cătră Aurelian Dacia
Traiană ca unor federali ai imperiului. Cumcă creștinismul
s’a lățit printre Goți încă de prin veacul al IlI-lea se știe
din aceea, că la Sinodul 1. ecumenic din Nicea a. 325. a
fost de față și un episcop al Goților cu numele Teofil,
căruia i-a urmat Ulfila traducătorul bibliei Gotice ')• Puțin
după aceea apar intre Goți și martirii S. Sava și S. Ni-
ceta. Creștinismul astfel propagat printre Români și Goți
se va fi întărit de sigur și mai mult, dupăce Constantin
cel mare a trecut Dunărea în contra Goților „pentru a
venera vârtutea Crucii și i-a învins la a. 336. Este
însă aceea deosebire între creștinismul acestor două
popoare, că Goții l’au primit mai ales prin predicarea lui
Ulfila, în forma orientală, ariană sau greacă, iar Românii
în forma latină, prin misionari veniți din Illyricul latin și
în special din Moesia superioară. Intre acei misionari mai
mult s’a distins S. Niceta episcopul Remesianei în Moesia
superioară, care se poate numi cu tot dreptul apostolul
Daco Romanilor: din dreapta și din stânga Dunării “).
Cu toate aceste, creștinismul nici după această epocă
de libertate nu s’a putut consolida și constitui într’o bise­
rică stabila și organisată, fiind împiedicat prin năvălirea
asupra poporului român a popoarelor barbare: Huni,
Gepizii și Avarii. In veacul al VH-lea însă fiind Românii
din dreapta Dunării strimtorați de Avari și Slavi, trec în
număr mare la confrații lor din Dacia Traiană, înmul-
țindu-!e numărul și neamul creștin. Același lucru se în­
tâmplă și mai târziu pe la începutul veacului al IX-lea,
când mai mulți creștini, unii chiar preoți și episcopi, fură
*) D. Anicul: Ari: Românii în Enciclopedia română t. III. p. 801-
*) Xenopol 1. cit. p. 92 ; Auner 1. cit. p. 29 și 33 ; Sbiera 1. c. p.
179; Pârvan 1. cit. p. 68—69.
3) V. Pârvan o. cit. p. 73, 158 sq. și 198.
46

prinși în imperiul bizantin și aduși preste Dunăre, unde

propagau creștinismul, în urmă cărei propagande unii din
ei suferiră și martiriul. Și prin aceasta evangelisare s’a
desăvârșit increștinarea Românilor’). „Astfel până la creș­
tinarea Bulgarilor (864), creștinismul s’a răspândit în nor­
dul Dunării parte prin contactul cu creștinii din imperiu,
parte prin captivii transportai! din provinciile romane. El
a fost propagai în formă latină, propagatorii lui fiind din
părjile romanisale ale Peninsulei Balcanice, cu biserică
latină sub supremația Romei O-'
’) Auner 1. c. p 53—4.
") Onicul 1. c.
 CAPITOLUL II.

Ierarhia Ia Români.
Am arătat până aci fasele prin cari a trecut și
chipul cum s’a desăvârșit încreștinarea Romanilor din
Dacia Traiană. Se naște acum întrebarea: că oare în
răstimpul propagării religiunii creș ine printre ei, sau după
deplina lor încreștinare, avutau Românii din Dacia Traiană
și episcopii lor, ori dacă nu, de ce episcopie sau arhi­
episcopie s’au ținut?
Părerea comună a istoricilor români este, că Românii
dela nordul Dunării până la ajungerea lor sub depen­
denta Bulgarilor încreștinaji, nu au avut nici o episcopie,
că dacă ar fi fost undeva în Dacia Traiană episcopie,
iar fi rămas vestea și urmele împreună cu numele metro-
poliei de care se va fi (inul'). Neavând episcopia lor
proprie așadară, Românii din stânga Dunării se vor fi finut
de vre una din archiepiscopiile mai apropiate de ei, din
dreapta Dunării, de unde văzurăm că au primit și apos­
tolii credinfei creștine. Aceea arhiepiscopie nu putea fi
alta decât a Sirmiului în prefectură Ibricului. Aceleia îi
vor fi fost supuși așadară Românii din Dacia Traiană
până la a. 460, iar de aci încolo acelei din Tesalnica
unde s’a strămutat de'a Sirmiu, din cauza devastărilor
lui Attila, atât prefectura cât și demnitatea episcopală").
Aceasta arhiepiscopie a rămas tot sub patriarhia apusului
adecă a Romei vechi, chiar și după conciliu! din Cal-
cedon (451).
In anul 535 Împăratul Justinian a înălțat locul lui natal
') Auner I. c. p. 57.
*) Enăceanu ]. c. p. 44—45; G. M. Jonescu 1. cit. p. 478; V.
Pârvan o. cil. p. 184.
48

Tauresium (aproape de Procoplie de azi în Sârbia) la

rangul de arhiepiscopie, sub jurisdicliunea Papei dela
Roma, sub numele: Prima Justiniana și i-a supus între
altele și provinciile: Dacia mediteranea și ripensă, partea
Pannoniei până la Sirmium și unele cetăți din nordul
Dunării'). Despre Dacia Traiană nu se face amintire ex­
presă, de sigur pentrucă nefiind acolo vre-o episcopie,
aceea se finea de Prima Justiniana. La începutul seco­
lului al VH-lea arhiepiscopia Primei Justiniane înceată fără
de urmă și creștinii supuși aceleia, adecă și cei din Dacia
Traiană, ajung iară sub jurisdicliunea exarhatului din
Tesalonica, al cărei exarh la a. 860 se află numit vicar
apostolic al Papei dela Roma. Astfel dară după-ce arhi­
episcopiile numite sub a căror jurisdicțiune au dat Ro­
mânii, erau latine ) și supuse Romei, Românii încă s’au
|inut de biserica apusului. In această stare bisericească
se aflau Românii pe la a. 864 când Se făcu încreștinarea
Bulgarilor, care a hotarît apoi și soartea bisericii române.
Bulgarii ajung stăpâni presle Dacia Traiană pe la a.
634 ') sub ducele lor Cubrat, iar sub fiul acestuia Âspa-
ruch cuceriră Bulgaria de astăzi și acolo se așeză defi­
nitiv puterea lor. Prin atingerea lor cu popoarele creștine,
mai ales cu Grecii, începu a se lăți printre ci creștinis­
mul, deși persecutat mai ales sub domnia lui Mortagon !).
încreștinarea deplină a lor se făcu sub ducele lor Boris
la a. 864 sau 865, când acesta se boteză împreună cu
mai mulți nobili ai poporului seu.
Bulgarii au primit creștinismul dela Greci și în formă
grecească, dar Boris, din motive poate politice, în curând
rupe legătura cu biserica grecească și se întoarce cătră
Roma, cerând dela Papa în a. 866 prin soli instrucțiuni
cum au să se poarte Bulgarii ca creștini, precum și un
patriarh4). Papa le trimise preoți și 2 episcopi și o scri­
soare cu instrucțiunile cerute, și astfel Bulgarii ajung sub
') Auner 1- c- p- 72 ; Xenopol 1 c- p 92 ; Dr Bunea în Șema-
lismul Arhidiecesan, Blaj 1900 p- 4 ; N- Jorga o. cit- 1. p- 10; V- Pâr-
van, I- cit- G- M- lonescu, 1- c- p 499
■) G- Popovici o- cit- p 121-
3 Auner 1- c. p- 77; Jirecek: A Bolgărok tortenete, Budapest
1889 și 139
*) Bunea 1- c- p 7. Jirecek 1- c- p- 146—147-
 49

jurisdicfiunea Romei. Dar nedobândind Boris patriarh, în

a. 870 se întoarsă iară la biserica grecească și dobândi
ca tara sa să fie supusă patriarhului din Constantinopol,
de unde i-se trimise un arhiepiscop cu mai multi epis-
copi și preoți, și astfel ritul latin fu iarăși înlocuit cu cel
grecesc și acesta încă sub Boris cu cel slavon, adus din
Moravia de cătră discipulii apostolilor Ciril și Metodiu,
alungati de acolo de cătră latini. Si fiindcă Românii din
Dacia Traiană politicește erau supuși Bulgarilor, această
supunere avu influinfă și asupra vieții lor religioase, căci
li s’a impus limba slavonă în biserica și au fost rupti de
Roma și trași în schisma orientală, prin ce au căzut în
suferință și întunerec secular'). Este lucru ușor de înțeles
apoi, că în astfel de subjugare Românii nu puteau avea
ierarhia lor, ci erau și întru cele bisericești supuși epis-
copilor și patriarhului bulgarl23).
In această stare se aflau așa dară Românii din
Dacia Traiană pe la finea veacului al IX-lea când tara
lor fu cucerită de Unguri.
Cât ce s’au așezat aceștia în noua lor patrie a în­
ceput a se lăți creștinismul printre ei. Multi scriitori susțin
că Ungurii au primit creștinismul din orient. Această pă­
rere a fost acceptată cu bucurie de cătră unii scriitori
români ca N. Popea și dl. N. Păcătianu, cu scopul ca să tragă
din ea consecințe pentru existinta pe acel timp a unei
ierarhii la Români. Spre nenorocul lor însă, aceea părere
este de tot greșită și astăzi este deplin statorit din partea
istoricilor maghiari, cumcă creștinismul la Unguri s’a pro­
pagat din apus prin preoți latini ).
Ceea ce ne interesează pe noi este faptul, deplin
dovedit de cătră eruditul istoric Dr. A. Bunea, că nu nu­
mai pe timpul acela, dar nici mai târziu, prin secolul al
XlII-lea, Românii nu aveau ierarhie4). La începutul veacu­
l) Auner 1- c. p 81 ss. Bunea I c- p. 11 ; Onciul 1- c- p- 18
și 140 sq-
’) Auner L c p. 85, Xenopol 1- c. p. 108 ss- Popovici op- cit.
p. 130. .
3J Dr. Karâcsonyi J-, Magyarorszăg egyhâztortenete, N. Vârad
1906 p. 4; Dr. Kovâcs J. es Ferch M A kath egyhâz tortenet kezi-
kdnyve. Temesvăr 1903, I- p. 281 ; Pauler Gy- o. c- p- 18.
4) Jerarhia Românilor,'Blaj 1904, p. 60—70 și 89—99.
50

lui al Xl-lea Românii atârnau de arhiepiscopia din Oh-

rida, și mai de aproape de episcopiile din Silislrea și
Vidin ')• Tot cu episcopiile bulgare au stat Românii din
stânga Dunării și pe timpul statului Bulgăresc al Asăneș-
lilor. Iar după risipirea acelui imperiu și după năvălirea
Turcilor, până la întemeierea celor dintâi mitropolii din
Muntenia și Moldova, au fost păstoriți prin niște vladici-
egumeni, numiti de cătră Papa Grigorie al IX-lea în a.
1234 pseudo-episcopi, așezați prin mănăstiri și schituri ’).
După năvălirea Tătarilor (1241) până la întemeierea princi­
palelor române, știri privitoare la istoria bisericească a
Românilor, nu se mai află în documentelor contimpurane
Episcopia Cumanilor sau a Milcoviei în Moldova,
înfiinjată pe la a. 1217 sau 1227 și reînviată mai târziu
pe la 13474), era de ritul latin și supusă imediat scaunului
apostolic al Romei. Asemenea și episcopiile din Moldova, a
Șiretului (1372), a Băcăului (1392), a Baiei (1413) și a Arge­
șului (1381) și Severinului (1380) din Muntenia ), toate de
scurtă durată, erau de ritul latin și nu aveau nici o legă­
tură cu massa poporului român, care finea cu tărie la
ritul grecesc.
Este apoi de însămnat că Țara românească până ia
anul 1241 (invaziunea Tătarilor) era vasală imperiului
româno-bulgar al Asăneștilor și acest imperiu până la anul
1235 ori 1237 era unit cu biserica Romei'). Aceeași soarte
a trăbuit dară să o aivă și Țara românească sau Vlachia.
Iar dacă atât Românii din învecinată Oltenie cât și Un­
gurii stăpânii Țerii Hațegului erau catolici, aceia de ritul
grecesc iar acestie de ritul latin, nici Românii din Țara
Hațegului nu puteau avea vre o legătură cu Grecii, ci
') C- Auner o. c. p. 90—91 ; D. Onciul o. c- p- 143; N- Jorga
o- c- p- 12 ; N- Dobrescu. Întemeierea Milropoliilor și a celor din tăi
mănăstiri în Țară, București, 1906 p. 5.
■) N- Jorga o- c- p- 14; N. Dobrescu o- c- p. 11.
3) N. Dobrescu, o- c- p. 14.
4) D. Onciul o. c- p- 240; R. Roselli, Despre Unguri și episco­
piile catolice din Moldova, in Analele Academiei rom- S- II- I- XXVII-
p. 272 sq ; C- Auner, Episcopia Milcoviei în Revista Catolică din
București 1912 p. 540 sp.
”') C. Auner- Rev. Cat- a. 1913 p. 53 sq.
“) Sbiera I- c- p- 558; D- Onciul I- c- p- 40.
 51

trăbuiau să fie uniți cu Roma. Cum [ineau însă nespus de tare

la ritul grecesc, iar de altă parte erau în legătură continuă cu
frații lor de preste munți, de o dată cu aceștia au ajuns și ei
sub stăpânirea ierarhică a bisericei grecești. Multă vreme însă
au mai rămas Români uniti în Bănatul Severinului, de
care se finea și Țara Hațegului. Așa știm că pe timpul
conciliului Florentin (1438—9) erau în părțile Caransebe­
șului de azi 30,000 Români uniți1), cari și-au păstrat cre­
dința catolică prin predicarea călugărilor franciscani așe­
zati în Caransebeș, Orșova și Ha[eg în veacul al XlV-lea.
Cu timpul însă acești români-unifi au dispărut aproape
de tot, contopinduse în cei neuniti, și au rămas numai
putini în orașul Caransebeș, unde îi aflăm încă și pe la
mijlocul veacului al XVII-lea, 1649—1651. Pe timpul acela
spune un misionar iesuit'), Românii din Caransebeș erau
în mare parte catolici. Oare când au fost păstoriți de
cătră lesuiti, cari au avut acolo și o mănăstire, dar au
fost siliti să o părăsască și au fost lăsati în grija francis­
canilor cari aveau un dascăl, fost iesuit, cu numele Gri-
gorie Lanczoi, care și predica românește fiindcă călugării
franciscani nu știau românește. Locuitorii din Caransebeș
erau partea cea mai mare catolici dar trebuiau să susțină
și pe preotul cel calvinesc. In anul 1651 li s’a dat un
preot care nu știa românește și de aceea a trăbuit să ia
lângă sine un preot călugăr care știa limba română.
Massa cea mare însă a poporului român s’a lâpădat
de unire pe încetul, rămânând catolici, de ritul latin, nu­
mai nobilii cei bogafi ca să-și păstreze bogatia și privile­
giile nobilitare. Dar fiindcă ritul grecesc era numai tole­
rat sub domniajiunea regilor ungari, Românii ce se țineau
de acel rit nu puteau avea episcop de ritul lor, ci vor fi
fost administrati și ei ca și cei din părțile Cumanilor de
cătră pseudo episcopii') furișați de prin Bulgaria.
Cumcă pe timpul acela Românii nu puteau avea
episcopi de ritul grecesc neuniji, se vede de acolo că pe
lângă toate îndrumările primite dela Papii Inocentiu al
') T. Cipariu, Acte și fragmente p. XVI.
2) Informatio P. loannis Milley S- 1. missioni Monostoriensi în
Transylvania dala, în Monumenta comitialia regni Tr- 1-, XV- p- 476 sq-
3) lorga. Studii și Documente t- VII- p- VIII.
52

111-lea și Gregoriu al IX-lea, episcopii maghiari nunumai

că nu voiau să fină lângă ei episcopi de rilul grecesc
pentru Românii întorși la catolicism, dar nici preofi de
limba lor nu voiau să le dea, ci le impuneau preoți ma­
ghiari, iar pe preoții schismatici sinodul ținut în Buda la
a. 1279 îi oprea dela cultul divin și nu le permitea să
aibă biserici ori capele ’). Această asprime și persecute,
credem că esplică faptul, că în documentele publice ră­
mase de pe acele timpuri nu ocură numele nici unui
episcop de rilul grecesc, ba și despre preoți arareori se
face amintire, cu toate că dacă ar fi avut episcopi, preoții
trebuiau să fie număroși, și ca unii ce trebuiau să aibă
rolă de conducători în viata poporului, ar trebui să ocure
des amintiti în documentele publice.
Se amintesc la a. 1360') preoții: Zampa, Balcu și
Dragomir în comitatul Huneadoarei. Intr’ o judecată fă­
cută de cătră juratii districtului Hațeg la a. 1411 ) se
amintește protopopul Dobrota de Burbadwizy (Borbâtviz-
Râu-bărbat). Fiind Dobrota protopop va fi avut sub juri-
dic[ia lui și preoți4), dar cumcă aceștia vor fi fost numai
tolerati, se știe de acolo că regele Ludovic cel Mare
(1342—1382) în a. 1366 a poruncit să fie prinși și alun­
gati din tară preoții orientali din tinulul Sebeșului, a Seve-
rinului, a Mehadiei și a Hațegului și nici un nobil sau
chinez român să nu aibă moșie dacă nu e catolic. Acest
decret a fost înnoit de regele Sigismund (1387—1437) în
a. 1428, care sub pedeapsă de a-și pierde averile oprește
pe nobilii din numitele districte de a finea preoți schisma­
tici și pe cari s ar află poruncește să-i scoală afară din
tară. Același decret a fost în vigoare și pe la a. 1500s).
Sub rigoarea unor asemene aspre decrete, cei mai mulți
nobili au trecut Ia religiunea catolică de ritul latin ; iar
preoții nobili ca protopopul Dobrota, se vor fi putut sus-
') Bunea, Ierarhia p. 76 sq.
■) Karâcsonyi, 1. cit. p. 87.
") Hunyadmegyei tortenelmi es regeszeti Tărsulal Evkdnyve tom.
II. p. 24 (1882-83).
0 Așa vor fi fost preotul Voicu pomenit intr’ un document din
a. 1435 (Transilvania a. 1873 p. 32).
') Bunea op. c:t. p. 102 și urm. și Discursuri-Ăutonomia bis. Blaj
1903 p. 288—89. Dr. I. Ardeleana op. cil. P. II. p. 73.
 53

|inea fiind sub scutul legilor, ceialal(i însă vor fi stat

tupilați prin satele dela poalele munților, de unde în vreme
de persecuție le era ușor a se refugia în Oltenia. Astfel
dară Românii din Transilvania nici în veacul aI *XIV-lea,
nu au putut avea episcopi stabili, ci s’au ținut de arhi­
episcopia Haliciului ‘). iar după înlemeiarea mitropoliei
din Muntenia sau Ungro-Valahia la a. 1359 și a celei din
Moldova la a. 1374, de acolo primeau preoți') pentrucă
mitropolitul Munteniei avea jurisdic[iune și asupra Româ­
nilor din Transilvania. Pe timpul scurt al existinjei mitro­
poliei Severinului (1370—1382) Românii'din Țara Hațe­
gului fiind destul de aproape se vor fi ținut de acea
mitropolie3).
După conciliul dela Florența a urmat și pentru Ro­
mânii din Transilvania o epocă, durere foarte scurtă, de
regenerare spirituală prin unirea cu Roma și prin dobân­
direa de episcopi proprii. Căci, pe timpul acela, precum
am amintit mai sus, se aflau în părțile Caransebeșului
vre o 30.000 Români uniti cu Roma și de sigur vor fi fost
și în Țara Hațegului, patria Iui loan Huniade, căci despre
S. loan de Capistrano spune istoricul maghiar KovâryO
că se ostenea pentru conversiunea Românilor, iar ceia-
lalji Români în vârtutea decretului de uniune a numitului
conciliu erau socotiti de uniji. Pentru păstorirea lor așa-
dară, numi S. Scaun apostolic al Romei un episcop cu
numele Matei, care era independent de episcopii latini
și avea litulul de Haliciu, adeca al mitropoliei apuse pe
la a. 1414. După moartea lui Matei, fu numit pe la a.
1456 urmaș al lui un Macarie, cu același titul. Păstorirea
acestor 2 episcopi însă a fost amărîtă și turburată de o
parte de cătră dujmanii unirii cari s’au încercat a nimici
roadele activității lor prin un episcop vagabund cu nu­
mele loan de Caffa"), iar de altă parte de cătră înșiși
episcopii, clericii și călugării latini; așa încât Macarie a
*) Bunea, Ierarhia p. 72, 81 și urm.
-) Karăcsonyi op- cit. p. 88.
’) Dr. A. Bunea : Mitropolitul Sava Brancovici, Blaj 1906 p. 3—4 ;
Sbiera, op. cit. p. 708—9.
0 Kovâry Lăszlo : Erdely torlenelme, Pesten 1859 t. II. p. 78.
j Dr. A. Bunea: Discursuri p. 294, Ierarhia p. 112 și urm-
 54

fost silit să învoace scutul Pontificelui roman Paul al 11-lea

și a voivodului Transilvaniei loan Pongrătz.
Cu moartea lui Macarie, pe la a. 1475, a încetat și
episcopia de Haliciu a Românilor uniți din Ardeal și Un­
garia și în parte s’au supus episcopilor latini, cum au fost
Românii din părțile Beiușului, cari aveau un protopop
supus episcopului latin de Oradea Mare '), iar cea mai
mare parte au recăzut iară în schismă și au rămas fără
păstor, având o soarle din cele mai triste. Pentru alipirea
lor cătră biserica orientală au fost persecutați chiar și de
cătră loan Huniade și de cătră fiul seu regele Matei Cor-
vinul care pe Românii din Ardeal i-a supus la decime,
având să le plătească episcopului latin din Alba-Julia
sau fiscului, din care cauză ei sau și revoltat mai de
multe ori2).
Despre Românii din sudul Transilvaniei și în deo­
sebi din Țara Hațegului, știm că pe vremea Huniadești-
lor au trecut cele mai multe familii nobile la ritul latin
și mai târziu la reformațiune, pierzându-se pe veci pentru
Români. Cei rămași în legea grecească vor fi avut și ei
soartea fra|ilor din alte părți, cum s’a zis mai sus. Numai
cât fiind mai aproape de Oltenia, de aci vor fi primit
preoți și vor fi fost cercetați de cătră episcopii pribegi
cari se furișau câte 4—5 deodată în Ardeal’). Astfel de
episcopi au fost și Marcu și Daniil sau Petru numiți epis-
copi de Feleac1). Ierarhie regulată însă nu au avut nici
în acest secol al XV-lea ').
Pe la începutul secolului al XVI-lea au ajuns sub
stăpânirea voivozilor din Munlea și Moldova unele cetăți
și domenii din Ardeal, și pe teritorul acelora sub scutul
Domnilor români s’au înființat episcopiile Vadului și Geoa-
giului, atârnăloare de mitropoliile respectivelor teri; apun
însă amândouă pe la a. 1566, cea dela Gioagiu pentru
totdeauna, iar cea dela Vad a fost restaurată pentru
') Karâcsonyi I. c. p. 91.
■j Kovâry op. cit. t. ÎL p. 93. Transilvania a. 1873 p. 223.
") Karâcsonyi op. cit. p. 45.
4 Bunea : Vechile Episcopii Românești. Blaj 1992 p. 11 —14.
s) N. lorga : Studii și doc. t. VII. p. XIX,, XLIII, și XL1X. ; Sbiera
op. cit. p. 707.
scurtă vreme la a. 1574'). Jurisdicliunea acelor episcopi
însă se mărginea la teritorul domeniilor Domnilor români,
nefiind suferiji, ca unii ce nu erau instituiți după legile
terii, de cătră episcopii latini și domnii de pământ, cari
dispuneau după plac și asupra trebilor bisericești ale
jobagilor sei.
') Bunea : Vechile Episcopii p. 15. și urm.
 CAPITOLUL III.

Reformaliunea.
In așa stare prăpădită se afla biserica românească
din Ardeal pe la începutul secolului al XVI-lea, când
o nouă și grozavă primejdie veni asupra ei. Aceasta fu
reformajiunea, care a sguduil, o din temelie și era aproape
să o nimicească cu totul. Reformaliunea născută în Ger­
mania, s’a lăjit în scurtă vreme aproape în toată Eoropa,
folosindu-se fără scrupul de armele obicinuite ale tuturor
ereziilor, adecă de: fanatism, intolerantă și cruzime. Așa
a ajuns și în Ardeal, mai întâi la Sași sub forma lutera-
nismului, apoi la Unguri sub forma calvinismului și uni-
tarismului').
Atât Sașii cât și Ungurii au începui a atrage pe
Români la noua lor credinjă spre a îi înmulți aderenții
și a o întări fa[ă de ceialaltă rivală.
Sașii au încercat să ademenească pe Români și să
le reformeze biserica, prin tipărirea catechismului luteran
(1544) și a altor cărji bisericești, în cari străcurau pe ne­
simțite otrava ereziilor lui LutherJ). Dar ei aproape nici un
spor nu au făcut printre Români, cel puțin nu in direcția
inlentionatădedânșii.Cu mult mai violentă și mai periculoasă
a fost însă, propagandaUngurilorcalvini, cărorale-așisucces
a calvini multi Români, mai ales în comitatul Huneadoarei
‘) Bunea: Discursuri p. 310, Dr. Kovăcs și Ferch op. cit. T. 1.
p. 130; Z. Pâclișan, Legăturile Românilor Ardeleni cu reformaliunea
în veacul al XVI. și XVll-lea, în Cultura Creștină din Blaj, a. 1911 Nn
16 p. 519. și urm.
!i Bunea : Vechile Episcopii p. 36—38 ; lorga : Studii și Dov. t.
VIL p. LXIX—LXX-
 57

și în Țara Hațegului1). a cărei soarte ne interesează pe

noi în locul întâi.
Cauza lățirii calvinismului în Țara Hajegului a fost
după a noastră părere, numărul cel mare al nobililor sau
nemeșilor cari locuiau în acest frumos iinut. Acești
nemeși ca să-și păstreze moșiile și privilegiile, cu a
căror confiscare erau amenințați decătră calvinii ma­
ghiari, de voie de nevoie, au trecut la calvinism, pre­
cum am văzut că au trecut pe vremea regelui Ludovic
cel Mare și a voivodului loan Huniade Ia catolicismul
latin. Mai târziu, dupăce a mai încetat furia propagandei
calvine, nemeșii de rând câți se lăpădară de biserica
orientală, s’au întors iar la sinul ei, dar cei mai bogati,
sau cei ce aveau vre o slujbă de stat, sau administrativă,
au rămas calvini și maghiari până azi. Așa se esplică
faptul că în mai multe comune curat românești, ca: S.
Măria-Orlea, Peșteana mare, Clopotiva, Galați, Râu-ajb
și Râu-bărbat sunt și azi biserici calvinești, de cari se
țin nobilii cei mai bogati din acest tinut, cei pripășiti ca
industriași ori funcționari și prea putini nemeși opincari
din acele comune.
De altfel cu nemeșii mai tot așa stăm și azi ca și
în trecut. Până sunt țărani sau opincari, sunt Români și
țin la legea și la limba românească, iar dacă învață carte,
rămân Români dacă ajung preoți sau dascăli, ori au ocu­
pație indepententă de advocati etc. dar dacă ajung în
vre o slujbă de stat sau administrativă, s a isprăvit cu
românismul lor. Esceptiile sunt rari de tot. Esemple de
renegatism, durere I aș putea aduce cât de multe.
Calvinismul, după cum am zis mai sus, s’a lățit
foarte repede în comitatul Huneadoarei și în Țara Hațe­
gului. Aceasta se vede de acolo că în dieta a. 1545 s’a
pertraclat cazul fraților Barcsay cari au insultat și pro­
fanat un crucifix"). Și acești profanatori nu vor fi fost
singuri, căci altcum nu ar fi fost atât de cutezători.
Cu deosebire însă s’a întărit calvinismul în aceste părți
') Cipariu Acte și fragm- p. 9.
-) Pokoly Jozsef: Az Erdely reformâlus egyhăz torlenele. Buda-
pesl 1904 t. 11. Szilăgyi S- Monumenta comitialia regni Transilvaniae
tom. I. p. 217-
58

dupăce la a. 1566 s’a numit pentru Românii cal-

viniți un episcop cu numele George de S, Georgiu urmat
de al[i trei: Sava, Paul și Mihail Tordasi sau de Turdaș '),
(1582) cari în propaganda lor au fost sprijiniti de legi
aspre aduse împotriva Românilor cu intenția de a-i cal­
vini de tot -)• Ajunseseră bieții Români ca legea lor să
fie numai tolerată: „usque ad beneplacitum princi-
pum et regnicolarumcum s’a decretat în dieta din 1591.
Pe timpul episcopilor calvini au avut Românii din
comitatul Huneadoarei și un protopop calvin cu numele,
Achirie, care conlucra la tipărirea Păliei dela Orăștie
făcută de cătră episcopul calvinesc Mihail Tordași în a.
1582"). Acel protopop a trăbuit să fie calvin, căci altfel
nu ar fi conlucrat cu episcopul calvinesc, câtă vreme
avea în apropierea sa pe Episcopul oriental dela Silivaș.
Pentru întărirea și lățirea nouei credințe, tot cam pe acea
vreme s’a întemeiat în Hațeg o școală româno-calvină, în
care se pregăteau predicători iscusiti4).
Biserica română calvinească nu a încetat nici dupăce
la a. 1572 s’a așezat un episcop românesc de ritul orien­
tal, aici în Țara Hațegului, adecă la mănăstirea Prislopu­
lui lângă salul Silivașul de sus. Întemeierea și exislința
aceștei apiscopii între anii 1572—1599, va fi contribuit de
sigur la reîntoarcerea multor Români dela calvinism la
biserica orientală, dar calvinismul românesc în Țara
Hațegului tot nu s’a stins, precum se va vedea din cele
următoare. Pe la a. 1632 se află cel din tâi păstor cal­
vinesc român, în Hafog cu numele Petru Uzoni ) și lot
cam pe atunci s’a răpit și biserica românească pe seama
calvinilor, iar opidul a fost îndatorat a se îngriji despre
susținerea păstorului calvinesc'). In a. 1640 se amintește
un protopop al Hațegului pe care preoții români au voit
') Bunea : Vechile Ep. P- 38. Ierarhia p. 235 ; Z. Pâclișan I- c.
p. 583 sq.
-j G- Bari[iu : Istoria Transilvaniei t. 1. p. 129 și urm.
0 Bunea: Vechile Ep. p. 43; lorga Studii și Doc. 1—VIII. p.
XCVII; Ist. lui p. 172.
) Z- Pâclișan I. c. p. 618.
') Poate Român din învecinate comună Tuștea unde se află și
azi familii române cu numele Uzoni sau Huzoni.
'■) Șemalismul Diecesei Lugojului a. 1903 p. 417 ; Comp. Const.
Pers 3, Tit. 1 Art. 2.
 59

să-l aleagă mitropolit la Bălgrad (Alba-Iulia)'); dar’ putină

va fi fost auctoritatea lui, căci în decretul de numire a
mitropolitului Simeon Ștefan se spune că de sub juris-
dictiunea lui, între alte biserici, se subtrag și cele din
districtul Hațegului ’) cari rămân supuse superinlendentului
Geley, care se intitulă „orthodoxus magyar es olăh puspok."
La a. 1656, prin denumirea de mitropolit a lui Sava Bran-
covici, comitatul Huneadoarei ajunge iară sub jurisdic-
tiunea mitropolitului dela Bălgrad; tot așa și în 1662 când
Sava ajunge mitropolit a treia oară. Dar aceea jurisdic-
țiune de putină însămnătate era, când și el bietul de
mitropolit era numai ca un vicar al superinlendentului
calvin1). Tot așa a fost și sub următorii lui Sava până
la a. 1700. Dar cumcă prin aceea supunere nu a încetai
calvinismul în Țara Hațegului, se vede din cele spuse de
Petru Bod4), care zice că pe aceea vreme erau mul|i
popi și protopopi români uniti în credință cu biserica
calvineascâ. Intre aceia era și protopopul losif din Hațeg.
Afară de aceia, spune aceiași scriitor calvin, mai erau și
altii, cari erau mai aplicati să se unească cu reformată
decât cu catolicii. Iar căpeteniile reformatilor ca să-i
atragă la legea lor, nu încetau de a le promite conser­
varea neallerată a ritului oriental și apărarea în potriva
celor ce ar încercă să-i vateme în drepturile și libertatea
lor: „Tales aliquot a Proceribus Reformatis die 28'1 No-
vembris anni 1700, litteris adsecurati, quod in rilibus eo-
rudem conservabuntur, et adversus quovis libertatem co-
rundem perturbanles prolegentur. Erant hi praecipue Escle-
siarum Valachicarum în comitatu Hunyadensi Miniștri."
Aceste sunt fazele prin cari a trecut calvinismul la Ro­
mânii din Țara Hațegului, până la a. 1700. Lupte grele
au avut să poarte și amare suferinji să îndure Românii
din acest jinut pentru credința lor. Și poate că ar fi pierit
cu lojii și s ar fi pierdut pentru totdeauna pentru neamul
') Bunea V. Ep. p. 87.
-) Bunea V. Ep. p. 95 ; Pokoly op. cil. L, II. p. 171 ; Bari[iu op.
cit- I- I- p. 139.
") Bari(iu op- cit- p- 143—4.
*) Brevis Valachorum Transilvaniam incolenlium historia, L- 111.
c. II. §■ XV-
60

românesc, dacă nu ar fi dat bunul Dumnezeu, să se ri­

dice din ruină, prin evlavia și dărnicia domnitei Zamfira,
tocmai când era primejdia mai mare, ca un scut de apă­
rare al limbei și credinței strămoșești, mănăstirea înteme­
iată în veacul al XIV de cătră călugărul Nicodim, lângă
satul Silivașul-de-sus pe locul numit Prislop; și dacă nu
s ar fi așezat aci arhierii prin cari s’a întemeiat episcopia
Silivașului și mai târziu cea a Bălgradului, sau Alba-luliei.
 CAPITOLUL IV.

Țara Hațegului sub episcopii dela Silivaș

și Alba-Iulia (Bălgrad) 1572—1700.
Via|a poporului român, cu deosebire a celui din
Ardeal, a fost în veacurile trecute atât de strâns legată
de biserică, încât se poate zice că numai prin biserică a
trăit. Biserica a fost care l a apărat în contra număroșilor
dujmani și l a scăpat de perire. In biserică a aflat Ro­
mânei adăpost în zilele de restriște, acolo s’a hrănit în
sufletul lui credința în dreptatea lui Dumnezeu care, mai
curând ori mai târziu, răsbună nedreptatea omenilor și
nădejdea într’ un viitor mai bun. Iar biserica conștie de
înalta ei chiemare de a lumina și mântui popoarele,
multemilă dărniciei și evlaviei Voivozilor români și altor
creștini bogati și iubitori de Dumnezeu, a ridicat și prin
mun[ii oropsitului Ardeal o mulțime de mănăstiri, cari au
devenit apoi adevărate cetăti a credinței și foculare de
știință și evlavie. Numai în mănăstiri se mai scria slova
românească; dela călugări au rămas cărțile cele bătrâne
în cari s’a păstrat frumoasa noastră limbă. De acolo
ieșeau apostolii neamului, preoții, luminătorii și povătui-
torii, tovarășii de muncă și de suferință ai bietului popor.
Acolo se adăposteau, în lipsa altor reședințe. Arhiereii
cari priveghiau asupra (urmei lui Christos și îndreptau
soartea bisericii prigonite de toate părțile.
Dator este așa dară fiecare Român, în inima căruia
mai licărește o scânteie de dragoste de neam, și în sufle­
tul căruia mai străluce făclia credinței creștine, să își
aducă cu recunoștință aminte de întemeietorii acelor
sfinte lăcașuri, să se apropie cu evlavie de acele locuri,
62

durere prea puține, unde a mai rămas urmă de vechi

mănăstiri, mărturii duioase și relicuii venerabile a vre-
milor trecute!
Pătrunși de aceste simteminte de recunoștință și de
evlavie, credem a împlini o sfântă datorinjă dând aci
istoria unui atare vechiu monument, a mănăstirei Prislo­
pului, atât de vestite oare când, care de sigur a contri­
buit mult la scăparea poporului român din Țara Hațe­
gului de cutropirea calvinismului și care după deplina
restaurare, ce este aproape de a se termina, va deveni
iarăși căutat loc de închinăciune, izvor de credință și de
viată creștinească și românească.
istoria mănăstirei Prislopului s a scris de cătră eru­
ditul istoric Dr. Augustin Bunea în opurile sale: Vechile
Episcopii, pagina 45 și urm. și Episcopii P. P. Aron și
D. Novacovici p. 320—330; și de cătră Dl. preposit loan
Boroș în Șematismul diecezii Lugojului a. 1903 pag. 465
și urm. Din aceste scrieri se poate cunoaște trecutul stră­
lucit și interesant al acelei mănăstiri. Totuși credem că
ar fi necompletă scrierea noastră despre vicariatul
Hațegului, dacă nu ar cuprinde și istoria acelei mănăstiri,
completată prin unele date noi și dusă până în zilele
noastre ').
Drumul de Jară, șoseaua, ce duce dela Hațeg la Hunea­
doara, strătae, la depărtare de 5 klm. deHaJeg, salulSilivașul-
de-jos locuit de Români foști nemeși și grăniteri. De aici
pe un drum comunal nou, deci cam primitiv, în SA de
cias ajungi la satul lot nemeșesc, Silivașul-de-sus, de
unde tot urcând pe un drum de câmp printre țarini,
fânaje și printre coastele dealuliror acoperite cu păduri,
mai mult tufari de măsteacan, după cale obositoare de
un ceas, călătorul se oprește de o dată, nu atât ca să odih­
nească trupul obosit, ci mai mult fiind fărmecal de o
priveliște încântătoare. Incunjurată de dealuri păduroase
și străjuită de nuci uriași și de sălci bătrâne, se des-
') 111. Sa Dl. loan Boroș a binevoit a-mi pune la dispozi[ie in­
teresantele sale însămnări și mai multe documente originale privitoare
la trecutul acestei mănăstiri- Cu permisiunea Dsale. vom publica în
anexe câteva din acele documente-
 63

chide o prea frumoasă gradină plină de pomi și udată

de apa cristalină a unui părâuaș de munte. Iar
printre crăcite unui nuc secular, se zărește o biseri-
cujă cu acoperișul strălucitor în bătaie razelor de soare,
cu turnul strătăiat de ferestrii lungurețe, și lângă ea o
casă nouă, zidită în forma unei vile, cu cerdacul spațios
și prietinos. E mănăstirea Prislopului. Strălucită și bogată
oarecândva, adăpost de călugări cucernici, apoi reședință
a Arhiereilor, cari de aici păstoreau obidatul popor ro­
mânesc din părțile de miază zi ale Ardealului, acum ridi­
cată din ruină și bine întocmită ca să poată fi locuită
de cinstitii monahi basiliani, așezați aici cu gândul cucernic
de a ridica iarăși acest istoric lăcaș la mărire și splen­
doare. Aici s’a retras în timpul din urma mai de multe
ori, la odihnă și liniște. Ilustrul Arhiereu P. S. S. Dr. Vasile
Hossu, fost al Lugoșului și acum Episcop al Gherlei,
căruia este a i-se mulțemi mai mult ca ori și cui restau­
rarea acestei sfinte mănăstiri. Și mulțemită ostenelelor
fără preget și vorbelor calde părintești ale preabunului
Păstor, văzut, am cu nespusă mângâiere cum în anii din
urmă a crescut mereu numărul credincioșilor, cari chiar
și din mari depărtări aleargă la cele două praznice ale
mănăstirei, adecă primăvara la sărbătoarea S. loan Teolo­
gul (8 Mai st. v.)') și toamna la Înălțarea S. Cruci (14
Septemvre st. v.) ca să se primenească suflețește și să
se întărească în credință.
Locul minunat de frumos și romantic unde este așezată
mănăstirea se numește „Prislop“. După părerea lui Hasdeu
se numește așa, fiindcă călugărul Nicodim întemeietorul
mănăstirei a fost de origine din Prilep, în Macedonia,
și el a numit apoi și acest loc după locul nașterii sale
dar intercalând la numele aceluia un „s“, cum s’a făcut
bunăoară din „lapis” lespede. Acest argument ar fi de
admis dacă nu ar fi prin ținuturile locuite de Români
localități cu numele „Prislop”, dar sunt mai multe. Astfel
este satul Prislop lângă Năsănd, „Vârful Prislopului” între

') Ca să poală veni popor cât mai mult acest praznic, sau această
slujbă cum sc mai zice, se [ine in Dumineca cea mai apropiată (înainte
ori după) de hramul bisericci-
64

Ardeal și Maramurăș ')• Chiar și în Țara Hațegului aflăm

mai multe asemenea numiri de es. „Prislop , în hotarul
comunelor Zăicani și Runc, „Dealu Prislop” și „Ciocârliul
Prisloapelor", mun[i înspre granița României și „Capul Prislo­
pului" în munții Bucovei și poate încă vor mai fi și într
alte părți. Acest cuvânt e slavic și înseamnă locul pre
unde se trec dealurile, în înțeles de trecătoare, scărișoară ')•
Asemene numiri încă se află tare multe prin munții noștri.
Și numirea se potrivește locului unde e așezată mănăs­
tirea Prislopului, fiind tocmai aici trecătoarea din valea
Cernei cătră valea Hațegului, formând piciorul muntelui
Milteșul cumpăna apelor între cele două văi. Părâuașul
care curge pre lângă mănăstire se varsă lângă satul Plopi
în Streiu, iară cel care izvorește preste deal, călră Tuștea,
curge în apa Hațegului.
Numirea aceasta a locului după părerea lui Bunea ’),
ar fi dovadă și despre vechimea mănăstirei, care având
nume slavon a Irăbuit să fie zidită într’ o epocă când
limba slavonă domnea încă în biserica română, căci dacă
ar fi fost întemeiată după aceea epocă i s’ar fi pus numele de
„Scară" ori „Scărișoară". Despre vechimea mănăstirei înse
mai avem și alte date, precum sevavedea din cele ce urmează.
Fiind mănăstirea Prislopului ca și cele mai multe
mănăstiri din Ardeal prădată și pustiită mai de multe ori,
au perit și documentele din cari s’ar putea mai amănun­
tii și mai sigur cunoaște începutul și trecutul ei. Astfel
dară despre vremile mai îndepărtate nu știm altceva decât
ceea ce ne spune, poate pe temeiul unor documente ce
le va fi avut la îndemâna și a tradijiunei, un călugăr
alungat dintrânsa la a. 1762. Acest călugăr, pripășit poale
pe la această mănăstire din România sau dintre Sârbii
din Bănat, căci numai așa se poate pricepe ura lui cea
mare în contra unirii și a episcopului Petru Paul
Aron, a scris în viersuri, cronica acestei mănăstiri sub
titula: „Plângerea Sfintei Mănăstiri a Silivașului din epar­
hia Hațegului din Prislop".
') Dr. A- Bunea. Vechile episcopii p- 47—48.
-) I, Mihâlyi. Diplome maramurășene, Siget 1900 p- 510.
3) L. c. p. 48.
 65

Aceasta cronică care s’a aflat ca manuscris în mă­

năstirea Căldărușani din România, s’a publicat în mai
multe rânduri și mai înjâi în ziuarul „Buciumul" a. 1863,
apoi s’a reprodus în revista „Biserica ort. rom." din Bu­
curești a. IV; în „Telegraful Român" din Sibiiu a. 1898
nr. 24 și urm. și în „Foaia Diecezană" din Caransebeș
a. 1898 nr. 13 și urm.'), dar fiindcă privește mănăstirea
noastră o vom reproduce și noi în anexe după textul
publicat în „Telegraful Român", înso[indu-o cu unele note
și observări.
In „Telegraful Român" reproducerea „Plângerii" este
precedată de aceste cuvinte: „Ziarele din patrie au pu­
blicat un apel al Prea Sfinției Sale noului episcop gr.-
catolic din Lugoj, Dr. Demetriu Radu, pentru colecte
benevole spre scopul reconstituirei vechiei mănăstiri a
Silivașului din Prislop, pe care o a pustiit episcopul greco-
catolic Aron, în zelul seu de a stârpi ortodoxia din păr­
țile noastre.
Modul tiran cum episcopul Aron a pustiit mănăs­
tirea Silivașului e descris de un contimporan în Plângerea
sfintei mănăstiri a Silivașului din eparhia Hațegului din
Prislop.
Preasfinția Sa părintele episcop Radu sub presiunea
blăstămului din această plângere voiește să o restaureze
și să expieze păcatele antecesorului său, zelos în propa­
garea unirei. De bună seamă mănăstirea reconstruită va
fi redată românilor ortodoxi din Dobra, pe cari Visarion
i-a întărit în ortodoxie".
La aceste înțelepte! și binevoitoare 1 cuvinte răspun­
dem că, după cele ce s’au scris despre această mănăs­
tire, pe baza de documente autentice, din partea lui
Dr. A. Bunea și a dlui. loan Boroș, pe urma cărora scri­
em și noi acum istoria ei, astăzi nici un istoric care se
respectă nu mai poate lua de bani buni minciunile necu-
vioase ale auctorului „Plângerii", nici nu mai poate afirma
cumcă mănăstirea Prislopului a fost pustiită de cătră
episcopul Petru Pavel Aron, care din contra și-a dat
silința ca să o scape de perire și să o restaureze, dupăce
') Dr. A. Bunea, Vechicle episcopii p. 46.
66

a fost jăfuită, de sigur un din partea uni|ilor, în timpul

răsvrătirei pornite în contra unirei prin emisarii lui
Visarion.
Este dară evident cumcă blăslemele din aceea plân­
gere, aruncate cu neînchipuită ură în capul bunului Ar­
hiereu Aron care, precum știm din istoria nepărtinitoare,
a dat dovezi deajuns de dragoste nefalărită fa[ă de
neamul românesc, sunt niște aiurări pravoslavnice și ne­
cuviințe ce nu se cade a fi rostite din gura unui om
creștin, cu atât mai puțin din a unui călugăr, care ar
trăbui să știe ce este dragostea creștinească. Prin urmare
Preasfinția Sa episcopul Demetriu Radu nu a putut sta
sub presiunea acelor blăsteme, nici nu a avut să espieze
păcatele antecesorului său, când și-a pus în gând să
restaureze aceea mănăstire, ci și-a făcut numai datorinja
ce o are fie care arhiereu, de a restaura monumentele
evlaviei străbune și a face ca din ruine jalnice ce sunt
cele mai multe, să se facă iarăși izvor de credința, loc
de înălțare a inimilor și de premenire și mântuire veci-
nică a sufletelor.
Iar dacă ortodoxii din Dobra, sau de airea, ca ur­
mători a învăteturilor și a faptelor propovăduite de cătră
sârbul Visarion, doresc să aibă și ei mănăstiri, în cari
viata cucernică, austeritatea monahală, științele și artele
să înflorească, cum înfloresc bunăoară în mănăs­
tirile ortodoxe de călugări și de maice, mai ales în aceste
din urmă, din România, nu au decât să și-le întemeieze
ori restaureze din dărnicia lor. Noi după a noastră sărăcie
abia am putut’o scoate pe asta din ruină, și cât ne va
ajuta bunul Dumnezeu o vom ținea pe seama noastră.
Privitor la valoarea literară istorică o acestei scrieri
împărtășim părerea lui Dr. A. Bunea, care zice că „este
de a se privi ca un act de răzbunare în contra episco­
pului unit Aron, pe care îl judecă și osândește foarte
nedrept, și ca un product literar, pe cât de inferior în
știi, pe atât de tendențios în cuprins, care vrea să agite
pe Români în contra bisericei unite, totuși ’în ce privește
constatarea faptelor, în unele locuri conține și indicatiuni
adeverite, mijlocit ori nemijlocit, prin documente, cu toate
 67

că acel călugăr greșește intenționat, când e vorbă de

autoiii și motivele faptelor" ').
După auctorul „Plângerii", mănăstirea Prislopului a
fost întemeiată de cătră un ieramonah evlavios și sfânt
cu numele Nicodim. Despre viata acestui întemeietor de
sfin'e lăcașuri știm2) că el a fost Macedonean fără nație
lămurită, născut la Perlepe sau Prilep, dincolo de Balcani,
din tată grec și mamă sârboaică. De tinăr a mers la Atos,
la sfântul munte, vechiu și prea vestit centru al monahis­
mului greco-slavo-român, și acolo s’a făcut monah. Apoi
nu după multă vreme primi darul diaconiei și al preoției,
vorbind foarte bine limba grecească și slovenească și
fiind ritor (orator) iscusit. După câțiva ani murind egu­
menul mănăstirei fu ales Nicodim în locul lui. Pe acel
timp s’a fost ivit un mare conflict între biserica sârbească
și patriarhia din Constantinopol, care pusese sub ana­
temă toată tara sârbească. Pentru complanarea acestui
conflict a fost trimis la patriarhie din partea Cneazului
Lazăr cu care era rudenie, și egumenul Nieodim împreună
cu trei boieri mari și cu alti doi călugări învătati cu nu­
mele Isaia și Partenie.
Ducând la bun sfârșit această misiune s’a reîntors,
după ce fusese ridicat la treapta de arhimandrit, la curtea
cneazilor sârbești, cari se foloseau de sfaturile lui înțe­
lepte și îl țineau în mare cinste. Dar voind să-l facă arhi­
episcop și el nefiind râvnitor de demnitatea arhieriei, a
plecat pe ascuns dela curtea Cneazului și a mers în
ținutul Cladovei, pe malul drept al Dunărei și a zidit o
mică mănăstire. De acolo a trecut în Țara-Românească
și cu ajutorul numitului Cneaz Lazăr și a lui Vlaicu Vodă
(1364—1373) a zidit mănăstirea Vodifa, lângă comuna
Verciorova. De aici pălrunzind mai adânc în codrii Car-
patilor, a mers până la locul unde apa unui râuleț for­
mează o frumoasă cădere sau cascadă și acolo a zidit,
tot cu ajutorul cneazului Lazar și a lui Vlaicu și a ur­
mașilor Iui, vestita mănăstire Tismana terminată în anul
*) O. c. p- 45—6-
a) N. torga o- c. v- 1-p-40 și urm.; Alexandru Ștefulescu, Mănăs­
tirea Tismana. București 1909, pag. 31 și urm.

5*
68

1385, unde a petrecut apoi el până la moarteai întâm­

plată în anul 1406 Decembre 26.
Nicodim era și caligraf ales și dela el a rămas
o evanghelie scrisă frumos în anul 1403, care acuma se
păstrează în Muzeul din București. O copie a acestei
evanghelii se pare că e cea aflată la mănăstirea Prislo­
pului și pe care o vom descrie mai la vale. A răpausat,
cum s’a scris mai sus, în anul 1406 a doua zi de Crăciun
și a fost înmormântat în biserica mănăstirei Tismana de
unde însă trupul lui a fost ridicat de mâni necunoscute,
și acum se zice că moaștele lui s ar afla în biserica pa­
triarhală dela Pec (Ipek) în Sârbia.
Dela mănăstirea Tismana se va fi abătut Nicodim,
sau poate vre unul dintre număroșii lui ucenici întemeie­
tori și ei de mănăstiri, și prin Țara Hațegului ca să or-
ganiseze monahismul și să întemeieze.mănăslirea noastră
și poate și altele, despre cari sunt urme, de ex. cea dela Plosca
și dela Negoiul Răchitovei. Așa s ar putea explica și aceea ce
zice auctorul „Plângerii”, că Prislopul a fost închinată ca fată
mănăstirii maice „Tismana” dela care primea și ajutoare,
până la unire când maica Tismana o a părăsit cu totul.
In contra întemeierii mănăstirii Prislopului de cătră
Nicodim întemeietorul Tismanei, s ar putea aduce ca ar­
gument, decretele, amintite mai sus (p. 39 și 52), ale regilor
Ludovic cel mare și Sigismund, prin cari preoții români
erau proscriși din Țara Hațegului. Căci, dacă preoții nu
erau suferiti, cum se putea permite unui călugăr venit
dintr’o tară străină să organiseze monahismul și să în­
temeieze mănăstiri? Trebuie dară sau să admitem: că a
greșit auctorul „Plângerii” punând pe Nicodim dela Tis­
mana de întemeietor al Prislopului și să zicem că aceasta
mănăstire a fost întemeiată mai târziu de cătră un alt
călugăr cu același nume și venit tot dela Tismana; sau
să explicăm decretele de intolerantă ale regilor ungari
așa, că acele au avut valoare mai mult numai penlru
nobili, oprindu-i adecă pe aceștia de a se finea de legea
grecească si de a primi serviciile preoților orientali, dar
tolerăndu-se acest lucru pentru jobagi, cari erau mai nu-
măroși și fată de cari dacă nu altceva dar prudenta
 69

politică impunea o toleranta mai mare permitindu-le să

aibă preoți sau chiar și protopopi, cum am văzut mai
sus că a fost protopopul Dobrota și alti preoți. Fiind așa
dară tolerati protopopii și preoții, puteau fi tolerate și
unele mănăstiri ai căror pacinici locuitori, sub presiunea
legilor aspre și în fa[a nobililor puternici, prea putină in-
fluintă puteau deprinde asupra sermanului popor, amar
încătușat de lanțurile jobăgii. întemeierea de mănăstiri
din partea lui Nicodim a putut fi favorisată și de alte
împrejurări. Știm adecă, cumcă Nicodim a umblat și la
curtea regelui din Buda dela care a primit în dar și o
cădelniță în forma castelului regesc '), pe care Arhidiaconul
Paul de Aleppo a văzut’o la mănăstirea Tismana în anul
16572). De altă parte pe acele timpuri Țara românească
era sub suzeranitatea regelui ungar, iar voivodul acelei
teri Vladislav Basarab, avea posesiuni întinse în Ardeal3).
Din această cauză s’a estins și jurisdictiunea de curând
înființatei metropolii a Ungro-Vlachiei în Muntenia, și
asupra acelor părți ale Ardealului1) Fiind dară astfel ra­
portul între regele Ungariei și voivodul Țării românești,
nu e mirare că acela a putut permite întemeierea de
mănăstiri pe teritorul seu, mai ales din partea lui Nico­
dim care umblase pe la curtea regească, poate chiar cu
misiunea de a exopera aceea permisiune. Aceasta e cu
atât mai ușor de admis, că știm că pe același timp s’au
mai înființat mănăstiri românești și în alte păr[i ale țârii
ungurești, ca Bârsana (1390) și S. Mihail din Peri (1389)
în Maramurăș")
Ce soarte va fi avut mănăstirea Prislopului după
întemeierea ei timp de 150 de ani, din lipsa totală de
documente nu putem ști, Este probabil însă că nici ea
nu a avut soarte mai bună ca cele mai multe surori ale
ei, cari au căzut pradă lăcomiei puternicilor domni de
pământ din acest {mut, mai ales dupăce dintre aceștia
‘) Dr. A. Bunea : Vechile Episcopii p. 46.
?) A. Slefulescu o. c. p. 56.
3) Onciul o. c. p 43 și urm.
') Pn G. I- Gibescu, Istoricul mitropoliei Ungro-Vlahiei, Bucu­
rești, 1907 p. 19.
•') Dr. A. Bunea op. cit p. 47.
70

cei mai mul[i încă la începutul calvinismului, va se zică

în întâia jumătate a veacului al XVl-lea, au trecut la
calvinism. Aceștia apoi, dupăce dieta din Turda, a. 1556,
a hotărît confiscarea averii bisericii catolice și principele
loan Sigismund cu mamăsa au ocupat palatul episcopului
din Alba-Iulia, alungat din scaun și scos din tara '), au
cuprins și ei cu puterea averile și mănăstirile călugărilor
catolici, cări au avut mănăstiri și averi însemnate în sa­
tele : S. Măria Orlea (aba[ie benedictină), Râu-de-mori,
S. Petru și Nălali. Iar dacă așa s’au purtat ei fa|ă de
biserica catolică de care până aci se [inuseră și ei, nu vor
fi crujat de sigur mănăstirea Prislopului unde petreceau
urgisitii călugări români.
Din ruină a ridicat-o, precum spune auctorul „Plân­
gerii
O Doamna mare și vestită
Zamfira cea pururea pomenită,
Fata lui Moise Voivod din București,
Din neamul marilor Basarabești,
La anul cincisute douezeci peste o mie,
Mi-a pus a doua oară temelie,
Nouă frumoasă de piatră,
Prea foarte înfrumse|ată
Și cu zid încunjurată,
Mau înzestrat cu moșii,
Cu sate și cu vii
Și cu odoară m’au împodobit
Intru tot desăvârșit.
Zamfira, a doua întemeietoare a mănăstirii dela
Prislop, a fost fata voivodului Munteniei Moise Basarab
(1529—1530) care pierzându-și domnia s’a retras în Ardeal
unde a rămas și fiică sa după moartea lui. Aici Zamfira
s’a căsătorit de 2 ori cu străini, întâia oară cu ungurul
Ștefan Keseru, cu care a avut doi feciori, loan și Mihai,
și a doua oară cu polonul Stanislau Nisowski, nobil cu
mare trecere la curtea principilor transilvani. Este de în-
sămnal că în documentele veacului al XVl-lea mai ocură
') Kovâcs și Ferch op. cit- t- II. p. 130.
 71

o Zamfiră care a fost fata Iui loan Logofătul și nepoată

lui Mircea Ciobanul, Domnul Munteniei'). Această Zamfiră
a fost măritată întâia dată după Petru Râcz de Tovis
(Teiuș lângă Alba-Iulia)2* ) și a doua oară după loan Ba-
lintit tot de Tovis. Din feciorii ei Adam Râcz și Sigismund
Balintit își trag originea mai multe familii maghiare de
azi și astfel se poate zice că printre Ungurii de azi se
află și urmași de ai lui Ștefan cel Mare.
Familia Keseru se numără printre cele mai distinse
familii din Ardeal’). Ștefan Keseru (1483—1517) a fost
vice-palatin și a avut de sofie pe Elisabeta Kâllay. Fecio­
rul lor Mihail, căsătorit cu Margareta Banffy, în anul
1526 era palatinul Voivodului Ardealului loan Zapolea
și avea domeniile din satele S. George și Valea pe Streiu.
In 1532 era căpitanul cetății Deva și a căpătat castelul
din Vingard, oarecând al familiei Gereb, înrudită cu eroul
loan Huniade, căci loan Gereb de Vingard luase de sofie
pe Sofia Szilâgyi sora soliei lui Huniade4* ). Mihail Keseru
a avut pe Margareta sofia lui Nicolae Apaffy, Cătălină
sofia lui Nicolae Orbay și pe Ștefan soful Zamfirei. Cu
Keseru nu a trăit mult, fiind el un om rău și brutal, și
s’au despărțit. Au avut o fată cu numele Ana măritată
după Paul Csaky și doi feciori pe Mihail și pe loan, căsă­
torit cu Elisabeta Perneszy, văduva lui loan Gali. loan
Keseru se pomenește într’un document din anul 15756)
ca proprietar în Syna (Jina) și Feketeviz și într’o rugare
trimisă de cătră nobilimea din Ardeal, în anul 1603°), lui
Paul Nyăry căpitanul cetății Oradea-Mare. A murit de
ciumă în Huniadoara la anul 1603 și cu el s’a stins fa­
milia Keseru. Sofia lui s’a măritat a treia oară după
Szilvassy Boldizsâr.
Dupăce s’a despărfit Zamfira, s’a măritat a doua
’) t. Pușcariu, Două Zamfire, București 1907: N. Jorga, Urmașii
unguri ai lui Ștefan ce) Mare, in Neamul rom- lit. 1909, p. 662—3-
’) In Teiuș sunt și astăzi multe familii române cu numele Raliu,
dar în Ungaria sunt și familii maghiare cu numele Râcz de Tovis,
poate descendent ai lui Adam Râcz, fiul lui Petru și al Zamfirei.
’) Nagy Ivăn, Magyarorszăg csalâdai. Budapest 1860, t. VI. p. 229.
4) Archeologiai ertesito 1907 t. XXVII, p. 211.
f) Transilvania a. 1874 p. 191.
6) N- lorga, Ștudii și documente. București 1911, t. XX- p. 327.
72

oară după polonul Stanislau Nisowski. Acesta se zice că

ar fi fost fiul doicei regelui loan Sigismund, dar cu tim­
pul a ajuns la mare influentă la curtea reginei Isabella.
Când regina, însoțită de Voivozii români, Pătrașcu (1554—
1558) al Munteniei și Alexandru Lapușneanu (1552—1561)
al Moldovei, a venit în Transilvania la anul 1556, Ni­
sowski încă era printre curtenii ei, iar în anul următor
face parte din misiunea diplomatică trimisă de călră re­
gina Isabella la Domnul Moldovei').
Dar Zamfira nu a dus viată fericită nici cu Nisowski,
pentrucă acesta trăia în relațiuni prea intime cu regina.
De aceea dupăce a rămas văduvă, mâhnită de un trai
atât de nefericit și scârbită de o viată petrecută între cei
străini de credința și de neamul ei, și dornică de a-și
petrece restul zilelor și de a i-se odihni oasele între ai sei,
s’a retras la mănăstirea restaurată și înzăslrată cu o dăr­
nicie vrednică de odrazla unui neam Domnesc. Și a pu­
tut săvârși această restaurare și înzăstrarc, pentrucă era
bogată. Aceasta o știm dintr’ un document din anul 1575’)
în care se spune că dânsa a fost împrumutat lui Ștefan
Bathori suma, conziderabilă pe atunci, de 2500 galbini
pentru care i s’a dat ca zălog moșiile din comunele S.
George și Valea pe Streiu, nu de parte de Prislop. Aceste
moșii, precum s’a arătat mai sus le-a fost avut și socrul
seu, dar se vede că din oare care pricină, nouă necu­
noscută, le pierduse familia Keseru și de aceea va fi
stăruit Zamfira ca să le capete înapoi pentru sine și
pentru fii sei dintre cari loan trăbue să le fi avut până
la moartea sa, căci îl văzurăm mai sus între nobilii
acestui comitat.
Fiind așa dară Zamfira femeie bogată și urmând
pilda Voivozilor din patria ei, întemeietori și restauratori
de mănăstiri, a putut ridica din ruine această mănăstire,
unde după o viață zbuciumată și nenorocită, departe
de zgomotul lumei, și-a petrecut cei din urmă ani ai vieții
și a fost înmormântată în pridvorul bisericei. Pe mormân-
') N. lorga, Documente rom. din arhivele Bislrilei p. I- p, LIII;
Hurmuzek T- XI. p- 854.
s) Transilvania 1874 p- 180.
 73

tul ei s’a pus o piatră mare de forma unui sarcofag și

având de asupra săpată marca terii românești: Corbul
cu crucea în plisc înălțat preste culmea munților, apoi
următoarea inscripție latină :
Saphira Moisini ducis inclila filia tandem
Hoc posuit moriens flebile corpus humo.
Keserio imprimis uxor dulcissima clausit
Lumina, fit consors deinde Nisowski lua,
Si genus exculias nihil hac magne nobile
Sub Transalpine terra valacha polo videt
Huic Avis et Genitor princeps si caelera spectes
Hujus maestae virum Dacia utrumque genuit
Tu quicumque vides Saphira hec monumenta venuste
Saphira dic Saphir nomine digna fuit.
Iar pe marginea epitafiului jur împrejur se află
această inscripție: Saphira fiii (a) Moisini Princ (ipis)
Transalpinorum relicta Magci Slanislai Nisowsky moritur
anno 1580 die mensis Marții anno aetatis suae XL1III.
Piatra și acum se. află în stare destul de bună nu­
mai colturile și marginile sunt cam roase, fiindcă credin­
cioșii au obiceiul de a rade cu cuțitele prav de pe piatră
și a-1 duce acasă „de leac”. Tocmai spre a fi scutită
de ruină totală, când s’a făcut padimentul din „terrazzo”
în anul 1908, piatra s’a așezat în păretele bisericei.
Cu privire la etatea în care ar fi răpausat Zamfira,
este de observat ca anul XLIIII. trăbue să fie greșit
penlrucă, tatăl ei a murit în anul 1530 deci Zamfira la
moartea ei trăbue să fi fost cel puțin de 50 ani. Așa
dară trăbue să admitem că sculptorul a greșit la săparea
numerilor și în loc să pună pe X după L, l a pus înainte
și așa etatea Zamfirei la moartea ei, în loc să fie de 64
a rămas '1 ani1).
Afară de aceasta mai observăm că, și anul restau­
rării mănăstirei, pus de cătră auctorul „Plângerii” la 1520,
trăbue să fie greșit. Pentrucă chiar admijind că Zamfira
la moartea ei în 1580, ar fi fost de 64 ani, ceea ce noi
credem că e mai probabil, în anul 1520 ar fi fost numai
') 1- Pușcariu o. c. p- 2-
74

de 4 ani în care etate nici vorbă nu poate fi ca ea să

fi restaurat mănăstirea. Dar nici în timpul când a trăit cu
bărbații ei Keseru și Nisowski nu se poate presupune că
ar fi restaurat mănăstirea, pentrucă fiind ei de altă cre­
dință și trăind rău cu dânsa, nu se poate presupune că
s ar fi învoit ca ea să-și chieltuiască averea pentru o
mănăstire românească; și chiar dacă ar fi voit ea să
folosească după placul dânsei averea ce o va fi avut
dela tatăl seu, ei vor fi căutat să împiedece ca regina
Isabella să îi deie concesiunea, neîncunjurat de lipsă pe
acele vremi, ca să restaureze mănăstirea. Apoi ori cât de
nefericit să fi fost traiul ei cu Nisowski, nu se poate crede
că ea l’ar fi părăsit ori s ar fi despărțit de el ca să se
retragă la mănăstire. De altfel această din urmă presupu­
nere este eschisă prin faptul că în documentul citat, din
anul 1575 e pusă ca văduvă a lui Nisowski, prin urmare
a trăit cu el până la moartea lui.
Așa dară trăbue să admitem cumcă dânsa a restau­
rat mănăstirea numai dupăce a rămas văduvă și poate
după anul 1575 în care a dobândit moșiile dela S. George
și Valea, cari fiind aproape de Prislop, ori poate că și
acest loc se finea de careva dintre acele moșii, Zamfira
a putut afla ușor cumcă acolo există o mănăstire pără­
sită care pentru vechimea ei, pentru renumele întemeie­
torului și pentru frumsefa locului, merită să o restaureze
și să și-o aleagă ca loc de mângâiere și de odihnă vecinică.
Din motivele aci espuse nu putem împărtăși părerea
lui Dr. A. Bunea ‘) cumcă printre nobilii cari au stăruit
să fie numit episcop Eftimie în 1572 ar fi fost și Nisowski.
S’ar putea însă obiecfiona că întâiul episcop dela Prislop
Eftimie a fost numit în anul 1572, deci atunci era mănăs­
tirea restaurată. La aceasta răspundem că nu urmează
ca Eflime să fi locuit la Prislop numai decât după nu­
mirea lui de Episcop, ba fiindcă el s’a sfinfit la Ipek în
Sârbia, apoi fiindcă se zice că i s a dat voie să predice
„pretutindeni în feara Ardealului și în părfile un­
gurești”1). e foarte probabil că el va fi și umblat prin
') 0- c. p- 52
■) Dr. A- Bunea. o- c- p- 54.
 75

Jeară ca să predice și să-și facă rost de bani. Deci con­

siderând greutatea drumurilor de pe atunci, de o parte
călătoria cea lungă până la Ipek, iar de alta umblarea
prin Ardeal și părțile ungurești l’au împiedecat de a se
așeza la mănăstire înainte de restaurarea ei prin Zamfira
la anul 1575. In cazul acesta însă, dupăce știm că la
1874 a fost numit episcop în aceste părți Cristofor, Eflimie
nu sar putea număra între episcopii cari au avut reșe­
dința la Prislop; decumva nu vom presupune că mănăs­
tirea nu va fi fost așa de ruinată, ca să nu poată locui într’
ânsa de loc călugări, și așa se va fi putut adăposti și el
acolo până la anul 1574, când fu înlocuit cu Cristofor.
Privitor la Zamfira și la restaurarea mănăstirei Pris­
lopului, pre lângă datele înșirate până aci, merită amin­
tire și tradiția păstrată în graiul poporului și cele cuprinse
în scrierea unui scriitor maghiar care, de sigur pe baza
unor documente istorice, a descris viata Zamfirei și restau­
rarea mănăstirei într’un roman istoric întitulat: „Saphira,
torteneti regeny (Erdely mulljâbol) irla Halmăgyi Sândor,
Kolozsvâr 1859.“
Tradiția ') spune că fiind Zamfira bolnavă i s’a ară­
tat în vis o solie dumnezaiască și i-a zis că dacă va
bea din izvorul Prislopului se va însănătoșa. Dânsa a
și plecat să caute izvorul și tot întreba pe oameni că
unde sunt „Prisloapele” dar nu l a aflat. Dupăce s’a re­
întors acasă i s’a arătat iarăși vedenia și i-a spus că să
întrebe unde este „izvorul Prislopului” și nu unde sunt
„Prisloapele” și i-a spus mai acurat și locul unde se află
izvorul făcător de minuni. Urmând acestei îndrumări a
mers din nou, a aflat izvorul, a beul din el și s’a în-
sănătoșat. In sămn de multemită apoi a cumpărat cu
bani multi acel loc și a zidit aproape de izvor mănăs­
tirea. Această tradiție este reprodusă și în romanul lui
Halmagyi, cap. XIV. Altă tradiție auzită de noi spune că
precând petrecea Zamfira la mănăstire, a mers o dată la
preumblare prin pădure și a auzit dintr’ o tufă plânsei
') Auzită de cătră fostul vicar al Hațegului și prepozit capitutar
Ștefan Mcldovan și scrisă într’un protocol al vizitatei canonice din
anul 1857.
76

de copil mic, și mergând la tufă a aflat acolo o copilă

ca de trei luni, foarte frumoasă, pe care o a dus la mă­
năstire și o a nutrit cu lapte de capră. Copila a trăit
până când a fost de 7 ani și apoi a murit, iar Zamfirei
i-a părut foarte râu după ea și a lăsat ca dupăce va
muri și dânsa, să o desgroape și să o pună lângă ea
în mormânt.
Halmâgyi spune în romanul său că Zamfira
după moartea lui Nisowski s’a retras la mănăstirea
Prislopului, de unde însă la stăruința principelui Cris-
tofor Bathory, s’a reîntors la curtea lui ca damă de
curte a principesei, născută Elisabeta Bocskay, și cres­
cătoare a fiicei lor Griselda. Aici face cunoștinjă și se
căsătorește cu Paul Markhăzi, un aventurier viteaz care
venise din Ungaria și ajunsese căpitan al gardei princi­
pelui '). Dar dupăce a aflat că și acesta o înșală, între­
ținând relafiuni de dragoste cu Sidonia, fiica lui Avram
Boncza, unitar fanatic și fost medic de curte al Isabelei,
se desparte și de el și se retrage a doua oară la Prislop
unde trimisese âncă de mai înainte pe Sidonia și pe tatăl
ei, rămași fără nici un sprijin și avizati la ajutorul ei.
Sidoniei i-a lăsat la moarte și o parte din averea sa și
i-a dat sfatul ca mănăstirea să nu o mai părăsască. Zam­
fira a zidit la Prislop două mănăstiri, una la miazăzi dela
biserica pentru maice, în care se pare că a petrecut și
ea cu Sidonia, și alta la apus pentru călugări iar la apus-
miazăzi o școală. Markhăzi aflat fiind că face intrigi ca
să ajungă el Voivod al Ardealului, a fost alungat dela
curte și a trecut presle munți la Turci și s’a turcit, apoi
a ajuns bei al Lipovei. El a fost Ibrahim pașa de mai
târziu care a prădat cumplit prin Ardeal.
Romanul acesta pre lângă părțile lui poetice și fan­
tastice, conține și multe lucruri bazate pe adevărul istoric.
Credem însă că este curată fantazie poetică, ceea ce
') A fost un nobil din comitatul Nograd și dupăce a vândut
Turcilor cetatea Hajnăcsko s’a refugiat în Ardeal unde prin vitejia și
iste[imea sa a ajuns în mare gralie la curtea lui Crislofor Bathory și
a luat de solie pe Zamfira văduvită după moartea lui Nisowski (!) De
aici însă a fugit în Turcia și a intrigat ca să ajungă Domn al Ardealu­
lui. (Nagy loan o. c. t- VII- p- 321).
 77

spune despre căsătoria Zamfirei cu Paul Markhâzi, de­

oarece știm pozitiv din inscripția latină de pe mormântul
ei, pe care se vede că Halmâgyi nu a văzut’o, că dânsa
a avut numai doi bărbați, pe Keseru și pe Nisowski.
Dar cumcă ea ar fi zidit două mănăstiri este verosimil,
căci dacă ea a petrecut acolo anii cei din urmă ai vieții
și tot pe acel timp era acolo și reședința unui episcop,
trăbue să fi fost acolo două mănăstiri. Și de fapt, cău­
tând noi în anii trecuti, după spusa unor oameni din
Silivaș, urme de zidiri, le-am și aflat pe părău în sus spre
apus dela biserică. Acolo va fi fost dară mănăstirea călu­
gărilor, precum se spune și în roman, iar școala a existat
până prin anii 30 ai veacului trecut.
In această mănăstire așa dară, restaurată și bogat
înzăstrată de cătră Zamfira, s’au putut așeza cu scaunul
episcopii numiti pentru păstorirea Românilor din sudul Tran­
silvaniei‘). Cel dintâi episcop a fost Eftimie care a trecut la
partea nordică a Ardealului și a murit în anul 1575. Ur­
mașul lui la Silivaș, sau la Prislop, a fost Cristofor numit
Ia 6 Junie 1574 „episcop al preoților ardeleni, cari
mărturisesc religiunea română sau grecească”.
Acesta a trăit până pe la anul 1577 când îi urmă pe
scurtă vreme, adecă până în 1579, Daniil care se întitula
și „mitropolit de Severin și de Ardeal”* 2). Aceasta se vede
din hotărîrea dietei ținute la Turda în același an 21 Oc-
tomvre, în care preoților românești li s’a dat voie să-și
aleagă episcop pe cine vor voi. Ei au ales pe Ghena-
die I., care este cel dintâi episcop românesc din Ardeal
care, după obiceiul episcopilor sârbești, s’a întitulat „Mi­
tropolit”. După moartea lui Ghenadie, în anul 1585 a fost
ales loan egumenul mănăstirei dela Prislop, care a mers
în Țara-Românească și a fost hirotonit de cătră „arhi-
mitropolitul" de acolo3), Pe timpul păstorirei lui a ajuns
biserica din Ardeal, prin tractatul închiat în 20 Mai 1595
între principele Sigismund Bathory și Mihai Viteazul, sub
jurisdicțiunea arhiepiscopului din Târgoviște și tot cu el
*) Dn A. Bunea, o- c- p. 52 și urm-
2) Z. Pâclișan 1. c. p. 615.
3) N. lorga, Sate și preo[i din Ardeal, București 1902. p. 36.
78

se începe șirul episcopilor dela Bălgrad sau Alba-Iulia.

Căci tot în acel an Sigismund concese lui Mihai
Viteazul să zidească în cetate o biserică episcopală și o
mănăstire, în care își mută loan reședința dela Prislop.
Iar în anul 1599, în momentele de fulgerătoare strălucire
a viteazului voivod, avu norocul, prea trecător, să dobân­
dească pomposul titlu de „Arhiepiscop și Mitropolit
al Bălgradului, Vadului, Silivașului, Făgărașului,
Maramurășului și al episcopilor din Țara Ungu­
rească" ')• In realitate însă loan, ca și succesorii sei, nu
a fost decât un simplu episcop -). lipsindule calitățile cano­
nice ale adevăratilor mitropoliti. Dar deodată cu căderea
puternicului patron a începui să scadă tot mai tare și
mărirea Mitropoliilor din Bălgrad. Pomposul titlu a ajuns
mai mult un titlu de paradă și strălucirea lui a făcut nu­
mai ca cu atâta să fie mai mare și mai dureroasă umi­
lirea lor, înaintea principilor și a atotputernicului supre-
intendent calvinesc.
Soartea aceasta tristă l a ajuns încă pe loan, care
pe cât s’a înaltat de tare cu ajutorul lui Mihai, pe atâta
i-a fost de trist sfârșitul după căderea lui, căci în urma
persecuțiilor pornite în contra bisericei românești din
partea reacțiunei ivite după înfrângerea lui Mihai, va fi
avut să lupte cu mari năcazuri și a dispărut fără de urmă.
Dr. A. Bunea crede că se pare că se va fi putut susținea
în scaun până la anul 1605 și: „Poate că el este acel
episcop, om mic cu părul lung, cu bâtă întrargintată (poate
cea căpătată dela Mihai Viteazul) care se duse la Cluj
cu Basta în lanuar 1604 și trecu cu el în Ungaria la Săt-
mar, unde pre când trupele lui Bocskay asediau pe im­
periali, în 14 Ianuarie 1605 a făcut minuni de vitejii pentru
apărarea orașului. A prins un paloș nemțesc în amân­
două mânile și încătrău da, multi cădeau de mâna lui,
nici da înzădar, ci totdeauna nimeria, mai pe urmă l’au
împușcat tocmai prin mijloc și așa a murit" 3).
') N. lorga. Slefan cel Mare și Mihai Viteazul ca întemeietorii
bisericei Românilor din Ardeal, București 1904 p. 37.
-) Așa e numit și in cronică Țerii-Românești citată de N. lorga.
Istoria bis- 1. 222.
s) O- c- p- 68-
 79

Ce s’a întâmplat însă cu mănăstirea Prislopului

dupăce loan a strămutat scaunul episcopesc la Alba-
lulia? Până când loan a păstorit cu mărire și cu putere
sub scutul lui Mihai Viteazul, se va fi îngrijit de sigur
și de foasta lui reședință, în care a înflorit încă câtva
timp viata monastică, precum arată faptul că de acolo a
mai ieșit încă un episcop, ba poate și mai multi, și după
loan. Acesta este Teofiz sau Teofil de Prislop') care dela
Prislop ajunse a fi predicător al bisericei românești din
Alba-Iulia*2) iar în anul 1614 fu numit episcop și super-
intendent preste teritorul stăpânit de Teoctist al Bălgra-
dului și în anul următor i se estinse puterea și asupra
părților dela nordul Ardealului, rămase fără păstor după
moartea lui Spiridon. Astfel dară Teofil a ajuns să fie
episcop preste toată biserica românească din Ardeal și
Ungaria3).
După acest dat, multă vreme numai știm despre
această mănăstire decât ceeace se spune în „Plângere” :
că fiind și din partea Zamfirei, după pilda lui Nicodim,
închinată mănăslirei Tismana a stat încă:
.................multă vreme în putere.
Cu tot Ardealul în bună credință întărită
De nici un eres clătită.
In timpul acesta de înflorire, între cucernicii ei locui­
tori s’a aflat și un tinăr cu numele loan din satul Silivașul
de sus, care locuia într’ o peșteră săpată în peatră, ce se
află și astăzi, nu departe de mănăstire, și se chiamă
„casa sfântului” și pe care Dumnezeu la „proslăvit”
să ajungă între sfinți. Pomenirea acestui sihastru s’a
păstrat și înlr'o tradiție poporală al cărei continui, repro­
dus și într’o cărticică ungurească 4), este următorul: loan
fiul lui Petru din Silivașul de sus a fost îndrăgostit în Florica,
cea mai frumoasă fată din sat. Tatăl Iui loan la intrigile
') N- Dobrescu, Fragmente privitoare Ia istoria bisericei române,
Budapesta 1905 p. 19 și urm-
2) Dl. N- lorga îl face deadreptul calvin 1 Ist- bis. I. 229.
3) Pâclișan 1. c- p. 424.
*) Aki szentjel el nem adja, neprege, irta Szalhmâry Kâroly,
Budapest anul 7 Noi nu am putut ajunge să o cetim, dar o dăm după
estrasul făcut de dl- I- Boroș.
80

mamei sale maștere — căreia îi plăcea de acesta

— nu s’a învoit ca el să ia pe Florica zicând că este o
fată stricată. loan fiind om cu frica Domnului, ca să
arete cumcă Florica este nevinovată, cu ajutorul Iui Dum­
nezeu și al Maicei Domnului, a făcut aceea minune că,
fiind la plug cu tatăl seu, a împlântat codorîștea sbiciului
în pământ și până au întors o brazdă cu plugul, din
codorîște a crescut un cireș frumos care a înflorit și a
făcut cireșe. Tatăl seu văzând minunea a zis că e lucru
diavolesc, săvârșit cu ajutorul necuratului de cătră loan
și Florica și a fugit în sat, să chieme pe oameni ca să-l
omoare pe loan ca pe un strigoi. El însă a fugit în pă­
dure și s’a ascuns într’o peșteră, iar când au sosit oamenii
acolo ca să-l omoare, s’a ridicat un nor greu și trăznetul
lovind între stânci, s’au deschis izvoare, dar loan a rămas
nevătămat și stând în ușa peșterei lăudă pre Dumnezeu,
iar oamenii văzând și această minune s’au întors în sat
cuprinși de spaimă și de cutrămur.
In aceeași vreme muierile din sat, atitate de mama
mașteră a lui loan, au prins pe Florica și au dus’o afară
din sat ca să o ardă de vie, dar un trăznet a lovit în
copacul de care o legaseră și ploaia a stîns focul și ea
a rămas nevătămată; iar venind loan o a deslegat și o
a dus în peștera unde i-a făcut un pat de frunze și flori,
i-a spălat fruntea cu apă rece din izvor și i-a doinit din
fluier până ce s’a trezit, însă numai pe scurtă vreme,
căci dupăce i-a spus lui loan că îl iubește mult, a murit
și el o a îngropat în fata peșterei, iară izvorul l a făcut
de leac și poporul a pus deasupra izvorului icoana Maicei
Domnului și a începui a merge acolo ca la un loc sfânt,
ca să se vindece de boalele lor.
Nu preste multă vreme și pe loan I au aflat mort
pe mormântul Floricei și vădinduse prin minuni sfințenia
lui, iau luat trupul și l’au așezat înlr’ un sicriu de sticlă
și l’au îngropat în biserică. Vestea minunilor lui a stră­
bătut până departe în Țara-Românească, de unde a venit
o solie strălucită cu un sicriu de argint și au oferit Sil-
vășenilor bani mulți, ca să le deie trupul lui loan și s’au
învoit numai așa ca să le deie numai a cincea parte din
 81

trup iară partea cea mai mare să rămână la ei în bise­

rică, dară .și la aceasta se opuneau părinții Floricei
și numai după multă târguială s’au învoit ca pe seama
lor să rămână degetul cel mic, iar trupul l’au dat de l’au
dus în Țara-Românească ').
Că oare în această tradiție este vre un simbure de
adevăr, ori doară este numai o închipuire o fantaziei
poporului, sau o iscodire vicleană (pia fraus) a călugărilor,
ca să atragă poporul la mănăstire nu putem ști. Credem
totuși, că dupăce poporul știe și acum de „casa sfântu­
lui", care e o peșteră deasupra mănăslirei, potrivită ca să
poată locui un om în ea, și venerează ca pe o reliquie
sfântă afirmativul deget al lui loan, poate să fi trăit cândva
la mănăstire vre un zihastru care prin sfințenia vieții lui să se
fi ridicat atât de mult în stima poporului, ca să i-se păstreze
amintirea ca a unui adevărat sfânt, trecut și el în nemernica
viajă pământească prin fiorul dragostei și ispășind apoi
prin amară pocăință aceea îmtâmplare.
Dupăce auctorul „Plângerii" a vorbit, pre cum văzu­
răm, despre „sfântul" loan, începe a povesti cu mare jale
și cu tânguire multă, cum s’a pustiit mănăstirea după
„unatia" din anul 1701 (sic!) când: Ardealul cu popis-
lașii s’a uniat și la Papa cu totul s’au plecat. In urma
acestei întâmplări, maica Tismana o a părăsit și călugării
au fugit dintr’ ânsa și rămânând pustie și săracă — căci
doară călugării nu vor fi ieșit dintr' ânsa cu strai|a goală
— au venit pizmașii, adecă Calvinii și „unitii Romani"
și au jăfuit ce a mai rămas — adecă ce n’au putut duce
călugării —, satele, moșiile, viile, grădinile și odoarele.
Din ruină și sărăcie o au scos Vasile Topliteanu cu Ion
și Pavel Sălișteanu, cari pe timpul răzvrătirilor Iui Visa-
rian au venit și s’au așezat la mănăstire care a mai stat
până pe timpul episcopului Aron, din a cui poruncă s’a
pustiit și ars de tot. Fată de aceste pravaslovnice povești,
să vedem ce zice istoria. In actul unirii din a. 1700 nu
’) După cum a auzit dl. canonic N. Nestor dela dl- Buda Adam
proprietar în Rea, acest deget s ar păstra în biserica gr.-or. din comuna
S. Petru, lângă Haleg. Locuitorilor din Silivașul de sus nu le place să
li se amintească de vinderea sfântului, și dacă le zice cineva: voi
sunte|i cari a[i vândut pe sfântul, se înfuriază grozav.
6
82

este subscris nici un representant al mănăstirei. Totuși

dupăce loji Românii din părjile Hațegului și ale Hunea-
doarei sau unit, Irebue să se fi unit și călugării dela Pris­
lop. Aceasta să vede mai apriat din cuvintele auctorului
„Plângerii" care zice, că cu aceea ocaziune tot Ardealul
s’a uniat și la Papa s’au plecat, și din aceea cauză și
maica Tismana a părăsit mănăstirea Prislopul care îi
fusese închinată ca fiică. Dacă ar fi rămas mănăstirea
noastră neunită, maică sa Tismana nu o ar fi părăsit,
din contra o ar fi ajutat și mai tare ca să poată subsisla,
părăsită fiind acum de clerul și poporul trecut la unire.
S’a putut însă îmtâmpla și aceea că unii dintre călugări,
adecă aceia cari nu au voit să primească unirea, au
părăsit’o trecând în România și numai pujini au rămas
aici. Dar fiind aproape de România, mănăstirea Prislo­
pului era în continuu visitată de călugării vagabunzi cari
agitau pe călugări și poporul din aceste părți în contra
unirii, cu toate că curtea din Viena dăduse de multe ori
porunca, ca astfel de călugări să fie alungali din fără,
împotriva tuturor poruncilor însă vagabundajul și agitările
lor s’au continuat, pre cum vom vedea în cursul acestei
istorii, până pe la mijlocul veacului al XlX-lea. Fiind ast­
fel mănăstirea Prislopului cuib de agitatori religioși, nu e
mirare că ea a căzut jertfă prădătorilor, cari se foloseau
de ocasiunea ce le-o ofereau turburările religioase ca să
răpească adoarele și averile mănăstirii.
în anul 1744 s’a estins și în aceste parii revoluția
înscenată de cătră Sârbi prin agentul lor călugărul Visa-
rion, și atunci călugării dela Prislop au trecut la neunire,
agitati fiind de sigur din partea călugărilor veniti din Ro­
mânia, între cari era și unul care se dădea de episcop,
și care a fost alungat din tară în urma decretului împără­
tesei Maria Terezia din 18 Iunie 1747 *)■
După încetarea turburărilor religionare mănăstirea
Prislopului a ajuns iară sub jurisdictiunea episcopiei din
Blaj, respective a mănăstirii S. Treimi înființate la anul
1747. De aici au fost trimiși de cătră Arhimandritul Filotei
în anul 1749 ieromonahii Varlaam și Nichita, cari proba
*
') Dr. A. Bunea Episcopul I. I. Klein p. 217-
 83

bil fuseseră și mai înainte la această mănăstire, ca să

restaureze mănăstirea prădată în timpul revoluției lui
Visarion. Cât ce s’a așezat la Prislop, Varlaam s’a pus
cu stăruință să restaureze mănăstirea și să-i recâștige
averile. Scrie deci în anul 1749 lui Petru Dobra, direc­
torului cauzelor fiscali și protectorului unirii, și-I roagă să
mijlocească ca mănăstirea să-și recâștige moșiile și odoa-
rele de cari nu de mult în trecutele vremi, adecă în revo­
luția lui Visarion, fu despoiată. In scrisoare arată și odăj-
diile și moșiile răpite: „Două sfite roșii cu flori de aur;
două stihare de barșon cu flori de aur, un omofor de
barșon iară în fata stiharelor iară săpat cu flori de aur,
un potir, un disc, o linguriță de argint poliite cu aur; o
păucenie și un testament“. Fânatele ce „le fin sătenii în
puterea lor“ ; holdele luate cu puterea de cătră jupânul
Nopcea Pâl din Silivașul de sus; 24 florinii dati împru­
mut lui Prip Lascu care nu dă nici capelele nici camătă.
Satele Boita și Vălioara pe cari le fin nemeșii din Ciula
în putere; o livadă de 25 de cară de fân în Tușlea pe
care o tine, în putere jupânul Belia Tămaș, și un loc tot
acolo pe care același niamiș și-a făcut o șură; venitul
de Sâmbătă seara până Luni dimineața din o moară a
Domnului Csulai Păi din Tustea : un rât de fân în Lunca
Cernii ce îl tine jupănul Vig Avram în putere, vii și moșii
în Fărcădin pe cari le fin nemeșii de acolo. Că oare avut-a
ceva resultat rugarea lui Varlaam și recâștigatuși-a
mănăstirea aceste averi, nu se știe. Mai probabil e însă
că nu, fiindcă în a. 1756 episcopul Aron a dat lui Var­
laam o carte de recomandare ca să poată aduna milă
dela credincioși pentru mănăstirea: „de multe lipsită și
scăzută Din mila adunată dela credincioși Varlaam a
restaurat mănăstirea și a deschis acolo o școală unde
meneau la învăfetură tinerii din Țara Hațegului. Acolo a
fost trimis în 2 April 1758, de cătră vicarul general Filoleu
Lâszlo dela Blaj, și un preot nou hirotonit ca să-l mai în­
vețe „Ia slujba s. liturghii și la cele de lipsă ca să-și
poată plini chiemarea”.
în curând ajunse Varlaam egumen al mănăstirii
Prislop și ca atare purta grijă și de mănăstirea Plosca,
84

nu departe de Prislop și Vaca de lângă Brad, cari au

ajuns dependente de Prislop.
Dar mănăstirea restaurată prin egumenul Varlaam,
pu|ină vreme s’a putut bucura de pace și liniște ca să-și
poată desfășura, prin școala acolo deschisă, salutara sa
lucrare de lumină și cultură, In 1759 a erupt revolta reli­
gioasă pornită de cătră turbatul călugăr Sofronie. încă
înainte de eruparea acestei revoluții, mănăstirea a fost
încălcată de cătră nemeșul Gola Lascu din Silivașul-de-
sus care Ia porunca prim-judelui din Hațeg Pui Jozsa,. a
năvălit cu solgăbirăul Ungur Zsiga și cu mai mul[i săteni
și sub pretext că prin curtea mănăstirii ar fi fcst mai
înainte drum, fără de a băga în seamă rugările bieților
călugări, între sudălmi și ocări au stricat gardurile și să-
mănăturile. In contra acestei volnicii călugării s’au plâns
episcopului Aron, care în 23 Septembre 1759 cerii dela
directorul căușelor fiscale să rânduiască cercetare în cauză
și se facă dreptate călugărilor. Cercetarea s’a rânduit în
25 Septembre, dar ce resultat va fi avut nu se știe. Poate
că în urma revoluției lui Sofronie, pornite în curând, cauza
va fi rămas pe veci nerezolvată.
Revoluția călugărului Sofronie, care s’a pornit din
Zărand și s’a eslins și preste comitatul Huneadoarei, a
adus asupra mult încercatei mănăstiri primejdia perirei
totale. Fiindcă revoluția era în mare parte plănuită și aji-
tată de cătră călugării vagabunzi, adăpostiți prin unele
mănăstiri ai căror călugări statornici, sau fură izgoniti de
rebeli, sau se lăpădaseră de unire,') generalul Bucow,
ca să stîrpească revoluția din rădăcină, a dispus că mă­
năstirile de lemn să se arză iar cele de piatră să se
dărîme. De astădată însă mănăstirea Prislopului, la între-
venirea episcopului Aron, a scăpat de perire. Dar revo­
luția s’a întins mai departe și a cuprins și finului Hațe­
gului și al Huneadoarei, încât în a. 1761 chiar și proto­
popul Zaharie din Huneadoara cu tot clerul și poporul
seu a trecut la neunire. Poate că tot așa vor fi făcut și
preoții și locuitorii satelor din jurul mănăstirii, și călugării
rămânând singuri isolafi în munfi, espusi la perire de
') Dr- A. Bunea: Episcopii P. P. Aron și D. Novacovici p. 226.
 85

foame și la pericolul de a fi uciși de rebeli, au fost is­

pitiți să defecționeze și ei. Aducând ei la cunoștința fra­
ților dela Blaj acest gând rău al lor, ieromonahul Gri-
gorie Maior într’o prea frumoasă scrisoare adresată egu­
menului Varlaam și celoralalti călugări dela Prislop și
Plosca, îi indeamnă să nu se spăimânte de persecuțiile
neunitilor și de suferințele ce ar veni asupra lor, și să ră­
mână statornici în unire, căci numai așa vor putea spera
mântuirea de veci, numai cel ce va răbda până în sfârșit
se va încununa. Tot așa îi îndemna la statornicie în unire
și episcopul Aron și nobilul român, catolic de ritul latin,
din Silivașul de sus Petru Nopcea.
Toate sfaturile și îndemnurile însă au rămas fără
rezultat. Egumenul Varlaam și călugării: Efrem, Nichita
și popa Lazar din Silivaș, ieromonahii Teodosie și Carpie
(la Bunea Paisie) dela Plosca s’au lăsat seduși de un
călugăr cu numele Inocenție, mai înainte unit și misionar
împreună cu Grigorie Maior, și de un alt impostor cu nu­
mele „Miska” care se numia și protopop neunit în Deva,
au trecut cu lojii la neunire. Văzând aceasta episcopul,
în 12 April 1762 a cerut dela baronul Dietrich, membru
în comisiunea aulică transilvană, să ia măsuri ca Var­
laam și Inocenjie să fie duși sub clausură la Blaj, iar ceia-
lalți să fie izgoniți din mănăstire. Generalul Bucow, preșe­
dintele comisiunii, însă nu se mullemi cu atâta, ci dis­
puse ca averea mănăstirilor să se predeie episcopului
Aron spre scopul deschiderii unei școale în Hațeg, iar
oficialilor comitatensi le dădu ordin în 5 Iunie 1762, să
distrugă ambele mănăstiri. In urma acestui ordin o parte
din odoarele, cărțile și icoanele mănăstirii Prislop au fost
duse la Blaj. Privitor ia icoane observăm că, precum se
vede dintr’o scrisoare a ieromanuhului Nichita și a paro­
hului Lazar din Silivașul de sus, îndreptată cătră episco­
pul Maior în anul 1775, la Blaj a fost dusă numai icoana
Maicii Domnului iar cea a S. Nicolae și celelalte în tr alte
locuri. Ei cereau ca amăsural repejitelor promisiuni ale
episcopului, să li se reslitue icoana Maicii Preciste și în
locul icoanei S. Nicolae să li se deie alta („de nu să va
aduce de unde iaste“). Tot așa cer ca să li se restitue
86

și Mineiul pe care Părintele Gerontie (Cotorea) îl dusese

la Blaj.
Episcopul în rezolufia sa de datul 31 Decembre 1775
spune că: „două icoane adecă a Maicii Preaciste și a
lui Sfântu Nicolae să vor găta din porunca noastră și
trimite la acea Mănăstire cât mai curând până când să
va putea face acolo ceva orânduială mai desărvârșit, apoi
atunci să va socoti și despre întoarcerea acestei icoane
de acolo oare când strămutată'
.
* Dar nici icoana adevă­
rată a Maicii Domnului, nici cele două despre care este
vorbă în rezoluția episcopului nu s’au mai trimis la Mă­
năstire. Icoana Sfântului Nicolae a dispărut fără de urmă,
iar cea a Maicii Domnului se află și acuma la Blaj.
Acestei icoane îi atribuia mântuirea sa episcopul Petru
Paul Aron, care făcând în 13 Februarie 1759 vizitajie ca­
nonică în comuna Galați, lângă Pui, fu atăcal de calvini,
dintre cari unul cu numele Mara voî să împuște pe epis­
cop, care pre când acel nelegiuit încerca să-și sloboadă
pușca, își îndrepta ruga sa cătră icoana dela Prislop și
cu ajutorul Preasfintei Fecioare scăpă cu viata. Despre
această icoană întăreau cu jurământ călugării acelei mă­
năstiri cumcă o ar fi văzut lăcrămând ‘). Iar dupăce a
fost dusă la Blaj și așezată în capela seminarului, acum
biserica curtei mitropolitane, încă a lăcrămat, la moartea
episcopului Aron, precum se adeverește prin mărturisirea
mai multora ")• Dr. A. Bunea susține că această icoană
ar fi fost dusă apoi la Viena și că s ar afla și acuma în
catedrala Sfântului Ștefan. Dar icoana care se află la
Viena a fost dusă dela mănăstirea gr.-cat. din Pocs în
anul 16973) prin urmare cea dela Prislop ori nu a fost nici
când dusă la Viena, oria fost iară adusă, nu se știe când,
înapoi pentrucă se află și acum în Blaj. A fost aflată
intr’o chiliută de lângă numita biserică de cătră P. S. Sa
Episcopul Dr. Vasile Hosszu, pre când era profesor.
Icoana e zugrăvită în culori vii, pe o tablă de lemn
și înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Isus pe
') Dr. A. Bunea op. cit. p. 155.
■) Niller op. cit. p. 627—28.
’) Monografia acelei mănăstiri : ..Mâria-Pocsi Nefelejls", Ungvăr
1899 p. 20.
 87

brațul stâng, cu mâna dreaptă ridicată spre binecuvântare

iar în stânga (ine înfășurat un sul de hârtie. în coifurile
deașupra sunt doi îngeri, unul cu crucea iar celalalt cu
două ripizi în mână. Pe marginea deasupra a ramei este
scris: „Aceste sfinte icoane și tâmpla de sus până jos
precum se vede s’au zugrăvit cu toată osârdia și oste­
neala Ieromonahului Varlaam Toplija împreună cu loan
dascălul sin ierei Balint, Idita Miclăuș Crislina și fiind
zugrav loan ot vel Ocna și Mihai ucenic 7260 (1752) S.
Mănăstire Prislop.” Iar dedesuptul icoanei:
„O Fecioară prea lăudată
Tu ești Maică adevărată
Că iii în sfintele tale brajă
Fiiul din sfânta Troijă
Pre acesta Maică l-ai născut
Și fecioară curată ai rămânut
Ești de Dumnezeu Născătoare
Și lumii Folositoare.”
Ordinul generalului Bucow a fost executat și mănăs­
tirea, precum spune auctorul ■ „Plângerii”, care însă din
ignorantă și din răutatea ce-1 caracterisează, alribue dis­
trugerea mănăstirei episcopului Aron și Iui Petru Nopcea,
a fost pustiită:
„Chiliile cât au putut le-au dărîmat
Iară pe mine să me surpe jos n’au putut
Că prav și lunuri nau avut ;
Ci lemne în lăuntru a grămădit și le-a aprins”.
Așa dară chiliile călugărilor au fosr făcute nelocui­
bile iar biserica despre care P. Bod ') scrie că „era provăzută
cu frumoase sculpturi și elegant zugrăvită” a fost arsă pe
din lăuntru, și de sigur și coperișul, dar fiind boltitura
puternică nu s’a surpat ci stă și până astăzi. Dar pictura
și toată zidirea a fost tare deteriorată, așa încât cupola
a trebuit să fie legată cu fier iar interiorul a fost tot văruit.
Tot așa s’a întâmplat și cu mănăstirea Plosca. Călugării
ca niște fugari scandaloși!) s’au împrăștiat care încătrău
au putut. Inocenfie care nu a încetat a agita în contra
‘l Gilat la Dr. Ă. Bunea op. cit. în nota la p. 327-
N- lorga. Sate și preoli p. 274.
88

unirii a fost închis în temniță la Blaj, Efrem și Teodosie

au fost expulsați în România dar au venit iară dincoace
și au trăit ascunși prin munții apuseni. Varlaam și Nichita
după încetarea turburărilor se întoarsără la unire. Var­
laam a fost pus preot în Hălmagiu, dar având purtare
cam slabă, fu așezat în mănăstire, poate în ceea din
Blaj, iar în a. 1770 împreună cu Nichita au fost trimiși
iară la mănăstirea Prislopului, ca să o restaureze și să
deschidă, ca și în anul 1749, școală pentru tinerimea din
ținutul Hațegului. Se vede dară că erau amândoi oameni
procopsiți și harnici de a ținea școală.
Dupăce s’au așezat la mănăstire s’au apucat de
restaurarea ei, dar nu se știe întru cât le-a succes acest
lucru. Mai întâi ei au reclamat restituirea cărților și a
requisitelor înstrăinate dela mănăstire și la atâta au ajuns
că la insistința episcopului Maior li s au restituit lucrurile
ce se aflau la biserica din salul apropiat Lindsina. In
anul 1775 Nichita se afla tot la mănăstire, și în acel an
a dat călugărului Dionisie recomandare ca să adune de
pe la credincioși milă pentru mănăstire: grâu, cucuruz,
mazere și altele. Se vede dară că mănăstirea nu și-a mai
putut recâștiga toate averile și era săracă de tot. Venind
apoi și timpurile, atât de nefavorabile vieții monastice,
din zilele împăratului losif al ll-)ea, mănăstirea nu s’a
mai putut ridica la splendoarea de mai înainte. Când au
murit călugării Varlaam și Nichita nu se știe. După ei se
știe că a mai fost Ia mănăstire un călugăr cu numele
Josafat (loan) Devai care a întors la unire mai multe
familii din Silivașul de sus și poate și din alte sale
dimprejur.
în 1775 curatorii bisericii din Silivașul de sus, cer
dela vicarul din Hațeg Tiron Dragoș ca pentru a se scuti
mănăstirea de ruină totală, să trimită acolo un preot ori
chiar el, vicarul, să se mute acolo. Vicarul a trimis acolo
un preot dar episcopia din Blaj nu l’a admis. După aceea
a recomandat pe un popă bigam din Grădiște cu numele
Zaharie și pe un popă, sau poale călugăr, cu numele
Teodosie dela Plosca. Nu se știe însă că oare așezatus’a
careva dintre cei doi la mănăstire. In anul 1810 era acolo
 89

călugărul Macarie, despre care vicarul Dragoș zice că

era apt de a jinea școală. Dela Macarie a rămas și un
inventar făcut înainte de moartea lui, fiind de fa|a preotul
Nicolae din Farcadinul-de-jos și Ladislau Gola curatorul
bisericii din Silivașul-de-sus. In inventar nu se amintesc
moșiile mănăstirii ci numai averea mișcătoare: vitele,
banii, cărțile, requizitele sacre și putină mobilă și unelte
de casă.
Lui Macarie i-a urmat popa Nicolae Popovici din
Fărcădinul-de-jos (1810—1836) și deodată cu el se mai
amintește pe la a. 1813 preotul Partenie, sau poate că
acesta era numai numele de călugărie al popii Nicolae.
Acesta a fost om zelos și harnic. A chieltuit pentru repa­
rarea mănăstirii 143 fi. 27 cr. Probabil că el a zidit și
chilia de școală ale cărei urme se cunoșteau până mai
în anii trecuti și oamenii bătrâni î-și aduc aminte de ea,
căci a stat până pe la anul 1850. Cumcă popa Nicolae
a jinut la mănăstire și școală, se vede din ordinajiunea
dată în anul 1813 de cătră judele nobililor Alexe Nopcea,
prin care lasă solgăbirăului Petru Gola din Silivașul-de-
sus, ca cu ocaziunea investiga[iunii în contra unui cărbu­
nar cu numele Martin, care furase unele lucruri dela mă­
năstire, să asculte și pe tinerii cari se aflau acolo de
sigur la învăfetură. Același lucru se constată și dintr’un
circular al vicarului Constantin Papfalvi din a. 1836 în
care spune că la mănăstirea Prislopului s’ar fi aflat un
dascăl, adecă feciorul popii din sat, care învă|a pe prunci
rânduielile bisericești, adecă cantoratul. Deci care ar voi
să înve|e să meargă acolo: „Care cu atâta mai de lipsă
este, fiindcă întru acest vicariat pe cum văd foarte putini
se află cari slujba dieciei pe cum se cuvine în vig să o
poată duce ’.1) Se vede dară că îmbătrânind popa Nicolae,
a pus un dascăl mai tinăr să învețe pe prunci cantoratul.
Acesta va fi fost Moisă Aron despre care este scris pe
un Apostol că învăța la mănăstire în anul 1837. în anul
1836 popa Nicolae s’a dus dela mănăstire iară la parohia
Fărcădinului, dar în anul 1837 s’a reîntors și a răpausat în

') Actul în arhivul vicarial.

90

21 Martie același an, în etate de 90 ani1)- De pe timpul

popii Nicolae, din anul 1829, încă a rămas un inventar
al mănăstirii. In el se amintește și moșia mănăstirii: o
livadă îngrădită și sădită cu pomi : nuci, meri, peri și
pruni, cu pământ arălor de 4 mierle și 4 cară de fân. în
poiana Ghiurchi lângă pădure fânat de un car, în poiana
Prislopului și la gura văii Milteșului livadă de un car de
fân, iar în Milteș asemene de un car. Această moșie a
rămas până astăzi, fiind acum adunată prin comasare
în jurul mănăstirii, care mai are și 6 jughere de pădure,
în sus pe vale. Requisite sacre și odoare mai erau : 6
rânduri de vestminte cu cele aparținătoare, potir cu dis-
cosul de cositoriu, copie, lingură și steauă de argint,
despre cari se zice că sunt însemnate cu inscripția, pe o
parte: „An. 1751“ iară pe ceialaltâ cu lilerile inițiali cirilice
ale mănăstirii. O icoană de argint a Maicii Domnului
așezată pe altar, lângă ea o cruce săpată în lemn argin-
tuită cu scaunul tot de argint. O cădelniță și o raclă de
aramă, un clopoțel acăjat de fruntariu, cu care poate se
da sămn la copii când îi chiema la școală. Icoane, can­
dele și sfeșnice. Cărți bisericești de Blaj și de prin Ro­
mânia, „20 dărabe de cărți românești și 11 de cărți sâr­
bești dintră cari o Evanghelie cu barșon roșu în loc de
piele legată-)“. „Nemesturi“ sau unelte de compactorie,
de unde se vede că au fost la mănăstire călugări cari se
pricepeau la acest meșteșug. Vase în cari se [in: „prune,
băuturi, vir. vinars" și vase de bucătărie și pufine mo­
bile. „Marh'i, o vacă fătată cu vitei și un cal". Lângă
biserică era clopotni|a în care se aflau două clopote și
o toacă de fier.
Lui popa Nicolae i-a urmat popa Rusu, mai înainte
preot în Ponor, iar după acesta prin anii 1840—47 a stat
acolo popa losif Tușteanu. Dela 1847—1873 nu a mai
fost preot la mănăstire fără a fost administrată de cătră
preotul din Silivașul de sus. în 10 Decembre 1852 și în
28 Seplembre 1855, a vizitat mănăstirea vicarul, mai târziu
prepositul capitular, Ștefan Moldovan care o a desămnat
') Veci Nr. 1'1—1837, protocolul oficiului vicarial.
Se află ?i acum și o vom descrie mai la vale.
 91

și descris cu deamăruntul și a luat la inventar tot ce s’a

mai aflat acolo.
Biserica foarte mică, e zidită în știlul bisericilor din
România dar foarte simplă și lipsită de ori și ce podoabă
arhitectonică. Sînurile sau firidele și altarulsuntrotundeșidin
lăuntru și din afară. Lumina pătrunde în altar și în naos
pe câte patru ferestri înguste, iar în pridvor numai pe
două. Turla e răzimată pe un pătrat așezat pe arcuri și
este luminată prin opt ferestri înguste și lungăreje. Prid­
vorul foarte mic e luminat prin două ferestri asemenea
celor dela naos și altar. Toată biserica și pridvorul au
fost zugrăvite din vechime, dar pustiirea și focurile la care
a fost espusă mai de multe ori, au ruinat nunumai pic­
tura dar și zidurile sau crepat pe mai multe locuri, așa
încât turla a trăbuit legată cu fier în anul 1847 și tot
atunci a fost văruită toată biserica pe din lăuntru,
putânduse totuși zări sub straiele de var urme de pictură.
Reparația o au făcut credincioșii din Silivașul-de-sus
chieltuind suma de 800 fl., în care sumă credem că să
vor fi cuprins și banii rămași pe la unii dintre curatorii
mănăslirei din prețul vitelor, precum se spune în inven­
tarul din anul 1810. Iconostasul zugrăvit, cum văzurăm
mai sus, la anul 1752 s’a conservat până în zilele noastre,
numai cele patru icoane mai mari au fost înlocuite cu
altele mai nouă.
Dintre recuizitele pomenite în inventarul din anul
1829 se mai aflau unele și la anul 1852 și 1855, dar cele
mai prețioase se păstrează acum la episcopie în Lugoj.
Tot acolo se află și un brâu sau cingătoare de argint,
împodobit cu pietri și având forma unui șarpe. Acest brâu
s’a aflat în biserica din Ciula-mare și se crede că va fi
fost dus acolo tot dela Prislop. Cărțile mănăslirei încă
sunt înșirate în inventarul vicarului Ștefan Moldovanu dar
de atunci multe s’au nimicit ori au fost duse pe la biseri­
cile din satele vecine, de pe unde le-am mai adunat noi
și le-am așezat în arhiva vicarială. La mănăstire au rămas
numai puține, între cari și un apostol fără titulă și tare
ruinat pe care este scris că l’au cumpărat ieromonahii
Varlaam și Nichita la anul 1773. Mai bine s’a conservat
92

o Evanghelie slavonă legată în table de lemn îmbrăcate

în catifea roșie, cu copcii și margini de aramă ; călcâiul
e de piele neagră întărit cu zale. E scrisă cu mâna pe
hârtie tare cu caractere negre și roșii. Inițialele sunt desem­
nate frumos în colori, asemene și deasupra titulei fiecărui
evangelist se află câte un desemn foarte frumos în mai
multe colori. Lipsește însă atât titula cât și întroducerea,
așa încât nu se știe cine o a scris, nici anul. Preposilul
Ștefan Moldovan zice că pe această Evanghelie era scris
anul 1617, dar’ foaia a perii și acum anul nu se află în­
semnat. Pe foaia din urmă e scris cu cirile în limba ro­
mână : „AceastasfântăEvanghelie estea sfinți Mănăstiridela
Silivașu de sus ot Prislop 1781“. Iar la sfârșitul evan­
gheliei lui loan e scris în limba sârbeasca fără dat, că
această carte a fost dăruită mănăstirii Prislopului de cătră
Popa Constantin și soția sa Slana. Profesorul Osztoils
Tihomir din Ujvidek (Neoplanta) în mâna căruia încă a
ajuns acestă carte, zice că e scrisă în limba bulgaro-
slavonă, care s’a folosit și în biserica română, și nu c
mai vechie ca din veacul al XVl-lea, ba poate e ceva
și mai dincoace. Așa dară părerea sa consună cu anul
1617 văzut scris pe ea de cătră vicarul Ștefan Moldovan
în anul 1852. Această Evanghelie se aseamănă întru toate
cu una ce se află la biserica din Huneadoara. Se pare
dară a fi scrise de aceeași mână, acum necunoscută.
Distinsul slavist dl. Prof. loan Bogdan din București care
încă a văzut acest manuscris zice că e o copie cum erau
atâtea altele prin bisericile noastre în epoca slavonă.
Jn anul 1852 erau încă destul de întregi zidurile
caselor unde locuiseră mai de mult călugării, spre miazăzi
dela biserică, și unde fusese școala, spre răsărit. Intre
aceste era clopotnița, de desupt cu o căsuță pentru servi­
tori. In clopotniță era o toacă de fier, poale cea însăm-
nală în inventarul din anul 1829, și două clopote, unul
de o maja cu o inscripție nemtască care arăta că a fost
turnat în Viena la anul 1779 și unul mai mic din anul
1772. Urmele clopotniței să mai vedeau încă în anii Irecuti,
dar acum au dispărut cu totul. Nu se mai află nici cele
două clopote, fără este unul mic de tot pe care e scris
 93

anul 1711. Se vede că au fost duse și acele pe la unele

biserici din apropiere, dintre cari una va fi schimbat pe
al ei cu unul dintre cele două. Acum clopotul e așezat
într’o mică clopotniță de lemn, lipită de biserică, până când
se va putea zidi o clopotniță de zid și se vor putea avea
2—3 clopote mai mari.
In anul 1873 s’a adăpostit la mănăstire un om evla­
vios cu numele Aron Sârbu care a stat acolo până la
anul 1876, când muri și mănăstirea rămase iară părăsită
și espusă stricăciunii vremilor, fiind cercetată numai pe
timpul celor două praznice de cătră evlavioșii creștini,
în anul 1891 a fost visitată de cătră I. P. S. S. D. Victor Mi-
hălyi atunci episcop al Lugojului care, neputând încăpea
credincioșii cei mulji. în biserică, a celebrat S. Liturgie
afară sub ceriul liber.
Cu timpul însă și mica căsuță, ce mai rămase din
vechia mănăstire, și biserica au ajuns într’o stare dezo­
lată și aproape de ruină. Aceasta â îndemnat pe vicarul
Niculae Nestor, acum canonic în Lugoj, ca împreună cu
un comitet constituit din preoțime și mirenii mai de frunte
din Țara Hajegului, să inijieze o colectă publică pentru
restaurarea mănăstirii. Dintre mireni merită amintire și
laudă deosebită dl. Dr. Gavriil Suciu advocat în Ha[eg,
care în calitate de cassar s’a ostenit mult pentru colectarea
sumei de lipsă. S’a colectat suma de 2600 cor. din care
sumă s’a acoperit cu tinichea, s’a padimentat și văruit
biserica și pe vechile ruine s’a ridicat o căsu|ă, constătă-
loare din două chilii și un foișor, cu inten|iunea ca să
poată locui acolo un preot stabil. Dar neputându-se aceasta
îndeplini atunci, îngrijirea mănăstirii, ca și în alte vremuri
când era lipsită de locuitori, a fost încredințată unui cura-
torat compus din : 2 preoți din vicariat, preotul și 2 mireni
din Silivașul-de-sus. In deosebi însă avea să îngrijască
mănăstirea preotul Silivașului care folosea în schimb
pămintele mănăstirii, cari în urma comasării terminate în
anul 1907 s’au adunat toate la un loc, în jurul mănăstirii,
în estenziune de 7'â jug. și 6 jug. pădure.
Fiind astfel restaurată încâtva mănăstirea, P. S. Sa
Demetriu Radu, atunci episcop al Lugojului, spre închierea
94

jubileului de 200 de ani al LJnirei cu Roma, în 19 Mai

1901, a visitat mănăstirea noastră și a celebrat S. Liturgie
la umbra uriașilor nuci din preajma sfântului lăcaș, în-
cunjurat de 40 preoți, între cari mai multi distinși cano­
nici și profesori din Blaj, în fa[a unui popor de mai multe
mii, care a venit și din mari depărtări ca să se închine
în acest loc sfânt, și să asculte cuvântul apostolic al mări­
tului Arhiereu Ia umbra acelei biserici, mărturie venera­
bilă a evlaviei strămoșilor lor. Și cei ce am avut fericiiea
de a fi de fa[ă la acel praznic strălucit, văzut'am o mani­
festare atât de impozantă a credintii poporului nostru, ca
și care rar ne este dat a vedea și pe care în veci nu o
vom uita ')• -
Deșteptânduse astfel simțul de evlavie al poporului
fată de acest sfânt loc, ne-am dat șilinja ca numărul cu­
cernicilor peregrini, cari obicinuesc a-1 cerceta, mai ales
la hramul din luna Mai, să crească mereu ca cu ajutorul
lor să putem avea și mijloacele de lipsă pentru deplina
restaurare a mănăstirei, ca să se poată face tocmai aici
începuturile redeșteptării vieții monastice, aproape de tot
stinse ia noi. Și muljemilă Domnului 1 că întru nișuintele
noastre, aflat’ am sprijinul dorit și puternic, în inima mare
și în neîntrecutul zel al preaiubitului Arhiereu P. S. Sa
Dr. Vasile Hossu fostul episcop al Lugojului, care dela
începutul păstorirei sale și-a îndreptat părintasca privire
spre această mănăstire.
Astfel îndemnat de pilda vrednicilor sei înaintași,
în 25 Mai 1905 a ostenit însuși la praznicul hramului, ca
să vestească cuvântul Domnului miilor de credincioși cari
cu nespusă bucurie l’au întâmpinat, ceea ce i-a dat de
sigur nou îndemn ca să caute toate mijloacele pentru
restaurarea și înflorirea acestui loc.
Spre acest scop în anul 1907 a mijlocit dela guvernul
tării un ajutor de 7000 cor.5) la care sumă mai adaugân-
duse și pu[ineii bani ce îi aveam în cassa mănăstirei, în
primăvara anului 1908 s’a început adunarea materialului
de zidit, adecă a pietrei, și s’au ars mai multe sute de
■’ Vezi „Unirea" din Blaj N. 19 —1931.
Nr. 349—1907, vicarial.
 95

mierie de var, acolo în apropiere. In 1 August 1908, fiind

împreună cu P. S. Sa episcopul Dr. Vasile Hossu, în
drum spre Stâna de Vale la Beiuș, s’a închiat cu între­
prinzătorul de zidiri Giovanni Quai din Beiuș contract
pentru lucrul de zidărit și lemnării (bărdaș) pentru suma
de 6459 cor. 90 fii. Lucrul de măsar l’a făcut gratuit dl.
Emil Nicoară din Vulcan, iară celelalte alfi meșteri din
Hațeg. In 17 August 1908 au venit dela Beiuș doi zidari
italieni, cari se știe că se pricep foarte bine la zidăritul cu
piatră, și s’au apucat de lucru. Din casa vechie au rămas
numai o parte din ziduri și s’a folosit la cea nouă puțin
material. Până în toamna acelui an zidurile și coperișul
au fost terminate.
La începutul lunei Mai anul 1909 au venit iară patru
zidari italieni, ca să continue lucrările ce s’au terminat
abia în toamnă. In 5 Iunie P. S. Sa Episcopul Dr. Vasile
Hossu și-a întrerupt vizitata canonică, ce o facea în Țara
Hațegului, și însoții de dl. canonic loan Boroș, de secre­
tarul Dr. Daniil Fireza și de scriitorul acestor șire, a
venit la mănăstire ca să vadă ce și cum s’a lucrat până
atunci și a rămas pe deplin multemit cu starea lucrurilor.
Cu aceea ocaziune desfăcânduse padimentul bisericei,
care era de tot putrezit, s’a desfăcut și mormântul Doamnei
Zamfira. S’a aflat o groapă zidită, simplu și primitiv, cu
piatră și acoperită cu lespezi de piatră pe cari era așe­
zată inscripția descrisă înlr'alt loc. La un capăt al groapei,
într’o lădita pătrată, putregăită, s’au aflat îngrămădite oase
și două craniuri, unul mai mare și altul mai mic. Acest
din urmă poate să fi fost al copilei despre care spune
tradilia că a aflat’o Zamfira în pădure și a dorit să fie
înmormântată cu dânsa la un loc. Toate semnele arată
că mormântul a fost cândva, poate când s’a pustiit mă­
năstirea în anul 1762, deschis si jăfuit. Noi am adunat
cu pietate acele oase, le-am pus într’o lădifă nouă și ce­
tind ecfeniile și deslegarea mortilor le-am așezat iară în
groapă. La cele două capete ale groapei, așezate perpen­
dicular ca să se razeme pe ele piatra cu inscripția, s’au
aflat niște frânturi de pietre purtând urme de inscripții
slavone. Pe una care e mai bine conservata se pot ceti
96

cuvintele IO. MOI .... și anul 1580 luna (mșta.) Martie.

Precum se vede anul însămnat aci — 1580 — consumă
cu cel din epitafiul latin iar cuvintele IO. MOI .... încă
arată că aici este vorbă despre fiica lui Moise Voevod.
Dupăce s’a terminat cu zidirea casei, mulfemită dăr­
niciei P. S. Sale Dr. Demetriu Radu episcopul Oradei-Mari,
s’a reparat și biserica pe din afară și padimentul putrezii
s’a înlocuit cu altul de cement sau „terrazzo". Aceste
lucrări au costat suma de 827 cor. 59 fii. In 17 August
1909 a sosit la Hațeg marele nostru pictor bisericesc
Prof. Octavian Smigelski și am mers la Mănăstire, ca să
ia măsurile trăbuinciose pentru facerea planului, sau mai
bine a desemnului, iconastasului și picturei bisericei. Durere
însă că fiind dânsul cuprins în curând după aceea de un
morb greu si îndelungat, care li s’a repus, nu ne-a putut da
decât o mică schiță a iconostasului. Cu aceea ocaziune în­
cercând să radem stratul de var ce acoperea pictura, s’au
aflat icoane destul de frumoase, și deasupra ușei de in­
trare din pridvor în naia bisericei, am dat de urmele unei
inscripții care apoi în anul următor s’a cetit întreagă, fiind
de cuprinsul următor: „Aceasta sfântă Mănăstire Hramul
Sfântului loan Bogoslov s’au zidit din temelie de blago-
cestiva și creștina Doamnă Samfira fata blagocestivului
Domn Io Moise voevod Basarab din București la anul
7072 (1564); iar acum cu ajutoriul celui în Troiță slăvit
Dumnezeu s’a zugrăvit toată precum se vede cu bună­
voința și cheltuiala acestor numiti: Varlaam ieromonah
Toplita, ucenicul mieu Mihail și SI........... fecioarei popei
Balint și Teodosie......... fiind în mănăstire și Metodic
monah și Nichita monah în zilele ........... teasa Maria
Trezii; arhipăstoriu jării măria sa domnul Petru Pavel
Aron de Bistra la anul 7267 dela Hristos 17 (59)...........
Martie 13 zile fiind zugravi popa Simeon fecior.............
pop......... Pitești și ucenicul mieu Niculae” ’)•
Așa dară biserica a fost zugrăvită mai târziu ca
iconastasul și de alt zugrav, de popa Simeon din Pitești
care a zugrăvit la anul 1789 iconostasul din Denșuș.
Afară de lucrările pomenile mai sus, s’a mai regulat
’) Răvașul din Cluj a. 1910 Nr. 9—10 p. 312.
 97

și cursul apei făcânduse un zid bun de apărare, și s’a

prins în bazin de beton izvorul cu apa foarte bună, căreia
poporul îi atribue putere făcătoare de minuni.
Zidirea casei și lucrările pomenite acuma au costat
suma de 9619 cor. 01 fii., pentru acoperirea cărei sume
a trăbuit să mai împrumutăm dela biserica din Denșuș
1809 cor. 01 fii. Dar la rugarea bunului nostru arhiereu
ministerul ungar de culte și instrucțiune publică, în anul
1911 ne-a mai dat un ajutor de 3000 cor.1) din care s’a
plătit datoria și s’au cumpărat 6 ac[ii de ale institutului
„Hăfegana”.
Casa e cu etaj și zidită într’ un știi frumos, în formă
de villă, având și un cerdac sau foișor șpafios de unde
se deschide o priveliște frumoasă spre poiana mănăstirei
și spre dealurile d’imprejur. în etaj sunt cinci odăi de lo­
cuit iar în parter o odaie, culină, camară și pivniță. într’alt
Ioc s’au zidit în timpul din urmă și superecificatele
economice. Iar cunună la toate aceste le-a pus dărnicia P. S.
Sa episcopului Dr. Vasile Hossu, care cu spese îmsăm-
nate a mobilat elegant toată casa, în care apoi a petrecut
mai multe săptămâni în lunile Iulie și August 1910. Tot
atunci se afla acolo și pictorul din Budapesta dl. Nagy
Endre, trimis din partea Comisiunii regnicolare ungare a
monumentelor istorice (Orszăgos miiemlekek bizotlsâga),
ca să vadă că oare picturile ce sunt sub stratul de var,
au vre-o valoare artistică ca să merite a fi conservate.
Durere însă că rezultatul ostenelelor sale nu a fost mul-
|emitor. Pictura mai vechie și mai de valoare, aflată pe
unele locuri, era acoperită de alta, ba chiar și de două
rânduri de pictură ulterioară. In multe locuri însă dis­
păruse ori și ce pictură și păretele strâmbat și corogit, era
acoperit de un strat gros de tincuială care la cea mai
mică atingere cădea jos în dărăburi mari. Astfel dară
înșelati în nădejdea de a afla o pictura vechie și de valoare,
ba convingândune, din inscripția dela a 1759, cumcă pic­
tura este în partea cea mai mare de atunci și cam primi­
tivă, și văzând păretii strâmbi și crepaji, P. S. Sa epis-
') Vezi Nr. 81 —1911 vicarial.

7
98

copul a dat ordin ca toată tincuiala să fie dată jos și

înlocuită cu alta, ca părefii să fie drepți și netezi, spre a
se putea zugrăvi din nou. Ca totuși să rămână ceva urmă de
vechime, s’au lăsat icoanele din pridvor, cari sunt destul de
bine conservate și se pare că sunt mai vechi decât pictura din
interiorul bisericei, dela anul 1759, și chiar mai frumoase
decât aceea. Icoanele reprezintă scene sau întâmplări din
viata Dlui. Isus Cristos. Din afară, de asupra ușei, încă
s’a conservat destul de bine, icoana S. loan „Bogoslovul”
patronul sau hramul bisericei.
După atâta jertfă și osteneală, mai rămânea ca să
se înfăptuiască dorința care a fost îndemnul de căpetenie
la săvârșirea lucrurilor înșirate până aci, adecă așezarea
unor cucernici monahi cari să păstreze cele făcute, să
suplinească cele ce mai lipsesc și să facă începutul restau­
rării ordului călugăresc al S. Vasile cef Mare. Și multe-
mită Domnului 1 că și la această t>nlă am ajuns, căci în
primăvara anului 1911 s’a așezat la mănăstirea noastră
Cuvioșia Sa P. Leon I. Mânu, fost egumen al vestitei mă­
năstiri rutenești dela Măria-Pocs în Ungaria, și acum se
mai află lângă dânsul ca novitii încă doi fra[i laici sau
călugărași. Și cunoscând zelul, priceperea și spiritul de
jertfă de care Cuvioșia Sa este însuflețit, avem nădejde
că mănăstirea odinioară atât de săracă și părăsită, nu-
numai va înflori și se va întări, dar va fi și maica altora
cari încă așteaptă să fie scoase și ridicate din ruină și
părăsire; și mai întâi a mănăstirei dela Plosca care încă
e pusă sub îngrijirea dânsului.
De închiere mai amintim încă o întâmplare fericită
și însămnată din viata Mănăstirei. în 19 Mai a. c. (1912)
în care zi s’a tinut în acest an hramul bisericei, Prea Sfinția
Sa Episcopul Dr. Vasilie Hossu, transferat fiind la epis­
copia Gherlei, dorind să mai vadă încă o dată aceste
frumoase plaiuri și să-și ia rămas bun dele iubitul cler și
popor din Țara Hațegului, a venit iară la Prislop și făcând
S. Liturgie în cerdacul casei ca să poată fi ascultată de
întreg poporul, venit în număr de 4—5000, Ia urmă, deși
încă suferind, cu glas emoționat a rostit dureroasele cu­
vinte de rămas bun. Aducânduși cu drag aminte de iubirea
 99

și de însuflețirea cu care acest bun popor pururea l a în­

tâmpinat, și convins fiind cumcă Maica Domnului, care
odinioară a înțepenii brațul fără de lege al calvinului și
a scăpat viata bunului arhiereu Petru P. Aron, i-a ajutat
și Sfinfiei Sale ca să se vindece de o boală grea, prin
care nu de mult a trecut, cu părin[ască dragoste i-a în­
demnat pe to[i, ca cu pietate și cu încredere să alerge
pururea sub scutul milostiv al Stăpânei preaîndurate, ca
să afle mângâiere și alinare în boalele lor sufletești și
trupești. Lacrămile și suspinele celor cari ascultau înduio-
șatele cuvinte, arătau că acele au pătruns în adâncul ini-
melor, unde neșterse vor rămânea și deapururea neuitate.
La urmă, promijind că nici când nu va uita acest prea­
iubit loc, podidit de lacrămi ne-a împărtășit tuturor arhie­
reasca binecuvântare. După praznic, simlind că aerul acela
curat și liniștea dumnezăiască îi înviorează sănătatea, Prea
Sfinția Sa a mai petrecut acolo câteva zile și mai târziu,
după sărbătoarea S. Sa Apostoli Petru și Paul, s’a reîntors
iarăși acolo ca să se odihnească înainte de ași începe
greaua misiune în noua sa eparhie.
Am amintit mai sus că de mănăstirea Prislopului
s’au t>nut și mănăstirile dela Vaca din comitatul Zăran-
dului și dela Plosca din comitatul Huneadorei. Se cuvine
dară să atingem și istoria acestor mănăstiri. Când și prin cine
s’a zidit mănăstirea dela Vaca nu se știe. Trăbue să fi
fost însă vechie și însemnată, căci episcopul P. P. Aron
la a. 1759') se îngriji de restaurarea ei ca să fie acolo
școală cu internat. în acel an aflânduse episcopul în
Zlatna, s’au presentat înaintea lui egumenul Varlaam dela
Prislop și protopopul Ghiura (Gyura) și cu aprobarea epis­
copului au închiat contract cu un zidar din Zlatna pentru
zidirea din temelie a mănăstirii. Pe atunci erau la mănăs­
tire și călugări. Dar în revoluția călugărului Sofronie,
mănăstirea a fost ocupată și prădată de neuni|i și numai
după multă umblare a episcopului Aron, a fost restituită
unifilor. însă călugări nu s’au mai așezat acolo și astăzi
mănăstirea este cu totul ruinată, iar pământul îl folosește

') Dr. A- Bunea 1. cit- p. 323; Șemalismul de Lugoj p. 471.

7*
100

preotul din București. Mănăstirea dela Plosca, acum paro­

hia Plosca-Baia (Ploszkabânya) încă nu se știe când și
cine o a întemeiat. Fiind însă aproape de Prislop și în
legătură de supunere cu aceasta, se poate să fi fost înte­
meiată chiar de cătră Nicodim. După unele documente '),
mănăstirea ar fi mai vechie decât cetatea Huneadoarei,
și ar fi fost înzestrată cu bunuri din partea familii Hunia-
deștilor. Despre vechimea mănăstirii mărturisesc și niște
cărji vechi cari acum se află în biserica unită din Hunea­
doara, unde au fost transportate împreună cu odăjdiile și
icoanele bisericii când cu pustiirea mănăstirii în a. 1762.
Pe atunci se aflau în mănăstire doi călugări, Paisie și
Teodosie cari s au lăpădat de unire și Teodosie dupăce
stătu și în temnilă și pribeji prin tara românească, se reîn­
toarse în Ardeal dând de lucru auctoritătilor ca un agi­
tator periculos ce era nunumai în contra unirii, ci și în
contra episcopului neunit Dionisie Novacovici2). Din ruină
s’a ridicat mănăstirea abia pe la începutul veacului al
XlX-lea, dar nu ca mănăstire locuită de călugări ci ca
parohie servită de preo(i de mir. La 1804 era filie la pa­
rohia Ghelar, iar dela 1808 ca parohie independentă cu
preoli stabili. Acum e parohie pusă sub patronatul era-
rului regesc, dar fără preot. Câțiva ani a fost administrată
de cătră preotul din Ghelar iar acum e pusă sub îngri­
jirea P. Leo Mânu dela Prislop. Mănăstirea și biserica
cea vechie au fost într’alt loc, departe cam ceas de
unde este biserica de acum. Locul încă a trecut în pro­
prietate privată și numai o cruce ridicată de un evlavios
creștin cu numele Alic, mai amintește că acolo a fost oare
când biserică. Locul acele se numește și acum: „Mănăs­
tirea Alicului”.
Dintre dascălii cari au fost oare când la această
mănăstire, se amintește unul cu numele Vasile Slurza
moldoveanul, care pe la anii 1683 și 1695 a scris în limba
română Ceaslovul și Octoichul3).
In anul 1762 această mănăstire încă a fost prădată
') Șemalismul de Lugoj p. 452.
’) Dr. A. Bunea I. c. p. 327-
*) Șemalismul de Lugoj a- 1903 p. 353.
 101

și pustiită iar clopotele, icoanele și odajdiile au fost duse

parte la biserica din Huneadoara parte la cea din Lin-
gina. O parte dintre acele vor fi fost înapoiate în urma
rezoluției episcopului Maior din anul 1775, dar cele mai
multe nu se vor mai fi întors acolo nici o dată. In bise­
rică se mai află patru icoane, pe iconostas, zugrăvite pe
la anul 1780 de cătră Popa Simeon Zugravul, cel care a
zugrăvit și biserica dela Prislop. Biserica de acum, care se va
fi zidit după pustiirea din anul 1762, s’a renovat în anul 1842.
Casă parohială este în stare destul de bună, darșcoala nu mai
e vrednică de acel nume, fiind numai o hurubă de grădele.
Mănăstirea are avere frumoșică, vre o 12 locuridecasăpecari
oamenii și-au zidit case și plătesc taxă. Mai are și o
pădure vrednică câteva mii de coroane.
Revenind acum la firul istoriei noastre, întrerupt prin
descrierea mănăstirei dela Prislop, constatăm cumcă de
pe timpul șederii urmașilor lui loan dela Prislop în scau­
nul mitropolitan al Bălgradului, până la unirea din a. 1700,
afară de cele spuse mai sus puține dale mai avem
despre starea bisericii Românilor din Țara Hațegului. Au
avut de sigur să sufere mult din partea calvinilor, ai căror
superintendenți î-și reservară jurisdictiunea asupra ferii
Hațegului, până la numirea mitropolitului Sava Brancovici
(1656). Ba considerând slăbiciunea acestui arhiereu în
fa|a calvinilor1), putem crede că și sub păstorirea lui
starea lor a fost cât se poate de tristă. In aceasta cre­
dință ne întărește faptul următor. între protopopii cari au
protestat în anul 1682 la principele Apafy în contra numirii
lui loasaf de mitropolit, a fost și potopopul loan din Tuștea2).
Și fiindcă satul Tuștea e abia 4—5 Kilometrii departe de
Hațeg, nu se poate crede să fi fost atunci protopop româ­
nesc și în Hațeg și în Tuștea. Trebue dar să presupunem
că după trecerea la calvinism a protopopului losif din
Hațeg, calvinii nu au mai suferit ca Românii să aivă aici
și un protopop ortodox, și așa a fost numit protopop preo-

') Dr. A- Bunea: Mitropolitul Sava Brancovici, Blaj 1906 p. 30

și urm.
2) Dr. A- Bunea: Vechile Episcopii p. 135.
102

tul loan din Tuștea. Mai târziu însă, poate după moartea
celor doi protopopi, le-a succes Românilor din Hafeg să
aivă iară protopop, căci între protopopii cari au luat parte
însemnată la actul unirii, a fost și protopopul George
din Ha|eg.
 CAPITOLUL V.

Dela Unire până la înființarea vicariatului.

1700—1786.
In astfel de stare ticăloasă se afla biserica româ­
nească din Ardeal pe la finea seclului al XVlI-lea, ajunsă
a fi „lipitură a bisericii calvine"1), când bunul Dum­
nezeii dădu mărijilor arhierei Teofil și Atanasie gândul
mântuitor de a-și întoarce privirea cătră singura stea mân­
tuitoare a creștinilor, cătră scaunul apostolic al Sfântului
Petru din Roma vechie. Binecuvântată fie în veci și
sfântă pomenirea lor, pentrucă după multe veacuri de
grozavă rătăcire, ne-au întors iară la sinul dulce al mamei
iubitoare, la leagănul strămoșesc, la izvorul curat al cre-
dinții adevărate și la obârșia sângelui românesc I Durere
însă, că măreaja lor operă nu a rămas nestricată și
netulburată de cătră vecinicii dujmani ai Românilor: cele
trei națiuni recepte și privilegiate din Ardeal, cărora s’a
adaus un dujman tot așa de perfid și periculos, ierarhia
sârbească din Bănatul timișan. Acestor dujmani, ajutaji
și serviti pururea de frați de ai nostrii orbitidepatimișiconduși
de meschine interese materiali, le-a succes a sparge unirea,
zădărnicind roadele ei, și a aduce asupra acestui neno­
rocit popor unul din cele mai mari rele, una din cele mai
desastruoase calamități'ce l’au putut ajunge: oarba ne­
unire, ura dintre frați, confesionalismul I Din aceste urîte
patimi, ațițate în contimu din partea numiților dujmani,
s’au pornit luptele neîncetate în contra unirii, lupte crân­
cene împreunate cu dureroase pierderi, cari au sfâșiat
mult încercata biserică română unită timp de doue sule
') G. Bari[iu, Istoria Transilvaniei I. I. p. 164.
104

de ani, și pe cari în parte Ie mai poartă și azi, durere

chiar și în contra fraților de același sânge, cărora nu le
este deajuns amarul ce ni-1 cauzează străinii, fără coope­
rează și ei la umplerea păharului chinurilor seculare 1
Dar nu este scopul nostru a descrie luptele și sufe­
rințele generali ale bisericii noastre, ci ne vom restringe
la descrierea lor, numai încât au atins și Țara Hațegului.
Să revenim dară la începutul S. Uniri l).
Mișcarea pentru unirea Românilor din Transilvania
cu biserica catolică a Romei, s’a pornit întâi pe sub ascuns,
prin lucrarea părintelui jesuit L. Baranyi, prin anul 1696,
și dupăce acestuia i-a succes a convinge pe mitropolitul
Teofil și pe clerul cu care el a venit în atingere, petre­
când mai mult timp în Ardeal, mitropolitul în luna Februarie
1697 a convocat sinod general Ia Alba-Iulia. Sinodul în
21 Martie a hotărîl că, pe lângă anumite conditiuni, pri­
mește unirea. Intre cei 12 protopopi cari au subscris hotă-
rîrea acestui sinod, protopopul din Hațeg nu se află. Lipsa
lui, conziderând importanta acestui scaun protopopesc,
numai așa o putem esplica, dacă admitem că protopopul
loan dela Tuștea care, precum am văzut, după trecerea
la calvinism a protopopului losif din Hațeg, a ajuns proto­
popul acestui district, a murit și hăteganii încă nu ajun­
seră a-și avea protopopul lor.
Murind într’ aceea mitropolitul Teofil, următorul lui
Atanasie a continuat lucrarea începută de el și în 7 Oc-
tobre 1698 a convocat sinod, în care s’a hotărîl din nou
îmbrățișarea unirii. La acest sinod a fost de fată și proto­
popul George din Ha[eg care a subscris cel din tâi hotă-
rîrile lui. Același protopop a subscris cu 35 preo|i ai sei
și memorabilul manifest al adunării din 5 Seplembre 1700.
Dar precând clerul român, în frunte cu mitropolitul,
căutau să scape de perire biserica și neamul românesc,
să se smulgă din ghiarăle ucigătoare ale calvinismului și
să se alipească la sinul cald al mamei Roma, nici cal­
vinii nu au încetat cu uneltirile și amăgirile lor, ba poate
') G. Barifiu op. cit. p. 159 și urm-; P. N- Nilles: Symbolae ad
ttluslraudam historiam Eulesiae or. etc. Oeniponte 1885 t- 1. p. 161
și urm.
 105

că chiar atunci desvoltau și ei mai mare zel pentru a

abate pe poporul român dela unire. Aceasta se vede din
cuvintele lui Petru Bod care scrie, că mai mulji nobili
calvini din comitatul Huneadoarei, printr'o scrisoare a lor
din 28 Novembre 1700, asigurau pe preo|ii români calvi-
niti, că vor fi apărați împotriva oii cui s ar atinge de privi­
legiile de cari se bucurau'). Cuvintele lui P. Bod credem
că se referesc la acei zece preoți, în contra cărora mitropolitul
Atanasie s’a plâns în 26 Octobre 1700 cardinalului Kollo-
nits, că slujesc după ritul oriental, dar sunt uniți cu cal­
vinii și cere să mijlocească un decret dela Împăratul, prin
care acei preoți să fie siliți a se ținea întru toate de bise­
rica calvinească și să nu amăgească și pe oameni și pe
Dumnezeu cu purtarea lor. Acei preoți credem că au fost
din Țara Hațegului, unde vor fi fost de pe atunci biserici
calvinești în satele în cari le aflăm mai târziu și unele
stau până azi.
Ba poate că pe lângă cei zece vor mai fi fost și
alti preoți și multi mireni cari jineau la calvinism, căci în
actele sinodului din 5 Septembre 1700 se zice că Românii
din comitatul Huneadoarei, din orașele Sibiiu și Brașov,
numai cu mare greutate s’au înduplecat a subscrie mani­
festul unirii, dar la urmă tot l’au subscris **). Pe cei dintre
Sași îi va fi reținut frica de aceștia și interesele materiali,
iar pe cei din comitatul Huneadoarei intrigile și momelile
calvinilor. Va fi trebuit dară să desvoalte mare zel proto­
popul George din Hațeg, ca să înduplece pe clerul și popo­
rul seu la îmbrățișarea sfintei uniri. Și poale că pentru
aceea a fost distins între toti protopopii, 54 la număr,
cari au fost de fată la instalarea lui Atanasie în 25 Iunie
1701, ca să șadă în cea dintâi trăsură boierească alături
de tatăl episcopului3).
După închierca unirii, cât timp a trăit Atanasie (1713)
și pe timpul episcopului loan Patachi (1715—1727), nu am
aflat nici o însămnare cu privire la starea bisericei
din Țara Hațegului, dar credem că nici aceasta nu
*) Vezi mai sus p. 59.
*) Nilles op. cit. p. 246.
8) G. Bariliu 1. cit. p. 205.
106

a fost cruțată de tulburările pornite în contra unirii

din partea șarlatanului Nagyszeghi și a pseudo epis­
copului loan Circa din Botez, de cari s’au folosit mag­
nații calvini ca să tulbure pacea bisericii și să abată
pe Români dela unire la calvinism. Aflăm însă că
în anul 1729 era protopop unit în Hațeg, căci în relațiunea
misionarilor jesuiți din acel an ')> se zice că petrecând
părinții lesuiți în Hațeg au ținut două instrucțiuni, sau
predici și pentru Românii uniți și instrucțiunile au fost
tălmăcite pe limba românească de cătră protopopul unit
din Hațeg care știa și ungurește. Ba au fost chiar traduse
și scrise și românește ca să le poată spune și într’ alte părți.
Insă de o parte tulburările amintite mai sus, iar de
alta asupririle pe cari aveau să le sufere preoții uniți dela
domnii feudali, rebeli ordinațiunilor și diplomelor împără­
tești, au îndemnat pe mulți să treacă iară la neunire.
Poate că din această cauză se va fi strămutat și scaunul
protopopesc dela Hațeg la Grădiște, căci în conscripția
din 1733 făcută de episcopul I. I. Klein’), protopopiatul
Hațegului nu mai ocură, ci satele de pe teritorul lui sunt
conscrise sub numirea de Archidiaconatus Gradistiensis.
Ori poate că după moartea protopopului amintit mai sus,
va fi fost numit protopop preotul din Grădiște care însă,
precum se întimplă une ori și acum, nu s’a strămutat la
Hațeg, ci a condus districtul din Grădiște de unde și-a
luat apoi și protopopiatul numirea. Mai târziu însă, pre­
cum vom vedea, scaunul protopopesc al acestui ținut iară
a fost în Hațeg.
Credem a fi interesantă o asămănare între datele
cuprinse în statistica sau conscripția din anul 1733, și între
cele publicate mai pe urmă în Sematismul din anul 1903.
In anul 1733 în protopopiatul Grădiștii, acum vica­
riatul Hațegului, erau 73 sate cu 2754 familii sau, soco­
tind câte 5 membrii de familie, 13.770 suflete. In 1903 au
fost 88 sate cu 44.576 suflete; deci cu toate că în vremîle
următoare au trecut mai multe sate la neunire, numărul
sufletelor gr.-cat. e mai mult ca întreit. Neuniți erau atunci
') Nilles op. cit. t- II. p. 928.
’) Dr. A. Bunea : Episcopul 1. 1. Klein, Blaj 1900 p. 302 și urm.
 107

în 11 sate cu 11 preoți, acum sunt, amestecati cu unitii,

în 7 sate cu 6 preoți, iar sate curat neunite sunt 12.
Preoți erau în 1733, 68 și un diacon iar în 1903 preoți
53 și nici un diacon. Pre cum se vede numărul preoților
e mai mic acum, cu toate că de atunci s’au înființat mai
multe sale și numărul sufletelor e mai mult ca întreit.
Aceasta se poate explica așa că în 1733 erau și câte
5—6 preoți într’un sat, iar acuma sunt 2—3 sate la un
preot. Căsi parohiale erau 18 și nici o școală, acum sunt
41 căși parohiale și 29 școale.
Biserici erau 79, acum sunt 78. Scăderea numărului
bisericilor se explică așa, că prin tulburările pornite mai
târziu în contra unirii și prin trecerea la neunire, s’au pierdut
19 biserici iar 3 sau dărîmat fără se mai fie zidite; în
schimb s’au zidit biserici în 21 sale gr.-cal., cari la anul
1733 cea mai mare parte nici nu existau.
Averea bisericilor, adecă porfiunea canonică a preoți­
lor, pentrucă bisericile pe semne nu aveau avere deose­
bită cum au azi, Ia 1733 a fost: fânati de 29 cară de
fân sau 18’/» jugere și arător de 118 cubule de sămânță
sau 59 jugere, în 1903: beneficiul parohial 1095 jugere,
beneficiul cantor-docental 226 jugere. Bani la 1733 nu
aveau bisericile nimic iar în 1903: 78.563 cor. și în reali­
tăți 1363 jugere; școalele: 3658 cor. și realități 73jugere.
S ar părea puțin acest spor în 170 ani, dar dacă socotim
greutățile cu cari a avut să se lupte biserica noastră și
că nu a avut dela nime nici un ajutor, fără numai din
sudoarea bietului popor și-a făcut această avere, este în­
destulilor progresul făcut, maiales dacăsocolimșiaceeacătot
poporul a avut să susțină și să zidească bisericile, cășile,
parohiali și școalele, cari acum aproape toate sunt în stare
bună, ba unele chiar pompoase.
Ar mai fi de amintit aici și conscripția făcută la
anul 1750 de cătră vicarul, mai târziu episcopul P. P.
Aron, și publicată de cătră Dr. A. Bunea în foaia „Tran­
silvania" din Sibiiu Nr. IX—1901. In privința numărului
satelor și a sufletelor putină deosebire este între cele două
conscripții. In 1733 erau 73 sate cu 13,770 suflete, iar în
1750, 77 sate cu 13.416 suflete. A scăzut însă numărul
108

preoților uniți dela 68 la 32. Preot neunit nu se amintește

nici unul, măcar că nu e de crezut să nu fi fost. Asemene
au scăzut și pămintele bisericești, fiind în 1750 numai
27 jugere arător și ll'/i cositor. Se vede de aci că tre­
când poporul și unii preoți la neunire, au luat și pămân­
tul din mâna preoților uniti. Numărul preoților credem că
va fi scăzut, pe lângă defecjionarea unora, și din cauza că
după depărtarea episcopului Inocentiu Klein nu a fost
cine să mai hirotonească preoți.
Din conscripția din anul 1733 se poate vedea, că pe
atunci aproape toti Românii din Țara Hațegului erau uniti.
Dar de o parte agitațiile continue ale călugărilor veniti
pe furiș din apropiata Oltenie, iar de alta tulburările scor­
nite de cătră fanaticul emisar și unealtă a Sârbilor, călu­
gărul Visarion Sarai ’), au stricat mult unirii și în aceste
părți. Visarion nu a fost prin Țara Hațegului, dar a trecut
prin Deva și Orăștie, în anul 1744, de unde prea ușor va
fi venit vestea lui și la Hațeg, căci calvinii și agitatorii
rieuniji, de cari au fost în Hațeg totdeauna și sunt și acum,
se vor fi folosit de sigur de ocaziune ca să abată dela
unire pe poporul credul și sedus prin vestea sfințeniei
impostorului călugăr. Urmarea acestor tulburări și agita­
țiuni susținute și continuate de cătră călugării pribegi, ba
chiar și din partea unui pseudo episcop venit din Româ­
nia și așezat la mănăstirea Prislopului, a fost defecfio-
narea unei mari părți a Românilor din comitatul Hunea-
doarei. Insă prin măsurile aspre luate de cătră împără­
teasa Maria Terezia în contra agitatorilor și prin vizita-
tiile canonice ale episcopului Olsawsky dela Muncaci
(1745—6) și ale vicarului episcopesc P. P. Aron, tulbură­
rile s’au liniștit și cea mai mare parte a Românilor s’au
întors iară la unire. Cei din districtul Hațegului s’au întors
în anul 1749. La aceasta va fi contribuit și strămutarea
protopopiatului acestui t’nut dela Grădiște la Ha[eg, în­
tâmplată în urma decretului împărătesc din 18 Iunie 1747 2).
In anul 1750 scria protopopul Petru din Silivașul-de-jos.
lJ Dr. A. Bunea: Episcopul Klein p. 155 și urm.; G. Bariiiu op.
cit. p- 418.
’) Dr. A. Bunea: Episcopii P. P. Aron și D. Novacovici p. 382.
 109

Poate că el va fi fost numit protopop dar încă nu se va

fi mutat la Ha[eg. Restabilindu-se astfel liniștea au fost
trimiși, precum am văzut mai sus, la mănăstirea Prislop
călugării Varlaam și Nichita ca să întărească unirea în
aceste părți și să restaureze mănăstirea rău prădată pe
timpul tulburărilor amintite.
Pufin s’a putut însă bucura poporul unit de pacea
și liniștea atât de anevoie dobândită, • căci Sârbii, acești
veciniei dujmani ai poporului român și aspiranții nesățioși
la subjugarea bisericii române, au pornit o nouă uneltire
și au înscenat o noua luptă în contra unirii'). Mitropoli­
tul sârbesc al Carlovetului Paul Nenadovici, folosindu-se
de mâhnirea ce cuprinsese pe Românii uni|i în urma ab-
zicerii forțate a episcopului Klein, înlimplală în anul 1751,
trimise pe emisarii sei mai ales prin părțile sudice al
Transilvaniei, ca să agite poporul în contra unirii. Urmă­
rile agitațiunilor s’au și văzut îndată, căci încă în vara
aceluiași an, Românii din aceste părți pe unele locuri au
început a închide bisericile și a opri pe preoții uniti dela
funcțiuni. Luând însă guvernul măsuri aspre în contra
agitatorilor, tulburările încetară curând. Dar mitropolitul
numit nu se liniști, ci prin o circulară vicleană și plină
de neadevăruri relative la preoții uniți, îndemna iară pe Ro­
manii unifi sa ceară episcop neunit sârbesc dela Carlovet,
adecă să se lapede de unire. Această circulară a fost purtată
prin jară de mai multi agenti ai mitropolitului, cu gândul de
a răsvrăti poporul în contra Unirii, și numai prin măsurile
aspre luate de cătră guvernatorul Ardealului, care prinse
și încarceră pe agenfi, și prin aprobarea acelor măsuri
din partea împărătesei, se mai potoliră tulburările. Durere
însă că și această liniște a fost de scurtă durată, căci
Sârbii nu au încetat cu uneltirile, folosindu-se de aslă-
dată de fanatismul și perversitatea alor doi agitatori de
ceea mai rea specie. Aceia au fost popa luon din Aciliu,
care a agitat mai ales prin scaunele săsești, și călugărul
Sofronie a cărui activitate s’a estins cu deosebire în comi­
tatul nostru, al Huneadoarei. Dintre scaunele săsești în-
fitiate de agitațiile popii luon dela Aciliu a fost și acela
') Dp A. Buneg op. cit. p. 6 și urm-
110

al Orăștiei unde s’a făcut neunire în mai multe sate. Și

credem că neliniște va fi fost și în părțile Hațegului.
Aceasta se poate deduce din faptul, că episcopul Aron
în anul 1759, adecă după încetarea tqlburărilor pornite
de cătră popa luon, a făcut visilatiune canonică și în
districtul Hațeguluil), unde nu numai agentii sârbești dar
și calvinii tulburau neîncetat pe Românii uniti. Cu aceea
ocaziune a și avut episcopul cu calvinii din satele Clopotiva
și Galați conflicte mari, pentru violentele ce le comiteau
aceștia fată de Români cu cari foloseau biserica în comun 234).
Calvinii îngâmfati și intoleranți, nunumai că conturbau pe
Români în tinerea serviciului divin și le batjocoreau și
profanau sacramentele și sacramentalele lor, fără și ajitau
poporul să treacă la neunire și să scoată pe uniti din
biserici, ceea ce s’a și întimplat în mai multe locuri. Și
de aceasta crimă erau vinovati nunumai oameni privati
ci și unii funcționari de ai comitatului, cari ar fi trebuit
să fie păzitorii legilor, ai păcii și ordinei iar nu agitatori.
Pe acești funcționari îi admoniază guvernul Transilvaniei
prin ordinatiunea sa din 20 April 1759’), în care dupăce
constată, că unii funcționari nunumai că nu împiedecă
pe tulburătorii unirii, ci prin nepăsarea, ba chiar și prin
sfaturile lor, dau prilej la tulburări și agitări în contra
unirii, îi admoniază și îndeamnă, să se acomodeze ordi-
națiunilor maiestatice, să împiedece ori ce tulburare și
dacă ar afla că este undeva neliniște în popor, să rapor­
teze guvernului. în urma acestei ordinafiuni au fost prinși
unii agitatori și aruncati în temniță la Bobâlna. Dar vio­
lențele neuniților tot nu au încetat, de aceea în 11 Iunie
1759J) guvernul se văzu silit a da o nouă ordinațiune.
in aceasta se dispune că: dupăce popii neuniți au alun­
gat pe preoții uniți din casele parohiali, le-au cuprins
bisericile și îndeamnă poporul să treacă la neunire (az
gorog Kovăsznak amplectâlâsâra), cornițele suprem să
deie circular în toate satele, ca nime să nu cuteze a tul­
*) Dr A. Bunea op. cil- p. 153.
Nota : Despre acele conflicte se va vorbi mai pe larg Ia respec­
tivele comune.
3) Vezi: Arhivul comitetului Huneadoara Nr. 196—1759.
4j Arhivul comitatului Huneadoara Nr. 191—1759.
 111

bura liniștea publică. Casele parohiali și bisericile numai

decât să le reslitue preojilor uniți, să nu creadă minciu­
nile popilor neuniti: blăstemati, fără Dumnezeu și teme­
rari (gonosz, istentelen es vakmero) și să încunjure pede­
apsa de care se fac vrednici cei ce tulbură liniștea publică.
Popii neuniti și corifeii tulburărilor să fie prinși și trimiși
la Sibiiu. Fată de cei închiși la Bobâlna să purceadă
amăsurat ordinatiunilor de mai înainte. în același an, adecă
în 13 Iulie 1759, a apărut și decretul numit de tolerantă
al Curții din Viena ') prin care între altele se dispune ca
bisericile răpite de neunitii din districtul Huneadoarei, să
se restitue unitilor.
In urma acestor măsuri s’a făcut liniște și aproape
toate satele din acest comitat au rămas unite. Aceasta se
vede din proclamatiunea împărătesei Maria Terezia din
21 Martie 1760 ’), în care din comitatul Huneadoarei se
amintesc numai 6 sate, adecă: Bintinti, Gelmar, Pișkinji,
Rapolt, Rapoltul-mic și Bobâlna, cari erau neunite și tre­
buiau să fie supuse jurisdicjiunei noului episcop neunit
Dionizie Novacovici. Prin urmare în Țara Hațegului atunci
numai erau Români neuniti.
Dar auctoritătile civile nu au luat măsuri deajuns ca
să suprime dela început revolta pornită de cătră cel mai
înfocat dujman al unirii, a vestitului călugăr Sofronie, a
cărui sălbatică răsvrătire avu cele mai funeste urmări
pentru unire. înfricoșata revoltă a acestui fanatic impos­
tor cu toate desastruoasele ei urmări, este descrisă amă­
nunțit de cătră eruditul nostru istoric Dr. A. Bunea în
opul adeseori citat: „Episcopii P. P. Aron și D. Novaco-
vici“ p. 171—240. Aci vom aminti-o numai întrucât
a avut urmări destul de triste și pentru Țara Hațegului.
Sofronie și-a început activitatea în comitatele Zărand și
Huneadoara. Prin agentii sei și prin proclamatii minci­
noase, se încerca a tulbura poporul abia liniștit și a-1 atifa
în contra unirii. O astfel de proclamație, adresată locuito­
rilor din Brad, s’a trimis, în traducere maghiară, de cătră
guvernul din Sibiiu în 12 Novembre 1759 auctorilătilor
') Dr. A. Bunea op- cit. p. 161.
’) Dr. A- Bunea op, cit- p. 174.
112

comitatului Huneadoarei ’). dispunând ca fără sgomot și

cu mare băgare de samă, să cerceteze dacă mai sunt
asemene tulburători în comitat, și dacă vor fi să-i prindă
și să înștiințeze guvernul. în proclamație zice Sofronie, că
Maiestatea Sa a lăsat deplină libertate ori cui de a fi
unit ori neunit, și pe baza acestei libertăți, se va face in­
vestigație ca să se statorească cine de care rit vrea să
se tină. Și dacă ei, cei din Brad, ar vrea să se tină de
ritul și de religia grecească, care stă sub puterea Ierusa­
limului (I) să fină adunare și să cuprindă în scris hotă-
rîrea lor, apoi împreună cu scrisoarea și cu banul Vlă­
dicului’), să-l caute la Deva, unde dacă vor mai avea
și alte treburi le va isprăvi și pe acelea. La urmă adauge
că să ia dela preojii uniti chieile (bisericilor) și pe ei să-i
conzidere numai ca pe niște oameni simplii, prosti. Pro­
clamația poartă datul 6 Octobre 1759 Și o subscrie: Eu
Popa Sofronie. Din acest document se vede viclenia fără
seamăn a ticălosului de călugăr. La îpceput voiește să
apară ca unul ce respectă decretul de tolerantă citat mai
sus, și nu face nimărui silă de a fi neunit. La urmă însă
î-și arată firea rea și ticăloasă de asupritor al preoților uniti,
pe cari îi degradează la treapta de oameni simpli. Din
faptul că poruncește să se ia chieile bisericilor dela
preoții uniți, și din aceea că cere să aducă și banul
Vlădicului, se poate deduce că proclamația a fost adre­
sată nunumai celor din Brad ci și altor aderenti ai sei
din Zărand.
Din comitiva, arătată mai sus, cu care această pro­
clamație a fost trimisă auctoritatilor civile ale comitatului,
se poate deduce că Sofronie în urma acestei proclamatii
a fost arestat și închis cu ceialalti agitatori Ia Bobâlna.
De acolo însă a fost eliberat de popor cu puterea în 13
Februarie 1760, și de aci încolo ținu în adevărată groază
nunumai pe preoții uniti, ci chiar și auctoritătile civile și
militare din Transilvania, cari până la venirea generalului
Bucow în Transilvania, întimplată în 30 Martie 1761, erau
neputincioase fa|ă de acest teribil și viclean revoluționar.
') V. Arhivul comitatului Nr. 197—1759, copia în anexe.
’) Nota: Florenul ce trebuia să-l deie Vlădicului în lot anul
fiecare sat.
 113

Astfel dară Sofronie avu timp mai mult de un an

de zile, de a afita poporul din mai multe comitate în
contra unirii, cauzândui acesteia pierderi cari nici când
nu s’au mai reparat deplin. Intre (inuturile în cari unirea
a suferit mai mult pe urma acelei revolte, au fost și ținu­
tul Huneadoarei și al Hațegului. In Huneadoara chiar
și protopopul Zaharie cu tot clerul și poporul seu a trecut
la neunire în toamna anului 1760. Acestora le-au urmat,
pe cum s’a arătat într’alt loc și călugării dela mănăstirile
Plosca și Prislop, ceea ce a atras după sine și pustiirea
acestor mănăstiri. Protopopul Huneadoarei s’a întors iară
la unire dar aceasta tot nu s’a mai recules deplin și acum
în acel district putini credincioși are biserica noastră.
Cumcă ținutul Hațegului încă a fost neliniștit pe urma
tulburărilor lui Sofronie, se vede din scrisoarea guvernului
transilvan din 26 August 1763, în care se spune că dupăce
protopopul Gradiskai (Grădișteanul) dela Hațeg s’a plâns,
că voind să ia biserica din Tuștea, care prin comisia de
dismembrare fusese dată unitilor, poporul s’a opus. Drept
aceea guvernul îndrumă auctorităjile administrative să deie
protopopului mână de ajutor ca să cuprindă biserica').
In Țara Hațegului însă, multemită Domnului 1 unirea
s’a întărit și cu toate luptele ce a avut să le mai poarte
încă multă vreme, suferind și pierderi dureroase, a rămas
totuși puternică și domnitoare până în ziua de azi. Și
această fericită conservare și întărire a mult încercatei
noastre biserici în acest istoric pământ strămoșesc și prea
frumos colt de tară, este a se multemi, după darul Prove-
dinfei, institutiunii vicariatului foraneu episcopesc, la care
cinste s’a învrednicit a se ridica la anul 1786, prin stăru­
ința fericitului episcop loan Bob, protopopiatul român unit
al Hațegului.
‘) Nr- 154—1763 în Arhiva comitatului din Deva.
 CAPITOLUL VI.

Dela înființarea vicariatului până în zilele

noastre. 1786—1912.
Cu toate diplomele, decretele și ordinatiunile nenu­
mărate ce le-au dat împărajii Austriei și guvernul Tran­
silvaniei, timp de 100 de ani, pentru apărarea unirii, și
pe lângă toate măsurile aspre în contra 4eliuri|ilor și nu-
măroșilor ei dujmani, aceștia nu au încetat cu uneltirile
și agitările în contra ei. E drept că patriarhii sârbești, prin
numirea episcopului neunit de naționalitate română în
Transilvania, au pierdut ori ce drept și prilej de a se
amesteca în trebile religioase de aici; iar de altă parte
calvinii văzând zădărnicirea nizuinfelelor de a atraga pe
Români în tabăra lor, au părăsit lupta, pe terenul biseri­
cesc, în contra acelora, dar biserica unită tot nu s’a
putut bucura de mult dorita pace și liniște.
Rolul agenlilor sârbești și calvinești l’au luat acum
călugării din învecinatele principate române și preoții cari
se hirotoneau acolo, unde mâna arhierească se punea
ușor pe capul celor ce mergeau cu punga plină și se
reîntorceau cu ea goală, ca să și-o umplă de pe spinarea
bietului popor, pe care ei căutau pe toate căile să-1 atragă
pe partea lor. De așa docile și rentabile instrumente, se
foloseau cu plăcere în contra urgisitei uniri arhiereii, mai
mult greci, din terile vecine, crescuți în duhul pestilențial
al Fanarului, adăpost al celor mai urîte păcate și lăcaș
cu totul străin celei mai sublime vârtuti a evangheliei, a
iubirei creștinești. De apostolia ăstorfel de propovăduitori
întunecați și întunecători, nu a fost scutită, până aproape
de noi, nici Țara Hațegului, care prin pasul Vulcanului
 115

era în continue legături comerciale cu Oltenia. Pe această

cale, și mai mult prin vama cucului, străbăteau încoace
călugării dela mănăstirile din graniță și se reîntorceau
analfabetii hirotoniti dincolo, ca să facă dincoace tulbu­
rări și desbinări între frați. Văzând așa dară bunul epis­
cop loan Bob, primejdia care amenința în conținu unirea
în Țara Hațegului prin intrigile agentilor descriși mai sus,
a aflat cu cale a așeza aici un priveghietor mai deștept,
un apărător mai destoinic, care prin calitățile sale mai
alese și prin auctoritatea mai mare a oficiului, să poată
mai bine apăra biserica în contra uneltirilor dujmane, să
întărească și păzască nevătămată temelia ei, adecă cre­
dința ceea adevărată a Romei vechi. Spre acest scop așa
dară cu dt. 21 April 1782 a propus ca protopopiatul Hațe­
gului să se ridice la demnitatea de Vicariat foraneu ').
Propunerea episcopului a fost primită și realizată în anul
') Nota. Vicarii foranei sunt ajutătorii episcopilor întru ocârmuirea
diecezelor. Numirea e luată din dreptul canonic apusean, dar instituia
însăși e cunoscută și în dreptul bisericesc oriental, sub numele de
„horepiscopi", încă de pe timpul sinodului întâi dela Nicea (can. 8.1-
După părerea cea mai probabilă, horepiscopii erau preo|i pe cari epis­
copii îi puneau să îi suplinească la sate, ori la orașe mai mici, și
astfel ei îndeplineau funcțiunile pe cari azi le împlinesc protopopii.
Se întâmplă însă une ori să fie numi|i horepiscopi și episcopi cari își
pierdusără episcopatul pe timpul persecu|iunilor, ori fusesără lipsi|i de
scaunul episcopesc pentru scăderea dela credință ori pentru alte vini.
Ei atârnau întru toate de episcopii diecezani și în satele sau orașele
lor, puteau hirotesi ipodcaconi, anagnosti și celeti. și puteau da scrisori
de recomandare sau epistole pacinice (literae pacificae); nu puteau
însă hirotoni preo|i și diaconi nici chiar când aveau darul arhieriei-
Dar fiindcă de multe ori abusau de puterea lor, arogânduși drepturi
episcopești. cătră sfârșitul veacului al IX-lea au fost suprimati șî în-
locui[i cu protopopii sau cu alli vicari episcopești- Intre aceștia sunt
în biserica noastră română unită și vicarii foranei, ale căror drepturi
și dalorinte în conciliul provincial întâi s’au slatorit astfel: „Datorinlele
vicarilor foranei precum și drepturile acelora, afară de dreptul onorific
al proedriei fală cu Protopopii, și afară de oare care jurisdictiune dele­
gată mai estinsă. convin cu cele ale Protopopilor ”. In provincia mitro­
politană greco-catolică de Alba-Iulia și Făgăraș, sunt cinci vicariate
foranee, unul în arhidieceză cu scaunul în Făgăraș, trei în dieceza
Gherlei, în Năsăud, Șimleu și Sigetul Marmaliei și unul în dieceza
Lugojului cu scaunul în Ha[eg Cel din Siget avea oarecând și un con-
sistor, acum însă e ca și celelalte: un protopopiat mai distins- Tot
asemenea este și arhidiaconalul părților sătmărene, cu scaunul în Carăii-
Mari, din dieceza de Oradea-Mare- Lit- Dr. loan Ra[iu. Inslilu[iunile
dreptului bisericesc. Blaj 1877 p. 314. 319—20; losif Papp—Szilâgyi.
Euchiridion juris eccles- or. Oradea-M- 1880 p. 146; Conciliul prov. 1.
Blaj 1886 p. 43; Mariu Theodorian, Dreptul canonic oriental. București
1907 voi. I- P- 145, voi. 11. p- 208, 221, 237, 274.

8*
116

1786, când prin decretul aulic Nr. 9614—1172, guver-

nial 8853, s’a înființai acest vicariat foraneu împreună cu
acela al Făgărașului cu dota[iune de 300 fl. din fondul
religionar. Din decretul citat se vede că scopul înființării
acestor două vicariate, a fost ca prin așezarea în aceste
mari centre românești a unor barbati întelepfi și luminati,
cari se poată instrua clerul și poporul foarte înapoiat, să
se împiedece „apostazia supușilor români care pro­
vine în cea mai mare parte, din ignoranta religi­
oasă atât de generală la acest popor și la clerul
seu". Totodată se înnoesc ordinatiunile date mai înainte
în favorul unirii și se îndrumă din nou comanda generală
din Transilvania, să împiedece vagabundajul călugărilor
cari vin din Valachia, ca să propage superstiția și fana­
tismul și să agite în contra unirei. In același timp refuză
cererea îndreptățită a episcopului, de a Ti conzidera[i ca
uniti aceia cari au primit oare când unirea și nu s’au
lăpădat formal de ea, ci se lin de neuniti numai din cauza
că: „le este odioasă numirea de uniți”, adecă aceia cari
nu din convingere fără numai de frica batjocurei celor-
alalti, sau din alte interese lumești s’au lăpădat de unire.
Asemene cazuri de: „respect omenesc” sau de lași­
tate se pot vedea și în zilele noastre mai ales prin Bănat,
undefrecărileconfesionale sunt încă la ordinea zilei. La urmă
se pune în prospect și dotarea preoților din dieceza Tran­
silvaniei cu o congruă îndestulătoare I Câte generatiuni
de preofi s’au perândat însă de atunci, murind loji cu
dorul congruei, pe care abia nouă ne-a fost dat să o vedem
realizată, dar în condifiuni grele și umilitoare, încât ne
vine mai mult să admirăm și să invidiem vărtutea înain­
tașilor noștri cari au trăit și murit în sărăcie, dar cel puțin
nu au fost espuși ispitei de a se umili și dejosi înaintea
mai marilor lumești, cari nu de dragul nostru, nici din
simjământ de dreptate ne dau plata, pe care avem de
altcum tot dreptul să o cerem, ci numai pentru ochii lumii
și cu gândul de a ne cere anumite servicii.
Pe lângă vicar s’a susjinut în Hațeg multă vreme
încă și oficiul de paroh, care avea să poarte grija sufle­
tească a credincioșilor din această parohie, fiind vicarul
 117

destul de îngreunat cu administrarea vastului seu district.

Iurisdictiunea vicarului, precum se vede din decretul de
numire al vicarului Ciril Țopa, la început se estindea
preste comitatele Huneadoarei și a Zărandului și preste
scaunul Orăștiei. Mai târziu s’a restrins la comitatul Hunea­
doarei, iar dupăce în anul 1862, prin decretul conzistorial
dl. 29 Martie Nr. 423, s’au înființat cele doue protopopiate
adecă al Ulpiei-Traiane și al Jiului, vicarul a rămas numai
cu protopopiatul Hațegului, de care se jin 26 parohii și
12 filii, așa încât vicarul, afară de facultatea de a da
unele dispenzajii de căsătorie, nu are jurisdic[iune mai
mare ca un protopop. Este însă titularul decanatului Hațe­
gului și ca atare, conform § 44 al statutelor diecezane
din anul 1883, are drept la titula și uniforma canonicilor
din Lugoj.
Cel dintâi vicar a fost ALEXANDRU FISCUTI, 1787—
1789. S’a născut în comuna Fiscut, comitatul Cojognei.
Studiile teologice ie-a făcut la universitatea din Viena.
Reîntors acasă a stat câtva timp la curtea episcopească,
apoi a fost trimis la Sibiiu pentru șludiarea noului metod
normal și după absolvarea acelui curs a fost numit ma­
gistru la școalele normale din Blaj. In anul 1780 fu trimis
ca paroh la Reghinul săsesc și încă tot în acel an ca
protopop la Bistrița. In 1784 a fost rechiemat la Blaj și
numit rector al seminarului, care oficiu l a purtar cu cinste
până la numirea sa de vicar al Hațegului întâmplată în
anul 1787. A răpausat în 8 Februarie 1789') și i-a urmat
M1HAIL TIMARIU sau TIMAR 1789-1805. A fost numit
îndată după moartea lui Fiscuti prin decretul regesc de
dt. 4 April 1789 Nr. 2564 dar a mai rămas încă câtva
timp ca secretar pre lângă episcopul, iar la Hafeg fu nu­
mit administrator T1RON DRAGOȘ sau DRAGOSY, care ca
preot militar luase parte la mai multe rezbele în contra
Prușilor și a Turcilor. Dupăce s’a așezat în Hațeg, a cerut
dela episcopul să fie el numit vicar definitiv, dar neîn-
voinduse episcopul a cerut intervenția comandei militare
și a guvernului transilvan, din care cauză s’a iscat între
episcopul și între acele auctorităji un conflict aspru, care
') Dr- 1. Raliu, in „Foaia școlaslică" din Blaj Nr. 11 —1909.
113

nu s’a rezolvat decât în anul 1800, poate prin moartea

lui Dragoș, căci în anul 1801 aflăm în Ha[eg pe vicarul
Timariu. Acesta a locuit câtva timp în Huneadoara, de
unde s’a mutat la Hațeg cătră sfârșitul anului 1800 când
să pierde urma lui Dragoș.
Vicarul Timariu a răpausat în anul 1805 și i-a urmat
protopopul Sibiiului CIRIL ȚOPA(CZOPA) 1805—1811. Fiind
om cu școale mai înalte și plin de zel, a fost foarte bine
ales pentru acest oficiu, pe acel timp împreunat cu multe
greutăți. Dar un proces urît pornit împotriva lui îndată
după numireai de vicar, proces care l a costat timp, oste­
neală și parale multe, l’a silit să călătorească și să pe­
treacă cu lunile pe la Sibiiu, Blaj, Strigon și Tirnovia. Iar
în timpul absentei lui, turma părăsită a fost espusă la
prada neuni[ilor, cari s’au folosit de ocaziune spre a tul­
bura și a abale dela unire mai multe sale. Procesul de
care e vorbă, l’a pornit un neguțător ambulant (graeculus)
cu numele Dumitru Pop Preda din Sibiiu în 20 Septembre
1805, și condus fiind cu puțin simt de dreptate de cătră
oamenii conzistorului din Blaj, a eșit rău pentru Țopa la
forul I. care l’a suspendat dela ordul preoțesc și l’a lipsit
de oficiul vicarial. In contra acestei sentințe a apelat la
scaunul mitropolitan din Strigon, care l’a absolvat de sus-
penziune dar a decis să fie transferat la alt beneficiu în
altă parte a diecezei. In contra acestei sentințe a apelat
la scaunul primatial, care în 19 Novembre 1808 l’a resti­
tuit in integrum, adecă atât în oficiul cât și în beneficiul
vicarial. Pe timpul absentei lui Țopa, vicariatul a fost admi­
nistrat de cătră preoții losif Laszlo din Rău-alb și loan
Oneasă din Coroieșli.
Ciril Țopa, după cum se poate constata din scriso­
rile rămase dela el și păstrate în Arhivul vicarial, s’a
născut la anul 1758 (locul nu-l spune). A studiat teologia
și filosofia în Buda, Viena și Agria. La anul 1786 a fost
numit paroh și protopop în Sibiiu și ca atare a făcut ser­
viciu și de capelan militar în timp de pace și în timpul
războiului cu Turcii. In anul 1793 și dela 1796—99 a fost
profesor de teologia morală și prefect în seminarul din
Blaj, fiind suplinit în parohie prin alti preoți. In anii 1794
 119

și 1795 a cerul să fie numit catehet în Blaj și director

al școalelor unite din Transilvania, în locul lui Gheorghe
Șincai amovat din acel oficiu, dar nu a reușit. In 1805
a cerut dela episcopul Bob să fie propus guvernului spre
a fi numit vicar la Hațeg, și în același timp a cerut și spri­
jinul comandantului trupelor din Sibiiu.
In urma acestei cereri el este numit vicar în 18 Iulie
1805, administrează însă și Sibiiul până în 1806. Am spus
mai sus că, pe timpul procesului seu, Țopa a fost absent
mai mult timp din Hațeg, și de aceea agitațiunea împo­
triva unirii încă a fost mai vehementă și mai periculoasă.
De aceea Episcopul în 13 August 1806, precând Țopa se
afla în Blaj, îl încunoștiniază că în urma mandatului
guvernului, a dispus ca să se facă instrucția de 6 săptă­
mâni în 15 comune și adecă : Nucșoara, Galați, Livezel (azi
Livezeni),S.Măria-Orlea, Mălăiesti, Petros, Valea-Dîljii, Sub-
celate, Sălașul-de-sus, Merișor, Sibișel, Balomir, Râușor,
Petrila și Fărcâdinul-de-sus. De aceea îl provoacă să meargă
numai decât la Hațeg și să aleagă trei sau patru preoți, cari să
tină instrucțiunea și să se nizuiască și dânsul, în con-
(elegere cu funcționarii comitatensi, să lumineze pre cei
ce voiesc să deficieze. In urma acestei provocări Țopa a
și călătorit la Hațeg, căci în 24 Octobre 1806, cere dela
comisia guvernială ca pe baza diplomelor leopoldine din
1691 și 1699 și a decretului împărătesc din anul 1702,
senatorii orașului Hațeg să fie aleși numai dintre uniti,
într’ aceea tulburările în contra unirii se continuă și ast­
fel episcopul Bob, în urma mandatului aulic din 13 Iulie
1808, provoacă pe vicarul Țopa să facă un raport amă­
nunțit asupra mișcărilor religionare din valea Hațegului.
Vicarul cu dt. 18 Ianuarie 1810 într’un raport lung, care
conține date interesante '), arată că comunele Ohaba-de-
sub-piatră, Ceopea, Nălati-Vad, Bărești, Săcel, S. Petru,
Unciuc, Rea, Râușor, Nucșoara, Mălăiești, Petrila, Livezeni
și o parte din Hațeg, Băiești și Salașul-de-sus, de fapt s’au
desunit. (Așa au rămas până azi). Alte 15 comune între
cari: Subcetate, S. Măria-Orlea, Balomir, Fărcădinul-de-
sus, Găuricea, Galați, Sibișel, Valea-Dîljii, Petros și Merișor
’) Se va reproduce mai pe larg la isloricul singuratecelor parohii.
120

sunt în pericul de a trece ta neunire. (Au rămas însă

până azi unite). Pentru împiedecarea defectionărilor, cere
dela episcopul să mijlocească aplicarea aspră a decre­
tului despre instrucțiunea de 6 săptămâni și a aceluia
prin care se oprește trecerea în massă dela o religiune
la alta; să se restitue bisericile și porțiunile canonice în
comunele cari pe cale nelegală au defectionat, precum și
bisericile ocupate de cătră calvini în Hațeg, S. Măria și
Galaji; să se deie preoților și cantorilor porțiune canonică
și să se deschidă o școală națională unită în Haleg. Pe
baza acestui raport și în urma propunerii episcopului, s’a
esmis o nouă comisiune invesligăloareAceasta și-a în­
ceput activitatea în 20 Octombre 1810 și o a continuat din
sat în sat 2 ani și în 1812 susternu la guvern raportul
seu, de unde numai după 16 ani, adecă în 14 Iunie 1828
sosi rezoluția definitivă. Cuprinsul acestei rezolutii, care
arată rezultatul luptei îndelungate a bisericii noastre în
contra neunirii și ne înfătisază tabloul trist al unei dintre
cele mai deplorabile perioade a luptei intre frajii de ace­
lași sânge, îl vom da la anul respectiv (1828). Această
întârziere însă a pricinuit cele mai mari rele sfintei uniri;
căci văzând neunitii că nici o putere nu ne stă întru aju­
tor, au continuat negena|i uneltirile lor; iar dacă măsu­
rile arătate de vicarul Țopa și din partea comisiunii s’ar
fi luat imediat, astăzi vicariatul Hațegului ar avea cu totul
alt aspect și nu s’ar vedea în Hațeg majoritatea neunită
și aproape de sediul vicariatului comune întregi neunite.
Așa însă comunele trecute la neunire fără observarea
prescrierilor ordinafiunilor împărătești, au rămas lot ne­
unite, iar în Hațeg turbulenlii conduși de căpitanul sârb
Arsenie Gyurischich, pe la anul 1818 și 1819 î-și făceau
trebile lor, și astfel în loc de a avea sub conducerea vica­
rului un ținut compact, de o lege ca și de o limbă, avem
unul frânt și uneori învrăjbit.
Revenind la activitatea vicarului Țopa, din actele
autentice aflătoare în arhivul vicarial, vedem că el pe
timpul comisiunii amintite s’a luptat mult, cu deosebire
pentru redobândirea bisericii și a ridicării unei școale în
Semalismul D. Lugoș p. 421.
 121

Ha|eg, precum se va arăta mai amănunțit în istoricul

acestei parohii. In același timp a vizitat comunele din
valea Jiului și împreună cu susternerea protocolului vizita-
țiunh, a cerut dela episcopul denumirea unui paroch în
Vulcan, care să fie și protopop al Jiului, spunând că ma­
terialul pentru zidirea bisericii e gata și prefectura militară
a promis banii de lipsă la zidire. Episcopul însă cu dt.
6. Februarie 1811 răspunde, că fiind acolo puțini credin­
cioși și nefiind nici biserică, nici porțiune canonică nu
află de lipsă înființarea protopopiatului.
In acelaș an 1811 la 18 Decembre, răpausă vicarul
Topa și prin testament a lăsat o parte din averea sa
neamurilor, alta bisericilor unde a slujit, adecă celor din
Sibiiu și Hațeg, iar a treia parte săracilor. Biblioteca a
rămas urmașilor sei în oficiu și în mare parte stă și azi').
Lui Ciril Țopa i-a urmat IOAN RADULY sau RADU2)-
S’a născut în comuna Ernia-mare la 23 Ianuarie 1777.
Ce școale va fi învățat nu se știe. Dela a. 1801 —1809 a
fost paroh și protopop în Murăș-Vașarhei, de unde fu
strămutat în același oficiu la Reginul săsesc, iar în 7
Ianuarie 1812 fu numit vicar al Hațegului și funcționă
până în 1818. Despre activitatea lui nu avem nici o măr­
turie. Puțina sa avere a lasat’o prin testament „casei cei
vicărășești".
I-a urmat în Mai 1819, IOVIAN NOBILI, mai înainte
paroh în Șibot și teolog de Lemberg. Fiind însă bătrân
și bolnăvicios, puțin a putut lucra pentru întărirea bisericii,
care nici după atâtea lupte nu era cruțată de atacurile
neuniților. Cu deosebire însă în orașul Hațeg au fost mai
întețite tulburările, fiind agitatorii susținuți și încurajați de
cătră căpitanul sârb Arsenie Gyurischich. Totuși i-a succes
vicarului Nobili, precum se va arăta mai pe larg Ia orașul
Hațeg, să zidească, cu ajutorul darnicului episcop Bob,
între anii 1821—1829, frumoasa biserică din acest oraș.
’) Țopa s’a ocupat și cu literatura bisericească. A prelucrat o
Teologie morală. (N. lorga. Istoria Lit. Rom. în seci. XVIII- lom. p- 409.)
Dela el ne-a rămas și o epistolă călră S. Vulcan, precând era prefect
în seminarul din Lemberg. scrisă cu litere latine.
Așa e numit intro scrisoare a episcopului din 3 Mai 1809 și
într'o adeverință dată lui de cătră preoții din tractul M Vașarheiului.
122

într’ aceea soși la Episcopul rezolu[iunea de dl. 14

Iunie 1828, în cauza mișcărilor religioase din acest tinut.
In copie autentică se află în arhivul vicarial. S’a publicat în
stras în Șematismul de Lugoș 1903 p.421—22. Fiindcă con­
ține multe date interesante privitor la starea religioasă a mai
multor comune, o dăm aci în estras, reservându-ne a
reveni la ea la monografia respectivelor comune. S’a con­
statat de cătră comisiune, că din 36 de comune în cari
s’a făcut investigarea, numai în Hațeg era porțiune cano­
nică de 15 jugere escindată în a. 1808; în celelalte co­
mune nu era porțiune canonică, sau dacă se afla, era
supusă taxelor colonicale. Iar în comunele Ciopea, Bărești,
Săcel, S. Petru și Nălafi-Vad, după ce poporul a trecut
la neunire, au fost ocupate și locurile cari au fost mai
înainte ale unitilor. In urma acestora se dispune, ca întru
cât acest rău nu s’ar fi sanat ca să poată fi aplicati preoți
și învățători destoinici și să se împiedece trecerile la ne­
unire, în acele comune în cari partea cea mai mare s’a
declarat a rămânea unită, să se deie porțiune canonică
din teritorul comunal, unde este, iar unde nu e să fie
provocati proprietarii locului ca din al lor să deie pămân­
tul de lipsă la susținerea preoților, a cantorilor și a în­
vățătorilor, și dacă nu s’ar învoi la aceea, se va esmite
o comisiune care va avea grijă să se deie porțiunea ca­
nonică în sensul hotărârilor mai înalte ') și să se recâștige
pământurile ocupate în anii trecuti de cătră neuniti, sau
din partea proprietarilor localnici, cari se vede că se folo­
seau de ocasiunea binevenită a turburărilor religioase, ca
să jăfuiască puținul pământ ce-1 primisără pentru traiul
lor preoții uni[i. Și după ce s’a constatat că, mai ales
prin comunele de pe valea Jiului, sunt preoji cari au fost
hirotorni[i în România, s’a lăsat comitatului ca pe acei
preoți să-îi oprească dela funcțiuni, iar pe un popă din
Petrila care era corifeul neuni[ilor, să-l scoată din tara și
în locul acelor preo[i să denumească altii episcopul
din Blaj.
') Poate că aici este vorbă de holărîrea guvernului transilvan din
15 Febr. 1780 Nr. 418, prin care s’a dispus ca, amăsurat inlenliunii
majestalice, fiecare preot unit să capete pământ arător de 20 cubule
și fânaj de 15 cară.
 123

Cu privire la bisericile din Hațeg, Galați și S. Măria-

Orlea, cari au fost ocupate de calvini, se holărește că
acele în sensul art. de lege 55 din 1791 nu se pot lua
dela reformați, dar se îndrumează comitatul să se îngri-
jască ca acolo, unde sunt uniți în număr destul de mare,
să li-se deie loc din teritorul comunal ca să-și poată zidi
biserică. Cu privire la înființarea de școale naționale ro­
mâne, rezoluția definitivă se amână până ce Comitatul
își va face raportul seu cerut prin decretul aulic de dat.
2 August 1824 Nr. 2230. Referitor la validitatea trecerilor
la neunire, s’a constatat că acelea în cele mai multe co­
mune, s'u făcut în mod nelegal. Așa cei din Bărești,
Săcel, S. Petru, Nălați-Vad și Unciuc, s’au adunat toți în
curtea unuia cu numele Toma Nicoară și acolo intre rî-
sete și glume proaste, au luat parte la instrucțiunea de 6
săptămâni. Locuitorii din Băiești, Ohaba-de-sub-pialră,
Sălașul-de-sus și Ciopea, nu s’au supus de loc instrucțiunii,
iar cei din Rea numai 14 zile au ascullat’o. Cei din Hațeg,
contrar instrucțiunilor împărătești, au primit instrucțiunea
numai o dată și ambe sexele laolaltă, dar nici despre
aceasta nu au testemoniul cuvenit. Așa dară, în'ru cât
numitele comune ar voi să treacă după toate formele
legali la neunire și vor cere instructori, episcopul să tri­
mită preoți destoinici, cari cu blândețe și cu pricepere
să-i instrueze și să le deie atestat în regulă despre primita
instrucțiune.
La urmă se îndeamnă episcopul ca, sau însuși, sau
prin vre un bărbat distins și cu auctoritate, să visiteze
mai adese ori țara Hațegului, să grijască ca preoți hiro­
toniți în alte teri să nu funcționeze în parohii, și tot la o
jumătate de an să raporteze despre starea lucrurilor și
despre împlinirea acestor dispoziții. Această ordinațiune
s’a trimis episcopului în 28 Septembre 1829, și ca popo­
rul să aibă cunoștință despre ea, s’a publicat în toate sa­
tele prin comisari anume rânduiți. Episcopul cu dat. 11
Novembre 1829 Nr. 818, a trimis’o vicarului lovian Nobili
cu îndatorirea, ca în conțelegere cu preoții mai de frunte
și cu protopopul Niulae Bozsi, să deie informațiuni amă­
nunțite asupra punctelor 1, 2 și 4 ale acelei ordinațiuni.
124

Acelaș lucru îl urgitează cu dat. 26 Decembre 1829 și 11

Marlie 1830. Dar vicarul era om bătrân și bolnav, iar
protopopul Niculae Bozsi, care fusese încredințai cu tine­
rea instrucțiunii, puțin sirguincios în împlinirea dalorinjei
sale și astfel dispozițiile cuprinse în acea ordinatiune nu
s’au împlinit.
într’ aceea repausă în 2 Octobre 1830 și episcopul
Bob, iar vicarul capitular a cerut dela guvern ca până la
complinirea scaunului episcopesc, comunele amintite în
ordinatiune să rămână în starea în care au fost înainte
de 1828. In urma acestei cereri, guvernul a provocat ca-
pillul ca să mai deie unele informatiuni cu privire la exe­
cutarea decretelor de mai înainte, prin cari se ordinase
facerea instructiunei; de 6 săptămâni în mai multe comune,
și la efectul instructiunei și după un lung schimb de scri­
sori, guvernul cu dt. 2 Decembre 1831 Nr. 14.630 a comu­
nicat capitlului decretul aulic din 29 Octobre 1831 Nr.
3835, prin care rezolvirea definitivă a chestiei se amână
până după complinirea scaunului episcopesc. Tot odată
se dispune însă ca preoții veniti din altă tară să fie tri­
miși preste graniță, și în locul lor să se pună preoți uniti
ca să ferească poporul de amăgirile acelora.
După numirea sa de episcop, loan Lemenyi s’a ocu­
pat însuși cu sirguintă de resolvarea acestei chestiuni, și
ca să îndrepte acest rău pricinuitor de atâte alte rele, în­
dată după instalarea sa, adecă în 17 Iulie 1832, a ieșit să
visiteze parohiile din Țara Hațegului. Despre rezultatul
acestei vizilatii episcopul, cu dat. 8 April 1835 Nr. 331, a
făcut o relatiune fidelă îndreptată cătră Archiducele Fer-
dinand. Din această relatiune se vede că visitatia epis­
copului puțin efect a avut, căci: locuitorii din Petrila cu
toate că mai înainte au fost uniti, precum arată și matri-
cula lor până la a. 1829, după acest an au alungat pe
preoții uniti și mai bine lăsau pruncii nebotezati și în-
gropau mortii fără preot, decât să primească slujba preo­
ților uniti. In urmă au primit dela episcopul neunit popă
neunit și așa au rămas până în ziua de azi. Iar cei din
Petroșeni, Iscroni, Livăzeni, Dîlja, Coroieșteni și Crivadia
au închis bisericile dinaintea preoților uniti, sau chiar și
 125

unde au fost siliti să le deschidă, nu se putea ținea ser­

viciul divin fiindcă cantorii sperând se fie sfințiți de preoți
la Sibiiu, nu voiau să cânte în bisericile unitilor. Pre
lângă aceste, cauza tulburărilor mai erau proprietarii cal­
vini, cari nu vedeau cu ochi buni lățirea credinți catolice,
cu deosebire un anumit Budai Ignatie care pentru bani
umbla pe la Sibiiu ca să le capete preo[i, preoții și că­
lugării agitatori (impostores) cari treceau din Muntenia și
în contelegere cu protopopul neunit din Hațeg, scorneau
ne mai auzite minciuni împotriva unitilor.
Aceste cauze se roagă episcopul să fie delăturate,
și atunci se vor întoarce iară comunele Ia unire și va fi
pace în popor. Urmarea raportului episcopului a fost, că
guvernul, în 7 Septembre 1835 Nr. 672, a dispus ca notarul
Budai Ignâcz să fie supus ac[iunei fișcale, Popa Manea
din Petrila, protopopul Maximilian din Hațeg, câțiva dieci
răzvrătitori și parohul unit luon Macarie să fie pedepsiti,
ca să nu mai cuteze a tulbura poporul. Dar toate au fost
în zădar, căci preoții din Petrila și diecii (cantorii) ade­
renti ai lor, sprijiniti de marii proprietari calvini: Mara
lozsa din Sălașul-de-sus, Groful Kendeffi Adam, doam­
nele Vintădoane“ (Vincze) din Binținti. din neamul „Cân-
deștilor” și „Cândreșoane“ (Kenderesi) din Sălașul-de-sus,
fată de cari nici fișpanul Nopcea „Loa(i“, nici vicișpanul
Ciulai nu cutezau să purceadă mai energic1), au alungat
pe preotul unit din Livâzeni cu numele Murariu și astfel
această comună încă a rămas neunită până azi, dar cele­
lalte comune de pe Jiu, mai ales prin hărnicia preoților
Pavel Oneasă și Petru Voin, au rămas toate unite. încer­
cările vicarului substitut, și mai târzia actual, Constantin
Papfalvi și a auctoritătilor civile, de a opri pe cei din
Petroșeni și Livăzeni dela defectionare, nu au avut rezul­
tat. Mișcare de trecere la neunire s’a mai făcut în a. 1837
în comuna Subcetate, dar dupăce s’a constatat că a fost
numai opera câtorva răufăcători, preotul unit a rămas în
loc și comuna s’a finut unită până azi. Revenind la per­
') Relafiunea preoților Pavel Oneasă din liu-Coroieșteni, Petru
Vuin cel tinăr și cel bătrân din Valea-Lupului de dat. 16 Nov. 1835,
cătră episcopul Lcmenyi, în arhivul diecezan.
120

soana vicarului I. Nobili aflăm că fiind el tot bolnav, și

sim|induse lipsa unui vicar care să poată sta în fala tul­
burărilor produse de cătră dujmanii bisericii în acele tim­
puri grele, cu dat. 25 April 1835 și 6 Martie 1836 epis­
copul îl îmbie, ca reținând titlul de vicar și jumătate din
salar, să se retragă la mănăstirea dela Măjina, lângă Aiud.
Vicarul însă nici nu a răspuns la aceste părintești scri­
sori, de aceea în a. 1836 s’a numit administrator al vica­
riatului Constantin Papfalvi parohul Huneadoarei. Vicarul
Nobili a răpausat în 1 Februarie 1841 și a lăsat o funda-
tiune de 1500 fl. cu scop, ca din venitul anual Va părți
să fie a parohilor din Șibot și Balomir (protopopiatul Cud-
șirului) și 'A a bisericilor de acolo.
Lui Nobili i-a urmat administratorul de până aci
CONSTANTIN PAPFALVI, denumitcu dat. 28 Martie 1841.
Din actul de numire a lui Papfalvi, se vede că atunci a fost
vorbă ca scaunul vicarial să se mute la Huneadoara, dar
Conzistorul a aflat lotuși de bine ca vicariatul să rămână
și pe mai departe în Hațeg, însă fiind casele vicariali în
stare foarte slabă și aproape nelocuibile, vicarul și-a
amânat mutarea sa și abia în a. 1850, după ce s’au zidit
alte case, s’a mutat la Hațeg.
Constantin Papfalvi s’a născut în comuna Popfalău
din comitatul Clujului la a. 1804. A studiat teologia în
Blaj și a fost hirotonit preot în anul 1827. A funcționat ca pro­
fesor în Blaj până Ia a. 1833 când fu numit paroch în Hunea­
doara, iar Ia a. 1836 constituit de vicar substitut lângă
vicarul lovian Nobili și după moartea acestuia, vicar ac­
tual. In anul 1848 a fost deputat în dieta din Pesta ales
în orașul Huneadoara, și împreună cu ceialalii deputaji
români a trecut prin multe peripeții și primejdii. Pentru
purtarea sa din acele vremuri grele, a fost aspru și pe
nedreptul atăcat din partea unor scriitori români, mai ales
din partea lui Al Papiu llarian, și a avut să sufere multe
neplăceri și după înăbușirea revolutiunei. Dar cinstea lui
neprihănită și caracterul nepătat, s’a dovedit deplin din
partpa lui Dr. A. Bunca ') și să vădește și din scrisoarea
sa de mântuintă (purgatio) de dat. 10 Februarie 1850 în-
') Dr. A. Bunea, Discursuri ele- Blaj 1903 p. 109 sq.
 127

registrată sub Nr. 20—1850 vicarial. In 1851 fu numit ca­

nonic în Blaj și a răpausat ca preposit în a. 1892 '). C.
Papfalvi ca vicar a desvoltat multă activitate pentru re­
aducerea celor rătăciti și întărirea în credin|ă a celor ce,
nici prin multele amăgiri și mincinoasele făgădueli ale
impostorilor de aici și de dincolo, nu voiau să părăsască
s. unire. A visilat mai de multe ori comunele din vica­
riat, îndreptând trebile bisericești și povăjuind cu înțelep­
tele sale sfaturi acest popor blând și de omenie. De aceea
datori suntem a aduce prinosul recunoștinței noastre aces­
tui distins bărbat, căruia biserica unită din Țara Hațegului,
are să îi multemească pacea și liniștea de care fusese
lipsită timp de un veac.
Lucrarea neobositului Papfalvi o a continuat prea-
vrednicul seu urmaș ȘTEFAN MOLDOVANU carele și în
timpul scurt (1852—57) cât a funcționat ca vicar, a muncit
și ostenit atât de mult pentru prosperarea și înflorirea
acestui vicariat, încât pe dreptul și-a câștigat locul cel
dintâi, între vicarii cari au fost înaintea lui și de atunci
în coace. Ștefan Moldovanu s’a născut în comuna Cicudiul-
de-cămpie în 6 August 1813. După absolvarea filosofici
și teologiei în Blaj, a fost numit profesor la liceul de acolo.
In 1838 fu hirotonit preot și numit paroch în Ghiriș, iar
în 1847 paroch și protopop în Mediaș. In 1852 a fost înaintat
paroch primar și vicar foraneu în Hațeg, iar după 5 ani
ajunse canonic lector în Lugoș și în 1860 preposit. In
1871 a fost numit Prelat domestic ponlificiu. A răposat
în 4 Novembre 1900. A fost preot exemplar și foarte zelos,
îndată după instalarea sa în oficiul vicarial, a început a
visita parohiile, îndreptând multele scăderi ce se aflau și
îndemnând poporul la contribuiri pentru sporirea averii bise­
ricești și pentru aducerea în starebună a edificiilorbisericești.
Despre starea parohiilor pe acele vremuri, a lăsat însămnări
prețioase și interesante cuprinse în 2 tomuri. Cu deose­
bire însă s’a ostenit mult, precum vom arăta în capitolul
despre școale, pentru ridicarea de școale poporale, de
cari la venirea sa în Hațeg nu se afla nici una în tot vica­
riatul. Spre acel scop nunumai a îndemnat preotimea și
*) V. Șemqtișnțul. Bțpj 1900 p. 75.
128

poporul să se îngrijască despre localuri de școală și de

plata dascălilor ce s’ar putea afla, fără pentru formarea
acestora a înființai în Hațeg și o școală preparandială,
din care a ieșit un număr mare de învățători, dintre cari
apoi multi s’au ridicat la treapta preoției și unii mai slujesc
și în ziua de azi la altarul Domnului. Și prin această
râvnă pentru luminarea poporului nostru vrednicul bărbat
Ștefan Moldovanu, și-a câștigat merite neperitoare și și-a
scris numele cu litere de aur în cartea culturii neamului
românesc.
GAVRIIL POP, următorul lui Ștefan Moldovanu, s’a
născut la 4 Novembre 1818 în comuna Sălicea din comi­
tatul Turda. Dupăce a absolvat teologia în Blaj, a fost
profesor la liceul de acolo apoi paroch în Ploscabaia și
la a. 1855 v. protopop al Becleanului. La 1857 fu numit
paroch și vicar for. în Hațeg, iar în 22 April 1862 înaintat
canonic cancelar în Lugoș și a răpausat în 9 Mai 1883.
A continuat cu mult zel lucrarea antecesorului seu pentru
înființarea de școale poporali. Pre lângă aceea a fost
scrutător diligent al trecutului poporului român, și a publi­
cat mai multe scrieri istorice în foile periodice de pe acel
timp și a lăsat câteva lucrări istorice în manuscrise, ce
se păstrează în biblioteca diecezană din Lugoș. Pentru
scrierile sale istorice, a fost ales și membru corespondent
al Academiei Române din București').
PETRU POP, s’a născut la 15 Decembre 1821 în
Sân-Petrul de câmpie. A absolvat studiile filosofice și
teologice în Blaj. La a. 1850 a fost numit profesor și cu­
rând după aceea director la gimnasiul de acolo. După
hirotonirea sa de preot fu numit paroh în Feneș lângă
Zlatna, iar în 1857 paroh și protopop în Săcărâmb, după
2 ani fu chiemat în centru ca secretar episcopesc și notar
conzistorial, și în 1862 numit vicar foraneu în Hațeg. In
1875 Iunie 11 fu numit canonic prebendat și a înaintat
treptat până la înalta demuitate de preposit capitular;
dela 1884 a fost și Vicar general episcopesc, iar în 18
lanuar 1899 a fost distins cu litula de Prelat domestic
pontificiu. In toate aceste oficii importante, a lucrat cu zel
*) V. Șematismul. Lugoj 1903 p. 136.
 129

și înțelepciune rară pentru promovarea intereselor bisericei

și a școalelor și mai ales, ca vicar, fată de aceste a arătat
o grijă deosebită. Sirguinjei și ostenelelor sale neobosite,
este de a se atribui în mare parte înființarea, la a. 1871,
a parohiei Pelroșeni, acum una dintre cele mai bune și
mai importante din toată dieceza. Pentru ajutorarea în­
vățătorilor și a școalelor din vicariat a făcut în a. 1875
o fundajiune de 1000 fl. care astăzi a ajuns la suma de
9375 cor. 68 fii., din care 6000 cor. formează fundație
pentru un post gratuit în conviețui de băieți din Lugoș și
restul are menirea originală a fundatiunei. A răpausat în
14 Iulie 1910.
BENIAMIN DENSUȘANU, canonic lector în Lugoș,
s’a născut la 24 Iulie 1829 în comuna Denșuș lângă Hațeg.
A absolvat gimnasiul, filosofia și teologia în Blaj. La a.
1854 a fost numit profesor la preparandia înființată în
Ha|eg. La a. 1857 a fost hirotonit preot, apoi a servit ca
capelan în Lugoș, preot în Liget, paroh și protopop în
Săcărâmb până în 1875 când fu numit vicar în Hațeg.
In 1884 Novembre 25 fu numit canonic prebendat și a
înaintat până la gradul actual de canonic lector.
Ca profesor preparandial a format multi învățători
harnici, cu cari s’au început școalele regulate în vicariat.
Iar ca vicar a stăruit cu zel neobosit pentru regularea
trebilor scolastice și a făcut inventarul, din multe
puncte de vedere interesant, al averilor bisericești și
scolastice.
10AN 1ANZA, s’a născut în Blaj la 6 Ianuarie 1837.
A făcut gimnasiul în Blaj iar teologia în Alba-Iulia și în
Blaj. In a. 1862 a fost ordinat preot și trimis ca preot în
Plosca baia, iar în 1864 paroh și adm. protopopesc în
Grădiște. In 19 Decembre 1884 a fost numit vicar în Hațeg,
unde a răpausat la 9 Novembre 1895. Prin stăruința dân­
sului s’au zidit bisericile din Fărcădinul-de-sus, Meria și
Răchitova; școalele din Cârnești, Tuștea și Subcetate și
frumoasa casă parochială din Denșuș. La inițiativa și
sub conducerea dânsului s’a înființat în a. 1890 Reuniunea
învățătorilor gr.-cat. din ținutul Hațegului, care pre lângă
130

toate greutățile și năcazurile cu cari avem să luptăm, se

nizuește spre scopul propus în statute, adecă spre înain­
tarea culturei poporului. A fost un om blând și iubitor
de popor, de aceea amintirea lui se va păstra timp inde-
lungat, ca a unuia dintre cei mai . poporali păstori
sufletești.
NICOLAE NESTOR, canonic școlastic în Lugoș, s’a
născut la 28 Iulie 1857 în comuna Intregalde din comi­
tatul Albei-Inferioare. A absolvat gimnasiul în Blaj și teolo­
gia în Budapesta. A funcțional în cancelaria diecezană
în trei rânduri ca practicant, vicenotar și asesor, notar
conzistorial și secretar episcopesc. A fost un an adm.
parohial în comuna Nevrincea și 2 ani (1889—1891) paroh
și adm. protopopesc în Orăștie. In 10 Novembre 1895 a
fost trimis ca administrator parohial și vicarial în Hațeg,
iar în 8 Mai 1900 întărit definitiv în acel oficiu. In 21
Decembre 1901 a fost numit canonic prebendat apoi
înaintat, în 1 Iunie 1905, canonic cancelar și în 1 Octobre
1911 canonic școlastic. A stăruit cu mult zel pentru
zidirea din nou sau repararea edificiilor bisericești și șco-
lastice, dintre cari multe se aflau în stare deplorabilă. Așa
s’au zidit din nou bisericile din Măstacăn, Pâclișa și Șerel;
casele parohiali din Răchitova, Râu-alb și Vălioara ; școa-
lele din Ciula-Vălioara, Denșuș, Fărcădin, Lunca-Cernii,
Răchitova și Ștei. Tot dânsul a pornit, ajutat de un co­
mitet compus din preoți și din mireni, colecta din care
s’a reparat biserica și casa dela mănăstirea Prislopului.
In anul 1910, cu prilejul jubileului de 25 ani al preoției
sale, a făcut o fundatiune de 25.000 cor. spre scopuri
culturale.
Acesta este șirul Vicarilor Hațegului dela înființarea
vicariatului până la scriitorul acestor șire. Figuri venera­
bile de bărbați distinși, cari preste un veac au fost păs­
torii sufletești ai poporului românesc din Țara Hațegului,
și l’au păstorit cu zel apostolic și cu dragoste părintască,
ostenind neîncetat pentru luminarea și întărirea lui în cre­
dința strămoșască a Romei celei vechi, propovăduită pe
aceste glorioase plaiuri, deodată cu cucerirea lor prin ar­
mele nebiruite ale legiunilor marelui Traian.
 131

După depărtarea mea din Hajeg, unde am petrecut

aproape 10 ani, adecă din 4 Mai 1902 până în 1
Ianuarie 1912, a fost numit vicar P. S. SA DR. VALERIU
TRAIAN FRENȚIU Înnăltat în curând la scaunul epis­
copiei noas're. Ca urmaș al P. S. Sale a fost numit, în
22 Februarie 1913, Prea On. TEOF1L CRIȘANU.
 CAPITOLUL VII.

Salarul si locuința vicarului.

La înființarea vicariatului i-s’a staforit vicarului o
plată anuală de 300 fl. valută vieneză din fondul religio-
nar transilvan numit și fondul lusitan. Prin devalvarea
banilor, întâmplată în a. 1811 '), acea sumă s’a redus la
120 fl. monetă convențională sau 126 fl. v?a. Fiind această
plată de tot mică, la a. 1844 vicarii Hațegului, al Rodnei
și al Făgărașului, au cerut dela Împăratul ca: a) să se
estindă și la ei decretul aulic din 1844 Nr. 1035, conform
căruia începând cu 1 Novembre 1843, plătite preoților rom.
cat. din Transilvania, sislemizate înainte de a. 1790 și
micșorate prin devalvarea din 1811, să se ridice cu 100%
adecă îndoit, și b) ca și lor să li se statorească un salar
de 750 fl. m. c. cum primește vicarul Silvaniei înființat în
a. 1809. Cererea însă li s’a respins prin decretul aulic de
dat. 21 August 1846 Nr. 4442, îndrumându-se la fondul
bobian din Blaj, dacă acesta ar fi în stare să le deie
plată mai mare. Dar dupăce s’a răspuns din partea epis­
copului Lemenyi, că din acel fond nu li se poate da
mai mult de 60 fl. pe an, ameliorarea salarului s’a res­
pins definitiv.
Comitetul dirigent al Statului catolic din Transilvania,
a încercat mai de multe ori să se scape de sarcina dea
plăti salarul vicarilor. Astfel în 1873 Septembre 23 Nr. 615,
a cerut dela In. Minister de culte și instrucțiune publică
ca plata de 126 fl. a vicarilor să se ieie din sarcină fon­
dului lusitan și să se pună în a celui bobian. Intre moti­
vele aduse pentru sprijinirea cererii sale, a fost și acela
') V- G. Baritiu, Istoria Transilvanei tom. I. p. 553.
 133

că acum nu ar mai- fi de lipsă susținerea vicariatelor.

Ministerul însă cu dat. 1 Novembre 1876 Nr. 18976 (Ar­
hivul, vicarial Nr. 699—1876), pe baza hotărîrilor anterioare,
a susținut necesitatea vicariatelor și a respins cerea comi­
tetului dirigent de a fi eliberat de plata salarului vicarilor,
dar tot odată s’a respins și cererea Ordinariatului mitro­
politan din Blaj.de a li se înmulți vicarilor plata din acel
fond. In anul 1889 Stalul catolic Transilvan și-a repe(it
rugarea, inzistând și de astă dată pre lângă părerea că
susținerea vicariatelor, și în deosebi a celui din Hațeg, nu
ar mai fi de lipsă. Adecă, vazănd aceea corporajiune că
pe altă cale nu prea este nădejde de a se scăpa de aceea
sarcină, de altcum neînsămnată fată de averile de care
dispune, căuta să nimicească însăși instituția vicariatelor.
In contra acestei încercări și-a ridicat glasul cu tărie Or-
dinariatul episcopesc din Lugoj, prin scrisoarea sa din 19
Septembre Nr. 1763—1889, adresată mitropolitului din Blaj
Dr. loan Vancea. In acel important document, se apără
cu argumente puternice necesitatea exislinjii acestui vica­
riat și dreptul ce îl are vicarul la plata de 126 fl. din
fondul lusitan. Ordinariatul mitropolitan din Blaj încă a
inzislat pe lângă acel drept și în urma reprezentajiunii
sale, Maiestatea Sa prin înalta hotărîre din 15 Ianuarie
1890 a trecut sarcina de a plăti vicarilor suma de 126 fl.
dela fondul lusitan la cel religionar ungar, iar prin deci­
sul ministerial din 2 Mai 1890 Nr. 19038, aceea sumă s’a
asignat la perceploratele regești respective în rate lunari
decursive. Pre lângă plata de 126 fl. vicarul Hațegului,
mai are tot din fondul religionar ungar un adaus de 384
fl. Acest adaus s’a aplacidat prin scripta Ministerului de
culte din 11 Iunie 1872 Nr. 14358 și trebue cerut din
nou tot la 3 ani. Astfel dară salarul fix din fondul reli-
giunii e de 510 fl. sau 1020 coroane.
Afară de această sumă vicarul mai primește din fon­
dul bobian 220 cor. pe an. Alt venit al vicarului este așa
numitul „circulat” sau „jărcălat". Acesta constă acum
din 1 cupă vechie de bucate, (grâu, săcară ori cucuruz)
și 1 crucer dela toată familia din vicariat. A existat și
înainte de înființarea vicariatului, și credem că î-și trage
134

originea din un obicei vechiu, despre care se face amin­

tire în via|a Episcopului Klein '). Acolo se spune că epis­
copul primea dela credincioși pominoace și „dăjdii”.
Pominoacele constau din grâu și ovăs, iar dăjdiile erau
un fel de contribujiuni în bani. Fiecare sat mai mic avea
să deie episcopului o găleată de bucate și câte un floren
unguresc, iar satele mai mari dădeau și mai mult. Aceste
venite le adunau unii dintre protopopi cari se numeau
„visitători circăluitori”, și pentru osteneală primeau și ei
o parte din venit. De aici se va fi numit și acest soiu de
venit „tărcălat”. Sau se va fi numit așa dela „tărcălău”,
numele ce se dă în unele sate din Țara Hațegului servi­
torului comunal (botaș, măciucaș, gornic, pârgar), care dc
regulă ajuta crăznicului sau fătului bisericii să scoată
tărcălatul. Din vechiul obicei va fi rămas așa dară, să
capete și vicarul dela tot satul o găleată de ovăs și 50
cruceri, cum se află scris într’un circular din a. 1836. Mai
târziu se vede că s’a întrodus datina, ca fie care familie
să deie câte 1 cupă de bucate și 1 crucer, ceea ce face
de sigur mai mult. In districtul protopopesc al Jiului i-a
succes actualului protopop, D. Ștefan Rădic, să schimbe
jărcălatul în bani, așa că fiecare familie din partea de
sus a Jiului dă 40 fii., iar cei din jos 20 fii. pe an. In
districtul Hațegului încă am încercat să fac această schim­
bare, dar numai în câteva parohii mi-a succes să schimb
bucatele și crucerul în 20 fii. Din celelalte comune aduc
tot bucate. Așa a rămas și în districtul Ulpiei-Traiane.
Afară de aceste venite mai sunt în us diurnele de
6 cor. la visitajia canonică o parohiilor și tidulele de
cununie”, sau câte 4 cor. de fiecare părechie de cunu­
nați. Aceste însă de când s’a întrodus căsătoria civilă,
scad din an în an și cu timpul vor trebui sistate de tot.
La așezarea celui d inlâiu vicar în Hajeg, parohia va fi
fost într’o stare foarte desolată, din care numai pe încetul
și cu mare greutate s’a ridicat. Intre altele nu avea nici
casă parohială corăspunzătoare, în care să locuiască vi­
carul. Așa scrie vicarul Țopa în raportul seu din 18
Ianuarie 1810, că vicarul e silit să locuiască în case în-
‘) Dr. A. Bunea: Episcopul 1- 1- Klein p. 138—139.
 135

chiriate dela cei mai de rând locuitori (vilissimoium oppi-

danorum inquilinus), capelanul locuia afară din oraș și
biserica încă era afară din oraș în cimiter.
Drept aceea și-a pus în gând și s’a nizuit cu mult
zel, să zidească o locuința vicarială corăspunzătoare. Și
mai întâi, fiindcă nu avea intravilan potrivit, a schimbat
un loc de al bisericii aflător afară din oraș, mai dând
și 50 fl„ cu locul de casă pe care se află și acuma vechia
locuință vicarială. După aceea a făcut planul și proiectul
de spese al casei, care ar fi avut 3 chilii, cămară și piv­
niță și ar fi costat 1800 fl.
Pentru acoperirea acestor spese, în 20 Iunie 1810 s’a
rugat de episcopul să-i mijlocească suma de 1800 fl. ca
împrumut din fondul Religiunii, și pentru achitarea sumei
să i-se subtragă în lot anul 25 fl. din salarul seu de 300
fl. In același timp s’a apucat și de adunarea materialului,
căci din inventarul luat la moartea lui se vede că au ră­
mas și 21 grinzi de brad și alte 90 arvunite la Coroiești.
Că oare rugarea pentru împrumut a avut rezultat ori ba,
nu știm. Se pare însă că au primit ajutor dela episcopul,
căci in anul 1815 vicarul loan Radu trimite episcopului
socoată despre banii chieltuiti la zidirea casei vicariale,
întimplată în anii 1813—1815 și costând 1030 RfL 57 cr.
La moartea vicarului Nobili, în a. 1841, casa vicarială era
foarte ruinată, așa încât succesorul lui, C. Papfalvi, scrie
conzistorului că nu se poate strămuta la Hajeg, până nu
se va zidi altă casă. Spre acel scop trimite planul și
proiectul de spese și cere ca rămasul lui Nobili în suma
de 401 fl., să se deie spre scopul zidirii casei. Cererea
însă nu i-s’a împlinit și astfel zidirea s’a tot amânat până
în a. 1850, când s’a reparat casa ceea vechie și vicarul
s’a putut strămuta ').
In a. 1869 vicarul Petru Pop a mai adaus o culină
de iarnă, pe care eu în anul 1904 am străformat’o în chilie
') Nota. Mai sus (pag. 126) am zis că la anul 1850, înainte de
strămutarea vicarului C. Papfalvi, s’a zidit o nouă casă vicarială. Aceasta
este de a se îndrepta astfel, că alunei numai s’a reparat mai ridicai
casa cea vechie zidită pe timpul vicarului loan Radu și care, străfer-
mată și reparată mai de multe ori. mai stă și azi, fiind dată în chirie
cu 600 pe an.
136

și am făcut altă culină și cămară. Dar fiind scundă,

umedă și fără nici o formă exterioară, și pre lângă aceea
și departe de biserică, nici așa nu era corăspunzătoare
și astfel era neapărat de lipsă să ne gândim la zidirea
unei locuințe potrivite timpului de azi. Și la înfăptuirea
acestui gând, tot numai multemită îngrijirei părintești a P.
S. S. episcop Dr. Vasile Hossu am putut ajunge, căci dânsul,
în primăvara anului 1909, ne-a mijlocit dela guvern un ajutor
de 8000 cor. la cari s’au mai adaus donatiuni dela II.
Sa Dr. Demetriu Radu episcopul Oradei-Mari 1500 cor., dela
Dl. Dr. Gavriil Suciu 500 cor., eu am dat iară 500 cor., colectă
dela credincioși și binefăcători 634 cor., institutul „Hă{egana“
300 cor., venitul unei petreceri cu tombolă 716 cor. și
dela comuna bisericească 6500 cor, Casa a costat cu totul
20.106 cor. 84 fii. Constă din 5 chilii, culină, cămară,
pivniță și o verandă frumoasă. Este numai 20 pași dela
biserică, încunjurată de o grădină mare, plină de pomi și
preste tot una din cele mai frumoase locuințe din oraș.
In 28 Iunie 1909 i-am pus piatra fundamentală și în 31
Octobre s’a făcut sfeștania în fata unui public ales și m’am
mutat într’ însă.
La vicariat este și o bibliotecă care constă din 195 opuri
în 230 volume, partea cea mai mare cărji vechi, dar în anul
1910 s’a îmbogățit cu un număr însămnat de cărți trimise
din partea Academiei Române din București. Din biseri­
cile din vicariat am adunat un număr frumos de cărți
bisericești vechi, unele rare, și se află și o colecție de
antimise, între cari sunt vre o câteva din veacul al XVIII-
lea, de pe timpul episcopilor Inocentiu Klein și Petru P. Aron.
 CAPITOLUL VIII.

Protopopiatele: Jiului și al Ulpiei-Traiane.

Fiind vicariatul Hațegului foarte estins și multe din

comunele tinătoare de el împrăștiate prin locuri muntoase,
episcopul de pie memorie Alexandru Dobra, s’a holărît
a-1 împărți în mai multe protopopiate, spre a ușura în acest
chip administrația spirituală a credincioșilor, sau precum
însuși zice, spre: „a ajuta înaintarea culturei sprirituale și
intelectuale a acelui popor credincios, prin înmulțirea și
așezarea Individuelor inteligente în acele părți, ca așa de
o parte să se ușureze guvernarea număroaselor și împrăș­
tiatelor Parohii a acelui pământ istoric, iar de altă parte
Indivizii bisericești spre acel scop așezati, mai ușor și
mai de aproape să poată veghia și efeptui acele, cari-s
apte de a ridica pe fii Nostrii sufletești la un grad mai
dorit al culturii și desvoltării intelectuale.”
Astfel dară, prin decretul din 29 Martie 1863 Nr.
423—1863, s’au înființai cele două noi protopopiate și
adecă, al Jiului cu scaunul în Pui și al Ulpiei-Traiane cu
scaunul în Grădiște. Pentru districtul Jiului s’a numit pro-
-topop Atanasiu Filip parohul Hațegului, iar pentru al
Ulpiei-Traiane Simion Ulpian parohul Grădiștei, amândoi
asesori conzisloriali. Celui d intâi s’au dat 17 parohii și
10 filiale, iar celuialalt 14 parohii și 7 filiale, rămânând
vicarului 26 parohii și 12 filiale cu 13.416 suflete. Asupra
noilor protopopiate s’a rezervat vicarului: „Singura super-
inspecjiune și conducere, întru împlinirea datorintelor și
dispenzarea în unele specii de impedimente (de căsătorie)
lui delegată ”. Cu timpul însă și acest drept a încetat și
astfel astăzi puterea vicarului, afară de facultatea de a da
138

unele dispenzafii și deslegări, e egală cu aceea a proto­

popilor.
Protopopiatul Jiului cuprinde azi 17 parohii și
lot atâtea filiale') cu 15.035 suflete. Comunele sunt așezate
o parte pe râul Streiu, dela comuna Pui în sus până la
Pelros și de aci în colo pe apa Crivadii și a Merișorului
pană la Bănită, unde este cumpăna apelor între valea
Streiului și ceea a Jiului. Altă parte a comunelor se află
pe Jiul românesc (afară de Pelroșeni), începând dela îm­
preunarea lui cu Jiul unguresc, până în creștetul mun-
Iilor la comuna de grani[ă Câmpu-lui-Neagu. Fiind
încorporate, până la anul 1863, vicariatului Hațegului
și aceste comune au fost expuse tulburărilor religioase
din veacul al XVIII-lea; ba încă cele de pe Jiu,
fiind mai aproape de România călugării dela mănăs­
tirea Lainici și popii veni(i pe furiș din,acele părți, până
târziu în veacul trecut le-au neliniștit.
Pe timpul conscripjiei episcopului Klein din a. 1733,
pe teritorul acestui protopopiat erau 18 comune cu 14
preoți uniti și 3 neuniti, 20 biserici și 3050 suflete, iar la
a. 1750, după conscripția vicarului P. P. Aron, erau 21
comune cu 11 preoți toii uniti, 21 biserici și 3272 suflete.
Numele comunelor de pe Jiu era în câtva deosebit de
cel de azi, ba unele din cele de acum adecă : Coroieșteni-
Vulcan, Lupeni, Bărbătenii-de-sus, Uricani-Hobiceni și
Câmpu-lui-Neagu nici nu existau sub acest nume, ori
poate că fiind pujin populate, sau locuitorii lor, din cauza
împrăștierii prin văi și munți, greu de numărat, au fost
cuprinse toate sub numirea de Jiul românesc. Așa la 1733
se amintesc pe Jiu trei sate: Dsejul Ungureszk (poate
Petroșenii sau Livezenii de azi) Dzij Petrila și Dsiul
Rumineszk; acest din urmă numai cu 1 preot neunit, 1
biserică și 21 familii sau 105 suflete, vor fi fost însă de
sigur mai multi locuitori cari însă din cauza arătată mai
sus nu s’au putut număra. In Jiul unguresc era 1 prect
neunit, 1 biserică și 60 suflete, iar în Petrila 1 preot unit,
1 neunit, 1 biserică și 48 familii sau 240 suflete In a. 1750
erau pe Jiu comunele: Zsil Petrila, Zsij Livedzen,
') V. Șematismul, Lugoj 1903 p. 483 ss.
 139

Olăh Zsij, Iszkon Zsij (Iscroni) și Szurduk Zsij (Bărbă-

tenii-de-joș). In aceste sate erau 825 suflete, 5 biserici și
numai 2 preoți uniți, dar vor fi fost de sigur și neuniti.
Intre satele de pe Streiu se amintesc în amândouă con­
scripțiile ca unite : Feder și Fizesti, cari însă mai târziu au
trecut cu totul la neunire. Celelalte, dela Gala|i în sus
până la Merișor, au rămas toate unite cu toate că agitația
neuniților și în aceste părți a ținut timp îndelungat, și nu­
mai zelul și priveghiarea vicarilor Țopa și Papfalvi le-au
ferit de a se pierde, precum s’a arătat mai pe larg în
viața acestora. Astfel dară rămânând aceste comune unite, și
împoporânduse valea Jiului românesc tot mai mult prin
strămutarea multor locuitori de pe Streiu și dela poalele
Rătezalului, s’a ivit lipsa înființării protopopiatului pentru
care a stăruit vicarul Țopa în a 1810. Planul s’a realizat
precum văzurăm, în a. 1863. Cel dintâi protopop a fost
Atanasie Filipcare a locuit în Hațeg și a murit în anul 1866 ;
după dânsul a administrat vicarul Petru Pop, 1866—1873, iar
din acest an până întimpuldefațăfuncționeazăM.O. D.Ștefan
Radjc^-care cu zel apostolic și cu minte luminată, a muncit
pentru ridicarea acestui protopiat la starea înfloritoare de
azi, când cu deosebire pe valea Jiului, înainte cu 100 ani
aproape pustie, biserici pompoase, școale și case paro­
hiali frumoase, vestesc zelul preoților conduși de un atât
de vrednic șef și spiritul de jertfă al poporului credincios.
Fiind dânsul cuprins de un morb greu, protopopiatul a
fost administrat din 2 Iunie 1910 până în 1 Septemvre 1912 de
cătră M. On. Atanasiu Baloga paroh în Lupeni și de
atunci de cătră M. On. Nicolae Zugravu paroh în
Uricani.
Protopopiatul Ulpiei-Traiane s’a înființat la 1863
deodată cu protopopiatul Jiului, cu 14 parohii și 7 filiale,
iar în 1903 avea 14 parohii și 6 filiale cu 11.830 suflete.
Parohiile sunt așezate partea ceea mai mare pe șesul
Hațegului și la poalele Rătezatului, iar trei, adecă Bucova
și Bonțarele, din colo de poarta de fier pe valea Bistrei
până în granița comitatului Caraș-Severin.
în conscripția episcopului Klein din 1733, în locul
protopopiatului Hațegului ocură protopopiatul Grădiștei.
140

Cauza acestei strămutări s’a arătat la p. 106. Dintre comu­

nele ce se fin azi de acest protopopiat se amintesc: Gră­
diște, Ostrovul-mare și mic, Oslrovel-Gureni, Râul-de-mori
(poporul zice și azi de-moare), Clopotiva, Valea-Dâljii,
Hobița-Grădiștei, Breazova, Zăicani, Păucinești, Peșleana
și Peșlenița, cu 8 preoți uniti și 1 neunit, 12 biserici, 4
case parohiali, porțiune canonică: arător de 6 cubule și
10 cară de fân; familii 510 sau 2550 suflete. In conscripția
din 1750 nu mai ocură protopopiatul Gradiștei, ci iarăși
al Hațegului. Pre lângă comunele de mai sus aici ocură
și: Șibișel-Ohaba, și Bouțar-Bucovița; în toate erau: 13
biserici, 3 preoți și 2409 suflete. Iar în conscripția din 1765')
ocură ca parohii numai: Clopotiva, Grădiște, Zăicani și
Peșteana și ca filiale Hobița-Gradiștei și Breazova, cu 4
preoți și 214 familii sau 1070 suflete. Se vede dară că
tulburările lui Visarion și a lui Sofronie au împuținat tare
pe uniți în aceste părți. Mai târziu însă toate comunele
s’au intors la unire, căci nu mai aflăm nicăiri urme de
tulburări și azi în întreg protopopiatul nu se află neuniți.
Protopopii au fost: Simion Ulpian 1863; loan lanza 1864—
1884 ; Avei Pop Bociat 1885—1901^ M. On. Niculae Mun­
tean u dela 1902. Venitele protopopilor constau din ajutorul
de câte 200 cor. din fondul Bobian, țidulele protopopeșli
și țărcălatul, care în protopopiatul Jiului s’a schimbat
în bani.
') Șemutismul, Lugoj 1903 p. 512.
 CAPITOLUL IX.

Școalele din vicariat.

Starea culturală a Românilor din Țara Hațegului în
vremile bătrâne, va fi fost ca și aceea a fraților lor din
alte părți ale Transilvaniei. Școale poporali nu erau, căci
poporul de rând nu era socotit vrednic de lumina învătă-
lurei, sau mai drept vorbind era cu intentiune tinut în în-
tunerecul neștiintei, ca nu cumva să se deștepte în el
simțul de libertate și de demnitate omenească ')• Numai
copiii nemeșilor, ai nobililor, aveau dreptul și putința de
a se procopsi prin învățătură, ca astfel să se facă destoi­
nici a ocupa funcțiile publice, cari erau iarăși numai pa­
trimoniul lor și de regulă se moșteneau deodată cu numele și
cu moșia părintască. Dar nici pentru nobili nu se află urme mai
vechi să fi fost vre o școală în Țara Hațegului. Ei vor fi învățat
sau acasă, având dascăli privati, sau în mănăstirile călu­
gărilor Franciscani, așezați în Hațeg încâ de prin veacul
XlV-lea, și a altor orduri despre cari încă se știe că au
avut mănăstiri în satele S. Măria Orlea, Râu-de-mori și
Nălati-Vad.
Iar biefii preoți și cântăreț români, vor fi învățat cele
de lipsă slujbei lor și putina carte ce o mai știau, pe la
mănăstirile românești de cari încă au fost mai multe în
acest tinut, cu deosebire în cele dela Prislop și Ploșcabaia,
singurele cari au mai rămas și se mai [in până azi. Cu deose­
bire credem că trăbue să fi fost o asemenea școlă la Mănăs­
tirea Prislopului, cât timp a fost acolo și reședință epis-
copească (1572—1599).
Cele mai vechi urme pozitive despre existenta unor
’) G. Baritiu, o. c. 1., 181.
142

școale în Țara Hațegului, sunt de pe timpul calvinilor.

Aceștia conduși mai mult de dorința de a lăți printe Ro­
mâni învățăturile lor eretice, decât de aceea de a lumina
acest urgisit popor, au întemeiat în mai multe ținuturi ro­
mânești școale și între acele și în Țara Hațegului. Așa
în Ha[eg să înființai o școală calvino-românească pe la
finea secolului XVL, prin stăruința superintendentului cal-
vinesc Geszti Ferencz'). Pentru a ușura susținerea acelei
școli, principele George Rakoczy II. (1648—1660) a scutit
pe hăteganii calviniti, dela sarcina grea de a căra poșta
și de a da cărăușie în cas de rezbel (a poslilionibus el
prăeiuncturalibus). Acest privilegiu s’a întărit prin legile
compilate (Pars 3 Tit. I. Art. 1—2). Școală calvinească
există în Hațeg și acum și învață în ea și prunci români
mai putini. Afară de Hațeg vor fi mai fost școale calvi-
nești și într’ alte sale, unde calvinii au rămas în număr
mai mare. Așa se amintește la a. 1777 o școală calvină
în Râu-alb. Afară de școala calvină a mai existat în Hațeg
și o școală romano-catolică înființată la a. 1795, dânduse
pentru zidirea bisericei și a școalei un dominiu fișcal, care
maiînainte fusese al Evei Tokoly soția principeluiEszterhazy,
iar pentru susținerea lor s’au destinat decimele fișcali din
Hațeg*2). La această școală umblau multi prunci români,
dintre cari unii au și trecut apoi dela biserica greco-orien-
(ală, ba chiar și dela ritul greco-catolic, la ritul latin pre­
cum arată conspectul celor trecuti ce se află în vechia
malriculă (începe din 1703) a parohiei romano-catolice
din Ha(eg. Școala există și acum și e cercetată de mul[i
prunci români. La această școală a fost dascăl pe la în­
ceputul veacului trecut un român-unit cu numele Mi-
hail Farkas 3).
Deodată cu unirea Românilor din Transilvania la a.
1700, s’a făcut rânduială și pentru deschiderea de școli pe
seama lor. In diploma a Il-a a împăratului Leopold I. din 1701
’) Z- Pâclișan 1- c- p- 618.
2) V. Paul Oltean: Schița Monografică a opidului Haleg în Tran­
silvania 1892 Nr. 7 p. 229; Schemalismus Cleri Dioecesis Transilva-
nensis 1882 p- 90 și scrisoarea protopopului r.-cat. din Haleg loan Is-
tok, dat. 18 Dec. 1810, în arhivul vicarial-
3) V. Scrisoarea vicarului C. Țopa dat. 21 Dec- 1810 in arhivul
vicarial.
 143

art. VIII, se zice, că au să se deschidă școale pentru Români

în Alba-lulia, Făgăraș și Hațeg. Nu se știe însă că oare în-
fiintatu-s’au acele școale ori nu ; mai probabil e însă că
nu s’au înfiin[at. Chiar dacă se va fi înființat în Hafeg
școală, a încetat iară, căci la a. 1762, când din porunca
generalului Bucow s’au distrus mănăstirile Prislopului și a
Ploșcei, averea mobilă a lor s’a dat episcopului Aron ca
să deschidă o școală în Hațeg ’), poate pentru substituirea
școalei care va fi fost la mănăstire.
Dar școală în Hațeg nu s’a înființat nici de astădată,
căci nu se află numărată între școalele poporali cari exis­
tau la a. 1765 * *)• De aceea călugării Varlaam și Nichita,
când au fost trimiși iară Ia mănăstirea Prislopului, au fost
îndatorati să deschidă școală pentru tinerimea din dis­
trictul Hațegului. Probabil că ei au și deschis școala, care
știm că a existat și mai târziu când se aflau acolo preo[i
apti de a ținea școală. Afară de școalele amintite până
aci, au fost în Țara Hațegului, mai ales în comunele
grăniterești, și școale în cari se pregăteau fiii grăni[erilor,
cu deosebire în vederea aplicării lor pe cariera militară.
Așa în protocolul oficiului vicariat Nr. 1 —1843 se zice că
în Silivașul-de-jos era școală, la care funcționa ca învăță­
tor de 14 ani lanăș Costa, fost cantor în Silivașul-de-sus.
In a. 1850 se face pomenire de școală în Peșteana; ase­
mene se știe că în Râu-alb, grăniterii calvini aveau școală
comună cu provincialiștii români. Mai vechie însă și mai
durabilă decât acele, și altele poate despre cari nu avem
cunoștință, a fost școala din Hațeg. Această școală se
amintește în raportul oficial (Musterungsliste) din 20 Mai
1777 al generalului Br. Christian Roii despre starea regi­
mentului I. de graniță 3). In Hațeg era un dascăl nemțesc
cu numele Peter Drodovsky cu salar lunar, de 2 fl. 30 cr.
din fondul de provente; avea 30 școlari din cari 6 știau
scrie. Mai era și un dascăl românesc cu numele lacob
Popa cu plata 1 fl. 40 cr. din același fond; acelaș număr
de școlari din cari 12 știau scrie românește, semn că cei
*) V. mai sus p. 85 și Dr. A Bunea, Episcopii P. P. Aron și D.
Novacovici p- 326.
*) Dr. A. Bunea op- cil. p. 365.
s) P. Oltean I. cit. p. 242 și Transilvania, 1885 p. 67-
144

mai mulfi cerau români. Dar se zice în raport că școală

nu era, ci copiii învățau în locuința dascălilor și umblau
la școală numai iarna, având părinții în celelalte anutim-
puri lipsă de ei la lucrul câmpului. Și oare să ne mirăm?
că înainte cu 130 ani erau lucrurile așa, când știm că și
azi în satele cele mai multe, băieții tot numai iarna umblă
la școală, fiindcă de cum pot fi de ceva ajutor părinților,
sunt puși la păzitul vitelor și la lucrul câmpului, fiindu-le
mai de lipsă pânea de toate zilele decât învățătura 1 lată
de ce nu prograsau școalele în seclul al XVlll-lea și de
ce tânjesc acum: din cauza sărăciei și a greutăților traiu­
lui, cu cari partea cea mai mare a țăranului român a
avut să se lupte pururea și se luptă și azi.
Văzând așa dară comisarii militari că între altele și
școala din Hațeg face puțin spor, credeau că ar fi bine să
se deschidă și aici o școală bună, în localitate corăspunză-
toare și cu învățător cualificat; află însă și aici greutatea
executării atât din lipsa de bani și de dascăli, cât și în
pu[ina aplicare a națiunii românești de a-și da copiii la
școală ')• Această din urmă observate o aflăm de nete­
meinică și cam răutăcioasă, deoarece știm din actele ră­
mase dela nemuritorul G. Șincai și publicate tot în foaia
„Transilvania" 0, că pe aceiași vreme școalele din Blaj
nu mai puteau cuprinde numărul cel mare al școlarilor,
cari alergau acolo la învățătură din toate părțile tării.
Văzând așa dară acest dor de carte al fiilor poporului
român, care însă nu se putea stâmpăra din lipsa de școale,
împăratul losif al 11-lea, prin decretul din 22 April 1784,
a decis ca pentru gintea Valachă să se înființeze doue-
sprezece școale primărie triviali, cari de fapt s’au și
înființat în diverse localilă[i ale Ardealului. Nu știm însă
că oare în Hațeg s’a înființat ori nu școala propusă în
raportul generalului Roii, ori vre una din cele douespre-
zece amintite acum. Ba credem că o asemene școală nu
s’a înființai de loc, și Hațegul a rămas tot cu școala cea
necorăspunzătoare și mai mult nemtască dela a. 1777.
Aceasta a îndemnat pe vicarul Țopa, precum se vede din
’) Transilvania 1. cit. p. 67.
2) Nr. 5-6, 7-8, 9-10 din 1885 p. 39 și 54.
 145

actele rămase dela el, că atât în relajiunea sa din 18

Ianuarie 1810 adresată episcopului Bob, cât și în scriso­
rile sale din 2 Novembre și 21 Decembre 1810, adresate
comisiunii trimise pentru cercetarea trebilor bisericești din
jinutul Hațegului, să ceară cu tărie, ca pe baza art. 8 al
citatei diplome Leopoldine, să se înființeze în Hațeg o
școală națională română, sau un gimnasiu greco-catolic,
cerând spre scopul zidirii edificiului școlar grădina călu­
gărilor Franciscani. Dar poale că chiar aceasta pretenziune
cutezată i-a zădărnicit cererea, căci provincialul din Hunea-
doara al Franciscanilor, P. Anaclet Ponori, s’a opus cu
tărie cedării grădinii lor, iar protopopul romano-catolic din
Hațeg a propus să se rezoalve chestia școalei așa, ca la
școala călugărilor Franciscani să se pună un dascăl, preot
sau laic, greco-catolic, care să învețe pe băieții români a
ceti și a scrie românește. Din toată treaba însă nu s’a
ales nimica și Hațegul a rămas încă mult timp, tot numai
cu școala înființată de înstitutiunea militară. Această școală
mai târziu s’a rămurit în 2 școale; cea nemtască, la care
veniau băieți și din părțile Huneadoarei și a Devei, și cea
româneasca numită mai târziu națională. La această școală
începeau băieții români, apoi cari aveau cap de învăță­
tură și mijloace materiale, continuau la școalele militare
ori civile mai înalte, după cariera ce și-o alegeau, ajun­
gând unii până la gradul înalt de colonel și Ia funcții în­
semnate administrative ori de stat.
Despre dascălii acestei școli naționale atâta știm')
că la anul 1830 era dascăl Aron Sora, iară dela 1832—
1851 Nicolae Munteanu. Casa de școală s’a zidit de cătră
grăniteri la a. 1834. In 1848 a fost spital, iar în 1849 ma­
gazin pentru revoluționari. In anul 1850—51 iară a fost
școală. In acest an s’a desființat granița și ne mai
voind învățătorul Nicolae Munteanu să slujească cu
plata de până aci, a încetat și școala națională. Astfel
dară s’a stins și unica școală românească din acest tinut,
și bezna întunerecului s’a lăsat și mai groasă preste fiii
poporului român.
Pronia cerească însă nu a lăsat mult timp pe acest
') Vezi Protocolul oficiului vicarial Nr. 394—1853.

10
146

popor obida! în întunerecul neștiintii. căci a trimis pe

bărbatul providențial, care îndemnat de nemărginita sa
iubire fa[ă de poporul român, a aprins făclia culturii și prin
zel neadurmit, a ostenit neîncetat și a desvoltat muncă
uriașă pentru întemeierea de școli poporale și pentru for­
marea de dascăli harnici. Acest bărbat a fost vicarul
ȘTEFAN MOLDOVANU. Activitatea lui pe terenul instruc­
țiunii poporale române este prea puțin cunoscută. S’a
scris ce e drept în Șemalismul iubilar al diecezii Lugojului,
dar cadrele restrinse ale acelei eminente publicatiuni, nu
i-au permis să se estindă prea tare în această privință.
De aceea credem că atât recunoștința fa|ă de un atât
de vrednic înaintaș, cât și importanta lucrului, ne im­
pune datorinta de a spune mai pe larg, pe baza datelor
publicate în Șematism și a documentelor originale ce se
află în arhivul vicarial, istoria înființării școalelor din vica­
riat, care este fără îndoială una dintre cele mai intere­
sante pagini din istoria școalelor românești.
Cât ce s’a așezat vicarul Ștefan Moldovanu în Hațeg,
în luna August 1852, a văzut că starea ticăloasă în care
se află poporul român din acest ținui. din cauza lipsei
totale de școale, nu se mai poate suferi. De aceea s’a
pus cu tot zelul pe lucru, ca să caute mijloacele prin cari
s ar putea înființa în timpul cel mai scurt cât mai multe
școale poporali. Și socotind, ceea ce era de altcum lucru
prea firesc, că lucrul trebue începui din Ha|eg unde, pre­
cum am văzut, încetase școala națională, de restaurarea
acestei școale s’a apucat mai întâi.
Spre acest scop în 19 August 1852 Nr. 20 a îndrep­
tat o rugare prea umilită cătră Principele Schwarzenberg,
guvernatorul Transilvaniei, în care cu multă amărăciune
scrie că în cele 82 comune din vicariat, nu se află nici
o școală elementară, și că în toată patria popoare mai
proaste și mai desolate ca într’ acest cerc nu se află.
Este ce e drept în Hațeg o școală numită după sis­
temul vechi trivială germană, destinată mai înainte pentru
regimentul I. român de graniță, dar dascălul ei cu nu­
mele losef Moritz, un bătrân de 70 ani, nu știe românește
nici vorbi la înjeles și e cu totul neapt de a instrua pruncii,
 147

iar școala numită română servește ca casarmă de jen-

darmi. In urma acestor stări nesuportabile vicarul se roagă
ca Serenitatea Sa să demânde :
1. Ca școala numită germână din Hafeg să se pre­
facă în școală elementară după noul sistem, unde limba
instrucjiunii să fie limba poporului.
2. învățătorul cel bătrân ca un neputincios să fie
pus în penzie.
3. In locul dânsului să se aleagă prin concurs un
dascăl apt.
4. In locul școalei celei române, ocupată de jendarmi,
magistratul orașului să deie altă casă și pe anul viitor, să
se deschidă a 2-a și a 3-a clasă cu doi învățători harnici.
5. Ca deregătoriile cercuali să înființeze școale și pe
la sate.
Deodată cu espedarea acestei rugari a scris și
nemuritorului poet Andrei Murășanu, care era translator
Ia guvernul transilvan, să stăruiarcă pentru favorabila ei
rezolvare. La această rugare i-s’a răspuns prin decretul gu-
vernial din 18Septembre 1852 Nr. 19473—1832, că s’adat or­
din magistratului din Hațeg, să scoată pe jendarmi din
școală și să o predeie destinatiunii sale.
Dar magistratul a răspuns că nu e adevărat cumcă
aceea casă ar fi fost școală națională, ci a fost casă
magistratuală și numai la porunca auctoritătilor militare
s’afolosit de școală. Deci toată nădejdeade aavea școală na­
țională se părea pierdută. Se roagă dară vicarul de episcopul
să mijlocească dela guvern, ca școala nemjască să se
prefacă în școală nemtască-românească, cu doi dascăli
plătifi din fondurile publice; sau dacă aceasta nu s’ar
putea, să i-se deie facultate de a face o școală română,
ori din colectă publică ori din împreunarea parohiilor
vecine, și o parte din plata dascălului să se mijlocească
din fondul religiunii și ce ar lipsi, să se acopere din di-
dactrul de 1 fl. m. c. ce ar fi obligat a-1 plăti tot pruncul
de școală.
Insă nici din planul acesta nu s’a ales nimica, mi-se
pare tot din cauza rezistentei magistratului, care din motive
mârșave nu vedea cu ochi buni deschiderea unei școale

10*
148

najionale unite. Dar ca totuși să facă ceva, guvernul tran­

silvan, de bună seamă la propunerea magistratului din
Hațeg, prin decretul din 9 April 1853 Nr. 6955—668, a în­
drumat pe administratorul cercului Hațeg D. Dombay, ca
împreună cu dascălul dela școala nemtască P. Lelutz
(Lelutiu, român de origime), să afle vre o modalitate pentru
învățarea limbei române în școala nemtască. Iar aceștia
au statorit ca pe pruncii din școală, 82 la număr dintre
cari 28 de pe sate, în timpul de vară, afară de oarele regu­
late a învățăturii nemțești, să-i învețe pe zi câte o oară
a ceti și românește, pentru plata de 18 fl. și 6 stângini
de lemne, însă iarna pentru scurtimea timpului să fie
liberat de această îndatorire. Iară școală română națională
să nu se deschidă, până când guvernul nu va dispune
ca din venitele munților să se plătească un dascăl harnic.
Socotind însă acest mijloc fără de nici un folos
pentru învățarea limbei românești, vicarul cu dat. 13
Mai 1853, cere dela episcopul ca să mijlocească dota­
rea școlelor naționali din venitul munților comunelor,
și pânâ atunci în școala erarială din Hațeg, preste tot anul
să se înve[e câte o oară pe zi limba română și în urmă,
ca chiria ce o plătesc jendarmii pentru școală, să se păs­
treze până se va deschide școala națională în folosul
acesteia.
Guvernul însă nici de astădată nu a luat în soco­
tință dreptele reclamatiuni ale vicarului, ba prin decretul
seu din 4 Iulie 1853 Nr. 15242—1538, îl provoacă ca să
justifice afirmatiunea sa, cumcă în școala nemtașcă nu se
poate învă[a limba română în chipul arătat mai sus.
La acest decret răspunde vicarul în 30 Iulie 1853
printr’ o lunga replică, în care arată: a) că școala ocu­
pată de jendarmi a fost zidită de cătră grănijeri, ca să
fie școală națională română, precum a și fost până la a.
1852 ; b) că dascălul Petru Lelutiu nu a propus de loc
limba română: „nici Magistratul au mișcat ceva în rândul
acesta ci au fost o probă declinatorie a Inclitului Magis­
trat de a se ușura de îngrijirea pentru școala națională
de aici". Deci considerând că: „fără școală națională
bine organizată, aici e un defect public văzut și pe noi
 149

o ignominie adânc opăsătoare“, inzistă din nou pentru

realizarea propunerii sale cu privire la înființarea școalei
naționale, în chipul arătat mai sus.
Toate încercările au rămas însă fără rezultat, căci
școala națională română în Hațeg, așa cum a fost plănuită
de cătră vicarul Moldovanu, nu s’a mai deschis, s’a rea­
lizat însă într’ alt chip, după cum se va arăta mai târziu.
Dar nunumai pentru redeschiderea școalei naționale
din Hațeg s’a luptat vicarul Moldovanu, fără în același
timp, în contelegere cu auctoritațile civile, a făcut un plan
potrivit pentru deschiderea mai multor școale comunale.
Iar până ce s ar fi aprobat aceste planuri din partea gu­
vernului transilvan, ca să se poată deschide școalele regu­
late cu învățători bine dotafi, a stăruit ca comunele biseri­
cești să deschidă după putință școale în tot satul.
Spre acest scop în sinodul vicarial finul la 25 August
1852, referitor la școale s’a hotărît:
1. Ca preoții în trei Dumineci după olaltă, să învețe
pe popor despre lipsa și folosul școalelor.
2. Ca Duminecă după Sântă Măria mică, să adune
poporul și până se va zidi școala să afle o casă în sat,
care să fie drept școală, pe al cărui stăpân să-l scutească
de poverile de obște.
3. Să caute un dascăl harnic, și de lot fumul să-i
fie plata 1 mierlă de bucate și un car de lemne.
4. Tofi pruncii dela 6—12 ani să umble la școală,
care va finea din 1 Novembre până la S. Gheorghe.
5. PărinJii cu stare să cumpere pruncilor Abecedare,
iar pentru cei săraci să se adune milă.
In urma acestor înțelepte hotărîri ale sinodului vica­
rial, încă în anul acela s’au înființat școli în mai multe
comune, precum în Subcetate, S. Măria, Păucinești, Râu-
alb, Livadia și Bar, fiind dascăli aproape în tot locul preoții.
Dar nunumai în sinodul vicarial a stăruit vicarul
Moldovanu să se înființeze școale, ci a stăruit și la auclori-
tăfile civile, unde pe acele timpuri se aflau și unii funcționari
români cu durere pentru popor, cari stăteau întru ajutor zelo­
sului vicar. Intreaceia se laudă cu deosebire comisarul subcer-
cului Pui, cu numele Gheorghe Strâmbul. Spre acel scop
150

s’au convocat așa dară, în 16 April 1853, în comuna Rău-

șor o consfătuire la care au luat parte posesorii subcer-
cului, juzii sau primarii satelor din subcercul Puiului și
câte 2 reprezentanti din fiecare sat, 124 Ia număr. Atunci
s’a hotărît să se înființeze 10 școli și anume în satele:
Sălașul-de-sus, Mătesti, Râu-alb, Pui, Livadia, Bar, Petrila,
Livezeni, Vulcan și Uricanii-de-jos sau Mârleasa. înfiin­
țarea se leagă de următoarele condijiuni:
1. Plata dascălului pe an 300 fl. m. c., 12 stânjini
de lemne și locuință.
2. In 9 școale se învață românește și se inițiază în
limba germână, iară în școala dela Râu-alb să se inițieze
în limba germână și maghiară.
3. învățătura durează preste tot anul, numai dela
15 Iulie până în 1 Septembre e vacantă.
4. Superinspectiunea rămâne pe lângă deregătoria
subcercului. Aceasta d impreună cu deregătoria biseri­
cească alege dascălul, adună plata aceluia, câte 2 fl. valu-
tali de pe o familie, și-I plătește în rate lunari.
5. Preoții vor avea datorinta de a catehiza și dere­
gătoria bisericească va priveghia despre acurata împlinire
a obligațiunii acesteia.
6. In școală nu e alegere de unit și neunit, maghiar
sau român, toti pruncii comunităților încorporate întră în-
lăuntru, școala e tuturor comună, limba instrucțiunii e
română. Cărțile pentru ștudiare se vor folosi cele prescrise
și prescriinde de înaltul Guberniu. Edificiile școlari aveau
să le zidească comunele cari, s’au și îngrijit de locuri
corăspunzăloare, de adunarea materialului și au repar­
tizat sumele de lipsă pe locuitori. Tot pre lângă condi-
fiunile de mai sus, s’a hotărît înființarea alor 13 școale
și în cercul Denșușului. Holărîrea s’a suslernut prin co­
misariatele respective spre aprobare la guvern, iar vicarul
a încunoștinjat pe episcopul din Blaj, cu rugarea ca să
întrevină la guvern pentru aprobare. Acesta cu dat. 26
August 1853 Nr. 498, răspunde că nu poate aproba planul
pentru ridicarea școalelor comunale, ci află de lipsă să se
înființeze școale confesionale, și spre a se putea face
aceasta, află de lipsă ca auctorilatea bisericească să des­
 151

chidă în Hațeg o dăscălie sau preparandie, în care să se

pregătească cei ce au aplicare spre cariera dăscălească.
îndată după primiriea acestui răspuns, vicarul
Moldovanu se pune pe lucru pentru înființarea preparan­
diei. In 5 Octobre scrie episcopului că toate sunt gata
pentru deschiderea școalei, și se roagă să trimită ca dascăl
pe Petru Anca, absolvent al preparandiei din Viena. Apoi
în 19 și 20 Octobre 1853 a tinut sinod vicarial, fiind de
fată și comisarul cercual Friedrich Wagner, în care s’a
hotărît:
1. Ca în orașul Hațeg, sub priveghierea oficiului vica­
rial, să se înființeze un curs școlastic de 3 ani, în care
să se deprindă pruncii tineri aleși din toate comunele
vicariatului, ca să poată fi dascăli.
2. Ca dascălul acelora să aibă plată anuală 400 fl.
bani buni și cuartir, sau 60 fl.
3. Plata dascălului și alte chieltueli în suma de
1400 fl., să se reparjieze pe comunele vicariatului, câte
20 cr. m. c. la un fum.
Hotărîrea sinodului s’a circulat pe la preo[i cu în­
datorirea ca să lumineze poporul despre folosul acestei
școli, să-l îndemne a plăti de bună voie taxa de câte 20
cr. și a-și trimite pruncii destoinici la învățătura dăscălii.
In același timp s’a străpus comisariatului cercual și epis­
copului din Blaj, spre a mijloci aprobarea din partea
guvernului.
Ordinariatului episcopesc din Blaj a aprobat des­
chiderea școalei și a numit dascăl pe Beniamin Densu-
șanu, actualul canonic lector din Lugoj, care a și început
școala în 29 Ianuarie 1854. In sinodul vicarial tinut la
23 Ianuarie 1854, s’a făcut un regulament pentru școala
preparandială și s au statorit obiectele în cari au să fie
instruati școlarii. Aceste au fost: scrierea și cetirea ro­
mână, germână și maghiară; gramatica, catehismul și
istoria biblică ; istoria naturală, aritmetica, istoria patriei,
pedagogia, geografia, economia și cântările bisericești.
Materia de învăfat s’a împărțit pe 3 ani și 5 semestre
(anul 1. numai un semestru), așa ca să poată fi învă{ată
mai pe larg și cu înlesnire. La cursul I. preparandial s au
152

prezentat 69 de băeți, dar pe cursul al II-lea numai 30

au mai fost admiși, ceialalți fiind prea tineri sau neapți
de aceea școală.
Ca să nu rămână nici aceștia fără de școală, în
Novembre 1854, s’a deschis pentru dânșii un curs inferior
numit de sinodul din 20 Ianuarie 1855: „seminariu din
care după abilitate să se aleagă la preparandie”, și s’a
pus învă[ător Simion Pop Ulpian, teolog absolvent și mai
târziu protopop al Ulpiei-Traiane. Școala preparandială a
fost aprobată din partea guvernului în 7 Novembre 1854
Nr. 18161—2246, și pentru susținerea ei s’a incassat dela
comune 1482 fl. 5 cr. m. c. A încetat în luna Iulie 1857
și au ieșit din ea 36 tineri, cu 4 cursuri 24, cu 3 cursuri
1, cu 2 cursuri 2 și numai cu 1 curs 9. Aceștia au fost
apoi aplicați ca învățători pe sate, și vre o câțiva învățind
teologia morală au ajuns și preoți. Câțiva dintre dânșii
sunt și azi în viață, bătrâni venerabili cari î-și aduc cu
dragoște și cu recunoștință aminte de acea școală, care
dacă s’ar fi putut susținea mai departe, ar fi fost de foarte
mare folos poporului românesc din aceste părți. Școala
poporală încă a încetat, din lipsa de mijloace bănești, în
a. 1858, când au fost în cele 4 clase 43 baeți, dintre care
mai mulți învățind în alte școli mai departe, au ajuns
dascăli și preoți. Dar vicarul Moldovanu îndemnat de în-
flăcăratul seu zel pentru luminarea poporului român, nu
a așteptat cu deschiderea școalelor până la formarea de­
plină a tinerilor cari se pregăteau pentru cariera dăscă­
lească în școala preparandială, ci a stăruit necontenit în
sinoadele vicariali, cari se țineau de 2—3 ori într’un an,
ca să se deschidă cât mai multe școli, îndemnând pe
preoți ca dacă nu s’ar afla destui dascăli, să ia asupra
lor sarcina de a învăța pruncii. Și mulți dintre preoții mai
tineri s’au și apucat de acest lucru, învățind pentru o
plată de tot mică pruncii în casele propii sau în localuri
închiriate, așa încât când au ieșit din școală cei 36 tineri,
au aflat începutul făcut și ei au avut numai să continue
lucrarea preoților.
Astfel în sinodul vicarial ținut la 1 Martie 1855, s’a
hotărît ca pre lângă cele 7 școale cari erau, să se mai
 153

înființeze 43 școale, așa ca comunele mai mari să aibă

singure o școală, iar cele mai mici mai multe o școală
centrală. Edificiile școlare trebuiau să se zidească de
cătră comune, așa ca pre lângă materialul dat în comun,
fiecare familie să mai deie câte 20 cr. m. c. spre acel
scop și dacă suma în acest chip adunată nu va ajunge,
să se deie și carnetele de pe un an a împrumutului de
stat al comunelor. Plata dascălilor nu se spune câtă are
să fie, se zice însă că se va acoperi mai întâi din camăta
împrumutului de stat și „se roagă înalta C. Regească
ocârmuire să primească (adecă să aproabe) acest oferi,
fiindcă acesta au fost cugetul comunelor din început când
s’au scris la împrumutul statului, ca acest capital să fie
pentru binele de obște al satelor, iară binele cel mai mare
al satelor îl cred și-l știu a fi creșterea pruncilor lor în
școală ”. Și fiindcă această plată va fi prea mică, tot nu­
mărul de casă va mai plăti câte 20 cr. m. c. ca taxă
școlară.
Această hotărîre a sinodului a fost subscrisă pre
lângă preofi și de câte 2 reprezentanti mireni din fiecare
sal, apoi s’au trimis atât comisariatelor cercurilor Pui și
Hațeg, cât și Arhiepiscopului din Blaj, ca să exopereze
aprobarea guvernului cu privire la împrumutul de stat.
Iar școalele ce erau să se înființeze în acest chip, pre­
cum spune sinodul din 17 Mai 1855: „Și ca să se ușu­
reze economia statului, și ca să se împuțineze ura reli-
gionară; și ca să se lăfască dragostea întră massele po­
poarelor de diferite neamuri și confesiuni, este de lipsă
ca școalele poporale să fie școale comunale iar un deo­
sebite confesionale". Așa știau bătrânii să lase la o parte
patima confesionalismului, când era vorbă de binele
de obște I
Dar deregătoriile cercuale nu au părtinit întrebuin­
țarea împrumutului de stat. Vicarul însă nu s’a îndestulii
cu atâta, ci a adresat o frumoasă rugare, în limba latină,
cătră Maiestatea Sa împăratul, în care dupăce arată starea
ticăloasă în care se află poporul român din lipsa de
școale, cere ca M. Sa să se îndure a porunci, ca din ca­
măta împrumutului de stat în suma de 51.908 fl. m. c.:
154

1) să se plătească dascălii de pe sale ce se vor constitui,

sau 2) de va voi înălțata Împărăție ca să se ridice în
Hațeg școală normală și gimnasiu mic unit, să fie censul
acela pentru plata profesorilor. Se reînnoise așa dară ru-
garea ce o făcuse înainte cu 45 ani vicarul Țopăi In
același timp primind poruncă dela mitropolie ca să se în-
grijască despre înființarea unui fond școlastic, convoacă
preoții și câte un reprezentant mirean din fiecare parohie
la sinod pe ziua 12 Ianuarie 1856, ca să se sfătuiască
în privința formării fondului școlastic. In acest sinod s a
cetit și subscris rugarea amintită cătră M. Sa și s’au în­
drumat reprezentanții comunelor, să dăruiască prin obli­
gațiuni scrise împrumutul de stat pentru fondul școlas­
tic. Făcându-se acele obligațiuni, împreună cu rugarea
cătră M. Sa s’au trimis Mitropolitului din Blaj pentru a le
înainta spre înaltă aprobare. La aceste apoi s’a răspuns
prin decretul Locotenentei Transilvane din 26 lulîe 1856
Nr. 16985—1639, ca să se aștepte până în a. 1859, când
se va plăti cea din urmă rată din împrumutul de stat, și
atunci să se aducă din nou înainte această afacere.
In urma acestui răspuns conzistorul episcopesc din
Lugoj, în anul 1859 a împuternicit pe canonicul Ștefan Mol-
dovanu ca împreună cu vicarul Hațegului Gavriil Pop, să
reînceapă pertractările pentru dobândirea împrumutului de
stat pentru fondul școlastic. Acum însă s’a abandonat
idea ca să se plătească din acel fond dascălii dela sate,
și s’a aflat mai de lipsă înființarea unei școale centrale
în Hațeg, și în înțelesul acesta s’a închiat contract cu 82
de comune, cari s’au obligat să cedeze împrumutul de
stat, de tot sau în parte, pentru deschiderea școalei cen­
trale în Hațeg. Aucloritalea civilă însă nu s’a învoit, ci a
dispus în a. 1862 ca acel ajutor să se deie școalelor de
pe sate. In acelaș timp a dat ordin pretorilor cercuali, să
îndemne comunele ca să deie spre acel scop și venitul
crășmăritului de pe cele 3 luni din urmă ale anului, și la
aceasta încă s’au învoit cele mai multe comune.
Cu toate aceste, cesliunea delațiunii mai bune și mai
regulate a învățătorilor înainta încet de tot. Un paș mai
hotărît s’a putut face abia în anul 1866, când guvernul
 155

transilvan cu dat. 31 Ianuarie Nr. 2504 din 1865, a esmis

o comisiune mixtă, care avea să hotărască locul și mo­
dul înființării școalelor în comune, dintre cari 28 s’au și
obligat prin contract să deschidă școale. Aceste contracte
sau întărit din partea ordinariatului episcopesc din Lugoj
și din partea guvernului transilvan cu dat. 24 April 1868
Nr. 1524. Salarele învățătorilor însă nu s’au statorit uni­
form, ci variau între 40—200 fl. și se acopereau din Vo-le
împrumutului de stat, din venitul crâșmăritului de 3 luni
și din repartijie pe popor.
In acest {inul așadară se înființară 28 școale, cari
erau însă prea puține pentru mai mult de 100 sate (cu
gr.-or. cu tot), iar în alte părți ale comitatului Huneadoarei,
vor mai fi fost abia câteva școli primitive, lipsite de edi­
ficii și de dascăli corăspunzători. Această împrejurare va
fi îndemnat pe reprezentantii comitatului, să se gândească
la înființarea de școli comunale cu ajutor dela stat. Spre
acel scop s’a dat pretorilor ordin să arete: în cari sate
ar fi de lipsă să se deschidă școli comunale, cât ar putea
da satele și cât ajutor ar fi de lipsă să se ceară dela stat,
pentru zidirea școalelor și pentru plata dascălilor?
Din conspectele ce se află în arhivul vicariat se vede
că pe teritorul vicariatului, pre lângă regularea școalelor
deja existente, s’a proiectat să se mai înființeze 15 școale
gr.-cat și 10 gr.-or. variind plata dascălilor între 100—300
fl. Pe baza acector conspecte apoi s’a cerut, prin mijlo­
cirea guvernului transilvan, dela Ministerul reg. ung. ajutor
de stat pentru înființarea școalelor amintite. La aceasta
însă s’a răspuns sub Nr. 893 din 18 Februarie 1869, că
conform § 11 al art. de lege XXXVIII—1868: „în linea
primă comunele bisericești sunt chiemate a ridica școale
confesionali, și numai când aceste nu ar voi sau nu ar
putea împlini această datorintă, sunt obligate comunele
politice, și în linia din urmă statul, a se îngriji despre ridi­
carea de școli poporali”. Actul în arhivul vicarial Nr.
330-1869.
Acest răspuns l’a comunicat ordinariatul din Lugoj
vicarului din Hațeg, împreună cu instrucțiunea și îndru­
marea, cum are să purceadă în cauza școalelor în urma
156

dispozițiilor amintitului articlu de lege. Dupăce se dă în

estras partea ce se referește la școalele confesionali a
acestei legi, se îndeamnă vicarul ca să stăruiască a se
înființa cât mai multe școale greco-catolice, iar unde sunt
locuitorii mestecați cu greco-orientalii să se facă școale
comune și numai în caz extrem, când nu s’ar putea în-
fiinjă de loc școale confesionali, să-și deie învoirea la
deschiderea de școale comunali. De școale de stat nu
era încă pomenire, iar în școalele comunale încă să în­
văța numai românește. Cu toate aceste ordinariatul epis-
copesc căuta să zădărnicească înființarea acelor școale,
prevăzând oare cumva pericolul ce amenin[a prin acele
școale instrucția poporului în limba sa. Și de fapt cu timpul
multe din școalele comunale s’au prefăcut în școale de
stat, unde limba română e eschisă cu totul, afară doară
de învăfarea religiei, dar și acele cari au rămas comu­
nale, încă au căzut mai târziu cu totul sub porunca in­
spectorilor regești de școale, sub a căror oblăduire sărmana
limbă românească a ajuns a fi numai tolerată știe Dum­
nezeu până cândl
Prin articlul de lege amintit așa dară, și școalele
noastre au ajuns cu totul sub domnia legilor instrucției
publice a tării. Aceste legi apoi din an în an s’au făcut
tot mai aspre, au cerut jertfe tot mai mari și au pus sar­
cini tot mai grele pe umerii bietului popor.
Cu toate greutățile însă, școalele au progresat ne­
contenit, și instrucția poporului se află astăzi la un grad
neasămănat mai înalt decât înainte cu 40—50 ani. Așa,
va fi interesant să facem o cumparatie între starea școa-
lelor precum ni-o presinta Șematismul diecesii Lugojului
din anul 1858, și cea de acum, precum se aială în rapor­
tul făcut de cătră d. loan Boroș, inspector școlastic die­
cezan, consistorului plenar din 15—16 April 1912. In 1858
erau în 56 parohii și 19 filiale 3124 prunci obligati de
școală, cu 8 școale propii și 21 provizorii. Edificiile șco-
lastice erau mici, scunde și întunecoase; dascălii în parte
preoții. In anul 1912 erau 4392 copii obligati de școală,
24 școale frumoase zidite din material solid, întru toate
corăspunzătoare și 5 edificii de lemn în stare mai slabă.
 157

învățătorii loji cualificati, absolventi ai preparandiilor din

Blaj, Oradea-mare și Deva. Pre lângă școalele noastre
multi prunci mai umblă la școalele de stat, comunale și
confesionale catolice sau reformate. Dela 1903 încoace au
încetat școalele din Totești și Iscroni, prin deschiderea
școalelor de stat. In schimb s’a deschis școală nouă în
Lunca-Cernii-de-sus iar în Uricani, Bucova, Boufarul-
înferior și Grădiște, s’a înființat al doilea post de
învățător. Așa dară numărul școalelor greco-catolice ro­
mâne, în timp de 56 ani a rămas aproape staționar. Cauza
este de o parte sărăcia poporului, de alta situația comu­
nelor din cari unele sunt de tot mici, constând abia din
40—50 case, și așa le este cu neputință de a zidi și sus­
ținea o școală, altele, de comun cele mai mari, sunt îm­
prăștiate prin munți și văi, de unde pruncii nu pot merge
la școală. In astfel de împrejurări nu e mirare că dintre pruncii
obligati de școală, abia 4O"/o se pot împărtăși de darul în­
vățăturii. Și chiar dacă am avea un număr de școale în­
doit sau întreit, anevoie am putea face să umble la scoală
mai mult de 50Vo. Pentrucă cei mai mul(i Români sunt atât de
săraci, încât abia pot îmbrăca și hrăni 1—2 copii ca să poată
merge la școală; altii sunt atât de departe de centrele
unde ar trebui ridicate școalele, încât numai cei mai mări­
șori dela 8—9 ani în sus, și numai pe timp de îngheț sau
de secetă, pot străbate prin văi și păraie. Altă piedecă
nespus de mare este, că neavând satele decât foarte pu­
tină pășune, ba unele nu au de loc, țăranii sunt nevoili
a-și pășuna vitele prin grădini și pe răzoare prin țarină,
și așa mai la toată vita trebue câte un păzitor luat dintre
pruncii cei mai mărișori dela 8—9 ani în sus, cari în acest
chip în loc să meargă la școală să învețe carte și cinste,
rămân prada prostiei și a imoralității, care e ușor de pri­
ceput cum se lă|ește de tare între copiii de amândoue
sexele, cari petrec toată ziua și o parte a nopții nesupra-
veghiaji de nime, pe câmp. Pentru îndreptarea și lumi­
narea acestora se cer dară alte mijloace cari pot să supli­
nească școala. Atari sunt: predicile preoților în biserică,
învățătura și sfaturile bune, date de cătră toii cărtu­
rarii noștrii în tot timpul și la toate ocaziunile. Cine nu
158

o a făcut aceasta până acuma, să se deprinde a-o face,

căci poate va veni timpul când nu vom avea nici atâtea
școale câte avem acuma, iar din școalele străine de legea
și de limba noastră, vedem cu durere că ies mul[i tineri
cari au învățătură dar le lipsește dragostea și alipirea
cătră biserică și cătră neam, vârtutea adecă aceea fără
de care ori ce popor e pierdut și e vrednic să piară 1
După această abatere mai trebue să amintim ceva
despre salarul sau leafa învățătorilor noștrii dela a. 1868 în
coace. Am văzut că la a. 1868, când s’au sistemizat cele mai
multe școale, plata dascălilor nu era uniformă, ci varia
între 40 și 200 fl. plătiți parte în bani, parte în bucate.
Acea plată însă chiar și pentru niște învățători cu atât de
putină pregătire cum erau cei dela 1868, și pe acele tim­
puri cu mult mai bune ca azi, era prea mică. De aceea
ordinariatul episcopesc din Lugoj necontenit a îndemnat
comunele bisericești, ca după putință să ridice plata das­
călilor. Nefiind însă lege sau regulament obligător, în­
demnul nu prea avea rezultat și învățătorii trebuiau să
se tocmească cu satul în privința simbriei, și așa se în-
timpla adeseori că oamenii cari căutau mai mult la mă­
rimea plătii decât la cualificatia dascălului, alegeau pe cel
mai rău pentrucă sluja pe mai pu[in, iar cel mai bun
trebuia să-și caute alt sat, alt stăpân. Din această pricină
era foarte deasă și schimbarea învățătorilor, spre dauna
vădită a ori cărui progres în învățământ. In a. 1877 prin
stăruin[a vicarului B. Densușanu s’a statorit lefile în­
vățătorilor dela 100—200 fl., dânduli-se stabilitate prin
protocoale subscrise de cătră credincioși și întărite de
Ordinarial. Un paș de îndreptare însă mai hotărîl și salu­
tar, s’a făcut în privința aceasta, prin Statutele școlaslice
diecesane din a. 1879.
In aceste statute redactate pe baza articlilor de lege
XXXVIII—1868; XXIII—1876 și XVIII—1879, se cuprind
cele mai înțelepte măsuri, pentru progresul învățământului
și pentru bunul mers al tuturor afacerilor școalelor popo­
rali. Vom aminti aici numai aceea că în § 91 cu privire
la învățători se statorește: „Docenți ordinari definitivi la
școalele noastre elementari, pot fi constituiti numai atari
 159

inși gr.-cat. absoluti de preparandie publică, cari cel puțin

după un an de praxă au depus la vre o preparandie pu­
blică esamenul de cualificatiune, și au câștigat diplomă
docentală“. Iar pentruca și renumeratia lor să fie potri­
vită acestei cualificatii, în § 43 se dispune ca plata învăță­
torilor are să fie cel puțin 200 floreni.
Așa a stat lucrul până la a. 1893, când prin articlul
de lege XXVI s’a statorit ca plata învățătorilor să fie cel
puțin 300 fl. și cinci quinquenale de câte 50 fl. In urma
acestei legi, Ordinarialul episcopesc din Lugoș cu dat. 22
Novembre 1893 Nr. 2269, a îndrumat senatele școlastice
ca să ridice plata dascălilor la suma prescrisă de lege,
adecă la 300 fl. Aceasta s’a și făcut în cele mai multe
comune și numai în vre o câteva, unde din cauza marei
sărăcii a poporului nu s’a putut nici decum ridica plata
la aceea sumă, s’a cerut ajutor de stat. Quinquenalii însă
prea pu[ine s’au putut plăti din partea comunelor și așa
am fost siliti să-le cerem lot dela stat. In această stare
ne-a aflat noua lege școlară a lui Apponyi, art. XXVII—
1907, prin care plata învățătorilor se ridică la 1000 cor.
și conține dispoziții atât de aspre fată de școalele noastre,
încât cu tot dreptul suntem cuprinși de ceea mai mare
îngrijorare pentru soartea acelor școale, pe cari poate vedea
ori cine, din cele spuse până aci, cu cât năcaz, cu câtă
jertfă și luptă le-a înființat și Ie-a susținui biserica în timp
de preste 50 de ani.
Am arătat până aci, pe baza documentelor ce mi­
au stat Ia îndemână, trecutul școalelor din vicariat în
general. Fazele prin cari a trecut fiecare școală se vor
arăta în monografia singuraticelor comune. Credem însă
că ce privește școala din Hațeg care, fiind în toate tim­
purile cercetată de un număr mai mare de prunci români
din acest tinut, poate fi socotită ca o școală centrală, co­
mună, este mai potrivit a arăta aci trecutul și desvoltarea
ei continuând firul întrerupt mai sus.
Vicarul Moldovanu, pre lângă toată truda și osteneala
sa, nu a putut izbuti să prefacă școală erarială din Hațeg
în școală națională română cu 2—3 învățători. A rămas
așa dară tot școala trivială nemtască având de învățător
160

pe Petru Lelu[u, român de origine, care ar fi trebuit să

înve|e și românește pe copii români, dar am văzut că
nu își prea bătea capul cu aceasta. După penzionarea
învățătorului P. Lelufu s’a numit în a. 1861 învăjător sub­
stitut loan Cornea cu plată lunară de 9 fl. 45 cr.
Dar ordinariatul episcopesc din Lugoj, căruia, prin
decretul Locotenentii transilvane Nr. 5649—1861, i-se în­
credințase superinspec[iunea preste școala erarială din
Hațeg, aflându-1 neapt pe Cornea de a fi dascăl, a pro­
testat în contra denumirii lui. Insă abia în a. 1864 i-s’a
ascultat glasul, când fu denumit învătă'or Vasile Dum­
bravă, până atunci învăjător primar gr.-cat. la școala
capitală din Reghinul săsesc, cu plată anuală de 113 fl.
40 cr. v. a. din fondul de provente și un adaus de 187
fl. din fondul de montură, adecă cu totul 300 fl. 40 cr.
Vasile Dumbravă cu toată opunerea locuitorilor neuniti
din Hațeg, cari cereau învățător de confesiunea lor, a fost
introdus în oficiu. Pe timpul lui s’a înlocuit limba de pro­
punere germână cu cea română.
In anul 1865 vicarul Petru Pop a stăruit ca școala
superioară din Orlat, a cărei strămutare la Orăștie cu
caracter rom.-cat. se hotărîse încă în 1858 '), să fie stră­
mutată la Ha[eg și prefăcută în școală greco-catolică.
Stăruința lui însă a rămas fără rezultat. Nereușindu-i așa
dară strămutarea școalei dela Orlat, același vicar în anul
1867 a făcut un plan pentru străformarea școalei erariale
într’o școală normală greco-calolica cu 3 învățători. Dar
de altă parte și neunitii se luptau pentru a dobândi școala
erarială pe seama lor, și așa s’a iscat proces între cele
doue confesiuni, proces care a fost rezolvat prin hotărârea
Ministerului de culte și instrucțiune publică din 27 Mai
1869 Nr. 8858, care a decis ca edificiul școalei erariale să
se deie neunitilor, iar unitilor să li se deie celalalt edificiu,
care fusese mai de mult destinat de școală, apoi ocupat
de jendarmi și mai în urmă (a. 1868—9) folosit de cătră
neuniti ca școală. Astfel dară în anul școlastic 1869 s’a
deschis: „Școala capitală gr.-cat. din Hațeg", fiind învă|ă-
*) Decretul Locotenenti transilvane Nr. 7298-1161 —1858 citat în
scrisoarea vicarului din 1 Ianuarie 1865 Nr. 3-
 161

lor în semestrul I. Vasile Dumbravă, iar în semestrul al

Il-lea trecând Vasile Dumbravă ca învă|ător la institutul
corec[ional din Gherla, Dl. Paul Olteanu, „învățătorul
poporului'1 cum se subscrise Dsa., acum retras în penzie.
La neuniji a fost învățător Vasile Florianu.
In anul 1871 școala greco-calolică s’a prefăcut în
școală grănifarească, fiind învățători Paul Olteanu și On.
Petru Nandra acum preot gr.-cat. în Silivașul-de-sus. In
anul următor i-a urmat și școala gr.-orientală. Atunci s’a
făcut învoire între cele doue confesiuni și între comitetul
central din Sibiiu, ca la școala grănijărească să fie tot­
deauna un învățător unit și unul neunit.
învățătorul gr.-or. Vasile Florianu a murit în a. 1879
și i-a urmat actualul învățător dirigente al școalei comu­
nale d. Nicolae Sîmzianu. In a. 1880 s’a zidit școala
grănijărească, în care este astăzi școala comunală, cos­
tând 23.000 coroane, iar școalele cele vechi au rămas
comunităților bisericești gr.-cat. și gr.-or. cari le folosesc
și azi ca case de închiriat. In anul 1895 școalele grănifă-
rești după o luptă îndelungată, purtată de cătră comitetul
din Sibiiu în frunte cu neînfrântul erou Baron Ursu, au
fost prefăcute în școale comunale. Văzând adecă Minis­
terul de culte și instrucțiune publică, cumcă toate ordinele
lui, prin cari se poruncea ca acele școale să fie socotite
ca comunale și supuse supraveghierii inspectorilor regești
de școale, nu sunt respectate din parte grăniterilor, cari
pe dreptul credeau că preste școalele susținute din fon­
durile lor comitetul lor are dreptul să dispună, a între-
venit la Maiestatea Sa care prin înalta hotărîre din 15
Septembre 1895 a dispus, că: „Școalele poporale susți­
nute din fondul școlastic al fostului regiment I. românesc
de grăniteri, nu au caracter de reuniuni private, ci caracter
comunal și ca atari au să se pună sub inșpectia sena­
telor școlastice comunale și jurisdicția comitetului care
administrează amintitul fond școlastic, de aici înainte nu
se estinde la conducerea școalelor din chestiune" („Unirea"
din Blaj Nr. 41—45 din anul 1895, și „Țara Noastră"
Nr. 11—1908.)
Va se zică comitetului central grăniteresc nu i-a

11
162

rămas alia, decât să administreze fondul, să susjină edi­

ficiile și să plătească pe învățători, iar preste școale au
ajuns mai mari senatele scolastice comunali, ale căror
hotărîri trebuie aprobate de cătră inspectorii regești. Știm
apoi că acești inspectori, nu se feresc nici de volnicii
fală de aceste școale, în dauna limbii românești. Așa am
ajuns de în școalele susținute în mare parte din fondul
grăniterilor români, limba românească să fie aproape nu­
mai tolerată. Această nedreptate strigătoare la cer, acestă
urîtă batjocură, se putea de sigur mai ușor încunjura dacă
acele școale rămâneau și mai departe sub scutul bisericii.
In a. 1901 vrednicul învățător al școalei din Hațeg, Dl.
Paul Olteanu, de sub mâna căruia au ieșit cei mai multi inteli-
genti români din generatiunea mai tinără din Țara Hațe­
gului, s’a retras Ia bine meritata penzie și în locul dân­
sului a fost ales Dl. Aurel Pintea, care' e și cantor la
biserică noastră gr.-cat. Fondul grăniteresc conlribue acuma
la plata celor 2 învățători cu 1212 cor. Restul plătii, până
la 1000 cor. îl capătă învățătorii dela oraș. încă din anul
1875 s’a deschis în Hațeg și pentru fetite o școală comunală
cu limba de propunere română și adăpostită tot în edi­
ficiul școalei grănijereșli. Cea dintâi învățătoare a fost
Dna. Ida Balaș, apoi: Elisa Popovici, Aurelia Filipescu,
Cornelia Lupu, Valeria Cuteanu și dela a. 1897 Dna.
Eugenia Sîmzianu.
In a. 1875 s’a deschis și o școală romano-catolică mag­
hiară de fete, care este condusă acum de călugăritele Fran­
ciscane. De patru ani în coace este în Hațeg și o școală
civilă comunală de băieți și de fete, pentru care pe spe­
sele statului acuma s’a zidit un palat pompos.
Acesta e trecutul și starea actuală a școalelor din
orașul Hațeg. Deși s’au luptai foarte mult aproape loji
vicarii, cu deosebire însă Ciril Țopa, Ștefan Moldovanu
și Petru Pop, ca să se deschidă aici o școală poporală
centrală cu mai mulfi învățători, sau chiar un gimnasiu
românesc, dorința lor nu s’a împlinit. Ba am ajuns din
rău în mai rău, încât astăzi nici măcar o școală primară
nu avem curat românească 1
 CAPITOLUL X.

Monografia singuraticelor parohii și filiale.

Dupăce am descris în capitolele precedente trecutul,
istoria vicariatului în general, urmează istoria particulară
a comunelor ce se tin de vicariat. Și aci, amăsurat sco­
pului și naturei scrierii noastre, ne-am nizuit a aduna din
toate izvoarele pe cari le-am putut avea Ia îndemână, tot
ce privește trecutul și starea actuală bisericească și cul­
turală a poporului de legea unită din comunele aceștui
vicariat. Credem însă, după cum am spus și într’ alt loc,
că facem un lucru bun și folositor, dacă pre lângă aceea
vom descrie pe scurt și situata geografică a comunelor,
și vom arăta care este ocupațiunea principală și starea
materială a poporului.
Comunele vor fi înșirate în ordine alfabetică după
numele lor românesc, iar în paranteză se va pune și nu­
mele unguresc; după nume se înseamnă stațiunea călei
ferate și posta ultimă. Urmează descrierea scurtă a co­
munei, istoria aceleia și starea actuală după Șematismul
din anul 1903, adaugânduse schimbările și înnoirile întim-
plate de atunci încoace.
1. BAIEȘTI (Bajesd), gara în loc, poșta ultimă Râu-
alb. E un frumos sat nemeșesc, așezat pe malul stâng al
Streiului care îl desparte de uriașa stâncă Măgura, la poa­
lele căreia se întind frumoase vii, cari dau cel mai bun
vin din Țara Hațegului. Locuitorii sunt partea cea mai
mare nobili vechi, nemeși, oameni harnici și lucrători
buni de pământ. Prin această hărnicie a lor au ajuns să
fie poate cei mai bogați țărani din acest ținut. Despre
comuna Băiesti aflăm urme în timpuri foarte vechi. In
164

anul 1449 loan Huniade dăruiește chinezatul românesc

Băiești „Keneziatum possessionis Olachalis Bayesd“ lui
Nicula fiul lui Ungor (Ungur) de Baijesd comandant al
unei trupe de călăre[i, care a căzut în lupta de lângă râul
Morava, ca un apărător viteaz al crucii „velut strenuus
cruciș dominice miles“ '). împreună cu Ungor vor fi luptat
de sigur și alti Români din Băiești în contra Turcilor,
deoarece știm că o mare parte a oastei lui loan Huniade
era formată din Români, dintre cari în lupta de pe Câm­
pul Mierlei au căzut vre o 60002). Iar Huniade în semn
de recunoștință a dăruit Ia mu![i nobili Români, cari s’au
luptat vitejește în contra Turcilor, ori dacă au căzut în
luptă urmașilor lor, precum arată și cazul de mai sus,
moșii și chinezate, și pe foarte mul[i oameni de rând i-a
făcut nobili sau nemeși. De fapt, în documentele din veacu­
rile următoare se amintesc mai mul[i nobili din Băiești.
In anul 1453 satul Băiești aparține cetății Deva și împreună
cu acea se donează Iui loan Huniade ’). Pe timpul calvinis-
mului, împreună cu altii mai multi nemeși din acest tinut,
și dintre băieșteni s’au. aflat cari și-au părăsit legea slră-
moșască și până pe la anul 1690 au avut și preot calvin,
care păstorea pe calvinii din acel [inul4). Astăzi însă cal­
vini nu mai sunt în Băiești; familiile calvine parte s’au
întors iară la legea strămoșască, parte s’au dus ca func­
ționari pe la orașe. Credem că unirea din anul 1700 va
fi făcut și aici ca și în multe alte locuri, să părăsească
Românii amăgirea calvinismului, care a contopit în ma­
ghiarism mai pe toti cei ce i-au rămas credincioși. După
conscripția din anul 1733, atunci erau în Băiești 48 fa­
milii, 1 biserică și 3 preoți, toti uniti. Într’ o adresă oma­
gială trimisă în anul 1741 de cătră nobilimea din comi­
tatul Huneadoarei împărătesei Maria Terezia, se află sub­
scris și Popa Mihai cel mic din Băiești om nemeș °). In
') Hurmuzachi: Documente 1. 1 p. 761 ; Transilvania a. 1873 p. 114.
*) Kovări Lăszlo: Erdely tortenelme, Pest 1859 p. 78.
s) A magyar tort, tărsulat kirăndulâsa, Budapest 1887 p. 12.
4) Boythe Odon: Hunyadvârmegye Strigy melleki reszenek es
nemeș csalădainak tortenele, Budapest 1891, la Bajesd.
5) Adresa frumos scrisă pe pergamenă și iscălită de o mullime
mare de nemeși se află în arhivul comitatului din Deva.
 165

1750 erau 200 suflete, 1 biserică și 2 preoli; iar în 1765

se numără 90 familii și numai 1 preot. In anul 1773 satul
Băiești este numărat printre satele mililărești ’). Agitația în
contra unirii, susținută neîncetat de cătră călugării din Româ­
nia, s’a estins și asupra acestei comune și așa în 1782, Va părți
din popor a trecut la neunire și de atunci nu s’a mai
restaurat deplin. La 1795 preotul a declarat înaintea co-
misiunii mixte că vrea să rămână neunit. In relatiunea
vicarului Țopa din 18 Ianuarie 1810 și comuna Băiești
se numără între acele cari de fapt au defectional, dar
fără să se fi supus instrucțiunii de 6 săptămâni. In urma
acestei defectionări au rămas acolo de tot putini credin­
cioși gr.-cat., așa încât în anul 1811 “) erau numai 28 fa­
milii și 138 suflete dar fără preot. In anul 1828 nici can­
tor nu mai aveau, și de aceea s’au rugat de episcopul
Bob să intrevină pentru a fi eliberat dela serviciul militar
un tinăr cu numele Mihail Bay, care trecuse la unire, ca
să le fie cantor, precum de fapt le-a și fost multă vreme.
In anul 1852 erau în Băiești 37 familii unite și 196 su­
flete, iar în 1900 avea 643 locuitori dintre cari Români
613, uniti 208 și neuniti 405.
Biserica e foarte vechie, dar în urma mai multor
reparări ce i-s’au făcut din ceea vechie nu a rămas mai
nimic. Tradifiunea spune că ar fi de pe timpul lui loan
Huniade. A fost reparată în anul 1720 sau 1721 din care
an este și un clopot. Mai în urmă a fost reparată în anul
1906, când au rămas din ceea vechie numai turnul și cei
patru păreți ai naiei. Acum biserica, acoperită cu tinichea
albă, are un aspect frumos și multemilă dărniciei Dlui.
Dr. losif Turcu, medic în Viena, distinsul fiu al acestei co­
mune, e provăzută cu candelabre frumoase.
Preoții despre cari se știe că au servil în această
comună: Popa Bălaș, Mihai, Petru 1733; Mihai cel mic
1741, Daniil 1765, Lupu 1773. După moartea acestui preot
se pare că multă vreme nu a mai fost preot unit în Băiești
și parohia a fost administrată de cătră preoții din Galați
') Vezi: $pecifica]ia felelor bisericești prin satele mililărești din
Eparhia Ha[egului, în arhivul mitropolitan din Blaj.
■) Vezi- Conscriplio parohiarum a. 1811, în arhivul mitropolitan
din Blaj.
166

P. Ștefan Suciu, tatăl și fiul 1781—1845 când a fost hiro­

tonit AndronicJ4andrajăpausat în a. 1899 ; Aron Mihaescu
1899—1902, losif Stupineanu 1902—1908 și Gheorghe Nicola
1908, administratori din Râu-alb. Școală confesională co­
mună pentru ambe confesiunile s’a înființat în anul 1869,
fiind învăiător Petru Bai cu plată de 50 fl., 4 stânjini de
lemne și 20 cr. de fie care școlar; apoi s’a prefăcut în
școală comunală și în anul 1882 de stat.
2. BALOMIR (Balomir), gara : Vâralja—Hâlszeg, p. u.
Hațeg, filie la Subcetate. E un sătulei sărac, ascuns în
gura unei văi, încât abia i-se văd dela gara Subcetălei
câteva case și niște bordeie de lingurari. Numele și l a
luat după unii scriitori dela Balomer stăpânul acelui loc
pe la anul 1587 '), sau după Benko2) dela Valamir un
rege al Dacilor.
Din trecutul acestui sat numai atâta știm că la a.
1496 Mihail Kendeffy de Malomviz, a purtat proces cu
Kopasz de Wad pentru pădurea Balomir3) iar la a. 1687
era proprietatea lui Nalâczi Islvân. In conscripția din a.
1733 nu e pus, în ceea din 1750 ocură cu 80 suflete și
cu biserică, dar fără preot. Cândva a fost parohie de sine
stătătoare, căci în anul 1821 a fost hirotonit pentru parohia
Balomirului preotul DaniiI Celătanu trecut la anul 1831 la
Subcetate, și de atunci a rămas ca filie la această parohie.
In anul 1811 erau .în Balomir 29 familii și 148 suflete, iar
în 1900 erau 362 dintre cari 351 gr.-cat. și lOgr.-or.; Locui­
torii sunt ®/s părți Români agricultori și zileri și 'A țigani lingu­
rari, numiți pe aici bănieși4). Biserica din lemn edificată la
anul 1780 și renovată mai în urma la anul 1897. A scăpat
ca prin minune de focul năpraznic care în toamna anului
1904 a nimicit aproape tot salul. Scoală nu au ci băetii
umblă la școala din Subcetate.
3. BÂRBĂTENII-DE-SUS (Felsobarbatyen), gara și

‘) Boythe 1. c-
’) Benko Jozsef Hunyadmegyerol, o traducere a unei părți din
scrierea inedită a lui B. „Transilvania specialis" tradusă și publicată
de cătră Koncz Jozsef în Hunyadmegyei tortenelmi es regeszeli tărsu-
lat evkonyve tom. XII. p. 77.
•) Transilvania a. 1874 p. 41.
4) Se pronunță n înumiat ca ny uncuresc, tot așa călcâni, gu-
lâni, căpătâni, gruni și a.
 467

p. u. Lupeni. Este o colonie formală din locuitori stră-

mutafi aci din Râu-bărbat prin veacul al XVIII-lea și pre­
făcută cu timpul în sat de sine stătător. Acest sat s’a mai
numit și Mârliasa. In anul 1788 satul împrăștiat pe coas­
tele Jiului românesc, a fost pustiit prin războiul cu Turcii,
dar s’a recules iară și în 1792 și-au ridicat o bisericuță
de lemn, ale cărei urme se văd și azi. In conscripția din
anul 1811 ocură împreună cu Hobicenii (Hobitzan) cu 85
suflete, fără preot, iar în 1852 erau 60 familii și 200 su-
fle'e. Ca parohie de sine stătătoare există numai dela
anul 1901 iar până aci era afiliată parohiei Lupeni. în­
tâiul preot a fost On. loan Pepenar care e și acum. In
locul bisericii cei vechi s’a zidit alta tot din lemn în anul
1880. Casă parohială încă și-au zidit de piatră în anul
1889. In anul 1900 au fost în Bărbătenii-de-sus 626 suflete
întră cari 622 gr.-cat. Școală s’a deschis în anul 1887
când s’a zidit și o școală de lemn fiind învățător actualul
preot loan Pepenar, apoi George Șandru ambulant din
Lupeni. In 1902 s’a zidit altă școală corăspunzătoare de
piatră. Alți învățători au fost: Letifia Ciupe 1904—6 ; Emilia
Nicoară 1906—7 și Lucian Bociat din 1907. Prunci obli­
gați de școală 81, au frecuentat 50.
4. BARUL-MARE (Nagy-Bâr), gara Livadia, p. în loc.
Un mic sat de grănijeri ascuns într’ o pădure de pomi.
Prin veacul al XV-lea Barul era proprietatea familiilor
Szerecsen și Kendereș din Sălasul-de-sus ’), iar după o
tradiție locală ar fi fost o colonie de Greci și Sârbi, cari
au avut în vechime și o biserică pe locul ce servește și
azi de cimiter și numit după vechii locuitori „Sârboveni”.
Sârbii și Grecii, poate simfindu-se străini în această țară
atât de depărtată de neamul lor, s’au dus la matca lor și
în locul dânșilor s’au așezat alte familii, ca: Gârbeștii
din Teuș, Cozmeștii din Nucșoara, Rohăteștii din Mălă-
iești, Ungurenii din România și Cioteștii din apropiata
Livadie. Când s’a făcut această imigrațiune nu se știe, e
probabil însă că s’a întimplat prin jumătatea întâi a vea­
cului al XVIII-lea între anii 1730—50, deoare-ce în con­
scripția din anul 1733 Barul ocură cu 4 preoți, 44 familii
') Transilvania a. 1873 p. 116 și 162.
168

(220 suflete) și 2 biserici, din cari una trebue să fi fost

în Barul-mic; iar în 1750 se pun amândouă satele, Barul-
mare și mic tot cu 4 preoți și 2 biserici, dar locuitori mai
pu[ini, numai 167 suflete. In anul 1761 Barul-mare s’a
militarizat și s’a despărțit de tot de Barul-mic, ai cărui
locuitori au rămas iobagi. Mai sunt în sat și câteva fa­
milii de nemeși, deosebiți numai prin port de ceialalti.
La anul 1788, după cum se vede dintr’ o epistolă adre­
sată episcopului loan Bob, locuitorii acestui sat se par a
fi fost aplicati a părăsi S. Unire, dar la stăruințele vica­
rului Fiscuti s’au lăsat de acest gând netrebnic. Tulbu­
rările pornite în contra unirii la începutul veacului al
XVIII-lea nu au neliniștit acest sat.
In anul 1900 a avut 523 locuitori dintre cari Români
uniti 372, neuni[i 52; acești din urmă veniti din alte sate
ca lucrători și esploatatori de păduri. Pfe lângă negoțul
de lemne și arderea de cărbuni de lemn, o mare parte
a locuitorilor se ocupă și cu olăritul, fiindcă în hotarul
comunei se află lut foarte bun spre aceea trăbuintă, așa
încât și olarii din Hațeg duc de aici pâmănl de îl mes­
tecă cu al lor. De vre o câțiva ani este în sat și o fabrică
de sobe de căhale sau terracotta.
Biserica cea vechie de pe timpul Grecilor și a Sâr­
bilor s’a ruinat, și în anul 1787 s’a zidit alta de piatră
care stă și azi. Biserica e zugrăvită dar nu se știe când
și cine o a zugrăvit. Probabil că tot zugravul Popa Simion
a fost care pe la finea veacului al XVIII-lea a zugrăvii
mai multe biserici din acest tinut. Dela biserica cea vechie
a rămas un clopot din anul 1765. Preoții: în 1733, Popa
Andraș, lancu, lancu toți uniți; In 1773: Popa lancu,
Popa Andraș; Ștefan, Isaia, înainte de 1826; Lazar Chirian
din Ponor până în 1854; lui i-a urmat fiul seu Ștefan,
care în 1848 a fost tribun și și-a schimbat numele în
Traian, până în 1867; Nicolae Gheorghiță 1867—1868;
Nistor Gotheas 1868—1884 ; Petru Voin 1884—1910 și de
atunci On. George Gârbea.
Școala. Vicarul Ștefan Moldovanu cu ocaziunea
vizitații canonice a parohiei, în 23 Novembre 1852,
a înduplecat pe oameni să cumpere cu 200 fl. un
 169

Ioc acomodai penlru zidirea școalei. Ia care aveau

să umble și pruncii din Barul mic și Pelros; iar până
se va putea zidi, locuitorul Bunea Gârbea s’a obli­
gat a lăsa să se lină școală în casa dânsului; sarcina
de învățător o a luat asupra sa preotul Ștefan Traian.
Școala s’a și început cu mare greutate în iarna anului
1853 și în 14 April s’a și ținut esamen cu 40 școlari').
In 13 Decembre 1854 neobositul vicar Moldovanu roagă,
„în numele Dlui. Isus Christos care a venit în lume ca
celor ce sunt întru întunerec și în umbra mortii lumină
să le aducă “, pe deregătoria cercuală din Pui, ca să con-
stringă, între alții, și pe locuitorii din Barul-mare, să facă
contract cu preotul ca dascăl și să-și trimită pruncii la
școală. Rugarea se vede că a avut efect și școala s’a
pornit în toată regula, căci în anul 1855 și-au tocmit dascăl
permanent pe Istvan (Ștefan) Manea cu plata: 3 stânjini
de lemne și 4 stânjini de piatră I Se vede însă că bietul
ce dascăl Manea numai cu lemne și cu pietrii nu a putut
trăi, și dupăce își va fi ajuns scopul să aibă material
penlru vre o clădire, a părăsit căriera așa de rău plătită
a dăscăliei, căci în anul următor iară se tocmesc cu preo­
tul Ștefan Traian să Ie fie dascăl, pentru câte 1 zi de
lucru de familie și 1 car de lemne dela cei cari au trăgă­
tori (vite de jug). După preotul Șt. Traian a urmat învă­
țător în anul 1865 Nicolae Traian. In anul 1871 școala
s’a făcut grănițărească iar în 1895, ca toate celelalte de
acel fel, a ajuns a fi comunală.
• 5. BARUL-MIC (Kis-Băr), gara Livadia, p. u. N.-Bâr.
Poporul numește satul și Bărîșor') și numai un mic pără-
uaș îl desparte de Barul-mare, de care se ține ca filie.
In vechime aveau biserică și cimiter comun cu parohia
malre. Dar încă înainte de anul 1733 s’au despărțit căci,
pe cum văzurăm, în acel an erau 2 biserici în Bar. Tot
așa și în conscripția din anul 1750 în care se numește și
Barul-mic. Una dinlr’ acele biserici a trebuit să fie în acest
din urmă sat. Numărul locuitorilor în conscripțiile cele
’) Protocolul vicariat Nr. 76 și 223—1853, 167, 237 și 610—1854.
•) într’ o diplomă vechie se numește : Kis-Barișor, ca proprietate
o familiei Kenderes din Sălașul-de-sus. Transilvania a. 1872 p. 222.
170

vechi s’a pus la un loc cu Barul-mare. In anul 1900 avea

375 locuitori, între cari români unifi 372 și 3 de alt neam.
Biserica cea vechie de lemn, pe la anul 1784 a fost dusă
de apă părăului lângă care era așezată, și în locul ei s’a
zidit în anul 1785 una de piatră care stă și astăzi. Despre
zidirea acestei biserici tradijiunea spune următoarele : Nu
departe de sat, într' o peșteră pe o stâncă înaltă, s’au așezat
niște ho|i cari se urcau acolo din vale pe un brad înalt, dela
care era întărită o punte până la ușa peșterii. Hoții au
adus din România bani așa de multi, încât numai cu
desagii pe mai mulli cai i-au putut aduce. Simțind însă
că sunt urmări[i de poteră, au zidit ușa peșterii punând
în zid semn o peană sau un tăciune, după cari semne
au căutat mult oamenii ca să poată da de comoară, dar
în zădar. Apoi au tâiat bradul și s’au dus fără urmă. Ău
dat însă o sumă de bani unui strămoș al Pârveștilor,
care îi găzduia noaptea, ca să facă în grădina sa o bise­
rică și să o sus[ină în stare bună, având însă dreptul,
la care poporul din Țara Hajegului line foarte mult,
ca crâznicul bisericii să fie totdeauna din familia Pârvu,
ceea ce s’a și finut până acum. Biserica s’a zidit, pre cum
am spus, la anul 1785 și tot atunci s’a și zugrăvit cum
arată o inscripție pe care cam anevoe se poate ceti:
Zugrăvită sub stăpânirea înaltului împărat losif al H-lea,
anul 1785 zugrăvită de Popa Simion din Pitești, cu toată
chieltuiala lui lanăș Pârvu (care i-a dat un cal înșelat
gata). Școală nu este, pruncii umblă la școala din
Barul-mare.
6. BOIȚA (Boicza), gara și p. u. Hațeg. Se întinde
pe valea cu același nume, în dreapta drumului ce duce
prin Ciula-mare la Răchitova și Vălioara. Date mai vechi
decât 1733 nu avem despre această mică dar împrăș­
tiată comună; în conscripția acelui an ocură sub numele,
evident greșit, de Bocs, cu biserică și 23 familii dar fără
preot. In 1750 avea 120 suflete și biserică dar tot fără
preot. Judecând după numirea de: „calea bisericii” a că­
rării ce duce la Tușlea, s ar părea că în vechime Boita
a apar|inut ca filie la aceea comună, unde în 1733 erau
2 preoți. In 1811 însă se amintește ca preot local Popa
 171

loan, poale loan sau lanăș Clep despre care bălrânii spun
că ar fi trăit până în anul 1848. Dela anul 1850 aparține
necontenit ca filie la Vălioara. In 1900 avea 453 locuitori,
uni[i 439 și neunifi 14; locuitori în partea din spre Cerna
pe unde unirea s’a stins cu totul. Locuitorii, partea ceea
mai mare foarte săraci, se ocupă cu agricultura și cu pădură-
ritul. Au și cultură frumoasă de pomi, cu deosebire de
pruni. In vechime au avut o bisericuță de lemn în locul
căreia la anul 1880 au zidit una de piatră, care însă e
in stare deplorabilă și s’a pornit adunarea capitalului
pentru a zidi una nouă. Școală separată nu au; pruncii
umblă la școala din Ciula-mare.
7. BO^ȚARUL-DE-JOS (Als6-Bauczăr), gara în Ioc
p. u. Bucova. E cea din urmă comună a Țării Hațe­
gului înspre Bănatul Severinului, azi comitatul Caraș-
Severin. Se întinde dealungul malurilor Bistrei care aleargă
spumegând printre căsuțele Românilor, pe cari portul și
vorba (și mai ales năravurile) îi arată a fi mai mult bănă­
țeni decât ardeleni. Satul e străbătut de șoseua sau dru­
mul de tară și în partea de cătră apă de linia ferată
Hațeg—Caransebeș, prin a cărei construire s’au ciungărît
rău frumoasele grădini ale locuitorilor. Tradiția spune că
în vechime satul era mai spre miază zi lângă apa Marga,
de unde pe încetul s’au mutat locuitorii unde este satul
acum fiind locul mai larg. Această strămutare se va fi
întimplat pe la mijlocul veacului al XVIII-Iea, căci în con­
scripția din 1733 acest sat nu se amintește; în ceea din
1750 ocura Boutarul laolaltă cu Bucovija (recte Bucova)
cu 140 suflete, fără preot și fără biserică. In 1811 se pune
tot numai un Bou[ar cu 150 familii, 892 suflete și 2 preo|i.
In 1900 erau în Boutarul-de-jos 1208 locuitori din cari
Români uniji 1172 și neuniti 10. Biserica zidită în veacul
al XVllI-lea a fost de lemn, iar ceea de acum, prea mică
pentru numărul locuitorilor, s’a zidit în anul 1839, sau
după cum se scrie în protocolul vizitatiunii canonice din
a. 1852, în 1847. Are un turn foarte frumos și e așezată
pe un loc ridicat de se vede de departe.
Casa parohială e de lemn dar frumoasă, modernă,
cu 4 odăi. Preoții: Popa lacob 1769; lanăș Raca 1780;
172

Gheorghe și Marlin 1811; Martin 1820—21; Zaharie Pop

1821—1825; Martin Raca 1825; Gheorghe Albulescu; ad­
ministratori interimali: Isaia Popa din Grădiște, Manasie
Pop din Zăicani și loan Albulescu din Bar 1857—1862;
Antoniu Sora 1862—1882; Andrei lonaș 1882—1886; Par-
teniu Bârlea 1886—1891 și^M.On. Romul Raca, asesor consis­
torial, dela 1891 încoace.
Școala. începuturi de oarecare instrucție școlară s’au
făcut încă prin anii 1830, fiind învă|ători fără plată regu­
lată : lanaș Olar, Die Albulescu, Nicolae Albulescu, Se-
bastian Raca, Vidu Aglicer până la 1868 când a fost
numit Demetriu Măniuț, apoi loan Itul și N. Savici cu
plată de 120 fl.; Niculae Câmpean, loan Pop Reteganul
și Alexandru Cozmuța cu 200 fl., la 1885 a urmat Simion
Câmpean cu plată de 300 fl. Fiind învățătorul și cantor
venitul s’a urcat aproape la 800 coroane și quinquenalele
cuvenite. învățătorul Simeon Câmpean în 1907 s’a retras
la penzie și în anul 1907-8 au funcționat câte puțin timp
N. Maleica și Gavril Pasca, apoi a fost ales loan Zepa.
In anul 1908-9 s’a deschis și al doilea post de învățător
și a fost aleasă învățătoare domnișoara Elena Oltean.
Salarul învățătorului și toate celelalte spese școlari se
acopăr din repartiție pe popor și din puținul venit a unui
pământ de 13 jugere. Al doilea învățător are ajutor de
stat 700 cor. Școala e un edificiu frumos și corăspun-
zător menirei sale, cu 2 sale de învățământ și locuință
pentru doi învățători. In anul 1910-11 au fost prunci obli­
gați de școala: 288 și au frecuentat 108.
8. BOUȚARUL-DE-SUS (Felso-Bauczăr), gara Bou-
țarul inf. p. u. Bucova. E așezat tot pe apa Bislrei,
ceva mai în sus de celalalt Bouțar, decât care e mai mic.
Comunele sau despărțit după anul 1811, căci în con­
scripția din acel an e pus numai un Bouțar cu 2 preoți,
adecă Martin (Raca) pentru Bouțarul-de-jos și Gheorghe
Bugariu pentru cel de sus. Biserică încă au avut numai
una, până în anul 1840 ') când și-au zidit biserica care
stă și acum, dar la început avea numai un turnuleț de
lemn până în 1867 când s’a ridicat și turnul de piatră.
') Vezi. Protocolul visit. can- din a- 1852-
 173

Initane de anul 1864 comun a bisericească nu avea nici

un petec de pământ, însă de atunci încoace, parte prin
cumpărare parte prin dar din izlazul salului, s’a dobândit
porjiunea canonică și intravilanul pe care e școala și
casa parohială. Aceasta s’a zidit la anul 1897 din lemn
pe fundamânt de piatră. In 1852 erau aci 118 numere și
688 suflete iar în 1900, 928 dintre cari români-uniji 917,
neuniti 2. Preoții: Gheorghe Bugariu 1810—1868; la anul
1865 a luat lângă sine ca cooperator pe nepotul seu Ghe­
orghe Bugariu junior până la 1868 când răpausând bătrâ­
nul a rămas singur până la 1873; Andrei. Pop Bociat
1873—J9Ll-^i de atunci On. loan Mâcseriu.
Scoală a fost și aici prin anul 1856, când era învăță­
tor Nicolae Albulescu apoi în 1858 Rusalin Albulescu și
în 1862—1866 Gheorghe Bugariu. De aci încolo a fost școala
comună cu Boutarul inferior până la 1890 când s’a terminat
școala de acum. Primul învățător a fost Alexandru Hossu,
apoi Corneliu lubaș 1892-3 ; B. Densușanu 1893-4 ; Demetriu
Măniut 1894—190^ Simeon Idvorean 1902—1904; Silviu
Barbescu 1904-5; Florian Gliga 1905-7; Nicolae Suciu
1907-10; Alexandru Peștean 1910-11 și dșoara. Ana Lu­
pan din 1911.
9. BREAZOVA (Brâzova), gara și p. u. Grădiște.
O mică colonie care încă din vechime aparținea familiei
Brazovai (poporul îi zice Brazovanul), ai cărei descendenti
și acum locuesc aci ca mari proprietari. S’au aflat și urme
de zidiri romane, semn că va fi fost pe timpul Romanilor
vre o colonie sau villă, fiind localitatea la o poziție fru­
moasă, pe coasta unui deal păduros, deadreapta apei între
Grădiște și Peșteana. Numele acestei comune ocură pe la
anii 1366 și 1436 ca proprietate a unor familii nobile din
Peșteana1)- In conscripția din 1733 ocură cu biserică și
20 familii fără preot; în ceea din 1750 cu 60 suflete și
biserică dar tot fără preot. In 1900 avea 313 locuitori,
între cari români-uniti 299. In locul bisericii celei vechi
în anul 1789 s’a zidit alta de lemn pe fundamânt de
piatră, iar în 1867-73 au zidit biserica actuală, de piatră.
Nu se știe să fi fost vre o dată parohie de sine stătă-
') Magy. tort. tărs. kirăndutăsa p. 19.
174

toare, ci ca filie a fost administrată de preoții din satele

vecine până în 1857 când s’a alăturat ca filie la Grădiște,
de care nu s’a mai despărțit. Școală nu are, ci pruncii
umblă la școala de stat din Peșteana.
10. BUCOVA (Bukova), gara și p. u. în loc. E una
dintre cele mai mari comune din părțile aceste și se în­
tinde pe amândoi {ermuri ai Bistrei, începând dela cârni-
tura acesteia sub scoborâșul „Portii de fier”. Despre trecu­
tul comunei spune tradijiunea, că în vechime a fost aci un
sat cu numele „Remetea”, ai cărui locuitori însă de groaza
Turcilor și a hoților, au părăsit acest loc espus la prădă-
ciuni și s’au așezat lângă Timișoara, formând satul numit
și azi „Remetea”. Pentru îngrijirea locului rămas pustiu,
proprietarii au pus un gornic cu numele Mihai dela care
se trage familia Gorniconi. Cu timpul au mai venit și alte
familii de prin satele apropiate ca : Albuleștii din Grădiște,
Mestecănenii din Mesteacăn și 5 familii chiar din Bulgaria.
Dela aceste se trag familiile: lonești, Vasiloni, Mihăiloni,
Giorgoni și Bugari. Următorii acestora au alcătuit satul
Bucova, numit așa după o vale cu acel nume '). Înteme­
ierea satului se va fi făcut pe la anul 1740—50, căci în
conscripția din 1733 nu ocură, iar în cea din 1750 e pus
laolaltă cu Boujarul sub numele Bucovita, cu 140 suflete
fără preot și biserică. In 1811 erau în Bucova 73 familii
și 375 suflete; în 1852, 170 familii și 1020 suflete iar în
1900, 1457 locuitori, români-uniii: 1379, neuniti 31. Bise­
rica e de piatră din anul 1857, e însă prea mică pentru
numărul poporului. Casa parohială de piatră, zidită în
anul 1911. Preoții: Nicolae Țarina 1765—1790; Nicolae
Albulescu 1790—1807; Nicolae Albulescu, fiul, 1807—1855 ;
loan Albulescu 1855—1870; George Albulescu 1871—1890;
Iustin Țarina 1890—1900'; George Albulescu adm. interim.
1900—1901 ; Iustin Bora 1901.
Școala s’a deschis la anul 1855 fiind învățător pre­
otul loan Albulescu până la 1858, și Rusalin Albulescu
1858—1861 cu plată de 30 fl. pe an I Au urmat apoi
') Nota. într’ un document din anul 1519 printre comunele apar-
linătoare familiei Kendeffy se pune și Pukkova. Poale să fi fost Bucova
de azi, care și-a fost schimbat numele în Remetea iar după pustiirea
acestuia a revenit iară la numele cel vechiu (Transilvania 1874 p. 110.)
 175

pe rând: Joan Pantea cu 50 fl.; ioan Berna! cu 80

fl.; Iustin Țarina cu 100 fl.; loan Itul cu 120 fl.;
Demetriu Recean cu 180 fl.; Remus Aglicer cu 200 fl.
și Augustin Pop "Bociat 'cu.,300 fl. Acesta în anul 1909
a fost numit la școala de stat din Minthia și în locul
dânsului a venit de acolo Georgc Bota. In anul 1909 s’a
zidit școala pentru un învățător și tot atunci s’a deschis
a doua școală în casă închiriată, iar în anul 1911 s’a zidit
a două școală, lângă cea de mai înainte. La aceasta au
ost învățători Valeriu Rusu 1908—11 și Candin Gliga.
Copii obligati de școală: 191, au frequenlat 53.
Pe teritorul acestei comune se află o baie de mar­
mură. Se cunosc și acum urmele de unde scoteau și
Romanii marmura. In timpul din urmă comproprietarii
Români ai muntelui unde se află în cantitate enormă
frumoasa piatră, au dat esploatarea în arândă unei firme
jidovești, care începuse a lucra cu cele mai perfecționate
mijloace ale lehnicei moderne, dar a dat faliment și acum
baia e părăsită. Laudă deosebită merită locuitorii acestei
comune pentrucă înainte de aceasta cu vre o 20 de ani
au cumpărat, cu bani împrumutați dela Albina, niște
munți cari acum valorează mai multe sute de mii de
coroane. In munții aceștia au pășuni bogate nunumai
pentru vitele lor, ci și de dat în arândă și pentru alții cari
vin cu vitele la pășune din depărtatele sate ale Bănatului.
Pre lângă aceea mai au păduri de fag și de brad, din
cari nunumai se provăd înșiși cu lemne de foc și de clă­
diri, ci au și de vândut și pre lângă o grijă și gospodărie
bună, ar putea ajunge comuna la averi conziderabile.
11. CÂMPU-LUI-NEAGU (Kimpulunyâg), gara și p.
u. Lupeni. Este extrema comună, spre sud, a comitatului
Huneadoarei. Locuințele, toate de brad, scunde, cu cope-
rișele țuguiate, sunt așezate pe un câmp frumos, pe ma­
lul sting al Jiului românesc: iar împrejur satul, așezat în
regiunea brazilor preste 1000 m. înălțime, e încunjurat cu
munți mari, acoperiti pe coaste cu păduri de fag și de
brad și spre vârf stâncoși și pleșuvi, cu gropile și văgău­
nile pline de vecinică zăpadă. Locul muntos și rece nu
produce bucate; numai cartofii, bobul și fasolea se fac
176

prin grădini, adeseori însă pârlite de bruma târzie a primă­

verii sau de cea prea timpurie a toamnei. Așa dar mijlocul
de trai al oamenilor este pădurăritul și economia de vite,
scăzută însă în mod însemnat de când cu legile silvanali
aspre, cari au în vedere mai mult pasiunea de vânat a
domnilor, decât traiul bieților Români. Unii au pășune și
fânat și în România, unde le este permis să treacă cu
vitele numai să-și pășuneze locurile cari la regularea
graniței au rămas dincolo de graniță. Pe teritorul acestei
comune încă s’au aflat cărbuni de piatră de calitate bună,
dar încă nu se esploatează. Le va veni însă și acestora
vremea, și atunci prin copleșirea adunăturilor de tot nea­
mul, se va șterge și firea românească și munteană a acestui
patriarhal cuib de Români. Despre trecutul acestei comune
știm că e foarte vechie. Intre posesiunile de pe Jiuri donate
la anul 1493 de cătră regele Sigismund familiei Kendeffy,
se află și Nyakmezew‘) sau Niakmezew* 2) adecă Câmpu-
lui-Neagu. Am văzut3) cum unii scriitori maghiari, îmbă-
taji de o teorie absurdă, schimonosesc numele acestei
comune numindu-o Nagymezo sau Nyakmezo, numiri ne­
potrivite, ba ceea din urmă ridiculă de tot4), și nu i-se
poate da nici o explicare, precând numele românesc e
atât de natural și de frumos! După tradiția locală numele
și l’a luat dela un haiduc cu numele Neagu, care pe la
începutul veacului al XVI-lea, fugind de groaza Turcilor
din Muntenia cu mai mulfi soli ai sei, s’a retras în sin­
gurătatea acestor munji în locul numit și azi Dosul Pri­
beagului, apoi ș’au făcut locuințe statornice pe lunca mai
largă și mai deschisă a Jiului, numindu-se așezarea lor
după numele vătafului: Câmpu-lui-Neagu. Printre familiile
venite cu Neagu se amintesc cele cu numele: Hamzu
sau Hamza5), Muscalu, Mojoatcă, Măniulescu, Vinte, Ta­
bără, Dumitrescu și Stanciu; iar familia Cânda a venit
') Solyom-Fekete Ferencz: Sylvolgy benepitese etc- în Hunyad-
megyei torlenelmi es regeszeti târsulat evkonyve t- IV. p. 75—94.
2) Hurmuzaki: II.-2 p. 349-351.
3) Introducere p. 23 și 24.
4) Pe românește ar fi: Câmpul grumazului I
5) Numele Hamza se amintește în vechime și în unele sate din
vecina Oltenie. Al. Stefulescu Gorjul istoric și pitoresc T. Jiu 1904 p.
48 și 366.
 177

din Țara Hațegului dela Râu-de-mori. In ce stare va fi fost

această comună până pe la finea veacului al XVllI-lea nu se
știe. In conscripțiile anilor 1733 și 1750 nu ocură. Poate că se
cuprinde cu celelalte sate sub numirea de Olâh-Zsij (1750),
și Dsiul Rumineszk (1733). Fiind apoi locuitorii iobagii
familiei Kendeffy care era dujmană unirii, pe la 1780 au
trecut la neunire, dar s’au întors iară pe la începutul
veacului al XlX-lea prin stăruințele vicarului Țopa, căci
în conscripția din 1818 ocură cu 52 suflete sub numele
de Kampului-Negru (evident greșală, în loc de C.-lui-Neagu).
In 1852 erau în C.-l.-N. 47 numeri de casă, iar în 1900
540 suflete din cari 453 români-uniti.
Deși în veacul al XVllI-lea satul consta abia din
câteva familii, totuși au avut o biserică de lemn care însă,
împreună cu locuințele, a fost arsă de Turci pe la anul
1782. După alungarea Turcilor din această fără, de multe
ori prădată de ei, și-au zidit iară o bisericuță din lemn
de frasin, ^onostasul și părefii altarului au fost zugrăviți
la anul 1847 prin loan zugravul din Romos. La anul 1891
s’a zidit altă biserică mai mărișoară, din lemn de brad.
Prestolul, format dintr’ o piatră de moară, s’a luat din
biserica cea vechie. Casa parohială e zidită din lemn,
subt un acoperiș cu școala, la anul 1895. Preoții: Până
la anul 1855 această parohie era filie Ia Uricani. In 1
Ianuarie a acestui an a fost introdus în parohie noul preot
Constantin Stanciu (Măniulescu) devenind astfel parohie
de sine stătătoare. Preotul C. Stanciu a răpausat în Mai
1908. Din Novembre__1894 a avut ca cooperator pe Onor.
Ștefan Berinde lot o dată și învățător. După moartea
bătrânului preot oficiul de capelan s’a sistat.
Școala s’a deschis pe la anul 1870 când inștrua
pruncii solia preotului C. Stanciu. Mai târziu făcu același
lucru nepoata preotului, devenită sofia On. Șt. Berinde
cooperator și învățător dela 1894 până în anul 1910—11,
când ca învăfător s’a retras la penzie. In anul școlar
1911—12 și 1912—13 din lipsa de învățător, nu s’a finut
școală. Plata învățătorului la început a fost 25 fl.; în
1878 s’a ridicat la 100 fl. iar în 1894 s’a sistemizat
plătindu-se dela parohie 300 cor. iar restul ajutor de stat.

12
178

12. CÂRNEȘTI (Kernyesd), gara și poșta în loc.

Este așezat pe frumosul șes al Hațegului, pe malul sting
al Râului mare și slrătaiat de râulețul Cârlele care curge
pe urmele unui canal săpat de Romani. Locuitorii sunt
partea ceea mai mare foști iobagi și numai putini nobili,
toti se ocupă cu agricultura la care se pricep bine și
o poartă cu sirguinfă. Benko'), spune că la unii scriitori
vechi s’ar fi numit Cornești. Este comună foarte vechie.
In anul 1496 Kernesd se află în posesiunea familiei Ken-
deffy dela Râu-de-morifiind dăruit acestei familii încă
Ia anul 1447, când s’a luat dela Dragoslav și Radul Vak
de Kernyesd. Pe moșia acestora și-a zidit mai târziu un
castel principele Barcsay Ăkos (1658—1661). In locul
aceluia stă aztăzi un castel mai modern, dar părăsit și
stricat de vremuri. In anul 1675 preotul din Cârnești Ștefan
cu fii sei Gheorghe și Christian, a primit dela principele
Mihai Apaffy diplomă de nobil cu predicatul de Săcel.
La anul 1700 toată parohia s’a unit, dar se vede că după
aceea o parte o părăsit unirea, căci în 1733 erau 26 fa­
milii cu 2 biserici, 2 preoți uni[i și 1 neunit. In 1750 erau
187 suflete, 2 biserici dar numai un preot, semn că iară
s’au unit toti. Ori poate că murind preotul neunit dela 1733, al­
tul nu a mai fost tolerat, s’au nu s’a mai aflat cine să îi ia
locul, neputând trăi pe lângă putinii sei credincioși, cari
cu timpul s’au întors cu totii la unire și au părăsit vechia
biserică, care apoi cu timpul s’a ruinat. Traditiunea spune
că biserica din Cârnești până la finea veacului al XVIII-
lea a avut proprietate mare de loc arător, fânaj, păduri
și pășuni la munte, dar Ie-a pierdut, nu se știe însă în
ce împrejurări nefavorabile. Poale că le-au ocupat cu
puterea domnii feudali hrăpăreji, cari pe acele vremuri
despoiau adese ori bisericile românești de avutul lor, ori
doară au trecut la familiile preoților ceea ce încă se în-
timpla în trecut adese ori. Pe la începutul veacului al
XlX-lea a mai primit o donatiune de pământ dela o
doamnă din Pâclișa cu numele Vârady, dar și aceea s’a
pierdut, căci feciorii preotului David neputând urma, din
*) Loc cit. p. 79-
’) I. Pușcăria 1- cit. I„ II. p. 94. Transilvania a. 1874 p. 31.
 179

lipsa învățăturii, nici unul părintelui lor în preoție, ca

totuși sa le rămână oare cum locul în folosință au resti­
tuit actul de donațiune unor nepoți ai donatoarei, cu con­
diția ca ei să folosască locul făcând pentru el slujba de
jeleri.
In anul 1811 erau în Cârnești 45 familii sau 300
suflete cu 2 biserici și un preot, iar în 1852 s’a ridicat
numărul familiilor la 96. In 1900 s’au aflat 791 locuitori
între cari români-uniți 758.
Biserica. Am văzut că în a. 1733 erau în Cârnești 2 bise­
rici. Aceasta se esplică așa că trecând după anul 1700
o parte din locuitori la neunire, le-a rămas lor biserica
de lemn zidită în partea ostică a comunei pe locul numit
Sălișle, iar uniții și-au zidit în partea opusă a satului o
biserică tot de lemn, la care au dus un clopot, cu in­
scripția din anul 1703, dela biserica rămasă neuniților.
Pe la anul 1775 uniții și-au zidit altă biserică de piatră, iar ne-
uniții s’au întors și ei șiașa biserica lorfiindpărăsităs’a ruinat.
In anul 1871 s’a început zidirea actualei biserici, .una dintre
cele mai frumoase din acest ținut, dar s’a putut termina
și înzestra cu cele de lipsă numai în anul 1894, când s’a
și sfințit, în 23 Septembre, prin I. P. S. Sa Victor Mihalyi
atunci episcop al Lugojului.
Casă parohială nu este. înainte cu câțiva ani s’a cum­
părat cu 3200 cor. o casă în care e birt și aduce un venit anual
de 1200 cor. Fiind acum plătit întreg prețul de cumpărare, vor
putea zidi o casă parohială nouă. Averea bisericei afară
de casa amintită e puțină de tot. Preoții: Pentru timpurile
vechi nu se poate statori acurat ordul cronologic al preo­
ților, ci numai cu unele întreruperi. La anul 1675 era preot
Popa Ștefan de Săcel care a primit diploma nobilitară
dela Mihail Apaffy. I-a urmat fiul seu Cristian probabil
pe la a. 1700. La anul 1733 Popa losif alias Gola, lanăș
și Petru (neunit); 1743 Ștefan; 1750 Cristea Gola de Ker-
nyesd; 1765 losif; 1777 Popa Mihul; 1807 Popa Izdrăilă
și Vichente administratori din Ostrov; Eftimie adm. din
Pâclișa; 1811“1834 Popa David din Hobița Grădiștei;
1834—1841 Popa Mihai Fărcaș din Băiești. Acesta rămâ­
nând văduv s’a însurat o doua oară și lui i-a urmat Popa

12*
180

Dionizie (Denes) Bociat nobil din Zăicani, administrator

înterimal din Totești, până în 1844 când fu dispus preot
Ștefan Barbescu, om plin de zel și de dragoste fa|ă de
biserică și neam, pentru care în anul 1848 a suferit în­
chisoare și pu|in a lipsit de nu a ajuns în furci.
A răpausat în 1871. In anii 1871 —1874 parohia a
fost administrată de preotul din Pâclișa Sigismund Po-
ganu, iar în anul 1874 a fost numit Romul Barbescu sub
care s’a terminat biserica și s’a zidit școala. Răpausând
și'dânsul în 3 April 1905, a administrat parohia On. Petru
Ciachi din Ostrov până în luna Oclobre 1907, când fu
hirotonit și numit preot On. Silviu P. Barbescu înlocuit în
luna Martie 1913 cu On. Silviu Popa.
Școala. Până în anul 1850 nu a existat școală în
Cârnești. Atunci a început preotul Ștefan Barbescu să
fină școală într’ o sală a castelului familiei Kendeffy, unde
locuia și dânsul. După 2 ani însă a fost silit să se mute
în casele sale, cari fiind prea mici nu se putea ținea
școală în ele, și ășa instruc|ia pruncilor a încetat până în
anul 1856, când a fost numit învă|ător absolventul pre­
parandiei din Ha|eg Moise Crăciunescu din Cârnești, cu
plată de 40 fl. pe an. Acesta ținea școala vara în bise­
rică, iar iarna în casa preotului și mai târziu în case în­
chiriate. învățătorul Moise Crăciunescu a răpausat în anul
1875, iar după el a |inut școala preotul Romul Barbescu
până în toamna anului 1877 când s’a înființat o școală
centrală în Pâclișa, unde mergeau și prunci din Cârnești
și Totești. In 1881 s’a deschis iară școala în Cârnești, tot
în casă închiriată și s’a ales învățător Romul Dansușanu
cu plată de 200 fl. In anii 1880—1888 nu s’a jinutdeloc
școală, ci în acel timp s’a zidit școala de acum, frumoasă
și deplin corăspunzătoare, care în anul 1905 s’a reparat
și acoperit cu tinichea. După zidirea școalei au urmat ca
învățători: Romul Barbescu 1888—1889 ; Gheorghe Muntean
1889—90 : Alexandru Todor 1890—91 ; Mihail lubaș 1890—
1901; Lucretia Boca 1901—3; Florentina Sabo 1903—5;
Lucre|ia Barbescu 1905—8 și loan Costea până în prezent.
Prunci obligați de școală 97, au frequentat 65.
13. CIULA-MARE (Nagy-Csula), gara Hajeg, poșta
 181

Denșuș. Vechiu așăzământ al familiilor nobile Ciulai și

More cari au avut rol însemnat în istoria tării. Familia
More a dispărut de tot, iar o parte a celeialalte ajungând
la slujbe înalte pe la comitat, s’a depărtat de sat și de
neam. Altii au rămas aci ca Români de rând până azi.
Satul e mic și cu stare de mijloc, așezat sub un dâmb,
pe care se ridică biserica. Ia gura alor trei vălișoare mai
mult seci, dar cu atât mai primejdioase când se umflă
de apele ce se scurg în puvoi de pe coastele Răchitovii,
Vălioarei și ale Boitii- Locuitorii se ocupă cu agricultura
și cu pomăritul.
Revenind la trecut, aflăm la anul 1439 pe Ladislau
de Ciula „homo regius” ca mărturie la o donatiune rege­
ască făcuta lui loan și Ladislau Kende de Malomviz. In
aceeași calitate se află la anu) 1447 Uladul de Csula
iar în 1453 loannes, Uladul (Vlad) aut Lado de Chulah.
Tot la acest din urmă an aflăm că regele Ladislau a
donat, pentru merite patriotice și militare, românilor loan
fiul lui Mihail de Ciula și lui Dioniziu fiul lui Andrei
Demsus de Demsus posesiunile Feketehegy (Dealu-Negru
se zice și azi) Vâlya, Kis Csula și Gros (Grosul). Apoi
jumătate din Hacsadsel și Demsus în districtul Ha[egului,
cu drepturile usilate în Districtele Valahilor '). La 1496
aflăm iară pe Slephanus de Csula homo regius. Un Filip
More de Ciula, ca preposit de Strigoniu a fost legatul
regelui Ladislau II. la Veneția în 1522 și a căzut în lupta
dela Mohâcs, 1526. Se vede dară că aceste familii, ca
să ajungă la averi și la demnități trecuseră la catolicism
ca să-l părăsască și pe acesta pentru calvinism. Așa a
ajuns apoi Csulay Gyorgy episcop calvinesc în 1648—1660 !).
In 1733 ocură cu 34 familii, iar în 1750 cu 160 suflete,
cu biserică dar fără preot. In conscripția din 1765 nu
ocură, de unde se vede că pe timpul tulburărilor Sofro-
niane a deficiat. Mai târziu însă s’a întors iară la unire,
căci în conscripția din 1811 e pusă cu 45 familii și 169
suflete dar lot fără preot; pe semne și acum era încă tot
') Transilvania 1873 p. 80, 92, 116, 127 și 202; 1. Cav. de Puș-
cariu : Date istorice privitoare la familiile nobile române, Sibiiu 1892
lom. I- pag. 148.
*) Teglăs Găbor: Hunyadmegyei kalauz, Kolozsvăr 1902 p. 172.
182

filie laTuștea, până în 1812 când a căpătai preot localnic.

In anul 1900 avea 301 suflete între cari 281 români-unifi.
Biserica s’a zidit la anul 1680 de cătră protopopul loan
Munean din Tuștea, care a fost de loc din Ciula-mare.
Fiul protopopului, cu numele Pălu[ Munean, a adaus al­
tarul iar nepotul seu Paul Munean o a împodobit cu
icoane și cu un policandru. La biserică se păstrează un
Octoich vechiu manuscris, și un brâu în formă de șarpe,
din metal nobil cu copcii de aur înfrumsefat cu 7 rubine,
care probabil a fost a mănăstirii Prislop. In turn se află
un clopot cu inscripția : „Cuvântul Domnului rămâne în
veac 1796."
Casa parohială de lemn în stare slabă, e zidită pe
intravilanul donat în parte de cătră unii nobili din aceea
comună, anume: Fărcaș lanăș și Csulai Ilyes la anul
1822 și Csulai Ferencz Ia anul 1847. ' Preoții: Până la
anul 1812 nu a fost parohie de sine stătătoare, ci era
afiliată la comuna din apropiere Tuștea. in acel an s’a
făcut parohie prin numirea lui Petru Popovici. In 1818
i-a urmat Petru Stoicovici sau Stoica până la 1851. Acesta
învățase putină carte la mănăstirea Prislopului. Din 1851 —
1853 parohia a fost vacantă. In acest din urmă an fu
pus preot Longin Stoica și a răpausat la anul 1881. De
atunci iară a fost vacantă parohia până în 1884 când a
fost hirotonit și pus preot On. Petru Stoică:
Școala s’a început pe la anul 1818 când ținea școală
preotul Petru Stoicovici, pentru plată de 40 cruceri dela
tot numărul de casă. După moartea acestui preot nu se
mai află urmă de școală până în 1857, când s’a deschis
o școală centrală pentru comunele Ciula-mare și mică,
Vălioara și Boita și fu numit învățător Ștefan Pop, absol­
vent al preparandiei din Hațeg, tot cu aceeași plată care
la anul 1868 s’a statorit în 52 fi. și mai târziu în 146 fl.
In anul 1889 a încetat școala centrală și s’au înființat 2
școli, una în Ciula-mare și una în Vălioara cu învățător
ambulant, adecă într’o zi finea școală în Ciula-mare iar
în cealaltă în Vălioara. Învățător a fost numit Antoniu...
Pop cu salar de 250 fl. ridicat în anul 1894 la 300 fl.
Invăfătorii următori au fost: Simion Sporea, 1895—96; Ma-
 183

ximilian Ilca .1896—7; Ana Lupan 1897—1899. In acest

an s’a reînființai școala centrală pentru cele patru co­
mune și s’a zidit un edificiu nou, frumos și corăspunzător,
iar învățător s’a numit Antoniu Pop, care fusese și în
anii treculi. In anul școlar 1907—8 au fost prunci obligati
de școală în toate patru comunele de toate zilele 210 și
de repetiție 79. Au frequentat, dar foarte neregulat, de
toate zilele 88 și de repetiție 47.
14. CIULA-MICÂ sau Ciulișoara (Kis-Csula), gara
Ha[eg poșta Denșuș. E un sătuleț de vre-o 40 de fumuri,
așezat pe malurile unei văi, bogat în poame, mai ales
prune. In vechime soartea acestui sat a fost legată de a
Ciulii-mari, căci la anul 1453 amândouă satele se do-
neeză nobililor loan de Ciula și Dionizie de Demsus. In
anul 1733 avea 35 familii și biserică dar fără preot; va
fi fost poate slujită de cătră unul din cei 3 preoți din
Răchitova, de care se ținea ca filie și pe la anul 1850,
când a trecut Ia Vălioara și mai târziu la Ciula-mare. In
1750 avea 160 suflete și biserică dar tot fără preot. Aci
e pus sub numele de Ciulișoara. In 1811 erau 46 familii
sau 249 suflete, era dară mai populată ca Ciula-mare. In
1900 avea 233 locuitori români-uniti.
Biserică au avut' încă din vechime, dar de lemn
și foarte slabă.' In anul 1906 și-au zidit o biserică frumo-
șică de piatră. In turn se află un clopot cu inscripția:
„Gloria in Excelsis Deo 1770". Școala e comună cu
Ciula-mare.
15. CLOPOTÎVA (Klopotiva), gara și poșta Cârnești.
Unul dintre cele mai mari și mai puternice sate din acest
tinut. Așezat pe o coastă tepișă la poalele muntelui Mun-
celu, cu biserica, casa parohială și școala în partea din
sus, se vede din depărtare și dominează toată Țara Hațe­
gului. Locuitorii voinici și vânjoși, dar stăpâni[i de patimi
și aplicati spre crime, se ocupă mai mult cu pădurilul și
cu cultivarea vilelor, de cari [in multe și de soiu bun.
Clopotiva mai este și un sat foarte vechiu și leagă­
nul mai multor familii nobile, aproape toate însă pierdute
încă de pe timpul propagării calvinismului, între cari mai
mult s’a ridicat familia Pogâny de Nagy-Klopotiva, care a
184

dat comitatelor Huneadoara și Caraș-Severin pe comiții

supremi Pogâny Gyorgy și Pogâny Kâroly, bărbați foarte
vrednici și binevoitori ai poporului român. In anul 1411
se amintește un Bogdan filius Lilhinoya de Clopotiva ‘),
Ladislaus et Batoch sau Bakocs de Clopotiva la anul
1439 și 1453, Nicolae Pogâny, lancu de C. 1496 ")- In vea­
cul al XVI-lea mai multe familii din Clopotiva au tre­
cut la calvinism și au răpit și biserica, în care până
pe la anii 1860 se mai vedeau, sub stratul de var cu care
au fost acoperite, icoanele sfinților în stil oriental. Și ne­
putând Românii rămași credincioși bisericii orientale să-și
facă altă biserică, țineau serviciul divin tot în biserica
ocupată de calvini, ajungând adese ori în conflicte seri­
oase cu profanatorii bisericii lor strămoșești. In 1733 avea
140 familii 2 preoți, biserică, casă parohială și 6 jugere
porjiune canonică. In 1750 erau în Clopotiva 600 suflete
cu biserică, 2 intravilane și 3‘A jugere porțiune canonică,
dar preoții erau amândoi bigami și opriti dela slujbă și
parohia o administra preotul din Zăicani.
In anul 1759 a făcut vizitafie canonică episcopul Petru
Paul Aron care a aflat aici stări deplorabile. Credincioșii
bisericii române-unite aveau să sufere ne mai auzite ne­
dreptăți și șicanări, din partea îngâmfatilor nobili calvini.
Precum s’a spus mai sus, Români țineau serviciul divin
în aceeași biserică cu calvinii, și fiind Românii mai mulfi
și având dreptul de întâietate, slujeau mai întâi, dar
nobilii calvini de multe ori veneau la biserică până nu
era terminată liturgia românească, și sileau pe Români să
părăsască slujba neterminată, le batjocoreau lucrurile cele
mai sfinte și une ori chiar și sfânta cuminecătură o arun­
cau afară, apoi întorceau icoanele cu fata cătră părete
și așa fineau slujba lor. Văzând evlaviosul arhiereu aceste
păgâne nelegiuiri, i-se frângea inima de durere și în mâh­
nirea inimii sale numi biserica profanată de calvini peș­
teră de tâlhari și staul. Atunci Românii înfuriindu-se au
frânt scaunele nobililor și le-au aruncat afară din biserică
pre care au înuciat-o, ca să nu mai poală întră calvinii
') Hunyadm. tort. I. evkonyve t. II. 24.
’) Transilvania 1873 p. 80, 115 și 1874 p. 31. 110.
 185

în ea. Aceștia însă au năvălit cu săbiile asupra episco­

pului și l-au silit să iese din sat ')• Desele neînțelegeri sau cur­
mat numai dupăce vicecomitele loan Pogăny la 1770 a dăruit
Românilor un fond intern, pe care și-au zidit biserica lor, iar
cealaltă a rămas calvinilor; dar având ei putină grijă de
ea, s’a ruinat de tot și prin anii 1880 și-au zidit alta, în
care slujește preotul dela Peșteana.
Dacă nobilii maghiari au cutezat să atace chiar și
pe episcopul Aron, cu mult mai cutezători erau fata de
bieții preoți, pe cari în contra legilor tării și a privilegiilor
împărătești, îi asupreau și supuneau la servitutea iobagiei.
Aceasta se vede și din tr’un act judecătoresc din anul
1782, referitor la preoții din acest sal cu numele Dumitru și
Lascu Coșa. Cu datul 29 August 1782solgabirăul PapDemeler
de Salsal relatează tablei comitatului Huneadoarei, cumcă
a fost la Clopotiva și conform holărîrei acelei table, a
intimat preoților uniți din acel sat Dumitru și Lascu Coșa
și fratelui lor Mihail, că au să rămână iobagi (oro-
kos jobbâgyok) ai nobilului Nagy Zsigmond de Deva,
și i-a amenințat că dacă nu își vor retrage apelafia înain­
tată la tabla regească, îi va constringe prin lege ca să
plătească spesele procesuali și să-l rebonifice pentru ne-
împlinirea slujbei iobăgești și denegarea Îndatoririlor îm­
preunate cu starea lor de iobagi
In veacul al XVlIl-lea a fost în Clopotiva și proto­
pop. Pe o căzanie stă scris că în parohia Clopotiva a fost
scaun protopopesc. Cel din urmă protopop a fost loan
Popa (probabil din familia Munean) mort în 1770. Credem
însă că va fi fost numai protopop onorar, fiindcă despre exis­
tenta unui protopopiat în Clopotiva alteurmenu se maiaflă. In
1811 erau în Clopotiva 125 numere de casă sau 1900 (?) su­
flete și 2 preoți. In 1900 erau 1684 locuitori din cari 1595
români-uniti. Biserica care o au avut Românii din vechime
a rămas calvinilor, iar Românii și-au zidit alta pe la anul
1770, De atunci s’a reparat în mai multe rânduri iar mai
pe urmă în anul 1894 s’a reînoit frumos.

‘I Dr- A- Bunea : Epii. P. P. Aron ji D. Novacovici p. 153—154;

Șematismul, Lugoj 1903 p 517.
Anexa D—3.
186

Casa parohială foarte frumoasă s a zidit la anul 1902.

Preoții: In 1733 Popa Mihai și Popa Dumitru; 1765 Popa
loan ; 1770 Protopop lanăș: 1777—1793 Dumitru și Lascu
Coșa; 1792—1821 George și Lascu; 1822—1835 lanăș;
1836—1848 Popa Mihai; 1848—1869 Popa Mihai și Ge­
orge Cassian ; 1869—1871 Popa Mihai; 1871—1885 Avei
Pop Bociat; 1886—1896 Andrei lonașu ; 1896—1910 lacob
Niculescu și din 1910 loan Lăpădat. Școală în Clopotiva
să-linul’ însă neregulat, mai întâi în anul 1855 de cătră
preotul George Cassian, care avea plată câte 1 zi de lucru
dela toată casa. In anul 1856 s’a pus învă[ător un tinăr
cu numele Antoniu Poganu, iar în 1858 altul cu numele
loan Popescu. încă în anul 1856 s’a zidit școală de piatră
care reparată și adaptată stă și azi. In anul 1868 între
altele s’a statorit și leafa învățătorului de aici în 120 fl.
urcată în 1894 la 300 fl. și în 1908 la 1000 cor. Șirul com­
plet al învățătorilor din lipsa de dale sigure nu se poate
da. După anul 1858 au fost învățători Andrei Bociat,
Pavel Popescu și luon Fărcaș ; în anii 1891 —1900 era
învăfător Nicolae Câmpean; 1900—6 Traian Lupea;
1906—7 Oclavian Muntean; din 1907—8 Florian Gliga.
Prunci obligati de școală: 206 au frequentat: 74.
16. COROIEȘTENI (Zsilkorojesd), gara și poșta
Vulcan. Comună formată, ca toate celelalte de pe Jiu, pe
la capătul veacului al XVIII-lea, după cea din urmă in-
vaziune a Turcilor, prin emigrare din Țara Hațegului și
mai mult din Coroiesti, de unde și-a luat și numele. Se
întinde pe malul drept al Jiului românesc, dar multe căși
de ale Românilor au fost expropiate de cătră societățile mine­
lor de cărbuni din vecinul sal Vulcan, și cari au mai rămas
sunt încunjurate de linii ferate, de „werkuri’’ și de zidirile socie­
tăților și poate că nu e departe timpul, când bieții Români vor
părăsi cu totul vetrele lor ca să facă loc noilor cuceritori 1
Precum s’a arătat la alt loc, după relatiunea epis­
copului Lemenyi'), și această comună a fost pe la înce­
putul veacului al XlX-lea mult tulburată de cătră func­
ționarii calvini și de cătră preoții neuni|i cari îndemnau
locuitorii să treacă la neunire, dar după multe frământări
’) Vezi p, 124—125-
 <187

toii au rămas credincioși unirii, mai ales prin zelul preo­

tului Pavel Oneasă. In anul 1852 erau în Coroieșteni 64
familii și 335 suflete, iar în 1900: 513 suflete din cari
români-uniji 505. Biserica s’a edificat pe la capătul vea­
cului al XVIH-lea pân la tinda muierilor din bârne de
frasin și de brad. In 1832 s’a adaus tinda muerilor și s’a
zugrăvit biserica bărbaților, dar murind zugravul, altarul
a rămas nezugrăvit. Fiind acum de tot prea mică și mo­
destă, s’au luat măsuri ca în curând să fie înlocuită cu
una nouă. Casă parohială frumoasă și modernă s’a zidit
în anul 1911. J’reofiij Cel mai vechiu preot a cărui po­
menire a rămas, a fost Popa Răducanu, pe la începutul
veacului al XVIII-lea, venit din România și ca atare de
bună seamă agitator împotriva unirii. Acestuia i-a urmat
loan Tunsu, venit din părțile Ardealului. Acesta a lo­
cuit într’ o casă mică lângă Iscroni și a câștigat pe sama
bisericii locul cu numele: „Poiana Muntelui" ce-1 are până
azi. Paul Oneasă, prin zelul căruia s a susfinut unirea,
1835—1865; Adam Stoicuta administrator din Jiu—Vaidei-
Vulcan 1865—1880; Petru Burlec 1880—1892; Nicolae
Todoran.1892:—1902; loan Patachi 1902—10 și CI. Dr. Ni­
colae Brînzeu din 1910.
Școală a început a [inea pe Ia anul 1851 preotul
Pavel Oneasă în casa proprie. In anii 1857—1859 a fost
învățător Petru Burlec, absolvent al preparandiei din Hațeg
și mai târziu preot în Iscroni. In anul 1860 s’a deschis
școală comună pentru Coroieșteni și Iscroni, fiind învățător
tot P. Burlec. Dela 1860—1868 nu s’a linul școală. In
1869 s’a înființat școală comună cu Vulcanul fiind învăță­
tori : Abel Stoichită 1869—1876; loan Brînzeu 1876—1883
cu salar de 100 fl. apoi 200 fl.; loan Dreghiciu 1883—
1885 ; Romul Densușanu 1885—61 ; Petru Paveloniu 1886—
1888, în acest timp s’a edificat școala de lemn, iar în anul
1911 s’a zidit alături de casa parohială o școală frumoasă
și modernă. loan Pepenariu 1888—1894; Bucur Voin din.
1894. Prunci obligatideșcoală: 86, au frequentat 51. Ca filie la
Coroieșteni mai este și Dealu-Babii, un sălaș de câteva
case de ciobani între cari sunt și 41 suflete de religia unită.
17. COROIEȘT1 (Korojesd), gara Băiești poșta Râu-
188

alb. Sat acoperit de crengile uriașilor nuci, din roadele

cărora oamenii fac frumos câștig, cu uliii strimte și pline
de bolovani, încât te ia groaza când te apropii de el.
Locuitorii sunt foști iobagi, afară de câteva familii de
grănijeri; ocupajiunea lor e cultura vitelor și păduritul
prin puternicii codri ai Rălezatului, la poalele căruia e
așezat satul. La anul 1463 Coroiești-Kwrwlyesth aparținea
cetății Huneadoara și tot în anul acela la donat regele
Matia familiei Erdelyi din Sălașul-de-sus')• In anul 1733
avea 25 familii cu biserică dar fără preot; în 1750, 100
suflete tot fără preot. In 1811, 55 familii sau 272 suflete.
La 1900 avea 460 locuitori dintre cari 401 uniti și 10 neuniti
Biserica e foarte vechie, cum se vede mai ales de pe
forma fereslrilor cari sunt înguste și lungărete, ca la cele
mai vechi biserici. A fost consacrată de cătră episcopul
Lemenyi, când a făcut vizitatia canonică în aceste părți.
In anul 1844 altarul, tinda femeilor și turnul s’au zidit
din nou.
Casă parohială s’a zidit nouă în anul 1911. Până
călră finea seclului al XVlII-lea, în Coroiești nu a fost
preot localnic, ci se administra de cătră preoții din satele
vecine. Cel dintâi preot slabii a fost Popa Dumitru pe la
1780—1796; luon Oneasă 1796—1816; loan Pop 1817—
1849 ; loan Bora 1851 —1907; Vasile Bora din 1911. Oare­
care început de școală s’a făcut pe la anul 1853, când
s’a pus dascăl un tinăr cu numele Ucenic Oneasă, dar
acesta s’a folosit numai de privilegiul scutirei dela oaste,
însă datoria de dascăl nu și-o făcea. Pe la anul 1860 au
avut școală comunală în filia Vaidei, fiind dascăl Petru
Rădoniu, iar dela 1874 pruncii din amândouă satele um­
blă la școala grânijărească, acum comunală din Râu-alb,
unde plătesc după contribuția directă de stat și câie
un stânjin de lemne de foc la an.
18. CRÂGUIȘ (Kraguis), gara și poșta Hațeg. Un
sat mic și foarte sărac, deci de pu[ină însămnătate. La
anul 1464 sub numele de Kragulus 0 se donează unor
familii din Fărcădinul-de-jos, de care se tine în cele bi-
‘) M. tort. târs. kirândulăsa p. 12 nota 5. și p. 20 n. 12.
!) Transilvania 1873 p. 203.
 189

sericești ca filic. In 1733 avea 29 familii și biserică. In

conscripția din anul 1750 nu ocură. In 1811 avea 30 fa­
milii sau 128 suflete și biserică; în 1900 erau aci 167
suflete. Pruncii umblă la școala din Fărcădin, dar fiind
salul departe pu{in se împărtășesc de darul învățăturii.
In locul bisericii celei vechi de lemn, în anul 1836 s’a
zidit -una de piatră. Are un clopot din anul 1779.
19. CRIVADIA (Krivadia), gara în loc, poșta Barul-
mare. Poporul îi zice Crivadia-Satu, poate spre deosebire
de Crivadia-cetate. Se întinde dealungul văii cu același
nume, la piciorul unei stânci pe care se ridică o zidire
vechie numită turnul Crivădii. E o zidire foarte bine con­
servată și a servit în vechime ca turn de pază a drumu­
lui, care din Țara Hațegului ducea cătră pasul Vulcan.
E de formă rotundă și avea 4 ferestrii înguste; poartă
sau ușa de intrare nu a avut și se putea ajunge în inte­
riorul lui numai pe o scară. In timpul din urmă prin lăr­
girea unei dintre ferestrii s’a făcut ușă de intrare. Tot în
teritorul acestui sat se află și o peșteră mare'). In con­
scripția din anul 1733 se numește Krivedie și avea 10
familii și biserică, în 1750 avea 51 suflete, iar în 1900,
283 locuitori între cari 229 români-uniti și 11 neuniti.
Biserică a avut din vechime. Ceea de acum s’a edi­
ficat la anul 1871 și e de lemn. Aci slujește preotul din
Petros unde aparține Crivadia ca filie. Cu școala se |in
de parohia Merișor.
20. DENȘUȘ sau Dânșuș (Demsus), gara Hajeg
poșta în loc. Pentru biserica sa monumentală Denșușul
este după Grădiște cea mai însemnată localitate din Țara
Hațegului. Este așezat într’ o poziție foarte frumoasă, pe
malurile unui râule| și scutit de vânturile năpraznice cari,
mai ales toamna și primăvara, îngrozesc satele de la șes
și de pe Streiu. Pometurile întinse și bine cultivate for­
mează, pre lângă vitele frumoase de rasa cea mai bună,
avutul principal al locuitorilor, cari având și locuri bune
de sămănat, de pășune și de pădurii ar putea duce și o
viata mai bună și mai îndestulită, dacă nu ar îmbogăți

’) Teglăs G. op. cit. p. 201.

190

pe jidanul care în scurtă vreme și-a ridicat curji boierești

în mijlocul satului.
Numele și l’ar fi luat satul după unii dela „ad syl-
vas densas” unde ar fi fost îngropat Longinus, vestitul
general al împăratului Traian ’). O tradiție vechie rămasă
în popor spune, că satul în vechime ar fi fost așezat mai
spre miază zi, pe un crâng numit „șesu“, unde până azi
se mai află urme de zidire și de unde și acum scot
oameni cărămizi; mai târziu înmul(indu-se poporul și poate
că fiind satul distrus prin vre-o calamitate, s’a strămutat
pe locul de acum, cevași mai în sus pe apă, și de aici
s’a numit Denșuș adecă: „din sus". Tot situatei comunei,
care e așezată în parte pe vale, iar în parte pe „dâm­
buri” de-a dreapta și de-a stânga râului, se pare că coră-
spund și numirile de Dampsus și Dimbsus cum se nu­
mește — precum se va vedea mai în jos — în unele
documente. Din curiozitate se poale aminti și Solyom F.
Ferencz care, condus și aci, ca în toate escursiunile sale
istorice, de utopia, sau pe românește zis de prostia, șovi­
nismului, zice că numele acestei comune ar trebui să fie
Domsos sau Domsod 2). Lăsând la o parte, ca lipsită de
ori ce temei, această din urmă numire, trebue să admitem
și aceea, că nu se poale constata care din cele doue de
mai înainte se basază pe adevăr.
Fapt este însă că numirea curat românească „Den­
șuș” ocură prin documente publice de pe la începutul
veacului al XV-Iea. La anul 1404 Mercina (într’ alt loc
Mursina și Misina, poate corupție din Mărginean) și loan
fiii lui Stoica de Densus.se numesc comisari la introdu­
cerea unor chinezi din Ha(eg (sau mai corect din (inului
Hajegului) în posesiunea Sălașului-de-sus’). In același an
loan și Mușina fiii lui Stoian de Nyires (Măstacăn) se in­
troduc în posesiunile Rekelya (Răchitova) și Densus. Iar
în anul 1411 într’ o judecată făcuta de cătră judecătorii
chinezalului Hochzak (Hafeg), între protopopul Dobrota din
Râu-bărbat și între frății Iui și chinezul de acolo Leel
’) Kovăry: Erdely regisegei Budapest 1852 p. 17.
’) Hm. tort. târs. evkonyve l 11- p. 74.
3) Transilvania a. 1872 p. 184; Hurmuzachi, I. p. 428.
 191

(Leul) cu fiii sei, se amintește loannes filius Sthoiani de

Dampsus1). loan și Mușina arătati în documentele citate
ca fii ai lui Stoica și ai lui Sloian, credem că sunt tot
aceiași, numai numele tatălui lor s’a pus, pentru asămă-
nare, greșit într’ un loc. Iar predicatul s’a putut pune de
Nyires ori de Densus fiindcă amândouă satele erau ale
lor. Din familia aceasta a fost mama viteazului Huniade ').
La anul 1416 Lepes Lorănd vicevoivodul Transil­
vaniei, cu dat. Deva 28 April, adeverește cumcă Mușina
chinezul din Densus, și-a făcut averea de vânzare și după
ce nici frații Iui, nici alte rudenii nu se află să o cumpere,
o poale vinde ori cui. Averea lui Mușina era destul de
mare, căci consta din posesiunile: Pogyenicha (Poienița)
lângă râul Charnasagh (Cernișoara), Damsus, Reketye (Ră-
chilova), Nyires (Măstacăn), Tothfalu (Totești), Sylotena
(Slatina), Oklos (Ocoliș), Ablew (Ableul) și Bunyila3).
Pentru numele comunii este interesantă diploma de
donatiune a regelui Ladislau din anul 1453 **), prin care
regele enumărând meritele militari, câștigate în contra
Turcilor de cătră Mihail dela Ciula și Dionisiu fiul lui
Andrei Demsus de Demsus, ledărueșteposesiunile: Dealul
negru. Valea, Ciulișoara, Grosul și jumătate din Hăjegel
și Denșuș tot cu conditiunile usitate din vechime de cătră
al{i regi în Districtele românești. Aici dară numele Dem­
sus ocură și ca nume de familie, prin urmare ori familia
și-a luat numele dela moșie ori viceversa. Pentru cazul
din tâi avem multe esemple și în ținutul acesta, ca: Csu-
lai, Brazovai, Sylvăsi, Ponori ele. ba este cunoscut și nu­
mele Hațeg și într’ un document din a. 1496 Pestheny,
Puj. Acest nume îl poartă și azi o familie nobilă de ori­
gine din Pui. Acesta ar fi dară cazul și la numele din
cestiune, numai cât e românesc, adecă fără termina[iunea
ungurească „i“ sau ,,y“.
Avem însă exemplu, și încă tot de pe acele timpuri,
și pentru cazul contrar, adecă pentru presupunerea că
satul Demsus și-a luat numele dela stăpânul sau chinezul
') Hm. tort- târs. Evkonyvet II. p. 24.
s) Magy. tort- târs kirândulâsa p. 17.
s) L. cit. 1-1V. p. 75.
*) Transilvania 1873 p. 127.
192

seu. In anul 1434 regele Sigismund dă diplomă de nobili-

late lui Martin fiul lui Blasiu Dempse de Bachya (Băcia),
tatălui și fratelui seu Grigorie, pentru că s’au luptat cu
bărbăjie în contra Husitilor'). Sub aceasta formă adecă
Dempse sau Dempses și Demses ocură și mai târziu, la
anul 1615 ''), ca nume de comună, possessio Dempses, și
de familie, nobili de Dempses sau Demses, acuma stânsă.
Tot așa s'au stâns și alte vechi familii nobile din Denșuș
precum a fost cea amintită „Mursina", din care a fost și
mama lui loan Huniade. Cea din urmă familie vechie
nobilă a fost a Lucăceștilor, cari încă s’au stâns și moșia
lor a trecut Ia familia Mara.
După încetarea vechilor chinezate și stângerea familii­
lor nobile, cu nume mai însemnat și trecere mai mare,
și Denșușul a întrat în soartea liniștită a altor sate româ­
nești din acest tinut. Astfel dară mult timp nu se mai
află pomenire despre eL La anul 1700 au trecut și locui­
torii lui la unire în care au rămas statornici și netulbu-
rafi până azi. In 1733 numără 58 familii cu biserică, casă
parohială și doi preo[i. In 1750 avea 274 suflete dar fără
preot, în 1811 erau în Denșuș 70 familii sau 340 suflete
iar în 1900, 823 locuitori români-unifi.
Biserica. Insămnătatea deosebită a acestei co­
mune, care o ridică presle toate celelalte din apro­
pierea ei și îi atrage foarte mulji vizitători, o for­
mează fără îndoială vechia și monumentală ei bise­
rică, de care tocmai pentru aceea ne vom ocupa aci
mai pe larg, luând de bază scrierile privitoare cari ne-au
putut sta la dispoziție. Biserica e o zidire vechie, de o
formă curioasă și neobicinuită la bisericile creștine, ceea
ce a contribuit mult la formarea diferitelor păreri cu pri­
vire la originea și destina|iunea primitivă a acestei zidiri.
Părejii sunt făcufi din bolovani mari, de diferite forme,
învrâstaji cu cărămizi romane și cu lespezi de piatră, și
e deajuns o privire spre a cunoaște că e o zidire făcută
din ruine, din dărâmăturile altor edificii. Forma e pătrată
și pe părerii principali se razămă o cupolă acoperită odi­
l) Transilv. 1873 p. 7.
*) Bdthe 1- cit-
 193

nioară numai cu lespezi de piatră, iar dela anul 1889 cu

șindilă. Deasupra cupolei se ridică turnul format din trei
etaje cari treptat se strimtează. Cele două dintâi au câte
patru ferestrii, iar cel de asupra trei și păretele de cătră
apus și răsărit e străpuns de patru găuri rotunde.
Păre[ii acestui etaj sunt formati din patru lespezi
mari treiunghiulari, așezate în poziție verticală, așa
încât turnul Ia vârf rămâne descoperit și prin gaură
plouă în biserică. Sub streșina coperișului cupolei și a
celor două etaje ale turnului și la baza celui de asupra,
sunt jur împrejur chenare sau zimți roșii de cărămidă în
zigzag, cari prin culoarea lor mai vie fac să se vadă mai
din depărtare acest turn curios, ascuns între pomi și mu­
cezii de bătaia vremilor îndelungate prin cari o străbătut.
In partea de cătră răsărit este o boltitură de piatră,
foarte solid zidită și pe care ca pe niște trepte te poți
urca până la turn. Această boltitură formează păretii
altarului și de asupra ei, din afară, se văd doi puternici
lei de piatră. Boltitură s a continuat oare când și în partea
sudică a edificiului și a format aci, precum arată încă
urma zidului, o naie a bisericii, care însă cu timpul s’a
dărîmat, rămânând numai o chilioară scundă în coltul
sud-ostic, în care poți întră pe o spărtură în forma de
ușa și care se pare că a servit cândva de sacristie. Tot
așa s’a fost adaus și în partea de vest a edificiului încă
un despărțământ, sau o tindă, pentru încăperea credin­
cioșilor, dar acum și această parte e în ruină.
In intern biserica e boltuită cu piatră. In mijloc sunt
patru stâlpi de piatră de formă pătrată, departe cam un
stânjin unul de altul și clădiți din pietri monumentale.
Pe acești stâlpi se ridică turnul descris mai sus.
Poate că forma curioasă a turnului a îndemnat
pe unii scriitori, să presupună că aci ar fi fost un templu
păgân sau chiar jidovesc, în care turnul nu ar fi altceva
decât coșul prin care ieșia fumul jertfelor.
Pe pietrile din cari sunt ziditi cei patru stâlpi, se
află mai multe inscripții de cuprins deosebit, semn evi­
dent că turnul și biserica au fost zidite în epoca post-ro-
mână, din rămășițele unor edificii sau temple romane.

13
194

Aceste inscripții au fost publicate mai de multe ori și

mai pe urmă în Șematismul diecezei Lugojului din anul
1903 pagina 435, unde se poate vedea și chipul bine reu­
șit al bisericei. Padimentul bisericii e din cărămizi romane și
lespezi de piatră. Pe una din cărămizi se află săpate literile
P. R. C. 0. S. (Populus Romanus Coloniae Sarmizegetusae,
sau Proconsularis). Masa altarului sau prestolul îl for­
mează o tablă de marmură cu inscripție romană.
Iconostasul e de lemn și s’a zugrăvit la anul 1789
de cătră Popa Simion zugravul, credem tot acela care a
zugrăvit și alte iconostase pe aceia vreme, de ex. cele
din Bar, Peșteana, Hajeg (biserica vechie) și dela mănăs­
tirea Prislopului. Păretii și bolta bisericii încă au fost
zugrăviji frumos oarecând, dar cine știe când și din ce
pricină s’au văruit și de umezală s’au deteriorat rău pic­
tura. In timpul din urmă, adecă în vâra anilor 1905 și
1908 Dl. Gr6h Islvân, pictor și profesor la școala de bele-
arte din Budapesta, a descoperit și decopiat mai multe
chipuri de pe păretii acestei biserici. Mai deslușit se
vede deastânga iconostasului, lângă strană, chipul S.
Arhangel Mihail. Lângă el sunt trei martiri militari cu
coronă de mărgeritare pe cap. Deasupra sunt alte trei
șiruri de icoane. In cel dintâi sunt 4 fecioare, între cari
se poate ceti numele: S. Tecla. In celelalte 2 rânduri se
vâd chipurile mai pu|in deslușite alor 2 bărbați și 4 femei
cu coroane împărătești pe cap; durere însă că numele
nu se poate ceti. Cred că într’ un șir e împăratul Con­
stantin cu mamăsa. Deadreapta se văd lot atâtea șiruri
de sfinți. Din jos lângă altar e S. Nicolae apoi urmează
tot martiri soldati. Deasupra sunt chipuri de sfinți, profeți
sau apostoli, al căror nume scris în limba slavonă nu
l’am putut ceti. După urmele ce au mai rămas se vede
că biserica până la înălțimea ferestrilor rotunde toată a
fost zugrăvită. Mai deteriorate suntșideaceeamaipu|insevăd
chipurile din altar. 0 figură de arhiereu are în mână o
fășie pe care se află o inscripție slavonă. Dinafară de­
asupra intrării încă este chipul P. C. Feciore Maria cu
Isus și urmă de chipul unui arhiereu, poate S. Nicolae.
Părerea d. sale este că această biserică ar fi fost pictată
 195

în veacul al XlV-lea de cătră același pictor care a zu­

grăvit și biserica de sub Cetatea coltului dela Râu-de-mori ’).
Revenind acuma la originea și destina|iunea primi­
tivă a acestei biserici, repetăm ca părerile scriitorilor pe
cari i-am putut conzulta sunt foarte divergente.
Benko 0 zice că oameni mari și învățati spun, că
această biserică ar fi cel mai vechiu monument al Ardealu­
lui și pe care l’au ridicat Jidovii pe timpul regelui Decebal,
ba poate și mai înainte. Dela Jidovi a trecut la Romani
cari încă au avut aci altar de jertfă, cum adeveresc in­
scripțiile ce se află în biserică. Maiorul de grăniteri Hohen-
hausen, care a umblat pe la Denșuș în anul 1775, susține
că templul ar fi fost consacrat zeului războiului Marte *).
Intre Români, poate că din cauza că o inscripție e dedi­
cată lui: G. Longinus Maximus, s’a înrădăcinat părerea
că această zidire ar fi un mausoleu ridicat de cătră Îm­
păratul Traian pe mormântul viteazului seu general Longin.
De această părere este, cum am arătat mai sus, și scrii­
torul maghiar Kovâry. Așa se scrie, pe baza însămnă-
rilor fostului vicar al Hațegului, apoi Preposit la Lugoj,
Ștefan Moldovanu și în Șemalismul a. 1903 p. 434.
Se spune că acest monument ar fi fost vizitat și de
cătră celebrul învățat german Momsen, care și-ar fi spus
și părerea sa asupra lui dar nu am putut afla locul unde
s a publicat părerea dânsului, la tot cazul cea mai pre­
țioasă la acest obiect. Pe baza părerii lui Momsen, mi-se
pare, susține arheologul maghiar Teglâs Găbor') că bise­
rica ar fi fost zidită în veacul al XII. ori XlII-lea din pietri
aduse dela Grădiște. Tot acest scriitor susține că biserica
la început ar fi fost de ritul latin. Această părere însă o
răstoarnă caracterul oriental al picturei descoperite, cum
s’a zis mai sus, de cătră Dl. profesor Groh istvân. Frumos
î-și spune părerea sa învățatul profesor Dl. N. lorga, după
care această biserică ar fi fost zidită pe la începutul vea-
') A kozepkori bizânczi falfesteszet emlekei Magyarorszâgon, în:
A magyar nemzeti muzeum jelentese 1905 evi ăllapotârol, Buda-
pest 1906.
2) L. cil. p. 78 și nota 2.
’) L. cit. și Hunyadmegyei kalauz p. 170.
9 L. cit. p. 170-

13 ::
196

cului al XVl-lea de cătră ctitora și reîntemeieloarea mă­

năstirii Prislop, Domnita Zamfira :
„0 biserică de piatră, și una astfel zugrăvită, n’au
putut’o înălța, din sărăcia lor lucie, sătenii noștrii, cărora
nici nu li s ar fi îngăduit pe acele timpuri ale iobăgiei să-
și facă o astfel de cetate. Ctitorul trebuie să fi fost un
boier mare de „dincolo", un Domn sau un neam dom­
nesc pribeag din aceleași părți libere al Țării-Românești.
Și el trebuie să-și fi săvârșit lăcașul de închinare pe acel
timp dela 1500 la 1550 când se zugrăviau astfel de chi­
puri și când împodobirea prin chemare roși de cărămidă
în zigzag, întrase în obiceiurile meșteșugului de a clădi
al Românilor."
„Pe atunci însă această Țară a Hațegului adăpostea
pe fata înstrăinată a unui Domn românesc mort în lupta
pentru stăpânire, pe Zamfira lui Moise-Vodă, care s’a
măritat de trei ori ’), până la bătrânețe, după nemeși un­
guri. Ea a făcut, nu departe de aici, mănăstirea Prislopu­
lui, și i-a dat un întins domeniu din care făceau parte
satele vecine Fărcădinul și Tuștea. Pe aici erau deci mo­
șiile care o ajutau să se mărite așa de bine și așa de des."
„Ajungi astfel lesne la părerea că Zamfira a zidit și
această biserică care va fi fost o mănăstire, precum do­
vedesc adausurile zugrăvite din a dreapta și acel mare
zid de împrejumire, în stare să oprească ori ce dujman.
Materialul și l’a luat din acele dărâmături ale celă[ii lui
Traian, ale Ulpiei învingătoare, de unde atâta sărăcime
și-a cules bolovani și pietre cioplite pentru căsufele lor
de munte. Carăle „Doamnei de Român” vor fi cărat aice
tot acest pietriș ales, toate aceste lespezi netede, acești
stâlpi negri, aceste chipuri grosolane de lei, în totul ase­
menea cu acelea care se văd la scara casei parochiale
din Grădiștea însăși. Inscripția lui Longin fu luată îm­
preună cu celelalte și jertfelnicul în care e prinsă va fi
înlocuit la început altarul, care se pare a fi înnădit."
„Arheologii cred însă altfel. Numele Iui Longin, vecină­
tatea Ulpiei Traiane, amintirile străvechi ce se deșteaptă
aici de pretutindeni îi farmecă într’ atăta, încât ei lasă
') Noi știm că numai de 2 ori. Auct-
 197

la o parte grosolănia fără păreche a clădirii, întrebuințarea

de pietre săpate la temelie, pe când părți de căpetenie
sânt boslăngile din cei mai urâ|i bolovani: ei nu se opresc
nici asupra amestecului de inscripții la hanul cel hâd din
mijloc, nici la lipsa de ori ce material scump, când aproape
e dealul „Marmurei", unde se sapă într una dela Romani
încoace, nici la goliciunea de ori ce podoabe. Li trebuia
ca aici să fi fost monumentul pus de Traian întru amintirea
prietinului său Longin. Și, pe când Sarmisegetuza lui
Traian și Decebal s’a prefăcut în pulbere prădată de cine
a voit, acest lăcaș al rămășițelor lui Longin trebuie să fi
rămas aproape neatins, păstrat până astăzi în această
formă ocrotitoare a religiei creștine, îmbălsămat în farme­
cul neînvins al legii nouă" ').
Am reprodus părerile diferitilor scriitori în privința
timpului zidirii și a destinatiunii primitive a acestei bise­
rici și dacă e să o spunem și pe a noastră, mai întâi
ținem cu lotul de lucru neverosimil ca să fi fost templu
păgân, mai ales roman, sau mausoleul lui Longin. E de
ajuns să fi văzut cineva și numai un templu antic roman,
ori un mausoleu sau monument sepulcral vechiu, ca la
întâia privire a acestei zidiri ciudate, a acestei îngrămă­
diri bizare de bolovani, de pietri cioplite și scrise și de
cărămizi, să spună cu hotărîre că templu roman ori mau­
soleul unui celebru general nu poate fi. Mai pre sus de
ori ce îndoială o arată aceasta inscripțiile funerali aflate
acolo, cari sunt dedicate la diferite persoane, semn că
sunt adunate din locuri diferite adecă de pe mormintele
mai multora.
Trebuie dar să zicem că zidirea aceasta este o bise­
rica vechie, poate cea mai vechie biserică românească
dela noi, ridicată, poate, pe ruinele vre unui vechiu mo­
nument roman, dărâmat de furia barbarilor și de urgia
vremilor, ori zidită din bucăji de marmură, din pietri
cioplite, inscripții sepulcrali și cărămizi romane aduse dela
Grădiște și de pe la ruinele altor viile romane, de cari în
aproperea Denșușului, pe la Peșteana, Breazova, Hăje-
') N. lorga : Neamul românesc în Ardeal și Țara ungurească.
București 1906, voi. I. p. 286—288
198

gel ele. s’au aflat multe, pre cum arătau urmele lor până
aproape de zilele noastre '). Dar când și de cine a fost
zidită biserica, în lipsa ori cărui document sau tradiliune,
nu se știe. Poate să fi fost aci vre o mănăstire înteme­
iată de acel Nicodim pe care l’am văzut întemeiând ase­
mene lăcașuri sfinte în acest jinut pe la sfârșitul veacului
al XlV-lea. Această presupunere consună cu părerea
Dlui Groh I. despre originea picturilor acestei biserici.
Frumoasă și ingenioasă este părerea esprimată în splen­
didele pagine, citate ad literam, ale Dlui N. lorga. Toate
aceste însă sunt numai păreri și combina[iuni și noi cre­
dem că doară nici când nu se va putea deslega secretul
originii acestui vechiu monument, cătră care cu evlavie și
cu venerafiune trebue să ne îndreptăm privirile noastre.
Căci, ori cât de întunecos și de necunoscut ar fi trecutul
îndepărtat al acestei biserici, fapt e că ea este una dintre
cele mai vechi în tara noastră, și ca atare de veacuri în­
delungate a adăpostit între zidurile ei afumate și muce­
găite dulcea noastră limbă românească, care a răsunai
în glasul trăgănat al diecilor din strană și în rugăciunile
oftate ale bătrânilor preoți, chiar și atunci când afară de
colibile iobagilor și de căsufele nemeșilor opincari, numai
în biserică mai avea loc, locul cucerit și aci după multe
frământări dela slavonismul ce o cutropise de multe veacuri!
Astăzi însă biserica a devenit de tot prea mică și
neîncăpătoare penlru poporul înmulții al acestei parohii,
așa încât nu preste multă vreme va trebui să se zidească
o altă biserică mai mare, rămânând cea de acum numai
ca un vechiu monument ce trebuie conservat cu sfințenia
și veneratiunea cuvenită. Fiind biserica atât de vechie, e
lucru natural că spre a fi ferită de ruină totală, a tre­
buit să fie reparată mai de multe ori în cursul veacurilor.
Cu ocaziunea ăstor fel de reparaturi ni se pare că, pentru
a încăpea mai bine poporul, s’au adaus unele părți ale
edificiului cari se văd bine a fi înnădite. Așa se va fi adaus
o dată boltitura de cătră răsărit, care acopere acum alta­
rul și deasupra căreia se văd puși cei doi lei de piatră.
') Șt- Moldovan: Adans la protocolul vizilaliunii canonice a
parohiilor făcută in a. 1852, în biblioteca diecezană din Lugoj.
 100

Altădată, tot cu acel gând, s’a adaus cei trei păreți de

cătră intrare cari se văd a fi fost cândva acoperifi și for­
mând un corp cu vechia zidire dimprejurul turnului. Urme
mai recente de reparație aflăm, din actele ce se păstrează
în arhivul vicarial, de la anul 1841. In acest an s’a do­
bândit dela guvernul Transilvaniei concesiunea de a co­
lecta bani, prin comitatul Huneadoarei, spre a se repara
vechia biserică, însă cu condiția ca să se reparezc așa încât
să-și păstreze forma antică, iar pentru popor, amăsurat
propunerii vicarului Papfalvi, să se zidească altă biserică.
Dar episcopul prevăzând că nu se va putea zidi o bise­
rică nouă, dispune ca să se repareze cea vechie și în
chipul acesta vor avea și biserică și se va conserva mai
bine și vechiul monument. Câți bani s’au colectat de astă
dată nu se știe. In anul 1846 pretorele din Denșuș Para
Antal a închiat contract cu un măestru zidar, ca pentru
suma de 568 fl. 15 cr. să repareze radical biserica vechie,
să adaugă o parte nouă și turnul, dândui astfel o formă
de lot curioasă de monument vechiu și de biserică nouă cu
două turnuri. Dar cine știe din ce cauză nici acest plan
nu s’a dus în deplinire.
In anul 1858 vicarul Hațegului iară a cerul conce­
siune să adune milă pentru repararea bisericei. Conce­
siunea i-s'a dat abia în anul 1864 prin decretul aulic cu
Nr. 1760 pentru întreagă monarhia. Pe baza acelui decret
episcopul Dobra îndeamnă clerul și poporul să contribue
după pulinjă spre acel scop. Dar până cătră finea anului
1865 abia s’au adunat 240 fl. și rugările comunei biseri­
cești spre a dobândi din cassa stalului un ajulor mai
mare, ca să-și zidească o biserică nouă și să repareze
pe ceea vechie, încă au rămas fără rezultat. In anul 1872
preotul Densușanu iară . s’a rugat de episcopul Olteanu
să-i mijlocească dela Minister vre un ajulor spre a repara
biserica rău deteriorată de ploi și de vremuri rele. Asemene
și în anul 1879, dar tot în zădar. Până când rugările
umblau dela un loc la altul, timpul î-și continua munca
sa de distrugere, așa încât în anul 1889 vechia biserică
amenința cu prăbușire și astfel fiind periculos a petrece
în ea, vicecomitelea dat ordin să fie închisă până se va
200

repara. După schimbarea unei sumedenii de scrisori între

oficiul vicarial, Ordinariatul episcopesc din Lugoj și Mi­
nisterul de culte, biserica s’a reparat în anii 1890—91
după planul arhitectului Moller Istvăn din Budapesta și
repararea a costat 280 fl. solviți din fondul de sus[inere
al acelei biserici. Fondul care a crescut din banii colec­
tați la anul 1864, cu finea anului 1910 era de 3458 cor.
32 fii. și se administrează la oficiul vicarial separat de
cealaltă avere a bisericii. Nu preste mult însă biserica va
trebui iarăși reparată lăsândui-se forma actuală, iar pentru
poporul care nici în Dumineci nu încape în ea, iar la
sărbători mari 7a părți stau pe afară, va trebui zidită o
biserică nouă mult mai mare,
In biserică se află mai multe cărți vechi pe cari, ca
și pe matricula vechie, preoții bătrâni au scris lucruri și
întimplări însemnate, cari împreună cu ^alte multe se vor
publica în anexe.
Lângă biserică se află o clopotniță zidită în anul
1897 pentru clopotele și tocile cari în turn nu au loc. Un
clopot e din anul 1782 și poartă inscripția ungurească:
„Nehai Antalfi Lajos emlekezetere csinâltatta kesergo edes
Anya More Susana 1782". O mamă doioasă a lăsat să
răsune glasul de bronz în locul glasului stâns al dulcelui
ei fiu I In jurul bisericii este cimiter în care mormintele
sunt adumbrite de număroșii pruni, cari în anii mănoși
formează izvor de bun venit preotului. Intre morminte se
află unele îngrădite cu gratii de fier și bine îngrijite, cele
mai multe însă părăsite și uitate, ne mai fiind acum loc
pentru îngroparea morfilor. Printre mormintele înjelenite și
aproape uitate e și acela al preotului Vizanlie Pop de
Măceu sau Macsoy, mort la 1857, tatăl Densușenilor.
Crucea aplecată, cufundată în pământ și năruită de mușchi
portă inscripția: „Bizantius Maciou, parochus densusien-
sis“. In aceeași limbă se însamnă locul de odihnă al
unei fiice a lui și al unui teolog din sat.
Casa parohială. Așezată fiind pe coasta dealului
privită din jos pare a fi cu etaj. Spațioasă și bine îngri­
jită, este una dintre cele mai frumoase case parohiale în
acest jinut. Din pridvorul sau „gangul” ei ce se întinde
 201

dealungul spre miazăzi, se deschide o priveliște încântă­

toare spre falnicul Rătezat. Privindu-1 de aci, mai ales în
luna lui Mai, când jos câmpia și coastele dela poalele
lui te înveselesc și desmiardă cu verdeața lor iar el, că­
runtul uriaș, străluce în bătaia soarelui, acoperit încă de
grosul strat al zăpezilor, cari nici în luna lui cuptor nu
se supun de tot căldurii topitoare, rămâi uimit, cu ochii
pironiți spre creștetul lui și fărmecat de o plăcere cu ne­
putință de descris. Casa s’a zidit la anul 1895 pe locul
unde era casa cea vechie zidită de cătră fostul preot
Nicolae Bozsi și răscumpărată dela el de cătră episcopul
loan Lemenyi. In casa cea vechie s’au născut fiii preo­
tului Vizantie, scriitorii Aron și Nicolae, canonicul din Lugoj
Beniamin, care trăiește încă dar e foarte bătrân, și Ghe­
orghe fost preot în acest sat, cari de aci și-au luat nu­
mele de Densușanu.
Biserica are avere frumoasă : 50 jugere pădure, 1 jug.
arătorși la finea anului 1910 în bani gata 6757 cor. 65 fii.
Preoții : In anul 1733 Popa Vasilie și Popa Toader.
Pe un Nou Testament din 1648 este însămnat că la anul
1767 murind Popa Pascu a venit din satul apropiat Ră-
chitova Popa Sofronie și s’a tocmit cu oamenii să le fie
preot. Tocmeala s’a făcut: „dinaintea parișișorilor (pose­
sorilor sau proprietarilor) de aicia anume giupânu Luca,
Gheorghie domnișoru, Lucaci Joja, jupânu solgăbirău Bo-
coșnifu Lascu, giupânul Ăntalfi Joja etc.')“ Precum
se vede pe aceia vreme nemeșii î-și arogau drept la
alegerea preoților români, cari aveau să fie păstorii
bieților iobagi și slugi jupânilor nemeși. Aceasta se
vede mai apriat dintr’o scrisoare a lui Nopcea Elek din
Ciula de dat. 31 Ianuarie 1806 în care scrie vicarului
Țopa că i-a venit la cunoștință cumcă murind Popa luon,
ar voi, adecă vicarul, să pună în locui alt preot fără a-i
cere și învoirea dânsului, măcar că el ca urmaș al fami­
liei Bokosnilzai (Bocoșnitu de mai sus), care a dăruit sa­
tului locul de biserică, (?) are drept de ingerință la numi­
rea preotului. Se înțelege însă că vicarul a fost mult mai
') N. torga, Scrisori și inscripții ardelene și maramurășene, Bucu­
rești 1906, voi- II. p. 85 (reproduse și la noi în anexe).
£02

cu minte decât să asculte astfel de rugare prelen|ioasă.

La anul 1781 Popa iuon, iar în 1801 se însamnă Popa
Vichentie. Acesta a fost puțin timp preot, căci murindu-i
solia se însură a doua oară și astfel devenind bigam a
fost lipsit de preoție și a rămas numai cantor. Dar fiindcă
a avut purtare rea și se amesteca în trebile bisericești
cauzând multe neplăceri urmașilor sei preoți, în anul 1829
a fost lipsit și de acea slujbă. După bigamul Vichente a
urmat Popa luon care însă a răpausat în anul 1803 și
parohia a rămas vacantă 6 ani, fiind administrată de
preoții vecini, iar în anii 1807—9 cătră Popa Marcu din
Subcetate. In anul 1809 fu numit preot. Nicolae Bozsi mai
înainte profesor de gramatică în Blaj. Acesta dela 1818
a administrat de aci și protopopiatul Huneadoarei, iar în
anul 1828 s’a strămutat la Ploscabaia și în același an i-a
urmat Vizantie fiul preotului din Măceu, nobil de Hațeg,
tatăl Densușenilor, care păstori până la anul 1857 și i-a
urmat în a. 1858 fiul seu Gheorghe distins cu titula de
assesor consistorial, care se scria Pop Densușanu, răpausat
în anul 1887. Din anul 1888 funcționează actualul paroch
On. Petru Chetianu.
Școala. Vicarul Ștefan Moldovanu cu ocaziunea vizi­
tării parohiei în anul 1852 a îndemnat pe credincioșii din
Denșuș să câștige un loc spre a-și zidi școală, ceea ce
ei au și promis, dar cu atâta au rămas. In anul următor
reprezentantii comunelor din subcercul Denșușului au
hotărît să înființeze 13 școale centrale, adecă pentru 2—3
comune câte una. Și fiind Denșușul una din cele mai mari
comune în cerc, o școală era să fie aci. Dale sigure însă
despre existenta școalei avem numai din anul 1862, când
curaloratul bisericii a cerut dela protopretorele Silvasi
Lăszlo din Bretea să deie bisericii locul, pustiu și aco­
perit de ruine, unde oare când fusese căsarmă militară,
ca să zidească pe el școală. Cererea li s’a împlinit dar
școala numai în anul 1864 s’a zidit, din lemn. Plata în­
vățătorului la început era 50 apoi 80 fl. In anul 1877 s’a
afiliat la școală și comuna Hăjegel contribuind la plata
învățătorului cu 40 fl. In anul 1879 s’a ridicat leafa la
150 fl. iar în 1892 la 270 fl. In urma articlului de lege
 203

XX.V_L.din anul 1893 sa întregit la 600 cor. Fiind școala

vechie necorăspunzătoare în anul 1898 s’a zidit de cătră
amândouă comunele o școală nouă de piatră, cu o sală
de învă(ământ mare și cu locuință potrivită pentru în­
vățător. Începând cu anul școlastic 1906-7 pruncii din
Hătegel, sub pretext că nu ar încăpea în această școală,
au fost opriti de a mai veni aci și siliti să meargă la
școala de stat din Peșteana. Astfel dară a rămas comuna
Denșuș_singură care apoi a asigurat din puterile ei plata
<deJ500_cor. a învățătorului.; Venind însă noua lege șco­
lară ari. XXVII din 1907, prin care salarul învățătorilor
rurali se statorește în 1000 cor. și neputând comuna da
mai mult decât până aci, s’a cerut 400 cor. ajutor de stat
care prin rescriptul ministerial cu Nr. 94516 s’a și apla-
cidat. întâiul învățător-în Denșuș a fost losif Pop în anul
1865, apoi TAvram Socaciu, acum preot în German, în
anii 1866—1872; Dionizie Aronescu în 1874; Vincentiu
Pop în 1877; Basiliu Dragomir în 1878; Petru Macra ab­
solvent al preparandiei de stat din Deva 1879—1882;
losif Popovici, acum preot în Vaidei^Orăștie), 1883—1885;
Romul Densușanu 1886—1887; Petru Paveloniu din
^888—1906 când s’a retras în penzie și i-a urmat Nicolae
Eăleș iar în 1910 Augustin Andoane. Trebuie să însăm-
năm însă că fiind pruncii obligați de școală 148 sunt
amenințați cu pierderea școalei dacă nu vor putea în­
ființa al dojlea post de învățător.
21. FĂRCÂD1NUL-DE-JOS (Also-Farkadin), gara și
poșta în Hațeg. Cel dintâi sat în drumul spre Denșuș e
Fărcădinul-de-jos, ale cărui case de nemeși se întind dea-
lungul drumului, care formează unica stradă a satului, la
poalele unui deal odinioară cultivat cu frumoase vii, acum
stricate de filoxeră și lăsate pustii în știrea Domnului. Pe
coasta dealului între brazi frumoși se vede o bisericuță,
acum goală și ea și părăsită. Aici a fost înmormântat
cancelarul Francisc Nopcea transportat mai târziu la Hațeg.
Castelul din curte a fost zidit de cătră baronul Vasile
Nopcea, cel care a fost de față la adunarea dela Dumineca
Tomii 1848 în Blaj').
*) G. Bari[iu op. cit. tom. 11. p. 116.
201

Dela urmașii lui castelul împreună cu moșia fru­

moasă a trecut la familia Lonyay și dela aceasta acum
de curând la stat, cu destinajia de a se așeza aci o co­
lonie de Ciangăi, așa cerând politica stupidă a stăpâni-
torilor de azi ai Ungariei, să adăpostească și să sature
cu îmbuibare pe golanii din Bucovina, iar bieții Români
de pe aici să cutriere munții cu toporul în mână și cu
desagii în spate ca să poată aduce pulină și saracă hrană
sermanelor familii. Și tot nu li e rușine a vorbi de egali­
tate și de dreptate I
In părelele terasei dinaintea castelului erau așezate
mai multe pietri, unele foarte frumoase, și cu inscripții.
Aceste pietri din capriciul celei din urmă proprietare con­
tesa Lonyay Margit, acuma sunt grămădite în curtea unui
|ăran din sat 1
Fârcădinul se amintește din timpuri vechi, — când
poate că era numai unul. Așa între „jurati et kenezy
Walachi de districtu castri Hachzach” cari au făcut
o judecată în anul 1411 se află și Sclavoy filius
Vancha de Farkadini X In anul 1464 erau deja două
Fărcădine. Atunci Dioniziu al lui Vlad de Also-Farkadin
și frații sei Andreiu și Petru se confirmă prin Regele Malhia
în posesiunile lor Also-Farkadin și Kragulus (Crăguiș) în
districtul Ha{eg, și în anul următor se introduc prin Ko-
patz de Vad, fiind de fața vecinii Ștefan Porkolab, Ștefan
și Dioniziu de Felso-Farkadin și Ștefan de Szetzel (Săcel)
contrazicând Stancsuly de A.-Farkadin și Tivadar de Szil-
vâs2). La 1479 se amintește Nicolaus Farkadyn ca homo
regius și Emeric de Farkadyn ca vecin la o introducere
în posesiune"). Se vede și aci că pe acele vremuri nu­
mele de familie era identic cu acela al posesiunii, al sa­
tului sau al moșiei. In anul 1515 se amintește și un Stefa-
nus More de Farkadyen 0. Acele familii nobile se vor fi stâns,
ori sărăcind au ajuns la starea de nobili de rând, căci mai
târziu nu mai aflăm urme despre ele. Nici despre sat nu mai
știm nimic până la conscripția din anul 1733, când erau aci 26
') Hm. tort. târs. Evk. tom- II. p. 24.
*) Transilvania 1873 p. 203.
3) Transilvania 1873 p. 280.
Transilvania 1874 p. 95.
 C 205'
familii cu biserică dar fără preot. In 1750 avea 80 de su­
flete și preot, în 1811 erau 47 familii și 225 suflete; în
1852,69 familii și 274 suflete, iar în 1900, 313 suflete dintre
cari 266 români-uniti.
Biserică au avut una foarte vechie de bârne de brad
și de blane ’) de frasin, carea însă pe la 1852 era putre­
zită și desolată, așa încât pe locul ridicat și arătător și
cu ajutorul căpătat dela baronul Vasilc Nopcea au înce­
put zidirea bisericii de piatră terminată abia în anul
1876. Casă parohială a fost una vechie dc lemn dar în
anii din urmă s’a ruinat cu lotul și acum se adună bani
ca să se zidească alta.
Preoții nu se știu până la anul 1796 când era Popa
Nicolae; 1811 Popa Moisă; 1826—1833 Moisă Ândreșan;
1833—1862 loan Ândreșan ; 1863—1872 Nicolae Ândreșan ;
1872—1900 Avram Socaciu iar din acest an se adminis­
treazăprin On. Moise Roman din Fărcădinul-de-sus.
Școală are comună cu cealalt Fârcădin, la care se
va arăta trecutul și starea aceleia.
22. FĂRCĂDINUL-DE-SUS (Felso-Farkadin) gara
și poșta în Hațeg. E departe abia 2—300 pași de Fărcă-
dinul de jos de care se deosebește prin forma și aspec­
tul mai sărăcăcoș al caselor locuitorilor cari au fost
iobagi. Din curfile vechi ale familiilor amintite la celalalt
Fârcădin, nici pomenire nu a mai rămas, trecând moșiile
lor de mult în alte mâni, iar acuma fiind stăpânite parte
de țăranii români cari le-au cumpărat cu bani scumpi
iar doua moșii mai mărișoare sunt în proprietatea unui
neamț și a unui român. Despre trecutul acestui sat, afară
de numele familiilor nobile amintite mai sus, până la 1733
nu am aflat nimic. în acel an erau aci 34 familii, cu bi­
serică și cu un preot cu numele loan dar neunit. In 1750
erau 90 suflete fără preot; iar în anul 1765 nu se amin­
tește de loc, semn că era numai afiliată la vreo altă pa­
rohie vecină. în raportul vicarului Țopa din anul 1810
se zice că aci, neavând cu ce să trăiască, din timp ime­
morabil un era preot: „Parochus vero localis ab imemo­
rabili tempore defectu subesistentiae non extitil *. Cantor
Scânduri groase-
.205

era dar fără nici o plată, iar fondul intern și cel extern (porțiu­
nea canonică) le-au fost ocupat proprietarii din loc. In 1811
erau (credem cu Găuricea cu tot) 80 de familii și 340
suflete; iar în 1900: 263 suflete dintre cari români-uniti
246. In această comună s’a născut la anul 1848 distinsul
bărbat N. R. Danilescu răpausat ca director și profesor
al școalei de silvicultură din Brănești (România) în 17
Octobre 1897 ').
Tot de Fărcădinul de sus se tine și satul apropiat
Găuricea, numit de vicarul Țopa: „notabilis pagus“, dar
lot așa de desolat ca și celalalt. Ca comună politică e de
sine stătător și are 265 locuitori tofi români-uniti. La Gău­
ricea se mai puteau vedea pe la anul 1852 ') ruinele unui turn
de unde se vedea bine turnul dela Subcetate, Cetatea
colții ele. Biserica s’a zidit la anul 1894, dar fiind funda­
mentul slab zidul s’a crepat rău în unele locuri așa că
trebuie reparat. In vechime și aici au avut Românii bise­
rică comună cu calvinii, dar în popor nu a rămas pome­
nire de așa ceva. Casă parohială nu este. Biserica e de tot
săracă, nu are nici o avere.
Preoții: In 1733 loan gr. or. Până la anul 1814 nu
se știe să fi mai avut preot localnic. Din acest an până
în 1851 Nicolae Opruti iar după moartea lui pănă în 1870
au administrat preoții din Fărcădinul-de-jos și pufin timp
Teofil Tușteanu din Tuștea. Din 1870 funcționează On.
Moise Roman.
Școala s’a început în anul 1856 fiind întâiul învăță­
tor cantorul Mihai Roman care finea școala în casa
proprie și avea plată 30 cruceri dela tot fumul și lemne
de foc. In anii 1857—1869 a fost învăfător tot cu aceeași
plată Gheorghe Marin, care finea școala într'o casă în­
chiriată în Fărcădinul-de-jos, în 1870 Avram Socaciu, în
casă închiriată ; în 1871 —1873 Dionizie Aronescu cuplata
de 40 cr. de fum și lemne de foc. In anii 1873—1878 a
învăfat preotul Moise Roman în casa proprie cu plată de
27 fl. și 8 cară de lemne. Cel dintâi învăfător cu cualifi-
cafie a fost Florian Vlasiu preparând de Deva ales în
’) Tribuna a. 1897 No. 228.
’) Sl. Moldovan 1. cit. p- 2-11.
 207'

Decembre 1877. Tot atunci s’au afiliat la această școală

și comunele Fărcădinul inferior, Crăguișul și Găuricea și
s’a ridicat plata la 200 fl. In 1879 fu ales învățător Samuil
Popescu iar în 9 Decembre 1883 Cozma Roman., Plata
în urma articlului de lege XXVIII, din anul 1893 s’a ridi­
cat în 22 Mai 1894 la 300 fl. Trecând învățătorul Cozma
Roman la penzie în anul 1902 a fost numită învățătoare
Domnișoara Roza Lupanu care a funcționat până în 1906
când a trecut la Tuștea și în locui fu ales Dl. Lucian
P. Bociatu pe anul școl. 1906—7. In toamna anului 1907
a fost aleasă Dșoara. Ana Lupanu, iar în anul 1911 dșoara.
Pompilia Berariu. Școala nu are nici o avere și toate
cheltuielile cu susținerea ei, preste 800 cor. pe an, se scot
prin arunc de pe popor, căci pământul dat cu ocaziunea
comasării e destinat spre folosul școalei comunale și cu
toate că conform legii jumătate din venitul aceluia ar
trebui să fie al nostru, nici după cereri repetite nu ni s’a
dat nimic, ci arânda se capitalizează formându-se până
acum un fond de mai multe mii de coroane. In astfel de
împrejurări și fiind poporul scăpătat în urma anilor răi,
nu s’a mai putut urca aruncul și astfel pentru întregirea
salarului la 1000 cor. s’a cerut ajutor de stat 400 cor.
care s’a și primit.
Edificiul școlar a fost ridicat la 1879 de lemn, tare
mic și nevrednic de a se numi școală, și de aceea fiind în
continuu ameninjată cu închidere în anul 1900 s’a zidit școala
de acum costând 4000 cor., adunate cu mare năcaz din
cele patru comune. In anul 1907—8 au fost prunci obligati de
școală 86 de toate zilele și 43 de repetiție, au frequentat 58 și
43. Depărtarea comunelor Crăguiș și Găuricea de școală,
sărăcia poporului și nepăsarea auctorităjilor administrative
fa{ă de cei negligenti, fac ca școala să fie foarte slab
cercetată și de pujin folos spre înaintarea poporului în
cultură.
23. GALAȚI (Galacz), poșta și gara în Pui. Un sat
mic așezat pe malul stâng al Slreiului și strătăiat de dru­
mul de tară (șoseana) ce duce dela Ha[eg spre Pui. Printre
pomii uriași se mai văd tristele ruine al curților nemeșilor
calviniji, cari ajunși de blăstămul evlaviosului episcop
208

Petru Paul Aron și-au părăsit cuibul părintesc, lăsând zidu­

rile pustii și ajungând moșiile lor să fie îmbiate spre cum­
părare urmașilor bieților iobagi pe al căror Vlădică l’au
batjocorit în chip atât de neomenos înainte cu 150 ani I
Galajul e comuna vechie. Încă la anul 1443 ocură ca
possesio valachicalis') iar în anul 1496 formează
obiect de proces între familia Kendeffy și alti nobili, loan
Vilez, Dionizie, lacob, Valentin, Buda și fiul seu Nicolae
din Gala|i2). Familia Buda pe timpul principilor Ardea­
lului a ajuns la oficii importante și a câștigat averi în­
semnate. Acum însă s au înstrăinat cu totul de aici, in
conscripția din 1733 Galatul ocură cu 70 suflete și biserică
dar fără preot, poate că era administrat de vre unul din
cei 3 preofi din Pui, Ia care aparținea și în 1750 ca filie.
Interesant este cazul înlimplat în această comună epis-'
copului Petru P. Aron cu ocaziunea vizitatiunii canonice
făcută în 13 Februarie 1759. Lăsăm și noi să urmeze
descrierea acelei întimplări pre cum a făcut’o canonicul
Dr. A. Bunea ’) pe baza documentelor oficioase și a tradi­
ției locale ce i-s’a comunicat de cătră preotul On. loan
Suciu. După tradiția bătrânilor satul Gala[i în vechime se
afla de ceea parte a râului Streiu mai spre miază noapte,
poate unde mai e și azi un cătun cu numele Urezu, iar
unde e acum satul ar fi fost o mănăstire. Venind însă
odată apa Streiului mare, a rupt o parte a salului și oame­
nii au fost sili[i să se mute într’ alt loc și au trecut Streiul
așezăndu-se lângă mănăstire, unde le era mai ușor având
biserică și poate și loc mai mult din cel ce fusese al
mănăstirii. Pe timpul calvinismului însă și nemeșii de aici,
ca mai toii din Țara Hațegului, s’au făcut calvini, dar
neavând biserică au usurpat dreptul de a folosi biserica
în comun și își băteau joc de credința Românilor, cum
am văzut că făceau și in Clopotiva. Așa era și pe tim­
pul vizitatiunii canonice a episcopului P. P. Aron, care
mâhnit la vederea acestui lucru urii, a predicat in contra
profanării bisericii prin eretici. La cuvintele lui poporul s’a
') Hm. lori. lărs. Evk. t. II. p. 33.
*) Transilvania 1874 p. 31.
’j Episcopii P. P. Aron și D. Novacovici p. 151—157.
 209

înfuriat și a începui a arunca din biserică scaunele neme­

șilor calvini, iar aceștia s’au năpustit asupra poporului și
a preojilor de fată și s’a iscat o bătaie mare spărgându-se
lot ce era în biserică. Ba nemeșii renegati l’au atăcat
chiar și pe episcopul. Un nemeș cu numele Putinele (sau
Putinei 1) din Râu-bărbat a aruncat tevea pipei în fata
episcopului rănindul, iar altul cu numele Mara (Mărăscul)
de trei ori s’a încercat să împuște pe episcop, dar pușca
nu s’a slobozit. Această scăpare o a atribuit el Prea Cura­
tei Fecioare Maria dela Prislop cătră care în aceea pri­
mejdie mare s’a îndreptat cu sufletul cerându-i scut
și apărare. Văzând această volnicie episcopul a eșit cu
poporul seu afară din biserică și îngenunchind a blăstă-
mat pe acei oameni fără de lege ca moarte și odihna în
Galaji să nu mai aivă, a blăstămat și pe to[i aceia cari
vor mai întră în biserică și a zis că să rămână pustie.
După aceea a dat creștinilor 100 sfanji (mangâri) cu cari
ei și-au făcut altă biserică terminată în 1765. Biserica cal­
vină în 1760 a ars și abia au restaurat’o și în anul 1788,
pe timpul celei din urmă năvăliri a Turcilor în aceste părți,
a fost din nou pustiită și mai mult nu s’a mai ridicat').
Blăstămul episcopului s’a prins și de nemeșii nelegiuiti,
căci familia Mara a dispărut de mult de aici, familia Buda
s’a strămutat în alte locuri și acum mai este aci numai o
fată bătrână care î-și petrece zilele triste pe ruinele unei
averi risipite 1 Fiind însă și poporul român puțin și sărac
cu greu s’a susținui și puțin a putut progresa și biserica
noastră. Starea jalnică a acestei parohii o arătă cu amără­
ciune vicarul Țopa în raportul seu din anul 1810. Biserica
calvină era fără coperiș, numai zidurile, cea românească
încă nu avea turn și sămăna mai mult o casă de locuit
decât o biserică. Este dară probabil că biserica zidită și ter­
minată la anul 1765 să fi fost și ea prădată și arsă de
Turci la 1788 și după aceea au zidit pe la începutul vea
cului al XlX-lea biserica de care vorbește Țopa. De aceea
vicarul face propunere, ca să se ceară dela guvern cedarea
bisericii calvinești și să se repareze spre a servi ca biserică
românească, iar aceasta să rămână de casă parohială.
') Teglăs G. 1- cit. p. 193.

14
210

Din aceasta însă, ca și din multe alte rugări și propuneri

salutare ale lui Țopa, nu s’a ales nimica. Preot era și
atunci dar în lipsa porțiunii canonice era așa zicând ioba-
giul iobagilor — inquilinorum miser inquilinus — și se
susjinea cu meseria de zidari
In anul 1852 biserica avea turn în care se afla un
clopot din anul 1796 cu inscripția: „Cuvântul Domnului
rămâne în veac”. Au mai avut și un clopot mai mic dar
fiindcă s’a crepat I au trimis la Zlatna să-l toarne din
nou, însă venind revoluția din 1848 pe clopotarul care
l a dus l’au ucis Ungurii și clopotul s a pierdut. In anul
1910 biserica s’a zidit din nou și s’a ridicat m ai sus turnul
rămas dela cealaltă. Preotul nici în anul 1852 nu avea por­
țiune canonică ci numai un pământ comunal de 3 mierte
de sămănătură, lăsat lui spre folosință. Numărul locui­
torilor era 420 suflete. In anul 1900 avea 651 locuitori
dintre cari 492 români-uniti și 139 gr.-or. (în cătunul Urezu).
Biserica are în hotarul Câmpu-lui-Neagului un munte
de 724 jugere, de pe care în anii din urmă a vândut
pădurea de brad cu un preț bun și astăzi dispune de
un capital de aproape 50.000 cor. fiind astfel cea mai bo­
gată biserică din dieceza Lugojului. Preofii au fost tot
dintr’o familie până în timpul de fată. Ștefan Suciu 1781-
1840; Ștefan Suciu 1840—1866 și actualul loan Suciu 1866.
Școală regulată nu a fost în Galați nici când. In
1852 vicarul Moldovanu a îndemnat oamenii să-și trimită
pruncii la școala din Pui. In 1857 a început a ținea școală
într’ o casă închiriată preotul Ștefan Suciu având plată
33 cruceri de fum și 10 cupe de bucate dela familiile cu
prunci. In 1860 s’au alăturat iară la școala din Pui care
în 1874 s’a prefăcut în școală de stat.
De Galați se fine ca filie și comuna Fizeșli, unde
însă avem numai 18 suflete unite. Această comună încă
este foarte vechie. Sub numele de Fizesi sau Fizech ocură
la anul 1496wca proprietate a familiei Kendeffy').
24. GRĂDIȘTE (Hunyad-Vărhely), gara și poșta în
loc. Dela Hațeg ajungi pe drumul Bănatului înlr’un ceas
și jumătate cu trăsura, și cevași în mai putină vreme cu
') Transilvania 1. cit. la Gala|i.
 211

trenul, la cel mai însămnat loc isloric nu numai al Țării

Hangului ci și al Ardealului întreg, Ia Grădiște, sal mo­
dest astăzi dar așezat pe locul clasic și glorios, unde
a strălucit oare când frumoasa Ulpia-Traiana, centru plin
de mărire și strălucire a viefei romane în Dacia Traiană
ridicată și ea pe ruinele Sarmisegetuzei, cuibul războini­
cilor și vitejilor Daci. Aici și-a petrecut anii de mărire și
zilele de triumf, după umilirea celei mai puternice împărății
din lume, și tot aci și-a răpus viata ca să scape de ruși­
nea învingerii viteazul Decebal, lăsând cetatea sa și
umilitul seu popor pradă marelui biruitor, neînvinsului
Cesar Traian. Pe acest loc glorios, de unde străbați
cu privirea frumoasa [ară a Hațegului, s’a ridicat apoi în
scurtă vreme strălucita cetate romană cu bazilice, anfi-
tealru, băi, viile și palate pompoase, căzute și ele după
o scurtă mărire de 150 ani pradă năvălirilor barbare. Aici
se va fi înființat de sigur și cea dintâi comunitate creș­
tină în această îndepărtată stăpânire a puternicei Rome,
și poale că și jărina anfiteatrului ale cărui ruine le privim
astăzi, va fi fost udată de sângele martirilor crucii, sfă-
șiaji de dinții fiarelor sălbatice I
Din toată această strălucire de zidiri și pompoase
palate, azi nu mai vedem decât frânturi de marmură și
de cărămizi și bolovani suri din cari locuitorii de azi ai
Grădiștei, urmași ai unui popor plăzmuit din zbuciumarea
alor două neamuri uriașe, spulberate de pe acește locuri
de potopul năvălirilor barbare, î-și fac îngrăditura ogră­
zilor sau fundamentul caselor de bârne și mai rar părejii
întregi ai locuințelor. Ce a fost mai bun au cărat nemeșii
mai bogati din jur, ca să-și împodobească grădinile și locuin­
țele. In anul 1738 o mare parte de inscripfiuni și statue
au fost transportate la Viena, iar în timpul din urmă ce
s’a mai aflat de preț s’au dus la episcopia din Lugoj și
la muzeul arheologic din Deva. Dela Grădiște cătră co­
muna Ostrov și de aci la S. Petru, Bărești, S. Măria, ducea
drumul roman care azi numai dela Bărești la S. Măria
se mai observă bine și e numit de popor „troian”. Ase­
mene se mai află în jurul satului multe urme de zidiri
vechi și de cimitere, de unde și acum se mai scot sarcc-
212

fage și statue. Grădiștea se întinde pe partea sud-vestică

a ruinelor Ulpiei-Traiane și în partea cea mai din sus pe
o ridicătură este biserica. După cutropirea Ulpiei-Traiane
de cătră barbari despre Grădiște nu se mai știe nimic
până la anul 1496 când se amintește un Martinus de
Vârhely; iar la 1521 Justhe de Vârhely1). In anul 1595
Domina Juditha Szerecsen testează solului seu Nicolae
Josika de Karânsebes mai multe sate între cari e și Vâr­
hely2). In 1733 scaunul protopopesc al acestui [inul era
în Grădiște cu protopopul Petru, biserică, casă parohială
și 42 familii. Acesta va fi tot acel: „Protopop Petru din
Grădiște om nemeș“ care a subscris adresa omagială din
anul 1741. In anul 17473) protopopiatul a fost strămutai
ia Ha|eg și Grădiștea a rămas de tot fără preot cum se
vede din conscripția anului 1750 în care e pusă cu 153
suflete cu biserică și 2 cantori dar fără preot. In 1787
era preot Zaharie Gradiskai care se plângea episcopului
că comuna vrea să treacă la neunire și cere instrucția
de șase săptămâni. In 1811 avea 652 suflete iar în 1852,
918. In anul 1848 o parte a salului a fost arsă de Ungurii
rebeli, iar în 1883 un foc înfricoșat a distrus 53 case în­
tre cari și casa parohială cu toate superedificalele. In
1900 avea 1067 locuitori înlre cari 1014 români-uniti. Po­
porul trăiește mai mult din economia câmpului, are însă
nume rău fiind tare cuprins de patima be|iei, izvorul atâtor
alte rele.
Biserică a fost una vechie de lemn zidită pe la anul
1797. In locul aceleia s’a zidit una de piatră în anii
1827—1835 și de atunci s’a reparat de mai multe ori. In
anul 1911 s’a zidit din nou, rămânând din cea vechie
numai turnul care încă s’a mai înălțat și înfrumsejat. In
turn se afla 2 clopote, din anii 1787 și 1803.
Casa parohială vechie a fost de lemn, din anul 1840,
și arzând în 1883 s’a zidii alia tot de lemn pe fundamânt
pe piatră. Înaintea treptelor dela intrare sunt așezafi 2
lei de piatră aflati printre vechile ruine. In anul 1906 s’a
') Transilvania 1874 p- 31 și 111.
0 Hm. tort- tărs. Evk- II. 82.
3) Vezi mai sus p- 108.
 213

cumpărat o altă casă parohială, lângă drumul de [ară,

mai frumoasă și cu grădină mare, iară cea vechie s’a dat
pe seama școlii fiind lipsă de un al doilea post de în­
vățător.
Preoții: în 1733—1747 protopopul Petru ; 1769 Pavel;
lanăș Munyan. In 1787 Zaharie Gradiskai sau Grădișteanu ;
lanăș; losif 1829—1833; Isaia Popa 1833—1861; Simion
Pop Ulpian 1862—1863. Aceasta a fost mai înainte pro­
fesor sau dascăl la școala de dascăli din Ha[eg. A ră-
pausat subit în 1863 cu bănuiala de a fi fost otrăvit. A
fost un român înflăcărat și în anul 1848 a luat parte
activă în luptele contra Ungurilor, pentru care lucru l’au
și urgisit tare nemeșii din aceste părți. Se spune că era
și mehanic iscusit și la anul 1862 a încercat să constru­
iască un „motor, automobil de lemn” ca să întimpine pe
Domnii cari au venit la Hațeg la adunarea Asociatiunii
transi ne, dar nu i-a succes! S. Ulpian a fost și întâiul
protopop al protopopiatului de nou înființai al Ulpiei-
Traiane. Lui i-a urmat loan lanza 1864—1884 răpausat
ca vicar al Hațegului (v. a.). In anii 1885—1901 Avei Pop
Bociat protopop și dela 1902 M. On. Nicolae Munteanu
protopop.
Școala. In anul 1852 când vicarul Ștefan Moldovanu
a vizitat întâia dată Grădiștea, a dat satul un loc comu­
nal, care fiind prea mic s’a mai cumpărat lângă el o bu­
cală ca să zidească școală. Dar școala s’a zidit numai
în anul 1864, căci în 1855 aflăm ') că bătrânii satului s’au
învoit cu preotul cooperator Isaia Popa ca înlr’o casă
privată să învețe pruncii salului și ai Breazovei, pentru
aceaslă plată: 1) 20 cr. m. c. dela fiecare fum;
2) dela 10 case un slânjin de lemne și 3) cei fără casă
să facă o zi de lucru. Cât timp se vor fi tinut de această
locmeală nu se știe. Cătră anii 1860 au fost învățători
Gheorghe Pop și loachim Eliu, în 1871—2 Simion Ulpian.
Acestuia i-au urmat pe rând: Moise Ilca, loan Dumoniu,
loan llul, Zaharie Pop și Nicolae Câmpean, iar dela
1883—1897 Nicolae Trimbiloniu. In 1847—8 teologul abs.
Romul Barbu acum preot în Jitin (Caraș-Severin) ; în
') Protocolul vicarial Nr. 593.
214

1898—1900 Liviu Vârvoniu acum preot în Peștenifa;

1900—1903 loan Dănescu acum preot în Mătești; 1903—4
Victor Bakos; 1904—7 Ana Lupan; 1907 Andreiu Grecu.
începând cu anul școl. 1908—7, fiind pruncii obligafi de
școală în număr de 128, s’aînfiin[at al doilea post de în-
văfător și s’a ales Mihai Hurducaciu iar în anul 1910
doamna Cornelia Grecu n. Modorcea. Școală s’a zidit
mai întâi în anul 1864 dar era mică și necorăspunză-
toare; arzând apoi și aceasta în anul 1883 s’a zidit alta
șpafioasă și frumoasă, costând preste 4000 cor. In acest
edificiu s’a prefăcut locuința învățătorului în sală de pro­
punere iar învățătorii locuesc în vechia casă parohială.
Plata învățătorului la început era 50 fl. apoi s’a ridicat
treptat la 100, 120, 200 și în anul 1894 la 300 fk Acum
în urma articlului de lege XXVII din 1907 s’a ridicat la
1000 cor. pentru ambii învățători, așa însă că pentru al
doilea aproape tot salarul s’a cerut dela stat. In anul
1891 prin stăruința protopopului Avei P. Bociatu și a
învățătorului Nicolae Trimbitoniu s’a colectat suma de
2000 cor. cu scopul ca să se deschidă al doilea post de
învățător, dar poporul n a putut fi înduplecat să zidească
încă o școală și așa banii s’au depus spre fructificare sub
numele de: „Fondul cultural’’ și acum este de 4800 cor.
Altă avere școala nu are.
25. HAȚEG (Hâtszeg), poșta și gara în loc. Locul
cel mai însămnat și centrul vieții politice, administrative
bisericești și culturale din acest linul, după cum arată
număroasele dovezi și documente vechi, de mai multe
sute de ani, este Hațegul. Chiar de aceia se cuvine a ne
opri aci mai mult, a-îi descrie mai amănunțit trecutul și
a-îi arăta mai pe larg starea de fafă, pentrucă Hațegul nu
numai în trecut a fost o cetate a românismului, de unde
au pornit și s’au hrănit toate mișcările de mândrie națio­
nală și de cultură românească în acest colt de tară, fără
și acum este un centru frumos românesc, de unde prin
zelul câtorva inteligenti se răspândesc în întreg linului
binefăcătoarele raze ale culturei naționale și căldura dra­
gostei de neam. Iar ce privește biserica noastră unită,
prin instituția vicariatului, ca reprezentant al episcopului
 215

din Lugoj, se înaltă cu mândrie în șirul celor mai de

frunte centre bisericești din întreaga provincie mitropoli­
tană a Românilor uniti.
Orașul, sau cum i-se mai zice, opidul Hațeg, deși
mic, numărând abia vre-o 3000 suflete, totuși atât prin
situația sa geografică, cât și prin înfățișarea sa simpatică
cu stradele drepte și bine pavate, cu trotoar de astfalt și
luminat cu electricitate, are aspectul unui oraș modern și
face foarte plăcută impresie asupra străinilor.
Acest orășel se întinde la poala unor dealuri, cari
îl străjuesc spre nord, având coastele plantate cu pomi
și cu vii, iar creștelul umbrit de vechi păduri de stejar.
De celelalte trei părți e încunjurat de o câmpie roditoare,
care prin hotarele satelor învecinate se întinde până la
coastele păduroase ale Rătezatului, și aproape prin mij­
loc e slrătăiat de un râuleț numit apa Fărcădinului, dela
cele două Fărcădine pe lângă cari trece, sau și „Galbina“
din cauza coloarei apei sale, adese ori tulburată și îngăl-
binită de nămolul adus de ploi de pe dealurile pe lângă
cari curge.
Edificii publice de ceva însămnătate mai mare sau
cu aspect mai impunător, nu sunt decât școala civilă co­
munală de băieți și de fete zidita de curând. Frumos
se arată și cele patru biserici (2 românești și 2 maghiare)
toate frumoase și bine îngrijite. Sunt și mai multe case
private frumoase și moderne; apoi școala comunală ele­
mentară, foastă grăniterească, judecătoria cercuală, ma­
gistratul, câteva hotele și în fina edificiile băncilor sau ale
casselor de păstrare între cari domnește casa băncei ro­
mânești „Hă|egana“ așezată în locul cel mai frumos al
pieței principale.
Acesta e Hațegul de azi. Cel vechiu vom vedea în­
dată cum va fi fost.
Tradiția spune, că Hațegul în vechime ar fi fost așe­
zat pe ruinele cetății dacice Sargetia, mai spre răsărit de­
cât Hațegul de azi, sub dealul Orlea unde apa Fărcădi­
nului sau „Galbina“ se împreună cu Râul-Mare pe un
loc mai ridicat sau podeiu numit „Grindanu", unde și acum
21G

se află urme de zidiri vechi ')• Nici un dat pozitiv însă

și nici un document vechiu nu ne dă deslușiri în privința
aceasta; dar aceea o știm că Hațegul e oraș foarte ve
chiu. Intr’o diplomă a regelui ungar Bela al IV-lea din
anul 1247 se spune, că Țara Hațegului (Terra Harszok,
Hotszat sau Harsoc), numită așa de sigur după numele
orașului mai de frunte sau a capitalei ținutului, era locuită
de Români (Olahi, Olaci) și aparținea la Țara (Banatul)
Severinului și dinpreună cu apartenențele ei se exima dela
donajiunea făcută de regele cavalerilor loani[i"). A trebuit
dară să fie jinut însămnat aceasta Țară a Hațegului, ca
să și-o rezerve șie-și regele. Și știm anumit că era co­
mitat de sine stătător (Districtus olahalis), iar Hațegul ce­
tate regală, și reședința șefului administrativ și militar, a
comitelui, și a scaunului de judecată al chinezilor români,
precum aprial arată documentele ce urmează.
Intr’o diplomă a regelui Ladislau Cumanul din anul
1276 se amintește: „Pelrus magister agasonum comes de
Hâtzeg*3). Aci ocură dară mai întâi numele pe care orașul
nostru, pe lângă toate variantele ce mai obvin prin ve­
chile documente, ca: Hâtszak, Hâzâk, Hatczok. Haczok,
Hachag și Hatczok, și l a păstrat până azi în numirea
oficială maghiară Hâtszeg, iar românește, de sigur din
din vechime, Hațeg4). Aproape cu un veac mai târziu, la
anul 1360, au linul în Hațeg seniorii și chinezii români
judecată între Myk (Micu) alui Murk (Murgu) și între
Stoyan și Bolyen alui Mușina, Balota, Bay, Surs (Giurgiu)
și Nan, nepotii lui Costa pentru posesiunile Nyires (Măs-
tacăn) și Reketye (Răchitova)’). Tot aci în „Vila Halhzak
a ținut câțiva ani după acea, la 1363, vicevoivodul Tran­
silvaniei Petru împreună cu aceiași judecători ai Distric­
tului românesc Hațeg, judecată în procesul chinezilor Stoia
') Paul Ollean : Schiță monografică a opidului Ha[eg. în „Tran­
silvania” a. 1892 Nn 7. 8 și 9
!) Hurmuzachi Doc. I. 250 și Onciul- Originile Principalelor ro­
mâne p. 43 și 168
3) Hurmuzachi Doc- I. 410.
*) In Dic[ionarul numirilor de localități cu popora|iune română
din Ungaria (Sibiiu 1909 pag- 110) Halegul se numește și Wallenthal
(Hotzing) și Vallopolis De unde au luat auctorii aceste numiri nu știm.
j 1- Pușcariu 1. cit. 11. 270.
 217

și Zaicu cu Ladislau Mușatu pentru posesiunea Zalasd

(ZIaști)').
Vrednică de amintire este, pentru lumina ce o dă în
privinja organizației chinezatelor române din Țara Hațe­
gului în veacul al XlV-lea, judecata t>nulă la mandatul
voevodului Transilvaniei Stiboriu, în Hațeg, la anul 1398
de cătră Castelanul Stiboriu și cei 12 Jurati români din
Provincia Hațeg în cauza lui Dragota și loan, chinezi din
Râu-alb contra chinezilor din Râușor lanustin, Băsărabă
și Costea, pentru contribuția ce aveau să o deie regelui
sau voivodului2). Pe timpul acesta așa dară Țara Hațe­
gului tot mai era încă district, provincie sau comitat, iar
Hațegul cetate regală cu castelan, care era reprezentan­
tul regelui și mai deaproape al voivodului, în numele și
la mandatul căruia prezida ședințele judecătorilor români,
cari încă nu-și pierduseră dreptul străvechiu de-a judeca
ei după legile și obiceiurile lor strămoșești, cauzele de
ceartă și neînțelegere ce se iveau între chinezii români.
Cu timpul însă chinezii români au căutat tot mai
mult să schimbe vechile privilegii ale chinezatelor stră­
moșești, cu cele mai nouă ale nobilităjii sau nemeșugului
dăruit de cătră regii ungari, ca astfel să poată încăpea
mai ușor la slujbe mai înalte și la ranguri mai mari pe
la curtea regelui. Adese ori se întâmpla însă, că de odată
cu această schimbare se lăpădau nu numai de haina
vechie și patriarhală a chinezatului, ci aproape totdeauna
și de limba și credința strămoșească, prefăcându-se cu
totul în nemeși maghiari, cu limba și legea care domnea
la curtea regelui, în armată și în toate slujbele mai mari
ale tării. Așa se esplică împrejurarea, că pe la finea vea­
cului al XlV-lea în Ha[eg erau nobili maghiari și români
„nobiles olahi et ungari.“ Acești din urmă nobili români
maghiarizati, cum s’a zis mai sus, sau veni[i aici ca func­
ționari civili ori militari.
Asemenea nobilitări în măsură mai mare, sau așa
zicând în massă, s au făcut mai ales pe timpul lui loan
') „Transilvania" a. 1871 p. 239.
5) „Transilvania" a. 1872 p. 1711 N. Densușanu: Chinezatul fa­
miliei Băsărabă, în : Revista pentru istorie etc. anul VI. voi. Vili. 1902
p. 50 și urm.
218

Huniade, care și-a recrutat viteaza armată în mare parte

dintre Românii acestui comitat. Cu brațele lor a învins el
pe Turci la Zăicani în 1442 și dintre acești viteji luptă­
tori au căzut în anul 1448 pe câmpul mierlei vre-o 6000 ').
Pe aceștia apoi, sau pe urmașii lor, i-a răsplătit loan Huniade
prin aceea, că pe multi chinezi vechi sau oameni de
rând, iobagi, i-a ridicat la rangul de oameni nobili, dăruin-
du-le pe lângă privilegiile asigurate prin legile tării și o
mulțime de munți cu pădurile și pășunile lor, cari unde
au fost păslraji cu grijă, formează și azi bogăția satelor
nemeșeșli.
Așa se explică mulțimea cea mare de nobili țărani
în [ara Hațegului. Aceștia însă viețuind ca [ărani fucră-
tori de pământ și-au păstrat limba strămoșească și au
rămas Români, măcarcă se întâmplă câte o dată și acum
de i-se suie la câte unul în cap fumul, prost al ambiției
nemeșeșli, și atunci (nu împoartă dacă e respectivul bogat
ori cură sdrentele de pe el) zice în prostia lui, că el nu
e nici Român, nici Ungur, ci nemeș!
Și nu numai pe timpul lui loan Huniade, fără și
după acea locuitorii Hațegului, ca armalișli castrenzi, îm­
preună cu ceialalji armalișli din district, tot deauna au
stat cu arma în mână pentru apărarea granijelor acestui
comitat, care era cel mai expus invaziunilor turcești. De
aceea V» parte din nobilime și 'A din iobăgimea acestui
comitat și în caz de rezbel rămânea acasă pentru apăra-
era hotarului (Kovăry I. cit. p. 88.) Pentru aceea ei aveau
și unele privilegii și scutiri chiar și în privința plătirii con­
tribuției călră stat. Așa prin edictul XLL din Compilatae
Constitutiones li-s’a lăsat să plătească numai câte un taler
de cap.
Dar cinstea orașului Hațeg de a fi capitala unui co­
mitat și fruntea chinezatelor românești din acest tinut, a
trecut ca ori ce mărire lumească, căci comitatul Hațegului
a încetat de a mai exista contopindu-se, probabil pe la
capătul veacului al XlV-lea, în comitatul Hunedoarei, iar
chinezatele române încă s’au prefăcut pe încetul în tilule
nobilitare și Hațegul a rămas ca „opid" numit așa mai
*) Kovări Lăszlo: Erdely Torlenelme p. 64 și 71.
 219

întâi la anul 1429 într’o diplomă, prin care să întăresc

privilegiile călugărilor minorei de aici ')• Pe vremea aceasta
Ha[egul a avut să sufere prădare cumplită din partea
Turcilor, cari în anul 1420 au intrat mai întăiv în Ardeal,
au bătut pe voivodul Csăk și au dus în robie mulțime
mare de popor. In anul 1438 au intrat iară pe la Poarta-
de-fier și au prădat [inului ')■ Poate că în urma acestor
invaziuni ale Turcilor, Hațegul a fost întărit și provăzut
cu trupe ca să poată rezista. Se pare apoi că loan Huniade
și-a rezervat’șie-și această cetate, pentrucă în anul 1457
se află între acele pe cari văduva lui le-a cedat regelui
Ladislau și au fost numărate între cetățile regești (Castra
Regia) ').
Dela acest dat multă vreme nu mai știm nimic des­
pre Hațeg. Se vede însă, că dupăce Ardealul, în urma
catastrofei dela Mohâcs, s’a desfăcut de Ungaria și a
ajuns a fi principat independent, Ha[egul din cetate rege­
ască a ajuns a fi posesiunea principilor Ardealului. Fa­
milie de frunte pe acele vremuri se zice a fi fost aici una
cu numele Haczoky*4), care însă s’a stâns cu totul.
In anul 1600 Hațegul adăposti pe scurtă vreme pe
războinicul Domn Mihai Viteazul, care trecând pe aci
călătorea la Praga să ceară ajutorul puternicului împărat
al Germaniei în contra număroșilor săi dujmani"’). în anul
1648 Hațegul și tot ținutul a fost prădat de cătră Tătari.
Pe același timp au avut să sufere Românii de aici foarte
mult și din partea calvinismului, care răpind cu sine chiar
și pe protopopul și cu el de sigur și pe alti preoți (vezi
Capitolul al III-Iea), s’a așezat în Hațeg, ca într’ o fortă­
reață, de unde își îndrepta armele sale în contra bietului
popor din întreg ținutul și nu numai că a răpit pe vecie
mai toate familiile nobile mai bogate, fără a cauzat și
poporului de rând multe și mari neplăceri, cum am văzut
la Clopotiva și la Galați. Și credem, că pentru a răsplăti

') „Transilvania" 1872 p. 282.

’) Kovăry L. 1. cit- p- 56 și 61.
:) „Transilvania" 1873 p. 152.
4) Bdylhe 1. cit.
£) Ales. Lăpădatu : Călătoria lui Mihai Vodă la Viena, în : Foaia
ilustrată din Budapesta 1907 numărul de probă.
220

alipirea unei mari părți a hăteganilor, cătră calvinism, și

pentru a le întări pozijia aci, au înzăslral principii calvini
orașul Ha|eg cu unele privilegii. Așa Gheorghe Râkoczy
11. a scutit pe hătegani de poștărit, dar cu îndatorirea de
a susținea biserica, preotul și școala calvină '). Iar Mihail
Apaffy la 1669 i-a dat magistrat cu judecătorie autonomă
și cu dreptul de a-și alege doi deputati în dieta tării.
Magistratul îl are și astăzi, dar dela 1868 cu întreg [inului
formează un cerc de alegere, iar tribunalul l’a pierdut în
1872. Tot ca urmă a vechilor privilegii, a avut Hațegul
până la anul 1867 pe unul din cei doi vicecomiti (vice-
șpani) ai comitatului Hunedoarei.
Din trista stare în care ajunsese biserica din Hajeg,
cucerită și înjosită de calvini, s’a ridicat numai prin unirea
mântuitoare din anul 1700, pe care hățeganii conduși de
protopopul lor Gheorghe, o au îmbrățișat cu totii, căci
numai așa se poate explica cinstea cea mare, care s’a
dat numitului protopop la instalarea Mitropolitului Atanasie.
N a trecut însă mult timp și Românii din Țara Hațe­
gului, dezmântafi de cătră greci și mai ales de cătră
Dositei patriarhul Ierusalimului, care venise în Ardeal ca
să adune milă și să-și vândă indulgentele, și mai ales
ca să agite în contra unirei, s’au lăpădat de unire, dar prin
dojenirea mitropolitului Atanasie iară s’au întors la dânsa
(Șincai la a. 1701). Dar Hațegul nu s’a putut bucura mult timp
de roadele unirii, căci de o parte intrigile calvinilor, iar
de alta lurburările înscenate din partea impostorului călu­
găr Visarion, au amăgit pe o parte din locuitori să treacă
iară Ia neunire, pierzând prin aceea și scaunul protopo-
pesc, care în anul 1733 se află în Grădiște, iar în Ha[eg
erau 5 preoți, to[i uniti, cu 3 case parohiale, 2 biserici
și 162 familii.
In anul 1747 scaunul protopopesc s’a strămutat iară
la Hațeg și tot pe aceea vreme locuitorii orașului s’au
întors to[i la unire, căci în 1760 erau aci 528 suflete cu
doi preoți și două biserici. Nu a [inut însă mult nici de
astă dată pacea și liniștea, căci s’au sim[it și aci urmările
dezastruoase ale tulburărilor pornite în contra unirii de
') Comp. Const. p. UI. lit. 1 art. II-
 221

cătră sălbaticul agitator Sofronie, în urma cărora o parte

dintre hă[egani au trecut iară la neunire. Și poate că din
cauza aceas'a s’a strămutat iară, pe scur'ă vreme, scaunul
protopopesc la Clopotiva, unde se pomenește în 1765
protopopul loan, după moartea căruia protopopiatul s’a
așezat definitiv în Hațeg.
Cei trecuți la neunire în urma tulburărilor sofroniane,
au luat și una din cele două biserici, care apoi nici nu
a mai fost redobândită de cătră uniti nici odată.
In același an, 1773, locuitorii din Hațeg, grănițeri de
la a. 1766, au primit în mijlocul lor cu cuvenită strălucire
pe dreptul împărat losif Il-lea, care dorind a cunoaște
mai deaproape păsurile și suferințele credinciosului său
popor român, a venit în Ardeal intrând pe la „Poarta-de-
fier” și trecând cătră Hunedoara, Deva și Orăștie etc.').
Orașul nostru însă și în acest timp era tulburat de ne­
uniți, și mai ales în anul 1782 au părăsit o mare parte a
hățeganilor unirea luând chiar și biserica unitilor situată
în cimiter afară din oraș, în curând însă restituită uniților.
încercarea neuniților de a redobândi aceea biserică, ca
să aibă ei două, iar uniții nici una, nu a reușit fiind
rugarea lor izvorîtă din ură, respinsă prin rezoluția guver-
nială din anul 1795 !).
In această stare de ceartă și de ură între frați se
afla Hațegul la anul 1786 când s’a înființat vicariatul
(vezi capitolul al Vl-lea) punându-se astfel în fruntea tre-
bilor bisericești din Hațeg și ținutul lui persoane destoi­
nice, cari au stăvilit lățirea răului, și dacă nu au putut
restitui deplin unitatea credinței, este a se atribui numai
împrejurărilor extrem de grele, în cari s’au aflat vicarii și
întreg clerul unit vreme îndelungată, ba putem zice că se
află și azi. Amintire deosebită merită și aci vicarul Ciril
Țopa, a cărui muncă neobosită pentru propagarea unirii
s’a arătat și aprețiat în biografia lui. Mai ales a stăruit
el ca: cei trecuți la neunire fără observarea instrucțiunii
de 6 săptămâni și cei minoreni să fie socotiți de uniți,
să se respecte drepturile uniților la alegerea magistratului,
') Bari[iu op. cit. I. I. p 457-
*) Șemalismul p. 442.
222

să se deschidă școala națională română, să se zidească

casa vicarială și să se deie unitilor biserica reformată ').
Toate silințele lui însă, și ale urmașilor sei, au rămas în
cea mai mare parte fără rezultat, și luptele între uniți și
neuniti s’au continuat încă multă vreme, spre dauna ne­
spusă a binelui comun. Sortile de izbândă ale unora sau
altora, atârnau mai ales dela bunăvoința funcționarilor
administrativi și a comandanților companiei a Il-a de gră-
niteri, cari mai de multe ori erau dujmani declarati ai
unifilor. Așa au avut să sufere unitii foarte mult din partea
unui căpitan Sârb de neam și foarte fanatic neunit cu
numele Djurisits. Șicanele și neplăcerile ce le cauza acesta
unitilor se pot vedea din scrisorile rămase dela vicarul
loan Radu (Raduly). Acesta în 1815 se plânge cătră co­
rnițele suprem al comitatului Hunedoarei, că numitul că­
pitan batjocorește urît pe uniti și în ziua de anul nou pe
loji oficerii companiei, între cari erau și romano-catolici,
cu „Kirchen Parade” i-a dus Ia biserica neunilă, iar pe
soldatii uniti nu i-a lăsat să meargă la biserica lor. Pe
dascălul național de legea unită, cu numele Oprea, care
ținuse școală și la Mănăstirea Prislop și în Tuștea, nu
l a lăsat să (ină școală în Hațeg, zicând că e un hot și
mișel; dar după ce s’a făcut neunil l a pus dascăl, silind
și pe pruncii unitilor să umblă la el la școală!
Mai departe căpitanul a făcut să se deie neunitilor
două sessiuni militare, una pentru preot și una pentru
biserică, iar unitilor nu s’a învoit să li-se deie nici măcar
o sessie. Tot el a împiedecat ca între magistratii orașului
să se aleagă și uniti: Pentru delălurarea astorfel de ne­
dreptăți se roagă vicarul ca: căpitanul Djurisits să fie
transferat din Ha|eg, unitilor să li se deie o sessie de
pământ și între magistrati să se numească și unifi. Se
vede însă că tânguirea vicarului nu a fost luată în samă,
căci în 1820 vicariul lovian Nobili iară se plânge cătră
Brigadirul că prin machinatiunile lui Djurisits a fost numit
primar al Hațegului Gheorghe Apostol, care la alegere o
avut numai 6 voturi fa[ă de luon Bălaș, care a avut 60 de vo­
turi, dar era unit. Lu Djurisits i-a urmat ca căpitan tot un Sârb
') A se vedea raportul seu din 18 Ianuarie 1810.
 223

cu numele Ivanovici, care nu numai că a susanul agitajia în

contra unirii, ci a și stăruit ca neuniri în 1828 să-și poată
zidi biserică silind și pe locuitorii uniti să concurgă la
zidirea ei. Dar fiind dispusă [inerea inslructiunei de 6
săptămâni, biserica a fost închisă și numai în 20 Aprilie
1831 a fost deschisă de cătră Ladislau Nopcea de Felso-
Szilvâs ')• Se vede dară că instrucțiunea ori nu s’a tinut,
ori nu a putut abate pe hătegani dela neunire.
Neînțelegerile ivite atât de des între hâfegani pe tema
confesională, se pare că s au mai domolit după vizitafia
canonică a episcopului loan Lemenyi, din anul 1834,
când a sfințit între altele și biserica din Hațeg, dar unifii
au rămas biruiti și în minoritate, fiind și azi cam jumătate
cât neunijii. Numărul cel mic al lor a fost apoi cauza
de după moartea parohului Atanasie Filip, întâmplată la
anul 1866, oficiul parohial s’a împreunat cu cel vicarial,
fiind astfel singur vicarul preot unit în acest oraș, cu toate
că conziderând afacerile cele multe, cari le are prin dis­
trict ar fi foarte de lipsă un capelan.
Ca o făptă vrednică de amintit mai înregistrăm aci
vizita Nunțiului apostolic Cardinalul Viate Preia, care în
călătoria sa spre Blaj a soșit din spre Lugoj la Hațeg în
25 Octobre 1855. Escelenla Sa 1. P. S. Dr. Victor Mihâlyi,
ca episcop al Lugojului, a vizitat parohia Hafegului în
mai multe rânduri. In Maiu 1901 a făcut vizitare cano­
nica P. S. Sa Episcopul Demetriu Radu, iar în Maiu 1905
actualul Episcop P. S. Sa Vasile Hossu.
Ca un simptom trist trebue însămnat aci, că deși
Hațegul este reședința vicariului și parohia a fost tot-
deuna păstorită cu zel și pricepere, totuși nu progresează
mai de loc, cu deosebire în ce privește înmulțirea credin­
cioșilor, ceea ce se poate vedea din următoarele: In 1858
erau în Hajeg, după Șematismul de atunci, 354 gr.-cat.,
iar în 1900, 470. Va se zică în 42 ani s’au înmulții cu
222, cam 5 suflete pe an, pe când în același răstimp
locuitorii Răchitovii (comună de munte departe de Hațeg
17 klm.) au crescut dela 880 Ia 1880, ai Lunca-Cernii dela
’) Relaliunea protopopului N. Bozsi dt. 22 April 1831, in arhivul
vicarial.
224

1954 la 3252. Iar dela 1900 până la finea anului 1910

numărul morilor au întrecut cu 10 pe al botezatilor. Oare
care creștere s’a întâmplat numai prin inmigratiune, așa încât
în 31 Decembre 1910 credincioșii noștri erau în număr de 654.
Cam acelaș lucru se poate constata și la Românii neuniti.
Ei în 1900 erau 887, iar de atunci au crescut cu 30 și în
1910 erau 917. De altă parte însă cei de altă limbă: Un­
gurii și Jidanii, mai ales cei din urmă, s’au înmulțit con-
ziderabil și în acest oraș și au ajuns să ne maiorizeze
pe toate terenele. Iar mai pe urmă prin deschiderea liniei
ferate Hațeg—Caransebeș, Maghiarii au mai câștigat 30—40
familii și de aci în colo e pace de supremația Românilor
în Ha{eg Cauza acestei triste stagnări este, fără îndoială,
degenerarea continuă a clasei mijlocii, a micilor indus­
triași, cari formează majoritatea populatiunii române în
Hațeg, degenerare cauzată de cele trei păcate capitali,
cari stăpânesc și aci: alcoolismul, luxul și desfrâul.
Așa a ajuns dară și orașul nostru la soartea tuturor
orașelor: corupția generală și degenerarea elementului ro­
mânesc, care devenind mai cosmopolit se depărtează tot
mai tare de scutul și mântuirea sa din trecut de: Biserică
și prin aceea de focul sfânt dătător de viată al iubirii de
neam. Fată de acest prea trist fenomen, datorinta fie cărui
Român cu durere și dragoste de neam, și în primul loc
a preoților, este să muncească din toate puterile și cu zel
neadurmit, pentru întoarcerea fraților sei la alipirea lor
tot mai slrinsă de biserica strămoșească, care a ocrotit și
mântuit acest popor în întunecatele și tristele veacuri tre­
cute și care, după toate semnele vremii, singură, dar sin­
gură îl va putea mântui și în viilor!
Biserica. Fiind Ha(egul oraș atât de vechiu și în­
semnat, cum am văzut, și locuitorii lui au trebuit să aibă
biserici mai mari și mai pompoase decât cei dela sate.
Prin anii 1885 săpându-se fundamentul unei case, lângă
judecătoria cercuală, unde a fost sub grăni|eri locuința
majorului, s’a descoperit fundamentul unei biserici zidite
în stilul gotic. Aceasta poale să fi fost zidilă de călră
') In anul 1900 Românii erau cu 307 suflete mai mult decât top
ceialal|i, iar in 1910 maioritatea lor a scăzut la 31.
 225

călugării Franciscani așezați în Hațeg în veacul al XlV-lea.

In acel loc s’au mai aflat și alte ruine ceea ce face să
credem, că acolo a fost vechia cetate a Hațegului ruinată
prin invaziunile Tătarilor sau a Turcilor. In locul bisericii
celei vechi s’a zidit alta, ceva mai spre nord, unde este
și acum biserica reformată. Despre aceasta biserică, dărâ­
mată la anul 1893, vicarul Țopa, pe baza unei tradițiuni
vechi, a susținut, că a fost biserică românească și a fost
răpită de calvini la anul 1630, iar scriitorii maghiari1)
susțin, că a fost biserică catolică de ritul latin, în care
Mererzius abatele dela Cluj-Mănășlur în anul 1516 a cetit
inscripțiile, cari în anul 1893 s’au transportat Ia muzeul
din Deva. Această părere credem că e mai probabilă,
mai ales că în apropiere se află și mănăstirea călugărilor
Franciscani, cari altă biserică nu au avut la mănăstire,
precum era obiceiul lor. Se poate dar presupune că bise­
rica din apropiere a fost a lor.
Această biserică a fost răpită de calvini, ceea ce
nu eschide ca ei să fi răpit și vreo biserică românească.
Adecă se poate admite că biserica catolică, fiind mai
mare și mai frumoasă, au ocupat-o nobilii aristocrați, că­
rora le-a plăcut totdeauna a se feri și separa de poporul
de rând, și funcționarii mai înalță trecuți la calvinism, iar
pentru Românii calviniți vor fi ocupat altă biserică folosită
de ei mai înainte.
Aceasta din urmă dupăce Românii, cari au cunos­
cut în curând amăgirile calvinilor cari voiau să-i despoaie
de legea și limba lor strămoșască, s’au întors iară la bise­
rica orientală, a trecut și ea înapoi la Români.
In anul 1700 Românii din Hațeg s’au unit cu toții
și tot așa îi aflăm în anii 1733 și 1750, când aveau 2
biserici ambele unite. Urmele acelor biserici vechi se văd
până azi, dar timpul când au fost zidite nu se știe. Una
a fost zidită în cimiterul cel vechiu, spre miază-noapte, de-a
stânga drumului ce duce cătră Huneadoara. In acel loc
se află și acum o frântură a unei puternice columne de
marmură, care se zice că a servit de prestol. Ceialaltă
biserică a fost zidită în cimiterul cel vechiu gr.-or. spre
') Teglâs G.. Kalauz p. 165.
226

apus în parlea extremă a orașului, numită „SuseniAici

se mai află și acum o clopotniță de zid pornită spre ruină.
Trecând în 1762 o parte a Românilor din Hațeg la
neunire, aceștia a luat și biserica din „Suseni”, iar în 1782
mai scăzând și alfii dela unire și ajungând neuniri în mare
majoritate, au luat și ceialaltă biserică și ca să le poată
ținea pe amândouă slujeau cu schimbul o dată într una,
o dată în ceialaltă. Reclamând însă unitii la guvern bise­
rica, li-s’a restituit, dar neunitii nu s'au stâmpărat, ci au
umblat mai departe să aibă amândouă bisericile, însă
prin rezoluția guvernială din 1795 încercările lor au fost
respinse și de atunci au rămas fie care cu biserica sa.
In anul 1811 vicarul Ciril Țopa, cu mare aparat de
argumentație, se nizuește a dobândi, dela comisiunea es-
misă pentru sludiarea trebilor bisericești din Țara Hațe­
gului, biserica reformată din Hațeg pe sama unitilor. Este
interesantă polemia ivită în aceasta chestiune între agerul
Țopa și între preotul reformat din Hațeg Verestoy Gergely.
Acesta se încearcă, într’o amărâtă limbă ungurească, a
răsturna argumentele vicarului, care însă într’o minunată
replică latinească așa-1 dă de vatră, încât cred că în viata
lui nu i-a mai venit pofta să mai sleie în fata adversarului său.
Dar toată nizuinja și toate argumentele lui Țopa au rămas
zădarnice, căci calvinul avea la spate pe puternicii nobili
calvini, cari în comitat și la guvern aveau cuvântul și
astfel popa calvinesc cu câti-va credincioși au rămas în
biserica din mijlocul orașului, iar vicarul cu ai săi sau
retras mai departe în bisericuța de lemn din capătul
orașului, aproape neaccesibilă în vremuri ploioase.
Scurt timp după aceasta luptă desperată a răpausat
vrednicul vicar Țopa, de sigur adânc mâhnit pentru aceasta
urîtă nedreptate.
Starea de umilire în care se aflau Românii uniți din
Hațeg fată de celelalte confesiuni recepte, a durat până
pe timpul vicarului Jovian Nobili, la rugarea căruia marele
binefăcător al bisericii sale episcopul loan Bob a înzăs-
trat și orașul Ha[eg, ca pe altele multe din Ardeal, cu o
biserică cu care pe dreptul și azi ne putem mândri. Pre
lângă munificenja acestui mare arhiereu zidirea bisericii
 227

noaslre este a se mul[ămi și comunei Hafeg și Comandei

regimentului I. de graniță, îndeosebi majorului Ilul, român-
unit din Sălașul-de-sus.
îndată după așezarea sa în scaunul vicarial, Nobili
a rugat pe episcopul Bob să deie ajutor pentru ridicarea
unei biserici vrednice de un oraș ca Hațegul și de o
parohie ce are în fruntea ei un vicar. în 17 Decemvrie
1821 episcopul promite, că va da 3000 fl. și cere să-i
trimită vicarul planul și proiectul de spese. Aceste le
trimite vicarul în 3 Ianuarie 1822. în acelaș timp com­
pania grăniterilor, desigur la ordinul comandei din Orlat,
pe lângă locul ce-1 avea destinat pentru zidire, mai câș­
tigă dela o văduvă vecină, cu numele Floarea Drodotzki,
o bucată de loc, rămânăndu-i ei casa și grădina, pe cari
la anul 1827 le-a vândut bisericii cu 30 de zloti, iar co­
muna a adunat materialul de lipsă, cărămidă, piatră,
var etc.
Prin scrisoarea sa din 7 Maiu 1824 comanda (Stepe-
nirea) Regimentului din Orlat înștiințează compania din
Hațeg, că pentru zidirea bisericii are:
„Banyi gata 835 Rs. 157
* xr. Bany en Arszint.
103.000 de deraburi de Keremide
683 de stuhuri cupetricele de Var
21" de Stenzini de piatre frengatoare, și
184 de Deraburi de Skenduri a Alasilor.“
Dar după ce suma de mai sus nu este de ajuns,
fiindcă trebuie 3323 fl. 247.’ cr. „Bany en Arszint", până ce
nu va mai promite episcopul bani, lucrul să nu se în­
ceapă și materialul să se păstreze bine ca să poată fi
folosit la timpul său. Această scrisoare este scrisă cu
litere latine și credem că este interesantă pentru a se
vedea cum scria românește pe aceea vreme comanda
unui regiment „românesc" de aceea o vom da în anexe.
în 24 aceiași lună comanda regimentului scrie, că
episcopul a mai făgăduit 1000 de zloti hârtie cu: „aceia
adunarie, precum poftește că să să facă înceaperia ia
care Dânsu, iară după puteare a mai ajuta făgăduește."
Pe baza acestei făgăduințe comanda a cerut dela „General

15*
228

Comandă" slobozenie să se înceapă zidirea bisericii și

îndrumă compania să ceară dela episcop trimiterea
banilor.
Lucrul se vede, că s a și început în vara aceea și
pe la finea anului biserica era subt acoperiș, dar și banii
se gătaseră, căci în 24 Decemvrie 1824 comanda regimen­
tului iară cere bani dela episcopul, ca să nu se între-
rumpă lucrul. Episcopul răspunde că nu are bani, va în­
știința însă când și cât va mai putea da și îndeamnă să
se încunjure ori ce lucru superfluu. Se vede dar că nu-i
chiar plăcea cum se cheltuiau banii. Din lipsa de bani
lucrul a stagnat până în vara anului următor, când în
luna Iulie episcopul trimite vicarului 50Q fl. și mai pro­
mite al|i 500. în același an 22 Octomvrie asignează încă
2000 fl. cu care sumă s’a și terminat biserica în anii ur­
mători, căci în 21 Maiu 1829 trimite cei din urmă 40 fl.
pentru procurarea requisitelor mai de lipsă pentru biserica
deja terminată. Tot așa s’a îngrijii și pentru viitor, lăsând
ca din „Fondul Bobian" să capete, precum și capătă
până azi, în tot anul 42 coroane.
în anul 1834 episcopul loan Lemenyi cu ocaziunea
vizitatei canonice în Țara Hațegului a sfinții aceasta
biserică.
Așa dar aceasta biserică a costat 7000 fl.; sumă în­
semnată pe acele vremuri, dar conziderând, că e o zidire
massivă și destul de mare, având ziduri tari și boltă de
cărămidă, nu a fost prea scumpă. Astăzi cred, că nici
cu o sumă de 3—4 ori așa de mare nu s ar putea zidi.
Din biserica cea vechie s’au reținut pentru cea nouă :
ușile împărătești și patru icoane, Ușile sunt zugrăvite după
obiceiu și stă scris pe ele: Popa Simion Zugrav 1777;
se vede, că e tot acela care a zugrăvit bisericile din Bar
și iconostasele din Denșuș și dela Prislop. Pe icoana
Maicii D-lui și a Sf. Niculae e scris: Vasilie Teodorovici
Malăr 1828. Biserica cea vechie s’a împărțit în trei părți.
Balomirul a primit o parte din păreți și cerimea. Cu această
bisericuță au rămas balomirenii până azi scăpând mai în
anii trecuti ca prin minune de un foc năpraznic, care a
ars (ot în jurul bisericii de brad până la depărtare de 2
 220

pași, încât si ochetii tereștrilor s'au spart de căldură I La

Galați și la Șerel s’au împărțit icoanele de pe iconostas.
In decursul timpului biserica, mai ales acoperișul de
șindilă, a trebuit să se repareze mai de multe ori. In anul
1901 s’a acoperit toată cu tinichea albă, s’a văruit pe
dinafară și s’a zugrăvit pe dinlăuntru. Iar pe timpul când
scriitorul acestor șire s’a învrednicit a fi parohul locului,
s’a provâzul cu odăjdii de mătasă, tapete, perdele, 3 icoane
mari și frumoase pe iconostas, 6 sfejnice de lemn, 2 can­
delabre de bronz aurit, baldachin și alte lucruri mai mă­
runte, toate în preț de mai multe sute de coroane colec­
tate, partea cea mai mare, prin sirguinja unor femei evla­
vioase dela credincioși. Așa încât interiorul acestei bise­
rici e frumos împodobit și face, mai ales la sărbători mari,
foarte plăcută impresie. In biserică se află mai multe cărți
liturgice vechi, pe cari se pot ceti însămnări interesante
scrise de preoții bătrâni și în parte publicate de D-l N.
lorga '). Aceste împreună cu cele neînsemnate de dânsul
le vom publica și noi în adausul acestei scrieri.
Casă parohială cu anumită destinatiune spre acel
scop nu este. Parohul fiind și vicar locuește în casa vica-
rială, iar până era și preotul al doilea locuia în casa pro­
prie sau în chirie, cum putea. După zidirea școalei grăni-
Jăresti, la anul 1880, una dintre școalele de mai înainte
a fost dată comunității gr.-cat, ca să aibă casă parohială,
dar fiind necorăspunzătoare spre acel scop se dă în chirie
cu 300 cor. pe an și banii încurg în cassa bisericii. Matri-
culă este dela anul 1824; se vede că a fost mai de mult
dar câteva foi dela început lipsesc.
Beneficiul parochial: 16 jugere arălor și 6 jugere
pădure din care tot la 2 ani se taie 10—12 stânjini de
lemne de foc și stolele îndatinate. Adău sau leclical nu
este. Venitul congrual 341 cor. 66 fii.
Averea bisericii la finea anului 1909 în bani: 5670
cor. 70 fii. Mai are 2 căsi cari aduc venit anual 396 cor.
un drept de pădure și pășune la composesoralul grăni-
teresc, cu venit anual de 28 cor. Tasul bisericii (colectă
în Dumineci și sărbători) și trasul clopotelor aduc anual
') Scrisori și Inscripții II. p. 110.
230

cam 200 cor. 0 parte a porțiunii canonice, cea canlorală,

fiind cantorul plătit în bani, încă se dă în arândă cu 72
cor. pe an. Fată cu aceste venite însă are și spese mari.
Contribuția face 250 cor. plata cantorului și a crâznicului
și onorarul casarului 329 cor. Intratele anului 1909 au
fost; 4271 cor. 56 fii. Eșitele 3899 cor. 32 fii. Starea ac­
tivă 5670 cor. 70 fii. Datorii are 4000 cor. de când cu
zidirea casei vicariale-parohiale.
Preojii. Despre preoții Hațegului înainte de unire
știm numai atâta, că după moartea mitropolitului Genadie,
a. 1640, o parte din preoți au voit să aleagă pe protopo­
pul Hațegului, cu nume necunoscut, iar ceva mai târziu,
pe timpul puterii caivinismului pela capătul veacului al
XVll-lea, protopopul losif a trecut cu mai multi preoți la
reformați. Pe timpul unirii am văzul că protopopul Gheorghe
a avut rolă însămnală la încheierea acelui mare act. In
1708 se amintește Popa lanăș. La anul 1725 episcopul
loan Patachi, cu dt. Sâmbăta-de-jos 6 Novembre, dă lui
„popa Drăgan din Ha|eg“, hirotonit preot la Grade de
episcopul Inochentie, apoi trecut la unire, blagoslovenie
și slobozie ca să poată fi preot deplin '). Episcopul loan
Inochentie Klain la anul 1733, Sibiiu 12 Martie, dă Singhelie
pentru preotul „losif din Hațeg" ’)• In același an după
conscripție se mai aflau în Hațeg alji cinci preoli, toii
uniti: loan, Stoica, Stan, Nicola și losif. In 1755 Nicolae;
în 1763 înlr’un contract închia înaintea primăriei din Hațeg
ocură „Venerabilis Popa losiv". Contractul ) sună despre
cumpărarea unei vii „en vinyile din misloc" cu 20 floreni
vonași. Cu timpul însă via s’a pierdut ori a trecut la erezii
vre unui preot, cum s a întâmplat cu multe averi biseri­
cești, căci acum nu mai avem vie, sau vinie, cum zice poporul
pe aici. Tot atunci, 1763, era în Hațeg și protopop, căci gu­
vernul Transilvaniei într’o scrisoare de dat 26 August ’)
înștiințează comitatul, că protopopul districtului Hațeg
Gradiskai (poate Grădisteanu) s’a plâns la guvern, că
voind a lua biserica din Tuștea dela neuniti, locuitorii
') N. lorga : Scrisori și Inscripții 1. p. 288.
e) N. lorga ibid p. 289.
3) Se află în arhivul vicariat.
Arhivul comitatului în Deva Nr. 145.
 231

s’au opus, dar după ce prin comisiunea de dismembrare

aceea biserică s’a dat unijilor, dispune să i-se deie pro­
topopului ajutor să o cuprindă. In 1765 popa losif, poate
tot cel dela 1763, și Gheorghe.
In Specificația ') dela anul 1773 cu privire la Ha[eg
se scrie : „Popa Gheorghe, Popa Mitru, Popa Gheorghe cel-
tinăr. Cantor lacob Pop, clopotar lanăș Pap. Observare:
Insă dintru acești preofi Popa Gheorghe-cel-bălrân împreună
cu cel-tânăr slujesc și la Fărcădinul-de-jos. Iară Popa
Mitru slujește și la Năla|i“ : De aci se vede că pe vremea
acea Nălaful era unit. Este de însămnat aci că în Specifi­
cație nu e pus protopopul losif Pop S.nciali (într alt loc
Satsali) care în Șematism e pus că a slujit dela 1772—1787,
ba nu se află nici un preot cu numele losif. Se vede
dară, că pe vremea aceea protopopul era încă iot în
Clopotiva și Sanciali a ajuns protopop numai pela anul
1781, căci la sinodul electoral din anul 1782 a fost și el
de fată. Cumcă Sanciali nu a putut fi protopop în Hațeg
înainte de 1781 se vede și de acolo, că în acel an era
paroh un Demetriu Pop, poate tot Popa Mitru dela 1773,
precum stă scris pe unele cărfi bisericești rămase dela el:
„Ex libris Demelrii Pop parochi graeci ritus Calholicorum
Hatzegensis 1781“. Acesta poate că a murit chiar în acel
an și i-a urmat ca paroh și protopop Sanciali, despre
care presupunem că a murit cu pufin înainte de înfiin­
țarea vicariatului, ori poate că atunci a fost transferat airea.
începând dela înființarea vicariatului vicarii au fost
tot o dată și parohi primari ai Hațegului, (vezi seria lor
în Capitolul al Vl-lea). Dar fiind vicariatul foarte estins și
adese ori tulburat de neuni[i, vicarii trebuiau să petreacă
multă vreme pe sate și astfel pentru administrarea parohiei
Hațegului s’a numit și câte un paroh secundar sau ca­
pelan. Seria acestora însă nu este deplin cunoscută. Cel
dintâi despre care avem date pozitive este Matei Sora
hirotonit în anul 1800 sau 1801 și răpausat în 11 August
1830 în etate de 54 ani. Acesta a avut un fiu cu numele
Moise, născut în anul 1806, care după numele mamei
sale Maria Noacu se scria Moise Sora Noacu. El a ter-
(Citată la parochia Bar-)
232

minai liceul din Alba-lulia, facultatea filosofică în Cluj,

și teologia în Oradea-Mare. In 1830 a fost hirotonit preot
și a slujit în mai multe parohii din dieceza Oradei-Mari,
fiind în toată viata lui persecutat de mul|i dujmani. Fiind
dăruit dela Dumnezeu cu talent frumos și cu dragoste
de cultura poporului său, a muncit pe terenul literar
cu zel și nu fără de succes, și e de regretat că îm­
prejurările triste ale vieții sale mult chinuite, nu i-au per­
mis să lucre și mai mult și să deie la lumină lucrările
sale literare, cari pe dreptul i-ar fi câștigai un Ioc de
cinste între scriitorii ardeleni ai timpului său. După cum
ne spune un biograf al lui'), Moise Sora a tradus din
Elegiile lui Ovidiu și Eneida lui Virgiliu, din care s’a pu­
blicat un fragment in Lepturarul lui A. Pumnul. A mai
scris: Opuri poetice cu unele traduceri elaborate (!); Carte
de rugăciuni, Predice. Elegiile lui Ovidiu nu se știe ce s’au
făcut, iar celelalte se află la preotul Victor Bistrean din
Nyir-Acsâd, dieceza Oradei-Mari.
în anii 1832—33 a fost capelan Lazar Stef iar din
1836—37 Nicolae German. Acesta a fost protopop greco-
oriental apoi trecând la unire a fost paroh în Lupșa și
în 1836 numit paroh în Ponor, dar fiind vicarul Nobili
neputincios s’a numit ca ajutător N. German, care nici nu
a mai mers la Ponor. După cum arată matricula el a
slujit în Hafeg, până în 1839 și nu știm că atunci ce s’a
făcut, căci în matricula mortilor nu se află; poate că a
fost slrăpus altundeva. începând din 23 April 1839 până
în 1866 a fost paroh secundar Atanasie Filip, dela 1864
și protopop al Jiului. După moartea acestuia paroh secun­
dar nu a mai fost în Hațeg, ci vicarii singuri au împlinit
toate funcțiunile parohiali.
Privitor la școala din Hațeg să se vadă capitolul
al IX-lea. —
In Hațeg este și un protopop român greco-oriental,
al cărui district se estinde până depărte pe Jiuri și constă
din 36 parohii cu 31,000 suflete. în Hațeg chiar gr.-orien-
talii sunt în maioritate numărând 917 suflete. Biserica lor
*) Antonia Papp : Moise Sora Noacu în „Gazeta Transilvaniei"
Nr. 193-1899.
 233

s’a zidit la anul 1828 prin stăruinla căpitanului loanovici,

Sârb de origine, cu ajutorul și din contribuirile poporului
de ambe confesiunile.
Romano catolicii au avut aici cumunitalc bisericească
din timpuri foarte vechi, de prin anul 1389, fiind favori­
zați de cătră regii Ungariei, cari au înzăstral cu privilegii
pe călugării Franciscani așezati aici prin veacul al XlV-lea,
cu misiunea de a propaga catolicismul între Români ‘) și
a păstori pe creștinii catolici din Hațeg și pe funcționarii
dela pasul Vulcanului. Mănăstirea lor există și acum dar
călugări nu sunt. Intr’o parte a edificiului este școala de
băeti rom.-catolică. Pe timpul principilor calvini biserica
lor a fost ocupată de calvini, iar bunurile acelei biserici au
trecut la fisc și în anul 1671 principele Apaffy le-a dăruit
lui Petru Tornea. Dela acesta au trecut la Eva Tokolyi sofia
lui Paul Estoras (Eszterhazi) doamna ereditară a Hațegului,
dela care au trecut iară la erar. In 14 Decembre 1694
Împăratul Leopold le-a dăruit comunității romano-calolice
ca să zidească biserică și școală. Averea bisericii cu
timpul s’a înmul[it prin donafiuni primite dela alfi credin­
cioși, între cari erau și unii români de origine, ca: Andrei
Boer (Boieriu) de Kovesd, Moise Puy, loan și Gașpar Ungur,
Petru Ivul, și soliile lui loan Buda și Blasiu Gridianu.
La început și-au ridicat o capelă de lemn în grădina casei
cantorale de acum și la 1755 s’a zidit biserica de piatră,
care la 1893 a fost restaurată și mărită de cătră baronul
Francisc Nopcea, măeslru de curie a împărătesei Elisa-
beta, adaugându-se lângă biserică și cripta familiară a
familiei Nopcea '). Parochia r.-cat. este și azi cea mai bo­
gată dintre comunitățile bisericești din Hațeg; credincioșii
sunt în număr de 681.
în Hațeg este și un protopop reformat; parochia are
cel mai mic număr de credincioși (421) dar din răscum­
părarea regaliilor și unele dona[iuni a câștigat avere însăm-
nată. Sunt și 2 comunități Izraelite ai căror credincioși se
înmulțesc, mai ales prin înmigrare, în mod îngrozitor.
’) Vezi Transilvania 1872 p. 283; P- Olteanu I. cil.
Vezi: P. Otlean 1. cil-: Schemalismus Vcnerabilis eteri dioece-
sis Transitvaniensis a. 1882 p. 90—91.
234

Industria și comerciul. Terminând descrierea isto-

rică-bisericească și culturală a Hațegului, care este scopul
principal al scrierii noastre, credem a face un lucru folo­
sitor, dacă vorbim pe scurt și despre trecutul și starea
actuală a vieții industriale și comersiale a acestui oraș,
care nu numai în privința culturală și bisericească, ci și
din acest punct de vedere, a avut și are o rolă în-
sămnată în viata Românilor din acest colț al Ar­
dealului.
Atât situația geografică cât și poziția sa de centru
a unui vechiu și însămnat district, a făcut ca Hațegul să
fie totdeauna și un important oraș comercial și industrial.
Fiind departe, mai mult cu 30 klm., de alte orașe cu târ­
guri, ca Deva, Hunedoara și Orăștia, și încunjurat de
toate părțile cu munți și codrii greu de străbătut, mai ales
în vremurile vechi când drumurile bune de azi lipseau,
aci veneau și vin spre a-și vinde produsele câmpului,
lemnăria și vitele și a târgui cele de lipsă locuitorii sate­
lor așezate pe șesul frumos, la poalele munților sau îm­
prăștiate prin văile și munții acestui ținut. Prin drumul de
țeară, sau șoseaua, croit încă de Romani, care întră în
Țara Hațegului pe la Poarla-dc-ficr și leagă Bănatul
timișan cu Ardealul, Hațegul făcea din vechime mijlocirea
de negoț între aceste două țări și era dc sigur un popas
însămnat al neguțătorilor Sârbi și Greci, cari cutrierau
țările spre a-și vinde marfa; iar prin pasul Vulcanului se
înleznea trecerea neguțătorilor din vecina Oltenia și din
depărtatul orient. Neguțătorii din părțile Sibiiului încă prin
veacul al XlV-lea căutau Hațegul cu mărfurile lor. (Tran­
silvania 1872 p. 173). Insămnătalea comercială a Hațe­
gului se adeverește și prin așezarea companiștilor Greci'),
după cari o stradă a orașului până mai deunăzi se nu­
mea „Ulița Grecilor". De Companie se vor fi ținut negu­
țătorii : Chir Sandul și Supanul Stanca Sârbul, ambii dela
Hațeg, cari în 1747 târguiau marfă dela alt neguțător )
tot așa și B. Pavlovici și S. Popovici, cari scriu la anul
1821 lui Hagi Constantin Pop din Sibiiu, în afaceri negu-
') torga, I. cit. 1. p. Vili.
•) N- torga, ibid. 1. p. 45.
 235

tătoreșliCele mai veștile târguri la Hajeg se țineau.și

se (in primăvara la Florii și toamna la S. Măria mică,
când se vând vite și oi în număr foarte marc și vin negu­
țătorii și măiestrii cu șetrile din mari depărtări. Astăzi
comerciul în Hajeg încă este în parte în mâni românești.
Dintre 27 comercianti 8 sunt Români.
Industria sau meseriile de lot felul încă au fost îm­
brățișate din vremuri vechi de cătră Hăjegani, cari pentru
înlesnirea și scutirea profesiunii lor se află de mult con­
stituiti în corpora{iuni sau „[ehuri" cu statute sau „arti-
culi“ aprobati din partea Principilor transilvani. Astfel
cismarii și argăsitorii (tălpari, lăbăcari, limari) au arliclii
aprobati prin diploma dată de cătră principele Michail
Appaffy I. la anul 1672.
Conjinulul acestei diplome și al celor 21 articuli este
următorul: După o introducere mai lungă, obicinuită la
asemene acte, se spune că s au prezentat înaintea Măriei
Sale măeslrii cismari și tălpari, nobilii și circumpectii locui­
tori ai Hațegului: Gavriil Szirman, Martin Csismadia, Ar-
bonas Toma, Pârvul Timar, Petru Sidoul, Neagu Csisma­
dia, Crăciun Grama și Adam Szabados, și s au rugat în
numele lor și al frajilor lor să le întărească articulii sau
statutele tehuiul lor. Intre acești măestrii se vede că mai
multi erau Greci de origine ca: Pana, Sidoul și Grama,
cari vor fi fost din familii de companiști dar s au făcut
meșteșugari. Dintre toți se mai lin astăzi numai două fa­
milii Timar și Csismadia sau Cismaș.
Conținutul articulilor este următorul:
1. Afară de cismarii și tălparii Măriei Sale a Princi­
pelui și cei ai Magnificilor Domni, (ai Magnaților) în Ha[eg
numai membrii tehului pot purta acest meșteșug. Pe sama
lui poate să lucie ori cine, dar fără de ucenic, ear deva
ținea calfă va fi globii cu 3 florinii. 2. Meșterii cismari și
tâlpari vor ținea adunare publică și vor alege un „teh-
meșter" și un „vicemeșter", cari în timp de un an vor con­
duce afacerile tehului și la caz de lipsă prin circularea
tablei vor convoca pe meșteri la adunare. 3. Vor judeca
') N. lorga. Negolul și meșteșugurile în trecutul românesc, Bucu'
rești 1906 p. 256.
236

în toate controversele ivite între membrii (ehului, din

vorbe, bătaie sau din pricina meșteșugului, sau când
vor fi acuzati de cătră străini, și vor putea da pe­
deapsă până la 2 florinii fără apelată, iară dacă
obiectul pârii sau gloaba trece peste 2 florinii, se va
putea apela. 4. Cismarii și lălparii cari au învățat pe
teritorul altui feh vor fi primiti în {eh plătind 12 florinti. 5.
Măestrul neînsurat în răstimp de 6 luni să se însoare, altcum
va fi oprit dela meșteșug. 6. Dacă moare vre-un măestru,
solia lui până îi poartă numele poate purta și meșteșu­
gul. 7. Calfa care ia în căsătorie pe văduva sau fata
unui măestru, va fi primit în teh plătind 6 florinii. 8. Tot
așa va fi primit și feciorul meșterului dacă a învățat
meseria după legile lehului. 9. Un măestru nu poate avea
mai mult ca 2 calfe și 2 ucenici, de cât dacă și ceialalji
vor avea tot atâjia sau nu vor avea lipsă de dânșii. Plata
calfei va fi 40 bani la săptămână. Calfa să abzică lucrul
cu 2 săptămâni mai înainte. 10. Durata uceniciei e (4)
patru ani din cari măestrul poate ierta ’ă an ; când întră
în ucenicie să plătească {ehului 1 florini. 11. Dacă moare
vre-un măestru sau altcineva din casa lui, să-i sape (lehe-
șii) groapa având a primi dela casa mortului mâncare și
beutură; iar dacă nu le poate da, să deie lehului 25 bani.
La înmormântare să fie de fată fie care membru al Jehu-
lui. 12. Țehmeșterul va purta grijă și de măestrii, de cal­
fele și de ucenicii bolnavi și din banii [ehului va plăti pe
îngrijitori, medicul, medicina și tot ce va fi de trebuinlă.
13. Măestrul care chemat fiind cu tabla nu se va prezenta
Ia adunare să fie pedepsit cu 12 bani, iar care va opri
tabla la sine cu 8 bani. 14. Cine va fi prins că lucră
acest meșteșug fără a fi membru al lehului, să fie oprit
dela lucru și de fie care caz globii cu 6 florinii. 15. Uce­
nicul, care nu a învăfat meșteșugul la măestrii amintiți
în ari. 1. numai așa va fi primit în Jeh, dacă va jura
că aievea și-a împlinit anii uceniciei. 16. Statorește cum
să se împartă banii de gloabe. 17. Care calfă lucră îm­
preună cu calfe cari nu se (in de [eh, să plătească [ehu-
lui 3 florinji. 18. Ucenicul când întră Ia stăpân pe lângă
florintul statorit în art. 10. să mai deie patru piese de
 237

mâncare și o vadră de vin '), iar când a terminal anii

uceniciei iară să deie aldămaș. 19. Calfa care și-a împli­
nii cu cinste anii săi este dator să facă un model'): o
cismă de militar cu pinteni, un papuc (gheată) cu copcii
și o cismă cu talpa îngustă (pe ramă) și până lucră la
aceste piese are să tină cu mâncare și beutură pe doi
măestrii supraveghietori. 20. Sub pedeapsă de 12 florinii
este oprit ori cine de a aduce în oraș marfă de cismărie,
afară de marfă turcească. Asemenea este oprit a vinde
cordovan sau altfel de pielărie, decât cea adusă prin vă-
milă Ardealului, iar cel ce va fi prins cu marfă de altă
proveniență să fie globit de cătră udvarbirău cu 12 florinii
și marfa confișcată pe seama (ehului. 21. în târgul de
săptămână înnaintea meșterilor nu poate nime cumpăra
piei de ori ce trebuială, decât dacă lor nu le trebuie. Se
poate însă la târgul de teară.
Aceste scutinje sau privilegii au încurajat și întării
foarte mult cele două profesiuni, la cari s’a alăturai mai
târziu și ceea a cojocarilor. Dar în urma legilor mai nouă ”)
(ehurile cu toate privilegiile lor au fost sterse și declarată
libertatea profesiunilor. Țehurile au fost înlocuite cu reuni­
unile sau societățile de meseriași, cea din Hațeg cu sta­
tute nouă din anul 1875. Scopul principal al societății
este: ajutor în bani și înfățișarea în corpore la înmor­
mântarea membrilor decedati și ajutorarea văduvelor și
a orfanilor lor. Deci e mai mult o reuniune de înmor­
mântare. Membrii sunt 49 la număr, între cari cei mai
multi sunt de alte profesiuni, fiind azi în Hațeg numai 4
tălpari și 7 pantofari români.
Altă meserie îmbrățișată de cătră multi hă[egani din
vechime este cea a olăritului. Dar fiind că produsul aces­
tei meserii se caută din ce în ce tot mai pu[in și mai cu
seamă numai de terani, și rentabilitatea acestui meșteșug
a scăzut mult și în urmare numărul olarilor încă scade
mereu și marfa produsă de ei este de cea mai ordinară.
Olari să fie azi în Hațeg vre-o 15. Ei încă și-au avut cor-
') Un fel de aldămaș 1
2) Remek sau Mesler Remek. Hâleganii zic și acum rcmcl !
3) Arț. de lege Vili, din a. 1872.
238

pora[ia sau tehui lor cu articuli întăriți la anul 1713.

Diploma lor însă e deteriorată atât de mult, încât nu se
mai poate ceti din ea mai nimic afară de anul citat. Acum
au și ei societate tot în felul tălparilor cu vre-o 40 membrii.
Al[i măestri români mai sunt în orașul nostru : măce­
lari 6, cojocari 7. croitori 3, ferari 2, barbir 1, brutar 1,
curelar 1, birjari 2, crismari 4, ferestrar 1, bărdași 3, zidari
3. Afară de aceștia mai sunt câ[iva negufetori de vite și
de bucate și mai mul[i precupeți. Ucenici la meserii și
comerciu vre-o 40, cari sunt îndatorati a umbla la școala
de meserii cu totul ungurească.
Este însă dureros, că lipsind cu totul școale româ­
nești, o parte a meseriașilor prin amestecul cu meseriașii
unguri și jidani, ori prin căsătorie cu femei de alt neam
se instrăinează de al lor. Se impune dar ca cele două
societăți ale meseriașilor români, să ajungă sub condu­
cerea unor persoane mai inteligente, cari să Ie deie altă
direcție și să le scuture puțin din amorțeala, în care vege­
tează. Persoane vrednice de a le sta în frunte nu ar lipsi,
numai zel și dragoste de muncă mai multă se cere!
26. HÂȚEGEL (Haczezsel), poșta Denșuș, gara
Pâclișa. Un sat mic ascuns într’o afundătură de râu, care
venind de cătră Peșteana desparte salul în două părți.
Este comună vechie căci la anul 1453 sub numele: Ha-
csadsel se află între satele dăruite de călră regele Ladis-
lau nobililor români loan fiul lui Mihail din Ciula și Dio-
niziu fiul lui Andrei din Denșuș ')• Se pare chiar că în
locul satului de acum ar fi fost vre-o colonie și pe tim­
pul Romanilor, deoarece aproape de comună pe locul
numit: „Grădiștioara“, până nu de mult se aflau ruinele
unei cetă{ui, din cele multe ce erau prăserate în această
Țară a Hațegului.
Partea ceea mai mare a locuitorilor sunt țărani, foști
iobagi, dar sunt și câteva familii nobile române. Până
mai în anii trecuti era și un proprietar maghiar, a cărui
moșie acum o stăpânesc niște ciobani de pe Jiu, cari din
parcul boieresc de odinioară au făcut stână de oi. E tocmai
cazul să zicem: Sic transit gloria mundi 1
') Transilvania, 1873 p. 127.
 239

Cele două părți ale satului au format cândva două

cătune, dintre cari cel de pe malul stâng al apei se ținea
de comuna învecinată Denșuș. Fie care cătun î-și avea
bisericuța sa, precum se vede și din conscripția anului
1733 în care Hățegelul ocură cu 26 familii și 2 biserici
dar fără preot. Va fi fost poale administrat de unul din
cei doi preoți din Denșuș. In conscripția din 1750 e pus
cu 70 suflete și 2 biserici, tot fără preot, iară în ceea din
1765 nu ocură de loc. Se vede dară că locuitorii Hațe-
gelului au scăzut dela unire pe timpul tulburărilor sofro-
niane, dar cătră finea veacului al XVIII-lea ori la înce­
putul celui al XIX. s’au întors iară și înmulțindu-se popo­
rul atâta ca să poată ținea un preot, episcopul Bob la
anul 1807 le-a hirotonit pe Popa luon (Vasiloni), după
cum arată dalteria ce se află în arhivul vicarial. In 1811
erau în Hațegel 251 suflete, 2 biserici și preotul loan
amintit mai sus. In 1900 avea 485 credincioși gr.-cat.
Biserici, cum am amintit și mai sus, din timpuri
vechi au fost două. Una mai vechie de lemn, a stat în
mijlocul vechiului cimiter, pe o ridicatură, în marginea
sud-ostică a satului. Mâncată fiind de vechime s’a dărâ­
mat la anul 1892 și ca să nu i-se pierdă de tot urma,
s’a lăsat pe locul unde a fost prestolul format din două
lespezi de piatră de pe timpul roman și s’a ridicat o
cruce de piatră cu inscripția: „Pe acest loc a fost edifi­
cată biserica gr.-cat. cea vechie din Hăjegel, ridicată la
a. 1700 și demolată la 1892”. In ceialaltă parte a comu­
nei, iarăși în cimiter, pe un loc ridicat, a fost altă bise­
rică, care s’a ruinat mai de mult și în locul ei, la anul
1836, s’a ridicat, mai ales prin stăruința și chieltuiala
nobilului român Filip Lățug, o biserică de piatră care
fiind prea mică și în stare desolată, comuna bisericească
a zidit în anul 1910 o biserică nouă care a costat suma
de 12.000 cor. In turn sunt 2 clopote unul din 1773 și
altul dela biserica ceea vechie din 1787.
Casa parochială. Până în anul 1807 comuna bise­
ricească din Hațegel nu avea nici fond intern, sau intra­
vilan pe care să poate zidi casă parohială, de care de
altcum nici nu era trebuință nefiind preot localnic. In
240

acel an a fost hirotonit și rânduit aci Popa loan Vasiloni

care a cerul dela Doamna Nopcea Rozalia, solia contelui
Kunn Samuel, un loc de casă care i-s’a și dat plătind
pentru el 22 florinii și obligânduse a pomeni totdeauna,
el și toii următorii lui. Ia S. Lilurgie pe numita Doamnă
și pe rudele ei mai deaproape, înșirate cu numele în con­
tractul de cumpărare. Pe locul astfel dobândit s’a zidit apoi
o casă sărăcăcioasă de lemn, acoperită cu paie care însă pe
la anul 1856 era aproape ruinată, drept aceea poporul
ca să-și capete iară preot s’a obligat a ridica altă casă.
Dar numai pe la anul 1877 au început a ridica
o casă, iară de lemn, care s’a terminat în anul 1880.
Preotul actual însă On. loan Itul cu timpul și-a zidit casă
proprie și casa parohială, de altcum prea mică și ne-
corăspunzătoare, stă goală și părăsită. Porțiune canonică
s’a dobândit pu|ină, prin dăruire din partea unor credin­
cioși încă pe timpul celui dintâi preot, pe la a. 1833, iar
prin comasarea din anul 1886 s’a donat din partea pro­
prietarului Madersbach 1 juger și din partea comunei 9
jugcre, așa încât azi are 12 jugere.
Preoții. Precum am amintit mai sus întâiul preot a
fost Popa loan Vasiloni, hirotonit de cătră episcopul loan
Bob în anul 1807, care a păstorit până în anul 1852.
Dela acest preot ne-a rămas între alte scrisori și o con-
sămnare a venitelor stolare din anul 1827, care se va
publică în anexe, ca să se vadă ce trai chinuit putea
avea un preot român pe acele vremuri, avisal fiind numai
la acele pufine venite cu grea muncă câștigate și ele din
partea bieților credincioși iobagi. După moartea amintitului
Popa loan parohia a stat vacantă și s’a administrat prin
Ambrosie Popa din Peșteana până la anul 1859 când fu
numit fiul celui dintâi cu numele lot loan Vasiloni
1859—1878; iar din anul 1879 slujește actualul paroh
On. loan Itul. '
Școală regulată nu a fost nici când în Hă|egel. Intr’un
protocol de vizitafie canonică a vicarului Densușanu,
din anul 1877, aflăm scris că înainte de anul 1876 ținea
școală, într’ o casă închiriată, cantorul Avram Vasiloni.
După moartea acestuia întâmplată la 1876 comuna Hă|e-
 241

gel în anul următor s’a afiliat la școala din Denșuș?' Și

dupăce în anul 1907 pruncii nu au mai fost lăsati să
umble la această școală, iar cele de stat din Peșteana
și Totești sunt prea departe, nu au cercetat nici o școală
până în anul 1909 când s’a deschis școală comunală cu
limba de propunere ungurească.
27. HOBIȚA-GRÂDIȘTEI (Hobiczavârhely), poșta
și gara Grădiște. Acest sat foarte mic e așezat pe o dâlmă
la poalele muntelui, departe cam o jumătate de ceas de
Grădiște de care se pare că s’a ținut cu totul în vechime.
Teglâs Gâbor be baza unor vechi diplome susține că
Hobita ar fi avut numele curat unguresc Wizkeuzt —
Vizkoz — adecă între-ape, și pe la 1452 a fost donată
familiei Kendeffyai cărei iobagi români i-au schimbat nu­
mele în Hobi[a ')■ Va se zică Românii au slavizat o nu­
mire ungurească I Oare nu este mai firesc a admite că
cancelaria regelui, unde se scriau diplomele, a tradus
pe ungurie acest nume vechiu ca pe atâtea altele,
care însă din lăzile ferecate sau din rafturile pră­
foase ale arhivelor, unde se păstrau diplomele, nu a pu­
tut trece în graiul poporului, care nu vorbește după capri­
ciul făuritorilor de nume închipuite, nici după gărgăunii
învă|a[ilor de specia -d. Teglas, ci după cum i-s’a spus
prin graiul vin de cătră părinții și moșii lui ?
Hobita se află ca sat de sine stătător și în conscrip­
țiile anilor 1773 și 1750, în cea dintâi cu 22 familii iar în
ceea laltă cu 60 suflete și cu biserică, în amândouă însă
fără preot. In anul 1811 avea 250 suflete și preot cu nu­
mele Simion. Se vede dară că pe la începutul veacului
al XlX-lea a devenit parohie independentă; dar la anul
1865 murind preotul Nicolae Popovici nu a mai căpătat
preot localnic, și de atunci a fost numai filie administrată,
după împrejurări, de cătră preoții din Grădiște, Păucinești
și Clopotiva. In anul 1912 a fost ridicată iarăși la starea
de parohie independentă numinduse preot On. Aurel lubaș.
In 1900 avea 262 locuitori, toti români-uniti.
Biserica ceea vechie a fost de lemn iar în 1846 s’a
zidit cea actuală de piatră, reparată de curând, și fiind
') Kalauz p. 162.

16
242

așezată pe un delușor dominează (ot satul și se vede

din depărtare, ca aproape singurul sămn cumcă și aci în
preajma munților păduroși mai locuesc oameni. Casă
parohială nu este și preotul locuiește în Grădiște în casă
închiriată. Școală nu este ci pruncii umblă la ceea din
Grădiște.
28. HOBIȚA sau HOBIȚA-URICULUI (Hobicza),
poșta și gara Pui. Cătun foarte mic așezat la poalele
muntelui, pe malul stâng al Râului-bărbat sau Râului-
mare. E așăzământ foarte vechiu. într’ o judecată făcută
de cătră chinezii Districtului Ha[eg la anul 1412, între
protopopul Dobrota cu fii săi și între chinezul Leel (Leul)
din Râu-bărbat iarăși cu fii săi, se amintește ca posesiune
controversată: Villa libera Wyzkuz‘), adecă Hobifa, nu­
mită iarăși nu știm pe ce bază, cu acel nume curios ca
și Hobila-Grădișlei. Numele adevărat însă păstrat și mai
târziu în documente a fost Hobifa redus din Ohabija. Sub
acest nume ocură o posesiune a familiei Kendeffy, în anul
1519 '). împreună cu : Urik, Farkaspalak (Valea-Lupului) și
Borbatvize (Râu-bărbat), și fiind toate aceste în apropierea
Hobi(ei numai acest sat poate fi cel numit Ohabija.
In conscripția anului 1733 Hobita ocură cu 16 familii și
biserică, iar în ceea din 1850 cu 40 suflete și cu biserică ),
în 1818 avea 99 în 1856, 241 suflete, iar în 1900, după
conscripția oficială 285 locuitori, între cari 235 români-unifi.
Biserica la anul 1852 era de lemn, vechie și mân­
cată de cari, spune vicarul Moldovanu. Mai târziu, anul
nu se știe, s’a zidit alta de piatră care s’a renovat la
anul 1880 cu 1200 cor. Preot localnic nu a avut nici când
ci a fost (ot filie la Râub-ărbat. Aci umblă și pruncii la
școala de stat.
29. 1SCRONI cu filia BĂRBĂTENII-DE-JOS (Also-
barbalenyiszkrony), gara Iscroni, poșta Livezeni. Două
') Hm. Tort. Târs- Evk- lom. 11. p. 2-1; Tcglâs G., Kalauz p. 196.
a) Transilvania 1874 p. 110.
In Șematismul a. 1903 se spune că în 1765 ar (i fost în H.
100 familii și preot P. Avram. Credem că e greșală penlrucă dacă
nici azi nu are 100 familii, cu atât mai pu[in a putut avea în 1765.
mai ales că Ia neunire nu se află trecu[i de loc nici în H. nici în
satele d imprejur- Trebuie dar să credem că se va fi înțeles la con­
scripție cu parohia matre Râu-bărbat laolaltă-
 243

cătune mici cari formează o singură comună politică sub

kilometrica numire ungurească însărcinată între paranteze.
Casele mici de bârne ale locuitorilor români, se întind
dealungul șoselei pe malurile Jiului românesc, care nu
departe de Bărbătenii-de-jos se împreună cu Jiul ungu­
resc ca să-și rostogolească amândouă valurile spume-
gânde vuind a groază printre stânci, parecă grăbinduse
a părăsi cât mai repede țara de obârșe, în care pofta
nesățioasă a oamenilor nu le mai respectă nici limpedele
cristalin, nici murmurul tainic al unelelor!
Aceste două safe se par a fi între cele mai vechi
sate de pe Jiu. In conscripția din anul 1733 toate satele
de pe Jiul românesc ocură suh numirea de „Dsiul Rumi-
neszk“ cu 21 familii și cu o singură biserică. Preot era
unul cu numele „Orincze” poate Oniță sau Oneasă, nume
cunoscute în acele păr[i. Se vede însă că după acel an
și până la 1750, s’a populat foarte tare Jiul româ­
nesc și s’au formal mai multe sate, căci în conscripția
din anul 1750 ocură Iszkon-Zsij (Iscroni) cu 110 suflete
și cu biserică și Szurduk-Zsij cu 105 suflelc, dar fără
preot amândouă. Iar „Dsiul Rumineszk” dela 1733 aci e
numit: „Olah Zsij“ și avea 250 suflete, biserică și preot.
Satul numit „Szurduk Zsij“ credem că este Bărbălenii-de-
jos fiindcă e mai aproape de pasul Surducului. Fiind
aproape de graniță și de pasul Vulcanului prin care străbă-
leau adese ori Turcii și aceste sale au fost espuse prădă-
ciunilor acelor păgâni. Așa au fost pustiite mai pe urmă
în anul 1788 când au ars și bisericile vechi de lemn. In
Iscroni s’a zidit alta lot de lemn la anul 1791 iar în Bărbă-
teni numai în 1805. Prin stăruința zelosului vicar Țopa la
anul 1810 au căpătat și preot statornic, în persoana lui
Juon Popa supranumit și Tunsu. Acesta însă a avut să
sufere multe neajunsuri din partea neunitilor instigați dc-
cătră popii și călugării furișați din România și de cătră
unii reformați cari căutau prilej de a pescui în tulbure,
cum s’a arătat în tr’alt loc. Ba cutezanța familiei calvine
Mara (Mărăscu) a mers până acolo încât în anul 1825
pe Popa luon l a scos din casa parohială și din porțiunea
canonică și el a trebuit să-și caute altă parohie iar

16*
244

satele s’au alăturat, pe timp îndelungat, ca filii la Co-

roieșteni.
La anul 1818 erau în Iscroni 98 iar în Bărbăteni 95
suflete. Din aceste dale se vede că locuitorii foarte puțin
se sporesc. La anul 1900 erau într’amândouă satele 1075
locuitori dintre cari români-uniți 688, neuniri 144 iar ceia-
lalii străini de toate neamurile.
Biserici, precum s’a zis, au avut satele încă din
vremuri vechi, dar la anul 1788 s’au pustuil prin năvălirea
Turcilor. In Iscroni s’a zidit alta tot de lemn în anul 1791
care stă și azi și mai în urmă s’a reparat la anul 1875.
In Bărbăteni s’a ridicat, lot din lemn, biserica la anul
1805. Frumos descrie poziția acestei biserici vicarul Ștefan
Moldovanu: „Această Biserică este clădită pe la anul
1805 în capul dialului care stă la împreunaria ambelor
ape a Jiului pe una culme ovală, frumos pusă, încât
dela biserica aceasta dominează prospectul departe, pe
ambe văile Jiurilor, iară cătră miazăzi să conchid
văile înaintea privitoriului fată cu înălțările munților, de
dau un prospect romantic, și această biserică fiind loca­
șul cel mai de pre urmă în această cotitură a dulcei
noastre patrie, fa[ă cu tara vecină, echoul clopotului din
turnișorul ei răsună pe Surduc în jos până în patria vecină” ').
Locul atât de frumos, pe care se ridica vechia biserică,
a fost cuprins la anul 1878 de cătră puterea militară care
a dărâmai vechia bisericuță și a zidit întăriluri, redule,
destinate să apere această trecătoare în contra dujmanilor
cari puteau să se mai străcoare printre munți In locul
bisericei celei vechi erarul militar a zidit într’ alt loc, la
anul 1880 o biserică de piatră care a costat 5000 cor.
Casă parohială nu a fost până în anul 1906 când s’a
zidit una nouă de piatră. Comuna bisericească are o pă­
dure frumoasă de brad în mărime de 56 jugere tocmai
la intrarea șoselei în pasul Surducului, loc foarte potrivit
pentru construirea de viile.
Preoții: loan Popa Tunsu 1810—1825: Pavel Oneasă
adm. din Coroieșleni 1846—1865; Adam Sloicuța adm.
' din Jiu-Vaidei-Vulcan 1865—1866 ; Petru Burice 1866“ 190Ș;
*) Protocolul vizitajiei canonice din a. 1852 p. 37—8.
 245

Alimpiu Suciu din 1906. Școală a fost laolaltă cu a salu­

lui vechiu Coroieșleni până la anul 1890. In anul 1892
și-au edificat o școală de bârne de brad mică și scundă,
iar îrT 1907 a încetat de tot și copiii umblă lâ școala de
stat. învățători au fost: loan Pepenar, Silviu Simonetli,
George Nicola, Teofil Crișan, astazi toți preoți, Lucrejia
Gotheas 1898—1901 și Lucreția Ciupe 1901—7, când a
trecut ca învățătoare la școala de stat.
30. LIVADIA-DE-CÂMP și LIVADIA-DE-COASTĂ
(Mezo-Livâdia, Hegyi-Livădia), gara în loc, poșta Pui. Sate
nobilitare foarte vechi, așezat cel dintâi pe malul stâng,
iar celalalt pe malul drept al Streiului, cu case frumoase
cari mărturisesc bunăstarea locuitorilor, și cu grădini bo­
gate în tot șoiul de pomi.
Precum arată numele familiilor, Livadia-de-coastă
s’a format prin strămutarea unei părți a familiilor din
Livadia-de-câmp. Aceasta se vede și de acolo că în
diplomele vechi ocură numai o Livadic sub numele de
Levad, care se amintește la anul 1404 ca chineza! român ');
la anul 1453 cele două Livădii se țineau de cetatea Deva
care pe atunci era proprietatea lui loan Huniadc ). La in­
troducerea în posesiunea mai multor sate donate familiei
Kendeffy de cătră regele Vladislau la anul 1496, ca come-
taneu se amintește și un Praesbyter nobilis de Livad ")•
Mulți dintre locuitorii acestor sate au primit nobilitatea
dela loan Huniadc pentru vitejia lor în luptele marelui
viteaz și deodată cu aceea și munți, păduri și fânațe în­
tinse în părțile Băniței și a Uricanilor.
La 1700 au trecut toți la unire și au rămas stator­
nici, căci în anul 1733 aveau patru preoți și două bise­
rici; familii erau 57. In 1750 aveau 260 suflete, doi preoți
și două biserici, lot așa și în 1773J). In anul 1852 aceste
două sate formau două parohii și erau în Livadia-de-
câmp 150 familii și 650 suflete, iară în cealaltă 70 fa­
milii și 324 suflete. In 1900 erau în Livadia-de-câmp 736
') Hm. Tort. tărs. Evk. lom. 11. p. 22.
") Kirtindulăs p 12.
") Transilvania 1874 p. 31.
4) Specificata cilală.
/24G

locuitori între cari 683 români-unili; în Livadia-de-coaslă

353 locuitori, toji români-uniți.
Biserică a avut din vechime fie care comună, după
cum se vede și din conscripțiile anilor 1733 și 1750. Bise­
rica cea vechie de lemn din Livadia de câmp a fost arsă
de Turci la anul 1788 și în locul ei s’a ridicat alta de
piatră la anul 1790 iar în 1842 s’a mărit adaugânduse
tinda muerilor și turnul. Mai pe urmă s’a renovat în anul
1891 cu chieltuială de 4000 cor. Mult mai vechie este
biserica de piatră din Livadia de coastă zidită pe la mij­
locul veacului al XVHI-Iea și zugrăvită în anul 1763. Casă
parohială nu este.
Preoji în 1733 erau patru: Mihai, Laczko (Lascu),
Laczko și Ștefan, loji uniti; în 1763—1795 Popa Zinovie.
In „Specificația” din 1773 despre Livadia se spune:
Preoți: Popa Zinovi, Popa Lase, Cantor lanăș Țincora,
Cristian................... Clopotar Lascu Unguraș. Popa Zinovi
rânduit este la Ponor și la Ohaba. Popa Lase la Valea-
Lupului. Popa Țincora, Lascu Dăncișor; Vasile Vladislav
1830—1862; Paul Vladislav 1862—1884; Sigismund Vla­
dislav dela 1884-1912 și On. loan Traian de lâ începutul
anului 1913:
Livadia-de-coastă încă a avut preoții săi deosebiți
câtva timp. Așa din Ir’ o inscripție ce se putea ceti încă la
anul 1852 în biserică, se știe că la anul 1763 erau doi
preofi: Popa Zinovi, poale tot cel din Livadia-de-câmp,
și Popa Mihai Bălteanu; Popa Constantin, Vasile Vla­
dislav și Paul Vladislav dela anul 1844 până Ia 1862,
când a trecut la parohia ceialaltă și de atunci amândouă
satele au avut numai un preot.
Școala. început de școală s’a făcut încă în anul 1852
la stăruința vicarului Ștefan Moldovanu. Atunci s’a cum­
părat un loc potrivit pe care să se zidească edificiul
școlar, și până atunci s’a obligat preotul cooperator Paul
Vladislav să tină școală în vre-o casă închiriată. Intre
cele 10 școale înființate în cercul Puiului la anul 1853,
era și cea din Livadia-de-câmp. In anul 1855 s’a linul
școală cu 23 de prunci, nu se spune însă cine era dascăl
 247

și ce plată avea '). In anul 1857 era învă|ălor Vasile Vla-

dislav, iar în 1869 Petru Nandra cu plată de 100 floreni.
La 1872 sa prefăcut în școală comunală iar la 1875, îm­
preună cu multe alte școale mai ales din comune neme-
șești și grănijărești, în școală de stat.
31. LUNCA-CERNII (Nyiresfalva), poșta Denșuș,
gara Ha|eg. Puternic sat de munte, cu case de bârne de
fag. mai rari de brad, cu acoperișe țuguiate de paie, îne-
grile de fum și de ncgrija stăpânilor, cari pu[ină deose­
bire fac între adăpostul lor și al dobitoacelor, —aflătoare
adese ori sub același acoperemânt —înșirate în lungime
de aproape 10 Kilometri, pe. amândouă malurile râului
Cerna, sau împrăștiate pe coastele și pe păraiele din apro­
pierea acestei ape de culoare cenușie, sau când e tul­
bure neagră de tot, de unde și-a luat și numele. Lunca,
sau mai bine zis Luncile, populate odinioară numai de
sălbătăciunile codrilor, dar de mai multe veacuri stăpâ­
nite de număroase suflete de Români năcăjiți, ar fi loc
frumos de petrecere și de locuit, dacă nu ar fi atât de
isolate de lume, prin dealurile mari ce le încunjură, preste
cari numai cu mare osteneală po{i străbate pe niște dru­
muri grozav de rele. Pentrucă administrația noastră care
incassează și dela acele sate sume conziderabile în așa
numita: „darea drumului", are alte gânduri decât să fină
în stare bună aceste căi, atât de rar călcate de „măriile
lor" domnii solgabirăi, judecători și advocafi, cari merg
să facă bietului popor dreptate și mai ales să încasscze
diurne și paușale grase, cari îngrozesc pe acești blânzi
munteni, cari adese ori o iau la codru când văd intrând
„negreata" în sat, cum numesc ei pe cei ce îmbracă
haine de altă coloare decât cojocul lor de oaie și șuba
de pănură albă 1
Ce se |ine de trecutul Luncilor, puține putem spune.
Căci ce ar și putea povesti istoria despre viaja acestui
popor primitiv, care e bun bucuros să fie lăsat în pace
să-și petreacă în singurătate și monotonie zilele amare,
păzindu-și vitele pe cele coaste prăpăstioase, sau răstur-
nând copacii codrilor ca să-și dureze umilele sălașe, în
’) Protocolul oficiului vicarial a. 1855 Nr. 426.
248

cari să se poată adăposti cu puținul seu avut și să-și

macine în tăcere și suferință zilele iernilor lungi și grele !
Atâta știm însă din însămnările aflate în unele documente
vechi, cu cari consună și tradiția locală, că în vremile
de demult, înainte de aceasta cu vre-o 500 ani, unde sunt
acum cele două sate mari Lunca-Cernii-de-sus și de-jos,
era loc pustiu, codru și pășune, iar puținii locuitori din
cari se trag cei de acum, locuiau pe dealuri mai spre
răsărit, formând două sate mici Ableul și Măstacănul.
Cel dintâi era așezat pe culmea numită și azi „Ableu“
între două dealuri mari numite „Miscălea’’ și „Titiana“,
iar celalalt mai în sus pe culmea dealului numit „Văra-
tecul“, deasupra satelor Vălioara și Răchitova. Măstacă-
nul, pe ungurește Nyires ') și de aci Nyiresfalva, în anul
1360 a fost dăruit de cătră voivodul Transilvaniei Petru
frăților Sloian și Boian fii lui Mușina din Denșuș, după
ce au dovedit că din loc pustiu ce a fost acel deal, ei
l’au curățit prin iobagii lor cari s au așezat acolo, poate
la începui numai să văreze cu turmele, de unde și nu­
mele „Văratecu”, și mai apoi de stătornicie'). In anul
1416 Măstacănul (Nyires) și Ableul (Ablew) erau tot a
unui chinez Mușina din Denșuș ), iar în 1438 Ștefan și
Sandrin Mursina capătă dela regele Albert ca nouă dona-
țiune, între alte sate și Măstacănul (Nyires) și Ableul
(Ablyo)J). La 1516 aceste două sate erau proprietatea
văduvei lui Marsinai Gâspâr născută Anka Szerecsen6).
Satul Ableu, care după tradițiune ar fi constat din
patru familii mai de frunte cu numele Zepa, Crăciunești
sau (Crăciun) Bărboane sau Bărbonești și Sfănești, s’a
strămutat într' alt loc, probabil unde e azi Lunca-de-sus,
căci aci se află familii cu acele nume. Pe locul unde a
fost satul se mai află acum numai niște sălașe pentru
vite, dar se ține și acum în popor tradiția că aproape de
vârful dealului „Titiana" a fost oare când biserica satului
Ableu; deci dispariția lui nu poate fi tare vechie.
') Arborele măstacon se zice ungurește: Nyirfa. A-
5) Teglăs G. Kalâuz p- 163.
’) Hm. T. t- Evkonyv I., IV. p. 75
Kirândulâs p. 17.
•') Boythe 1. cit.
 249

Măstacănul încă nu s’a pulul desvolta sus pe vârful

dealului, fiind locul espus la vânturi mari și lipsit de apă.
De aceea locuitorii s’au scoborit in vale și au populat
luncile Cernii unde aveau apă, fânațe și pășune deajuns
pentru vite, și păduri în abundanță pentru clădirea locuin­
țelor și a sălașelor. Aci apoi s’au înmulțit foarte tare și
au format un sat mare care se întinde pc apă în sus
până aproape de granița comitatului Caraș-Severinului.
Cu timpul satul s’a împărțit, din punt de vedere admi­
nistrativ, în două sate: Lunca-Cernii-de-jos și de-sus;
dar bisericește formează încă tot o parohie însă cu 2
preoți, unul paroh în Lunca-de-sus și celalalt capelan
sau cooperator în ceea de-jos; de vre-o 6 ani încoace
au și două școli.
In Măstacăn au rămas cu locuința statornică numai
vre-o 20 de familii, dar nu formează comună politică și
bisericească separată ci se țin de Lunca-Cernii-de-sus;
au și o biserică mică de lemn. Lingurii încă numesc acest
vechiu cătun „Meszlâkony“, sămn că acesta e numele lui
adevărat, iar numirea de Nyires din diplomele citate a
fost numai o numire oficială forțată, care nu a trecut însă
în graiul poporului, dar s’a păstrat în numirea oficială a
satelor mai nouă cari se numesc Felso- și Alsâ-Nyircsfalva.
Când s’a întemeiat salul cel nou de lângă Cerna nu
se știe cu singuranță. Dar dupăce în conscripțiile din anii
1733 și 1750 ocură numai Măstacănul (Mesztakin) în cea
dintâi cu 16 familii și biserică, iar în cealaltă cu 260 su­
flete și biserică, dar fără preot, iar în conscripția din anul
1811 nu se mai numește Măstacănul ci Lunca-Cernii
(Nyiresfalva) cu 100 familii, biserică și preot, se pare că
strămutarea locuitorilor de pe deal în luncă s’a făcut în
jumătatea a două a veacului al 18-lea. In 1852 erau deja
două Lunci cari împreună cu Măstacănul numărau 300
familii și 1450 suflete. In anul 1900, după conscripția ofi­
cială, se aflau în Lunca-de-jos 932 locuitori dintre cari
914 români gr.-cat. (după conscrierea preotului ar fi 953).
In Lunca-de-sus împreună cu coloniile Vadu-Dobri și
alte câteva împrăștiate prin hotarul ei pentru esploalarea
pădurilor, erau 1982 locuitori între cari 1693 români gr.-
250

cat. și 103 gr.-or. Ocupația de căpetenie a locuitorilor

acestor sate este economia vitelor și pădurilul. Bucate
încă samănă, săcară și ovăs, pe dealurile sărace din jurul
Măstacănului și a Ableului. Pe aici îi aflăm primăvara la
arat iar toamna la săceratul și îmblătitui bucalelor, pe cari
le cară apoi în desagi pe cai, sau pe cară mici cu roate
mărunte, Ia locuințele lor ca să aibă pe iarnă „hărană”,
care însă arare ori și la pu[ini li-se ajunge până la cela­
lalt seceriș și astfel cei mai multi încep a cumpără încă
de primăvara din piața Hațegului sau dela jidanii din
comună cucuruzul pentru mălai și săcară pentru pila
amară! Vite cu coarne tin multe și în anii din urmă au
începui a avea vite de soiu bun. Pășune comunală au
putină și de aceea trebuie să cumpere scump dela „dom-
nii“ proprietari din jur. Oile și caprele le pasc pe coas­
tele prăpăstioase și pe ogoare, mutându-se dintr’ un loc
într’ altul ca să afle pășune și să îngrașe țarina. Așa via[a
lor e mai mult o pribegire dintr’ un loc într’ altul și poate
de aceea li-se zice celor din Lunca-de-sus „bădâni”
fiindcă se lot mută cu stăna și cu vasele de oierii între
cari este și „bădâniul”, un vas de brad în care se alege
untul. Pe cei din Lunca-de-jos îi batjocoresc „tărgăi”
pentrucă umblă greoi, abia trăgânduși după ei piciorele
îngreunate de opincile mari și obelele groase cu cari se
înfășură până la genunchi făcându-și niște picioare ca de
elefanți. Cu pădurilul o duc mai rău fiindcă pădurile pro­
prii și comunale le-au prădat fără cru|are, încât acuși nu
vor mai aveâ din ce sa-și facă o colibă ori să-și fiarbă
o mămăligă, iar cele „domnești” ale marilor proprietari,
s’au tăiat și făcut scânduri și cărbuni pe seama topitoa-
relor de fier a „werkurilor” din Huneadoara. Cu tăiarea
pădurilor s’a gălal și bielșugul lemnului și a vânatului,
mai ales de mistre|i și căprioare, și câștigul muncitorilor,
cari acum trebuie să meargă departe pe Jiuri și prin Ro­
mânia, ca să câștige cu muncă grea bani pentru susjinerea
bietei familii și pentru piătirea birurilor grele, dar durere
și pentru îngrășarea lipitorilor de Jidani cari îi seacă mă­
duva din oase și îndobitocesc pe acest nenorocit popor
prin spurcata beutură a rachiului! Dacă nu ar fi stăpânit
 251

de aceasta grovava patimă a beției, acest popor, altcum

muncitor și cu foarte puține pretenții, ar putea duce o
viața cu mult mai bună și mai indestulită.
Biserica. Am amintit mai sus că după tradiția lo­
cală, în vechime a fost biserică și în salul Ableu iar în
Măstacăn era biserică în anul 1733, care ruinându-se de
vechimea timpului s a ridicat alta tot din lemn în anul
1763, când s’a cumpărat și un clopot ce se află până
astăzi. Cât timp va fi stat aceasta biserică nu se știe, se
poate însă că a ținut până în anul 1898 când s a edificat
alta tot din lemn costând 800 coroane. Nu se știe când
s’au zidit mai întâi biserici în cele două Lunci; dar în
cea din sus era biserică în anul 1811 iar în 1852 vicarul
Șt. Moldovanu spune că biserica nu e așa vechie ca
ceea din Măstacăn ci abia poate fi din a doua jumă­
tate a veacului al XVIII-lea și dupăce avea un clopot
din anul 1784, se poate presupune că atunci a fost
zidită. In anul 1880 s’a zidit alta tot din lemn de brad,
tincuilăși văruită pe din lăuntru și pe din afară dar prea
mică pentru atâta popor. In Lunca-de-jos încă s’a zidit
biserică de lemn pe la finea veacului al XVIII-lea poale în
anul 1787 din care an se află un clopot. In anul 1874
s’a zidit biserica care stă și acum. E de piatră dar mică
și de lot scundă din care cauză plafonul și păreții sunt
de tot afumați de prea multele lumini de ceară ce se
aprind la slujbă.
Casă parochială a fost dinainte de anul 1848, dar
atunci au năvălit și pe aici niște revoluționari unguri cari
au ars’o și în anul 1852 s’a zidit alta care a ținut numai
până la 1885 în care an s’a zidit alta tot din lemn de
fag, mică și scundă. In locul acesteia s’a ridicat în anul
1908 o locuință frumoasă și modernă vrednică de un
popor așa număros. Pe seama capelanului din Lunca-
Cernii-de-jos încă s’a zidit locuință de lemn în anul 1894
dar în scurtă vreme a fost mâncată de bureții dujmani ai
clădirilor de fag, și astfel în anul 1902 s’a făcui alta mare
și frumoasă din material solid.
Preotul cel mai vechi în aceste sate a fost Popa
Nicolae în 1811; Popa ^icliifor Popescu răpausat în anul
252

1822. încă fiind acesta în viață î-s’a dat ca ajutor în anul

1817 Crăciun sau pe lalinie Grațian Zepa. mort în 1865
și lângă acesta ca cooperator a slujit George Albulescu
din 1855—1868; George Pop 1868—1869; loan Zepa
1865—1893. Începând din acest an fie care sat și-a avut
preotul seu: losif Slupineanu paroh 1893—1902; Aron
Mihaescu cooperator 1886—1896; loan Patachi cooperator
1896—1902; Aron Mihaescu paroh și Nicolae Todoran
cooper. amândoi din anul 1902.
Școala. începuturi de oare care școală au fost în
Lunca-Cernii prin anul 1845, când s’a pus învățător un
tinăr din sat cu numele lanăș Zepa absolvent de VI. cl.
la gimnaziul din Alba-lulia. Acesta în 1848 s’a făcut tribun
și a luptai în contra Ungurilor cari l’au căutat apoi acasă
ca să-l onoară și neaflândul au aprins casa parohială.
După revoluție a fost învățător preotul de mai târziu loan
Zepa. In anul 1857 fu numit învățător Petru Rădoniu pre­
parând absolut de Hațeg, dar nu se știe cât timp va fi
stal acolo. Prin anul 1865 s’a numit învățător losif (Joșca)
Pop cu plată de 100 fl. și ceva din venitele cantorali;
acesta în anul 1871 fu sfințit preot pentru parohia Siliva-
șul-de-sus unde a răpausat în anul 1873. I-a urmat ca
învățător Petru Vlăiconiu, cu putină școală. Până aci
edificiu școlar nu era, ci se închiria câte o casă prin sal.
In anul 1879 s’a zidit școala și fu numit învățător loan
Fărcaș care a stat până în anul 1895 apoi s’a retras la
penzie. In 1895—6 a suplinit cooperatorul Aron \MihaescUr-
iar in 1896—7 a fost învățător Lazar Cozma j 1897—8
Silviu Barbescu, acum preot în Crivobara; 1898—9 loan
Catarig; 1899—1900 loan Barbenița ; 1900—1 Maxim Ilca
acum preot în Dragșina ; 1901—3 Petru Turcu; 1903—4
Io n Sima; 1904—6 loan Zepa. In acest an s’a înființat
școală separată pentru Lunca-de-sus numindu-se învățător
loan Zepa care în 1908 a trecut la Bouțarul inf. și fu în­
locuit prin George Părău. Școala zidită la anul 1899 a
rămas numai pentru Lunca-de-jos unde fu numit învăță­
tor Alesandru Peștean iar în 1910 loan Moldovanu. Fiind
comunele foarte sărace și îngreunate cu multe biruri și
aruncuri, nici aceste două școale nu Ie pol susținea din
 253

puterile lor, ci pentru ridicarea salarului învălătoresc ș’a

cerut ajutor de stat de 578 cor. pentru Lunca-de-sus și
808 cor. pentru Lunca-de-jos. Dar nici aceste două școli
nu pot fi deajuns pentru cei 465 copii de toate zilele și
161 de repetiție, câji sunt în amândouă comunele și ast­
fel conziderând și sărăcia locuitorilor și împrăștiarea case­
lor pe cele dealuri, abia a treia parte pot umbla cât de
cât la școală, iar ceialalji cresc cum i-a lăsat Dumnezeu
împărtășindu-se numai de creșterea ce le-o pot da părinții
lor! E lucru dureros acesta, dar în împrejurările între
cari trăiește astăzi acel sărman popor, o schimbare mai
în spre bine e aproape cu neputință.
Singurul izvor de lumină și de încălzire a inimei
ofilite, le mai rămâne acestor dârji munteni biserica, unde
la sărbătorile mai mari se adună cu mic cu mare ca să
asculte sfânta slujbă și glasul preoților, glas de mângâiere
și îmbărbătare în lupta cea grea și amară a truditei lor
vieți. Mai arare ori se înlimplă să aibă sărbătoare și mai
extraordinară, mai neobișnuită, și atari zile sunt vizitațiilc
canonice ale măritilor Arhierei cari cu mare osteneală
străbat prin codrii și preste dealuri, până la acești fii în­
depărtati dar de o potrivă, ba poate cu atât mai aproape
de inima lor părinjască. O astfel de înălțătoare zi de
bucurie și de praznic luminat a fost și ziua 7 Iunie 1909,
când sosi în mijlocul lor neobositul apostol P. S. Sa Dr.
Vasile Hossu Episcopul Lugojului însoțit de o frumoasă
ceată de preo|i. Nu se poate descrie bucuria și emoțiunca
ce se vedea strălucind pe fetele cernite de dogoreala
soarelui și înăsprite de greul trai al acestor buni creștini,
la vederea iubitului Arhiereu, nici evlavia cu care ascul­
tau părin|eștile lui învățături și suspinurile cu cari înso­
țeau rugăciunile rostite de el, cu glasul înecat de emoțiunc
pentru răpausul părinților și frăților adurmiti și așezați
spre vecinică odihnă sub glia rece a mormintelor înșirate
în jurul bisericilor! Cu adevărat că arare ori poate omul
vedea o priveliște atât de duioasă, o dragoste fiască atât
de mare ca și ceea văzută cu acel prilej la acest popor,
care părea că nu voiește să se mai despartă de Părintele
său ce venise din depărtare cu inima arzândă de dorul
254

de a-i vedea și de a le împărtăși darul și binecuvântarea

lui Dumnezeu!
32. LUPENI (Lupeny), gara și poșta în loc. Comună
formată pe la anul 1770 prin strămutarea unor locuitori
din Valea-Lupului — de aci și numele de Lupeni — cari
s au așezat aci statornici ca mai ușor să-și muncească pă­
mântul de pe Jiu, bogat în fănațe și pășuni. Abia s au
așezat însă primii locuitori, cu sărăcăcioasele lor lăcașuri,
și au fost pustiit satul de Turci la anul 1788. După aceea
s au recules din nou și la 1818 erau în Lupeni 173 su­
flete și se țineau de biserica din Paroșeni. La anul 1843
proprietarul Pui Elek din Pui le-a dat un loc de biserică
înlr’ un deal deasupra satului, cătră răsărit, numit: „La
Scăunișu dela Bordu lui Filip ')“ și acolo și-au zidit o
bisericuță de lemn lungă 9 orgii și lată 3°, care la anul
1851 s’a zugrăvit întreagă prin un zugrav din România
cu numele luon Opriș.
In anul 1845 s’a făcut parohie de sine stătătoare și
s’a administrat de cătră preotul din Paroșeni GeorgeTodo-
ran până la 1853 când căpătă preot localnic pe loan To-
doran. Fiind această parohie aproape de pasul Vulcan,
călugării și preoții veniți de prin România au tulburat
mai de multe ori poporul ațițându-1 să treacă la neunire.
Așa se spune că pe la anul 1796 unii locuitori au și cerut
dela guvernul transilvan concesiune să treacă la neunire
dar cererea li s’a respins. Tot așa au fost tulburati, ca și
celelalte sate de pe Jiu, și în anii următori și mai pe urmă
prin anii 1852—4 când un anumit Filip Cotoroi, din ură
personală fată de linărul candidat de preot loan Todoran
și instigat de cătră protopopul neunit din Hațeg Mihail
Maximilian, agita în folosul neunirii dar cu puțin succes,
și dupăce în urma decretului guvernial din 18 April 1854
Nr. 3580 a fost osândit la 15 zile închisoare, de care apoi
lot vicarul Moldovan l a scăpat, iar alti soți de ai lui au
căpătat pedepse mai mici, parohia s’a liniștit de lot. Dar
nu mult se bucurară de pacea și liniștea munților și de
tihna vieții patriarhale de păstori Jienii noștrii, căci pe la
anul 1870, atrași de bogăția ascunsă în măruntaiele pă-
') Moldovan. Protocolul vizita[iei can. 1852 p. 10.
 255

mântului lor, au început a-i năpădi roiuri de șlrăini cari

au tulburat nunumai undele cristaline ale Jiului, ci au adus
pe aceste tăcute plaiuri și asupra acestui bun și blând
popor zgomotul și vălmășala, cu toată răutatea și strică­
ciunea unei nouă vieți lacome de bani și de plăcerile ce
le oferă câștigul bogat, dar adese ori amar plătit, al căr­
bunelui prețios, dar negru și murdar ca și sufletul multor
adunături de popoare ce vin din toate tarile ca să lucre
la băile al căror centru însămnat este astăzi micul sat de
odinioară Lupenii.
Esploatarea in măsură mai mare a băilor dc căr­
buni de piatră pe terilorul comunei Lupeni, s’a început
prin anii 1879—80 și în scurtă vreme a luat un avânt
uriaș. Linia căii ferate Piski—Petroșeni s’a prelungit până
aci și necontenit pufăe locomotivele ce trag vagoanele
încărcate cu cărbuni Ia a căror scoatere, clasificare și în­
cărcare lucră aproape 4000 lucrători destul de bine plătiți
de cătră societatea „Uricani-Valea-Jiului (Urikâny-Zsil-
vblgyi)”. Grandioasele instalații, fabrica de koks, spitalul,
școalele, locuin[cle funcționarilor și a lucrătorilor, ridicate
de societate cu spese de zeci de milioane, apoi prăvăliile,
birturile, atelierele industriașilor de lipsă pentru traiul mul-
Jimei de om adunate aci, dau Lupenilor aspectul unui
centru minier și industrial impunător. Lucru de sine în­
țeles apoi că prin aceasta și numărul locuitorilor a cres­
cut în chip uriaș, și satul care încă la 1891 abia număra
781 suflete Ia 1900, după conscripția oficială, avea 4767
locuitori și astăzi cred că are vre-o 7000 între cari Ro­
mâni gr.-cat. 2000 și gr.-or. 500.
Românii încă sunt partea cea mai mare veni[i dinlr'
alte părți ca lucrători. Cei băștinași au fost mai toți scoși
din vetrele străbune de pc lângă Jiu, ocupate acum de
noii veniti, iar ei s au retras mai spre coaste, continuân-
du-și unii vechia îndeletnicire de păstori, iar alții lucrând
mai mult ca zileri pe la „Werk“ și prea putini ca lucră­
tori în interiorul băilor. E dureros însâ că pre lângă câș­
tigul ușor al banului și amestecul zilnic cu tot felul de
vinituri și adunături de oameni, căci lucrătorii străini în
bună parte de aceștia sunt, s’au încuibat și în poporul
256

nostru, atât de izolat și de ferit în trecut de molipsirea

cozmopolitismului, cele mai urîte păcate ale acestuia, ca
luxul, alcoholismul și desfrâul. Și tare mă tem că pe în­
cetul mâncat de aceste rele patimi, se va dezbrăca tot
mai tare de bunele lui însușiri și de curatele obiceiuri
strămoșești și se va asimila elementelor străine. De aceia
acum mai mult ca ori și când se împune conducătorilor
lui sufletești, preoților adecă, căci la învățători, durere!
de acum puțin mai putem conta, sfânta datorintă de a
cultiva în acest popor alipirea cătră biserică, cătră legea
strămoșască care repet, și cred că nu strică a repeta cât
de des acest adevăr, singură ni-1 va păstră și feri de pe-
rire. Pre lângă luminarea și desvoltarea mintii trebuie cul­
tivat și întărit în inima lui conservativismul cel mai rigid
și separatismul, ba dacă e permis a zice chiar ura fa[ă
de străini, căci ce folos e a mai sta în fruntea unui popor
care cu sufletul și cu inima nu mai e al nostru 1
Am amintit mai sus că biserică deosebită de a paro-
șenilor și-au zidit în 1846. Cu această biserică, devenită
acum de tot prea mică și de compătimit pentru o parohie
ca Lupenii, au rămas până în anul 1909 cănd s’a ter­
minat frumoasa biserică ridicată pe locul celeialelle chiel-
tuindu-se suma de 35.000 cor. Biserica aceasta, care pe
dreptul servește spre lauda credincioșilor și a vrednicului
lor păstor Mult On. Atanasie Bologa, este azi cea mai
frumoasă de pe valea Jiului și a fost sfințită cu mare
solemnitate de cătră P. S. S. Episcopul Dr. Vasile Hossu
în sărbătorile Rusalilor 1909.
Casă parohială s’a fost zidit în anul 1899 însă fiind
cam departe de biserică s’a zidit alta mai aproape și mai
frumoasă rămânând ca cealaltă să fie străformată de
școală.
Școală a avut această parohie comună cu Paroșenii
pănă la anul 1889 când și-a zidii școala de acuma,
din lemn și de tot necorăspunzăloare. învățătorii s au
perândat des: Simion Zăhan 1889—1892; A. P. Bologa,
1892—1895; Cornel Lengy^l 1895—61. Teofil Crișan
1896—7; loan Calarig 1897^8 și de atunci învățătorul
de acum George Șandru. Salarul învătăloresc s’a ridicat
 257

prin ajutor de stat la 1000 cor. Prunci obligați de școală:

89, au frequentat: 50. Mai sunt cari umblă și la școala
de stat.
33. MÂȚEȘTI (Maczesd) p. u. Râu-Alb, gara Băiești.
Un sat mic așezat pe malul stâng al unui râuleț ce curge
repede spumegând printre bolovanii albi. Se pomenește
din timpuri vechi ca proprietate a unor familii nobile ro­
mâne. In anul 1453 împreună cu multe alte sate se (inea
de cetatea Devei și era proprietatea lui loan Huniade ').
In 1496 între martorii produși de cătră familia Furka de
Keresztur pentru câștigarea posesiunilor Kercsztur și Booș,
se află și un Bunye (Bunea) de Maczesd. In 1517 loan
Zapolya fiind în Hațeg numește pe Sztancsul (Stanciul)
de Maczesd ca împreună cu al[i 4 nobili români să facă
împărțirea de avere între Cândea fiul Popii Vlad (Ladis-
laus) din Șerel și între frații săi ’)• Familia Stanciu mai există
și azi ca cea mai de frunte în comună și curat românească.
Tot un Stanciul din Mălești a fost trimis în anul
1514 de cătră loan Zapolya Craiul Ardealului, împreună
cu alți șase nobili români din Țara Hațegului, ca cu tri­
mișii Voivodului Muntean Basarab să reguleze hotarul
între cele două [ări '). Pușcariu pune această întâmplare
Ia anul 1540, dar greșește căci trebuie pusă la anul 1514,
(7022) anul scris în actul publicat de Dl. lorga, care con­
sună cu timpul domniei lui loan Zapolya ca Voivod al
Ardealului (a fost numit în anul 1510) și a lui Basarab
Voivod al IV. numit și Neagoe care a domnit în anii
1512—1521. Au mai fost și alte familii nobile în Mă(ești
ca lari sau Iar (larul a fost în Sălașul-de-sus) și Mihonea
și câteva familii grănitărcșli. Ca nobili și grăniteri mă[es-
lenii au avut teritorii estinse prin munții Rătezatului în
spre Jiu, acum pierdute mare parte prin segregare sau prin
vindere. Familia cea mai bogată din Mă{ești, magiarizată sub
numele de Maczesdi, s'a stâns pe la capătul veacului al
XVlI-lea și averea ci a trecut la mai multi descendenti
din linia feminină.
’) Kirândulets etc. p- 12.
') Transilvania 1874 p. 96.
N. lorga: Studii și docum-V, p-1. p-473 ; Pușcariu op. cit. 1. 150.

17
258

In 1733 erau în Mățcșli 33 familii cu biserică și doi

preoți, iar în 1759 număra 100 suflelc dar fără preot; tot
așa și la 1765 când se pune ca filie la Păroși. In speci­
ficația din anul 1773 c pus ca sat grănifărcsc fiind preot
Popa Antonie, cantor losif Cândriș (Kenderes) și clopotar
losif lari. Acest din urmă arată că familia lari era română
iar nu magiară și romanizată mai târziu, cum îi place a
spune faimosului făuritor de magiari, dlui. Teglâs ')•
Pe la anul 1782 și această comuna a fost tulburată
de agita[iile neunitilor și în 1795 preotul de atunci declară
că voiește să rămână neunit. Se vede însă că iară s’au
întors căci în 1811 erau în Măteșli 304 suflete. In 1900,
după conscripția oficială ar fi români-uniti 205 și neuniti
50, 6 r.-cal., 12 ref. și 8 izracliji, iar după a noastră care
c mai vrednică de credință 218gr.-cat., 16gr.-or., 2 r.-cat.,
6 ref. și 8 izraeliti.
Biserica s’a zidit în anul 1845, iar de atunci s’a mai
reparat de multe ori și acum e în stare bunișoară dar
prea mică. Casă parohială nu au avut până în anul 1905
când s’a cumpărat una, mai ales prin stăruința curato­
rului Ștefan Stanciu, ca să poală avea preot local.
Prco[ii. In anul 1733 Popa Lascu și Popa Fărcaș,
apoi până pe la 1788, când era un Popa lanăș Cornea,
nu a fost preot local. După aceea încă s’a administrat
prin preoții vecini Ștefan Georgiță din Sălașul înf. și Nico-
lac Popp sau Popovici din Râu-alb ; 1838 Fărcaș Roșea.
In anii 1840—49 loan Lazar, iar din 1849—1876 Ște­
fan Roșea, după moartea căruia iarăși a rămas salul
multă vreme fără preot, fiind administrat pe rând de cătră :
Mihail Pop din Paroși-Peștera 1876—1883; ^Petru.Ciachi
1881—1896; Aron Mihacscu 1895—1902; losif Slupineanu
1903—1905, loji din Râu-alb. In acest din urmă an a
fost hirotonit pentru această parohie actualul preot On.
loan Dănescu.
Scoală au avut comună cu Paroși-Peștera începând
de prin anul 1864; mai târziu s’a înființat școală grăni[ă-
rească dar în scurtă vreme a încetat și copii trimiși la
școala de stat din Sălașul-de-sus>\
') Kalnuz p- 190.
 259

34. MERIA (Kckesfalva), p. u. Denșuș gara Hațeg.

Din mai multe punte de vedere acesta c salul cel mai
interesant, ba putem zice unic în felul său, în acest ținut
de nu chiar în Ardealul întreg.
Așezat pe o coamă de munte la înălțime de presle
1000 metri deasupra nivelului mării, izolat și despărțit de
alte sate prin văi adânci, munți înalți și codrii deși, e
foarte greu de apropiat. De aceea și locuitorii lui sunt
cam sălbatici, neîncrezători față de străini de cari foarte
arare ori văd abătându-se câte unul pe la ei, și prin grai
și obiceiuri se deosebesc de cei din satele mai apropiate,
adecă din Lunci și din Răchitova. Numele credem că și-l’a luat
salul de acolo, că privit din depărtare se vede învălit
înfr’ o ceață vânătă, mierie sau mnierie cum se zice pe
acolo și prin alte părți ale Ardealului culoarei vinele.
Este așăzământ vechiu căci pe la anul 1521 se amintește
satul Meherie ca proprietate a văduvei lui Gașpar Mor-
sinai, Anca Szerelsen. Tradiția spune că în vechime era
un sat formal mai mult din colibi de fugari, lotri și hoți
și chiar de țigani retrași la sculeală în acest ascunziș, de
unde se scoboreau prin Țara Hațegului și prin Bănat ca
să fure și să prădeze și apoi încurcați de câștigul acestei
urile meserii, se întorceau iară la odihnă și trai fără de
griji și fără de frica de a fi urmăriți de panduri, cari nu
știau drumul prin codrii pustii ce vor fi fost atunci, sau
se temeau de măciuca ce ușor le-o puteau îndoi pe spi­
nare acești hoțomani îndrăzneți!
O dată însă, se zice, s’a pus capăt acestui mod de
viață puțin cinstit, prin puterea armată trimisă asupra lor.
Soldații au încunjural salul de țoale părțile și locuitorii au fost
somați să-și facă locuințe statornice și să înceapă o viață
pașnică, altcum vor fi tractați ca făcătorii de rele și pe­
depsiți cu moarte. Ei au ascultat sfatul „părințesc“ al
oblăduirii, au întemeiat sat cum e data și s au apucat de
economia câmpului și mai ales de creșterea vitelor. Ca
iobagi ai unor domni de pământ au ocupat terilor marc
de fănaț și pășune, carc-1 țin și acuma și aceasta le dă
putința de a crcșlc turme de oi și capre și multe vite cu
coarne, în timpul din urmă chiar și de soiul cel mai bun.

17‘
260

Bucate pu|ine produc, mai ales săcară și ovăs, pe cele

coaste prăpăstioase, iar pe lângă sat prin locurile mai
bine îngrijite, samănă cartofi, sau napi cum îi numesc ci,
in și cânepă. Altă ocupajiunc a lor este „bocșilul“ adecă
lăiarea lemnelor și făcutul cărbunilor, mai mult prin pădu­
rile îndepărtate din părțile Jiului fiind cele mai apropiate
tare rărite.
Când s’au înlimplat cele spuse mai sus și înleme-
iarea salului nu se știe. Am văzut că ca „praedium", ca
o mică colonie se amintește pe la anul 1512; poate că
după aceea se va fi stâns pc oare care timp, căci în con-
scripjiile din veacul al 18-lea nu ocură, ori poale că a
fosl așa de neînsămnat și ascuns, încât nu i-au mai dat
nici o importantă. In conscripția din anul 1818 e pus sub
numele Kekesfalva cu 24 familii și 102 suflete, și ce e
mai interesant se zice că avea și preotul său cu numele
Petru. Nu putem crede însă să fi fost acolo cândva preot
statornic, fără poate va fi fost vre-un biet de popă izgo­
nit de undeva și adăpostit aci pe câtva timp, sau preot
în Lunca-Cernii și administrator al acestui sat în care cu
greu ar fi putut trăi. In 1852 erau în Meria 207 suflete.
Aveau și o bisericuță de lemn în stare foarte slabă și se
[inea de parohia Răchitovii. Mai târziu însă s’a afiliat la
Lunca-Cernii-de-jos al cărei preot merge și acum cam la
3 săptămâni de le slujește. Biserică și-au zidit în anul
1891 din nou, dar tot de lemn și prea mică pentru 691 de
credincioși câți erau în anul 1900').
Școală nu a fost în Meria nici când, nici la cea din
Lunca-Cernii nu pot umbla pruncii din cauza depărtării,
și așa în tot salul nu este nici un știutor de carte. Soroa­
cele cari îi chiamă pe la judecătorii, pe la bănci să-și
plătească datoriile, ori pc la prolopretorele să ia gloabă
pentru prevaricajii prin pădure. Ic cetește preotul ori can­
torul când merg la vre o slujbă, iar birurile și aruncurile
cele multe se încassază pe răvașele purtate de colectorul
comunal cu o pricepere uimitoare, încât nu dă greș nici
o dală la facerea soco|ilor. Banii ce îi duce în curea
') După o arătare mai recentă a preotului, în anul 1909 au fost
în Meria 9-17 locuitori.
 261

trebuie să consune până într’ un filer cu crestăturile de

pe răvaș. Așa a purtat răvașul timp de 40 ani bătrânul
Moise Lupulescu, care pentru aceea slujbă purtată cu rară
cinste atâ(a ani, a și fost premiat de cătră minister cu
100 cor. și diplomă de recunoștință.
Poporul acestei comune are unele particularități de
limbă care-1 deosebesc chiar și de cei din satele cele
mai apropiate. Așa ei zic poapă, coapră, șioapă, soapă
în loc de popă, capră, ceapă, sapă; vorbele le pronunță
trăgănat și prelungit, iar numele de botez din contra le
prescurtează ca Mi (Dumitru), loa (loan), Gheo (Gheorghe);
tot așa zic ta în loc de tată, fa în loc de fată. Au și cu­
vinte și espresiuni cari airea nu se aud. Regret foarte mult
că nu am avut nici o dată timp să studiez mai de aproape
acest popor interesant. De altcum e foarte greu de stu­
diat, fiindcă în faja străinilor sunt foarte rezervali și se
feresc a vorbi în graiul lor de frică să nu fie batjocoriți,
cum fac cu ei adeseori cei din alte părți.
Am amintit mai sus că din cauza depărtării, și a
drumurilor rele, arare ori se întâmplă să se abată oameni
străini prin acest sat, și cari merg, nu se prea duc cu
gânduri bune, ci ca să scoală biruri, ori să jină câte o
licitație pentru vre-o datorie sau pâră pierdută. Numai
fejele bisericești îndemnate de dorul grijei părintești, ca
să mai încălzască inimile trudite și să mai aprindă făclia
credinjii în sufletele acestor fii îndepărtati, îi cercetează
mai adese ori. Așa prelângă preotul lor, vicarii Hațegului
măcar la câțiva ani o dată urcă drumul greu până la
Meria. Dar n’au lipsit nici Arhierei cari au dorit să vadă
și să mângâie acest sărman popor. Astfel spune tradiția
bătrânilor că în anul 1834 bunul episcop loan Lemenyi
ar fi vizitat și acest sat, dar se zice că l’a aflat aproape
pustiu. Bărbajii temându-se poate de vre-un bir mare sau
de vre-o gloabă, au fugit la pădure și numai niște muieri
învinse de curiositate au cutezat a da fată cu S. Sa. Pe
aceste apoi Arhiereul Ie-a cinstit cu câte un taler; auzind
despre aceasta bărbații cari se întoarsără din pădure după
plecarea episcopului, au dat năvală după el să Ie dea și
lor banii Nu putem ști ce va fi adevărat și ce nu din
262

această poveste, dar presupunându-o și numai verosimilă,

o I ce deosebire între timpul de atunci și cel de acum,
când vizita unui alt Arhiereu ne-a făcut să vedem o prive­
liște ce neșlcarsă va rămânea în memoria celor ce am avut
fericirea de a însoți înalta persoană în acest drum apostolic I
Vorbesc despre vizitata canonică făcută la Meria în ziua de
8 Iunie 1909 de cătră P. S. Sa Vasile Hossu episcopul Lugo­
jului. Această călătorie merită să fie descrisă pe larg atât
pentru unele amănunte foarte înteresante, cât și pentru
raritatea cazului, căci dacă au trecut 75 ani dela vizilajia
episcopului Lemenyi până la ceea de acum, știe bunul
Dumnezeu cât timp va mai trece până când va mai călca
picior de vlădică pragul bisericii din Meria I
Obositi de drumurile grele și lungi făcute timp de 7 zile,
și îngrijaji de oboseala și mai mare ce ne aștepta în cele
două zile mai de pe urmă, numai cu greu ne-am putut
pune în rând de plecare în dimineața zilei de 8 Iunie și
priveam cu groază la linia încârligală a drumului foarte
pieziș, ce aveam se îl facem chiar la începutul călătoriei,
pe priporul unui deal înalt și roșu ca și prăsărat cu prav
de cărămidă. §i aveam motiv de a ne teme, căci după
căldura nădușitoare a zilelor trecute, acum nori grei se
ridicau de cătră apus și tunelul îndepărtat prevestea fur­
tuna, care dacă c tot deauna neplăcută când te prinde
la câmp și te udă până la piele, e cu atâta mai de temut
în locuri muntoase, unde puterea ei parcă c mai grozavă
și lipsa ori cărui adăpost, dar mai ales frica de a fi se
strica drumurile făcute în pripă ca și cele pe care aveam
noi să mergem, te umple de fiori și le pune serios pe
gânduri. Dar cu încredere în Dumnezeu care ne-a ferit până
acum de ori ce întâmplare neplăcută, ne așezăm în carăle
cu câte patru boi, anumit întocmite pentru aceasta escur-
siune așa ca să putem ședea cumva, apoi pocnesc bicele
și răsună glasurile mănătorilor, cea bo, hai mi, ho haa !
ho haa! și înso|i|i de un mare număr de popor, trecem
râul Cerna și numai decât începem a urca drumul pieziș.
Răcneau într’ una mănătorii și pocneau strajnic bicele și
să descurcau dureros pe spinarea bieților bouleni, cari cu
limba scoasă trăgeau de le pârăiau oasele și li se încâr-
 263

liga spinarea, iar noi câți avurăm curajul de a sta în car

și nu avurăm milă de boi, ne cumpăneam când pe o
loitre când pe ceealaltă cuprinși de groază să nu ne dăm
de-a prăstăvala în gura mortii, preste dunga prăpăsliilor
amețitoare pre lângă cari treceam.
Dar iatăne ajunși în vârful muntelui „Mușalu“ unde
c hotarul între Lunca-de-jos și Meria. Aci o surprindere
plăcută ne făcu un grup frumos de merieni cari veniră
întru întâmpinarea Arhiereului. Strigătele de să trăiască
ale noilor vcniji se amestecară cu ale celor ce ne înso­
țiră până acum, cari luându-și rămas bun se întoarseră
repede pe deal în jos goniți de frica ploii, iar noi respi­
ram cu deliciu aerul răcoros de munte și ne roteam cu
plăcere privirea, când spre șirul lung de case mărunte
înșirate la piciorele noastre pe malurile Cernii, când preste
dealurile împădurite cu fagi arși acum ca de foc de gerul
din luna trecută și răsunând de doinele ciobanilor, de
falangele și de mugetul vilelor. Nu zăbovim însă mult la
această splendidă priveală, căci norii tot mai amenință­
tori se apropie din toate părțile, ci plecăm pe un pripor
pieziș în vale, apoi iară în sus și iară în jos tot suind
și scoborînd de vre-o 3—4 ori. Intr’ aceea numărul în­
soțitorilor creștea mereu ; în fie care vârf de deal ne aș­
tepta câte un grup de merieni mai ales tineri, cari se în­
soțeau cu cei vcniți mai înainte și unii din fluer iar alții
cu glasul cântau doinele lor jalnice — căci parc că nu­
mai de jale știu cânta acești fii ai suferinjii — de răsunau
codrii. Ce glasuri puternice ies din piepturile acestor mun­
teni robuști, obicinuiti de mici cu urcatul dealurilor, parcă
sună trimbiti și buciume iar un glasuri de om!
Cu așa alai frumos, ca un alai de nuntă, ne apro­
piem încet de sat. Urcăm și cel din urmă deal, mai rău
ca toate celelalte, și suntem aproape de sat. 0 suliță
șărpuiloare de foc ce străbate norii negrii din înălțimile
cerului până Ia pământ, urmată de un ropot teribil și de
o bubuitură puternică ne înfioară pe toți. Era (răznetul ce
căzu nu departe în dealul Măstacănului și stânsc viața
alor doi bieți păstorași și alor patru capre. In același timp
patroanele de dinamită aprinse de niște flăcăi îndrăzneți,
264

bubuiau de gândeai că se iau la întrecute cu tunelul. Ce

sublimă e natura chiar și în furia ei grozavă, și cât de
mic se simte omul față de puterea dată elementelor ci de
cătră atotputernicul ziditor!
Bucuroși că am scăpat teferi până aci, întrăm în
sat la marginea căruia tot sufletul care a putut ieși din
casă și a avut o haină de sărbătoare, era în tâlpi cu ra­
muri verzi în mână, întru întimpinarea Preotului mare.
Unica ulicioază a satului e măturată și curățită, cum cred
că nu a fost nici o dată, și împodobită cu frunză verde
și cu „steaguri", cu cârpe roșii, vinete, galbine și pistrițe
de toate colorile. Carăle cu boi străbăteau cu greu prin
mulțimea norodului care se îmbulzia mai tare în jurul
carului în care ședea Arhiereul, dorind toți să vadă mai
deaproape și să admire fața bunului Părinte, care mânat
de mare dragoște a venit pe drumuri atât de rele, pe
timp așa de amenințător, ca să vadă și pe acești înde­
părtați, dar de o potrivă iubiți fii ai săi, să le vorbească,
să-i învețe, să-i mângăe cu dulci cuvinte izvorite din
adâncul unei inimi nobile și mari.
Din capătul salului în câteva minute am ajuns la
biserică unde parohul din Lunca-Cernii-de-sus, On. Aron
Mihaescu, cu glas emoționat a salutat pe iubitul Arhiereu
care după 75 de ani a împrospătat urmele nemuritorului
episcop loan Lemenyi, și cu atâta trudă și osteneală a
venit la acești fii ai săi. Mișcat până la lacremi răspunde
P. S. Sa, apoi întrăm în biserică al cărei coperiș de șindilă
începu numai decât a ropoti de picăturile dese ale ploaiei
care ne tot încunjurase până atunci. După litia îndatinată
P. S. Sa a ținut poporului îndesuit în sfântul lăcaș o prea
frumoasă cuvântare despre dragostea lui Dumnezeu, care
se arată mai ales prin păzirea poruncilor lui, despre pri­
mirea cu vrednicie a sfintelor taine, izvorul darului ceresc
și al mângâierii sufletești, de care omul are atâta tre­
buință în această vale a plângerilor și în deosebi i-a în­
demnat la cinstirea sfintei taine a căsătoriei și încunjura-
rea necreștinescului obiceiu al traiului nelegiuit'), trai ruși­
nos și nevrednic de creștini.
') In acesl sat esle tare răspândit urîlul obicei al concubinalului.
 265

După sfârșitul slujbei din biserică și cetirea deslc-

gării la morți, fiind masa întinsă într’ o șatră Improvizată
din crengi de măstacăn udată de ploaia ce cădea deasă
și măruntă, ne-am îngrămădii cu toții — și eram vre-o
20 — în căsuța scundă și afumată a bătrânului craznic,
badea Moise Lupulescu și am început a desface merin-
dca. Nu era însă numai merindca noastră menită să ne
stâmpere foamea și setea, căci să pregătise și gazda casei
ca să nu mergem dela dânsul ca dela o moară pustie.
Abia începusem o mânca din ale noastre și vedem pe
badea Moise intrând în casă cu un caș marc tăiat fălii,
cu un miel fript la frigare, cu pane, mălai și câteva blide
de balmoș, gras nene de înnola în unt! Și de loc lăsa-
răm la o parte merindea noastră domnească și ne pusă-
răm pe bucatele aduse de gazda casei, dar mai ales pe
balmoș de mergea pârjol 1 Și ce fericit se simțea badea
Moise și baba lui, când vedeau câtă trecere au bucalele
lor simple dar date cu inimă bună!
Până am isprăvit noi cu masa și ploaia a încetat și
un soare plăcut făcea să aburească pământul răcorit de
picurii binefăcători. Era dar timpul să plecăm, mai ales
că ne mai aștepta o bucată bună de drum greu. Cu oare
care părere de rău ne despărțim de poporul care ne-a
primit cu atâta dragoste, ne urcăm în trăsurile ce veniră
după noi dela Vadu-Dobri, și între strigăte de „să trăiască"
plecăm însoli[i încă o bucată bună de drum de tineretul
care cânta iarăși doina lor de jale și de alti credincioși,
cari țineau de (răsuri ca să nu ne răsturnăm pe drumul săpat
de ploi și scurmat de piedecile carălor.
Cu cât ne depărtam de sat cu atâta se răreau și
însoțitorii noștrii, iar când am ajuns, după un urcuș greu,
în „Vârful Leonlinului", de unde se zărea printre neguri
splendida panoramă a Retezatului acoperit de zăpadă,
abia mai rămăsesără vre-o câțiva cari mergeau acasă
avându-și locuințele departe de sat, fiindu-lc mai ușor
traiul acolo unde au fânațul și pășunea pentru vite.
Așa tot urcând vre-o 2 ceasuri apoi scoborind repede
printr’ o pădurice rară, sosim la Vadu-Dobri unde ne în-
limpină cu bucurie și salută cu căldură pe Arhiereu Dl.
266

Arthur Milossevits, întreprinzător de cărbuni, insolit de

mai mul[i domni și dame din colonie.
Vadu-Dobri este o comună mică {inătoare de cercul
Huneadoarei. Lângă ea, dar pe teritorul cercului Hațeg,
s’a format de vre-o 20 de ani o colonie de funcționari și
lucrători ai distinsei familii Milossevits din Rusca (Ruszka-
bânya), care a esploatat pentru arderea de cărbuni imen-
zele păduri de fag ale erarului și ale familiei Lonyay.
Pe lângă câteva locuințe trecătoare zidite din lemn, se
află aci și o școală de stat pentru cei 10—15 băeji din
colonie, care servește și de capelă romano și greco-cato-
lică, mergând din când în când și preotul nostru din
Lunca-Cernii să celebreze S. Liturgic pentru lucrători.
Acnm însă pădurile s’au gătat și colonia în scurtă vreme
se va desființa. Aci fiind foarte bine ospătafi ne-am odih­
nit o noapte iar a doua zi 9 Iunie, pe un timp admirabil
am plecat mai departe cătră Rusca. Pe cât era însă de
frumos timpul și de splendid {inului, cu păduri tinere de
brad și poieni împodobite cu mii și mii de flori, pe atât
de grozav și neplăcut a fost drumul. Aproape trei ceasuri am
mers tot pe drum făcut din drugi de lemn așezati pe bârne de
fagsau pe bolovanii scoși din alvia Cernii, ca și când ne-am fi
scoborît pe niște trep{i. La toată mișcarea roatelor ne hur­
duca trăsura de ne-am mirat că a rămas os întreg în trupul
nostru. Apoi să gândești că pe aceste grozave drumuri cară
bic[ii Români cărbunii iarna vara la mari depărtări I Greu
câștig, amară pâne ! Vă puleti dară închipui ce veseli am fost
când ne-am văzut sosiri la „Gura Bordului”, o altă
colonie a dlui. Milossevits situată în capul din sus al
Luncii-Cernii. Aci se adună cărbunii de pe toate văile
apoi în corfe de fier trase de o funie interminabilă se
transpoartă la topitorile de fier din Huneadoara.
După un prânz bun și zău binemeritat, despăr-
{indu-ne de unii dintre tovarășii de drum, am plecat mai
departe. Cale de un ceas, pe un drum cevași mai bun
ca cel d inainte de prânz, am ajuns pe o culme înaltă la
hotarul dintre comitatele Huneadoara și Caraș-Severin.
De aci tot scoborînd, mai mult pe jos, nefiind cu putință
a sta în trăsură, care pe drumul tăiat în alvia unui râule[
 267

cu numele Ciotorova, sărea din bolovan în bolovan de

gândeai că nici țandură nu rămâne din ea, am ajuns în
fine la drumul de țeară, Ia șoscau albă, pietruită cu pie­
triș de marmură, care duce dela Ruschița cătră Rusca,
într’ o jumătate de ceas sosirăm aci unde iarăși am fost
bine primiri și splendid ospatăti la masa bogata a po­
menitei distinse fami.ii Milossevits. In ceasurile târzii
ale nop|ii cei mai mulți neam lifat rămas bun dela S. Sa
și ne-am reîntors a casă ca să ne odihnim de ostenelelc
unui drum greu de nouă zile. A fost greu și obositor drum,
dar conștiin|a cumcă l'am făcut pentru mângâierea sufle­
tească a bietului nostru popor și pentru întărirea lui în
credința strămoșască, ne-a recompenzat osteneala; iar
scenele de dragoste și alipire cătră sfânta Biserică și
cătră mai marii ei, ce ni s’au înfățișat și ai căror măr­
turii am fost zilnic în acest drum apostolic, au făcut neui­
tate acele zile și pururea nestearsă va fi din inimile noastre
amintirea lor.
35. MERIȘOR (Merisor), gara și poșta în Ioc. Sat
de munte resfirat pe câteva văi și dealuri cu căsuțele de
lemn, înnegrite și ascunse printre mulțimea marc de pomi,
de unde își va fi luat și frumosul și românescul nume
Merișor. Linia ferată strătaie satul de mai multe ori făcând
mari cârligaturi, acuși afundându-se în (unele, acuși tre­
când presle viaducte și ridicături înalte de pe cari se văd
frumos grupurile de case adunate gomoloj în câte un fund
de vele sau pe vârful dealurilor.
Și e vechiu de multe veacuri acest sat locuit de
voinici ciobani și sirguincioși cultivatori de pometuri.
Poate că încă pe timpul Romanilor și al învaziuniior
barbare vor fi ținut ei straja în turnul apropiat dela Cri-
vadia, dând semn Ia vreme de primejdie celor de acasă,
ca să se ascundă prin peșterile mari ce se află în hota­
rul lor. Urme mai vechi despre existința lui aflăm prin
veacul al XV-Iea, în anii 1453 și 1457 când regele Ladis-
lau I a dăruit unor familii nobile din Sălașul-de-sus ')•
Aci s’au adunat în anul 1514 trimișii lui „lanoș Craiul
Ardealului” și a lui „Basarab Voevodu și Domnu a tot
Transilvania 1873 p- 116, 162.
268

pămâ[n]lul Ugrovlahiei”, anume : „din neamișii Hațeg[u]lui.

Căndreș lanoș și Cănda Lațco și de Rechclova (Răchi-
lova) Sărăcia Franjul, și din Mujna') Fraștc Pătru și
Muștea Micreuș, și de Răul lui Băzan (poate Râu-Bărbat)
lacov, și din Mățcșli Stanciul, și din Sălcilc (Săcel) lan-
cul.“ Iar din partea Voivodului Basarab : „Stanciul Banul
și Neagoe Spătarul cu frate său Rad[u], și din Crasna
Stanciul Postelnic și din Bărăști Radul Logofăt și Albul
Postelnic cu fii-său Stoica și din Rumănești Dan Postel­
nic, și din Baia Socol Logofăt, și din Pol[o] vrag[i] Bran
Postelnic. Aceștia toți s’au strâns în câmpul Jăiului, la
Merișor și sfat făcând, cu crediniă și mare blăstăm s’au
legat și s'au așăzat cum mai mult de acum înainte aceste
doao pământuri (țări) gâlccovfi] și răzmirițe și hoții sau
prăzi și jafuri să nu să mai facă, ci să fie cu mare pace
și frălie” ’). Urmarea sfatului acestor trimiși a fost că s’au
tocmit hotarăle munților acestor două țări, dela apa Ol­
tului până la Rușava (Orșova). Această întimplare mai
arată, credem, că pe acele vremuri satul Merișor era cel
mai aproape dc graniță și că toate celelalte sate de pe
valea Jiurilor s’au întemeiat mai târziu, ceea ce de alt­
cum se știe și din alte izvoare. Este dară curată poveste
afirmația unor scriitori magiari cumcă Românii ar fi venit
în Țara Hațegului pe încetul de cătră România, pre când
din contra ci dela șes s'au tras cătră munți, stârpind pă­
durile, în căutare dc pășune pentru turmele lor.
Deși istoria nu nc-a lăsat, după întâmplarea de mai
sus, nici o însămnarc despre acest sat de pacinici mun­
teni, totuși numirea unor locuri și explicarea dală de tradiția
locală, ne face să credem că în apropierea acestui sat de
munte s'au petrecut unele întâmplări vrednice de amintit.
Așa se numește un munte : „Dealul-Curuților” — pe sub
care trece tunelul cel mare — se zice pentru că acolo
au bătut merișorenii, ajutați de sigur de alți vecini retrași
aci, o ceată de curuți cari năvăliseră asupra lor. AU
munte se chiamă: „Piatră-Tătarului" pentrucă pe vâr­
ful lui au omorât pe un conducător al acelor fioroși bar-
') Acest sa! este acum necunoscut în Țara Ha[cgului-
J) N- lorga : Studii și doc. V. p- -173.
 269

bari, cari văzându-se fără cap o luară înapoi căfră Vul­

can scăpând bieții Români dc urgia lor. Despre prădă-
ciunile Turcilor și pătimirea acestor locuitori din partea
lor. amintește: „Peștera-Ioanii" ') sau „Gaura-loanii”
și Peștera-din-Părete. In aceste peșteri foarte mari se re­
trăgeau merișorenii și locuitorii satelor din prejur în vre­
mea năvălirii păgânilor. In hotarul satului se mai află și
alte locuri cu numiri frumoase românești. Șodea, Purcariu,
Piatra-Corbului, Brândușa, Arsoniu, Piscu-Popi, Vârtoapc,
Vârvu Poieni, Runcurile'); în acest din urmă loc se zice
că ar fi fost salul mai de mult și de acolo s’au retras
unde e acum, după scăparea de invaziunile Turcilor. Mai
este de amintit și o frumoasă cascadă de apă care se
vede și de pe tren, înainte de a ajunge la sat venind de
cătră Crivadia, în partea nordică, la stânca numită Co-
marnicelu.
In privința bisericească Merișorul numai pe la înce­
putul veacului al XlX-lea a ajuns să fie parohie de sine
stătătoare; până aci era administrată de cătră preoții din
Bar. La anul 1733 erau în Merișor 21 familii, cu biserică
dar fără preot, în 1750 erau 100 suflete tot fără preot.
Fiind satul aproape de granița României a fost adese ori
amăgit de cătră călugării vagabunzi, sau de cătră preoții
sfințiți pe acolo ca să treacă la neunire. Dintre atari agi­
tatori tradiției locală a reținut numele unuia cu numele
„Popa Ciovică”. Pe la 1810, după arătarea vicarului
Țopa, sluja la Merișor un „Impostor Popa luon diclus”
pripășit de preste munți. Cu toate aceste satul a ramas
întreg unit până azi, fiind acum una dintre cele mai dc
frunte parohii din protopopiatul Jiului.
In anul 1900 erau în Merișor după conscripția preo­
tului 564 români-uniți") și 2 neuniți, iar după cea oficioasă
a stalului 557 uniti și 3 ncuniji. Credem și aci că cea
dintâi e mai exactă. Fiind sat atât de vechiu pro cum
am văzut, va fi avut din vechime și biserică, se înțelege
*) Botezată de cătră Dl- Teglăs, dtui- va ști de ce. Kanovich
barlangja !
Aceste nume se află și intr' alți munți din ținuturile româ­
nești, de cs- în munții episcopiei românc-unilc a Oradeimari.
3) In Șematism s'a pus greșit 602.
270

de lemn, cum erau presle toi în satele ardelene. In bise­

rica de acum se conservă încă un clopot din anul 1731,
despre care se zice că ar fi fost turnat chiar aci în sal
de cătră un turnător de clopote ambulant, dintr’ un clopot
mai vechiu și din sfanți de argint dăruili de credincioși.
Probabil că lot în acel an se va fi zidit și biserica cea
vechie de lemn, care fiind slab clădită în scurt timp s’a
ruinat și în locul ei s’a ridicat pe la 1810 alta tot de
lemn. Aceasta pe la anul 1852 încă era în stare foarte
rea, cu tălpile de lemn pulregăioase, cu coperișul slab,
din lăuntru nezugravită, numai „pe frunlariu altarului se
văd niște schimonosiluri (rude opus) și fcreslrilc sunt nu­
mai zăbrele mici ”, spune vicarul Șt. Moldovanu în proto­
colul vizitapunii canonice. Această biserică totuși a stal
până la anul 1872 când a fost stricată prin construirea liniei
ferate și directa acelei linii a zidit alta parte din lemn parte din
zid, dar netrainic și altfel comuna bisericească a fost si­
lită să zidească în anul 1895 biserica de azi. A mai fost
o bisericuță de lemn și în partea satului, cătră Dialu-Babi,
numită Rusești, dar aceea a ars. Casă parohială este
frumoasă, din material solid, zidită la anul 1890 și a costat
■1000 cor.
Am amintit mai sus că Merișorul numai pe la înce­
putul veacului al XlX-lea s’a făcut parohie de sine stătă­
toare și a căpătai preot localnic, ca să fie credincioșii
feriți de amăgirile popilor veniji de preste granijă, dintre
cari unul cu numele Popa Ion se așezase dea binele în
comună pe la anul 1810. Pe acesta l’a scos din sat un
cantor bătrân cu numele Petru Leliuga sfințit de preot.
Al doilea preot a fosl Nicolae Iștfan de loc din Vâlcelele
rele, în anii 1820—1862. Acestuia i-a urmat luon Leliuga
1862—1867 ; Nislor Gotheas administrator din Barul-mare
1867—1868; Simion Saturn, fiul lui Nicolae Iștfan, 1868—
1885. Numele i-I'au schimbat, după obiceiul de atunci, la
școlile din Blaj. Acesta înainte de-a se preo(i a fost sol­
dat, notar, pretore și măsurător la facerea calastrului, iar
în 1848 tribun. El a avui meritul de a fi mijlocit cumpă­
rarea unor munli de cătră credincioșii lui dela unii pro­
prietari magiari. După moartea dânsului a administrai
 271

parohia Petru Pop din Pui, până în_JBȘ9 când i-a urmat
fiul său actualul preot On. Izidor Saturn)
Școală s’a deschis în Merișor mai întâi în anul 1857,
fiind învălător Petru sau Petric Dragota absolvent al școalei
preparandiale din Hajeg, cu plată anuală de 40 cr. dela toată
familia și 7 st. de lemne ; loan Dan 1865—69 cu leafă de 60 fl.;
George Marin 1873—1877 cu leafă de 150 fl.; loan David
1877—1880;GeorgeDraghici 1880—1 ;Sig.VladisIav 1881—2;
loan Bora 1882—3; Vasile Micheș 1883—4 ; Teodor loaneș
1884—5; Pălru Draghici 1885—1888; Izidor Saturn 1888—
1890 cu leafă de 170 fl. și 4 st. lemne; George Munteanu
acum protopop în Comloșul-mare, 1890—1 cu leafă 200 fl.
și 4 st. lemne; Ștefan Berinde 1891 —1893; Șimion Zăhan
1893—4; loan David dela 1894 încoace cu pIata-de-300
fl. In anul 1908 s’a ridicat plat, conform legii apponyiane
la 1000 cor. și quinquenalele cuvenite. Școala frumoasă
s’a zidit la anul 1897 cu chieltuiala satelor Merișor, Crivadia
și Bănifa costând 4000 cor. Școlari 109, au frequentat 59.
De Merișor se fine ca filie și comuna Băni[a ale
cărei case împrăștiate prin văi și părae, abea se ză­
resc de pe tren care dela gara Bănijii, așezată tocmai
pe culmea muntelui. Ia cumpăna apelor, scoboară repede,
trece printr’ un tunel lung de 160 metrii și să înfundă ca
între două puternice ziduri între părefii de stâncă des-
păr|ind de cătră olaltă Cetatea și Peștera-Boli. Cetatea e
o stâncă juguiată foarte greu de urcat. In vârful ei a fost
cândva un turn de pază, care credem că răspundea celui
dela Crivadia. Pietrile cioplite în patru dungi din care a
fost zidit, s au folosit în anul 1872 de cătră constructorii
căii ferate Ia zidirea podurilor dela piciorul stâncei și azi
abia se mai află vre-o urmă a vechei zidiri. Peștera e o
săpătură adâncă de 6—8 metrii făcută în stânca văroasă,
de râulețul numit de popor: „Galbina”, care curge mur­
murând printre bolovani și la gura peșterii, tocmai sub
linia ferată, se împreună cu alt râuleț numit „Balta-Bănijii”,
și ceva mai în sus de Petroșeni se varsă în Jiul unguresc.
In Bănită sunt, după conscripția oficioasă 368 gr.-cat si
529 gr.-or. Acești din urmă se [in de Petroșeni și locuesc
mai aproape de acest oraș în preajma peșterii, iar cei
272

uniți mai aproape de Merișor. Inainle de 1840 toii locui-

lorii Băniții erau uniti» dar alunei un tinăr gr.-or. a luat
în căsătorie o fală de a celor de călră Pelroșeni și s’a
făcut preot gr.-or. trăgând cu sine și pe rudeniile nevestii
și împărțind astfel satul în două sărăcii, avându-și acum
fie care câte o bisericuță de lemn, cari stau singure ca
vai de ele în câte un vârf de deal, prccănd dacă rămâ­
neau toii uniți puteau forma o parohie măricică!
36. OHABA-PONORULUI (Ponor-Ohaba) p. u. și
gara Pui. Comuna mică, se întinde pe malurile unui râu­
leț care trece pre lângă Ponor și se varsă în Slreiu. In
anul 1733 e pus sub numele de Hobicza-Ponorului cu
biserică și 17 familii, fără preot; în 1750 se numea Ponor-
Ohaba și avea 100 suflete. Se vede că și pe atunci era
numai filie la Ponor.
In anul 1852 sta încă biserica vechie clădită din
lemn pe la anul 1762, simplă și mică dar zugrăvită. Se
vede că mai de mult deși aveau bieții Români să se lupte
cu mai multe năcazuri și mai ales cu iobagia grea, totuși
de biserici se îngrijau mai bine, căci bisericile lor, cât de
rău, dar lot erau zugrăvite; acum însă sunt rari de lot.
Nici iconostase nu prea au bisericile, fără ccl mult un
fruntar de zid sau de scânduri plin de multe ori de icoane
grozave, cumpărate de la Jidani prin târguri sau dele ves-
tiții mâzgălitori de sfinți dela Nicula. Biserica de acuma
c zidită din material solid la anul 1890 și a costat 2800 cor.
Credincioșii sunt în număr de 466. Școală nu au și pruncii
umblă la școala de stat din Ponor.
37. OHABA-ȘIBIȘELULU1 (Ohabasibiscl), p. u. și
gara Cârnești. Două mici cătune ascunse pe malul alor
trei părăuașe de munte, într’o pădure de anini, de nuci
urieși și de alți pomi cultivați cu multă îngrijire. Se amin­
tesc ca donațiune a familiei Kendeffy încă din veacul al
XV-lea'). In conscripția din 1733 c pus numai Șibișelul
cu 35 familii; era acolo și un preot cu numele Oprc care
avea porțiune canonică de 6 cară de fân și 7 cubule de
sămănălură. In conscripția din 1750 sunt puse amândouă
satele sub numele de ȘibișcI-Ohaba cu 100 suflete și preot.
') Transilvania 1874 p. 31.
 273

In anul 1810 vicarul Țopa scrie că biserica cea

vechie se ruinase și a începui a se zidi alta, dar ajunsese
numai până la jumătate apoi s’a lăsat în părăsire ; preo­
tul Popa Dumitru murise în 1807 iar porțiunea canonică
a fost ocupată parte de obștea sătească, parte de contele
Kendeffy.
Astăzi aceste două cătune formează o singură co­
mună politică cu 407 locuitori gr.-cat. și 29 gr.-or. și e
afiliată la parohia Valea-Dîijii. Au și o bisericu[ă de lemn
edificată în anul 1871 și de curând reparată și acoperită
cu tinichea albă, curată și bine îngrijită, stă ca o mireasă
între flori între giganticii nuci ce o umbresc și o ascund
de nu o poți vedea până ce ajungi lângă ea.
Vineri în 4 Iunie 1909 acești buni creștini au avut
rara fericire de saluta în mijlocul lor pe P. S. Sa Epis­
copul Vasile Hossu, care necăutând Ia drumul periculos
pe care te poți apropia de acest sal, a venit în vizitare
canonică și aici unde nu s’a mai pomenit nici când să
fi fost vlădică. Și l’au primit cu nespusă bucurie fii săi
eșiți cu mic și mare întru întâmpinarea Lui, iar la înde­
părtare l’au însorit în număr marc până în vârful dealu­
lui urcat cu greu, pe o căldură mare, în drumul făcut
pedestru cătră Valea-Dîijii.
38. OSTROVEL-GURENI (Osztrovel-Gureny), p. u.
și gara Cârnești. Comuna politică Râu-de-mori, sau de
moare cum îi zic locuitorii, se împarte în patru mici sale
sau cătune: Râu-de-mori-Suseni așezate mai spre ost pe
apa Râușorul și Ostrovel-Gureni mai spre vest lângă Râul-
mare, toate la poalele unei ramificații a puternicului Răte-
zat, numită: Măgura-Zimbrului, numire rămasă de sigur
din vremile când isteții vânători din aceste sale, vânau
prin codrii nepălrunși de pe coastele Rălezatului, acel
frumos și azi aproape dispărut animai.
Și aceste mici sate se amintesc din timpuri foarte
vechi ca proprietate a familiei Cândea mai apoi Kende
și Kendeffy. Așa în diplomele donaționali din 1439 și
1496’) ocurâ sub numele de Oszlragyel, Oszlrogyel, Osz-
trovel și Sebeslorok. Acest din urmă așa dară în tradu-
’) Transilvania 1873 p. 79-80 și 1874 p. 31 și 110.

18
274

cerc ungurească. într’ un decret al lui loan Zapolya Voivo­

dul Ardealului, din anul 1519, sunt puse cu numele curat
românesc Osztrovel Gureni. Sg vede dară ca acesta este
numele adevărat românesc chiar și în actele oficiale
maghiare, iar Sebestorok-ul unguresc ca un nume inventat
poate de cătră vre-un șovinist de pe acele vremuri — pre
cum se vede această buruiană rea crește de mult în
pământul tării noastre — a dispărut rămânând dlui. Teglâs,
acestui caraghios căutător după potcoave de cai morii,
gloria (! ?) de a-1 fi desgropat și al fi oferit șoviniștilor
de azi, — orbi, întunecați mult mai răi ca cei vechi —
ca să făurească istoria după gustul lor și să seducă pe
cei proști cari [in de dogmă toate mirozeniile și iau de
bani buni gărgăunii unor savanti de contrabandă.
In conscripția din 1733 vin sub numele de Osztroviel
Gureni cu 30 familii, preot și biserică, iar în cea din 1750 :
Osztrovej gureny cu 115 suflete. In conscripția din 1765
nu ocură, probabil deci că cu alte sate dimpreună au
trecut la neunire, dar s’au întors iară căci în 1811 ocură
cu 136 suflete. In 1900 după conscripția preotului erau în
aceste sate 425 credincioși. In locul bisericii celei vechi
de lemn s’a zidit alta la anul 1887. Casa parohială e de
lemn, edificată în anul 1875.
Preoții. Popa Jurma 1733; Petru Popovici și fiul său
Zaharie până la 1828; Prccup sau Procopie Popovici
1828—1866: Partenic Popovici 1866—1873 și de atunci
actualul preot Mihail lubaș. Școală au avut pe la 1856—
1858 fiind învățători Partenic Popovici și Lascu Mihutoni,
apoi s’au împreunat cu Râu-de-mori-Suseni și lin îm­
preună o școală.
39. OSTROVUL-MARE și MIC (Nagy es Kisoszlro)
p. u. și gara Cârneșli. Dela Oslrovel-Gureni trecem pe o
punte îngustă Râul-mare, repede și foarte furios în vreme
de puvoaie, și într’ o 'A ceas ajungem la Ostrovul-mic,
cu căsuțele lui de lemn acoperite cu paie înegrite de fum
și încunjurate cu garduri de nuiele cu strașini înalte. Tre­
când prin acest mic sat care prin nimic nu ne atrage, în
scurt timp sosim la Ostrovul-mare cu V păr[i din casele
sale noi, frumoase, ridicate în anii 1905, 6 și 7 când in­
 275

cendii grozave au nimicit partea cea mai mare a salului

cu școală, biserică și casă parohială cu tot.
Ostrovul e comună vechie, amintită încă prin anul
1409 ca locuită și de unii chinezi români cu numele
Stanciu și Beroiu (Berove) de Ostra '). Intr’ alt loc ocură
sub numirea de Oszlrom '); în anul 1447 se amintește un
nobil român Stephanus de Ostro ’) ca martor la o intro­
ducere în posesiune ')- Cu timpul au ajuns în această co­
mună ca proprietare de pământ mai multe familii nobile
maghiare, din cari azi doar 2—3 de mai sunt. In 1733 Os-
trovul-mare și Ostrovul-mic sunt puse ca sale mixte cu
36 familii române, cu biserică dar fără preot; în 1750 erau
aci 200 suflete tot fără preot. După aceea probabil că au
trecut la neunire, căci în 1765 nu ocură ca parohie unită,
mai târziu însă iară s’a întors la unire căci în 1811 erau
în Ostrov 513 suflete. In 1900 numărau după conscrip|ia
nominală a preotului 939 români-uniti.
.Biserica din Ostrovul-mare e una dintre cele mai
vechi din Țara Hațegului, ba poale că turnul e chiar
rămășița vre unei zidiri de pe timpul Romanilor, ori ridi­
cat din ruinele vre unei atari zidiri, cum se vede după
pietrile mari puse în zidul turnului și al bisericii, sau așe­
zate în loc de îngrăditură în jurul cicimterului. Biserica a
fost cândva toată zugrăvită dar acum în urma incendiilor
ce au ars’o în anii 1883 și 1905 e văruită de tot. Turnul
e acoperit cu piatră în formă de piramidă, aproape ca cel
din Denșuș, dar asculil și cu cruce în vârf.
Casa parohială s’a ridicat pe ruinele școalei arse în
anul 1907 și este una dintre cel a mai frumoase locuințe
preoțești din acest linul. Preotul cel mai vechiu în Ostrov
s’a aflat a fi Izrael sau Izdrăilă Ia a. 1811; poale că
aceasta e preotul despre care scria vicarul în anul 1804
că cu alli 4 tineri au mers la Vidin ca să se popească
pentru bani. Acești preoji erau oprili prin legile Jării de a
sluji, dar se putea întâmpla că din cauza lipsei mari de
preofi să fie totuși primai în cler. Popa Zerie sau Zaharie
’) Transilv. 1872 p. 198.
Ibid a 1873 p. 80.
a) Accasla familie sa stăns pc la finea veacului a) XVIlI-lra.
0 Transilv. 1873 p. 92.

18*
276

1824; Vichente Opric 1829—1846; Izdrăilă Opric 1846—

1847; loan Popovici din Hobița 1847—1870; Lascu Mihu-
toni 1871; Ștefan Grațian 1872—1893; Carol Schmidl
Stoica 1893—1896.Î Acesta a fost un preot talentat și foarte
zelos7~dur6rc însă că a murit prea de timpuriu. DelaJ896
păstorește actualul preot Petru Ciachi care a avut durerea
de a-și vede parohia aproape toată distrusă de incendiu.
Școală a început a ținea în Ostrov loan Popovici în
anul 1856; în 1857 a fost numit învățător Lascu Mihuțoni
până în 1864; Ștefan Bojin 1865—1868; loan Opric 1896
1879; loan Lăpădătoni 1880—1882; Ștefan Bojin 1882
1889 ; Leon lubaș 1890—1893; Bepiamin.Densușanu 1893—
1895; Antoniu Pop 1895—1899; Ana Lupan 1899 — 1904:
Lucian Bociat 1905—6; Gavril Pasca 1906—7. In anul
acesta a ars și școala care apoi reparându-se s’a desti­
nat de casă parohială. De atunci pruncii au fost lipsiți
de ori și ce instrucție până în anul trecut 1912, când s a
terminat școala cea nouă care face cinste acestui bun
popor. Nu a mai crezut nime că după o nenorocire ca
acea a distrugerii aproape totale a comunei prin foc, să
mai zidească ei școală. Dar zelul unui preot harnic și
însuflețirea unui popor vrednic, au făcut și minunea
aceasta și în 6 Octobre 1912 am putut sfinți frumoasa
școală care a costat aproape 12.000 cor. și și-a putut în­
cepe activitatea nou alesul învățător Aron Olărescu.
40. PÂCLIȘA (Poklisa) p. u. Cârneșli, gara în loc.
Vechiu sătuleț așezat lângă șoscau ce vine din Bănat cătră
Hațeg, pe malul drept al râulețului Cârlele, fără altă în-
sămnătate decât vechimea. Sub numele de Poklisa, Po-
klise și Pokles ocură pe la anii 1447 și 1496'); de aci
se vede că numele adevărat i-a fost cel slavo-român de
Pâclișa, pe care Ungurii acelor vremuri l’au schimonosit
în deosebite chipuri, căci dacă ar fi avut numele ungu­
resc Paklosa, cum crede Dl. Teglăs ), I ar fi scris și ei
așa într’un chip și nu în mai multe. In conscripția din
1733 e pus acest sat cu 10 familii și biserică, iar în 1750
cu 77 suflete dar fără preot. Pe acele vremuri era dară
') Tronsilv. 1873 p. 92 și 187-1 p. 31,
’) Kalauz p. 175.
 277

numai filie la vrc-o parohie vecină. In 1811 e pusă ca

parohie cu preot și 136 suflete; în 1900 avea 236 credin­
cioși gr.-cat. și putini de alte confesiuni.
In această comună a fost o familie nobilă cu nu­
mele More, odinioară bogată apoi ajunsă la sărăcie și
acum slânsă de tot. Un membru al acestei familii cu nu­
mele lanăș, Mori lanăș cum stă scris pe Evanghelia do­
nată de el bisericii la anul 1880, a mărit cimiterul și a
dat parohiei și locul casei parohiale. Bisericile cele vechi
din anii 1743, 1777 și 1822 au fost toate din lemn. Despre
cea din urmă scrie vicarul Ștefan Moldovan în anul 1852
că: „a fost depiclă de un Judeu mincinos carele în bat­
jocura creștinătății au adumbrat șerpi și balauri și cocoși
și alte ne’rebnicii — pentru carele poporul deșteptat s au
legat că la primăvară le-va inălbi". Această biserică a
stat până în anul 1901, când ajunsese a fi numai o ruină
și în locul ei s’a zidit alta de zid, mică dar la loc bun
și potrivit lângă drumul de |eară și destul de frumoasă
pentru un sat așa mic. In jurul bisericii e cimiterul în
care se află și cripta familiei Pogâny în care s’a îngropat
mai pe urmă fostul comite suprem, de bună amintire
între Români, Pogâny Gyorgy. Casa parohială e de lemn
edificaiă în anul 1857, în stare foarte slabă și e dată în
chirie unui om sărac.
Preotul cel mai vechiu cu locuința în sat a fost Ni­
colae Zdrăilă la anul 1805; i-a urmat Eflimic Murgu
1808—1846 când a orbit de tot și parohia a fost admi­
nistrată de cătră preoții din Totcșli și Cârnești. Eftimie
Murgu a răpausat în anul 1853 în etate de 82 ani. Despre
acest preot scrie vic.rul Moldovanu că fiind foarte sărac
se susținea cu meșteșugul olăritului; era om foarte evla­
vios și avea darul vindecărilor. Din vot mergea în tot
anul în luna Iulie pe muntele Rătezalului și acolo ținea
slujba lui Dumnezeu singur și în Ioc de cantor și-au com­
pus strune, care le atingea la răspunsurile cantorești de
răsunau până departe. O dată fiind la munte l a ajuns o
furtună mare și s’a retras la sculeală într’ o peșteră- Acolo
a văzut o strălucire pe care luându-o în mână a văzut
că e un diamant. Scoborând dela munte s’a dus cu dia-
27S

mântui la Kendeffy Adam la Râu-de-mori care i-a dat

pentru el o grădină, care și pe atunci (1852) se afla în
posesiunea preotului. Aceea grădină a plătii mai mult ca
diamantul, căci în foamete s'au făcut într’ însă atâta car­
tofi de a trăit popa Murgu cu toată casa sa și a dat
și la săraci! In anul 1855 a fost hirotonit pentru această
parohie linărul Sigismund Pogan nobil din familia Poga­
nilor din Clopotiva.^ A răpausat în 29 Iulie 1906 și de
atunci parohia e afiliată la Toteșli.
Școală proprie nu a avut până în anul 1877, când
s’a înființat o școală centrală în Pâclișa pentru satul acesta
împreunat cu Toteștii și Cârneșlii. Cel dintâi învățător a
fost lacob Șchiopul din Năsăud, absolvent al preparandiei
de stat din Deva, dar fără cualificatie, cu plată de 300
fl. și 18 fl. pentru lemne de foc. Al doilea învățător a fost
loan Plaște tot cu aceea plată- Școala centrală s’a sus­
ținui până în anul 1881 când s'au înființai școli în Câr-
neșli și Țoleșți_și de alunei Pâclișa s a linul de cea din urmă.
41. PAROȘ-PEȘTERA (Pârospestere) p. u. Sălașul-
de-sus, gara Băiești. Precum arală și numele această
parohie stă din 2 părji: Paroș, partea mai mare a salului,
așezată pe malul stâng al unui râuleț, într’ un loc foarte
pietros și sălbatic, rău de bucale dar priincios pomilor,
mai ales nucilor decari po[i afla exemplare admirabile, și
Peștera care e departe vre-o trei kilometrii de Paroș în
apropierea unei peștere mari, a cărei gură a fost astupată cu
zid, se zice că din partea Curujilor cari s ar fi retras aci
urmăriți dc contrari')• In Peștera suni vre-o 15 familii
derivate dela 2—3 familii cu numele Coman, Lascu și
Poienariu așezate aci de multă vreme.
In Paroș Peștera suni foști nemeși și grăni[eri și ca
atari au avut moșii mari și mun|i întinși, acum însă au
vândut mare parte și poporul sărăcit cu greu trăiește din
cultura poamelor și a vitelor, locul de sămănături fiind
lulos și sălbatic. Salul e foarle vechiu fiind și acesta între
multele sate ce aparțineau pe la anul 1453 lui loan Hu­
niade '). E de însămnat că în Paroș sunt multe familii cu
') Teglns : Kalauz p. 190-
Kirăndulâs p. 12.
 279

numele Băsărabă- Poate că aceștia vor fi descendentii

vechilor chinezi Băsărăbi despre cari amintește un docu­
ment din anul 1398 ). Pe lângă numele Băsărabă, cel mai
număros în sat, mai sunt numele de familie : Todoran, Nego-
van, Bârsescu, Ciurcan, Popa, Popescu, Gruița.Oneasă.Mi-
hăiasă,Stoicuta,Drăghici,Drăgoi,Băcăletc, Andreșși Andri[ă,
Băra, Răzăilă și Șerban ; tot nume curat românești, din cari se
vede că acești nemeși și grăni[eri sunt Români cura[i și
nu Unguri romanizati cum susțin scriitorii maghiari. Sunt
ce e drept și unele familii cu numele Eperieși, Săbău și
Leorint (Lorincz) cari în decursul vremilor s’au contopit
în Românii mai număroși, cum era și lucru firesc să se
întimple, dar această escepțiune tocmai confirmă aserțiu­
nea noastră.
Ca parohie există dela începutul unirii. In anul 1733
erau în Paroș, numit Peros, 69 familii și doi preoți, iar în
1750 sub numele Păros e pusă parohia cu 200 suflete și
un preot. In 1765 e pusă ca filic la Mățești cu 30 familii,
deci se poate presupune că fiind aproape de Sălașul-de-
sus, unde neunirea s’a ținut în putere până azi, o parte
vor fi defec[ionat; însă mai târziu iară s’au întors, căci în
1811 avea 448 suflete unite. In 1900 avea 634 suflete,
toii români-uniti.
Biserica e foarte vechie, adecă altarul și naia; tur­
nul și tinda muierilor s’a adaus pe Ia începutul veacului
al XVllI-lca, poate în anul 1717 de când se află un clo­
pot cu inscripția: „Gloria în Excclsis Deo 1717”. Alt clo­
pot arc inscripția : Spre mărirea lui Dumnezeu s’a făcut
acest clopot 1796“. In timpul din urmă s’a acoperit toată
cu prăștilă și s’a reparat zidul, încât acum c în stare bună
dar prea mică. Averea bisericii: 2075 cor. 49 f.
Preo[ii. In 1733 Popa Mihai și Popa Gheorghe.
Adresa omagială din 1741 a subscris-o și Popa Mihai din
Paroș om nemeș. In specificația din anul 1773 se spune
că în Paroș, sal grănităresc, erau doi preoți: Popa losif
și Popa Solomon cari erau rânduiți și la Șerel; cantor
Ștefan Pop, clopotar nu e. In 1811 nu era preot; în 1815
Popa Solomon Moroșan (Murășanu) c transferat la Măr-
') Vezi mai sus p. 217-
280

(incșli și în locul lui rânduit Vichentie Opric din Ostrovul-

mare; acesta a stat până în anul 1824 când fu hirotonit
loan Pop alias Lucaci care păstori până în anul 1872
și i-a urmat fiul său actualul paroh Michail Pop.-
Școală s’a înființat pentru Paroș și Mățești în anul
1858 fiind cel dintâi învățător loan Bora, apoi Mihail Pop,
actualul paroh. După sfințirea acestuia de preot școala
s’a sistat și mai târziu pruncii au fost trimiși la școala de
șțat._din Sălașul-de-sus unde umblă și acum.
42. PAROȘENI (Zsilmaczcsdparoseny), p. u. și gara
Lupeni. Parohie formală din două părți: Mățeștenii, pe
partea stângă a Jiului azi cuprinsă și cutropită de cătră
societatea băilor de cărbuni, și Paroșenii, pe partea dreaptă
între apele: Căprișoara și Sohodol. Precum arată și nu­
mele, locuitorii acestei parohii sunt veniți aci din satele
Paroș și Mățești din Țara Hațegului. Având satele numite
mun|i și pășuni întinse în partea Jiului, locuitorii, nemeși
și grăni[cri, treceau din vechime cu turmele lor Ia păscut
aci, iar prin jumătatea a doua a veacului al XVlll-lea s au
așezat de statornicie și au format aceste două cătune con­
topite apoi înlr’ un singur sat numit la anul 1773') Jiu-
Sohodol, după apa Sohodolului care desparte comunele
de acum Paroșcni și Lupeni cari mai de mult erau
una. In conscripția din anul 1818 sunt puse tot deosebit
Mățeștenii (Mutzesteny) cu 93 iar Paroșenii cu 60 familii;
în 1852 erau în fie care câte 72 familii cu totul 615 su­
flete iar în 1900, după conscripția preotului, în Paroșeni
598 și în Mățeștcni 412, cu totul 1010.
Biserica cea mai vechie s’a zidit în Paroșeni deo­
dată cu întemeierea satului, dar a fost arsă de Turci la
anul 1788, când abia scăpă clopotul ascuns de cătră un
credincios cu numele Mihai Băleia într’ o râpă numită a lui
„Păcală”. După alungarea Turcilor s’a zidit în anul 1792
altă biserică de lemn, al cărei iconostas a fost zugrăvit
de un zugrav din România. Această biserică în anul
1899 a ars toată și în 1901 s’a edificat alta mare și fru­
moasă, care a fost sfințită la Rusalilc anul 1904 de cătră
') Șpecifica[ia citată.
 281

P. S. Sa Episcopul Vasile Hossu. Casă parohială esle

bunișoară edificată în anul 1891.
Preoții. După Iradijiunc Ia înființarea comunei nu
aveau preot statornic, ci în lipsele spirituali erau servi[i
de cătră călugări veniti de pe ia mănăstirea Lainici din
România, mai ales de unul cu numele Mitulescu. Acesta
ar fi fost alungat de cătră alfi doi, Popa Motomancea
venit din Ardeal și lanăș Todoran din Paroș. Acesta e
pus in Specificația din anul 1773 și cu el se începe șirul
preoților acestei comune, neîntrerupt până în timpul de
fată. Lui i-a urmat fiul său Nicolae Todoran până în anul
1817; Gheorghe Todoran 1817—1818. In 1848 a fost tribun
și Ungurii cari au năvălit în Țara Jiului l’au dus la Vul­
can să-l piarză, dar l’a răscumpărat poporul cu 500 sfanți
și un număr , mare de vile. loan Todoran 1858—
1860; Nicolae Todoran 1860—1900; Gheorghe Todoran
dela 1900.
Școală au avut prin anii 1860 dar fără învățători
cualificati. Cel dintâi învățător a fost Tănasie Coloroi, apoi
Alexe Bai, Simion Zăhan, Petru Stanciu, ambii absolventi
de teologie, loan Pepenar,. Silviu P. Barbescu, Lucretia
Gotheas 1901 —1907; P. Huruhean din 1907. Școala e din
lemn zidită în anul 1891 și pu[in corăspunzăloare.
43. PĂUCINEȘTI (Paucsincsd) p. u. și gara Gră­
diște. Urme vechi de biserică, acum aproape de tot dis­
părute dar bine observate încă în anul 1852 de cătră
vicarul Moldovan, și tradiția locală spun că satul oare-
când a fost așezat mai în jos de unde c acum, tocmai
lângă drumul mare, unde o cruce mai arată încă locul
vechii biserici. De groaza Turcilor însă locuitorii au pără­
sit vatra strămoșască și s’au așezat mai în sus pe apă,
de unde le era mai ușor a se retrage la mun|i în caz de
primejdie. Când s’a întâmplat această strămutare nu se
știe, dar satul exista pe la pnul 1733 când e pus în con­
scripție cu 38 familii și cu biserică dar fără preot, fiind
filie probabil la Zăicani de care e mai aproape. Ca pa­
rohie de sine stătătoare ocură în conscripția din 1811. In
1852 avea 628 suflete iar în 1900, 697. Locuitorii simt
săraci și trăiesc mai mult din pădurit și cultura vitelor.
282

Biserica s’a zidit la anul 1869. Casa parohială e

nouă din anul 1900.
Preofii. Popa Dumitru 1803—1853; Njcolae Țarina;
1853—1899 J acesta în 1848 a fost tribun în legiunea pre­
fectului Solomon ; Iustin Țarina 1899—1905; Victor Boca din
1905. Școală s’a înființai în Păucinești prin anul 1852 fiind
învă[ător Nicolae Țarina mai apoi preot; acestuia i-au
urmat Dimilrie Darie, loan Țarina, Ștefan Grajian, Brănu[
Cârfoni, Dimilrie Angeloni, Ștefan Țarina, Teodor Stoia
1909—11 și Octovian Munteanu din 1911. Plata învătălo--'
rului a fost la început 60 fl. apoi 140, 200 și dela 1903
încoace 300 fl. iar în anul trecut prin ajutor de stat s’a
ridicat la 1000 cor. Prunci obligati de școală 64, au fre-
quentat 23.
44. PEȘTEANA (Nagypesteny), gara și p. u. în loc.
Foarte vechiu sat nemeșesc si una dintre pu[inele comune
unde se susține biserică reformată cu preot, nu atât
pentru lipsele spirituali ale celor câteva familii calvine,
ci mai mult cu scopul de a atrage și a câștiga dintre Ro­
mâni câte un suflet rătăcit, care din motive prea sus­
pecte î-și părăsește legea strămoșască și se retrage sub
sculul religiei lui Calvin, seacă și lipsită cu totul de spi­
ritul evangheliei lui Christos.
Numele vcchiu de Pesten al acestei comune ocură
pe la anul 1404'); iar cumcă locuitorii cei vechi erau
nobili români se vede după numele acelui Tatul fiul lui
Bale sau Băle’) de Pcsticnc care se amintește între chi­
nezii români ce au linul judecată Ia anul 1411 în Haleg ’)•
Pealji nobili din Peșteana (Pesthcny, Peslyen și Pestenyi)
îi aflăm ca martori la introduceri în posesiuni nobilitare
pe Ia anii 1496, 1517 și 1531’)- Faptul că aci sau sus­
ținui mai multe familii calvine dovedește că acest sat a
fost cucerit cu mare putere de reforma[iune, de ale cărei
brațe sugrumătoare au scăpat partea covârșitoare a locui­
torilor prin unirea din anul 1700. In 1733 se numea, ca
și azi în graiul poporului, Pcșteana-mare și avea 61 fa-
') Evkonyv. cit. lom- II p- 22.
■) Acest nume se mai află ți nzi printre Românii din acest [inul.
") Evkonyv. 1. cit. p 24.
*,• Transilvania 1874 p. 31. 97. 122-
milii române cu doi preoți, unul unit și altul ncunit, iar în
1750 ocură cu 270 suflete și cu un preot. O parte din
locuitorii acestui sat s au militarizat și astfel e pus în
Șpecifica|ia din anul 1773 între satele grănițercșli, dar fără
preot și cantor. Poate că vor fi murit amândoi și parohia
se administra prin vre-un preot din satele vecine. In 1811
parohia e pusă iară cu preot și cu 376 suflete. In 1900
avea 668 locuitori între cari 565 români-unili.
Biserica c o zidire foarte vechie, clădită din restu­
rile unor zidiri romane, dar acum în stare foarte desolală
încât în curând va trebui părăsită de tot și zidită alta.
In jurul bisericii se află mai multe pietri vechi cu in­
scripții. Mai de mult se puteau observa în hotarul satului
urme de cetăți vechi, azi se mai vede în partea de cătră
miazăzi o dâlmă mare, care se crede a fi mormânt de
a vechilor popoare. Casă parohială este nouă, edificată
în anul 1902.
Preoții: Popa Pătru unit și Popa Lazăr neunit în
1733; Lazăr 1765; Gheorghe 1811 —1834; luon Popovici
1834—1853; loan Hobița 1853—1860; Joachim Eliu 1860—
1864; Ambrozie Pop 1864—1866; Gheorghe Pop 1866—
1868; Gheorghe Albulescu 1869; Ambrozie Pop 1870—
1873, în amândouă rândurile ca administrator din Pcșlc-
nița; <;5amson Pop 1873—1897) Petru Ciachi adm. din
Ostrov 1899—1900 și de atunci loachim Elin reîntors dela
Ploscabaia, iar din 1912 Mihail lubaș. Școală a fost câtva
timp pe la anul 1861 fiind dascăl Gheorghe Pop cu plată
de 40—60 fl- mai târziu s a înființat școală de stat.
45. PEȘTEN1ȚA sau Peșleana-mică (Kispesteny)
gara și p. u. Pcșteana. E ascunsă într o vale spre apus
dela Peșteana dela care și-a luat numele, și poate și
locuitorii precum arală numele unor familii. In conscrip­
țiile din anii 1733, 1750 și 1811 e pus acest sat tot fără
preot cu 22 familii, 120 și 302 suflete. Abea pe Ia 1853
a putut avea preot localnic fiind până atunci administrat
de preoții vecini, mai ales de cei din Denșuș. In 1900
avea 572 locuitori toți români-uniți.
Biserica de piatră s’a zidit în anul 1871 ; casa paro­
hială de lemn din anul 1899. Cel dintâi preot localnic a
284

fost Ambrozie Pop în anii 1853—1894 când s a penzionai

și parohia a fost administrată de călră preoții Samson
Pop din Peșteana. '1894—1898 și loan Itul din Hăjegel
1898—1902, iar din acest ân slujește preotul actual Liviu
Vârvoniu.
Școală au avut cam primitivă pe la anii 1860—68
fiind întâiul învățător Mihuf Barbescu din Totești apoi
losif Todoni și preotul A- Popa cu foarte putină plată.
In anul 1877 au început să zidească și școală dar nu au
dus’o la sfârșit și de atunci pruncii umblă la 'școala de
stat din Peșteana.
46. PETROS (Pctrosz), Rara Livadia, p. u. Barul-
mare. Acest sat numit așa de bună seama dela stâncile
văroase ce se află în număr mare pe teritorul lui, se es-
tinde în lungime de 4 chilometrii pe mai multe văi ro­
mantice Ia poalele munților Măgura, Pleașa, Băloiu și Mun-
celu. Pctrosul e unul dintre cele mai vechi sale din
această vale a Slreiului și locul de emigrare al întemeie­
torilor satului Pelroșeni de pe Jiu. In anul 1438 se nu­
mără între satele primite ca nouă donafiune dela regele
Alberl de călră Ștefan și Sandrin Murșina din Denșuș ‘)-
In conscripția anului 1733 c pus Petrosul cu 40 familii
iar în cea din 1750 cu 400 suflete dar fără preot; poate
că va fi fost administrat de cătră vre unul dintre preojii
din Livadia. Numai pe la începutul veacului al XlX-lea
a căpătat preot propriu simțindu-i foarte lipsa din cauza
încercărilor călugărilor din România de a abale și pe
credincioșii acestei comune dela unire, în care însă au
rămas statornici mai ales prin stăruința preoților Isaia și
Nicolae Miclăuș. In anul 1900 erau în Petros 1176 suflete din
cari 966 români-uni|i și 149 ncuni|i; acești din urmă mai
mult nestatornici, ca lucrători la esploatarea pădurilor unde
lucră și multi Ruteni și putini Italieni.
Biserica cea mai vechie a ars pe timpul învaziunii
Turcilor din anul 1788 și în 1794 au ridicat alta de lemn
care stă și până azi prea slabă și mică pentru timpurile
noastre. Casa parohială c din lemn din anul 1881.
Preoții. Cel mai vechiu preot localnic, după tradiție,
') Kirăndulas p. 17.
 285

ar fi fost Popa Isaia care s’a luptat mult în contra unel­

tirilor călugărilor din România cari voiau să atragă acest
popor la neunire cum le succese cu cei de pe Jiul ro­
mânesc. Acestuia i-a urmat Nicolae Miclăuș mort în 1861
și câtva timp împreună cu el a slujit și feciorul său Ștefan
Miclăuș răposat în anul 1867. După moartea Iui parohia
a fost administrată de mai mul{i preoți anume: Nicolae
Georgita din Sălașul înf. 1867—1868; Nestor Gotheas din
Barul-mare 1868—1882; Petru Pop din Pui 1882—1883;
Petru Voin din Valea-Lupului 1883—1884. Dela 1884 au pe
actualul preot.loan Bora-4 Până în anul 1891 pruncii au
umblat la școala grănițarească, apoi comunală din Barul-
mare, atunci însă au fost opriti și astfel comitetul biseri­
cesc a închiriat o casă de școala iar învălălor a fost
preotul cu plată de 300 cor. pe an, până în anul 1893
când s a ridicat la 600 cor. In 1897 sa zidit școala de
acum din piatră dar cam scundă și mică. ,In anul 1902
a fost numit învățător Aurel Boticiu iar în 1908 loan Frâncu-
Prunci obligați 138, au fiequenlat 58.
47. PETROȘENI (Petroseny). Frații „de dincolo”, cari
vin adeseori ca să tragă aici câte un chef strajnic și să
împrăștie nebunește galbinii cari parcă acasă li-se mu-
cezăsc în pungă, nu știu pe ce bază îi zic Petroșani. Nu
discutăm care ar fi numire mai bună, dar credem că tre­
buie să susținem pe cea întrebuințată de cei de acasă,
cari vor ști mai bine cum li este numele. Pelroșenii de
azi nu mai e un sal liniștit de ciobani români, ci o Ame­
rică, o Babilonie întreagă. In locul căsuțelor de bârne de
brad, cu coperișele țuguiate de prăștilă, se ridică edificii
mari, moderne, case cu etaj între cari merită atențiune
mai ales pompoasa casă a societății de mine, unde este
clubul sau casina număroșilor funcționari. Pe stradele
negrijite și murdare, cu tot asfaltul așlerunt pe unele lo­
curi, mișună fel de fel de neamuri ca să târguie din pră­
văliile foarte dese marfa îmbiată, pe bani foarte scumpi,
de cătră neguțătorii ovrei, între cari mulți cu mutra curat
galitiană. Mai ales Dumineca înainte de amiaz este prin
piajă o îmbulzeală și un tărăboi infernal, încât nu-ti vine
să crezi că ești într’un târg de creștini, cari după munca
28G

grea de preste săptămână ar trebui să-și mai aducă

aminte și de sufletul lor și să meargă la sfânta biserică.
Rămâi apoi cu totul îngrozit de priveliștea ce ți-o înfăți-
șază această mulțime destrăbălată Dumineca după amiazi
când cu mic și mare, bărbați, femei și copii se adună pe
la crâșme cari neputându-i încăpea, se răvarsă pe stra­
dele îndesuile și împestrițate de tot felul de golani și be­
țivi cari se ceartă, cântă, zbiară și înjură de par că sunt
în iad, și nu arare ori ajunge la rând cuțitul sau revol­
verul ca să trimită pe ceea laltă lume pe câte un ne­
norocit. E lucru foarte dureros că mai nime nu se îngrijește
despre hrana sufletească a acestei mulțimi de mucitori, ci
sunt lăsați pradă patimilor și a agitatorilor socialiști, de
regulă Jidani speculanți, cari se folosesc de acest teren
bun de esploatat ca să-și facă trebșoarele și să-și umplă
buzunarele! Ce este mai dureros pentru noi e că printr’
această mulțime destrăbălată și poporul nostru s’a stricat
și a degenerat, devenind, cu prea puține escepțiuni, din
popor blând, cumpătat, viguros și cu minte, un popor
s|ricat, degenerat, plin de toate vițiile, risipitor și calic,
înstrăinat de biserică și pornit spre perire.
Pentru poporul nostru nu a adus nici un bine des­
coperirea atâtor comori în sânul pământului, pe care moși
de strămoșii lui l’au călcat păscându-și în pace turmele,
ncsupărați decât din când în când de Turcii răpitori, ale
căror năvăliri treceau ca și-o furtună, iar ci se scoboreau
iarăși din înfundăturile codrilor și î-și petreceau în liniște
viața monotonă dar tihnită. Acum însă năvălitorii moderni,
mult mai nesățioși ca cei vechi, nu numai scurmă în mă­
runtaiele pământului după prețiosul metal, după cărbunele
indispcnzabil omului modern, ci au cuprins în mare parte
și suprafața lui, prefăcând vechile sate românești în uimi­
toare așezări industriale. Societatea numită „Salgo-Tar-
jăni“ și în anii din urmă statul sau erarul, au cuprins
aproape tot leritorul satelor Petroșeni, Petrila și Livezeni
și au ridicat tot felul de instalații moderne de lipsă la es-
ploatarea cărbunelui foarte abundant în acest ținut.
Centrul acestei uriașe industrii miniere este comuna
Petroșeni, așezată într’un loc frumos pe malul stâng al
 287

Jiului unguresc. Spre miazăzi e aproape vama spre Ro­

mânia, prin admirabilul pas al Surducului, iar spre răsărit
se ridică falnic muntele Paring cu piscurile Cârja și Mân­
dra (2530 m).
Despre trecutul mai îndepărtat al acestei comune
pu(in se știe. Pre cum arată și numele s’a formal
prin emigrarea locuitorilor din Pclros în veacul al
XVlll-Iea. Se pare însă că și mai înainte a fost o mică
colonie în locul satului de azi, căci într’ o diplomă a
regelui Vladislav, din anul 1493 între posesiunile dăruite
lui Mihail Kendeffy este și Malee adecă Măleia, cum se
numește și azi valea ce curge prin Petroșani, care poale
se fi fost și pe atunci sat iar nu numai apă sau hotar de
moșie ’)• In conscripția din anul 1733 pe Jiul unguresc se pun
2 sate: Dsejul unguresc cu un preot și 12 familii și Dzij
Petrila cu 2 preoțiși 48 familii; iar în ceea din 1750 s’a
pus Zsil Petrila cu 300 suflete, fără preot, și Zsij Livedzen
adecă Livezenii de azi cu 160 suflete și un preot. Se
vede dară că Petroșenii pe vremea aceea nu exista, ori
se va fi linul de vre unul din cele două sate amintite,
Petrila și Livczeni. Conscripția din anul 1811, nu amin­
tește de loc satele de pe Jiu, dar sunt cuprinse aproape
toate cu numele de azi în ceea din 1818. Aci ocură și
Petroșenii cu 233 suflete; asemene și cătunele cari acum
sunt contopite cu Petroșenii, Măleia cu 58 si Dilja cu 89
suflete. In scrisoarea din anul 1810, adeseori citată, a
vicarului Țopa, se spune că în Petrila erau pe atunci
cinci biserici de lemn dar fără nici un preot stabil, pen-
trucă din lipsa porțiunii canonice nu avea cu ce se sus­
ținea și chiar dacă ar fi avut cu ce Irăi, nu era suferit
de poporul fanatizat din partea călugărilor și a preoților
neuni[i cari veniau din România. Astfel de preoți erau
unul numit Popa Gheorghe în Pelrila și fiul său Ion Mu-
rariu în Livezel sau Livezeni. Pe timpul acela scrie Țopa
că erau pe Jiu 15 sate toate lipsite de preoți unili.
In luptele urmate în anii următori, precum s’a arătat
într’alt loc, comuna Pelroșeni a trecut toată la neunire
așa încât în anul 1852 vicarul Moldovanu, care a trecut
') Evkonyv. tom. IV. p. 75—94
288

pe aici mergând dela Bărbă|enii de jos călră Băni[a și

Merișor, nici măcar ca filie nu o amintește. Dar în Bulla
*
pontificie „Aposlolicum Ministerium' din anul 1853, prin
care s’a înfiin[at dieceza Lugoșului, între parohiile dis-
membrale din dieceza Făgărașului e pusă și parohia Pe-
troșeni cu 219 suflete. Credem însă că a fost conziderată
între parohii numai ca o reminișcenfă vechie, căci de fapt
erau toii locuitorii neuniti, ceea ce se vede și de acolo
că în Șemalismul diecezii Lugoșului din anul 1858 nici
ca filie nu ocură. Dar dacă locuitorii băștinași, prin lăpă-
darea lor de credința noastră, au făcut cu neputin|ă ridi­
carea acelei comunități bisericești la rangul de parohie.
Pronia cerească a voit ca pe altă cale nunumai să se
întemeieze aci parohie, fără ca aceasta să ajungă centrul
și capul tuturor parohiilor unite de pe Jiu și a mai mul­
tora de dincoace de munte, de pe Streiu. Căci, începân-
du-se în anul 1868 esploatarea în măsură mai mare a
băilor de cărbuni, s’au așezat în Petroșeni ca lucrători
mulli Români greco-catolici de pe la Baia-mare, Roșia-
dc-munte și din alte părji, cari s’au rugat neîntrerupt să
li-se deie un preot localnic. Dorința li s’a și împlinit ia anul
1871 dânduli-se de preot actualul paroh și protopop M. On.
Ștefan Rădic, care cu zel neadurmit și cu sirguintâ de fier
a ridicat această parohie la o stare de înflorire cum pu­
ține parohii sunt în dieceza noastră.
Prin desvollarea uriașa a băilor de cărbuni și nu­
mărul credincioșilor noștri a crescut necontenit atât în
Petroșeni cât și în filiile Livezeni și Petrila. Numărul exact
al lor, ca și al tuturor locuitorilor acestor comune, nu se
poate ști fiindcă și numărul lucrătorilor variază. Numai
în Petroșeni sunt acuma aproape 13.000 locuitori între
cari Români gr.-cat. 1150 și gr.-or. 1500. In timpul din
urmă sfatul a început esploatarea în regie a băilor date
până acuma în arandă societăți „Salgo-Tarjâni’’ și a făcut
instali[ii grandioase. Aceasta va aduce cu sine iarăși în­
muierea lucrătorilor și prin urmare și a credincioșilor noștri
mai ales prin Ruteni gr.-cat.
Serviciul divin s’a [inul la început într’ o capelă
așezată într’o casă cedată spre acel scop din partea era-
 289

rului. In anul 1888 s’a zidit biserica pe un loc frumos,

dăruit tot de erar, și a costal 16,000 cor. aduna|i în parte
dela credincioși și al|i binefăcători și în parte împrumu­
tati dela cassa lucrătorilor, așa numită „bruderlade” și
plătiți în anii următori tot de cătră lucrători cari plătesc
câte 20 fileri pe lună la cassa bisericii. Sfințirea nouei
biserici o a săvârșit în toamna anului 1888 I. P. S. Sa
Dr. Victor Mihâlyi atunci Episcop al Lugoșului. In anul
1904 a zugrăvit iconostasul celebrul pictor bisericesc Octa-
vian Smigelschi și biserica a fost din nou sfințită de călră
P. S. Sa Episcopul Lugoșului Dr, Vasile Hossu.
Locuința preotului a fost la început într’o casă mai
mică a erarului, apoi s’a mutat într’ un edificiu frumos,
tot al erarului, situat nemijlocit lângă biserică. Acest edi­
ficiu în anul 1905 l’a răscumpărat cu 3000 cor. comuna
bisericească, ajungând astfel în posesiunea uneia dintre
cele mai frumoase case parohiali. Fiind parohul bătrân
și bolnăvicios și simtindu-se lipsa și a unui catehet pentru
pruncii cari umblă la liceul de stal și la alte școli, în anul
1908 a fost numit capelan CI. Dr. Nicolae Brânzeu, în
1910 On. loan Mâcseriu și în 1911 CI. Dr. Romul Mioc.
Școală gr.-cat. nu a fost în Pelroșeni nici când.
Pruncii umblă la școala de stal, și fetele la cea civilă și
elementară a călugăritelor franciscane. In anul 1907—8
s’a completai liceul de stal la 8 clase dându-se întâia
dată esamen de maturitate. Numărul elevilor gr.-cat. în
țoale clasele a fost 25, iar gr.-or. 55. Comunitatea gr.-or.
susține o școală elementară dar e într’ o stare desolală,
frecuentală abia de 34 elevi. Greco-orientalii încă au o
biserică mai nouă și frumoasă. In partea din sus a co­
munei mai stă încă și biserica cea vechie de lemn, care
însă abia se mai vede printre edificiile moderne, ca o
jalnică mărturie a vremilor vechi, când valea Jiului nu
era năpădită de atâta străinimel
Mai este în Petroșeni și o biserică mare rom.-cat.,
una reformată și una luterană și negreșit o sinagogă pentru
număroșii ovrei cari mijgue pe aici, ca în tot locul unde
e vorbă de a câștiga bani. Ba se poate zice că ei, mari

19
(290

și mici, au cel mai mare folos din loatâ munca uriașă a

miilor de bra[e.
48. POIENI (Pojeny) gara și p. u. Hațeg. Sătulei
ascuns înlr' o poiană frumoasă încunjurat de dealuri mari
și de codri deși. Locuitorii cultivă pomăritul în măsură mare
și [in vite bune. Afli printre ei tipuri frumoase de bărbați
și femei cari au port frumos și îngrijit. Deși e mic satul
e foarte vechiu. Se vede că strămoșii locuitorilor de azi
s’au așezat tare de mult în acest loc ascuns și greu de
apropiat, din cauza drumului pe care dacă l ai făcut o
dată cu greu î-ji vine pofta să-l mai face a doua oară.
In anul 1360 Pojeny era moșia Ancăi Szeretsen
văduva lui Mardsinai Gâspăr') și dela dânsa va fi trecut
la urmașii ei Ștefan și Sandrin cari îl aveau în anul 14382).
Dela acesta familie stânsă cu totul, a trecut prin donajiune
regească la puternicii Kendeffy — ești, cum arată două do­
cumente din anii 1496 și 1519’). In conscripția din anul
1733 nu ocură, dar în cea din 1750 e pus sub numele
Pojenele cu 80 suflete și biserică. In anul 1900 avea 285
locuitori, toți români-uniti.
Preot local nu a avut nici când ci a fost totdeauna
filie la Zăicani până în anul 1902 când s a trecut la Șlei
de care e mai aproape. Biserica e vechie și aproape
în ruină.
49. PONOR (Ponor), gara Livadia p. u. Pui. Sat mic
și vechiu așezat la poalele unui deal pe malul drept al
Slreiului. De aici se trag familiile nobile Ponori și Torok.
Acești din urmă se scriiau în vechime Thewrewk, scriere
păstrată și azi la un ram al familiei. In 1453 și Ponorul
se ținea de cetatea Deva a lui loan Huniade. Mai târziu
s’a dăruit altor familii nobile. In 1479 jumătatea fost dat
unor erezi ai lui Barbă (poale Bărbat din Râu-Bărbat
In 1496 împreună cu alte sale a fost donat din nou și
Ponorul familiei Kendeffy din Râu-de-mori, dar pentru
jumătatea comunei au contrazis Stroia, Petru, loan, Voina,
Voicu, Dănilă și Roman de Ponor cari după nume se
') Boythe 1. cit.
:) Kirăndulâs p. 17—18.
3) Transilvania 1874 p. 31 și 109—10.
9 Transilv. 1873 p. 292.
 291

vede că au fost nobili români, și vor fi avut drept vechiu

la posesiunea acelei jumătă|i de sat, căci altcum nu ar
fi avut curajul a se opune puternicei familii Kendeffy.
Dintre familiile nobile din Ponor, Ponori și Torok') sau
Tewrewk s’au ridicat mul|i barba|i, cari au avut role însăm-
nate în viata publică a comitatului Huneadoarei- Mai sunt
însă și țărani români cu numele Turic sau mai modern Torok.
Din această comună se trage și distinsul medic din Viena
Dl. Dr. losif Turcu. In conscripția din anul 1733 Ponorul se
însamnă ca sat curat românesc cu 31 familii, preot și
biserică; lot așa și la 1750 cu 160 suflete. De atunci s’a
sporit foarte puțin numărul locuitorilor, căci în 1900 avea
numai 525 locuitori între cari 480 gr.-cat. și vre-o că[iva
greco-orientali veni|i poale din comunele vecine.
Biserică au avut din vechime una de lemn în mij­
locul satului, dar la anul 1769 voind a zidi o biserică
nouă, familia Torok pentru locul din sat le-a dat în schimb
altul afară din sat pe o culme. Aci au zidit în acel an
biserica de piatră care stă și acum. Casă parohială
nu este.
Preoții. In 1733 Popa Dumitru; în 1773 slujea aci
Popa Zinovie dela Livadia. Satul ar fi rămas multă vreme
fără preot, căci tradiția spune că pe la anul 1795 un pro­
prietar din Ponor cu numele Barna Jânos a întâlnit în Ha[eg
pe un popă anumit Rusu Tirian sau Chirian și I au îndem­
nat să meargă preot la Ponor și aceasta s’a învoit dacă
îi va da ceva porțiune canonică, ceea ce Barna J. a și
făcut și de atunci au putut avea iară preot localnic. Până
când va fi trăit preotul Rusu Chirian nu se șlie. In anul
1811 era preot Rusu Rusu. Acesta a voit să meargă la
mănăstirea Prislop și în locul lui a fost numit Nicolae
German, dar a rămas capelan în Hațeg și popa Rusu a
stat mai departe în Ponor unde se află și în anul 1838.
In anul 1836 fu hirotonit preot Paul Chirian care poate
că a servit întâi ca ajutor lângă bătrânul preot Rusu, apoi
singur până la moartea sa întâmplată în anul anul 1867
când i-a urmat actualul paroh Lazăr Chirian,
') Unii membrii ai acestei familii se numeau mai de mult și
Petricu (C. Papfalvi, in foita Observatorului din anul 1880 Nn 1—8'.

19*
292

Școală au avui până în 1885 în local linul în arândă.

Plala dascălului era 70 fl. Acum au școală de stat.
50. PUI (Puj), gara și poșta în loc. Norocul și în­
tâmplarea au făcut ca acest mic sal să se ridice preste
șalele din prejur, prin aceea că aci s’a așezai judecătoria
și prolopretura unui cerc. Altcum e un sat mic și sărac,
slrătăiat de un năvalnic râu de munte și pre lângă căsu­
țele smerite ale Românilor, împodobit cu câteva zidiri mai
nouă pe lângă unele locuințe nemesești mai vechi încun-
jurate de grădini estinse. Românii din Pui au fost iobagi
ai câtorva familii nobile între cari mai de frunte și mai
vechie a fost familia Pui, română după cum arată nu­
mele, dar poate încă pe timpul reformatiunii trecută de
lot la Unguri. Descendenlii acestei familii susțin că ar fi
fost nobilitală la anul 14-12. In anul 1496 un Andreas Puj
a fost martor la o cuprindere de moșie '). Deși calvinită
această familie, lotuși s’a arătat adeseori binevoitoare bise­
ricii noastre, lângă care era și mormântul ei despre ce
adeverește încă o frântură de lespede de piatră sepul-
crală, pe care e scris numele unui membru răpausat al
acestei familii. Un Gașpar Pui a renovat biserica româ­
nească din Pui la anul 1661, iar despre un alt Pui se
zice că ar fi luat parte la actul unirii din 1700, ceea ce
dacă ar fi adevărat ar arăta că pe aceea vreme măcar
o parte a familiei se {inea de română. In anul 1733 erau
în Pui 60 familii ceea ce arată că era unul din cele mai
mari sale din acel linul, dar erau și locuitori de alt neam,
probapil câteva familii de nobili maghiari. Tot cam atâta
credincioși gr.-cat erau și în 1750, adecă 300 suflete. In
1900 avea 886 locuitori, între cari 538 români-uni[i și
83 neuni|i.
Biserica din Pui este foarte vechie. Pe o grindă ce
s’a păstrat până la anul 1873, când prin renovarea bise­
ricii din negrijă și nepricepere s’a nimicit, era scris că
biserica s’a renovat prin Gașpar Pui la anul 1661 : „Tem-
pore amplissimi principis loannis Kemeny renovatum lem-
plum per Gasparum Puj deeadem el consortem suam Su-
sanam Borbatvizi de eadem ad laudem Dei Patris et Filii sui
') Transilv. 187-4 p. 31.
 293

Domini Noștri Jesu Christi una cum Spirilu Sancto In

anul 1755 biserica s’a zugrăvit cu chieltuială lui lanăș
Puj, dar in rezbelul turcesc a fost arsă și icoanele de pe
iconostas sfărâmate. După rezbel biserica s’a reparat din
nou, turnul s’a mai ridicat iar părefii afuma|i s au văruit.
Așa sunt și azi. Casă parohială este mai nouă din anul 1898.
Preo[i în 1733 erau trei: lanăș, Gheorghe și Radul;
1765—1780 lanăș după care a urmat Popa Damaschin
ucis de Turci în 1788; în 1805 Popa Mihai. După el nu
se știe cine a mai urmat până pe timpul episcopului Lc-
menyi care a hirotonit pe un cantor cu putină carte cu
numele Mihai Păluj, care și-a câștigat pu|ină pregătire la
preo[ie la mănăstirea Prislop și a răpausat în anul 1873.
I-a urmat Petru Pop 1874—1893 și de atunci loan Bocăniciu.
Școală s’a încercat a se înființa în anul 1852 îm­
preună cu comuna Galați, dar numai pe la anul 1860 s’a
deschis școala într'o casă luată în arândă și cu plata
dascălului: 25 cr. și 10 cupe de bucate dela toată casa.
Dascăli nu se știe cine au fost, dar pro lângă o astfel de
plată putem crede că nu vor fi avut nu știu ce lumină­
tori de treabă- La 1874 s’a înființat școală de stat.
51. RĂCH1TOVA (Reketyefalva), gara și poșta Ha[eg.
Este cel mai mare și unul din cele mai vechi sate din
acest [inul. Locuințele sărăcăcioase ale locuitorilor Răchi-
tovei, sunt ascunse și înfundate în mai multe văi străjuite
de coaste prăpăstioase, ori împrăștiate pe dealuri prin­
tre pomi deși și tufari de măstacăn. Iar o parte a
satului a trecut dealurile până dincolo de Lunca-Cernii
în Negoi, unde urmele unei vechi mănăstiri arată că și
aici sunt așezati acești trudiți munteni din cele mai vechi
timpuri. Fiind acest sat aproape de Măstacăn și de alte
sale de pe râul Cerna, în vremile vechi a fost proprieta­
tea acelorași stăpâni, adecă a chinezilor Mușina sau Mur-
sina și Morsina din Denșuș. Slângându-se acel neam de
chinezi, Răchilova a trecut la familia Csermenyi prin căsă­
toria lui Mihail Cs. cu Catarina Marsinai pe la anul 1665.
Această familie încă s’a slâns, precum spune tradiției, în
urma unui blăstăm căzut asupra ei pentru încercarea de
') Șemalismul a. 1903 după Moldovan p. 77.
291

a răpi moșia Mănăstirii clin Negoi, precum se va arătă

mai jos. Cel din urmă vlăstar al acelei familii s a stâns
pe la sfârșitul veacului al XVII-lea, cum spunea o în-
scripfie aflată în biserica cea vechie:
0
Mors
Quam amara est memoria
Tua.
Hic jacel generosus
Dom. Sigismund
Csermenyi de Rekelye-
falva obiit die
2 Januarii Anno
1693 vitae suae 63.
Moșia familiei stânse a trecut la mai multe rudenii,
cari pe încetul au risipit toată averea străcurală în mânile
Românilor. Numai puține urme de ziduri vechi mai amin­
tesc existin|a nemeșilor în acest sat. Astăzi străin mai e
numai notarul și Jidanul cu birtul său, care otrăvește su­
fletul și trupul acestui sărman popor dedat beției și des-
frâului, cari rod mai tare Ia rădăcina exislinței lui decât
a putut’o făce robia de veacuri a iobăgiei. In vremile grele
ale năvălirilor turcești nici acest sat ascuns nu va fi fost
scutit de prădăciunile acestor fioroși păgâni. Dovadă este
rămăși[a unui vechiu și puternic turn ce mai stă și azi,
pe un deal în partea sudică a comunei, care credem că
a fost un turn de pază, de veghie, și corăspundea celui
de pe Orlea, lângă Subcetate, dela care primea înștinfare
prin anumite semne la timp de primejdie. In anul 1700
și acest sat va fi urmat soartea celoralalte din acest ținut
trecând la unire, tulburată pe timpul răzvrătitorului Visar-
con, căci în 1733 e pus numai cu 40 familii, 1 biserică,
2 preofi uniți și unul neunit și bigam. Se vede că indul­
gența bisericii neunite față de astfel de preoți păcătoși îl
va fi ademenit și pe acest nemernici In 1750 avea 240
suflete dar nici un preot. In 1811 numărul locuitorilor era
încă lot mic, 524 dar cu timpul s’a sporit foarte tare, așa
încât la anul 1900 avea 1896 locuitori între cari 1884
Români, toți uniți și când scriem aceste șire numărul
 295

locuitorilor Răchitovii trece preste 2000, fiind unul dintre

pu[inele sate cari în tot anul arăta spor mai mare.
Poporul în mare parte e sărac și trăiește cu amar
din economia de vite, din cultivarea poamelor și din
„topor“ cum zic ei, adecă din pădurii la care mers de­
parte, căci în jurul satului toporul fără milă a pustiit pă­
durile încât în curând nu vor avea nici muguri sau frun­
zări la capre, nice să-și facă măcar câte o colibă 1 Biserica
răchilovenilor, precum arată inscrip|ia citată mai sus, a
fost foarte vechie, poate de prin veacul al XVI-lca sau
XVII-lea. Dar devenind în timpul din urmă de tot prea
mică pentru atâta popor, în anul 1888 s’a zidit alta mare
și frumoasă și s’a consacrat în 1901 de cătră Episcopul
Dr. Demetriu Radu. Biserica cea vechie s’a dărâmai de
tot și numai niște cruci plecate cătră pământ arată unde
s’au închinat strămoșii acestui popor sute de ani I Am
amintit mai sus că o parte a satului se estinde dincolo
de Lunca-Cernii în locul numit Negoiul Răchitovii. Aici
suni unii și cu locuin|e statornice, dar cei mai mul[i vin
numai vara la făcut de fân și spre primăvară să-1 mance
cu vilele, fiind foarle greu de transportai în sat. Aici în
Negoi a văzul vicarul Moldovanu la anul 1852 urmele
unei vechi mănăstiri, întemeiată poale de același Nicodim
care a întemeiat și mănăstirea Prislopului. Neobositul
vicar a descris cu deamăruntul și a desămnat locul unde
a fost mănăstirea, situată într’ o poiană frumoasă străbă­
tută de un părăuaș care învârtea mereu și ciutura unei
mori. Astăzi însă aproape nimic nu mai arată locul vechii
mănăstiri și numai o toacă de fier, aflată de cătră un
prunc la anul 1894, mai păstrează amintirea vechiului
lăcaș, pustiit de lăcomia unei familii stânsă și ea apoi,
lovită de blăslămul căzut asupre ei prin aceea faptă
nelegiuită.
Spune adecă tradijiunea, însămnală tot de cătră
vicarul Moldovanu în protocolul său '), că o Doamna no­
bilă din Răchitova cu numele Cscrmenyi sau Csermenyi-
oaie a voit să cuprindă pământul mănăstirii, dar îi sta in
cale un călugăr evlavios care trăia acolo și avea mare
') Pag. 151, reprodusa și in Șemalismul a. 1903
29G

cinste la popor, în pomenirea căruia a rămas până azi

sub numirea de „Sfântul”. Ca să se scape de el. Dna.
Csermenyi pe cale ascunsă a făcut o pogace (turlă, cocă)
și a pus în ea otravă, apoi o chiemat la sine pe Sfântul
și i-a dat pogacea să o mânce. Insă Sfântul nu o a mân­
cat ci o a dus acasă, și tocmai atuncia erau la vânătoare
în părțile mănăstirii doi feciori ai dânsei, și obosindu-se s'au
abătut pe la mănăstire și fiind flămânzi au cerut ceva de
mâncare, iar Sfântul le-a dat pogacea otrăvită primită
dela mama lor și astfel s au otrăvit, și unul a murit pe
drum cătră casă, iară celalalt acasă în brafele mamei sale-
Așa a pedepsit Dumnezeu gândul cel rău al Csermenyi-
oaei, că i-a stâns odrazlele și neamul pe vecie ') I
Dar de aci a urmat și peirea totală a mănăstirii.
Căci pierderea tragică a feciorilor ei a înlărîtat și mai
tare pe Csermenyioaie și a trimis oameni asupra Sfântului
ca să-l omoare și să cuprindă mănăstirea. Acei oameni
l’au aflat pe Sfântul Ia o casă ce o avea mănăstirea
între Răchitova și Ableu, și au năvălit asupra lui, dar el
a scăpat presie deal și nu sa mai oprit până la mănăs-,
tirea Tismana în România, de care mănăstire se vede că
atârna ca și Prislopul dela Silivaș și cea din Negoi. Cu
depărtarea călugărului s’a pustiit și mănăstirea asupra
căreia î-și va fi vărsat veninul răzbunării Dna. Csermenyi.
Dar și pe ea o-a ajuns mânia lui Dumnezeu, căci s’a
pustiit cu lot neamul ci din Răchitova și acum numai
pu[ine ruine mai arată locul unde au stat curiile ei
cele bogate I
Cât adevăr se cuprinde în această altcum intere­
santă tradiție poporală, din lipsa altor documente istorice
nu putem ști. Probabil însă ca Doamna această va fi fost
văduva celui din urmă Csermenyi, a lui Sigismund ră-
pausat la anul 1693, iară cazul povestit mai sus se va
fi întâmplat pe la începutul veacului al XVIII-lea. Ori
când va fi fost însă e foarte dureros că a dispărut și
această mănăstire care pentru poporul din Negoi și Lunca-
‘) Povestea cu pogacea otrăvită se aduce în legătură și cu o
doamnă văduvă din familia Kendeffy. care tot așa a pălif-o voind să
scape de un călugăr dela mănăstirea dela Col[iu ; ba este cunoscută
și în alte păr[i ale Ardealului. (C. Papfalvi 1. cit.).
 297

Cernii, atât de îndepărtat de lume, ar fi fost un adevărat

izvor de lumină și de mântuire sufletească.
Casa parohială s’a edificat din lemn la anul 1897, și e
frumoasă și vrednică de menirea ei. Biserica are o pădure
de fag în preț de vre-o 5—6.000 cor.
Preoții cei mai vechi cari se știu ai Răchitovei sunt
cei din anul 1733, adecă Petru și Daniil când mai era și
unul cu numele losif bigam și neunit. Inlr’ o scrisoare
îndreptată în anul 1805 din partea mai multor preofi din
Țara Hațegului cătră episcopul Bob se amintesc în Răchi-
tova doi preoți, Gheorghe și Zachei. Se zice în scrisoare
că doi feciori ai lui Popa Gheorghe cu numele Zaharie
și Izdrăilă cu losif a lui Popa Zachei și cu unul din
Fărcădinul-de-sus cu numele Ștefan, au trecut preste tara
românească în jara turcească la Dii (Din sau Vidin, unde
erau obicinuiti Românii din timpurile cele mai vechi să
caute preoția!)1) și acolo s’au preoțit cu bani și reîntor-
cându-se înapoi nunumai slujesc fără blagoslovenia Exe-
lenfiei Sale, a episcopului Bob, ci și fac tulburări în popor
îndemnându-1 să treacă la neunire. Se roagă dară ca pe
aceia să-i oprească de la ori ce slujbă bisericească, căci
altcum se vor afla și alfii cari vor umblă să se popească
în țări străine ca și aceia. Pe dosul rugării e scrisă, după
obiceiul deatunci.rezolutiaepiscopului deurmătorul cuprins:
„De vreme ce este poruncă împărătească ca cei ce se zic a fi
popi|i peste hotar nici de cum la slujbă»să nu să primească.
Noi fără rânduială împărătească prin crăescul gubernium
dată nui putem primi pre unii ca aceia, cari sânt în Jara
turcească sau românească preoțiți, cu atâta mai vârtos,
că nici să știe popiți sânt au ba, că cărți de popie pot
cumpăra pre bani dela logofeți precum multi au făcut și
s’au numit popi măcar că nau fost popi, ba tocmai de
ar fi popi[i după pravilie sânt opriti de slujbe și arhiereu
care iau popit, și cei ce sau popit, trebue dară socotiti
ca oameni de rând, nici trebue norodul să creadă că
') Vezi Dobrescu : Întemeierea Mitropoliilor. București 190G p.
13 : „Românii din necesitate, neavând episcopii lor, mergeau prin sec).
VIII—XlV-Iea la episcopii bulgari din stânga Dunării mai ales la Vidin
(Din 1) cari le sfinleau preo(i ori și câte un Vlădică- Această datină
s'a păstrat și mai târziu când era în jara românească ierarhie constituită".
208

sâni popi, nici să se slujască cu ei, că sânt lupi răpitori,

și fără dar, și înșălători. Blaj 23 Ianuarie 1805. Vlădica
loan m. p.“ Aceste documente aruncă a lumină foarte tristă
asupra caracterului celor doi preoți din Răchitova, cari
încercau să-și vâre feciorii pe căi lăturalnice în tagma
preo[ască. Se înțelege însă că după rezoluția de mai sus
feciorii lor au rămas, ceea ce trebuia să fie, oameni de
rând, proști, sau poate că se vor fi dus într’ alte părți ca
preo[i neuniti, deoarece în șirul preoților noștri din acest
tinut, în anii următoii nu-i mai aflăm. Popa Zachei a
murit în anul 1824 iar Popa Gheorghe în 1826. A urmat
Petru Pădureanu 1826—1851 ; Matei Popovici 1851—1856.
To|i aceștia se zice că au învătal popia la mănăstirea
Prislopului. In anii 1856—1860 au administrat parohia
preo[ii Eftimiu Alărescu din Vălioara și Gheorghe Stoica
din Ciula-mare. In 1860 fu hirotonit preot Demelriu Dariu
care a răpausal în 1866 când i-a urmat Sofroriie
Olteanu, prin stăruinja și zelul căruia s’a zidit biserica,
CcTJă'părohială și școala. Răpausând și dânsul în luna
Decembre a anului 1911 parohia a fost administrată prin
preotul Petru Stoica din Ciula-mare până în Septembre
1912, când fu numit Alexandru Ghelner.
Școală s’a deschis în Răchitova mai întâi la anul
1857 și s’a mutat dintr’ un loc într’ altul prin căși luate
în arândă, mici și necorăspunzătoare. In 1876 s’a zidit
școală proprie din lemn iar în 1900 s’a ridicat una din
cele mai frumoasă școli din acest tinut, însă numai pentru
un învățător deși prunci obligați de școală ar fi preste
300, pentru a căror cuprindere ar trebui o școală cu 4—5
învățători sau mai bine 4—5 școale în diferite puncte ale
comunei împrăștiate. Dar poporul sărac nu va putea face
nici când acest lucru, și astfel mai curând ori mai târziu
va veni statul să facă școli când noi vom pierde-o și pe
cea una ce o avem. învățătorul cel dintâi a fost loan Dragota
absolvent al preparandiei din Hațeg, în anii 1857—1876.
Nestor Orza cu diplomă de învățător, 1880—1887 și Pompei
Dariu absolvent al preparandiei din Oradea-marc, din
1888 ca unul dintre cei mai buni învățători. Plata învăță­
torului a fost până Ia anul 1893, 200 fl. la an; atunci s’a
 29!)

ridicat la 600 cor. iar în 1908 prin ajutor de stat la

1000 cor.
52. RÂU-ALB (Feherviz), gara și poșta în Băiești.
Precum arată un document din anul 1398 Râul-alb a fost
unul dintre cele mai vechi chinezate românești din Țara
Hațegului. Numele credem că și l a luat dela apa ce curge
prin marginea salului vuind printre bolovanii mari și pu­
rurea albă de spuma ce o face în grabnica ei scurgere
călră Slreiu, în care se varsă din jos de salul Băiești. Din
Râu sau Râul-alb au făcut Ungurii Feherviz și nu din
potrivă precum afirmă dl. Teglâs G., care condus de fan­
tasma șovinismului susține ca Râul-alb ar fi fost unul
dintre cele dintâi popasuri ale Ungurilor cuceritori în acest
ținui, și numai dupăce s’au pustiit ei au dobândit chinezii
români dela loan Huniade Feherviz-ul unguresc, pe care
apoi l’au botezat pe românește Râu-alb').
In contra acestei aiurări șovinisle stă adevărul răză-
mat pe un foarte important document din anul 1398,
amintit deja la parohia Hațeg5). Acest document, pe care
dl. Teglâs nu l’a cunoscut sau nu a voit să-l cunoască,
arată curat că chinezii români erau stăpâni în Râu-alb
cu mult mai înainte de loan Huniade și donaliunilc făcute
de acesta sau de regele Ladislau, vor fi fost numai în­
tărirea privilegiilor vechi sau donațiune parțială, știut fiind
că într’o comună erau mai mulți chinezi sau nobili pro­
prietari și astfel dobândirea sau pierderea de moșie din
partea unora nu atingea pe ceialalți. Vechile chinezate
s’au schimbai și aici, ca în multe alte locuri, în noui
titulaturi și drepturi nobilitare. Astfel se amintesc la anul
1495 ca martori (cometanei) la o introducere în posesiune
a unor nobili din Râușor: Ștefan, Mihail, David, Radul,
Nan, Lascu și Stoica de Fejerviz"). Toți aceștia, precum
arată numele, erau români dar nu mai mult chinezi de
Râu-alb ci nobili, nemeși de Fejerviz. Deci Ungurii de
astăzi maghiarizând numele de persoane și de localități,
nu fac decât imilează pe străbunii lor. Poftească numai!
') Kfilauz p. 191.
’) Vezi mai sus p- 217.
’) Transilv. a- 1874 p. 31.
300

Dar fie siguri că precum Fejervizul lor n a făcut timp de

500 de ani, ca valea Râu-lui-alb să curgă dela Streiu cătră
vârful Rătezatului, așa nu va face nici în alti 500 de ani
viitori ca Românii din Râu-alb să se facă ungurii Vor fi
poate și în viitor oameni slabi de ânger, cari vor face
dela biserica noastră câ[iva pași cătră cea calvină, cum
au făcut și alti nemeși pe timpul grelei persecuții a cal-
vinismului, dar prin aceea numai se va curăji a noastră
de putregai I Din vechile familii nemeșești au mai rămas,
familia Herta, trecută în șirul oamenilor de rând, și Badea
parte țărani români, parte proprietari mai mari dar cu
totul maghiarizati. Pe timpul lui Apafi se mai scriau Badja
azi însă î-și zic Bâgya.
Comuna aceasta care a fost de sigur tulburată mult
din partea reformatilor, cari aici și-au zidit și o biserică
și în timpul din urmă au și preot care'propovăduesle în­
vățăturile lui Calvin la cei 2—3 credincioși ce îi are, nu
a fost scutită de zguduiri nici în luptele dintre frați ale
veacului al XVIIl-lea. Căci precând în 1733 e pusă cu
26 familii și doi preoți uniti, în conscripțiile următoare
lipsește, sămn că trecuse la neunire și numai pe la în­
ceputul veacului al XlX-lea se va fi întors iară, căci în
1811 e parohie unită cu 264 suflete și cu preot. In 1900
avea 366 locuitori din cari 350 români-uniti.
Biserica este tare vechie, cu ziduri foarte groase dar
scundă și așezată în pământ și, lucru rar de tot, la ico­
nostas are numai două uși sau dveri. Turnul în anul 1906
a fost lovit de Irăznel și aproape ruinat; a fost apoi re­
parat, înăl[at și acoperit cu table de tinichea albă încât
acum dominează întreg tinuiul. Casa parohială e bună,
de piatră, zidită în anul 1897.
Preoli în 1733 erau doi, Popa Mihai și Popa Bol-
dizsar Herja. Dela acesta au rămas două scrisori lungi
din anii 1734 și 1738 scrise cu cirile pe marginea din
jos a unei Biblii, căreia îi lipsește titula, dar cred că e
cea a Iui Șerban Vodă din anul 1688. In cea dintâi spune
cum a cumpărat el biblia cu soră sa Herja Cătu|a și face
dispozijii asupra sor[ii acele cărți după moartea cumpără-
 301

lorilor. Cea de a doua cuprinde testamentul său '). Tot

acest preot Boldizsar a subscris, ca om nemeș, și adresa
omagială din 1741. După moartea acestor doi preofi se
vede că Râu-alb nu a mai avut multă vreme preot local­
nic, căci în anul 1773 slujea aci Popa Islvan din Sălașul-
de-sus ’). înainte de 1800 se mai amintește un Popa Pavel,
iar în 1805 a fost hirotonit pentru acest sat losif Laslo
cleric absolut. Acesta prin anii 1808—9 a fost și admini­
strator al vicariatului Hațegului, fiind pe atunci vicarul
Țopa dus pe Ia Strigon unde era în curgere procesul lui,
despre care s’a scris într' alt loc. I. Laslo a răpausat în
anul 1821. l-a urmat Solomon Roboi și lanăș Cornea
adm. din Măjești 1827—1832 ; Nicolae Popovici 1832—1838;
Nicolae Ăndreșan 1838—1870; Luca Lupescu 1871—1878;
Andronic Nandra adm. din Băieș'i 1878—1883; Petru.
Ciachi 1883—1896; Aron Mihaescu 1896—1902; losif
Stupinean 1903—1908 și Gheorghe Nicola din 1908.
Școală s’a deschis încă în anul 1853 și în același
an s’a tinut esamen cu 16, prunci. Fiind aici și câteva
familii de grăniteri s’a înființat mai târziu școală grăni-
tărească prefăcută apoi, ca toate celelalte, în școală co­
munală. Aci umblă și pruncii din Vaidei și Coroiești.
Carte românească putină se mai învață de câțiva ani în
coace, decând a fost impus un învățător renegat care și-a
părăsit și legea și numele românesc!
53. RÂU-BÂRBAT (Borbâlviz), gara și poșta în Pui.
Foarte vechiu chinezat român răzămat pe coastele unei
ramuri a Rălezatului. Numele și-l va fi luat dela vre-un
chinez stăpân aci cu numele Bărbat. In vechime se nu­
mea și Bărbătești'), dar în documentele cele mai vechi
vine sub numele de Râu-Bărbat pe ungurește Borbât și
Borbâlviz. In anul 1404 se amintește un Barb sin Leel
(Leul?) de Borbatvize*); poate tot acesta e Leel care Ia
anul 1411 a stat înaintea judecății scaunului chinezilor
români ai districtului Hațeg cu protopopul Dobrota tot din
') Vezi anexa: D—10-
*) Vezi Șpecificalia citată.
a) Transilvania 1874 p. 31.
*) Transilvania 1872 p. 183.
302

Râu-Bărbat (Burbadwize ’)• Chinezii români din Râu-Bărbat

se mai amintesc și în documente de mai târziu, așa unul
Barbă sau Barbulaanul 1482 și Radul la anul 1517
*).Dinunele
documente vechi publicate de Dl. lorga ’) știm că niște Familii
nobile din Râu-Bărbat cu numele Bărbat și Buda prin
veacul al XVll-lea și al XVlII-lea aveau o moșie Ia Ju-
pânești în Oltenia. Familia Bărbat s’a stâns cu totul, iar
Buda s’a prefăcut în Budai și, ca și alte familii din Râu-
Bărbat, s’au maghiarizat și calvinii. Acești pu|ini unguri
calvini au și acum biserică și preot calvinesc. Deși putini
dar fiind mai bogati și cu puterea în mână, calvinii per­
secutau aspru pe Români cari de groaza nemeșilor de
multe ori trebuiau să ia lumea în cap, cum spune vicarul
Moldovanu care la anul 1852 a aflat aci numai 24 familii
și 101 suflete române, precând în conscripția din 1733 se
zice că erau 52 familii iar în 1818 erau 200 suflete. Și de
atunci pujin a crescut numărul credincioșilor noștri, căci
în 1900 erau 225 gr.-cat. și 114 alte neamuri.
Biserica e foarte vechie și se zice că în vremile
vechi se slujea în ea și pentru Românii iobagi și pentru
Domnii nemeși, poale ca în Galafi și Clopoliva. In ultima
năvălire a turcilor și această biserică a fost arsă și pră­
dată și iar s’a reparat, dar în anul 1813 în Sâmbăta Paș­
tilor s’a aprins salul și a ars toi și biserica de au rămas
numai părejii. încă în acel an au reslaural-o și acoperit
din nou și mai pe urmă s’a reînoit Ia anul 1885- Casa
parohială e vechie din 1827.
Preofi în anul 1733 erau doi: lanăș și Fenicul (?);
Avram 1769; Popa Petru a fost prins de Turci în 1788
împreună cu mai multi credincioși. Preotul a fost lărâl
până la Dealu-Babi și acolo omorîl iar ceialalti creștini
duși în robie. Popa Gheorghe 1795; Pavel Sora mort în
1853; Ștefan Sora 1847—1892 și iDrăghici Alic .din-f892.
Școală a fost din anul 1858, dar în 1861 s’a făcut
școală ungurească și în 1879 școală de stat la care umblă
și pruncii din filiile Hobita și Uricu.
*rT6H. lars- Evk. II. 22-2-1.
-) Țransilv. 1873 p. 292. 187-1 p. 97.
1) Șiudii și doc. XII- p- XXVIII, și 219 ss-
 303

RÂU-DE-MORI-SUSENI (Malomviz), gara și p. u.

Cămeșii- Cuibul străvechiu al vestitei și puternicei fami­
lii Kendeffy, care de aici stăpânea partea cea mai mare
a Rătezatului și toată valea Jiului- Cele două cătune ale
satului Râu-de-mori, sau de moare cum îi zice poporul,
și Susenii se întind la poalele munților pe marlurile unui
râu numit Râușorul, poate fiind că c cu mult mai mic
decât Râul-mare care curge de ceea parte pe la Ostrovel-
Gureni. Locul e dintre cele mai frumoase și plăcute.
Străjuit de munții puternici la sud și apărat de un șir de
dealuri la nord, satul e cu totul scutit de vânturile furi­
oase atât de neplăcute în Țara H.tegului, și are o climă
foarte domoală și priincioasă pomilor, de cari se și află
în măsură foarte mare, mai ales meri și nuci ba chiar și
castani nobili, de mărime uriașă, plantati se zice de călu­
gării palotini, cari ar fi avut aici mănăstire înainte de re-
formatiune- In sat, pe malul drept al râului, se văd ur­
mele unei cur[i vechi și mai ales zidurile unei bisericuțe
s au păstrai foarte bine. Aci a fost vatra, celei mai vechi
și mai puternice familii de chinezi apoi nobili români din
acest jinut cu numele Cânda sau Cândea apoi Kende și
Kendeffy (Kende filius), despre care ne vorbesc multe do­
cumente din timpurile vechi. In anul 1404 regele Sigis-
mund dăruește (litulo novae donationis) lui loan și Kende
fii lui Kende de Malomviz posesiunea Nuxora, adecă
Nucșoara de azi, despre care din alte documente se știe
că a fost chinezat românesc ')• In acest document Kende
se întitulează și de Plomenycze adecă de Plumâneasa
care nume în cancelaria maghiarizătoare a lui loan
Huniade s’a schimbat în Tudofalva’). La ce localitate
de astăzi ar corăspunde această numire nu se ș'ie.
In anul 1439 loan numit Kende de Malomviz și fiii
săi Ladislau (Vlad), Kendris și Nicolae, apoi Kende fiul
altui Kende to|i nobili români (nobilium ut dicilur Valla-
chorum nostrorum) capătă dela regele Albert nouă litere
donationali, în locul celor pierdute prin invaziunea Tur­
*) Transilvania 1872 p. 183; Szinte Găbor: Kolczvăr în Hunyad-
megyei lori, cs rcg. tărs. cvkonyve a 1891 ji 1892 pag. 69 ss.
*) Szinte G- 1. cit.
304

cilor întâmplată în anul precedent, despre mai multe po­

sesiuni ')■ Tot în acel an li se încredin[ază celor trei fe­
ciori ai lui loan Kende conservarea unui pod din apro­
pierea Por[ii-de-fier. Podul avea oare care însămnătale
fiindcă peste el trecea drumul pe care se transporta sarea
dela Ocna-Sibiiului cătră Bănatul Timișan. Pentru con­
servarea podului aveau să primească pe an 5000 grunzi
de sare 0- Această donafiune a fost reînoită și de cătră
eroul loan Huniade, iar la anul 1453 de cătră regele La-
dislau. Donafiuni însămnate o mai primit această familie
și în anii următori așa încât ajunseseră sub stăpânirea ei
foarte multe sate din Țara Ha[egului, și cu toate că s’a îm­
părțit în mai multe ramuri astăzi încă tot Kendeffy — eștii sunt
cei mai mari proprietari în comitatul Huneadoarei, având mai
multe zeci de mii de jugere în munfii Rătezatului, cu
codrii uriași de brad și teritor minunat de vânat de urși
și capre negre.
Dar în Râu-de-mori nu mai locuește nime din familia
Kendeffy. Străvechiul cuib al acestei renumite familii,
minunata Cetate a Coifului zace în ruine. Cetatea a fost
zidită pe un coif de stâncă, de unde î-și va fi luat și nu­
mele, și de pe zidurile ei ni se înfătișază una dintre cele
mai încântătoare priveliști asupra Țării Hațegului- Pre
lângă poziția ei aproape inaccesibilă, cetatea s’a făcut și
mai puternică prin zidurile înalte cu cari era încunjurată
și prin cele trei turnuri înalte cari o apărau, așa încât e
de crezut că doară nici o dată nu a fost luată cu puterea
de dujmani, și nu atât arma dujmană ci mai mult negrija
stăpânilor au dat peirei această lugubră mărturie a vre-
milor trecute. Când s’a zidit această cetate nu se știe,
dar dupăce în documentele dinainte de epoca lui loan
Huniade nu se pomenește, e probabil ca s’a zidit mai
târziu dupăce Ardealul și Țara Hațegului au fost tot mai
expuse învaziunilor prădalnice ale Turcilor "). Dimenziu-
nile restrinse al celătii arată că nu a fost o cetate menită
să poarte lupte îndelungate încontra unei oști dujmane

') Transilv. a. 1873 p. 79.

’) L. cit. p. 81.
’) Szinte G. 1- cit.
 305

număroasă, ci mai mult o ascunzătoare pentru putini

membri ai familiei, cari în timpuri de năvăliri dujmane se
retrăgeau aici cu comorile și servitorimea lor, precând cei
capabili de luptă se repezeau în câmpie, ca să alunge pe
dujmandiniară.In vremea unei astfel de lupte î-șiva fi tors fru­
moasa Ileana Cândea firul ei de aur, așteptând cu nespus
dor reîntoarcerea iubitului ei, cum ne spune o vechie
poveste ')•
La piciorele cetății, pe malul drept al apei, la anul
1852 se vedeau încă binișor urmele caselor unde odini­
oară au locuit călugării mănăstirii Coltu 2). Acum pe acele
ruine stă casa unui pădurar (gornic, șumar) cu o formă
de etaj unde sunt 2—3 chilii rezervate pentru stăpânii
locului, când vin la vânătoare.
Cam la 100 pași de aci, preste apă. pe un picior de
munte, împrejumită de tufe dese de aluni încolăciți de cur-
peni și vită sălbatică, stă tristă și părăsită o bisericuță pornită
spre ruină. Să ne oprim puțin aci și să privim mai de aproape
acest vechiu monument, unul din cele puține ce ne-au
mai rămas din vremile bătrâne, fie și în această jalnică
stare, și să-l descriem pe urmele însămnărilor vicarului
Moldovanu, a scrierii citate mai sus *) și precum înșine
l am văzut nu de mult.
Turnul înalt cam de 10 urme are acoperișul în formă
de piramidă, zidit tot din cărămidă cu colturile de piatră
cioplită. In partea de cătră răsărit are o fereastră, care
încă trebuie să fi avut rămurile de piatră, dar se vede că
au căzut și acum stă ca o căscătură, neregulată. Sub
streșină sunt pe fie care lăture câte trei ferestrui înguste.
In păretele de cătră răsărit încă sunt trei ferestri supra­
puse, cea de asupra îngustă de tot iar celelalte două mai
largi și cea din jos e lot odată și fereastra altarului, care
e tocmai sub turnul alipit de biserică și în partea din­
afară proptit de două contraforturi [intuite în cele două
colturi ale zidului. Păre[ii bisericii sunt încă întregi; în partea
de cătră sud sunt tăiate două ferestri, iar în cea de mează-
') Silvestru Moldovan : Țara Noaslră, Sibiu 1894 p. 33.
■’) Moldovanu : Protocolul p. 209.
3j Szinte G. 1. cit. p. 70 sq.

20
306

noaple e ușa făcută la început destul de mare dar mai târziu

strâmtată. Altarul e cu boltă de cărămidă bine conservată și
scutită de turnul ce se ridică deasupra ei, dar naia bise­
ricii e descoperită de tot, sămn că va fi fost acoperită nu­
mai cu boltă de lemn și astfel vre un incendiu sau putre-
junea a distrus’o. Stilul în care e zidită biserica e cel
roman și după părerea dlui. Prof. Groh Istvân, comuni­
cată nouă verbal, e din veacul al XV-lea, iar dl. Szinte
Gâbor zice că nu se poate ști cu siguranță dacă e din
veacul al XV-lea ori al XVl-lea. In interior biserica e
toată zugrăvită și încă de o mână pricepută, și icoanele
ce se mai pot vedea arată că pictura acestei biserici a
fost superioară celei dela Denșuș și dela mănăstirea
Prislopului. Durere însă că negrija puternicilor stăpâni ai
acestui loc și barbaria nenumăratilor vizitatori, cari au
pângărit aceste ziduri sfinte cu scrierea numelui lor, au
ruinat frumoasa pictură, încât astăzi numai fragmente și
figuri schimonosite se mai pot vedea. Cu dreptul esclamă
dară bunul vicar Moldovanu: „Doamne dar cum a putut
rămânea acest Lăcaș sfânt așa de părăsit!“
Icoanele au fost curățite și descoperite de cătră elevii
dlui. Prof. Gr6h J. în vara anului 1908 și acum se pot
vedea ceva mai bine. Credem însă că și mai bine se vedeau
pe timpul vicarului Moldovanu, pe urma căruia le descriem
și noi. In altar deadreapta și deastânga ferestrei e masa
sfântă și de lalurea dreaptă preotul împărtește S. Cumi­
necătură, sub forma pânei, dintr’o tipsie la 2 oameni cari
se apropie cu evlavie și în urma cărora vine un înger de
stătura unui om, apoi un serafin și la urmă alt înger cu
cădelnița. Pe lăturea stângă e tot aceeași scenă numai
cât preotul împarte S. Cuminecătură dând să beie din
potir. Sub aceste icoane începând dela proscomedie, care
e săpată deadreapta în zid, sunt icoanele Arhiereilor Ni­
colae, Grigorie, Vasile, loan gură de aur, Atanasie și Ciril').
Deadreapta proscomediei arhidiaconul Ștefan și dea-
slânga arhidiaconul Roman. Uși la altar erau numai două,
dar acum zidul care forma iconostasul sau tâmpla, a
*) Numele unora dintre sfinții Părinli scrise în limba slavonă se
pot ceti încă și acum.
 307

căzut și a rămas numai arcul care susține păretele tur­

nului. Pe culmea arcului se vede capul lui Hristos pe
maramă, pictură foarte frumoasă, iar pe părete dela sud
spre nord: S. Treime, Petru cu corabia, când se afundă
în mare și-îl ridica Hristos, vindecarea orbului și a slăbă­
nogului. In naie, pe păretele de cătră sud: Dumineca
Tomii, Pogorîrea la iad și Învierea Dlui., llie cum se înaltă
la cer în căruța de foc. In fund Raiul și Iadul. Pe cela­
lalt părete nu se mai pot descifra.
Am amintit mai sus că păretii sunt acoperiti de o
mulțime de nume de ale vizitatorilor, a căror vanitate urîtă
a cauzat mari stricăciuni acestei prețioase picturi. Vom
aminti numai unele cari pot avea oareși care însămnă-
late istorică. Așa, în altar sub îngerul tămâierii: HF. C:
pokay 1650, adecă hic fuit ele. Aceasta arată că atunci
biserica era zugrăvită. Tot acolo:
1699
Johan N. Decsi
Pedag. Mich. Nicol. Kendefi
1707 vero
Minister Dei în Kolcz et Peda. Geor. Ladis. Kend.
Aceasta arată că la 1707 biserica era întreagă dar
o ocupaseră calvinii pentru cultul lor. Lângă scrisoarea
de mai înainte: Tobias Decsi de Baranya hic fuit Peda-
gogus Nicolai Kendefi 1692'). Lângă proscomedie am
mai cetit:
Nobilis ex Hungaria
Michael Sipos
Ph. et Th. studiosus
1706.
Ce privește timpul când s’a zugrăvit biserica nu se
poate ști. D. Szinte Găbor zice că a cetit subt o inscripție
slavonă anul 1692. Dar nu credem că acel an s ar referi
la pictură. Aceasta trebue să fie cu mult mai vechie de­
oarece însămnările de mai sus sunt făcute preste pictură.
Apoi am văzut că pe aceea vreme biserica era ocupată
de calvini, prin urmare călugării orientali sub a căror în­
grijire s’a putut zugrăvi, erau deja alungati de acolo. De
') Moldovanu a cetit greșit 1592-

20*
308

altcum părerea dânsului în cazul de fată nu plătește ni­

mic, fiindcă din chipul cum explică icoanele se vede că
nu cunoaște iconografia orientală. Așa, ca să aducem
numai un exemplu, despre Slul. Ilie zice că e soarele
(Apollo) care din carul lui mână patru cai (Quadriga) și
se înal[ă spre cer! Oare ce călugări bizantini ar fi fost
aceia cari ar fi suferit pe păreiii bisericii lor o astfel de
icoană păgână? Dovadă despre vechimea picturei sunt și
inscripțiile slavone, cari arată că s’a zugrăvit pre când limba
slavonă nu era încă scoasă din biserica Ardealului,
adecă cel puțin prin veacul al XVlI-lea. Ba credem
că e vrednică de credință părerea dlui. Prof, Groh J.,
competent în astfel de chestiuni, cumcă pictura ar fi din
veacul al XV-lea. Ori cum, este nespusă pagubă că s’a
lăsat în părăsire acest monument.
Afară de această biserică a mai fost și în sat o
biserică vechie, care fiind aproape de curtea lui Kendeffy
se vede că a fost zidită tot de aceea familie, care însă
trecând l a reformați a lăsat și biserica în grija bieților
iobagi români cari au suslinut-o cum au putut. Mai pe
urmă s’a reparat la anul 1872. Vicarul Moldovanu la anul
1852 a aflat în padiment niște pielri de marmură albă,
pe cari era însămnală în slavonește prislăvirea unui preot
în 1595 și a unei alte persoane, cu nume nedescifrabil,
în 1596. Tot în biserică s ar fi aflat o piatră cu inscripție
romană. Casă parohială nu este.
Preoții. In 1733 Popa lonaș; Zărie; Popa Danciu
Bernat 1828—1861 ; lanăș, care s’a lăsat de preoție și s’a
însurat a două oară. Popa Precup adm. din Ostrovel
1866; Partenie Popovici 1866—1872; Avei P. Bociat adm.^
din Clopotiva 1872—1874 și de atunci actualul preot
loan Bernat. jNumărul sufletelor la 1900 era 528 și putini
străini.
Școala s’a înființai, ca și prin alte sate, la anul 1853
fiind învățători preoții și cantorii cu plata de 60 fl„ care
cu timpul s’a ridicat până la 300 fl. Edificiul școlar este
în stare de tot slabă din care cauză în anul 1911 școala
s’a sistat. învățătorii: Moisa Deac, Petru Stan, Chirii lova-
nescu, loan Lăpădătoni, Mihai lubaș și loan Bernat, loan
 309

Bora 1882; Samuil Popescu 1883—1886; Gheorghe Țapu

1892—1893, Auguslin_Bociat, Mihail lubâșiPancrațiu Bar-
bescu, loan Ignățel 1902—3; Valeriu Besu 1903—1906;
Sigismund Nandra 1906—7; Oclavian Muntean din
1907—1911. Prunci obligați de școală în 1910—11 au fost
110 și au frequentat 48.
55. SĂLAȘUL-DE-JOS (Also-Szăllaspatak), gara
Băieșli, poșta Sălașul-de-sus. Un sat mic înfundat într’
vale îngustă, cu casele foarte dese din care cauză mai
de multe ori a fost distrus de incendiu. In documentele
vechi nu ocură numele acestui sat, dar fiindcă se pome­
nește celalalt sub numele Sălașul-de-sus putem deduce
că și cel de jos a existat cu locuitorii lui iobagi ai no­
bililor, odinioară bogați și puternici, de acolo.
Ca parohie ocură în 1733 cu 43 familii și biserică
dar fără preot, poate că va fi slujit aci unul din cei 7
preoți din Sălașul-de-sus; în 1750 e pus cu 200 suflete
dar tot fără preot tot așa și în 1765. In anii 1782—84 și
aci au făcut neuniții tulburări și le-a și succes a atrage
satul tot în partea lor, dar iară s’a întors la unire și a
rămas statornic.
Fiind salul mic și soartea preo[ilor a fost foarte de­
plorabilă. In anul 1810 Popa Rusu se plângea episcopului
că locuiește în casă iobăgcască și din lipsa ori cărei
porțiuni canonice trebuie să facă robotă ca ori care ioba-
giu, iar episcopul nu-1 poale mângâia altcum, decât că î-1
îndeamnă să ceară dela comitat, ca amăsurat decretelor
împărătești să-i deie porțiune canonică din locul satului,
iar dacă nu va căpăta să se mute într’ alt sat unde va
afla loc mai bun și de acolo să poarte grija și a credin­
cioșilor din Sălașul-de-jos. Poate că la rugarea acestui
preot năcăjit s’a îndurat consiliarui guvernial Kenderessy
Mihai și a dăruit parohiei în anul 1814 un intravilan și
ceva loc arător la câmp. Dar astfel de danii, pre lângă
aceea că erau rare și neînsămnatc erau și nesigure, și
urmașii donatorilor adeseori le retrăgeau sau conturbau
pe preoți în folosința lor. Așa s’a întimplat și aici, căci în
anul 1824 Kenderessy Abriham (așa scrie vicarul Nobili)
a mers cu judele dominai Petru Birta și au cuprins cu
310

forța intravilanul și l’au împărțit între dânșii. Se vede însă

că la inlrevenirea auctorităjilor l’au dat iară înapoi și
biserica îl poșede și acum. Numărul sufletelor în 1900
era 463 gr.-cat. și 2 gr.-or. In acest sat s’a născut vred­
nicul nostru bărbat dl. Dr. Gavriil Suciu advocat în Hațeg.
Biserica cea vechie zidită în întâia jumătate a veacu­
lui al XVIIl-lea era pe un deal afară din sat. Ajungând
aceasta în ruină, în anul 1863 s’a zidit alta în sat, dar
în 1884 a fost distrusă de un incendiu și au rămas numai
păreții. Insă prin stăruința preotului administrator Dionizie
Dobreanu din Sântă-Măria și a curatorului Petru Suciu,
s’a renovat și înzăstrat cu cele de lipsă, așa încât astăzi
e una din cele mai frumoase biserici din acest ținut.
Casă parohială nu este.
Preoții. Popa Manea a subscris adresa omagială din
anul 1741; Popa Rusu, hirotonit în România 1784—1824;
Ștefan Georgită 1824—1836; losif Georgiță 1836—1872;
Nicolae Georgită 1872—1888; Dionizie Dobreanu adm. din
Ș^—Măria-Orlea 1888—1901? loan Todoran 1901—1908;
Emil Vladislav din 1908.
Școala s’a deschis în anul 1858 cel dintâi învățător
fiind Nicolae Georgită absolvent al preparandiei din Hațeg.
In anul 1860 s’a zidit și școală bunișoară din lemn. În­
vățători au mai fost Bălan Suciu și Petru Suciu. Insă în
anul 1876 școala, sub pretext că nu corespunde, aînchis’.o—
solgăbirăul iară primarul salului, desigur îndemnat de sus,
a spart școala și a vândul o cu 120 fl. unui nemeș din
Sălașul-de-sus. De atunci pruncii umblă la școala de stat
din acest sat.
56. SĂLAȘUL-DE-SUS (Felso-Szâllâspalak), gara
Băiești, poșta în loc. Intre cele mai vechi chinezate ro­
mânești din Țara Hațegului aflăm și pe acela al Sălașului-
de-sus, sub numerea de Zalaspatak și Szâllâs sau Felso-
Szâllâspatak. Multe familii din acest mare sat coborîte
din vechii chinezi români, nobilitate și înzestrate cu intinse
moșii decătră regii ungari, apoi pierdute, prin trecerea la
calvinism, pentru legea și neamul nostru, au ajuns la
slujbe înalte și la roluri însămnale în viața politică a
acestui comitat.
 311

In anul 1404 Kendereș și Barb fiii lui Gligul și Costa

fiul lui Nicolae chinezi de Hajeg, împreună cu Lascu fiul
Iui Nicolae de S. Gheorghe, capătă dela regele Sigismund,
ca dona[iune nouă posesiunea sau chinezatul Sălașului ’)■
In 1411 la judecata făcută de cătră scaunul judecătoresc
al chinezilor români ai districtului Hafegului, între alti
„jurati et chenezy Walachi de districlu castri Hatczok”
a fost de fată și Costa fiul lui Jarislav de Zalaspatak.
Poate că tot acest Costa a luat parte și la altă judecată
tinută în anul 1418 !). Din acest Costa și-a avut originea
familia Szăllăspataki alias Koszta, acum slânsă. Iar din
Kendereș amintit la anul 1404 se trage familia Kenderesy
bogată și influentă și acum. După istoricul Kovari’’) însă,
această famiiie ar fi dintr'o trupină cu familia Kendeffy
în a cărei genealogie am văzut că încă ocură numele de
Kendereș sau Kendris. Această părere nu e eschisă mai
ales că Nucșoara — posessio seu villa Nuxora — care
la anul 1494 a fost donată lui Kende din Râu-de-mori, e
mai aproape de Sălașul-de-sus de cât de Râul-de-mori. Se
poale dară că Gligul și Kende, strămoșii celor două fa­
milii, să fi fost frali, sau măcar rude de aproape, iar ur­
mătorii lor s’au așezat de uric unii într’ un sat al[ii
în celalalt.
După altă genealogie1) dela cei trei fii ai lui Gligul
cu numele larul, Barbul și Kendereș, și-ar fi avut originea
familiile Mara, Szerecsen și Kenderesy. Antecesorii aces­
tor familii se pomenesc adeseori în diplomele vechi sub
numele curat românești, că: Danciul, Dionizie, Sorbul
(poale Șerbu sau Șerban) Urban, Dia, Barbul, Balos și
Balul"). Afară de nume, originea românească a acestor
familii se mai vede și din diplomele dona[ionali din anul
1453G), în cari se spune apriat că sunt Români (fideles
') Transilvania 1872 p- 184.
’) Teglâs G. 1. cil. p- 188-
’) Citat la Pușcariu op. cit.
4) Pușcariu 1. cit.
5) Nota: Familii cu numele Cânda. Barbu, Bal și Baloș mai
sunt și acum în acest sat. Poate ca din numele Balos s au formal apoi
numele Balia sau Băleia, Bai și Băiu(. nume uzitate și azi în unele
sate, mai ales în Băieșli și Mâlești.
“) Transilvania a. 1873 p. 116 și 126.
312

noștri Vlachi) și posesiunile li-se donează sub condiția,

serviciile și .uzurile, pre lângă cari au făcut asemene dona-
[iuni și al[i regi ai Ungariei în districtele Românilor.
Ce privește familia Szerecsen, slânsă de mult, este
interesantă părerea dlui. căpitan I. Marțian care sus|ine
că ar fi traducerea ungurească a numelui Basarab, care
ca și Szerecsen însamnă negru, arab sau arap și hărap').
Dar poate să fie și numai o schimonosire — lucru foarte
obicinuit în vechile diplome ca și în actele publice ale
auctorită|ilor maghiare de azi — a numelui de familie
Seracin sau Sărăcin, nume de familie și de localitate
uzitat în țările vecine cu noi, Bănatul timișan și Oltenia 2).
Afară de urmașii maghiarizali ai acestor familii, ceialalti
locuitori ai Sălașului-de-sus, parte nobili parte iobagi sau
coloni, au rămas Români după lege și limbă. Dar se
vede că încă din vechime erau despărți unii de altii cu
preo|ii și cu biserica. Căci în 1733 aveau două biserici,
una a nobililor și una a iobagilor și nu mai pujin ca 6
preoți uniti și unul neunit, sfințit de sigur prin România
și așezat aci ca să facă vrajbă, de care salul acesta des­
tul de mare și atunci — avea 88 familii unite — a și
avut apoi parte până în timpurile mai nouă. In vremea
tulburărilor sofroniane se vede că toată comuna a trecut
Ia neunire pentrucă în conscripția anului 1765 nu ocură
ca parohie unită de loc. Credem însă că tot vor fi rămas
și credincioși de ai noștri, numai preotul le va fi fost
alungat din sat de călră neuniti, cunoscuti fiind acești
sălășeni și acum ca oameni gălăgioși și iubitori de ză-
vistie, deci tocmai element bun pentru neunire. Și poate
că pentru a se pune o dală capăt certelor, s’a rânduit în
anul 1784 tinerea instrucțiunii de șase săptămâni, ca să
se aleagă cei ce voiesc să fie statornici într’ o credință
sau în ceealaltă. Instrucția a tinut-o călugărul din Blaj
losafat Devai, și după împlinirea ei partea cea mai mare
a nobililor granițeri au declarat că rămân neuniți.
Sunt interesante motivele ce Ie aduc ei întru spri-
') Roveșul din Cluj Nr, 19—20 din anul 1907 pag. 326 nota 11.
’) A. Ștetulescu : Gorjul istoric și pitoresc. Târgu-Jiului 1904 pag.
350. Nicolae Dobrescu : Istoria bisericii române din Oltenia, București
1906 p. 235.
 313

jinul acelei hotărîri. To[i declară că legea unită e bună,

dar unii zic că dupăce înălțatul împărat le-a dat slobo­
zenie să rămâie în legea neunită, acolo rămân că le mai
place, ori se lin de cei mul[i, ca să meargă și ei cu turma
(ca oile cele proaste, cari sar toate în apă după cea dintâi
care a căzut fără voia ei I) Altii pentrucă dacă se fac
uni[i îi batjocoresc și persecută bănățenii când umblă în
(ara lor după câștiguri. Unul cu numele Găbor lanoș se
face neunit fiindcă trecând prin Sereca cătră Orăștie, l’a
înlimpinat popa neunit și înaintea birăului satului și încă
a unui locuitor de acolo, 1 a ocarît și a defăimat legea
unită. Mai ales însă grănijerii s’au făcut neuni|i îndem­
nati de un căpitan al lor cu numele Mayer, care pe semne
a fost sas și ca atare dujman mare al bisericii unite.
Dar nici de astă dată nu s’a făcut liniște, căci popii
și călugării veni|i de prin România au susfinut agitația
în contra unirii și folosindu-se de sigur de absen[a vica­
rului Țopa, au îndemnat și pe coloni sau iobagi să ceară
esamenul sau instrucția de șase săptămâni, care s’a și
jinut în anul 1807, de călră Nicolae Sanciali parohul
Cudșirului. In același timp au jinut instrucțiunea în Nuc­
șoara loan Oneasă parohul din Coroiești și în Mălăieșli
losif Laslo din Râu-alb. După împlinirea instrucțiunii loji
au declarat că rămân neuniji. Dar prin decretul aulic din
13 Iulie 1808 Nr. 6027, trecerea celor din Sălașul-de-sus
nu a fost admisă și astfel ei după drept au rămas tot
uni[i, cu cele două biserici, adecă una pe partea stângă
a apei, a nemeșilor, și una pe partea dreaptă a iobagilor,
numită și azi biserica românească. Această biserică în
anul 1774 era unită și slujea în tr’însa un preot bătrân
cu numele Antonie. In anul 1810 era încă tot a unitilor,
însă preoții neunili nu mult î-și frângeau capul cu legile
și ordinajiunile împărătești, făceau slujbe la toii și îi în­
demnau să se tină de neuni[i. Așa încât în conscripția
din 1818 Nucșoara și Mâlăieștii nu mai ocură între paro­
hiile unite, iar Sălașul-de-sus e pus numai cu 169 suflete.
Tot pe atunci vor fi răpit neunitii și biserica numită ro­
mânească.
In anul 1872 s’au întors iară Ia unire mai multe fa­
314

milii, cu totul 157 suflete, dar nici aceștia nu au fost sta­

tornici, pentrucă dintre familiile întoarse atuncia acum nu­
mai una mai este unită. Încercarea de a redobândi bise­
rica românească, făcută cu mare aparat de argumente de
cătră vicarul de atunci Petru Pop, încă a rămas fără
rezultat, căci Ministerul de culte prin rescriptul de dl.
7 Iunie 1884 Nr. 14960 a rezolvat definitiv această chestie
în favorul neunitilor. Credincioșii noștrii acuma sunt de
iot pujini în acest sat, abia 254 suflete fată de 850 gr.-or.
și 52 de alte neamuri.
Biserica e foarte vechie zidită de nemeșii cari fineau
atât de mult la starea lor de oameni privilegiati, încât nici
în anul 1872 nu voiau să lase pe iobagi să între în bise­
rica lori Pe timpul invaziunii turcești din 1788 a ars și
această biserică și până la 1853 a fost fără turn. Mai pe
urmă s a reparat în anul 1904 când s’a ridicat zidul cu
un metru și s’a acoperit toată cu tinichea albă. Casă
parohială nu este.
Preoții: In 1733, lânos, Petru, Minye (poate Manea
sau Munya cum zic ei azi), Slanciu. Mihai, alt Mihai și
Petru neunit. 1741, Popa Petru; 1765, Mihai; 1773, Ma­
nea, Mihai, Islvan, Mihai cel tânăr. Dintr’ aceștia Popa
Manea era rânduit la Nucșoara, Popa Mihai la Râușor și
Popa Islvan la Râu-alb. Se vede dară că neavând case
parohiale prin satele pe unde slujeau, locuiau toii în Săla-
șul-de-sus unde poale că le era casa părin[ască, fiindcă
ca nemeși ori grăniteri ajungeau și la preoție mai ușor.
In 1774 Popa Antonie, în 1784 Mihai Itul și Popa Islvan,
poate lot cei dela 1773. In 1811 era preot Mihai Itu
„scandalosus el tolaliter invalidus;” în 1818 a venit dela
Cigmău Solomon Roboi . răpausat în anul 1861 când i-a
urmat Paul Itul până în 1900.1oan Todoran 1901—1908.
Emil Vladislav 1909.
Școală regulată confesională nu a fost nici când.
Acum au școală de stat.
57. SÂNTĂMĂRIA-ORLEA (Or-Alja-Boldogfalva)
p. u. și gara Hațeg. La trei kilomelri de Hațeg, pe coama
unui dâmb, pe lângă care trece Râul-mare vuind și rosto­
golind bolovani și bușteni de brad, scoborîti de pe coas­
 315

tele Rătezatului, ca apoi despicati prin dinții de ojel ai

fereslraelor în bucă|i feliurite, să se împrăștie pe bani
scumpi în toată teara, se înaltă două zidiri mari, cari
atrag de departe privirea călătorului: o biserică vechie în
stil roman și un castel frumos, încunjurat de un parc în­
tins și bine îngrijit- Este vechia biserică a abației bene-
dictine dela S. Măria, de Boldogfalva, și castelul familiei
Kendeffy.
In dosul acestor două vechi clădiri monumentale,
între drumul de [eară seau șoseaua și între alvia pietroasă
a uni râuleț, aproape sec în timp de secetă dar cu atât
mai furios pe vreme de ploi mari, se îngrămădesc căsu­
țele Românilor din satul mic dar foarte vechiu, S. Măria-
Orlea. Numele și l’a luat de sigur dela vechia biserică
închinată Maicii Domnului și dela muntele Orlea, care nu
e departe și se [ine tot de hotarul acestui sat. De aci și
numirea maghiară corectă Orlya-Boldogfalva, cum se află
la auctorii mai vechi ')• Existenta unei biserici atât de
mari și de frumoase într’ un sat așa de mic cum e azi,
arată totuși că în vechime a fost un loc însămnat. Aceasta
se vede de altcum și din documentele vechi cari ne sunt
cunoscute. In anul 1447 loan Huniade dăruește fiilor lui
loan Kende din Râu-de-mori, pentru vitejia lor în luptele
cu Turcii, împreună cu alte sate și orașul, opidul regal
S. Măria cu dreptul de târg și de vamă ’)- Afară de fa­
milia Kendeffy au mai fost în S. Măria și alte familii no­
bile și castelul însuși se pare a fi fost al Apafieștilor’).
In odăile castelului se află mai multe pietri romane cu
inscripții aduse dela Sarmisegetuza, partea cea mai mare
însă le-a fost dăruit Nicolae Kendeffy în anul 1733 colone­
lului Ariosti ca să le transporteze la Viena, dar pluta pe
care au fost încărcate la Deva s’a cufundat lângă Segedin
în Murăș și s’au pierdut toateJ).
Aproape de satul S. Măria se pole vedea încă ur­
mele mai multor ruine de cetăti vechi. Cu deosebire sunt
') Benko 1. cit.
’) Nota. Acest drept l’a avut familia Kendeffy până în anul 1908
când l’a vândut orașului Ha[eg cu 60.000 cor.
3) Teglâs G. op. cit. p. 79—80 și Evk. X. p. 79 și 154.
4j Teglâs 1. cit-
316

de remarcat ruinele ce se află pe dealul numit: „Pe

Grindanu", nu departe de împreunarea Râului-mare cu
Streiul. Dela aceste ruine ducea drumul roman, numit,
și acum, de popr: „Troian" drept la Sarmisegetuza. Pe
sub coasta dealului curgea odinioară râul Sargelia al
Dacilor sau Streiul de azi, în alvia căruia spune tradiția
că și-ar fi ascuns Decebal comorile, dar prin tradarea
unuia dintre Dacii inițiali în acest lucru Traian le-a aflat.
Această întâmplare se adeverește printr’o inscripție aflată
în anul 1519 la Grădiște, de următorul cuprins:
Iovi Inventori
Diti Pairi Terrae Matri
Delectis Daciae Thesauris
Divus Nerva Traianus
Caes. Aug.
Votum Solvit.
Tot aproape de acest loc lângă Slreiu au aflat niște
pescari, pe timpul reginei izabella, foarte mul|i bani de
aur pe cari i-a sequcstrat Gheorghe Martinuzi și a trimis
din ei ca dar și împăratului Ferdinand I. 200 Lysimachi').
Ba unii susțin că și pe timpul construirii liniei ferate, în
anul 1870, s’ar fi aflat bani de aur în vechia alvie a
Streiului. Intru cât corăspund însă adevărului aserțiunile
de mai sus, noi nu scrutăm.
Am amintit mai sus că numele și-l’a luat această
comună dela biserica închinată Maicei Domnului și dela
muntele Orlea care se înaltă nu departe de sal, dincolo
de Râul-mare și dominează toată valea Streiului și Țara
Hațegului')• Rar se poate omul desfăta înlr’o priveliște
mai frumoasă, ca de pe vârful acestui munte, în vreme
sănină. De aici se pot vedea toate înălțimile acestui linul,
pe cari au fost cândva cetăji sau turnuri de pază : Gră­
diștea, Poarta-de-fier, Cetatea coltului, Răchitova și Criva-
dia, cari de sigur de aici primeau semnalul de alarmă
în timpul năvălirilor dujmane. Țara Hațegului privită de
') Kovâry Laszlo : Erdely regisegei, Pest 1852 pag. 50-
!) Nota. Murgi sau dealuri cu numele Orlea se află și înlr’ alte
pârli locuite de Români, de es. in lerilorul minier Abrud-Roșia (Ga­
zeta Trans. Nr. 18—1910). In judelui Gorj (România) se află un râu cu
numele Orlea- V. A. Ștetulescu : 1. cil. pag. 127.
 317

aici ji-se pare un amfiteatru încântător, străjuit de falni­

cul Rătezat și de dealurile păduroase, brăzdat de pân­
zele argintii ale apelor cristaline și mișunând de locui­
torii harnici ai satelor. Departe înspre miazănoapte, în
cea|a albăstrie se zăresc zidurile albe ale celă[ii Deva,
puternica stâncă a Oroiului și mai departe culmile mun­
ților metalici. Din vechiul turn de pază abia a mai rămas
un părete gros ce se vede din depărtare ca un colt de
stâncă, înegrit de vremuri și gala și el să se prăbușască
în șanjul ce se vede că încunjura cândva toată clădirea.
După răspândirea caivinismului în aceste părți, S.
Măria a fost de sigur unul din cele mai tari celătui a
noilor învățături, cu vechia biserică ocupată pe seama
cultului reformat, și cu preoți între cari aflăm și pe unul
cu numele loan Viski, care a lăsat o copie a Psalmilor
și a Catechismului calvinesc, traduse pe la anul 1640 de
cătră Ștefan Fogarași predicătorul calvino-român din Lugoj').
Alăturea de biserica calvinească a „domnilor" s’a
susținut, în sărăcie și dispreț, §i biata biserică a Românilor
iobagi cari în 1733 numărau 31 familii, cu biserică dar
fără preot. E curios că în conscripția acelui an satul e
pus cu numele românesc, dar scris pe ungurie, Szinle-
merie. Tot așa și în 1750 dar cu 130 suflete. La anul
1818 avea și preot. In anul 1900 avea 570 locuitori, între
cari 251 gr.-cat.
Cu greu au trăit însă preoții noștri în acest sat de
iobagi săraci și îndărătnici, cum sunt și azi. Așa scrie
vicarul Țopa în anul 1810, că preotul din S. Măria nea-
vând casă de locuit, nici pământ arălor la câmp, locu­
iește în satul vecin Subcetate și î-și câștigă pânea cu
lucrul manilor sale, luând pământ în arândă dela țăranii
mai cu stare, iar cantor neavând cu ce l ținea nu aveau
de loc- In anul 1827 preotul Lazar Daju sau Dejic se
plânge amar, că poporenii nici a treia parte nu-i dau după
„norma stolarium" ; nici pentru sfânta milă (poate înțelege
adăul sau lecticalul) „nici odată nu făgăduiește nime ni­
mic, cor sărăcii de tot rău și nici la sfânta biserică mai
nu vin de n’avem cui vesti prea ci(nstitele) porunci dom-
') N- lorga : Isloria bis. rom. voi- I- p- 302.
318

nești și besericești. Pentru facerea școlii în sal și plata

dascălului și a traiului să trăiască în sal, nam cu ce trăi
eu nici o lără loc de traiu vieții de cinci ani de zile mă­
car loc dio bucătură de pâne, nu ca preot ci mai slab
ca un sărac care cere în lume.“ Același preot scrie vicarului
în anul 1829că„portiunecanonică“ nu este de loc și nu are alt
pământ decât cimilerul lângă care „shade Popa cu casa, pe
moseja (moșia) kăre olzene ku taxe schi ku slusbe Domny-
aske, Isi Popa dakei voja sze trejaske sze je mosije dela
Domni shi sze szlusaske shi lâ Domni shi lâ oameni szau
sze moare de foame lenge Denszu enke shi glota szâ,
ne âvend nilsi o tzer de kanonikă portio." Dar și din
locul acela cu taxă a fost scos preotul în anul 1832 și
silit să-și facă o căsujă în cimilerl Cu timpul s a dobân­
dit, mai ales prin comasa[ie, vre o 6 jugere de loc și un
loc mic de casă, dar parohia lot e una din cele mai
sărace cu un venit congrual abia de 136 cor 54 fii.
Biserică au avut una vechie de lemn, zidită pe la
începutul veacului al XVIII-lea și în locul aceleia s’a
zidit în anul 1862 cea de acum, carea prin hărnicia ac­
tualului paroh On. Dionizie Dobreanu s’a reparat și în-
zăstral, așa încât este una dintre cele mai bine îngrijite
biserici din acest [inut. Pe la anul 1810 vicarul Țopa s’a
nizuil, cum am văzul că a făcut și la Hațeg, ca să do­
bândească pe seama credincioșilor noștri vechia și fru­
moasa biserică calvină. Intre argumentele aduse de cătră
Țopa întru sprijinirea stăruinței sale era și acela, că acea
biserică ar fi fost cândva de ritul grecesc și românească.
Acest argument însă nu se poale de loc admite, pentrucă
se știe acum aprial, precum arată de altfel și forma ar­
hitectonică și picturile descoperite și studiate de pricepă­
tori, că aceea biserică zidită în stil roman a fost a călu-
găriler benedictin! cari au avut aici o vechie și bogată
abafie, al cărei tilul s’a păstrat încă, fiind titularul ei un
canonic din arhidieceza Agriei-
După părerea Dlui. Prof. Groh J. din Budapesta,
comunicată nouă verbal, biserica ar fi fost zidită în veacul
al XlV-lea. Pictura ar fi din trei epoce deosebite. Cea
mai vechie în stil apusean e contimpurană cu biserica.
 319

A doua, care cuprinde partea cea mai mare a icoanelor,

din veacul al XV-lea tot în acel stil; și cea din urma, în
stil bizantin, e din veacul al XVI-lea. Despre pictura acestei
biserici spune profesorul Romer Floris ') că cercelându-o mai
de aproape a aflat în altar apostoli zugrăviți în stil orien­
tal și sămănând cu chipurile lor aflate în biserica noastră
din Huneadoara; erau și inscripții cu litere cirilice, între
cari judele de tablă Gheorghe Roman a cetit numele
Sfântului Apostol Matei. De aci deduce că biserica a fost
oarecândva — înainte ori după reforma|iune nu poate
sti — a Românilor. Pe păreți a aflat scrise și numele
unor vizitatori din anii 1603, 1626 și 1634. Comisiunea
arheologică ungară a fost trimis pe pictorul Francisc
S'.orno, ca să mai descopere și decopieze din picturile
bisericei, dar preotul reformat nu l’a lăsat să lucre mult,
ca să nu se deie poporului prilej de idololatrie I și ast­
fel a putut rade stratul de var numai de pe o parte a
părelului dela nord, unde a descoperit o prea frumoasă
pictură în stilul oriental, care reprezintă pe S- Elena cu
coroana pe cap și cu crucea în mâna stângă- Lângă
dânsa mai este o figură de femeie și opt ostași dintre
cari unul |ine în mână un steag, Armatura ostașilor este
din veacul al XlII-lea- Lângă cel cu steagul este o figură
de bărbat mai mare cu aureolă și cu coroană care sea­
mănă cu cea ungară și cu mâna ridicată spre binecuvân­
tare- Acest tablou se mai vede în câtva și azi însă e tare
deteriorat și stricat se pare că anume de mâni sacrilege cari
au scos ochii sfinților- Partea cea mai mare a piclurei
este și azi acoperită cu straturi de var- In turnul bisericii
se află un clopot din anul 1650 și altul din 1729- Nu de mult
biserica a fost reparată pe dinafară pe spesele statului, de
cătră arhitectul Moller Islvân din Budapesta- Este intere­
santă polemia ivită între vicarul Țopa și între membrii
familiei Kendeffy pentru redobândirea acestei biserici.
Dar ca și la Hațeg așa și aici vicarul nu și-a ajuns sco­
pul. Ba era să păjască rău fiind acuzat cătră comissiune

') Regi falkepek Magyarorszâgon, în Monumenta Hungariae ar­

heologica — Magyarorszâgi regeszeli emlekek, 1874, vot- III- partea 1
pag. 129—130.
320

că ar agila poporul să ia cu puterea bisericile reforma-

lilor și să reînvie tulburările de pe vremea lui Horea 1
Casă parohială nu este.
Averea bisericii e pulină, abia 159 cor. 88 fii. In
anul 1861 o inimă bună de Român și filantrop, Gheorghe
Vișa din Zlatna, trecând prin S. Măria și văzând starea
deplorabilă în care se afla biserica, a făcut pe seama ei
o fundație de 300 floreni. Din aceea în anul 1900 s’a
chieltuil pentru acoperirea bisericii cu tinichea 400 cor.
și a mai rămas suma de 403 cor.
Cel mai vechiu preot localnic despre care știm a
fost Popa Nicolae în anii 1810—1818; Lazar Dejicu
1822—1846; Popa Dan, adm. din Subcetate 1846—1849;
loan Lazar 1849—1874; Andronic Nandra adm. din Băieșli
1874—1875; Nicolae Munteanu 1875—1876; Nicolae Geor-
gifă adm. din Sălașul inf. 1876—1883 și din acest an
On. Dionizie Dobreanu.
Școala. Fiind în S. Măria reședința unei dintre cele
mai puternice și mai bogate familii nobile din Țara Hațe­
gului, aci a fost din vremuri bătrâne și o școală ungu­
rească în care învă[au carte copiii nemeșilor d imprejur.
După Dl. Teglâs G. *) școala o ar fi înființai contesa Cata-
rina Bethlen văduva principelui Mihail Apaffi, iar după
un document ce se află în arhivul vicarial Cristina Beth­
len văduva lui Alexe Kendeffy. Cunoscut fiind disprețul
nobilimei magiare fată de Români, nu credem să fi umblat
la aceea școală și copii de iobagi. Școală românească
s’a deschis în anul 1852 fiind învățător preotulloan Lazar;
în 1876 s’a prefăcut în școală comunală care a existat
pu(in timp apoi s’a deschis școală ungurească calvină,
iar din 1907 și aceea s’a prefăcut în școală de stat.
58. ȘEREL (Serei), gara și p. u. Pui. Un sat prăpă­
dit cufundat într’un părău adânc și în vremuri ploioase
aproape inaccesibil. Locuitorii sunt tare decăzuli, săraci,
be|ivi și încârcati de datorii. In vechime comuna Șerel
era „villa libera” și aparținea chinezilor din satul înve­
cinat Râușor. Așa aflăm într’un document din anul 1435
l) L. cit. p. 176-
 321

că dupăce chinezii români din Râușor Costa, Stanciu și

popa Voicu s’au răsculat cu armele în contra voivodului
tiran al Ardealului Ciacu și au fost invinși de oastea
acestuia, s’au refugiat cu oștea lor în Moldova, iar moșia
lor, adecă jumătate din chinezatul Râușorului si „villa
libera Syerel”, o a dăruit voivodul Ciacu altor chinezi lot
din Râușor cu numele Mihail, Basarad (Băsărab) și loan,
ca recompenză pentru credința lor călră voivod și călră re­
gele și mai ales pentru vitejia tatălui lor loan în lupta în
contra păgânilor. Această donajiune a fost reînoită de
cătră regele Ladislau postumul în anul 1453, și reînoirea
dona[iunii se face în aceleași condiții în cari regii de mai
înainte făceau donatiunile în districtele românești') 1 Urmă­
torii acestor chinezi încă au primit dela regele Vladislav
întărirea în posesiunea Șerelului la anul 1495 “). In anul
1517 la porunca voivodului loan Zapolea se introduc în
posesiunile satelor Șerel și Râușor, Cândea și Danciul și
un frate al lor preot, fiii altui preot român cu numele
Vlad sau Ladislau’). La 1569 poartă proces descendenti
unui Jancul de Serei între cari se află și unul cu numele
Kendereș. Din acest Kendereș sau din Cândea de mai
sus, se va fi tras familia Kenderesi ai căror urmași ca
nemeși de rând trăiesc și azi în Șerel. Familii cu numele
Jancu sunt și acum. Familia Kendereși s’a maghiarizat
cu timpul, asemene și familia Jarul, numită azi Jâry, de
religia reformată ; sunt analfabeti Și nu vorbesc decât ro­
mânește. Credem că de aceea e pus acest sat în conscrip[ia
din anul 1733 ca mestecat cu 24 familii unite și biserică
dar fără preot; lot așa și în 1750, scris Scherelu cu 160
suflete iar in 1765 ocură ca filie la Paroș-Peștera. In 1852
avea 618 suflete iar în 1900 gr.-cat 825 și 28 de alt neam.
Biserică au avut din timpuri vechi de piatră, dar
pornindu-se spre ruină în 1898 s’a zidit alia nouă, este
însă săracă și lipsită de ori ce mobilă. Casă parohială e
subt un acoperiș cu școala, un edificiu frumos dar cum­
părat pe datorie și slab îngrijit.
’) Transilv. a. 1873 p. 31 și 115.
’) Trans. 1874 p. 30.
’) Ucid. pag. 96—97-
322

Preoții. losif, Costan 1784—1835; Ștefan Suciu adm.

din Galaji 1833—1834; Petru Voin adm. 1835; Gheorghe
Voin 1835—1879; loan Suciu adm. din Galați 1879—1881;
Iustin Țarina 1881, câteva luni; Sigismund Vladislav
1881—1883;-lpan Suciu adm. 1883—1888; Beniamin Suciu
1888—1911; Romul Todoran din 1912.
k 'Școala s’a deschis în 1856 fiind întâiul învățător
Onisim Bărbut, absolvent al preparandiei din Hațeg, cu
salar de 40 apoi 100 fl. la an. Din anul 1886—1894 a
fost învățător preotul Beniamin Suciu, iar în acel an s’a ridi­
cat plata la 300 fl. și s’a numit întâiul învățător cualificat
loan Berbenita până în 1899 când i-a urmat loan Zepa până
în 1904; apoi Alexandru Lascu 1904—5 și Șerban Șerban
1905—10. In anii 1910 — 11 și 1911 —12 din lipsa de în­
vățător școala a stat închisă. In urma legii din 1907 sala­
rul s’a ridicat prin ajutor de stat la 1000 cor.
59. SILIVAȘUL-DE-JOS (Also-Szilvâs) gara și p. u.
Hațeg. E așezat într’o vale frumoasă pe drumul ce duce
dela Hațeg la Huneadoara. Locuitorii în mare parte ne­
meși și foști grăniteri sunt inteligenti, harnici și cu stare
bună. Satul e foarte vechiu și familii nobile române cu
predicatul de Silivaș sau Silvaș ocură prin documente pe
la începutul veacului al XV-lea. In anul 1404 un Dionizie
de Silvaș este martor la o Introducere în posesiune a
lui Cândea din Râu-de-mori'). Și mai înainte încă în 1367
loan de Silvaș capătă ca nouă dona[iune părți din Sili-
vașul-de-jos, de mijloc și de sus și din Zabadfalva *23). Sili-
vașul-de-mijloc a fost situat între cele două Silivașe de
acum, dar a dispărut de mult. Pe locul unde spune tradi­
ția că ar fi fost acel sat se află și acum resturi de zidiri,
fărâmături de pielri, țigle și cărămizi. In 1457 Also-Szilvaș
era în posesiunea unor familii nobile din Sălașul-de-sus ’).
In anul 1700 comuna întreagă s’a unit, dar pe timpul
tulburărilor religioase din veacul al XVIII-lea partea mai
mare a trecut la neunire și ai noștri acum sunt în mino­
ritate, dar cei mai de frunte și cu stare mai bună. In
') Transilvania anul 1872 pag. 183.
2) Tcglăs G- 1. cil. p. 156.
3) Transilv, 1873 p. 162.
 323

1733 erau încă foii uni|i, 100 Familii cu porțiune canonică,

mare pe aceea vreme, de 21 de gălete, cu biserică casă
parohială și trei prco|i (al palrălea bigam); în 1750 avea
560 suflele. dar până în 1811 scăzusără la 192; iar în
1900 gr.-cat. erau 398 și gr.-or. 498. In locul bisericii cei
vechi de lemn, din veacul al XVIII-lea, în anul 1827 s’a
zidit alta de zid, care în anii din urmă s’a reparat și e
în stare bună și frumoasă. In turn este un clopot din
anul 1766 cu inscripția: „Gloria în excelsis Deo.‘‘ Casă
parohială este dar cam vechie, însă pe un intravilan mare
și cu grădină bogată de pomi roditori.
Preoții. Popa Pătru, Lascu și Mihai în 1733; Pătru
1760; Mitru și Pătru în 1765; Pătru și Silivăstru în
1783—1780; Pătru în 1782—1805; acesta a luat parte la
sinodul în care s’a ales episcopul loan Bob. Popa Pavel
1805—1819; loan Șușman 1820—1867; Gheorghe Șușman
1867—1868; Ștefan Corvin 1868—1872; Antoniu Pop adm.
din Măceu 1872—1873; Augustin Blăjanu 1873—1876 și
de atunci On. Ladislau Nandra. >
Fiind Silivașul inf. comună grănitărească a avut
școală încă prin anul 1830, căci în 1843 se amintește un
dascăl cu numele lanăș Costa care funcționa de 14 ani').
In 1868 s’a sistemizat postul de învățător cu plată de 140 fl.
și s’a numit dascăl loan Pantea. Această școală, ca și
alte școli grănitărești, în anul 1870 s’a prefăcut în școală
comunală iar în 1877 în școală de stat. Intre familiile
vechi nobile din aceasta comună este și familia Para,
acum redusă Ia statul de plugari. Din aceea a fost loan
Para, cel dintâi canonic-cantor al Capitlului mitropolitan
din Blaj, răpausat în anul 1809Asemene și nepotul
său Antoniu Para fost președinte de tribunal. Acesta însă
s’a fost maghiarizat de lot și a trecut la ritul romano-
catolic. A răpausat fără următori de sexul bărbătesc și
împreună cu alti membri ai familiei sale sunt îngropafi
în cimiterul nostru aproape de biserică.
60. SILIVAȘUL-DE-SUS (Felso-Szilvăs) gara și p.
u. Hațeg. Este departe 2—3 kilometrii de Silivașul-de-jos.
.') Prolocolul vicariat Nr- 1 —1843.
’) Șematismul de Blaj a. 1900 pag. 65.
324

Locuitorii sunt și aci foști nemeși și grăniceri, se ocupă

cu economia de vile și cu pomăritul, fiind locul foarte
priincios pentru acei râmi de agricultură. Familii nobile
s au aflat și aici din vechime. In anul 1466 regele Malia
conzidcrând serviciile credinciose ale nobililor Dragola,
Mihail și Demetriu de Felso-Zylvas scutește poporul aces­
tui sat de birul cincizecimii (quinquagesima)'). In anul
1496, Costa, Ștefan, Elie, Bucur, Dănilă, Stan, Pcley, Petru
și Ladislau, nobili de Felso-Szilvâs se confirmă și se in­
troduc în moșia lor ereditară primită ca nouă dona[iune.
Au contrazis, Nan fiul lui Dragota, Lazar fiul lui Stan și
Inovan nobili tot din acest sat Ț Tot de aici se trage și
familia Nopcea din care un ram a ajuns la oficii înalte,
la bogă[ie și demnilă|t mari, iar prin cancelarul Alexe
Nopcea s’a ridicat la rangul de baronie, acum cu locuinla
în Săcel. Țărani cu numele Nopcea sunt multi în Sili-
vașul-de-sus și într’ alte comune din acest tinut3).
In anul 1700 satul întreg s’a unit și în conscripția
a. 1733 avea 105 familii, 2 biserici și 2 preoți (unul însă
bigam). In tulburările sofroniane au rămas statornici, căci
în 1765 erau în sat 140 familii, iar în anul 1773 aveau
trei preo|i și numai prin anii 1780—82 au trecut la ne­
unire o parte dintre grăniferi. Aceștia apoi în anul 1785
au cerut să li-se deie lor una din cele două biserici din
sat, rămănându-le unitilor cealaltă și mănăstirea dela
Prislop, dar cererea nu li-s’a împlinit. In 1787 la îndemnul
episcopului neunil Gedeon Nichilici, care venise pe aici
în vizita[ie canonică, au cerut iară să li-se deie o bise­
rică, dar cons(atându-se prin o comisie ieșită la fata
locului, că sunt putini, nici de astă dată, precum nici mai
târziu în anul 1795, nu au dobândit nimic. Au perzistal
însă lotuși în neunire și până azi sunt fanatici. In 1900
erau aci 361 gr.-cat și 178 gr.-or. cari încă au biserică
și preot.
Biserici unite, precum am văzut mai sus, au fost în
Silivașul-de-sus, două : una de lemn, lângă biserica ne-
') Transilv- 1873 p. 211.
!) Ucid a. 1874 p. 41 si Pușcaru op. cit. 1. 150.
3) Pușcariu ibid- p. 144.
 325

unilă de astăzi și aceasta s’a dărâmat în anul 1841 și

s’a vândut la Silivașul-de-jos, ca să ardă cărămida pentru
zidirea bisericii lor- Cealaltă care stă și acum s’a zidit la
anul 1665 precum arată o inscripție ungurească, săpată
în piatră și pusă pe iconostas deasupra ușei împărătești,
de următorul cuprins :
Viseltetven kegyes Isten Josăglul
’S it letelepedet nep lelki javâtul
Ez hâz epitelik Szilvâsi Balintul
’S târsa Csonokosi Susana Aszonylul
Ez vegre hogy it is Isten Dicsossege
Terjedven tobb ullyan az hivek serege
’S kik az Sz: eletrul el tertenek meszsze
Ezeket terittse az Isten beszede
Melyert mindeneknel szep emlekezelben
Itt is az kossegnel lesznek dicseretben
Isten elott pedigh holligh kedvesegben
Az utân orokre târlo Dicsosegben
An. Dni 1665. Sz. Ivân Havăban.
Această biserică după traditiune ar fi fost reformată,
dar după unire au ocupat-o Românii. Și credem că această
tradi[iune conține un adevăr istoric, deoarece nu putem
pricepe ca niște nemeși maghiari să fi avut inimă de a
zidi biserică pe seama urgisitului popor român. Se vede
de altcum și din cuvintele inscripției, că a fost zidita cu
scopul ca pe Românii rătăciți (după părerea calvinilor)
dela credința ceea adevărată, să-i întoarcă prin predicarea
cuvântului (teritse az Isten beszede). Dar neajungându-și
scopul au părăsit’o, mai ales dupăce prin unirea din 1700
s’a ciuntat ori ce nădejde a calvinilor de ai atrage pe
Români. Aceștia apoi au cuprins’o și o au înlogmitdupă
ritul lor, căci din zidirea cea vechie nu mai stă decât
naia sau partea bărbaților iar tinda muierilor, turnul și
altarul s’au adaus mai târziu. Acum e reparată și în stare
bună. In turn sunt două clopote unul din anul 1711 și
altul din 1799; mai are biserica un potir de argint suflat
cu aur cu literile inițiale N. I. V. K. 1778, disc și steluță
de aur și lingură de argint. Aceste însă sunt aduse dela
32(J

mănăstirea Prislop. Casă parohială este de piatră zidită

în anul 1868, dar este mică și scundă.
Preoții. Popa Gheorghe și Pălru în 1733; Simeon
1765. După Șpecifica[ia, citată și la alte sate grănijărești,
în 1773 erau în Silivașul-de-sus trei preoți: Popa Simion,
Popa Ion și Popa Lazăr. Cu privire la aceștia și la cei
din Silivașul-de-jos se face observarea: „Numifii preoți
dintru aceste două sate, nu sunt din numărul sau șirea-
gul cătănesc. Ce despre partea celor cari nu sânt cătane.
Insă într’o biserică umblând cătanele cu țăranii slujesc și
la cătane." S ar părea dară că grăni[erii trebuiau să aibă
preoți deosebiji de ceialalfi locuitori, dar în sate așa mici
ca cele din Țara Hațegului nu se puteau ținea preoți
deosebiti, cum se vede și din cazul de fata. Popa Simion
amintit mai sus a luat parte în anul 1782 Ia sinodul elec­
toral din Blaj. Despre el se zice că ar fi fost și zugrav
și poate ca dânsul a zugrăvit iconostasul dela mănăstire
(1782) și cel dela Denșuș (1789). A răpausat în anul 1797.
După cei trei preo(i a urmat numai câte unul, Daniil Un­
gur care în anul 1823 a fost omorît de cătră iobagii vice-
comitelui; Popa Isaia 1823—1846; Avei Pop 1846—1855;
Gheorghe Șușman adm. din Silivașul inf. 1855—1861 ;
Teofil Tușteanu 1861 —1865; Lascu Mihutan 1865—1867;
Gheorghe Boldurean 1867—1871; losif Pop 1871 —1873;
Avram Socaciu 1874; Nicolae Lupescu 1874—1883; La-
dislau Nandra adm. 1883—1884 și de atunci On. Petru
Nandra.
■ Școală s’a înființai în anul 1868 prin decretul guver-
dial Nr. 1524 de dt. 24 April cu plată de 40 fl. și lemne
de foc. In 1875 s’a deschis școală comunală care în 1879
s’a prefăcut în școală de stat.
61. ȘTEI (Stejvaspalak), p. u. Denșuș, gara Ha|eg.
Comuna e strâmtorată pe două văi înguste în lungime de
4 kilometri. Locuitorii sunt oameni vonici cu port frumos
și trăiesc, ca loji din acele părți, din pomărit și din culti­
varea vitelor. Pe vale în sus dela comună la depărtare
de 4 klm. la locul numit: Valea-ferului, se află o colonie
mai mică, formată din lucrătorii cari fac cărbuni de lemn
ce se transportează la topitorile de fier din Huneadoara.
 327

Aici au fost prin anii 1850—1875 și topitori de fier, acum

părăsite. După tradilia locală satul s’ar fi înființat numai
pe la capătul veacului al XVllI-lea, și până atunci a fost
numai o parte a Denșușului, a cărui continuare se și
vede a fi. De fapt în conscripțiile anilor 1733 și 1750 nu
se află și nici în cea din 1811. Mai întâi ocură ca parohie
în conscripția din anul 1818 cu 307 suflete, iar Valea-
ferului ca comună separată cu 88 locuitori. Totuși e co­
mună foarte vechie, căci se află sub acest nume Slej, ba
și Kryva, azi o parte mai mică a satului, în documente
de prin anul 1438 ca proprietate a familiei Mușina sau
Mursina din Denșuș. Se poate însă că fiind numai niște
proprietăți mici sau prediuri fără biserică și fără preot, au
fost lăsate afară din conscripțiile cari au avut în vedere
numai starea parohiilor. In anul 1810 mai mulli credin­
cioși, pe semne ca să poală avea și ei preot localnic, au
dăruit loc de porțiune canonică vre o 16 jugere, la care
s’au mai adaus prin comasatie încă aproape 24 jugere
din pădurea comunală. Numărul sufletelor gr.-cat. în 1900
era 712 și 120 gr.-or. veniti de prin Bănat ca lucrători în
Valea-ferului.
Biserică au avut una de bârne în al pârei loc la
anul 1852 au zidit alta de piatră, care stă și acum, dar
e prea mică și în stare deplorabilă. In turn se află un
clopot din 1821 când probabil s’a zidit biserica cea vechie.
Casă parohială este frumoasă, zidită în anul 1895, dar
tocmai în capătul din sus al satului departe 2 klm. de
biserică.
Preoții. Cel dintâi preot a fost Nicolae Popovici hiro­
tonit la anul 1817 și a păstorit până în 1867, adecă toc­
mai 50 ani. l-a urmat nepotul său loachim lubaș preot
harnic și zălos. Prin stăruința lui s’a câștigat pe seama
bisericii 50 jugere pădure din care s’au vândut lemne în
preț de 8000 cor. A răpausat în anul 1896 și i-a urmat
fiul său Corneliu lubaș. Din Martie 1905 păstorește On. Ius­
tin Țarina.
Școală a început a se ținea în anul 1857 în local
închiriat până în anul 1874, când s’a ridicat o școală de
lemn care fiind necorăspunzătoare s’a înlocuit prin alta,
328

lot de lemn, în anul 1879, iar la 1898 s’a zidii cea de

acum, frumoasă și vrednică de menirea ei. Invălători au
fost: Ștefan Micșa 1857; Petru Paveloni 1858—1861; N.
Barbescu 1862; Gheorghe Dioniu 1863—1864; losif Pop
1865—1867; loan Micșa 1868—19®b, Florentina Szabo
1900—1903; Artifnon Reccan 1903—4: Victor Bakos
1904—1906; Gheorghe Grecu 1906—1909 și de prezent
Sigismund Nandra. Salarul învălătoresc la începui era
50—70 fl. Ca să se poată ridica la minimul pe 1000 cor.
cum prescrie legea din 1907, s’a cerul 400 cor. ajutor de
stat. La școala din Ștei umblă acum, cam rar însă din
cauza depărtării și a drumului rău, și băieții mai mări­
șori din filia Poieni- Prunci obliga|i 121; au frequenlat 54.
62. SUBCETATE (Vâralja) p. u. Hațeg, gara în loc.
Este aproape de gara ce îi poartă numele, dela care
pleacă noua linie ferată cătră Ha|eg și Caranșebeș. Locui­
torii prin deasa atingere cu» lucrătorii de toate neamurile
dela firezul firmei Peccol și Co- și dela calea ferată, și-au
însușit prea multe din păcatele și relele deprinderi ale
acelei adunături de oameni, plini de fapte rele și dătă­
tori de pilde urile, de cari acest popor al nostru ar tre­
bui să fie cu totul ferit. Satul c vechiu, căci prin veacul
al XV-lee, Ia anul 1447, aflăm pe nobilii Bucur și Seracin
de Vărallya cari se opun unei introduceri în oare cari
moșii a familiei Kendeffy, care nu mult după acea, la
anul 1462, capătă dela regele Matei Corvinul posesiunea
regală (possessionem noslram) Subcetate (Vărallya) îm­
preună cu turnul de pază de pe dealul Orlea, lângă care
se află salul ')• Numirea Vărallya se vede că e numai o
traducere a numelui românesc Subcetate, cum se nu­
mește satul în conscripțiile anilor 1733 și 1750, în cari
satele sunt puse cu numirea ungurească, dar acesta se
scrie românește însă cu ortografie ungurească ; Szupt Cse-
tale. Dacă ar fi avut și nume maghiar acela s ar fi folosit.
In anul 1733 număra 20 familii, cu biserică și casă pa­
rohială, iar în 1750 avea 130 suflete. In conscripția din
anul 1765 nu ocură de loc, sămn că va fi trecut de lot
la neunire, dar iară s’a reîntors căci în 1811 e pus ca
9 transilvania 1873 p. 92 și 202.
 329

parohie cu 366 suflele. Insă fiind aproape de satele nc-

unite de pe Streiu, preoții neuniri de acolo și protopopii
din Hațeg, au tulburat în continuu acest popor îndem-
nându-1 să treacă la neunire. Urme despre asemene agi-
tătii neîntetite avem din anul 1832 până în 1850, când
după instrucliunea de 6 săptămâni tinută de neobositul
vicar Papfalvi, au rămas statornici în unire. In anul 1900,
după conscripția nominală a preotului erau în Subcetate
587 gr.-cat.
Despre biserică scrie vicarul Moldovanu, că au avut
una vechie de lemn, care în 1783 s a ruinat și în locul ei
au zidit alta de piatră, care sa și zugrăvit frumos. Dar
reparându-se biserica în anul 1894 s’a dat cu var preste
zugrăveala afumată I O inscripție vechie ce se afla în
altar înainte de aceea reparatură, spunea că biserica ar
fi fost zugrăvită de un Popa Simion din Pitești în anul
1783. Poate că e tot acel Popa Simion Zugravul din Sili-
vașul-de-sus despre care știm că a zugrăvit și alte bise­
rici și se va fi numit dela Pitești, pentru că va fi umblat
pe acolo ca să învețe meșteșugul zugrăvilului Casă pa­
rohială nu este.
Preoții- In anul 1733 era în Subcetate numai diacon
care era „subditus Dni. Slephani Buda“, adecă un biet
iobagiu pe care stăpânul său nici după ridicarea lui la
treapta biserisească nu-I slobozea dela slujbă I Inscripția
pomenită mai sus con[inea și numele preoților mai vechi
cari au fost în această parohie, anume: Ereu Simeon,
Moise, Simeon, loan, Nicolae, loan și Marcu. Despre acest
din urmă spune tradiția că ar fi venit din Țara româ­
nească și a mărturisit credința unirii înaintea episcopului
P. P. Aron din Blaj. A răpausat în anul 1797 și au urmat
preoții Nicolae, care a fost sfințit Ia anul 1787 în biserica
din Bar cu ocaziunea vizitajiei canonice a episcopului
Bob; loan și Ghcorghe; după aceștia, fra|ii gemeni Popa
Nicolae mort în 1818 și Popa Marcu în 1811. Apoi tot
un Popa Marcu răpausat în anul 1832. In locul dânsului
fu strămutat dela Balomir, unde funcționa din 1821, Daniil
Magaret sau Cetă|eanu nobil de Săcel. Diploma nobili­
tară au primit, o această familie dela Gheorghe Rakoczi
330

în anul 1635. După moartea lui Daniil Ce(ă[eanu întâm­

plată în anul 1855, i-a urmat fiul său loan care în anul
1848 s’a luptat ca tribun. A răpausat în anul 1873. Fiii
acestuia au fost Marcu Cetăteanu judecător în Reghinul
săsesc, loan Cetăteanu director al liceului din Galaji în
România, ambii răpausati, și Vasile Cetăteanu urmașul
tatălui său în slujba preoțească.
Școală se spune că ar fi finut preofii încă de prin
anul 1824, dar numai cam câte 6 săptămâni pe an se
adunau pruncii în biserică și învățau rugăciunile și porun­
cile. Mai regulat a început a se t>nea școală dela anul
1852, fiind învățător preotul loan Cetăteanu care finea
școală în casa proprie și avea plată câte o mierlă de cu­
curuz dela tot școlarul. In anul 1853 April 24 s’a linul
întâiul esamen cu 22 școlari din cei 60 câfi ar fi fost buni
de școală, cu cei din Balomir cu tot. In anul 1854 au
făcut cu numitul preot contract ca să le fie și mai de­
parte dascăl, pentru plata de 12 cupe de cucuruz dela
casele cu prunci de școală și 6 cupe dela cei fără prunci,
apoi tot dela doi numeri de casă un car de lemne. Dela
anul 1857—1888 a fost învățător loan Mânja absolvent al
preparandiei din Hafeg; plata a variat între 60—120 fl.
Edificiu școlar nu era și se finea școala tot în case în­
chiriate. In anul 1888 s’a zidit școala și a fost numit în-
văfălor Gheorghe Șușman, acum retras la penzie, cuplată
de 250 fl- ridicată în anul 1893 cu ajutor de stat Ia 300
fl. In anul 1905—6 a fost învăfăloare regretata Florentina
Szabo, căzută jertfă a chiemării sale pe care și-a împlinil-o
cum rar se poate vedea. Din anul 1906 este învățător loan
Ciora. Fiind comunele Subcetate și Balomir, cari susțin
școala, sărace și poporul scăpătat pentru ridicarea salarului
la 1000 cor. s’a cerut ajutor de stat.
63. TOTEȘTi (Totesd), gara Pâclișa, p. u. Cârncști.
E un sat vechiu și frumos, așezat pe ambele laturi ale
șoselei ce duce dela Hațeg cătră Grădiște, cu case țără­
nești cari arată bunăstarea multora dintre locuitori, des-
cendenfi de nemeși și grăniferi. In documentele vechi
ocură un sat cu numele Thyteofalva'), care credem că e
') Transilvania 1873 p. 92.
 331

comuna Tolești. In conscripția anului 1733 se scrie curat

românește Totești, cu 34 familii și doi preo|i; tot așa și
în cea din 1750 cu 120 suflete. In 1811 avea 191 suflete
dar preotul lipsea; până Ia anul 1900 s’au înmuiat la
329 suflete, o creștere precum se vede foarte înceată ce
se observa de altcum în toate satele nemeșești din acest
finul. In hotarul acestei comune încă se aflau până pe la
anul 1852 ruine vechi, din cari se vede că e comunitate
foarte vechie. In anul 1859 un făran arând cu plugul a
scos din pământ un lanf de aur cu douăsprezece verigi
groase ca degetul și acum se păstrează în muzeul curfii
din Viena.
Biserică au avut una vechie de lemn, care pe la
anul 1837 se ruinase de tot și au zidit alta de piatră, la
care mai târziu s’a adaus turnul. Despre biserică zice
vicarul Moldovanu că : „fiind pusă pe pământul nobililor
și aceștia fiind lacomi de pământ, așa i-au cuprins ulifa
ce duce la dânsa, de acuma stă constrânsă întră grădi­
nile lor și oamenii preste garduri ajung la biserică!” No­
bilii unguri tot ei au rămas și abia s’a deschis o mica
intrare lăturalnică prin curtea unui credincios român.
Casă parohială este în stare bună, zidită la anul 1884 și
reparată în anii din urmă.
Porfiune canonică este aproape 16 jugere formată
pe încetul din dărnicia unor credincioși. In anul 1855 a
dăruit bisericii mai multe pământe luliana văduva crâs-
nicului Dumitru Șerban, care în anul 1850 încă dăduse
100 fl. pentru zidirea turnului. Lada pătrufi a dăruit în
anul 1860 un fănaf de un car de fân, iar în anul urmă­
tor lanăș Fărcaș a testat bisericii toată averea sa în pref
aproape de 1000 flcrini. Aceste pământe, la cari s’au mai
adaus vre o 4 jugere cumpărate în anul 1909, formează
venitul preotului.
Preofii. Popa Pătru și Gheorghe în anul 1733; Ștefan
Chitideanul 1801 —1811; Zaharie luga, câteva luni în anul
1816; Dionizie Bociat 1820—1852. După moartea acestuia
parohia o au administrat preofii din satele vecine până
în anul 1855 când fu hirotonit Nicolae Casian răpausat
332

în anul 1875. I-a urmat în anul 1876 Moise Ilca^ Ghe­

orghe Bitea 1905—1906 și de atunci On. Seplimin lonaș.
Școală a fost până în anul 1904 când prin uneltirile
administra|iei și ticăloșia unor credincioși sa înființat
școală de stat. De Totești se tine ca filie comuna
Rea sat mic dar foarte vechiu. Majoritatea locuitorilor
sunt gr.-or. și noi avem numai vre o 13 credincioși.
64. TUȘTEA (Tuslya), gara și p. u. Hațeg. Este de­
parte dela Hațeg vre o 7 klm. lângă drumul ce duce la
Denșuș; e comună aproape curat românească, încunju-
rată de livezi frumoase de pruni, cari în anii roditori aduc
bielșugul pe care însă acest popor puțin crutător î-1 pierde
în punga jidanilor meșteri în esploatarea și seducerea
celor nepriceputi, ori neascultători de sfaturile binevoi­
toare ale conducătorilor.
Tuștea e sat vechiu cu familii nobile de frunte încă
de prin veacul al XVl-lea '). Pentru cele câteva familii no­
bile se va fi pus în conscripția din anul 1733 ca comună
mixtă, dar destul deîmpopulată cu 70 familii și doi preoți
cari aveau și por[iune canonică destul dc frumoasă, loc
de 6 cară de fân și 14 cubule de sămănalură. Dintre no­
bili erau și preoții, precum se vede din adresa omagială
din anul 1741 pe care au subscris e și preoții nemeși din
Tuștea, Popa Mihai și Popa Ilie. In anul 1750 ambii preoji
erau bigami și ca atari opriți dela slujbă, căci parohia era
administrată de cătră preotul din Fărcădin. In anul 1765
numărul sufletelor unite scăzuse la 14 familii cu un sin­
gur preot; sămn că și acest sat a fost atins de tulbură­
rile sofroniane și împăr|it în două confesiuni. Neunifii
vor fi ajuns chiar în majoritate și au cuprins pe seama
lor biserica. De aceea în anul 1763 protopopul din
Hațeg cu numele Gradiskai se plânge cătră congregația
comitatenză, că voind să preia biserica din Tuștea dela
neuni[i aceștia s au opus. După ce însă comisiunea de
dismembrare a holărîl ca biserica să fie a unitilor, con­
gregația dă auctoritătilor subalterne poruncă să-i ajute
protopopului să ia biserica cu puterea dela neuniti '-)•
’) Transilvania a. 1874 p. 122
') Arhivul comilalens din Deva Nr. 154—1763.
 333

După această întâmplare poporul s’a liniștit și s’a reîntors

iarăși la unire căci în conscripția din 1811 Tușteaepusă
cu 380 suflete unite și mai mul(i locuitori Români nici nu
va fi avut, fiind și acum comună mică având Ia 1900
numai 571 locuitori gr.-cat. In Tușlea a fost până pe la mij­
locul veacului al XlX-lea și parohie reformată cu un preot
sărac, care slujea în casa în care locuia și avea și un
clopoțel atârnat în doi pari. Pe la anul 1860 însă cu popa
cel din urmă s’a slâns și glasul clopoțelului, ne mai având
rost să sune în pustie în urechile celor câteva suflete mai
aproape de poporul românesc, decâtdelegea lor ncînfăleasă.
Despre biserică se zice că ar fi fost zidită din ve­
chime de cătră familia nobilă Csulai, care ar fi donat și
frumosul intravilan pe care e zidită biserica și casa pa­
rohială. Biserica de acum s a zidit între anii 1842—1851
și este o zidire imposantă. In anul 1891 a ars biserica
rămânând numai zidurile cari s'au acoperit provizor cu
scânduri. Acum de curând s’a acoperit cu tinichea și s’a
reparat încât astăzi e cea mai frumoasă biserică din acest
tinut. Prestolul e așezat pe o frumoasă piatră de mar­
mură pe care se poate încă ceti bine inscripția :
IOVI O. M. 1VNO
NI REGINAE MI
NERVAE OMNI
BVS DIS 1MMOR
TALIBUS
QAXIUS AELIA
NVS VE PROC.
AVG ET AELIA
ROMANAE IVS
IONI
Casă parohială este de lemn foarte slabă.
Preoții din Tușlea au stat din vremuri vechi în
fruntea clerului din Țara Hațegului, fiind unii chiar și
protopopi. Astfel în anul 1682 printre protopopii cari au
protestat în contra alegerii grecului loasaf de mitropolit
al Ardealului a fost și protopopul loan din Tuștea1)- In
') Dr. A. Bunea : Vechile episcopii pag. 135; N. Dobresca, Frag­
mente p. 49.
334

anul 1733 erau în Tuștea doi preoli, Popa Mihai și Popa

Pavel, fot asemenea și în 1741, cum am văzui mai sus.
Pe o pravilă vechie ce se păstrează acum în biblioteca
diecezană din Lugoj e scris: „Anno 1674 die vero 13
Aprilisemil hanc Sacram Scripturam Pavel Munyan alias
Pap de Tuslya et Transilvaniae Graeci Rilus Unitorum
Archidiaconus el Saediae (!) Episcopatul praeses". Anul însă
Irebue să fie greșit, în loc de 1774, pentrucă în 1674 încă
un era unirea. Poate că acest protopop va fi administrat
protopopiatul Hațegului după cel din Clopoliva pomenit
la anul 1765. Prin anii 1787—8 erau în Tuștea doi preoli,
Popa Ștefan și Popa Andriș sau Andrei Covan, amândoi
oameni cu năravuri foarte rele și aplicați cătră neunire
spre care îndemnau și poporul. De aceea vicarul Fiscuti
i-a suspendat pe amâodoi și pe Popa Andriș care ne­
socotea această pedeapsă, l a prins cu „brachiul secular"
și l’a trimis în temnița episcopiei din Blaj, unde în 20
August 1787 era să îl ajungă și Popa Ștefan, care nu-
numai se împrietini cu un „impostor" și agitator neunit.
Popa Matei din Sânt Andraș, fără a îndemnat și pe niște
făcători de rele ca să aprindă casa confratelui său, a
Popii Andriș. Cu tot dreptul se plângeau dară în potriva
lor domnii de pământ și curatorii bisericii, zicând că ei
nu mai voiesc să îi păstorească nișle făcători de rele ca
și aceștia. Se vede însă că la temnifa din Blaj tot nu au
ajuns, căci în anul 1788 vicarul scrie iară că amândoi
hoinăresc — vagabundează — prin fără și cere ca cât
ce vor fi prinși să fie închiși. Ce soarte vor fi avut mai
departe nu știm. In anii 1804—1840 a fost preot Popa
losif Purceloni care apoi s a strămutat la mănăstirea Pris­
lop- Ca ajutor i-s’a dat încă din anul 1824 fiul său Vi-
zanlie, care și-a schimbat numele în Pop Tușleanu, ră-
pausat în anul 1871 și i-a urmat iară fiul său Teofil Tușleanu
mort în 1909 având ca succesor pe On. lacob Niculescu.
Școala s a deschis prin anul 1858 și s a sistemisat
în anul 1868 cu plata dascălului de 40 fl. iar în 1878 s a
urcat la 100 fl. și 15 mierie de bucale ; mai târziu s’a
urcat la 200 fl. apoi în 189 1 la 300 fl. și în urmă în 1908
la 1000 cor. prin ajutor de stat de 400 cor. Școala s'a zidit
 335

în anul 1895, dar e pusă pe un loc foarte mic, fără curte

și grădină și numai cu o mică chilie pentru învățător.
Cel dintâi învățător cu diplomă a fost Cosma Roman în
1882, apoi Nicolae Predoniu 1883—1906 și de atunci Dșoara.
Roza Lupan. Prunci obligati de școală: 70; au fre-
quenlat: 51.
65. UR1CANI-HOBICENI (Hobiczaurikâny), gara
și p. u. Lupeni. Comună formată, ca și toate celelalte de
pe Jiu, prin emigrarea locuitorilor din satele din coace
de munte, mai ales din Uric și Hobi(a de unde și-a luat
apoi și numele. Așezări trecătoare, mai mult s’au mai
pu{in durabile, de păstori cari aflau aici pășune abun-
dantă pentru turmele lor vor fi fost pe aici din timpurile cele
mai vechi, dar sate statornice s’au format numai prin
veacul al XVIILlea și mai ales pe la sfârșitul lui, după
cea din urmă invaziune a Turcilor în anul 1788, precum
s’a spus și într’alt loc. Așa s’a format și acest sat ca o
așezare patriarhală a păstorilor, cari au ocupat tot pămân­
tul cultivabil pe ambele maluri ale Jiului românesc, pe o
întindere de vre o 10 klm., ridicându-și căsuțele și alte
clădiri de bârne în mijlocul ogrăzilor mari, nesupărati de
nime și neconturbati în liniștea lor monotonă decât de
vuietul Jiului ce se rostogolește spumegând printre stânci,
sau de vâjâitul vânturilor cari leagăna codrii și adese ori
răstoarnă brazii de pe coastele munților, ce se ridică ca
două străji uriașe dealungul satului. Fiind așa dară
acest sat relative destul de tânăr, din trecutul lui
pujine întâmplări mai însămnele se pol spune. După
tradi|ia bătrânilor se știe că în 1788 a fost cumplit
pustiit de Turci și partea cea mai mare a locuitorilor,
surprinși tocmai în biserică la sfânta Liturghie, tăiati
ori duși în robie. Așa se esplică, credem, de ce această
comună acum destul de mare, în anul 1818 împreună cu
Bărbătenii-de-sus abia avea 210 locuitori. In anul 1900,
după conscripția preotului, avea 1372 locuitori gr.-cat. și
putini străini. Nu preste multă vreme însă vor năpădi
aceștia și aici, fiindcă și pe teritorul acestei comune s’au
descoperit straturi bogate de cărbuni de piatră.
Biserici sunt două, una în Uricani, de lemn, edifi-
336

cală în anul 1791 și zugrăvită de cătră preotul locului cu

numele Nicolae Zugravu. Altă biserică este în Hobiceni,
tot de lemn, edificată la anul 1872 pe moșia lui Dumitru
Fireza și mai mult tot cu chielluiala lui. Casă parohială
este foarte frumoasă zidită în anul 1898. Din cerdacul
acestei case se deschide o priveliște încântătoare spre
mun[ii de cătră România, tare aproape de aici.
Preoții. Datele comunicate de cătră actualul paroh
M. On. Nicolae Zugravu cu privire la cei dintâi preoți, nu
consună cu cele cuprinse în protocolul vizitațiunii cano­
nice a vicarului Moldovanu, credem însă ca aceste din
urmă sunt mai autentice fiind scrise după spusa preotu­
lui de atunci Ilic Zugravu. După aceste însămnări așa
dară, cel dintâi preot ar fi fost Popa Dan, care în anul
1788 fu surprins de Turci tocmai pre când slujea S. Li­
turghie în biserică în ziua Adormirei Maicii Domnului și
dus în robie împreună cu o mare parte a credincioșilor
săi, iar biserica a fost arsă. După alungarea Turcilor din
tară cei rămași sau scăpati din robie, s’au adunat iară
și au început a zidi biserica care stă și azi, iar de preot
au adus dela mănăstirea Silivașului-de-sus, adeca dela
Prislop, pe un tânăr cu numele Nicolae care învălese
acolo, poate ca ucenic al Popii Simion Zugravul, mește­
șugul zugrăvilului. Acesta apoi s’a dus în tara sârbească
preste Dunăre, poate la Vidin, și acolo s’a preo[it. Până
a umblat el pe acolo credincioșii au terminat biserica iar
el a zugrăvit-o în decursul anilor 1792—1806'). Așa i-a
rămas apoi numele Zugravu, care l’au purtat loji urmașii
lui în preoție până la preotul de azi strănepotul său. Pe
acel timp parohia era neunită, dar venind în anul 1810
în vizita|ie canonică zelosul vicar Țopa, toate comunele
de pe Jiul românesc, dela Câmpului-Neag până la Iscroni,
au trecut la unire în care au rămas pururea statornice.
Nicolae Zugravu a răpausat în anul 1834 și i-a urmat
fiul său Ilie Zugravu hirotonit în anul 1834 prin episcopul
loan Lemenyi și a păstorit până în anul 1868 lăsând de
') După tradilia comunicată de Părintele Zugravu acest preot
s ar ti născut în Râmnicul Vâlcii in România în anul 1769 și ar fi
invălal carte și meșteșugul zugrăvilului la schitul Lainici sau Surduc,
care nu e departe de graniță-
 337

urmaș pe fiul său Nicolae Zugravu 1868—1891. llie Zu-

gravu 1891—1897? pe timpul aceslui preot s’a cumpărat
crTbOO fl. pentru porțiunea canonică 30 jugere 500 st. i_l.
Din anul 1897 funcționează M. Onor. Nicolae Zugravu,
din 1912 și administrator al protopopiatului Jiului, prin
zelul și slăruinja căruia s au zidit casa parohială și școala.
Școala. Oare cari începeturi de instrucție s au făcut
prin anii 1846—1848 de călră un dascăl venit din Ro­
mânia, cu numele Dumitru Pârău, care instrua pe pruncii
cari voiau să învețe putină carte, într’o căsuță luată cu
chirie și avea plată câte 30 cr. dela toată casa, ceea ce
făcea la an cam 50—60 fl- In timpul revolutiunii anulu!
1848 s a reîntors în patria sa (satul RăchitO preste mun[i
și de școală nu a mai avut altul grijă până la 1859, când
fu numit învățător tinărul loan Zugravu, absolvent al pre­
parandiei din Hațeg, cu plată de 70 fl. In anul 1863 fiind
învățătorul înrolat la miliție s’a împreunat școala din
Uricani cu cea din Bărbălenii-de-sus, având de dascăl
pe Gheorghe Oprișa. In anul 1868 loan Zugravu s’a reîntors
și a jinut școala în casa proprie, mai primind pre lângă
salarul de 70 fl- și 10 fl- chirie, până în 1883 când s’a
zidit local de școală- Dar fiind școala cea vechie neco-
răspunzăloare și prea mică pentru numărul pruncilor, în
anul 1905 s’a zidit o școală frumoașă cu două sale de
propunere și locuință pentru doi învățători, care a costat
22-000 cor- Prunci obligati de școală au fost 213 și au
frequentat 105. Salarul s’a urcat în 1884 la 200 fl- iar
în 1892 la 300 fl- In acest an _ învățătorul loan Zugravu
s’a retras la penzie și a fost numit Aurel Botici, care -a
servit până .în..1900; Demetriu Măniut 1900—1902; loan
'Besu 1902—1904; Petru Turcu din 1905. Acum s’a escris
concurs și pentru al doilea învățător- Plată dă comuna
bisericească 600 cor- pentru cel dintâi și 268 cor. pentru
al doilea, iar pentru acoperirea restului până la 1000 cor-
și quinquenalele s’a cerut ajutor de stat.
66- VAIDEI (Vajdei), gara Băiești p- u. Râu-alb-
Comună mică și săracă, așezată într’un loc foarte pietros
și puțin productiv, pe marginea râului care curge dela
Coroiești călră Râu-alb- Oare când a fost parohie de sine

22
338

stătătoare. Așa în 1733 era preot Popa Mihai iar în 1833

lanăș Drăghici, dar după moartea acestuia s’a administrat
prin preo|ii din satele vecine, acum prin On. Vasile Bora
din Coroiești. Numărul locuitorilor e 263 to[i Români gr-cat.
Biserică este de piatră zidită în anul 1873, în locul
uneia vechi dela care a rămas un clopot pe care e scris
anul 1779- Pruncii umblă la școala comunală din Râu-alb.
67. VALEA-DÎLȘH (Valyadilzsi), gara și p. u;-Câr-
nești. Izolat de alte comune și ascuns în fundul unei văi
înguste, între două dealuri cu coastele prăsărate de tufe
de măstacăn, acest sat face totuși bună impresie asupra
vizitatorului aflânduse acum aci multe case și superedificate
frumoase, ridicate în urma unui foc năpraznic de acum câțiva
ani. Din vremuri mai vechi decât din veacul al XVIII-lea
nu avem știre despre acest sat, care în 1733 avea 27 fa­
milii iar în 1750 : 141 suflete cu biserică dar fără preot
tinându-se până pe la 1820 ca filie de Șibișel. Numărul
locuitorilor în 1900 era 524 gr.-cat. și 11 gr.-or„ aceștia
poate de prin apropierea Nucșoarei sau veniti de acolo.
Biserică este de piatră zidită în anul 1882. Interiorul ei
este foarte curat și îngrijit. Intre alte lucruri frumoase are
și o Evanghelie de Blaj bogat legată cu podoabe de ar­
gint, darul evlaviosului parohian Demelriu Giurgiu. Casă
parohială nu este.
Cel mai vechiu preot localnic despre care pomenește
tradiția') ar fi fost Popa Ștefan, care cu cinci feciori ai
săi, toti preoți, a venit din România. Dintre ei unul cu
numele Mitu s’a așezat în Ohaba-Șibișel, de care se ținea
și Valea-Dîlșii, altul în Ponor, altul în Păucinești, al pa-
tralea în Batiz, iar cel din urmă s’a dus în Bănat Ia Valea-
Boului. Poate că acest Popa Mitu este identic cu Popa
Dumitru mort la 1807, cum s’a arătat la Ohaba-Șibișelu-
lui. După Popa Mitu ar fi urmat Popa Alexe și loan,
credem ca administratori din alte sale, pentrucă în anul
1811 nici aici nici în Ohaba-Ș. nu era preot. Pavel lova-
nescu 1820—1852; Pavel lovanescu 1852—1879; Mihail
lubaș și loan Bernal administratori și din 1879 On.
'Michail-Pop.
') După Șematismul a. 1903.
 339

Scoală s’a deschis mai întâiu, în localitate luată în

arândă, pe la anul 1868 cu salar învăjătoresc de 60 fl.
ridicat mai târziu după cerințele timpului și dispoziția
legilor. Școală s’a zidit mai întâiu la anul 1894 dar fiind
de lemn^ a ajuns curând în ruină și în anul 1909 s’a zidit
una"frumoase care a costat 5—6000 cor. Cel dintâiu în­
vățător a fost loan Popescu,'urmat de altii mulfi cu cuali-
ficatie mai mult sau mai puțin regulată. Din 1907 este
învățător, cu cualificatia recerută, Gedeon Socol. Prunci
obligati de școală 100; au frequentat 42.
67. VALEA-LUPULUI (Farkaspatak), gara și p. u.
Pui. Sub numele, ușor de ungurizat, Farkaspatak ocură
în documente foarte vechi. In 1478 era a unei familii bo­
gate cu numele Szentgyorgyi'), iar în 1519 împreună cu
alte sate aparținea familiei Kendeffy’). Tradiliunea locală
spune că salul ar fi fost întemeiat din timpuri foarte vechi
de cătră un om cu numele Lupu, ai cărui frați Puiu și
Bărbat ar fi întemeiat satele vecine Pui și Râu-Bărbat, și
după numele comunelor se pare că tradiția se razemă
pe adevăr. Fiind satul mic, în 1733 avea 40 familii iar
în 1750 tot cam atâta adecă 180 suflete, nu a avut preo­
tul său până pe la începutul veacului al XlX-lea. Cel mai
vechiu preot se zice că ar fi fost un Popa Dan Voin, care
la 1746 a zidit o bisericuță de lemn și la 1766 familia
lui a dăruit bisericii două icoane foarte frumoase, aduse
poate din România, cari în anul 1852 se mai păstrau.
Credem însă că anii sunt greșit socoli|i după această tradiție,
fiindcă în 1733 și 1750 avea biserică preot însă nu, și
numai dela anul 1807 a început a avea și a avut neîn­
trerupt preoji localnici tot din familia Voin. In anul 1900
numărul sufletelor era 401 loji gr.-cat.
In biserica cea vechie se aflau în anul 1852’) unele
cărți foarte vechi, anume: Căzania de Alba-Iulia din anul
1699; Propovedania de Sas-Șebeș din anul 1683; Propo-
vedanie manuscrisă din 1676; Catehismul de Sâmbăla-
mare din 1726 și mai multe alte cărți teologice. Biserica
de acum s’a zidit în 1888. Casă parohială nu este.
') Kirăndulăs p- 16.
!) Transilvania 1874 p. 110-
’) Vezi Protocolul vicarului Moldovanu p. 58.
 340

Preoții. Petru Voin născut in anul 1775 și hirotonit

în 1807, răpausat în 1835. Petru Voin II. 1830—1845;
Petru Voin III. 1860-1888; Nicolae Voin dela 1888.-
Școală nu au avut până în anul 1906, umblând
pruncii la școala de stat din Râu-Bărbat. In acel an sa
zidit o școală frumoasă și s’a numit întâiul învățător
Lauren|iu Togănel care însă după scurtă vreme s a de­
părtat și a instruat pruncii preotul până în anul 1907, când
a fost numită învățătoare Dșoara. Lucretia Gotheas iar în
1910 Șerban Șerban. Pruncii obligati de școală: 72; au
frequental: 72.
68. VĂLIOARA (Valiora), gara Hațeg p. u. Denșuș.
Sat ascuns în fundul unei văi cu case sărăcăcioase, risi­
pite printre surpăturile unor coaste cu pământul de o
culoare ciudată, roșie ca cărămida. Credem că din
cauza situației sale ascunse și a sărăciei locuitorilor,
nu se face amintire de acest sat în documentele mai
vechi în cari, cum am văzut până aci, se află urme mai
despre toate satele din Țara Hațegului. In conscripția
anului 1733 aflăm mai întâi satul Vălioara cu 22 familii
și biserică, dar fără preot. Tot așa și în 1750 cu 160
suflete, fiind ca parohie afiliată la Răchitova până pe la
începutul veacului al XlX-lea. In 1900 avea 524 locuitori
gr.-cat. și 11 gr.-or., acești din urmă pe Ia niște sălașe
preste deal cătră vJea Cernii.
Biserica, așezată pe un deal de o parte de sat, s’a
zidit în anul 1865. Casa parohială e de lemn din 1896,
dar e goală și aproape ruinată fiindcă preotul are locuință
proprie. Preoții. Popa Zaharie pe la anul 1804; Crăciun
Olărescu 1803—1845; Eutimie Olărescu 1847—1877. Dela
1868 i-s’a dat ca cooperator, mai ales pentru administra­
rea filiei Boita, fiul său Aron Olărescu care a răpausat
în anul 1894 și i-a urmat actualul paroh jOn. Silviu
Simonetti. Școală au comună cu Ciula-mare, Boita și
v Ciula-mică.
69. VULCAN (Zsilvajdejvulkăn) gara și p. u. în Ioc.
Salul cel vechiu românesc consta din două cătune mici:
. Crivadia și Vaidei, iar Vulcan se numea o mică colonie
de funcționari erariali, așezati aci pentru vamă și pentru
 341

paza Irecătoarei numită pasul Vulcanului, pe unde din

vremuri foarte vechi treceau neguțătorii pașnici ca și oș-
tile prădalnice. Despre o luptă mare ce s’a dat „în Alpi-
bus Wolkan“ și în care a căzut viteazul Nicolae Ken-
deffy, amintește un document al regelui Matei Corvinul
din anul 1462. Intru amintirea acestei lupte a ridicat
Societatea istorică din Deva în anuLmilenar 1896 un stâlp
comemorativ. In veacurile următoare de nenumărate ori
au'pătruns" pe aici Turcii jăfuind și pustiind comitatul
nostru. Pentru apărare în contra lor a construit în anul
1778 generalul Laudon, pe malul stâng al Jiului, redutele
ale căror urme se mai văd și acum, cari însă nu au
putut împiedeca cea din urmă năvălire a păgânilor, din
anul 1788, a cărei amintire a rămas până azi în popor.
Cine a văzut însă Vulcanul numai cu 10—15 ani
înainte, acum nu-1 mai cunoaște. Căci azi nu mai e un
sat sărac de Români cu opincile gurguiate, cu cojocul
zburlit, sau cu [olul în loc de șubă pe spate și cu căciula
cât un stog îndesată pe pletele lungi și unsuroase; ci
este un oraș în cea mai rapidă desvoltare. Un centru in­
dustrial de proporții uimitoare, unde pe banii cei mulji ai
societății miniere și ai particularilor așezati ca negustori
și meșteșugari, se zidesc în tot anul sute de case, între
cari unele chiar palate, școli și biserici pompoase pentru
mulțimea lucrătorilor de tot neamul, cari află aci adăpost
bun și câștig frumos, care se risipește însă cu atât mai
neînțeleasă ușurătate, cu cât e mai grea și mai primej­
dioase munca prin care se ajunge la el. Așa se esplică
creșterea uimitoare a populației acestui sat ori oraș, care
în anul 1900 avea 1496 locuitori, iar acum poate să aibă
la 5—6000 între cari Români se fie vre-o 2000.
In cele bisericești Vulcanul e filie Ia Coroieșleni? dar
întrece cu mult parohia mafie în toate privințele. In anul
1906 s’a zidit și o biserică frumoasă care a costat 28.000
cor. Școală însă nu au ci pruncii merg parte la școala
noastră din Coroieștenî> parte la școala de stat. De vre-o
câti-va ani este și parohie gr.-orienlală dar biserica le
lipsește.
70 ZĂICANI (Zajkâny), gara în loc, p. u. Grădiște.
342

Este, fără îndoială, unul din cele mai vechi sale neme-
șeșli din Țara Halegului. Nemeșii de aici să și mândresc
mai mult ca ori cari al|ii cu originea lor, dovedită prin
diplome păstrate cu multă grijă, și mai ales cei vre-o
câ|i-va cari poartă numele marelui erou loan Huniade.
Tocmai pentru aceea asupra acestui sat s’au năpustit mai
tare făuritorii de Maghiari din acest comitat, căutând de o
parte tot felul de argumente ca să dovedească cumcă
acești nemeși sunt Maghiari valahizaji, iar de alta folosind
tot felul de mijloace ca să întărească în ei această convin­
gere. Atâta le-a și succes ca în școala de stat să înveje
mulli ungurește și ca unii dintre ei, în fa|a Maghiarilor
cari nu î-i mai slăbesc din dragoste, să fie cam șovăitori.
Dar pentru aceea de legea și limba românească tot nu
se lapădă, nici chiar acel lanăș Huniade sau Hunyadi de
care se acajă mai tare, și pe care la expozi(ia milenară din .
1896 l'au fost dus Ia Budapesta și l'au arătat ca pe un
tip de nemeș maghiar valahizal.
Satul e așezat în fundul unui părău, subt o coastă
păduroasă pe malurile unui râulel, care mai în jos de sat
se varsă în apa ce curge dela Poarla-de-fier cătră Gră­
diște. Locuitorii sunt deștepti, muncitori și iubitori de bise­
rică și având, ca nemeși, munji cu păduri și pășuni bo­
gate, suni și în stare bună. In timpurile cele mai vechi
acest sat s a numit Poiana lui Achim apoi, nu să știe
când, a luat numele de Zăicani dela un chinez cu
numele Zaicu. Aceasta o știm dinlr’ un document din
anul 1409. Voivozii de a unei lacob Lascu de Szăntho
și loan Herman aflând că patru chinezi români din
districtul Hațegului, anume : Stanciu al lui Dionizie și Beroi
al lui Tatu din Ostrov, Dragomir al lui Zaicu de Jorda-
vize și Vlad al lui Ilie, voiesc să restaureze și să reîm-
poporeze aceea comună și să apere în contra tâlharilor
ucigași drumul ce trece pe acolo cătră Poarta-de-fier, în
numele regelui Sigismund îi scutesc pe ei și pe urmașii
lor de ori și ce biruri și sarcini publice, îndatorându-i însă
ca pe lângă paza drumului, să mai plătească în tot anul
200 denari noi ')• Numele românesc ori slavo-românesc
’) Transilvania 1872 p- 198.
 313

al salului și faptul că a fost dăruit unor chinezi români,

arată evident cât este de neîntemeiată părerea scriitorilor
maghiari, cumcă acest sat ar fi fost în vechime unguresc
și s a romanizat. Curatul adevăr e că și aici s a făcut,
ca preste tot în acest jinut, trecere dela privilegiile vechi
chinezești la cele nobilitare și nimic mai mult. Locuitorii
au rămas aceiași, Români cura[i cum sunt și azi. Și
este nu numai o rătăcire istorică a îi face Unguri în trecut,
ci și o neghiobie a încerca să ni-i răpească pe viitor I
Dintre familiile amintite în acest document mai trăiește
în Zaicani familia Tatul care acum, după obiceiul ținutu­
lui, poartă numele de „Tătoanie“. Apa numită în docu­
ment Jordavize se numește azi „JordăneluT. Se vede dar
că acel Zaicu a fost locuitor vechiu aci, chinezul locului
și dupăce a fost moșia lui pustiită de hoți, ne mai pu­
tând singur restaura și apăra satul, și-a căutat tovarăși
în satele vecine, poate printre ceva rude ale sale, cari
din recunoștință au dat satului numele vechiului stăpân.
Satul cel vechiu se zice că ar fi fost mai în jos lângă
drumul vechiu roman numit și acum ,,Troian" și lângă
drumul tării de acum, pe locurile numite „Săliște" și la
„Porobi". Urmele caselor se mai văd și acum. De aici a
strămutat Zaicu, sau poate următorii lui, satul mai spre
miază zi între dealuri, ca să fie mai scutiti de invaziu-
nile Turcilor, ridicând și o bisericuță subt o stâncă nu­
mită la „Piscu". Mai târziu satul s a tras iară mai spre
câmp pe locul unde este acum.
Aici lângă Zăicani a repurtat marele erou al creș­
tinătății loan Huniade una dintre cele mai strălucite ale
sale învingeri asupra Turcilor în vara anului 1442, când
cu oaste de abia 15-000, compusă de sigur în mare parte
din locuitorii acestui [inut, adecă din Români, a zdrobit
puternica oștire de 80.000 a trufașului pașă Sehabeddin ')•
In urma acestei lupte ca să-i răsplătească pentru vitejia
lor, a ridicat loan Huniade la rangul de nobili sau ne­
meși, pe multi Români din Țara HațeguluiPe locul
unde a fost aceea lupta s a fost înălțat încă din vechime
') Transilvania a. 1873 p. 138.
Kovori L- Erdely lorlenelme, Pest 1859 I. I- p. 116 și I. II. p.
64 și 71.
344

un monument, dar cu timpul sa ruinat și a dispărut. In

anul 1896 Societatea istorică din Deva a ridicat alt monu­
ment, ridicul în formă, un topuz de fier jintat, o măciucă
[intuită cu col[i de fier, ca o boabă de laur sau ciumă-
faie- Inițiatorii acestui monument nu au avut nici măcar
atâta simt creștinesc, ca să înalte un sămn crești­
nesc, o cruce, pe locul unde atâta creștini și-au vărsat
sângele și au suferit moartea, nunumai pentru patrie ci și
pentru apărarea crucii lui Christos I
In anul 1510 mai mul|i locuitori nobili din Zăi­
cani anume: loan More, Martin și Gheorghe fii lui
Halmagy, Voicu fiul Iui Tatul, Romanaczo (poate
Roman, Românul) Zeicu și Nicolae Hunyad, loan Abraham,
lancu Tășală și Fiat fiul lui Ladislau, au dobândit dela
regele Vladislau ca nouă dona[iune satul Zăicani pe care
îl avuseră și strămoșii lor. Originalul diplomei se păs­
trează cu mare grijă de călră primarul loan Huniade în
lada satului ')•
Dintre familiile pomenile în această diplomă mai
trăesc și azi familie Thatul (Tătoanie), Huniade numita acum
Hunyadi și Fiath. In anul 1737 a răpausat în Zăi­
cani cel din urmă descendent al vechii familii „de Mar­
gine" cu numele Ștefan (Marsinai) despre care se zice
că era din aceeași familie cu mama lui loan Huniade.
Acest Ștefan a avut o fată pe care o a măritat după un
nobil din Sălașul-de-sus cu numele Baloș, de aceea la
moartea lui când i-au făcut pomană, după obiceiul româ­
nesc, fiind deci și el Român, sătenii lui de năcaz că și-a
dat fata după un străin, au spart oalele de pomană și
de aici sa născut un proces mare ale cărui acte se mai
păstrează și acum. Din familia Huniade unul cu numele
ianăș a studiat în Orăștie și în Blaj și în 1848 a fost tribun !
In conscripțiile din veacul al XVIII-lea salul Zăicani
e pus ca parohie cu biserică și preot și cu 34 familii,
respective cu 150 suflete. In 1811 avea 425 și în 1852
După o copie comunicată de cătră Părintele Carol Pasca,
care a binevoit a ne da și alte informa|ii interesante cu privire la
trecutul și la starea actuală a comunii, publicăm și noi în anexe tex­
tul diplomei-
 345

526 credincioși, iar în 1900, după slalislica oficioasă, 511

locuitori între cari 499 gr.-cat.
Biserica zidită în anul 1838 și reparată în anii din
urmă, e pusă pe un loc ridicat încât dominează întreg
salul. In turn se află un clopot din 1792. Casa parohială
e de lemn din anul 1904, frumoasă și în loc plăcut.
Preo|ii. 1707, Popa Ișfan și Popa lanăș; 1733, Popa
lanăș (bigam), Popa Lascu; 1741 și 1765, Popa Dumitru;
Popa Zaharie; Popa.Manasic 1810 1834; Aron lova-
nescu 1834—1849; Zaharie Pop 1849—1863 ; ManasiePop
1863—1901 ; Carol Pasca din 1905. Școală este de stat.
 INCH1ERE.

Ajungând cu ajutorul lui Dumnezeu la sfârșitul aces­

tei scrieri, mai am de spus numai puține cuvinte de în-
chiere. Precum am spus și Ia început, unicul scop ce
l am avut în scrierea acestei istorii a fost descrierea trecu­
tului poporului nostru, — din punct de vedere bisericesc
în locul întâiu — din unul dintre cele mai frumoase ținu­
turi a patriei noastre. In toată lucrarea aceasta stea con­
ducătoare mi-a fost spunerea adevărului și dragostea ne­
mărginită fată de biserica și de neamul nostru. Din acest
punt de vedere au să fie judecate toate vorbele și toate
părerile mele. Neadevărul, ura și fanatismul au fost puru­
rea departe de mine, și nu doresc altceva decât ca aceste
departe să fie de loti cei ce vor ceti și vor judeca cele
scrise de mine.
Din aceste pagini se poate cunoaște trecutul, mai
mult trist și sbuciumat, al poporului nostru din Țara Hațe­
gului și în același timp lupta grea ce a purtal’o biserica
noastră, spre a-l feri de cursele dujmane și a îi păstra
neatinse comorile cele mai scumpe ale vieții lui: credința
și limba slrămoșască. Și dacă biserica noastră nu a ieșit
pururea învingătoare din acele crâncene lupte, este a se
datori mai mult împrejurărilor nespus de grele sub a că­
ror povară a trebuit să-și plece fruntea, învinsă dar nu
rușinată, mâhnită de durere dar nu desnădăjduită de a
vedea zile mai bune, mai senine și mai fericite. Și să
deie bunul Dumnezeu ca acest popor, vrednic cu ade­
vărat de o soartă mai bună și de un viilor mai fericit,
să fie pururea recunoscător sfintei noastre biserici pentru
binefacerile din trecut, și prelângă devotamânt sincer și
348

alipire nestrămută cătră dânsa, să se învrednicească de

un viitor mai îndestulat și mai fericit.
Dacă prin osteneala ce mi-am dat’o scriind această
carte voi fi contribuit cât de pu[in la deșteptarea și
întărirea acestor sim(eminte în sufletul lui, mi-am luat
răsplata.
Anexe.
 A.
Documente privitoare la mănăstirile PRISLOP,
PLOSCA și VACĂ.
(La p. 64 și urm.)

)
Plângerea*
sfintei mănăstiri a Silvașului din eparhia Hațegului din
Prislop.
Ia aminte ceriule și voiu grăi
Plângând cu amar mă voiu tângui;
Auzi-mi pămânlule cuvintele
Și să-mi cuprinzi lacrămile
Și firea toată cea omenească
împreună cu mine să se tânguească,
Că iată eu. fata sionului cea iubită
Mănăstirea Silvașului cea vestită
Rămăsei acum pustie și ofelită
lainică ca o văduvă cernită ;
Arsă cu foc și surpată.
De toate ce avusei prădată ;
Vadă to[i cei ce trec pe lângă mine
De este la cineva durere, precum la mine.
*) ') Supuși și noi la regulele de conservare ale bibliotecci sfintei
mănăstiri Căldărușenii am putut cu toată bunăvoința de a cunoaște o
parte din avutul literar al acestei mănăstiri; și în cercetările noastre
am descoperit un manuscript în folio, legat în piele, unde intre diverse
învălături. toate de cuprindere morală, am găsit și această producliune
literară, întitulată: „Plângerea s-tei Mănăstiri a Silvașului". Noi
supunem această scriere la cunoșlinla lectorilor noștri pentru meritul ci
literar și istoric. In dânsa se văd toate condi|iunile literare ale limbei
române din secuiul al XVIll-Iea și ea conține fapte istorice relative la
mai multe mănăstiri din Valachia și Transilvania, precum chiar și la
actul unirei Românilor de peste Carpati cu biserica papală.
*
Este foarte dureros, că auctorul scrierei, condus de principiile
monahismului, nu și-a însemnat nicăiri numele, dar din cuprinderea
scrierei se poate presupune, că el cunoscând de aproape amănuntele
Mănăstirei Silvașului și specialmenle ale unirei Bisericei din Transil­
vania este dintre bărbații de prin Mănăstirile acelor locuri, sau poale
chiar din Silvaș. „Biserica ortodoxă Română".
') Observările sub *) sunt ,a[e revistei Bis. ort. Rom. Dr. I. R.
352

Că de s’ar fi sculai asupră-mi necredincioșii.

Eu m'ași fi păzit de dânșii.
Sau Turcii de m’ar fi ars și m’ar fi surpat,
N ași avea atâta bănat.
Ci aceia, ce împreună cu mine a fi s’au socotit
Credincioșii aceia m au pustiit! ')
Să vie dar moartea preste ci,
Și să-i pogoare în iad de vii,
0 Prislop numit loc I
Cum fusei făr' de noroc ;
Ba eu bine am fost norocit
Căci s-tul Nicodim întâiu aici s a sălășluit,
Și întâiu s-tul Nicodim mi-a pus temelie
Curea stă de veacuri multe
Acum de oameni trecute,
Mai înainte cu mul|i ani
De domnia lui Maleiu crai;
Că acestui preacuvios și st. părinte dela Dumnezeu
1-s’a vestit locul pișătorilor ’) să-l găsească.
Și acolo Mănăstire se zidească
Și în feara românească preste munte
Au trecut și au cercat locuri multe
Locul cel mai dintâiu
Este în Surdu(c) sus pe Jiiu.
Acolo peșteră a găsit
Și intr’ ânsa a sălășluit,
Care peșteră și până acum se găsește
Și a s-tului Nicodim se numește,
Apoi s au dus în |eară și mai inlăunlru
Până la apa ce se zice Molru
Acolo pu[in au conăcit
Și pe vreme mănăstire s’au zidit.
De acolo s’au dus spre Vodi[a *)
Unde e acum schitul Topolnila.
După aceasta pișătorile ** ) au găsit
Unde și s-la lavră Tismana s’a zidit,
Unde și moaștele s-tului se găsesc,
') Greșelile istorice sau neadevărurile inlen|ionate spuse din partea
auctorului Plângerii cu privire la pustiirea mănăslirei, s’au redus la adevărate
lor valoare in această lucrare a noastră, la pag. 81 și urm. Dr. I. R.
’) Căderi de ape, cascade. Ase le numește pe aceste și azi po­
porul din Țara Hațegului, de es. pe cea dela Merișor. Dr, I. R.
•) Din cauza multelor călătorii ale s-tului Nicodim și zidiri de
mănăstiri, tradiliunea populară confundă mănăstirea Motrului și cea a
Vodilei, care este pe locurile Mehadiei de astăzi (vezi jurn. „Bis. ort.
Rom." anul IV. Nr. V. pag. 271 Nota 3).
“) Acesta este Icrminul popular românesc, cu care se desemna
la 1350 cataractul, ce curge pe sub mănăstirea Tismana.
 353

Și minunile i-se vestesc.

Deci dela s-tul Nicodim sa făcut
Tuturor de obște început,
în (ara românească la multe zidiri
Biserici, schituri și mănăstiri *),
A doua lavră Cozia Mircea o au zidit
Și s-tul Nicodim o au sfin|it
Dintre acele zile bune și norocite
Multe biserici și mănăstiri sunt zidite.
Prin toată [eară românească
Și în toată cea moldovenească.
Și aici în Ardeal sunt multe
Dintru aceea vreme făcute
De domnii și de boierii lării românești
Și de ai tării moldovenești.
Și atâta de multe sunt
Cât nu le pot scrie întru acest cuvânt.
Zic numai una cea mai aleasă din toate
Carea au fost în gloate
Din Bălgărad melropolia
Scaunul |ării și tăria,
Pe carea o au zidit
Mihaiu Vodă viteazul cel prea vestit
Mare și frumoasă cu lotul de peatră
Și foarte bine întemeiată.
Și dintru aceasta se arată
Că era pravoslavie adevărată.
Intru aceaste trei (ări și o credin[ă
Dreaptă intru sânta Troi[ă.
Atunci Dumnezeu bine au voit
Și eu a doua oară m am înoit ** )
De o doamnă mare și vestită,
Zamfira cea pururea pomenită.
Fata lui Moise voivod în București
Din neamul marilor Băsărăbești
La anul cinci sute douăzeci peste o mic,
*) Aceste expresiuni denotă, că tradiliunea (ine cont numai de
construc|iunile religioase de pe timpul s-tului Nicodim.
”) Dacă mănăstirea Silvașului s a prenoil la 1520, de călră dom-
ni[a Zamfira, atunci ea iși are începutul în primele zecimi de ani ale
secolului al XV-lea, adecă înainte de 1442. Aceasta o zicem fundân-
du-ne pe chrisovul domnitorului Vladislav al Valachiei. care ne arată,
că mănăstirea Apele, sau a Silvașului '). fundată de călră s-lul Nico­
dim mai pe urmă de a Silvașului își are începutul la 1342 ■).
') Trebuie să fie greșală a copistului in loc de a Vodilei.
Dr. 1. R.
’) Această observare e de tot greșită precum se vede din scrierea
lui Al. Ștefulescu pag. 45 și urm. Dr. 1. R.

23
354

Mi-au rus a doua-oară temelie

Nouă frumoasă de pealră
Prea foarte înfrunselală,
Și cu zid incunjurată
M’au înzestrat cu moșii
Cu sute și cu vii
Și cu odoare m au împodobit
Intru tot desăvârșit.
Apoi după sfântul Nicodim a urmat
Tismenei să-i fiu fată m’au închinat
Și așa cu a lui D-zeu bună vrere
Am stat multă vreme în putere,
Cu tot Ardealul în bună credinlă întărită
De nici un ceas clătită
Și atunci un tinăr oare-care din sat.
Numele lui loan s-lui. Nicodim au urmat
Din lume și din rudenii cu totul au eșit
Și aici la mine au venit
Intru o stâncă chilie și-au făcut
In carea slujind, lui D-zeu a plăcut
Și pe el după sfârșit
Dumnezeu l a proslăvit,
Peștera și acum se găsește
Și chilia sfântului se numește.
Iară după oare-care întâmplare
Cu a lui D-zeu înainte apărare
Rudele sfântului cele din sat
Moaștele cu totul le-au ridicat
Și în |ara românească le-au adus
)
La oare-care mănăstire le-au pus
*
Insă la neamul lui pururea se pomenește
Fiindcă și o părticică din moaștele lui se găsește.
Până aici s’au împlul
Cuvântul cel din început
Aici istorie pentru mine grăită,
Că am fost bine norocită.
Vrând să arăt ce să grăesc
Acum de mirare mă uimesc.
Nu știu de unde să încep
Și a grăi nu mă pricep.
Să fac o jalnică povestire
Pentru mine sfânta mănăstire
A Silvașului cea vestită
Acum pustie și răpită.
0 limbă ritoricească

*) Noi nu cunoaștem relicviile acestui sfânt.

 355

Acum trcbuc să grăiască.

Să arde această întâmplare.
Groaznică și de mirare ;
Și o mare nenorocire,
De care gândind le îngrozești peste fire,
Cum pravoslavia în toată lumea se arde
De cumplită lirăniă a papei și se scade
Prin trimișii lui cei cu cheltuială multă.
Cari neîncetat cu pravoslavnici se luptă,
Ca pravoslavia să o piarză
Au cât ar putea mai tare să o scază.
Aceasta în toate pârlite s’au dus
Și până la Ardeal au ajuns ;
Și atunci Ardealul cât de mare
A simlit dela Papa mare tulburare ;
La anul șapte sule și unul peste o mie.
Pierzare cumplită și urgie.
Atunci Atanasic Mciropolia și Biserica îndrepta
Și a norodului creștinesc grijă purta
Atunci popi latinești, oameni pe a lor voie au găsit
Fie (?!) acest arhiereu prea lesne de amăgit
Sfăluindu-1 patru dogme să primească
Din credința lor cea latinească
Cu aceste (zice) legea nu se strică,
Nici credinja bună să ridică.
Să le creadă bine așa l-a învă[at și i-a spus
Că va fi cu Christos în cer sus.
Fiindcă la papa este
Aceea a cerului cheie.
El deschide la ioti și le face intrare,
Că peste toate este mai marc
Și așa foarte s au amăgii
Ponturile Papei au primit
Nu știu zice au căzut. — din prostime sau din mândrie
La atâta cumplită ticăloșie
Că fiind om muritor în lume
In lume și-au căutat titlul de mărime
Acest vlădică, dacă s'a unit săracu
l-a umplut papa sacu
De titulușuri înalte.
Mincinoase și deșarte,
Popilor și norodului le-au dat nădejde.
Precum că iobegia se va perde.
Și vor fi nemeși ei
Și ficiorii lor, vai de ei!
Acest dar mare le-au făgăduit
Cu care i-au și amăgii.
356

Până s’au lăpădal de Răsărit.

Cu blâstăm și cu jurământ.
Și n’au câștigat nici o dobândă.
Măcar nici cât o ghindă.
Apoi poporul lot s’au pus în price
Ca legea și credinla lor să nu se strice,
Dar nimic n’au folosit,
Că pe toii i-a biruit.
Sub acest arhiereu pe Ardealul
Ticăloșește l’au împresurai amarul.
Că au rămas cu latinii în unire
Spre a lor vecinică peire.
Unalia dacă bine s’au așezat
Și cu tolii desăvârșit s’au împăcat,
îndată și-a arătat prelinia
Că au surpai din Bâlgărad Mctropolia ;
Ca nici semn să nu se mai găsească
De pravoslavie să se pomenească.
Vai 1 să mai fac acum pomenire
Cu amar și tânguire.
Câte răulăti asupra mea veniră.
Și cu lotul mă pusliiră.
Că dupăce Ardealul cu papistașii s au uniat
Și la Papa cu totul s’au plecat,
Atunci și maică-mea Tismană s au scârbit.
Și cu totul pe mine m’au părăsit,
Și parinlii călugări ne-au urât.
Toii dela mine au fugit.
Am rămas pustie și săracă,
Neavând titori nici Maică.
Atunci pismașii s’au sculat
Și de toate părlile m’au prădat,
Cei de prin prejur Calvini,
Și cu unilii Români.
Unii au luat satele și moșiile,
Allii grădinile și viile,
Și din odoare ce am avut
Au luat cine au putut.
Și m am făcut după prorocie
Ca o colibă părăsită înlr’o vie
Pustie și ofelită
De to[i cu lotul părăsită ;
Penlrucă na[ia era neîntemeiată
In Ardeal ascunsă și arătată ').
Venea la mine de multe ori părinli
. 0 Nu înțelegem ce vreau să zică aceste cuvinte. Poate că sunt
rau decopiate. n i d
 357

Multi din mulle păr(i,

Penlruca să se odihnească
Și pe mine după cuviință să mă grijască.
Insă slugile lui Christos a odihni n a pulul.
Că unia cu uniatii neîncetat i-au gonit,
Căci Ardealul era îngropat tot cu unia
Precum de demult, în răulăli Ninevia ;
Na vrut D-zeu să piardă ardeleni.
Precum nici atunci Ninevileni;
Că pe plăcutul său Domnul l a ales
Pe preacuviosul Visarion și l a trimis
Om minunat și plin de dar.
Puternic la trimis la Ardeal,
La anul o mie șapte sute patruzeci și patru
S a descoperit răutatea și păcatu.
Așa poruncă avea să strige și să vestească ;
Că toii să se pocăiască.
Să nu rămâie cineva cu papa în unire
Că va fi întru peire.
Au strigat în Dobra și în Deva și în Orășlia
Precum lona trei zile în Ninevia.
Au zis. că ceice sunt uniali.
Nu sunt creștini adevărali.
Și popii de când s’au unit,
Nici o taină sfântă n au săvârșit.
Și altele multe au zis din Scripturi '),
Care sunt adevărate învălăluri,
Atuncea dacă s’au vestit.
Unalia rău s a bolnăvii.
Și i-s’a făcut rană mare.
Fiindcă au rămas la defăimare.
Apoi sfântul dela Orășlie a venit pe drum in sus.
Și pană la scaunul Săliștei au ajuns.
De Dumnezeu fiind îndreptat.
Că acolo om uniat nu s a aflat.
Ci singuri proslalici Români,
Și cu prostime buni creștini.
Săliștea este un munte deoparte.
Scaun de șapte sale.
In Sălișle mi se pare Irei zile au șezut.
Cuvânt și o sfeștanie le-au făcut.
Și din Sălișle în cetatea Sibiiului au venit
Cu vlădica Inochenlie Clain s’au întâlnit.
Mult cu dânsul au vorbit și l-au mustrat
Insă toate cuvintele acele nu le-am aflai

Ba din prostia și din fanatismul lui cel sârbesc I Dr. I. R,

Numai aceasta întâia i-au zis de împreunarea latinească
Cu totul să se părăsească.
Atunci lângă vlădica protopopul Băianul s’nu aflat
Accstn cu ocară s’au ridicat.
Asupra acelui om cuvios.
Cu hulă, numindu-1 păduchios
Și de grab ticălosul de el sa bolnăvit.
Din Sibiiu bolnav a ieșit.
Și până acasă păduchii l-au năpădit,
Și mâncăndu-l de viu a murit.
L-au dus-pe Visarion și la divan,
In gubernie să-l vadă cine-i și ce fel de om.
In divan dacă s’au dus
Tot adevărul I-au spus.
Și le-au zis de vor voi.
Să le arele pe Atanasie,
Cel unit,
Cum stă întreg nepulrezit;
Căci este de biserica răsăritului despărțit
Și pentru aceea stă împetrit și afurisit,
Antunci un baiorin
De lege calvin.
Din divanul guberniei sau sculat.
Și pe cuviosul mult cu ocară l-au certat.
Și mult ispilindu-1, o damblă rea l-au găsit,
Și abia din Sibiiu au ieșit.
La curtea sa în Sumcra au ajuns.
Și chelașului său toate a spus.
Eu (zice), sântului vostru tare m'nm împotrivit.
Și iată cumplit m’am bolnăvit,
Deci nccla jumătate sa uscat.
Insă a mâncat și a beul,
Iar a vorbi na mai pulul.
Ci numai ca o hiară a răcnit.
In vială cât a trăit.
Aceste câte s’au pus.
Toate s’au făcut,
Că ceice le-au văzut, și le-nu auzit.
Toate le-au mărturisit.
Și alte minuni de Visarion s’au lucrat.
Mai ales încă la Bănat.
La orașul Lipova, unde au fost episcopie,
Acolo preacuviosul de lo[i se știe,
Ninevia prin lona s’au mântuit.
Iar unitii prin Virarion nu s’au căit
Ci au rămas tot în unire.
Spre a lor vecinică peire,
 359 .

Pre lona din mare l'au lăpădal afară

Acea cumplită fiară ;
Iar cuviosul Visarion fiind pe uscat
Primejdie dela slugile papei i-s au îmtâmplat,
Ci unde-i puterea cea dumnezecnscă.
Nu poate răutatea omenească.
Atunci Clain păstor și arhiereu,
Temându-se de Dumnezeu,
Ca nu cumva (urma iui Christos să piară.
Și din manile lui să ceară.
Au voit sobor marc a se face,
Toate indreptându-le și pe norod să-l împace.
Poruncă protopopilor a dat
Scriind să vie tot popa și un om din sat.
Ca dupre porunca arhierească.
La sobor să se gătească.
Zi rânduită au însemnat.
Și toii la scaun sau aflat.
Vlădica pe protopopi i-au luat.
Cu ei in poiată au intrat.
Au zis : „Iată una[ia fu până acum tăinuită.
Iar acum cu totul descoperită ;
Până acum au fost legată.
Ca intr'un sac ascunsă și băgată.
S au deslcgal și au eșil afară.
Și se vede de (oii în Iară,
Și de ve[i voi cu lo[ii să stăm
Și de ea să ne spălăm.
Dacă vom sta toată [ara putem
Cu totul să o lăpădăm.
Iar un protopop din sobor s au sculat.
Și pe arhiereu cu obrăznicia l-a mustrat.
Și i-au zis: „Măria ta lot Ardcalu-1 stăpânești.
Și ca un copil vorbești.
Au pentru un călugăr mincinos
Să-mi las cu cinstea cea de folos.
Vlădica atunci s au scârbit
Și din sobor au ieșit.
Și din palat afară,
La norodul cel de prin Iară.
Auzifi, fiilor, eu când am venit
Păstor la voi, in unire v’am găsit.
Eu trebue să mă duc la împără[ie,
Puind silința să vă scot din unie.
Deci soborul s'a râsipit.
Și vlădica de călătorie s’au gătit.
Acum nu mai este mângâiere,
360

Ci plângere și durere.
Când Visarion în Ardeal au propovădui!,
Atuncea și Petru Aron dela Roma au fost venit.
Din școli foarte învâ[al.
Iar de pravoslavie rătăcit și depărtat,
Și când soborul de Clain au fost adunat.
Atunci și Petru Aron în sobor s au aflat ;
O I de nu s ar mai fi născut,
Că multe răută|i acest om au făcut,
Câ câte vlădica în sobor au vorbit,
El toate le-au fost auzit.
Și asupra celui, ce i-au făcut lui bine.
Și l-au hrănit pe el cu pâne.
Călcâiul și-au ridicat.
Și din scaun l-au surpai,
Vlădica Inochcntie la Beciu au plecat.
Și în locul său namesnic pe Nicolae n lăsat,
Și orice pricini în cliros să se întâmpleze.
Toate de el să se îndrepleze.
Aron cum bună vreme au găsit,
Pe Inochcntie la crăiasa l-au pârât.
Zicând, că umblă cu fâ|ăric.
Și nu-i drept la împărălie.
Iară cătră vlădică s au arătat.
Prietin bun, dându-i și sfat.
Insă prin scrisori l-au viclenii,
Și până la Roma l-au izgonii.
Acolo în robie s au închis.
Și în toată via|a sa au plâns.
Apoi la Nicolae Balomirennul s’au înlors.
Și din curtea arhierească cu urgie l-au scos.
Și nu numai l-au scos și l-au gonit.
Ci și din Ardeal cu toiul l-au pusliil. ')
Atuncea Săliștenii.
Cu cei de lângă ei imprcgiurenii.
Au căutat oameni să găsească
Treaba lor să li-o împlinească ;
Și cu folii s’au sfătuit.
Pe trei oameni au găsit,
Trei preo|i și un mirean.
Din Săliște și din scaun.
Preotul Măcinic și cu Oprea Miclăuș
Și preotul loan din satul Galeș.

') Toate cele spuse aci despre episcopul I. 1. Klein sunt povesti
mincinoase, precum a demuslrat până la evidența mult regretatul T)r.
A- Bunca în scrierea sa : Episcopul 1. 1. Klein. Dr. I. R.
 361

Pe acești trei au ales,

La cesaro crăiasa au trimes,
Crăiasa rugăciunea lor o au primit.
Și cu drag li s au făgăduit,
Cumcă ea silă lor nu le va face.
Ci să se odihnească în pace.
Și cu unalia nimenea să nu-i silească.
Ci întru a lor pravoslavie să trăiască.
Atunci Aron, ca un leu răcnind, s’n sculat,
Prin scrisori după ei au alergat.
Și pe câte trei in Viena i-au închis,
Și acolo via[a lor s au stâns
Aron câte răutăți până aci au făcut.
Încă stăpânie el n’au fost avut,
Atuncea câ[iva protopopi ardeleni
Prea ticăloși și vicleni
Pe stăpânul lor Clain l-au părăsit
Și cu Aron lupul s au însoții.
Și ei cu to[ii au stătut
Mai mare lor l'au făcut.
Și fiindcă una|ia rău se bolnăvise,
De când Visarion propoveduisc ;
Iară ei acum cu to|ii s au pornit
Să găsească doflorie de tămăduit ;
Dară nici cum n’au găsit.
Că Dumnezeu i-a urgisit.
Aron, vrând ticăloasa una|iă s’o întărească
S'a sculat cu putere tirănească
Și în cincisprezece ani de zile.
Au făcut la creștini multe năcazuri și sile ;
Pe unii din preoți i-au amăgit
Și cu diregălorii i-au cinstit;
Pe alfii mai proști cu minciuni i-au înșelat
Și învățăturilor sale i-au plecat ;
Pe al[ii, neplecându-sc lui, i-au prins.
Și prin temniță i-au închis.
Unii în lemnilă au degerat.
Și picioarele de frig le-au picat;
Alții de a lui groază și frică.
Au fugit, neluănd nimica.
Casele și moșia și-au părăsit.
Și intru alte fări au fugit.
Ale cărora case cu totul le-au prădat.
Și nici așternut copiilor n’au lăsat.
Dară câte orașe și sate
De acesta au fost prădate,
Intru acești ani, ce mai sus am arătat.
362

Trei oameni cu râvnă s’au aflat,

Toate ale lor au părăsit.
Și la mine au venit.
Nu străini și dintr’ alte parte
Ci dintr’ această patrie, neavând nici o răutate.
Vasilie Toplileanu
Și loan cu Pavel Sălișteanu.
Aceștia de sărăcia mea nu s’au scârbit.
Ci ca pe fiece maică m’au iubit.
Și îndată s’au apucat de chilii să le înoiască
Ca într’ ânsele să se odihnească ;
Chiliile le-au înoit,
Pe mine de gunoiu m’au curățit.
Și alte chilii încă au mai ridicat,
Care s’au fost mai surpai.
Și au pus multă nevoinlă
Pentru mine cu credinlă
Vrând cât mor putea să mă înoiască.
Și cu mine să locuiască.
Din afară peste lot m’au acoperit.
Din lăuntru prea frumos m’au zugrăvit.
Deci alti călugărași s’au mai adunat
Și întru toate acestora au urmat.
Acum Aron neîncetat doria,
Iară Calvinii și Luteranii nu-l îngăduia,
Pravoslavia să o părăsească.
Ca să nu se mai pomenească.
Să vezi aici lucru mare.
Nesălurat de mirare.
Că vechia răutate.
Nu poate să facă noauă bunătate.
Popii lui cei uniaji,
Erau bine întemeia[i.
Cu poruncă împărătească,
Nime din starea lui să nu se clătească.
El privilegia lor o au stricat.
La domni, să-i stăpânească, i-au dat;
Și o cărticică dela sine au isvodit;
„Floarea adevărului” o au numit;
împotriva bisericei cu totul mincinoasă
Din gura iadului scoasă.
Și cu aceasta pe toii au împăcat.
Și lui voie să fie vlădică i-au dat.
Deci dacă dela toii voie au luat
îndată la tată său papa au alergat,
Pentruca să-l blagoslovească,
Una[ia să o propoveduiască ;
 363

$i dela împărăteasa putere au luat

Și spre Ardeal el au plecat.
Dacă trebile bine s au isprăvit,
La Blaj în scaun au venit.
Dacă în scaun bine s a așezat
De lucrul lui s a apucat;
Vezi pe acest lup de Aravia,
Cum doria să ’nghilă pravoslavia ;
0 I cu totul să o piarză
Sau cât va putea să o scază,
Inlâiu, după ce au venit,
Molilvelnice și liturghii au tipării.
Dintru care dogmele bisericei au stricat,
Neghini și eresuri într’ânsele au sămănat.
Pe preo[i pe cât i-a putut i-a prins,
Și în Blaj la el i-a strâns ;
Carii lui i’sau plecat,
Pace și voie slobodă le-au dat;
Iară câ[i lui nu sau supus,
l-au scos afară ’n târg și i-au tuns ;
Și a avut putere să-i batjocorească.
Iară de preolie n a putut să-i lipsească.
Și pe alții dintru a lui neam nu i-au cru[at.
Ci prinzându-i în cătane i-au dat.
Iară pe popa loan dela Răchită,
El îl socolia ca pe o vită,
Și cu urgie a mânat de l'au prins,
Și în Sibiiu l’au trimis
De un an l’au linul închis.
Insă pentru a lui multă răbdare.
Dumnezeu a făcut cu el milă mare.
Dară încă alte câte Aron a făcut
Cine poate să le cuprindă în cuvânt.
0 1 răutate nespusă.
Prinsă și strânsă cursă ;
De care numai dacă gândești
Foarte te îngrozești.
Mai vino încă după mine și vezi
Lucru de care să te minunezi.
Să mergi în sat în Cut.
Să vezi vrăjmașul Aron ce a făcut.
Cât a fost fiscușescu *) sat.
Iară Aron l-au cumpărat.
Ca pe copii în școală să-i hrănească
Și cu învățătură să-i procopsească ;
Dară cum i-au pricopsit,
*) Calificativ format din fisc.
364

li voiu spune mai la sfârșii.

Intru acel sat era biserică creștinească
Zidită de un domn din (ara românească.
Cu (iglc roșii acoperită,
Și din lăuntru prea frumos zugrăvită,
Că vrând el pravoslavia de tot să o peardă.
Nu putea Biserica cretinească să o vadă.
S’a sculat pizmașul de o a surpai
Și până ’n pământ o au stricat.
Și alta în locul ei au zidit.
Precum el a voit.
Apoi după ce copiii to(i la școală s’au strâns
Pe toii la cătane i-au prins;
Pe unii i-a numit tisturi mai mori
Pe al(ii i-a pus să fie caporari.
Așa pe toii i-a scris și i-a înșelat.
Cu catalog la Nem[i i-au dat.
Pe unii după ce ’n oaste i-au luat, departe i-au dus.
Unde nici cu gândul n’au ajuns ;
Alții moșia, casele și părinți nu părăsit,
Și prin alte țări au pribejil.
Și în toate părțile s’au dus
Până și la [ara nouă au ajuns.
Și așa i-au procopsit.
Că pe toii i-au risipit.
Vezi răutatea cea nespusă și mare,
Carea sfârșit nu mai are.
Creștinii credinla lor o păzesc,
Iară salnicii neîncetat îi dosădesc
Trei neguțători cu Visarion s’au inlâlnit.
Când la Sibiiu au fost venit;
Linul dintre acest: trei,
A fost panzerul Andreiu ;
Aceșlin pe mulli pentru unalie nu sfătuit.
Și ca să nu o primească i-au întărit
Aceasta Aron dacă au auzit
Asupra lor, ca un sâlnic s’au pornit.
Și pe câte trei i-a prins.
Și in lemnilă la Bălgrad i-au închis.
Unul dintr’ ânșii cu numele loan Măegulă s’a bolnăvii.
Și cu penlele în picioare a murit.
De aceasta tiranul s’a rușinat.
Și pe cei doi slobozindu-i în pace i-a lăsat.
La mijlocul câmpiei la Pogâceaua in sat
Un creștin prea viteazeu numele Nemeș Toader s’a aflat.
Pe mul[i oameni invă[ându-i
Și întru pravoslavnica credință întărindu-i.
 365

5i de aceasta Aron a auzit.

Și nici decum nu l a suferit;
Ci feciorii popilor i-au adunat.
Și cu haine cătăneșli i-au îmbrăcat.
Aceștia pe câmpie în sus s au dus.
Până la salul Pogăceaua au ajuns,
Acolo să vezi ce tâlharii au lucrat.
Pe Nemeș Toader în curtea lui l-a împușcat.
De acolo înapoi s’au înturnat.
Și cu slujba lor lui Aron s’au închinat.
Mult au fost creștinii dosădifi.
Dară încă n'au fost biruili.
Acum ce să zic sau să grăiesc
Că foarte mă îngrosesc.
De acest prea viteaz bărbat.
Pentru lucrurile rele ce au lucrat,
Care înainte îi vor merge
Și vina lui nu se va șterge.
De mânie s’au umplut ca un pardos.
Și asupra cinului călugăresc s a întors,
Ca de tot să-l prăpădească,
Prin Ardeal să nu se mai găsească ;
Mănăstirile cele de pealră le-au surpai.
Schiturilor de lemn foc le-a dat;
Și dacă toate le-au risipit și le-au stricat.
Gura lui spre hulă a căscat,
(Zice) nu jertfelnice am stricat.
Ci case tâlhărești am surpat,
0 ! De le-ar fi ars focul Blaj,
Că tu multe răutăți lucrași.
Tu din început dela strămoși;
Ai avut stăpâni tirani și necredincioși :
Că intru line au fosl muncit.
Sava Arhiereu și Melropolit.
De necredinciosul Apafi Mihaiu,
Al [ărei calvin craiu.
Acestui Apafi Aron întru toate a urmat,
încă și mai tiran sa arătat.
Apafi pe mitropolitul Sava l-a omorât.
Iar Aron multi preo|i și mireni a prăpădit;
Mihaiu Apafi biserici n’aa stricat,
Iară Aron cincizeci și patru au surpai;
Lucru ca acesta n a făcut.
Mai nici tiranii cei de demult;
Aceia pe mucenicii îi muncia.
Iară bisericile se zidea ;
Acesta bisericile au risipit
306

Și pe creștini i-au dosădil.

Toate aceste înainte ii vor merge,
Și păcatul lui nu se va șterge.
Iar acum la început întorc cuvântul,
Și voiu face și sfârșilul ;
Cum cerului am vestit,
Și pământului m'am tânguit.
Oamenilor am arătat,
Toate câte mi-s'au întâmplat,
Intru aceste vremi cumplite și cu durere,
Câteampătimileuticăloasa, neavând nici o mângăere,
Sau pe cineva să mă străjuiască,
De vrășmași să mă păzească ;
Am așteptat ajutor dela Răsărit,
Elisaveta *), fiind departe, n’au venit.
Aveam nădejde de păzitori despre Apus,
Să-mi vie despre Dunărea din sus, ** )
Și așteptam cu multă bucurie,
Dela Buda pe vlădica Dionisie să vie;
Au venit, dar nu să-mi folosească.
Ci numai arzând eu în foc să se încălzească,
La anul o mie șeple sule șasezeci și doi,
Mi s au sculat asupră-mi pismași noi,
Pavel Aron dela Blaj,
Și nopceslii catolici dela Silvaș,
A căroră nume la amândoi
Le cuprinde un pocoi, ***)
Să fie casa lor pustie.
Și cu cei drepli să nu se scrie,
Și Aron pe unii din călugărași i-au prins.
Și în temniță la Sibiiu i-au închis,
Zece luni și jumătate,
Neavând ei nici o răutate ;
Nici scârbă mare au avut,
Știind că toii așa au pătimit,
Iară altii de a lui groază și frică.
Au fugit neluând nimică.
Și au trecut în tara românească,
Acolo de eretici să se odihnească.
Acest vlădică Aroneanul
Stingă-1 D-zeu cu lot neamul ;
Că s au sculat cu calvinii de au venit
Și pe mine cu totul m’au pustiit.

•) Aici se face aluziune la ajutorul Rusiei, Stal ortodox.

**) Aluziune la (ara românească (ol pentru cuvântul de ortodoxie.
***) Aluziune la Petru și Pavel Aron.
 3G7

Grădinile au stricat și le-au surpat

Chiliile cât au putut le-au dărâmat;
Iară pe mine să mă surpe jos nou putut.
Că prav și tunuri n’au avut;
Ci lemne înlăunlru a grămădit și le-a aprins.
Arză-1 focul Ghienei cel nestins.
Acum pismașul s’a bucurat.
Mănăstirea Silvașului o au surpat
Dar nu-i mănăstirea Silvașului
Ci a lui loan Bogoslovului.
Deci sfântul loan pentru mine.
Va răspunde la judecata ce vine,
Unde pismașul nu va putea răspunde.
Și vina nu i-se va ascunde.
Pe călugărașii din Sibiiu i-au scos,
Și i-au scos și i-au gonit pe Olt in jos
Surguni in |eara românească
De mine să nu se mai pomenească.
To|i acum pentru mine vor uita,
Iară pietrile neîncetat vor striga.
Să fie de to|i și de biserică blăslămal,
Acela ce m'a surpat;
Și de sfinții părinți afurisit.
Cela ce m’a pustiit;
Partea cu drepții să nu-i fie.
La cereasca împărăție ').
') Cât sunt de nedrepte și de mincinoase toate vorbele ce le
spune acest călugăr fanatic despre cucernicul și bunul episcop P. P.
Aron. se dovedește pe deplin în scrierea adese ori citate a lui Bunea
despre viata acestui arhiereu. Dr. 1. R.
(Fine.)
368

2.
Scrisoarea Ieromonahului Varlaam cătră Petru Dobra ')• La Măria
Sa Cistul. Domn Dobra Petru dila Zlagna înăllatei pateri crăieșli în
[aru Ardealului fiscali? director mie marelui Patron.
Prea Luminate Doamne mie milostiv și bun Patron 1
Cu mare zmerenie și umilinlă cad cătră milostiva fa[ă a Măriei
Tale rugândumă și făcând de știre Măriei Tale pentru săraca Mănăs­
tirea Prislopului ce iaste la Silivașu-de-sus in vidicul Halegului. Care
mai nainle cu mari și destule bunătă[i și frumseli era întărită și înfrum-
selolă de cari bunătăli și podoabe nu dedemult în trecutele vremi de
toate ceale sau dezbrăcat acea sfântă Mănăstire de cei ce mai jos îi
voi însămnă atâta cât mai de tot să pusliiașle nelvând cu ce a o
griji și a o dircagc fiindcă toate veniturile și moșiile Mănăstirii le lin
aceia. Pentru care lucru cu mare umilinlă mă jăluiesc Mării Tale să
te milostivești Măria Ta a îndrepta acest lucru și a porunci celora ce
lin moșiile și odoarele sfintei Mănăstiri ca să le dea îndărăpt. Pentru
care facere de bine vecinicul Dumnezeu să lungească via|a Mării Tale
și cu plata cerească să le dăruiască, Al Mării -Tale zmeril slujitor și
cătră Dumnezeu rugători.
Varlaam Ermonah dela Mănăstirea Prislopolui.
1. Odăjdiile sfintei Mănăstiri doao sfile de lastră roșii cu flori
de aur.
2. Dono stihare de barșon mohorîle săpat cu flori de aur.
3. Un omofor de barșon iară în fa[a stiharilor iară săpate cu
flori de aur.
4. Un potir, un disc și o lingură de argint poliite cu aur.
5. 0 păucenie și un testament și moșiile în prejurul Mănăstirii
adeca fânalele Mănăstirii acestea le lin românii în pulearca lor.
6. Acum de curând decând am venit eu la acea Mănăstire neau
luat cu putearea niște holde ale Mănăstirii la ieruga Prislopului jupa­
nul Nopcea Păi din Silivașu-de-sus.
Și au avut sfânta Mănăstire 24 de florinii da(i în camătă la Prip
Lase de răpausatu protopop în camătă și contractușul în mâna noastră
și Dumnealui mai sus numit, nu să line a da nici capetele nici carnala.
Și acestea încă să în|eleg a fi fost ale sfintei Mănăstiri, anume
Boila întreagă, Vălioara întreagă, acestea le [in neameșii din Ciula
în puleare.
La Tușcea iaste o livade de 25 de cară de fân aceasta o [ine
jupânu! Balia Tămaș în puleare, și mai iaste încă și alt loc iară acolo
și și-a făcut același neamiș șură pe el. Și a mai avut sfânta Mănăs­
tire dela o moară a domnului Ciulai Păi venilu de Sâmbătă sara până
Luni dimine.i[a și acum aceasta încă nui.

') Scrisoarea e fără dat, dar probabil că sa scris în anul 1749

dupâce Vorlaam și Nichita s au așezat la Prislop.
 369

La Lunca-Ccrnii iară a avui sfânta Mănăstire un rât de fân și

acela îl line jupânu Vig Abraham în puteare. Precum să întăleage încă
și la Fârcâdin ar mai avea sfânta Mănăstire vii și moșii și le |in
neamișii de acolo.

3.
Recomandata Episcopului Petru Pavcl Aron pentru milă pe
seama Mănăstirii Prislop.
Noi Petru Pavel Aaron de Bislra din mila lui Dumnezeu și a
scaunului apostolicesc tuturor celor din legea grecească prin toata [ara
Ardealului și prin ținuturile ei adause Vlădica Făgărașului iproci.
Tuturor care or ceti sau cetindusă or auzi aceasta dăm dela Domnul
Hristos pace și blagoslovenie. Lângă aceasta facem de știnlare cum
Mănăstirea dela Silivașul-de-sus din varmeghia Hinidoarii, fiind de
multe lipsită și scăzută atâta cât pentru neputința și lipsclc a o în­
temeia și cu podoabe cum să cuvine a o împodobi și a o înfrumșc[a
nau putere de nu o vor ajuta iubitorii de milă pravoslavnicii creștini.
Pentru care lucru au nezuit și la noi cerșind carte de mărturie și de
îndemn pe la pravoslavnicii creștini spre facere de bine și de milos­
tenie. Dirept aceea și noi văzând cuvioasa cererea ei cu atâta mai
tare neam îndemnat ai da cererea : cu cât mai vârtos nădăjduim în
mila milostivilor știind că pre cei ce iubesc podoaba căsii sale, pre
aceia cerescul Părinte îi blagoslovește și sfin|ește Dumnezeu ca putea
........................ la sfânta liturghie pururea să cetește...............................
să îndemnăm în Domnul cu...........ce vă va învrednici Domnul să
fiii bucuroși a o milui și................ dumnezăiesc lucru a o ajuta știind
că dela Părintele milelor aici însutit ve[i lua precum au făgăduit, și
după aceia și împărăția ceriului ve(i dobândi, intru a cărora mai mare
crcdin(ă iată dăm aceasta carte de mărturie cu pecetea și iscălitura
noastră întărită. Din reședința noastră Blaj patru zile lunii Iunie anu
Domnului o mie șepte sute cincizeci și șasă.
P. PAVEL AARON m. p.
Vlădica Făgărașului.
RAȚ PETRU
Logofăt sfântului sobor mare.
Sigil imprimat in hârtie cu inscripția : Paulus Aaron Episcopus
Fagarasiensis .... Phirusf?).

4.
CONTRACT
pentru repararea Mănăstire! Vaca.
Noi carii mai jos ne vom iscăli, dăm această curte de încredin­
țare tuturor cărora să cuvine, cumcă fiind noi întracest an 1759 febr.
19 Ia casa unuia dinlră noi anume preotului Patru, venisă înaintea
noastră de o parte cinstitul iermonach Varlaam Egumenul dela Mănăs­
tirea Prislopului, cu cinstitul protopop Ghiura....................din varme-

24
370

ghin Zărandului : de altă parte Ion aselașul (sic 1) și zidariul locuitori

de aici din Zlagna și să tocmiră înaintea noastră cu darea manilor
pentru zidirea Mănăstirii dela Vaca întracesta chip: Cumcă mai sus
numi|ii cinstitul iermonach cu protopop să fie datori a avea grijă de
piatră, de var și de fier încă și de lemn ca săi fie de ajuns la acea
treabă. Așa și de lucrători proști carii iar trăbui lângă zidari de ajuns
și făr de scădere: Iar numitul meșter Ion să aivă grijă și datorie cumcă
înlraceasta primăvară cât de curând vremea slujând să se apuce de
numitul lucru adecă de zidirea Mănăslirei a o zidi din temei adecă
bisearica cu allariul și cu turnul, și lângă dânsa patru chilii dedesupl
sau mai bine 2 mai de...................... și de școală. Desupra lor 4 chilii
cu părefii din lăuntru sau despărțiturile de lemn cu toată cinstea și
evlavia ca să fie și de alții bine lăudate cu acoperișul de șindilă și
de [igle câte să află aicia. Pentru a cărora făr de scădere isprăvire
ducerea în vig va fi dator numitul meșter a |inea ficiori meșteri ceti
iar trăbui. Pentru a căruia și a cărora plata ostenelei sau legat mai
sus numitii iermonach cu protopopul cumcă pe rând pe rând după
putinja și sărăcia Mănăstirei vor câștiga și or da mai sus numitului
meșter Ion Ireisute de fior, vănaș bani gata și până or lucra pe săp­
tămână o cupă de vinars iar preste tot 5 vedre de vin, iar pentru
mâncare să mănce cu călugării ce vor mânca și ei și de toate părțile
așa să se sîrguiască cum întraceastă vară toată zidirea să se pue subt
acoperemânt. Acestea mai sus scrise și însămnate de amandoo părțile
le au întărit cu darea mânilor înaintea noastră. Iar care parte ar scădea
in datoria sa fiind amândoo părțile aceiași păstorești sufletești supuse
judecății arhierești și canonului să supun. Carele și noi precum s'au
făcut înaintea noastră așijderea leam însămnat cu dreaptă credință
întărind scrisoarea cu ale noastre iscălituri și obicinuitele peceti. Anul
luna ziua și locul mai sus însămnate.
Popa Patru din.............. L. S. Pagy (?) Gheorghe din Zlagna L. S.
Acestea toate ca să se ducă în vig or fi datori precum sau și
făgăduit când cinstitul Prot. și Ermon. pe rând pe rând a fi de fa|â
pe lângă lucrători.
Fiindcă și noi înșine cu prilejul acestei canoniceșli vizilatii cer­
cetând mai sus numita mănăstire o am găsit așa de grozăvită și nc-
grijilă cât fără lacrămi nimica am putut de acolo avea de bucurie care
lucru de jale vrednic arătândul preoților și fiilor noștri sufletești popo-
renilor din Vaca și Ribi[a și îndemnândui in Domnul spre întemeierea
acelui bine de obște cu o inimă și cu o voie cu totii sau făgăduit că
or sta întrajulor cu lucrători și cu ce or putea. Pentru acea și Noi
acestea mai sus scrise toate Ie întărim, poruncind cu deadinsul celor
mai sus numi|i ca să stea cu deadinsul și fără lenevire de acel lucru
până la săvârșire.
Zlagna, la 19 Februarie 1759.
L. S. P. PAVEL AARON m. p.
Vlădica Făgărașului.
 371

5.
Recomandata Episcopului P. P. Aron penlru milă pe seama
Mănăstirei dela Vaca.
Nos Petrus Paulus Aaron de Biszlra Dei et Apostolicuc Scdis
Gratia per Ppatum. Tranniae. Partesque eidem reupplicatas Eppus. Fo-
garasiensis etc. Universis et singulis praesentium notiliam habiluris
salulem in Domino sempiternam el integerrimam prosperilatem. Divinis
par Oraculis et christianae vocationis est offium. sectari pielatem cujus
promovendae studio devole molus Reverendus in Xlo. Hyeromonachus
Varlaam 0. D. Basilii Magni religiosus Monaslerii Felso Szilvâs dicli
Praeposilus, aliud suae pariler curae commissum in Coltu. Zarand
territorio pagi Vaka jam dudum quidem erectum, ast temporum vetus­
tele et penuria plane desolatum atque dirutum renovare immovcro ex
fundamento prorsus erigere atque conslruere, cum autem pium
suum hune conatum ad optatum finem perducere nequiret aliorum
Christi fidelium charitativum implorandum habet auxilium, in eo Nobis
supplex ut noslrum eidem ad praemissa lărgiri dignaremur licenliam ;
demissis proinde ac rationabillibus ejusdem praecibus praefatique
Monaslerii necessitate inducti singulos utriusque sexus Christifidelcs
adhortandos esse duximus quatenus altefato Hyeromonacho vel. illius
expresso, harum scilicet exhibitori praemissum in finem charilalivo
subsidio pro posse concurrere non graventur uberem a Deo recepluri
mercedem. Dalum e caslro Noslro Balăsfalva die 28 Marții 1760.
PETRUS PAULUS AARON m. p. L. S.
Episcopus Fogarasiensis
Ad mandatum Sac Illtratis. Eppi.
NICOLAUS NYAGOE m. p.

6.
Frăției Sale Cinstitului Ieromonah Ncchită Stare|ul Mănăstirii
dila Prislop.
1. în Xrs. Frate.
Acuma dupăcc din mila lui Dumnezeu Dionizie șau căpătat
darul preo[ii (il trimit ca săi mai inve[i la slujba sf. liturghii și la acele
de lipsă ca sași poală plini chiemarea, ruga[ivă și penlru noi și fiii
cu Xs. Blaj 2 Aprilie 17 . . (?)
de bine voilor
FILOTE1U LASZLO m. p.
Vicar gen.

7.
Plângerea călugărilor dela Mănăstirea Prislopului călră Episcopul
Petru P. Aaron in care arătă că s’a prădat avutul Mănăstirei.
372

Preasfinție și Prea Luminale Doamne al nostru Mare și bun Stăpân I

Cu plecată umilinlâ căzând la picioarele Măriei tala înștin|ăm
pe prealuminatul Domn și al nostru Stăpân că acuma in anul dnului.
1759 in trei zile ale lui Septemvrie jupânul Gola Lascu din Silvașu-de-
sus sculând mai multi din sat lângă dânsul și zicând că are li porunca
jupanului Fibirăului al ținutului Hatăgului, anume a jupânului Pui
Jozsa cu solgăbirăul Ungur Zsiga, au venit la Mănăstire cu ajicu[ie și
nebagând sama că noi acuma decând stăm aci in bună pace, iar mai
nainteceinlalli lăcuiloriai Sfintei Mănăstiri au biruit casa pământul Mănăs­
tirii: ograda din jos de Mănăstire, au venit și garduriledenoipusășiprecum
mai înainte zise: în pace biruite de multi ani ni leau rupt și ograda Mănăstirii
cu bucalele ce au fost în ea leau slobozit') care acum cu boatelc și cu ma­
nile le apărăm de marhăle satului neavănd pulearea de a nilc îngrădi,
văzând atunci că numai ne rup gardurile zicând că are fi fost mai
inainte oare când prin ograda Mănăstirii drum, noi după obicei cu
crucea și cu Evanghelia neam continit neam oprit și am și repel.......
dară Gola Lascu zicând căi porunca fibirăului nau băgat samă de
repulsie nice de rugămăntul nostru nice că are fi feric de arjiculie
tocmai acum nu sar putea face numai Iau ruptam aflat și pe anu­
mitul jupânul fibirăul iară dumnealui așa mărturisește cumcă nici de
cum nau poruncit să rumpă gardul fără numai să ne admonăluiască
de are fi calea cuprinsă cătră Mănăstire să o slobozim, și lângă aceasta
poruncă au scos acei oare câ(i săteni care au avut locuri acolo și au
fost și sânt în controversie cu Mănăstirea și acestora încă în dărăpt
leau delegat porunca zicând că așe iastă cum numai gardurile să le
rumpă. care lucru și potentei de nu înălțatului goberneum au domnul
derectorul fiind toii aceștia polenliaruși nemeși. De nu să va lua in sus
barăm numai pentru mai mare spaimă de nui va ișocălui penlrucâ
repulsia în samă nau băgato supt ferie arjicujie și putenlie au făcut,
noi încă nom fi a mai rămânea aici că necum să nu cuprindă pămân­
tul Mănăstirii care o mai rămas dară pe noi încă ne or bate, sudâl-
milc și ocările câte le auzim prin jupânul Gola Lascu scornite neam
astupat urechile și nu Ie putem spune, noi săracii călugări sântem a
le pâri neputincioși, singur Măria Ta ca un cap și Stăpân al nostru
ai putea a ne și ollălmălui și pământurile la cine să cuvine............
sus a ni le da ca să................................. săraca Mănăstire dici nainle
ca pănacum cât a mai trăi. Lângă care lucru precum până acum și
dici nainte până la săvârșitul vieții noastre sântem rugători de lungă
fericită viată și spăsăn(ia) Măriei Tale. Ale Măriei Tale până la pământ
plecate și zmerile slugi mai mici. Călugării dela Mănăstirea Prislop.
La preasfin[itul si prealuminatul Domnul Domn Petru Pavel
Aaron de Bistra cu mila lui Dumnezeu și Scaunului Apostolicesc Epis­
copiei Făgărașului în Țara Ardealului și părților ei împreunate Măriei Sale.
Species facti!
Anno hoc currenti 1759 die 3-tia 7-bris slilo veteri consurgens
') leau slobozit = au lăsat să le pască vilele.
 373

Nobilis Ladislaus Gola ex Felso-Szilvăs cum quibusdam secum pagen-

sibus, cl cum quodam ejusdcm dislridus Vice judicc Nobilium Dno.
Sigismundo Ungur, dicens se habere mandalum a Dno. supremo Judice
Nobilium, irruit in vicini Monasterii hortum cujus etiam sepes dissi-
pavil omnia sata obviis exponcndo animalibus. Cui quidcm primuun
pauperes Religioși ordinis sandi Basilii Magni calholici cum libro
Evangeliorum el Cruce obviam euntes Religiosam conabantur facere
repulsam, quam dum contemnerent eti.............................. interposuerunl
repulsionem cum........................................................................................
possesione sed ho...................... quoque con............
............................... sepes dissipaverunt ei per hortum viam publicam
inslituernut.
Cum autem praedicti pauperes Religioși facultalum defectu hanc
violentiam et injuriam, insuper el alias calumnias ac verba infamia a
praediclo potenliario illala jure resanare atque reparare nequcant;
cumque in illis partibus habeantur duo Fiscales Cancellistae supplicanl
Magnifico Dno. Causarum Fiscalium Direclori ut hanc pauperum Reli-
giosorum causam cordi assumal Cancellislis inquisilionem ac subindc
potentiariorum evocationem demandare dignetur. Cibinii 23 7-bris 1759.
PETRUS PAULUS AARON m. p.
Dominus quaerulans habeat intelligenliam cum Dno. Provis ....
Haczegiensi ut postquam Cancellistae eo iverint Dno. quaerulanti noti­
fice! et illi inquirenl in fnclum exposilum, comperta rei veritate cvoca-
bunt lam Nobiles quam Vice judlium. invasores sacri Mislerii conlemp-
tores et quasi sacrilegos terrae invisos etc formetur Utrum in hune sensum :
1. Tudgyae. lăttae cs hallollae a Tanu nyilvăn es bizonyosan
hogy Anno T. Die T. nemeș Hunyad vărmegycbe Haczeg videkin Felso
Szilvăsi T. nevii hatârba T. helybe es T. vicinităsiba levo Templom es
Klaslrom helyit kik mikepen es kikel invădăllăk ?
2. Proleslălle valaki vagy repellălte hogy ne invădălyăk s mi­
kepen ? de arra is nem hajtvân ?
3. Hogy a Monasteria kerlit le văglăk volna s ottan ală s fel
jâro utal csinăltak volna?
4. Tudgyae, lăttae halotae hogy azon helyet emberi cmlckezelrol
fogva az emlitel Monasteria bekesegesen birla volna etc. Addantur el
alia necessaria. Az kcrleket fel lehel lenni. Hodic referelur Uimo. Dno.
Comiți. Pro interim cum compareat Dnus. querulans hue circa horam
terliam coeterum factum Dni. Vice Judlium. vere polenliarium rite legi-
timabitur. Item apponenl Dni. Cancellistae an Sacramenlum el personas
sacerdolum inhonoraverint invasores nominanter Dnus. Vice Judex
Nobil, ut referens Calholicus nomine, fado alienos. Sig. Cibinii 25-ln
Seplembris 1759. JOANNES TOLNA1 m. p.

8.
Scrisoarea lui Grigorie Maior cătră călugării dela Mănăstirile
Prislop și Plosca.
374

Fralilor I Cine să smintește (dintru voi) și eu să nu mă aprind.........

iacătă și glasul și mâna a lui Isav: au nu neam născut ca să pătimim
și după zisa Domnului să pătimim până în sfârșit de dorim cu Apos­
tolul Apostolilor o dată să ne încununăm ? Acela nu zice : eu omul
nu pot mai răbda, patronii mi iam pierdut pentru noi, norodul ne bate
cu pietri, ci zice : acum mă bucur întru patimile mele pentru voi și
plinesc lipsa năcazurilor lui Xtos. în trupul mieu (Koloss II. și Corint
XI.) fără.........................luară dela Jidovi ; dară apoi în năcazuri de
cătră tâlhari, de cătră rudenii, de cătră limbi, în nevoi întră fra[ii cei
mincinoși, întră călugări: cu toate acestea nu-l mai auzei scârbindusă
sau zicând : poftesc sâ fiu cu (ol neamul mieu, să fiu cu [ara, să mă
dau pe legea satului, că toii să dau I ci : poftesc să fiu anatema pentru
frali, cine ne va despărli pre noi dela dragostea lui Xristos; ba încă
ne înva[ă acestași moșul nostru și ne întărește, că ocărî[i fiind să răb-
dăm, huli[i să mângăiem, și mai încolo : Lua[i pildă de patimă rea și
de răbdare îndelungată, iată fericim pe cei ce au răbdat; răbdarea.lui
Iov aii auzit. Martorii numai cei ce au rămas în iezăr până în sfârșit
sau încununat. Așa e fralii mei l La sfârșit să caută slava. Acela e tot
omul ! Nui destul dară a zice : am răbdat destul, până acuma poate
și bătăi pe alocurea, acum ce să rabd. 0 frate 1 Au nu nouă ni să ce­
tește când ne facem ce ne facem : că vei................... să auzi sudălmi,
ocări, împutăciuni, goniri, multe scârbe, multe vorbe să te îngreoneze
iară tu când vei pătimi acestea toate (toate) te bucură
zice Domnul iproci. Săracă credință, dacă ești numai până sunt pres­
curi I Dacă teai făcut acum câștig 1 Cum văz eu fralii mei voi poftiți
să vă vindeji moștenirea fiască pentru pulină linte, să schimbați cele
vecinice cu cele vremelnice, să vă întinati hireșul nume, să vă faceți
din fii fiastri............................ intru atâta ; de ce vă lemeli turmă mică
............................................. omorât cu pietri ; spunetimi mai chiar și
............................ cu adevărat din putință spre invierevă. Ce patron a[i
pierdut; ce benefiliumuri vau făgăduit Maico voastră acea o veți (?) și
na[i luat; au de aii luat pentruce vă slăvili, ca cum na[i fi luat și vă
vine a zice fieși cu dânsele de astăzi înainte ; și încă vă îndurați a
vio numi Maică, carea de ar auzi cumva de acestea oare nu in derep-
latc var învăța locul cela al Isaiei: fii am născut și am crescut iar ei
mau părăsit, și: neamul acesta numai cu rostul mă fericește iar inima
lor o câtui departe de mine 1 Acea Mănăstioară cu cealăltă de lângă
dânsa (pentrucă voi până în ziua de astăzi, va[i găsit tot bunișori,
binecredincioși și că tocma dupăcum ziceți, na[i făcut nimărui nici o
scandală sau răzvrătire undeva, poate și pentru mai multe calde ora|ii
ale altora) sau milostivit atâta Maică ca să rămână amândouă una
pururea, iară de veți merge stând in gândul ce vă vedeți a fi gândit
poate din prisosirea inimei voastre, căci dintrallă îndemnare sureapă (!)
crcdelimi mie fralilor, ba credc[i sfintelor scripturi, rău vă zminiiti.
Unirea iasle dela Dumnezeu că lroi[a unită iaste: intru carea neam
botezat; neunire dela Luceafărul ') este, că pentru acea a căzut din
') Lucifer - : diavolul.
 375

ceriu, și numai pe el numesc sfintele cârti neunit și pre ai săi : Una[ie

(dacă pofli[i să șli(i) este dela Cioară ') că ci voi de ei au scornite
întralor cărți să găsește, iar inlrale noastre nu, [ieșio spreasamăi că
nouă ne iaste destul a mărturisi cea dintâi și a glăsui : prăznuirea
lumească cea întru unirea credinlii a celor ce din veac bine au plăcut
lui Dumnezău ; Pentec. Dumineca tuturor S. S. la litie. Vrenreaș de vaș
putea înșira aci toate câte [in în minte, iar nici vremea mă lasă nici
piana îmi prea slujește de această oară, poate aducntoriul să vă po­
vestească mai multe de rost. Din Blaj dela sta. Troiță 5 Febr. 1762.
Fraților din inimă slujiloriu
G. GR1G0RIE MAER m p.
Frății Sale de bun neam Varlaam Egumenul dela M. M. Prislop
și Plosca și fraților locuitori la Prislop.

9.
Scrisoarea prepositului Filotei Lâszlo pentru deschiderea școalei
dela Mănăstirea Prislop.
Quoniom secundum allissimas ordinaliones in dislriclu Hătzeg,
in Silvasiensis monasterii terrilorio pro juvenlulc aperianlur scholac,
ad inslantiam eatum incolarum harum exhibilores duo fidelcs. simulque
cxcmplares noștri Religioși, videlicet P. P. Barlaam ct Nicetas. qui S.
S. Unionis professionem Balăsfalvae publicae cmiserunl. eo dispo-
nunlur.............................. ordinalionem. pro popali acdificationc. juven-
lulis acducalione, el inslruclione. singulos Tit. Dnos. ejusdcm loci offi-
tiales peroffiliose requirenles. qualenus ab omnibus praefati Religioși
noștri qu? tales habcanlur. Signatum A. Carolinac 24-ta Augusli 1770.
PHILOTHEUS LASZLO m. p.
Ord. D. B. Magni Mon. in Magno Trnnniac.
Princip. Praeposilus.

10.
Rugarc pentru restituirea icoanelor Mănăslirei.
Exelentia Ta Prealuminate și Preaosfinlite Dne. Arhiepiscoape
Doamne. Doamne noao Preacinstit Stăpân l
Nu ne îndoim căli vei aduce aminte Ex-Ta precum în câteva
rânduri teai fost m iostivit a ne făgădui sfânta icoană Maica Precista
și in locul icoanei S. Nicolae să se facă alta (de nu să va aduce de
unde iaste) și să vor da la săraca Mănăstirea Silvașului-de-sus de
unde oare când sau struinaf. pentru care iarăși și acum cu mare umi­
lință chililenindunc (?) dintradâncul in m i ne rugăm acea gratie și glas
Arhieresc să le milostiveșli cu noi a și împlini. Așijdcrea să te milos-
livești Ex-Ta și întru această a porunci unde să va cuveni și îndes­
tulare n ni să face; A. Ca. (cartea) Mineiul care sau mulat dela aceasta
=) Alusie la călugărul Sofronie care era di > Cioara (comitatul
Huneadoarei).
376

săracă Mănăstire prin Prea C. (institui) Părintele Ghcronlie, și să află

aicia în Mănăstirea S. Troilă să ni să sloboadă, findcă mare lipsă
avem de dânsul în besiarică.
B. Așijderea clopote, icoane, odăjdii ale Mănăstirii dela Plosca,
ce să află la bcsiarica Hincdorii, precum și la besiarica dela Lingina
răpite, și stranele sau jeturile (penlrucă și acestea stricata Mănăstire
de oare când acum Dzeu o au.............. și rădicat) iaste foarte lipsită
de unele odoară ca acestea, cu fiești lacrămi milostivindule a porunci
ca să ni să deie te rugăm.
C. Cinstitului Protopop al Hinedorii întradins te milosliveșle ai
porunci, ca treizeci de vedre de vinars ce au făcut în trecutul an din
prunele Mănăstirii sau prelul vinderii lui iarăși fără scădere săracii
Mănăstiri ce acum să întemeiază, să împlinească ne trecut, ca nu
cumva întraceastn să se păgubească săraca Mănăstire, și să plinească
ceva dinlră ceale trecute și și acum tăcute. Așa milostivindule Ex-Ta spre
dreaptă cearcrea noastră smeriților, nădăjduim milostiv și folositor valos.
Ai Ex-Tale Smerili fii sufletești
IEROMONAH N1CH1TA
dela. M. Silivașului.
P. LAZÂR
paroh din Silvașu-de-sus.
Pe dos:
Visa die 26 X br. 1775
Ex-Sa Preaosfinlilul Domn
Mitropolitul Făgăraș:
să să îndrepleză.
REZOLUȚIE.
Doao icoane adecă a Maicii Preacisle și a lui Sfântu Nicolae să
vor găta din porunca noastră și trimite la acea Mănăstire cât mai
curând până când să va putea face acolo ceva orânduială mai desă­
vârșit. apoi atunci să va socoti și despre întoarcerea acestei icoană
de acolo oarccând strămutată. La A. Minei încă acuma în grabă să
li să deie îndărâpt. La B. Câte să găsăsc la biserica Hinedorii să ră-
mâie acolo în loc până să va vedea mai ds aproape dintre dânselc;
iară câte să vor găsi la Lingina aceale toate să se ducă la Mănăstirea
Silivașului și de n’ar vrea din bună voie să le lasă atunci Ci. curatori
dila Silivaș ceie brâncă sau brachium dela Ci. Tisturi dinafară in
numele nostru că vor căpăta cu bună samă. La C. Ci. Protopop să se
[ie de logmeala făcută cu oamenii dela Silvaș adecă să dea jumătate
din tot și din toate ce au luat del Mănăstirea Ploștii. nici despre
aceasta altă poruncă a noastră să aștepte. Blaj 31 Dekemvrie 1775.
Vlă[di]ka Gri. MAER m. p.
Az leven Mtgos. Puspok ur o Excellenliâjânak is paranslsolaltya.
az F. Szilvâsi Monasteriumtol ez elott Lindsinâra âllal vitetetl. es egyebb
oda tarlozo apparamentumokat a Lindsinaiakkal Szolga Biro uram
adnssa ki. Hiscc ab officio intimâltatik.
F. Szilvâs 28-va Julii 1776.
NOPTSA ELEK, fo biro m. p.
 377

11.
Rugare și carte de recomandare pentru milă pe seama Manas-
lirei Prislop.
Tuturor pravoslavnicilor creștini carii să află intraceastă cinstită
varmeghie a Hinedorii, și întralle locuri : Preacinstililor Protopopi, sfin­
țiilor voastre cinstitilor preo[i. Cinstitilor și de bun neam Domni și
Neamiși mari și al doilea, și a toată dregătoria. Dumneavoastră cinsti-
(ilor neguțători și bunilor creștini orășani și țărani, a Noștri întru Duhul
sfânt fii sufletești. Dela Milostivul Dumnezeu vă poftim milă, pace și
întreagă sănătate. împreună cu fericirea amănduror bunătăților ca să
vă dăruiască tuturora de obște. Lângă aceasta vă facem în știre pentru
acest călugăraș a nostru anume Dionizie monach, carele să află iăcui-
loriu aici la Mănăstirea Silvașului-de-sus unde să prăznuieștc hramul
sfântului loan bogoslov, precum că lam trimis pe la mila creștinilor
prin sate ca să ne câștige câte ceva grâu, cucuruz, mazerc și de altele
cele ce să vor îndura blagosloviri creștini.
Pentru care vă îndemnăm cu duhul blândetelor ca să ne miluili
aici la această săracă Mănăstire, cine cu cei va fi putința și indurarea,
știind unul ca acelaș că nuș va piarde plata înaintea lui Hs. carele
grăiaște la sfanta evanghelie: fericiti cei milostivi că aceia să vor
milui : și iară cela ce miluiaște însutit va primi și viata de veci va
dobândi, caria vieți să vă învrednicească milostivul Dumnezeu îm­
preună cu toii aleșii lui și fi|i blagosloviti.
1777. Ian. 3-lea.
N1CH1TÂ m. p. Iermonah dela s. Mănăstire
a Silvașului ce să zice Prislop.

12.
Rugarea curatorilor bisericei din Silivașul-de-sus călră admini­
stratorul vicarial Tiron Dragoș, ca să se trimită un preot la Mănăstire.
Tudva vagyon a Tisztelendo Vikârius elotl. mely regrol fogva
szorgalmatoskodunk abban hogy a mi Monasteriumunkban lelki pâszlor
valahonnan rendeltessck, mind a tisztelendo Vikârius ur Praedecessora-
tol mind pedig attyasâgodtol eztet szuntelen siirgettuk, de mind eddig
ebbeli szorgalmatossâgunknak semmi foganatya nem volt; Mely szerent
a Monasteriumnăl is ebbeli fogyatkozăsbol naprol napra nevekedni
kezdell pusztilâsăt keserves szivvel keletik szemlclnănk. Ennel fogva
arra is jutattunk. hogy kozoliink egy Curatori rendellunk oda, hogy
addig is a mig tân rendelletik valahonnat egy Enlesiastica Persona,
viselye gondjât azon Sz. Helynek ; Mivel pedig mâr eppen ketsegben
eslunk. hogy a mi emlitett Monasleriumunk valaha a szămlalan kere-
sunk utânnis valami consolatiot nyerhessen, kentelenitellunk mosl
utollyăra alâzatosan megjelenteni, hogy mi a kdvetkczendo Husvetig
hivalalunk szerent a Monasleriumra vigyâzunk. de ha addig lelki Attyăl
abban nem nyerhetunk, azutăn pusztăjăban fogjuk hadni, es ha a
378

disunilusok tzelyakal elerjik (a minlhogy Isak azt vârjak hogy mi el-

hagyvân, ok egyszcriben el foglalyâk). mi arrol se Isten se emberek
elolt nem fogunk szamadolni annyival i; inkdbb, hogy mi ebben meg
leit lagadhalallan szorgalmalossăggal hivalalunknak elegct tellunk ; A
Tisztelendo Vicarius ural is engcdelem kcres mellctt bâtorkodunk okozni.
meri a mini Hâllzegrol folylaltya hivalalât, folylathatnâ a mi Monas-
leriumunkbol is (a mint rcgenlcn a Piispokok folylattattâk puspoki
hivalalokal) vagy pedig ha ugy nem lelszik a Puspok eo Ngâtol. ha
szorgalmatoskodolt volna. nyerhelell volna eddig egy Ecclesiaslicusl,
de kclscg kiviil mindenik elolt a sokszori kercsunket igen konyen fel-
vcven. igen konyen is felejdckenyscgben hadlâk ; Islâlyuk' annak okâ-
crt alăzatosan a Tisztelendo Vicarius Urat, meltozlassek legalâbb ezen
utolso kercsiinket. es jelenlcsunket ugy felfogadni, hogy valami hasz-
năl lâlhassunk. ezekel co Ngânak. lei kuldeni, oly alâzatos kcrcsiink
mellett hogy Husvetig mcltosztassck egy Ecclesiaslicust az emlitell Szt.
Hclyre rcndelni. vagy ha ugy Icllzik Altyasâgodnak. Attyasâgodal is
el rendni (sic I) meri amat is vicariusi Hivalalât szinten ugy follylat-
hallya. mint Hâllzegrol.
Mely alâzatos kcrcsiink ulân vigasztalâs! vârvân vagyunk a
Tisztelendo Vicariusnak
alâzatos szolgâi
Gola Sândor
Dragota Mojses
Dragota Peler
Sztojka Joseff
F. Szilvâsi Ecclesiânak
Curatorai.
Az Hunyad Vârmcgyei Tractusnali, es ahoz tartozando Rcszeinek
rcndellelcll Vicarius Teodor Tyron Urhoz alâzatos konyorgesek a ben
irtaknak.
1795. Praeccs fidelium F. Szilvasiensium inluitu oblinendi sacer-
dolis pro Monasterio ejalc.

13.
Scrisoarea administratorului vicarial Tiron Dragoș cătră episcopul,
in cauza așezării unui preot la Mănăstire.
Măria la Prealuminate și Preaosfinlile Dle. Episcoape și Conzis-
loriu mie milostiv Slăpăni Părinli Preacinstiti !
In rânduri făcui inșlinlare pentru Mănăstirea Silivașului și trimi-
|ind eu după cererea cinslitilor chitori c.colo și un preot ca de sar
putea primi să să primească, părintește mi sau răspuns că acel preot
nu să poale primi din cunoscutele arătate pricini ce de allul să ne
câștigăm, spre a căria porun ă împlinire noi în lot locul neam silit a
căpăta allul da din păiiile aceslea nu să află decât bigamul Popa
Zaharic dila Grădiște care cere o cerere mare, ca avânduși preoteasa
sa ce (cea) acum de a doua să să sloboadă la funcții dacă va merge
 379

la Mănăstire și așa va merge acolo întrall chip nu. Era altul dela
Ocăslău ') acesta au murit și așa aici nui nădejde de a căpăta altul
decumva Teodosie dela Plosca nu sar trimite; Că și cinstitii chitori
acum lisau (sici) supărat precum din închisa aici inșlanfie supt A. să
va vedea. Iară ca eu să mă duc acolo și sămi fac funcția pe cum zic
deacolo, aceasta lircumstan[iile în cari ne aflăm cu greu îngăduie, ba
nice nestătornicia mea întru această administrație vicărășască nu mă
face a nădăjdui îndelungată aici rămânere de unde cu atâtea strămu­
tări și din loc în loc mutări foarte mare stricăciune mi sar pricinui
pentru care întru acestea lircumstan[ii a lucrurilor ce ne aflăm poale
fi că doară și altă întâmplare miar urma. Drept aceasta dacă îmi
ve[i porunci și la aceasta miji sili bucuros mă aflu spre ascultare dacă
cu această administrație în loc mi[i îngădui a fi statornic deapururea
............................ primejdiilor nenorocite întru acel loc pădureț via[a
mea nu mioi jărlfi. că aci în oraș în zilele trecute încă mio spart
ferestrile și mo................... dară acolo. Despre care a cinslililor chi-
lori înștinlare cu zmerenie înșlinjânduvă pre lângă sărutarea blago-
slovitoni drepte rămân al Mării-tale și S. Conzistoriu.
Ha[ăg 27-a Febr. 1795. umilită slugă
TEOD. TN. DRAGOȘ m. p.
Adm. vie. Halăg.
Pe dos : 40—1795. 27 Febr.
Relalio Tyronis Drâgosy administr. vie. Ha[eg inluilu Monastcrii
Felso-Szilvasiensis 5618.

14.
INVENTARUL
Mănăslirei din anul 1810.
E folyo 1810-ik Esztendoben Junius 24-ik napjăn a F. Szilvâsi
fel talâllalo Monâsteriănak Pcnze es fel kelhelo (!) jok jedzete.
1. Egy nagy tehen.
2. Egy lonak az ârra in v. fior. 100 ezt a penzt Tktes Noptsa
Ferencz Urnăl fellalălyăk.
3. Egy lehenynek ârrăbol maradott Gola Săndor uramnăl v.
forint 19.
4. Egy leheny tinonak az ârra vagyon F. Szilvăson Măkra Lâszlo-
năl 20 v. forint.
5. Egy Evangyelium konyvet eladvăn 20 v. forinlokon ezekbol
vetelett a Templom szămăra egy jo darab viaszkot, loment hal az az
hal v. forint ârra. A mely hâtramaradolt az istălonak tsinăllalăsâerl
fizelem a mesleremberekk.
6. Vagyon kelt Minyej az egyik a Daszkelncl vagyon. Evangye­
lium 1, Triod 1, Pintyekoszlârj 1, Szlrăsnyik 1. Oflaj 2, az egyik Dasz-
kenel vagyon. Molitevnik D. van 1, Prolog (?) 1, Csaszlov 2. Katava-
') Poate înțelege comuna Castău de lângă Orăștic.
380

szier 1, Szaltire 1. Leturgyia 1, Akaftiszt 1, ez Vallselen Nyikula Diâk-

nnl vagyon, Testament 1, ez is Valioran a Papnâl fel talâlyăk.
7. Zvesde 1 eziistes kovekkel kirakotl.
8. Ket rendes czust kis kereszl.
9. Ezuslbol egy kopia.
10. Egy selyem eziistes prokovecz veres szinii.
11. Veres csikos selyem keszkeno.
12. Râlz nyelvre 24 konyvei vannak ha lob volt is nem tudom
meri azokal az F. Szilvăsi Deak Balint uram az kuratorok rendelesibol
el vile amikor viszâ hozta nem adta nekem szamba.
13. Deăk nyelven nem tudom hâny volt meri azokat Gola San-
dor uram vitte inen.
14. Agynemu egy Derekaly ami it van pedig ez az enyim eze-
ket a Teslvcrnek hagyom.
15. Pălinka fozo ust egy, egy csovivel es sisakjâval egyiitl.
16. Ket szapolo (?) iist.
17. Egy furesz.
18. Kis fejsze.
19. Ket vas egy nagyob mas kiseb plalsinla siito.
20. Egy vono kcs.
21. Hârom furo.
22. Egy kis furesz.
23. A Daszkelnel palinkăs edeny vagyon hârom.
Ezen fenebb specificai! portckăkat es edcnyekel a Felso-Szilvâsi
Monasleriânâl levo Kaluger Mâkâria betegen de kiilonben cp elmevel
csendes lelki csmeretel nckiink ekepcnl igy advăn. Melyrol mi is irtuk
meg igaz hiliink szerinl a fenebb megirt eszl napon Felso Szilvăsi
Monasleriânâl. Felso Szilvăsi Gola Laszlo m. p. Nemeș Huyd. vâr-
megye hulos Assor. Popa Nicolae parohul Fărcădinului-de-jos m. p.

15.
INVENTARUL
Mănâstirei din anul 1829.
1NVENTARIUM.
Care cuprinde în sâne lucrurile Sfintei Mănăstiri a Silvașului-de-
sus din lăunlru și dinafară osăbite de a Z(meri)tlui Paroh popi Nicolae
fungcnșului de acolo; Precum după M(ilosti)va poruncă a prea C(insti-
lului) Dnului vicarăș lovian Nobili din 5-a Maiu 1829 spre conscribâ-
luirea acelorași, celor mai jos subscriși ni sau fost încredințai, așa
întmcesl an K : în 19 Maiu mergând în fa[a locului înaintea Cfinsti-
[ilor) J(upâni) neameși acei Mănăstiri curatori, cu numele Macra Jozsa,
Dragota Șamoil. Nopcea Mozsoș la bună socoteală luândule deschili-
nile acealcași lucruri precum leam aflat așa în urmăloriul Conlraclus (?)
desăvârșit leam scris.
1. Hainele din lăunlru Slului. Ollarium slihariomuri cu sfilele
sale părechi 6 : dintră cari o păreche nouă de carlon, alia de mătasă
 381

neagră......................... Palrafiriuri cu numărul 5 : mai slabe iară al șasă-

lea de mălasă roșie cu posomanl în mijloc crucit, pe margine împo­
dobit tivit.............. rucovile (procovefe ?) 5 părechi peslol (peste lot)
dinlraceaslea o părete (sic!) de mălasă cu flori argintuite albe, alta de
barșon roșu. Aere 3 dintră cari unu cu flori argintuite [ăsut. al doilea
de mălasă roșu, al triilea ordinariu de carton, la cel din tăi asemenea
ripidă de un fealiu. Brâne 4 : unu de mălasă, ceale trii vechi. 2 proco-
veală pe potiriu un orarium de mătasă galbenă cu bogolie (?) beletuit.
2. Sfintele vase. Potir cu discosul de cositoriu, așijderca copie,
lingură de argint să află pe cari îi și scris osăbil fiește
care anu 1751 cu aceasta subscrip(ie a S. Mănăstiri a Prislopului,
lângă aceaștea să adaogă o iconila de argint a Maicii Preaceste așă-
zală, lângă care și o cruce de lemn săpată pe marginea săpăturii ar-
ginluită deschilinită dela scaunul său care îi de argint. 0 câdelni[ă de
aramă frumoasă nouă, după aceaștea raclă de aramă în care să fin
S, S. pe prestol pusă, tot aci 2 sfeajnice de lemn unu de pleu așăzat.
tot în lăuntru altariului să află un clopoțel răzimat și acălat de frun-
lariu cu care poale să da sămn la copii când îi chiamă la școală.
Aodverile de carton văpsite. După aceștea în lăuntru să mai găsășle
o ladă veache și 2............................... în care zisără că să lin
contralurile S. Mănăstiri, dinafară pe fala fruntariului sânt acălate 5
candele de pleu. înaintea căruia îs 2 sfejnice de fier și două de lemn
înlracărora................. sânt câte o făclie...................
3. Cărlile care să lin de strană, două Mineie unul din |ară altul
de Blaj. Triod cu Slrajnic la olaltă legat. Apostol, Penlicoslariu. două
oftae, o Evanghelie, un Acaftist, aceaștea toate de Blaj, iară o liturghie,
un Molitervic, un Catavasier de (ara românească ; lângă care să ală­
tură 2 ceasloave unu de Moldova altul de [ară o Psaltire așijderea.
După aceaștea Testamentul nou, viala sfinților dărăburită, 2 : divanu-
muri unu tipărit, allu scris. Ilie Mineal altă carte, cu numărul dărnbe
de carii rumânești 20. Peste tot să mai află 21 de căr(i sârbești dinlră
cari o Evanghelie îi cu barșon roșu în loc de piele legală, pe margin
cu penlidă(?) de aramă în loc de aramă la călcâie înbumbală. afară
de aceaștea două dărabe de cărfi grecești și două Psaltire rocol[ești ')•
5. Nemesluri de compaclorie liocul și războiul cu trii șiroaie de
fier împreunat, 4 firme de aramă două peceli așijderea, roată de aramă
în formă făcută, roată cu care să ratează căr[ile pe margine, două
pile, două părechi de foarfeci, cleaște de prins copciilc la căr[i.
6. Vasă în care să (in prune, băuturi, vin, vinars, cu numărul
sânt 11 dărabe cu căzi, cu butoaie.
7. Vase cu neamesturi din lăuntru căsii, căldare de părluil, căl­
dare de vinars de bănat în care cuprinde două mier[ă, ligae mare dc
plăcinlit, masă mare, scaun lung cu spate pe lângă pal. două Iăvi[i.
2 cuiere, un parsăt.
8. Marhă. o vacă fălală cu vi[ăl și un cal.
‘) Psaltira din anul 1651.
382

9. Deschilinit de biserică intrun turn osăbit sânt 2: clopote a

Mănăstirii cu toacă de (ier lângă sâne alăturată.
10. Mai în urmă lângă Mănăstire din jos iesle așăzală o livadie
îngrădită cu gard și care să află înfrumsă|aiă cu nuci, cu meri, și peri,
și cu pruni având în sânul ei și pământ arători de 4 mierlă de toamnă
fără de fân care să scoale dintrânsa câte 4 cară. Din parte de sus
lângă pădurea Mănăslirei este și loc de fân de un car care să zice
Poiana Ghiurchi, înlrall loc la gura văii milleșului cu din poiana prislo­
pului iară de un car de fân împreunat cu de supt dosu Milleșului,
precum din Milleș așijderea de un car.
După aceaștea să adusă înainte o scrisoare a cinstitului părinte
popi Nicolae funghenșu aceiași Mănăstiri de sub litera A: cu care
arată înaintea noastră și C. C(insli|ii) curatori cei dintâi scriși cu nu­
mele mai sus, toată cheltuiala care au făcut spre răpara|ia Mănăstirii
dela anu 1818 din 19 Muiu până acuma să află 143 de Rf. și 27 xri.
de împreună cu pe alte trăbuincioasă lucruri ce să lân da casă a că­
rora înnoire o cunoscură acei mai sus numilii curatori a fi adevărată
dar chelluialele numai părintele le va da ca cel ce au avut grija ca
ceale stricate să le înnoiască neșliind dânșii prelu cu care sau cheltuit
spre acelorași vindecare. Care lucru in fata locului în fiin|a noastră de
fală înaintea mai sus numitilor curatori după cum leam aflai așa intru
acest operalum de săvârșit leam scris, în cunoștința sufletelor noastre,
prin obicinuita peceate cu iscălitura mânilor noastre înlărindul, precum
și preacinstitului D. Vicarăș al Ha[ăgului cunoscut îi facem cu umilită
plecăciune. A. I. și ziua mai sus.
L. S. POPA PETRU m. p. L. S. VIZANT1E TUȘTEAN m. p.
parohu Ciuli. parohu Tuștii.

16.
Fiind acum biserica dela Mănăstire deplin restaurată, provăzulă
cu iconostas frumos, lucrai în atelierul fraților Cotârlă din Oravila, și
in câtva și zugrăvită, a fost sfin[ilă cu marc solcmnilatc de cătră P.
Sfinti|ii Arhierei Dr. Vasile Hossu al Gherlei și Dr. Valeriu T. Fren[iu
al Lugojului în zilele 11-24 și 12-25 Mai 1913. Tot atunci s'a așezat în
biserică și icoana Maicei Domnului, dusă la Blaj în anul 1762 și acum
readusă in procesiune sub conducerea însuși neobositului nostru Episcop ’).
Despre aceste două acte memorabile s au redactat următoarele
documente :
Nr. 1419—1913. Ord. Lugoș.
a)
ACT DE TRANSPUNERE.
Episcopul Lugojului lluslrilatea Sa Dr. Valeriu Traian Frentiu de
dto. Lugoj 12 April 1913. Nr. 977. a cerul dela E.xelenta Sa Preasfinii-
tul Arhiepiscop și Melropolit Dr. Mihălyi de Apșa să binevoiască a
') „Unirea" din Blaj Nr. 52, 57 și 58 1913.
 383

concede transportarea icoanei Maicei Domnului adusă la Blaj dela

mănăstirea Prislopului de lângă Silvașul superior, fiind acum deplin
restaurată sfânta mănăstire și ordul sfântului Busiliu cel Mare restaurat.
Exelenla Sa Preasfin|itul Melropolil în conjelegere cu Preavcne-
ratul Consistor Arhiepiscopesc în ședința consistorialii din 3 Mai 1913
sub Nr. 2560 a hotărât punerea la dispoziția llustritâ|ii Sale, Episcopu­
lui Lugojului a numitei icoane. Această icoană până Iu închiderea
bisericei din curtea metropolitană a fost așezată în această biserică,
iar de atunci s'a păstrat în capela curții metropolitane.
Icoana are înălțimea de 83 cm., lățimea de 62 cm. și grosimea
de 3 cm. și e pictată pe lemn.
Inscripliunea. Deasupra: „Aceste sfinte, dumnezecșli icoane
și tâmpla, de sus până jos, precum se vede, s au zugrăvit cu toată
osârdia și osteneala ermonahului Varlaam Toplila împreună și loan
Dascălul sin Erei Balint, Idila Miclăus creștina."
Dedesupt: .0 Fecioară prealăudală. Tu ești maică adevărată.
Că [ii în sfintele (ale bra[e Fiul din sfânta Troi|ă. Pe acelă maică L-ai
născut și fecioară curată ai rămânut. Ești de Dumnezeu născătoare
și lumii folositoare."
Marginea dedesupt: „Leat 7260. Și fiind zugrav loan Olvcl
Ocna și Mihail ucenic. S. M. Prislop."
Pe margine, de-a stânga: „Prooroci Moisi, lacobu, Naum.
Isaie, Gedeon, Malahia." De-a dreapta: „Prooroci Aron, Sofonie.
Aggia, Irimia, Amon, Zaharie."
Tâmpla are lungimea 86 cm., lățimea 67 cm. și grosimea 11
cm. Ușă de sticlă, care se poale deschide, la spate însă e goală. In
front pe margini, jur împrejur, sunt 35 iconi|e.
Transportarea acestei sfinte icoane, dela Blaj la mănăstirea Prislo­
pului, se face astăzi în 21 8 Mai anul Domnului una mie nouăsule și
treisprezece cu procesiune solemnă, condusă de însuși Ilustritalea Ta
Episcopul.
Acest act de transpunere s a făcut și încheiat în ființa Noastră
de fală.
Blaj, la 21|8 Mai 1913.
VICTOR M1HÂLYI m. p. (L. S.) VALERIU TRAIAN FRENȚ1U m. p.
Melropolilul Albei dulie Episcopul Lugoșului
ca transpunelor. ca primitor.
înaintea noastră : înaintea noastră :
DR. VASILE SUC1U m. p. GEORCE MUNTEAN m. p.
canonic teolog al capitlului protopopul Torontalului
metropolitan. Și
asesor consistorial.
IUNIU BRUT M1CU m. p. ROMUL RACA m. p.
protonotariu consistorial. Parochul Bonliarului inferior,
asesor consistorial.
384

b)
Noi VALERIU TRA1AN FRENȚ1U din îndurarea lui Dumnezeu
și gratia Sfântului Scaun Apostolic al Romei Episcop român-unit al
Lugojului, Doctor de s. Teologie, scl.
Cetitorilor închinăciune și dela Domnul mântuire.
Prin scrisoarea de fală facem cunoscut tuturor, celor de acum
și din viilor, că s. Biserică dela mănăstirea Silvașului-de-sus, numită
a Prislopului, închinată dintru început S. loan Evangelistul, care s'a
învrednicit a-și înclina capul pe sinul Mântuitoriului și pe care Domnul
l'a încredinlat ocrotirci Maicei Sale, întemeiată de fericita Domnilă
Zamfira, fiica voevodului Moise Basarab, apoi înoită de egumenul
Varlaam, în urmă din nou împodobită și înzestrată la stăruin|a Prea-
sfinlililor Arhierei ai Lugojului de pe vremuri Victor, acum mitropolit
de Alba-Iulia, Demelrîu, acum episcop al Orăzii-mari și Vasile, acum
episcop al Gherlei, cu osârdia vicarilor foranei ai Halegului Nicolae
Nestor și Dr. lacob Radu, acum canonici ai capilulului catedrei de
Lugoj, a Cuvioșici Sale Leon Mânu, egumenul de acum al acestei S.
Mănăstiri și a clerului și poporului credincios din Țara Halegului și
din întreaga dieceză a Lugojului și în oarecare parte și prin, oslene-
lele smereniei Noastre.
Dupăce icoana făcătoare de minunni a Maicii Domnului dusă
la anul 1762 la episcopia, acum s. mitropolie din Blaj, din milostivenia
și purtarea de grijă a Preasfin|itului nostru mitropolit Victor am redo­
bândit-o și în sărbătorească iitic de Noi călăuzită, împreună cu fra|ii
preo|i și clerici ai diecezei noastre și cu însoțirea cucernică a miilor
de credincioși am readus-o și am reașezat-o în Sfânta sfintelor peste
scaunul de asupra din absidă, ca să fie pe acest scaun al mărirei sale
solitoarc de îndurare, bolnavilor vindecare, celor învălui|i adăpostire.
celor înlrisla|i mângâiere, celor slabi întărire, celor din primejdii scăpare.
in zilele 11/24 și 12/25 Mai anul Domnului 1913, am consacrat-o
după tipicul bisericei noastre dreplcredincioase româneșli-unile a răsări­
tului. așezând în groapa săpată in sfântul jertfelnic o părticică din
moaștele măritului mucenic sfântul Theogen, primită dela biserica Apos-
lolicească a Romei celei vechi, fiind împreună slujitori Preasfinția Sa
Vasile Hossu, episcopul Gherlei. Măria Sa Dr. lacob Radu canonic al
Veneratului Capitlu de Lugoj și vicarul Nostru general. Măria Sa Dr.
Octavian Domide, canonic al Veneratului Capitlu al diecezei de Gherla.
Preaonoratul Teofil Crișan, vicarul Hațegului, Cuvioșia Sa Părintele
Leon Mânu, egumenul S. Mănăstiri a Prislopului. Mult Onora[ii proto­
popi Aurel C. Domșa dela sfânta mitropolie din Blaj. Gheorghe Mun­
tean al Torontalului. losif Stupinean al Bobâlnei, losif Petean admini­
stratorul Cujirului. Nicolae Zugrav administratorul Jiului, Romul Raca
asesor conzistorial ; Onora|ii Fra|i preoli. lacob Nicolescu al Tușlei,
Dr. Nicolae Brinzeu al Vulcanului, Dr. Juliu Hossu secr. eppesc. Lugoj,
Dr. Romul Mioc Pelroșeni, Alimpiu Suciu al Iscroniului, Ștefan Berinde
al Câmpul-lui-Neagului, Atanasiu Roșea al Minthiei, loan Trăian al
 385

Livadiei-de-Câmp, Septimiu lonaș al Toteștiului, Ladislau Nandra al

Silvașului-de-jos. Petru Nandra al Silvașului-dc-sus. Petru Stoica al Ciulei,
Vasile Berinde al Bobâlnei, Ariton Migia al Săcărâmbului, Beniamin
Pop al Saracsâului, Teodor Chira al Boșului, loan Bodocan al Ghelariu-
lui, loan Velicea al Caslăului, loan Avram al Spinului, Adam Lupșor
al Turdașului, loan Văidean al Romosului, Nicolae Lazar al Pricazului,
loan Ciumaș al Beriului. Romul Stoica al Visagului, Romul Crișan ar­
hivar diecezan Lugoj. Aurel Pelean al tighelului. Alexandru Pop al
Belotinlului. Silviu Popa al Cârneșliului, Solomon Armeanu al Bârcii-
mari, Carol Pasca al Zăicanului, loan Mâcseriu al Bou[ariului superior;
Clericii noștri din seminariul teologic din Blaj: Ștefan Roșian, Emil
Mărieșan, Gheorghe Pataki, Victor Șerban, Vaier Bora, Vasile Ghiliu,
loan Pop, Nicolae Stoica. I. Covrig. V. Horga. Virgil Muntean și Ghe­
orghe Văgălău.
Era cârmuită în aceste zile Biserica lui Hristos de Preafericitul
Patriarch al Romei Piu X. Provincia mitropolitană românească-unită de
Alba-Iulia și Făgăraș de Preasfinlia Sa Victor Mihâlyi de Apșa, iară
patria noastră de gloriosul împărat al Austriei și rege Apostolic al
Ungariei Francisc losif 1. de vecinică recunoștință, vrednicul întemeie­
tor al acestei dieceze a Lugojului, fiind comite suprem al comitatului
Hunedoarei Ilustritatea Sa Mara Lâszlo, vicecomite Magnificența Sa
Pogăny Beta, locțiitor de vicecomite Măria Sa Csulay Lajos, protopre-
lor al cercului administrativ Ha[eg Specialul Domn Fekele Kăroly. notar
cercual Spect, Domn Șușman Petru, în fiin[a de fa|ă a reprezentantilor
iubitului nostru popor credincios din întreagă dieceza și din arhidicccza
învecinată și a curatoratului sfintei mănăstiri, între cari numim pe
iubit ii noștri fii: Francisc Hossu Longin advocat în Deva, Emil Socaciu
prolonotar al orașului Ha|eg, Dr. Victor Bonlescu advocat in Ha[cg,
Vasile lanza protopretor în Pelroșeni. Dr. Gavrilă Suciu advocat în
Hațeg, Dr. loan Hîcă advoaal în Hațeg.
Intru adeverirea și pomenirea acestora dat-am și subscris-am
acest Zapis la sfânta mănăstire a Prislopului, anul Domnului una miie
nouăsule treisprezece, ziua doisprezesc — douăzeci și cinci Maiu, Dumi­
neca a cincca după sfintele Paști numită a Samarinencei, al Episcopa­
tului Nostru anul înlâiu.

B.
Proclamația călugărului Sofronie din 6 Octobre
1759.
(La pag. 111.)
Copia Lillerarum inferius nominali schismatici kalugeris e vala-
chico idiomalc in hungaricum translalarum.
Ezzel adjuk tudlâra kegyelmetek Brăd fakosainak, hogy ludja ki
ki kegyelmetek kozzul, hogy 0 Felsege oly kegyessegil mutatta, hogy

25
386

mindcn embernck szabal akaralljriba legycn hz uniol akarjac amplek-

Irilni vagy se? es unituse vagy nem unilus akur lenni, hanem errc
szorgalmalos gondgya legycn kegyelmeteknek meri szabad akaratljăra
hagyvăn czt 0 Felscge kegyelmeteknek. vcgre investigalio leszen es
akăr ki mini tanoltalik ugy ugy fog maradni. Ha pedig a gorog ritusba
(sic!) es vallasba akar kcgyelmetek maradni, mely Jerusalem (sic!)
halalma alall vagyon gyuljcnek egybe kcgyelmetek mindnyâjon Brad
varora lakosai es hiret adyjn, assekorăljuk egymâst es tegyck irăsba
cs spccificalioba, ki melyik rilust akarja amplektâlni es jojjenek el az
vriros irtisăval cs Piispdk penzcvel ') egyiill a jovo hclen ulânam es
kcresscnek (el Dcvân, a mikor. ha mi egyeb tetszcsek is lenne mcg,
kegyelmeteknek, arra is gondom leszen, a kultsokal pedig vegye el
kcgyelmetek a papoklol, kik, az az, az unilus papok. ugy legyenck a
lemplomba mint măs paraszl emberek. kegyelmelek pedig legyenek a
Kristussal. Amen. Irăm czt cn Popa Sofronyic 1759-ik cszlendobe 8-ber
Havănak 6. napjân.

c.
Documente privitoare la vicariat.
1.
9614-786. E. 1172.
Decretul de înființare al vicariatului.
(După originalul ce se află in arhivul mitropolitan din Blaj.)
(La pag. 114. și urm.)
Allerhochste Entschiessung auf das Protokoll der Geistlichen Hof
Comission in hungarisch-siebenburgischen geistlichcn Angelcgenheilcn
vom l-ten August d. J. und besonders ad Nr. 1013, — wegen zwci in
Fogarascher und Hătszeger Bczirk anzustcllenden, und aus dem Reli-
gionsfond mit jăhrlichen 600 (I. zu versehenden Vikarien nachslehen-
den Inhalts :
Ad Nr. 1013 des separat Protokolls Referente Sauer
denn ad Nr. 1038 Referente Redl begnehmige leh das Ein-
rathen der Commission. jcdoch ist von ihnen der vorschrifl-
măssige Revers abzufordern. vermog weichcm sic fur die
Zukunft auf den Gcnuss einer Pension zu entsagcn haben.
Der ubrige Inhalt des Protokolls dient zur Nachricht.
JOSEPH m. p.
9614—1172. E. 8162—1013, 786.
AN DAS G. SIEBENBURGISCHE GUBERNIUM
DEKRET.
Seine Măiestrit haben in mildester Anbctracht dessen. dass der
Abfall der wallachischen Unterlhanen besonders in dem Fogarascher
') Adecă florenul ce trebuia să-1 deie Vlădicului, in tot anul,
fiecare sal.
 387

und Halzegcr Districte grdsstentheils aus der, dicsem Volke, und seiner
Geisllichkeit so allgcmeinen Unwissenheit in Glaubenssachen herruhre,
allergnadigst zu entschiessen geruhet : dass der daige griechisch-kalho-
lische Bischof, desscn Eifcr fur die Aufrcchlerhallung der Union und
Einsicht bekannt ist. aus dem Clero saeculari, ohne jedoch daraus die
Folge zu ziehen, das kiinfligh in die Monche von allen gcisllichen Wiir-
den, auszuschliessen seijen, da doch jene aus Ihnen, die sich durch
ihre Kennlnisse, gute Grundsalze und frommen Lebenswandel aus-
zeichnen, zu der seelsorge eben so gul als die Weltgeistliche geeignet
sind, in dem Fogarascher und Hătzeger Districte, nach seiner Wahl,
zweie vernunftige. und in der Gottes-Gelehrheit wohl unlerrichtete
Manner, welche das Volk- und die Prieslerschaft zugleich in dem
Wesenllichen der Kalholischen Religion zu belehren haben werden —
als Vicarien. derer jedem ein jahrlicher Gehalt von 300 fl. nicht zwar
aus den ersparten Blasendorfer seminariums-Geldern welche ihre eigene,
eben so sehr niitzliche Bestimmung haben. sondern aus dem Religions-
fonde herabreichet wird, ernenne und anstelle.
Damit aber andererseits auch der Verfuhrung und dem Ueber-
mulh die Religion zu verandern, welche in diesen Gegenden nicht
weniger herrschet, zugleich Einhalt gelhan werde, hat man das Gubcr-
nium neuerdings zu errinern, auf den Vollzug der bereils erlassenen
hochsten Verordnungen in diesem Sache, besonders aber in Ansehung
der offentlichen Verlaumder des kalholischen Glaubens. dem geheimen
Aufwiegler und Verfuhrer des Pobels ; und derjenigen die unter dem
Vorwande des Toleranz-Patenles das Volk zu bereden suchen, dass
der Ubergang von einer Religion zur andern eine gleichgultige Sache
soi, sorgfaltig zu wachen, und den Bischof, welcher sich auch kunflig
in allen die heilige Union betreffenden Fallen, an das Gubernium zu
verwenden hat, in allen seinen vorschriftmâssigen Anbringen nach-
driicklich zu unterstulzen. ein Auftrag den auch das siebenbijrgischc
General Commando durch Behorde mit dem Beisatze erhalten wird,
dass es die in der Ottomanischen Wallachei sesshafle Kalugger. wel­
che unter verschiedenen Vorwanden die diesszeiligc Bewohner zu be-
suchen pflegen. um ihnen ihre Schwarmerei, Aberglauben und Fana-
lismus mitzulheilen und einzuprăgen von Betrettung der diesszeitigen
Grănzen, wo sie ohnehin keine Geschâfle haben. auf alle Art abzu-
hallen sich befleisse.
Gleichwie ubrigens der von dem Bischofe von Fogarasch ge-
machte Antrag: jene Abtrunnige die von der Richtigkeit der katholi-
schen Lehre zwar uberzeugt sind dieselbc aber nur aus der Ursache
nicht bekennen wollen, weil ihnen die Benennung „Unirle” verhasst
ist, zur Annehmung der kalholischen Religion mit Gewalt zu zwingen,
um so weniger begnehmiget werden kann. den Grundsalzen der, in
der ganzen Monarchie beslehenden geistlichen Toleranz schnurgerade
entgegen ist, und die Erfahrenheil eben bei diesen Vblkern saltsam
lehref, dass sie den ihnen cinmal angethanen Zwang nicht leicht ver-
gessen, sondern bei der ersten Gelegenheit, nicht allein selbsl zu ihrem
388

vorigcn Glaubcnsbekenntisse zuruckkehren, sondern meisten Theils

auch anderc mit sich dahin ziehen und bercden, so wird nun bei der
Regulirung dicscr Dioccesc (in so weit es die Krăflen des Religions-
fonds zu lassen) den Bedacht allerdings dahin nehmen; dass die Pfarrer
dieser Gegende, um sich ganz ihren Gemeinden widmen zu kdnnen,
mit cincr hinlănglichcn Congrua veJsehen werden. Welches dem ihm
G. sicbenbiirgischen Gubernium auf seinen unterm 6-len Juli 1. J. er-
slalleten Bericht hiemit bedculet wird. Ddlo 29-ten August 1786.

ACELAȘI DECRET ÎN VERSIUNE ROMÂNĂ.

9614-786. E. 1172.
Prea înaltă holărîre relativ la protocolul Comisiunii religionare
aulice în afacerile religionare ungaro-lransilvane din 1. august a. c. în
deosebi la Nr. 1013 — pentru două vicariate de infiinlal în districtul
Făgărașului ți al Hațegului cu dotatie de 600 florini pe an din Fondul
religionar.
La Nr. 1013. din protocolul separat Referente Sauer,
căci la Nr. 1038. Referente Redl Eu aprob sfatul Comisiunii,
numai că trebue să li-se ceară reversur prescris în virtutea
căruia au să renun|e pentru viilor la usufruclul unei
pensiuni.
Restul conținutului în protocol servă la înștiințare.
1OSIF m. p.
9614-1172, E. 8162-1013, 786.
CÂTRĂ O. GUBERN1U TRANSILVAN.
DECRET.
Maiestatea Sa, luând în bună considera[iune că aposlasia supu­
șilor români, mai cu seamă în districtul Făgărașului și al Hațegului,
provine in cea mai mare parte din ignoranta religioasă atât de gene­
rală la acest popor și la clerul său. a binevoit să holărească prea
grațios: ca episcopul greco-catolic de acolo, a cărui înțelepciune și
râvnă pentru mantinerea unirii sunt cunoscute, să numească și să in-
stiluiască din clerul mirean — fără însă a trage de aci conclusia. că
în viitor călugării să fie escluși din toate demnitățile bisericeșii, fiindcă
aceia dinlr'inșii, cari se disting prin cunoștințele, bunele principii și
viată lor pioasă, sunt tot așa de vrednici pentru grijea sufletelor ca și
preoții mireni în districtul Făgărașului și al Hațegului, după alegerea
sa. doi bărba(i înțelepți și bine inslrui[i în teologie, cari vor avea să
înve[e poporul și preolimea in cele esențiale din religia catolică, ca
vicari, fiecare având să primească o leafă anuală de 300 fiorini, nu
din banii economisiți ai seminarului din Blaj, cari au destinația lor
proprie lot așa de folositoare, ci din Fondul religionar.
Pentru ca însă tot de odată să se pună capăt la ispitirile și la
sumelia de a-și schimba religiunea, care domnește nu mai puțin în
aceste locuri, trebuie să se amintească din nou Guberniului să execute
 389

pren înaltele ordine deja dale in această afacere, dar mai vârtos sâ
vegheze cu îngrijire — luând seamă de clevetitorii publici ai credinlii
catolice, de instigatorii și seducător plebei, și de aceia cari sub pre­
textul patentei de toleran[ă caută să dumerească poporul, cumcă trece­
rea dela o religie la altă este un fapt indiferent — și să sprijinească
energic toate cererile legale ale episcopului, care și în viilor are să se
adreseze Guberniului în toate păsurile privitoare la s. Unire, ordin,
ce-1 va primi oficial și Comanda generală din Transilvania cu adausul,
că trebuie să se silească a opri în toate chipurile pe călugării, cari
locuiesc în Valahia otomană, și cari sub diferite pretexte obicinuiesc
a visita pe locuitorii de dincoace, spre a le comunica și infiltra cxalla-
(iunea, superstiția și fanatismul lor de a călca hotarele din partea de
aici, unde ori și cum n’au daraveri.
Precum de altminteri propunerea făcută de episcopul de Făgăraș :
ca acei, cari sunt convinși de adevărul învățământului catolic, dar nu-1
profesează din causa că le este odioasă denumirea de ,.uni[i“. să fie
siliti cu forță de a primi religiunea catolică nu se poate accepta cu
atât mai puțin, cu cât e de a dreptul potrivnică tolerantei religioase
existente în toată monarhia, și cu cât experiența chiar la aceste popoare
învață îndestul, că ei nu uită ușor sila ce li-s’a făcut, ci la cea dintâia
ocasie se reîntorc nu numai ei înșiși la confesiunea lor anterioară,
dar în cele mai multe cașuri atrag și ademenesc și pe altii după dînșii;
tot astfel se va [inea seamă la regularea acestei diecese (întru cât o
permit resursele Fondului religionar), ca parohii acestor regiuni să fie
dota|i cu o congruă îndestulătoare, ca să se poală dedica de tot co­
munităților lor. Cea ce se notifică prin aceasta 0. Gubcrniu Transilvan
la raportul din 6. Iulie a. c. Ddto 29. august 1786.

2.

Testamentul vicarului Ciril Țopa

Și
Inventarul lucrurilor rămase de dânsul.
(La pag. 121 și urm.)

a) Testament.
Noi cari mai jos ne vom iscăli tuturor cărora să cuvine facem
de știre; cumcă in anul 1811 Dekembre 18-lea patru ceasuri după
miezul nopții rapausând în Domnul Prea Ci(nslilul) D(omn) Vicareș Kiril
Țopa, mai înainte de moarte au lăsat cu cuvântul în auzul urechilor
noastre testamenlorie disposi[ie despre substanța bunătăților sale, intru
acest chip ca în trei părți să să împartă.
390

Adecă :
1. O parte neamului '). 2. Altă parte M(aici) bisearici unde au
lăcuit și iau slujit. 3. A treia parte săracilor. Iară cariile sive latinos
sive gcrmanicos. sacros el prophanos in usum redundanlis publicae
felicitatis pro futuris deservire. (Nequaquam Balasfalvensi Archivio
congeram ubi suflicientes docli libri) relinquo; Valachinos aulem în
usum S. Ecclcsiae localis utpolc Halzegiensis permitlo. Așe au zis.
Despre care in curata cunoștința noastră cumcă atâta prin noi
cu cuvântul cel mai de pre urmă au lăsai adeverim și mărturisim.
Ha[eg 18 Dekembre 1811.
MATEI SORA m. p. PHIL1PPUS POPP
parohul Hatâgului. Emeritus cantor el nolarius
hujus magislratus ob defectum
coecitatis mânu auclhorata.
NICOLAUS BOOS1 m. p.
Parochus Dcmsusiensis.

b) însămnarea
lucrurilor ce sau aflat in cosa Prea Ci(nstilului) D(omn) Vicar Kiril Țopa
răpausat în Domnul Ano 1811 18. Dek. înaintea................... mai în jos
iscăliți.
SEQUENTI MODO:
1. Sub litera A. Un ceas de argint cu doao chiei far de lanțuri.
2. Doao măsari bune și unul mai slab.
3. Salvetumuri 15.
4. 16 coli de pânză de salvetumuri. într’alt dărab 5 și ‘A coti.
5. 5 cămeși și 2 parcchi de i...................... și 2 kindee unu
nou altu vechiu.
6. O mantie noao de mălasn neagră.
7. Linguri de argint 3.
8. Părcchi de cu[ite 8.
9. Sfeșnice de aramă roșie 2 și cu o parechie de mucări.
10. Petaci de 7 crei(ari din anul 1802 ............... 7.
11. Măreși de cei mici.......................... 7.
12. Petaci de cei vechi 2 de............................ 7x.
13. Un husoș și o grosilă — in argento iști.
14. Un blid de leveș de cositori.
15. Doao blide late iară de cositori.
16. Opt tăiere dto.
17. Un băl de trestie.
18. Un căpeneac.
19. Un șlofroc.
20. 2 kiskinee albe.
21. 3 lepedeie.
') Poate vrea să zică neamurilor sau rudelor. A.
 391

22. O mintie.
23. Un lepedeu verde pe de asupra patului.
24. O bundă de lup și o pălărie.
25. Un laibăr verde cuptușit.
26. 2 perne și 5 fele.
27. Un poplon cu lepedeu și mătreală.
28. O ploscă cu cureale.
LIBRI :
1. Testamentul cel nou nemlesc.
2. Magnum Diclionarium Regium latino lingua.
3. Moraliș (Teologia morală) românesc.
4. Biblia cea mică nem[ască.
5. Elemenla Linguae Daco-Romnnac.
6. Gramatică ungurească.
7. Selecta latini sermouis exemplaria.
8. Dto.
9. Moralis germanica lingua.
10. Orationes.
11. Selecta latini sermonis exemplaria.
12. Liber manualis de moralitate lingua germanico.
13. Selecliora adagia lingua latino-gcrmanica.
14. Marcelii Palingenii Zodiacus vitae.
15. Universalis santio.
16. Contionator hungaricus pro fcstis.
17. Articuli dietales Posonienses.
18. Inslruclio pro Tabula Regia.
19. Elemenia Linguae Daco-Romanae.
20. Breviarcum Juris Transilvaniei.
21. Orationes Authore Vajda.
22. Selecta latini sermonis exemplaria.
23. Disertatio în lingua latina.
24. Szent Islvânnak Magyar Kirălynak iincpc.
25. Supplex Libellus Valachorum Tranniae.
26. Povești despre Neamul Dakilor nem[cșle.
27. Selecta latini sermonis exemplaria.
28. Caroli Antonii de Martini.
29. Catechism nemlesc.
30. Hâzi kulonos orvosăgok.
31. Avis Au-Peuple.
32. Articuli dietales anni 1791.
33. Noti[ia Veleris el novi capituli Albcnsis.
34. Le Grande Dictionarie (!)
35. Cârti bisericești Lilurgie, Ceaslov. Catavasicriu, Psallerie,
Catechism. Oktoik, Molilvenik. Pentccoslariu. O părcchic de odăjdii fără
patrafir. Un Autimis și procoveate.
36. Armariu ne gata.
392

37. Masă cu pânză ceruită neagră și un pat.

38. 4 scaune de un om.
39. O cocie.
40. Un kupfer.
41. O ladă de car.
42. O perină de pe ladă de car.
43. O păreche de hamuri cu frânele.
44. Un parnajac (sic I) de piele.
45. Doao procovile.
46. 2 perinule dela cocie.
47. Curealc cealc de lipsă la o șea.
48. O bâtă.
49. O tablă de locșă.
50. O blidare.
51. 2 ciubere.
52. O ploscă de pământ.
53. O săcure.
54. O toană.
55. 2 troci una mai mare, una mai mică.
56. Doao fireze.
57. Un hâmbariu cu 4 oteade (?)
58. La ogradă 21 bârne de brad pentru casă.
59. Un vălrariu.
60. Doao păhară și o glajă.
61. Doi stupi slabi.
62. Prin spusa jupânului Filip Pop la Coroiești cu 90 de zloli
sunt plătite de repausalu D. Vicarăș 90 de bârne de brad pe sama
săși facă casă.
63. Un mojer de cioaic.
64. O dricală.
65. 50 Rf..........................

Cumcă aceste mai sus amintite și nu mai multe sau aflat ade­
verim noi cei mai jos iscăliti. Ha|ăg Dckemvrie 18—1811.

POP HUDNOJU m. p.

IOSIF LASLO m. p. NICOLAE BOOSI m. p.

Parohul Râului-Albu. Parohul Demșușului.

MATEI SORA m. p.
Parohul Halăgului.

Observare. Obiectele cuprinse în acest inventar, precum arată o

listă alăturată la acela, s’au vândut prin licilajie cu suma de 185 Rf. 4 xr.
A.
 393

3.

Raportul Episcopului Lemenyi cătră Ărchiducele

Ferdinand despre mișcările religioase din Valea-
Jiului.
(La pag. 124.)
Nr. 331, Die 8 April, 27 Marții 1835.
Intuitu moluum in Zsil-Hâtszeg cxcilalorum et obversanlium.
SERENISSIMO ARCHIDUCI FERDINANDO.
Singulari Serenilalis Veslrae regio Archiducalis in sanclam calho-
licam religionem pietate et zelo animatus in animac meae mocrore et
tristilia ex molibus religionariis in parlibus Vallis Hălszeg recrudes-
cenlibus, e nota ad propellentem auctorilalcm el prolectionem Ejusdem
Serenilalis confugio. Malum enim catholicae religionis adversarium
lechnis pârlim aperlis ac vel maxime occullis, adeo crevit ut nisi de
tempore succurralur in rudi plebe damnum causabil et vulnus irreparabile.
In Văile Hatszeg quae est circulus unus I. Cottus. Hunyad ante
publicatum 1782 tollerantiae Decretam omnes noștri sacram unionem
cum S. Romana Ecclesia favebant. tune vero plures pagi defecerunt
partim sine instruclione partim vero eadem ad formam absoluta, ast
non modalitate praescripla, et religionis dignitali condigna, verum in-
lerruple, cumulalim e pluribus pagis conveniendo. Quod ubi meo an-
tecessori innoluisset, ad E. Regium Gubernium recurrit poslulando ut
omnes illi qui non modalitate praescripta inslruclionem subivissent aut
ad profitendam S. Unionem in qua nali eranl adslringerentur aut ad
sex hebdomadalem instructionem subeundam. In cujus requisitionis
sequelam variis successivis temporibus commisiones institutae sunt,
verum adversariorum el eos a veritate seducenlium arlibus non prius
verilas erui potuit, quam ex ipsis Ex'celsi Regii Gubernii gremio 1836
commisarii exmissi fuissent, quorum dein operatum 1810 immorlalis
memoriae Catholicae Religionis propugnaculo nune ad sedes bealorum
evocato Imperalori el Principi Clementissimo Francisco primo submis-
sum fuit; unde ob varias intervenienles easque grnves Regiminis curas
non prius decisio subsecula fuil quam 1828. Quo medio B. Rescripli
ad C. Regium Gubernium dati clementer decrevit ut incolae pagorum
Vallis Hatszeg in eodem B. Rescripto recensitorum ad insliuctionem
subeundam adslringerentur. in quem finem jussil non unilos sacerdot':?
ex illis pagis per non unitum Episcopum alio transferendos, meo vero
praedecessori injunclum fuit, ut eos canonice visitarel, el sacerdotes
qui eos non cumulalim sed domalim docerenl......................... ; quod
V. Rescriptum 1829 per E. Regium Gubernium cum eppo. communicalum
fuit. Verum infelici falo evenit, ut iam tune eppus. prae debilitate leclo
affixus essel ex quo dein 1830 mortuus fuit.
In his rerum adjunctis Capilulum E. Regium Gubernium rogavit
394

ut usquc ad restnuralioncm sedis cpiscopalis vacantis subversantes

pagi manerenl in stătu quo fuerunt ante emanationem praevenerati B.
Rescripli, cui pclilo ad E. Regii Gubernii repracscnlalionem clementer
dclalum fuit; quorum tamen condilio Sune Majeslali Sacratissimae
ndeo cordi fuit. ut dum post mcam denominationem, ad homagialem
obscquium persolvendum Viennnm eundi graliam obtinuissem, me Cle-
mentissimo Conspectai sistendi, prima allocutione in mandatis accepe-
rim ad Vallcm Hatzeg proficiscendi, cui allissimo mandalo satisfacere
ca scdulilale connalus fui ut tertio post installalionem die me itineri
accinscrim ct in comitalu Hunyad canonicam visilalionem insliluerim,
qua occasionc connabar hos pagos paternis adhorlationibus ad saniora
reducere, verum quia a dcfeclione usque dum compararem prope
quinquaginta anni effluxeranl el sacerdotes post defectionem non unilos
oblinuissent, meis conalibus evenlus optatus haud respondit, pertina-
citer cnim asserunt se in disunione, quemadmorum in mea de peracta
Canonica visitatione rclatione hac uberius exposui. Et haec quoad ante
acta ; nune ea quae ad haec scribenda impellunt recensere demisse
suslineo.
Inter pagos in ileralo B. Rescripto recensitos est etiam pagus
Petrila de quo ordinatur, quod et si coram Gubernialibus Comissariis
se Unionem profiteri porro quoque velle declaraverinl quia tamen con-
questi postmodum fuissent, quod coactivis mediis ad hanc fassionem
adacli fuerint, interrogandi sunt et si declararenl se S. Unioni non
aquiescere, illis quoque inslruclio elargienda disponatur. Hujus pagi
incolae ante emanationem B. Rescripli S. Unionem profitebanlur et
unitorum sacerdolum minislcrio ulebantur, unde dum Capilulum requisi-
visset ut pagi hi manerent in stătu quo fuerunt ante emanationem B.
Rescripli. utique mânere debebant uniti, verum longe aliter res evenil.
sacerdolum enim unilorum minislerium, postquam rescivissent B.
Rcscriptum, rem repudiarunl et inslructi ab adversariis Unionis ad fucum
fnciendum morluos sine sacerdole sepeliebant, infantes non baptizabanl
nul quod a parte rei est. etiam per non unitos sacerdotes baptisari
curando dicebanl non batisatos; si eorundem D(ominus) terrestris et protec­
tor Comes Kendefi Adamus ad universitatem comitatus Hunyad recur-
rcrit, quasi vioîenliam în Religione palerenlur. missi sunt Commissarii
ad invesligandum. coram quibus eutusiasmo religionis, rectius super-
stitionis abrepli non formidarunl asseverare se nunquam unilus fuisse;
cum tamen operalum commissariorum e gremio E. Regii Gubernii ex-
missorum contrarium docueril et protocolla nec non matriculae huius
parochiae usque ad annum 1829 eos unilos fuisse clare probent. Quod
el si ita esset illi de praesenti non unilos sacerdotes ab Episcopo non
unitorum oblinuerunl, cl iam hac induigenlia eo lemerilatis pervene-
runt ut crederint se ab obligatione Inslructionem subeundi liberos esse,
et quod plus est vicinos quoque antea pacifice Unionem profitentes in
suas parles pertraxerunl. Nnm post meum e canonica visitatione redi-
tum pagi Jil-Pelroscny incolae conlermini Pelrilensibus propria auclori.
tale lempla clauserunt, el Parochum unitum ne amplius eis sacra ad-
 395

ministraret admonuerunt, menliti se nunquam unitos fuisse ; quem ca­

sam dum E. Rcgio Gubernia pro medcla perscripsissem ordinatum fuil,
ut templa resernrentur et tumultuantcs nd quietem ct obsequium dis-
ponerenlur; verum V. ludici co fine ad eos proficiscenli, si templa
reseraret mortem minați sunt, alque hac ralionc dum nulla poena
temeritatem subsecuta fuisset insolcntiores evaseruut ct ut id ipsum
vicinorum Zsil Livesiensium incolae facercnt induxerunl hac ralione
iam sccundum in annum qunique templa oclusa haerent. Et iam
hoc anno ad huc pagorum Iskroni, Koroeslcni, Krivadia, Pctro-
seny ct Lupeni incolae templa quidem non clauserunt scd eadem
non ndeunt, sed clam 14 Februarii a. c. E. Regio Gubernio meam rela-
lionem praestili exponendo. et causam, qua ad lanla audenda animali
sunt. Ab eo tempore juixta sacerdotum meorum querelas de proximo
perceplas malum crescil. Canlores enim Ecclesiarum in mox specificalis
pagis templa non adeunt, spe freti ut per communitates Cibinium ad
Sacerdolium suscipiendum millantur atque sic ncc in locis ubi templu
clausa non fuerunt sacrum celebrare possunt.
Causae alem huius perlurbationis sunt:
a) Dominorum terrestrium ea propensio qua eos non unitos esse
vellenl fine ut Catholica Religio diminulionem palialur, el si iidem pro
illis agent ut dicere solent lilulo obligalionis suos subdilos protegcndi,
quibus secundare videntur subalterni officiales reformării c quibus est
Splis. Dnus. Buda Ignalius, qui pagorum in Zsil existcnlium Nolarius
conslitulus, in Causa horum plurimis vicibus hoc anno Eppum. non
unitum adivil fine ut sacerdoles non unitos iisdem darct: et sub hoc
titulo ab Iscroniensibus 125. a Koroestensibus 125, a Kriva-
diensibus 125, in summa 375 Rfnos. locasse perhibclur.
b) Exemplum Pretrilensium, quos poslquam vidissent sine sex
hebdomadali instructione defecisse et sacardoles ul pracmisi accepisse
exislimant id licilum esse.
c) Impostorum e valachia venienlium fraudes, ct non unili Arcki-
diaconi Hatzegiensis demenlaliones, quibus demcntali credunl quod
Suae Majestalis voluntas sit, ut non uni|i sini, ad quod persuadendum
sequentibus ridiculis argumenlis ulunlur 1. quod haclenus pro inslruc-
tione obligati fuerint dietim diurnum unius Rf. solvere, num vero Sua
Majeslas jusseril pro instructione a plebeiae condilionis nihil accipicn-
dum. 2. Quod sacerdolium unilorum nullius sil prelii, quia Eppus. pro
ordinibus nihil accipil, ast non unili multum dare debenl sicut Pelri-
lenses ultra bis miile solverunl donec clucrali fuissenl. 3. Quod unili
ut antiquae religionis antiqunti, disunili ut novi sini ut nova veslis et
alia absurda.
In his igitur rerum adjunctis, quae tristissimas sequelas post se
habere queunt, Sercnilati Vestrae demsissime supplico quod 1. meam
in hoc obieclo sub 14. Februarii a. c. Rclationcm E. Regio Gubernio
submissam in benignom considerationcm assumendo: templa clausa
reserrari, incolas horum pagorum ad quielem redigi el in coripheos Iam-
396

quam publicae tranquililalis ') animadverli disponatur. Secundo. Eppo.

non unilo intimelor ne pro his pagis ad cursum theologicum suscipere
eo minus ordinare praesumat el cantoribus horum locorum ad sacer-
dotium aspirantibus, ad tenorem praevigentium allissimarum ordinatio-
num omnis spes quondam sacerdolium adipiscendi adimalur. Tertio.
In locum Ignalii Budai alter notarius et quidem calholicus detur.
Quarto. Si quidem morlem V. Judici nobilium minati non dubitarint
adsislentia mililaris ordinelur. Quinto. Si ad suum perversum scopum
assequcndum tam liberaliter erogare sciunt. compellantur ad diurnum
instruenlibus in uno Rf-no convenționali juxta losephinas ordinaliones
haclenus in usu exislenles solvcndum, secus enim in sua perversitate
ullra progredienlur. His mediis vel maxime si a Petrilensibus exordium
instructio sumpserit, brevi pax et tranquilitas reslabilietur.
Atquc haec sunt quae in Serenilatis Vestrae Benignitatis sinum
efunderc conslienlia obslringebat. in se quidem efusa, ast pro adiunclis
pauca. Horum medelam supplex exoro ei confisus praealto patrocinio
ac in emolumento Calholicae Religionis promovendo zelo in profun-
dissimo...........................................................................................................
N. B. Fiind acesta numai conceptul scrisorii subscrierea lipsește.

4.

Scrisoarea de mântuinjâ a vicarului Constantin

Papfalvi.
(La pag. 126.)
Nr. 20. Dic 10. Februarii 1850.
Inclitei Ces. Rcg. Administrati în Deva. Oficioasa provocare a
Inclilei Ces. Reg. Administrații din 2 februarie a. c. Nr. 603. prin care
întru urmarea demandării dela măritul Ces. Reg. comandanle a Dis­
trictului Albei dtto. 28. Ian. a acestui an sub Nr. 120. sosite, mi se
pune datorie ami da răspunsu de mântuială, pentru toată purtarea ce
am avut ca deputat Ia dieta din Pesta, care prin Majestatea Sa indu­
ratul nostru Monarch in 8. 8-br. anului 1848 cu preinall decret sau
disolvat. numai in minutul acesta adecă 10. febr. sara priminduo la
propusele puncluri următoriul conșlienjios răspuns am a așterne :
Cu umilinlă subscrisul la pomenita prin Majestatea Sa Inăl[atul
împărat Ferdinand 1. după legi conch:emală la Pesta dietă sau ales
fiind depărtat în ținutul Hațegului prin comunitatea orașului V. Hunyad
de deputal, și ca să primească aceasta înștiinlare moralicește au și
fost silit, deoarece numita comunitate, altuia nici decât au voit a se
încredința. Subscrisul dară așa zicând voia sa o au supus voii mai de
multe ori pomenitei comunități dupăce l'au asigurat că pe viitor ei vor
’) Aci cred că din greșala copistului a rămas afară cuvântul :
perlurbalores. A.
 397

primi saniloaselc sfaturi, care pe cum acuma, așa și alunei au fosl,

să fie credincioși întru toate tronului Majestă[ii Sale, și să aibă între
sine pace și unire fără deschilinire de nație sau religie, despre care
învins (înțelege convins, R.) sunt cumcă numita comunitate din V.
Hunyad ori și când întrebată fiind mă va linca în cuvânt.
Ajungând la Pesta ca la locul prescris de dietă până atunci
până când am priceput cumcă aceia amăsurat legilor lucrând, nu ar
cugeta a se pune în contra preaînaltei voii a Inălt: împărat, și eu am
luat parte punând toată puterea întru câștigarea acelor puncte, cari
trimilitorii miei ca să le câștig sub curgerea dietei mă îndatorase. Iară
dupăce am priceput cele mai mici semne ale nesupunerii. încă cu
mult înainte de 8. Oct. precum și după acea în tot chipu m’am stră­
duit precum și ceialal|i deputati Români din Ardeal, a mă trage (re­
trage) de tot și a mă inturna a casă, dară fără nici o urmare, că supli-
cele în privinla aceasta dale au rămas neascullale stând acea teroris-
tică hofărîre: „cumcă acela deputat, care va părăsi cetatea, fără a
avea alt ales și primit in locul său, ca Irădătoriu patriei socotinduse,
soarlea trădăloriului va avea" care este moartea — nimica mi-au ră­
mas, decât numai atâta — ca răzămat pe părin|asca îndurare și gratie
a înălțatului împărat, să aștept scăpare dela puterea provedin[ei cerești.
Petrecând in așa ticăloasă stare timpul la Pesta, până la capă­
tul lui Decembrie zisului an 1848, ne sosia raza mânluin|ii. căci cre­
dincioasa Ces. Reg. armată se apropia de învingere încoronată, insă
și aici scăparea sau nimicit, căci acel terorislic ton care ne-au tinut
în Pesta, au răsunat ca fără întârziere să ne mutăm locul la celatea
Debrețin. Aici încă cu reschiru vieții am mai cercat încă o dală
cărarea mântuinjii căci lăsând la o parte cetatea acuma numită, am
luat calea cătră Oradie, spre a trece prin Zârand a casă. Dară fiind
calea ocupată de armata insurgenților, am mers până la Cluj. în socie­
tatea deputatilor Alexandru Bohălel a Dobâcii. Matciu Pop a Făgăra­
șului, loan Balomiri a Sebeșului, Nicolae Popovici a Orăștii și luon
Oni[iu a Hațegului, dară și aici tot în aceeași cursă am dai. căci în­
țelegând politia militară a insurgenților aceasta, pe subscrisul și pe
Alexandru Bohălel ne-au tras înaintea comisarului [erii de insurgent
asediată de unde amerintindunise arest și neavând nici o speranță de
scăpare m’am aflat silit d impreună cu sus numilii depulati. afară de
Alexandru Bohălel care s a îmbolnăvit, a mă întoarce la Debrețin,
care și de nu făceam, tot eram în periclul vieții — căci din Debrețin
era dată, bine încă nu știu prin cine unui căpitan de a insurgenților
cu numele Popescu, care fuse trimis in Ardeal, putere de ami lua viata,
precum mie întocma și deputatului Bohălel ca unora carii ne-am cu­
noscut a lucra în reacție în contra revoluții, de unde după cum mai
curat îmi aduc aminte, numai în 27-a zi a lui Martie st. v. anu trecut
după rugare mi s au făcut câmp a mă reîntoarce a casă unde am aflat
pu[inica avere nimicită prin insurgenți. După întoarcere balăr în des-
chilinite rânduri provocat nici la Debrețin, nici la Pesta, nici la Seghe-
din m’am mai întors, dară petrecând limpu a casă până când a [inul
398

cursul resbclului cât miau fost iertat m’am străduit a mântui viata și
averea acelora cari pentru credinla cătră Înălțatul împărat era să cadă
jertfa lerrorismului și cred ca aceasta a mea după pulinlă lucrare nu-
numai mântuitii prin mine particulari preoți și tineri români, dară și
(inului întreg o vor recunoaște.
De aici urmează că fortuna mi au părtinit a nu fi de fa[ă în-
Debrețin atunci când s au enunciat vălămăloarea de sfințenia Majes-
tălii împărătești decretare a neatârnării, la care pe cum alții depulali
Români carii au fost până acolo in loc, și de cumva nu aș fi avut
câmp a scăpa dela aceiași adunare totuși parte a lua credința sădită
în natura Românului spre Inălt. tron și Majestatea împărătească nici
o dată m ar fi lăsat.
Din acest comitat a Hinedorii, la nefericita adunare au mai fost
afară de subscrisul Cornițele Ludovic Cyulai, Baronul Samuele Gyorfi
și advocatul din Sebeș Ioane Oni|iu spre partea comunității militare
din Hațeg carii pre cum îmi aduc aminte de subscrisul au rămas încă
in Dobrilin, insă până când nu știu.
Aceste fiind acelea care întru împlinirea mai sus atinsei demân-
dări, mă aflu îndatorat in cea mai curată conștiință a le așterne, des­
pre a cărora adevăr ori și când pot adeveri întră altii pomenită depu-
tali Alex. Bohătel din comitatul Dobâcii, Nic. Popovici din Scaunul
Orăștii, Ioane Onitiu și Ioane Balomiri din Sebeș precum și Malciu
Pop din Districtul Făgărașului.
Mai pe urmă însămnez și acea, cumcă eu îndată cât ce prin
strălucitele arme a Inălt. Împărat s au apăsat puterea resbclului și s au
introdus rândul bun, îndată mi-am linut datorie a mă înștiința la co­
misia de înalta ocârmuire în acest district ordinală și așa in 3. 9-br.
a. t. am stat înaintea comisiunei purificatoare din Bălgrad unde toate
întâmplatele pe cum și mai sus. fără cea mai mică relăcere le-am
așternut.
N. B. Fiind acesta numai conceptul scrisorii iscălitura sau sub­
scrierea lipsește.

D.

Documente, inscripții și însămnări diverse privi­

toare Ia parohii.
(La pag. 163 și urm.)

1. BÂIEȘTI.
1. Pe un Mineiu: In anul 1837. 22 Mai la 4 ceasuri sau croi-
tusă drumu prin hotaru Băieșlilor. Mihai Bay și Diac și cantor.
 399

, Anul Dom. 1837 Februarie sau făcut sfinjcniile (!) S. Biserici.

Anul Dom. 1833 Iunie sau răpăluit alturiulu și sau podii și sau
făcut strănile.
2. Pe un Slrajnic: Dieses heiligc und Wallachische Buch
gehorl der unirten Kirche von Bajcsd. Signnlum Bajesd am 20-tcn
Mare 1828. MIHAY BAY.

2. CIULA-MARE.
PE MATRICOLA CARE SE ÎNCEPE CU ANUL 1818.
Boalei care să numește colera aceste sânt leacurile : Mai întâi
îl lovește la inimă durere, după aceia încep vinele la mâni și la
picioare a să zgârci. Atuncia minten săi dcsbraci în pielea goală și
săi culci în pat și să pui multe [oale pe el cât să aibă sudori multe
pă el și minten să pui o cărămidă caldă tare la picioare, una su șele,
un săcui (!) cusut cu................. cald deasupra pă foaie dirim inimă.
$i în Ioc de apă rece săi dai apă caldă cu floare de soc și cu romo-
ni|ă și cu iarbă crea|ă mestecată bine cu apă caldă tare și săi dai
să bea multă de multe ori.
In anu 1830 sa acoperit biserica Ciuli în Sâmbăta morlilor
................. 7 zloli de argint.
Și când am albit biserica cu var la zidari am dat 3 zloli de
argint în anu 1833.
La Ciula Ișfan am dat un picior de carne de berbece cu 20 de
crei[ari și o dală am dat 6 garași la Nimișoanc la târg și altă dală
am dat la Ișfan acasă la dânsu și mai înainte iam dat o mirlă de
cucuruz cu 12 garași 2 creilari și un botez cu 5 gărași și mai pe urmă
iam dat un zlot de argint, acasă lam dat la Nimișoane care sânt a să
pune în scris să socotesc 6 zloli bani la sfertul (?) anului 1830 toamna
so dat.

3. CLOPOTIVA.
Preofii din Clopotiva Lascu și Dimitrie Coșa supuși la slujba
iobăgească.
Alăzalos szolgălatomnak ajănlăsa mellett.
Jelentem alăzalosan Nagysăgodnak es az Ila. Consl. Tăblânak,
hogy Devaj Tkles. Nagy Zsigmond Uram adă kczembe egy irâsba le
feti Instructiot, hogy' annak larlâsa szercnt procedalnek, mely kovcl-
kezik e szerent:
INSTRUCT1O.
Devaj Tktes. Nzetes. Nagy Zsigmond Uram N. Hunyad Vâr-
megyebe Nagy Klopolivăn lakd Honorabilis Kosa Lâszlo cs Kosa
Demelerl irit Klopolivaj Graeci Ritus Unita Eclesianak fungens Papjail
400

cs Icgedct Kosa Mihălyt azokkal egy Teslvcr Altyafil âltalam modo

l(c)g(iti)mo admonealtattya s admoneallut super co : Jo emlekezetekbe
lehel a kdzlebb mult eszlendobe mincmu pert inditollak ’s indilollăl az
Exponcns 0 Klme. ellen kervdn czen Ns. Vârmegye Tâblâjâlol Magistra-
tualis Adsistentiat hogy magokal cs tcgedet a jobbâgysâg lerhe aloi
fel szabaditsâk ’s szabadits: a Ns. Varmegye Tâblâjân praelentiojak
venlilăltatott is ; De anno 1781 in Periodo Sancti Martini submiltăltat-
vân a causa subcumbaltak ’s subcumbăltăl, a........... leven novizâl-
tak, annak utâno A. 1782 in Periodo Sanctae Trinitatis azon causa
reassumaltatvân denuo succumbâltak cs hogy az Expns 0 Klme ordkds
jobbâgyi legyenek ’s legy Ns. Tabla megitclte : akkoron a causat appe-
lâltăk ’s appelâltad Mlgos. Kirâllyi Tablâra, mely szercnt eszre vehcl-
tck ’s vehclcl ezen ket rendbeli ilelet letelekbol az dolgot: Arra nezve
Expns. Uram ut supra admoneăltat hogy az appelăliorol magokal ’s
magadat ledgyck cs tcgy le kulombe Expns Uram ante el post novum
cs penes appelationem a pernek le folyâsâig leit es tejendo koltsegeit
magokon es magadon, ugy a negleclum servitiomal el honorarium
jobbagionalist tbrvcnyesen meg keresni el nem mulallya, legyen hivek-
kel cs hivcddel et...................
Mely instructiot kezemhez vcven tarlozo liszti kotelesegem szerent
Anno hocce praescnti 1782. die 29. Mensis Augusti el menlem czen
Ns. Hunyad Vârmegycbe Nagy Klopolivăra honorabilis Kosa Demeler
0 Attyasâga hâzâhoz. az hovâ is elombe hivatvân honorabilis Kosa
lâszlo 0 Attyasăgot is ezen Instructiot 0 Altyasagok elott vegig felol-
vaslam, olâh nyelven meg magyarâztam, es annak lartăsa szercnt 0
Allyasâgokal es kepebcli leslverekel is Kosa Mihajt admoncăltam 's
admoneâllallam cs a protestatiot is inlimâllam, mely admonitiomra
lonnck illycn felelelet: crrol meg gondolkozunk. es ugy azulân felc-
liink de azulân scmmi fclcletyekel, âmbar kivântam nem veltem.
Mely admonitio cn âltalam modo pracvio menvcn vcgbe irtam
meg cn is arrol Nagysâgodnak es az lla. Conts. Tâblânak ezen rela-
toriamat fide mea medianle tulajdon kezem irâsâval cs szokoll pclsc-
lemmcl meg erosilven fuluro pro Icslimonio ki is advăn. Aclum Anno
Die, locoque tn praemissis.
Nagysăgodnak
cs
lla. Conts. Tâblânak
alâzatos szolgâja
SZATSAL1 PAP DEMETER m. p.
Ns. Hunyae Vârmegyenek edgyik
hutbs Szolga Birâja.
Illustrissimo Spcclabilibus Magnificis Generosis Egregiis el Nobi-
Hbus Domino Dominisque Supremo Comiți et Praesidi Supremis ludi-
cibus V. Comitibus Iuralis Assesoribus ac luralis Nolariis Tabulae
Conts. 1. Collus. Hunyad Ind........... Domino Dnis ac Palronis mihi
Graliosissimo humillime Colendissimis.
 401

4. COROIEȘTL
1. Pe o Evanghelie:
1819 luna lui Iunie 1 zile fiind de fa[ă în casa d: Ișlfan Oneasă
din Coroiești făgăduind Dumnealui hei de casă preotului pentru locuință
pe sama bisericii de împreună cu frățiile Dumnealui d : Iștfan hăl
bătrân d : Ișlfan hăl mijlociu so dat de pomană ca nime să nu o poată
străina. Popa Vichenle paroh Paroș, Niculae Popa paroh la Hobi|a
Grădiștii, Popa Ștefan nemeș de Paroș, Islfan Itu neameș din Sălașu-
de-sus, Moise Jura din Vaidei, Krainik Antal nemeș szemcly.
1819 am venit la Coroiești preot eu popa loan parohul Coroieș-
lilor în cinstita varmeghie a Hinedori și în linului Halăgului.
2. Pe Rânduiala diacoanstvelor din anul 1687.
A.......... Buciug: 1. Dumnezeu; 2. La nănași părinții sufletești Gavriil
Mati Rusu fii fiice; 3. La moșii mei Ion Văsîi, Maria și la unii (unchiu)
meu Dan cu tot cuprinsul; 4. La mătușa mea Stana S....... dum.............
untiu Ion, văru Ion, verișoara Eva ; 5. La mătușa mea Anula S...............
dum untiu Luca, verișoara Maria, la văru lanăș, văru Patru;
6. La mătușa Cătula ; 7. La părinlii mei cei bătrâni Ion Văsîi ăl bătrân.
Munean Sâmziana; 8. La sora mea Paraschiva, la fratele meu Ion;
9. La părinlii mei Pălu| și mamă mea Maria.

B.
Mult amăgitoare lume
Toate câte ai sânt glume
Și visuri prisositoare
Ca negura trecătoare.
Toate sânt deșertăciune
Toate prav și stricăciune.
Tu a noastră zămislire
Mijlocești la dreapta fire.
Ne dai maicelor in bra[ă
Să ne crească spre vială
Socotim să tot trăim
De moarte pulin gândim.
Nice un ne naștem bine
Val de năcazuri ne vine
înotăm fără încetare
Ca un văslilor pe mare.
Cu cât vrâsta ne mai trece
Grija încă să mărește
Și trudim și asudăm
Ca multe să adunăm.
Să gustăm lungă vială
Din trânsele cu dulceajă
Iar tirana atropos
CÂNTARE LA MORȚI.
Având cuget nemilos.
Rade de a noastră trudă
Și de sudoarea cea cruda
Tocma atunci când ne gândim
Că mai fericili trăim.
Secerea cea asculită
Spre acea treabă gătită
Cu cumplire o asculeșle
De vială ne lipsește.
Și după multe nevoi
Ne trimite înapoi
In pământul ticălos.
De unde e omul scos.
Și zidit de Dumnezău
După însuși chipul său
Și pe rând ne adună
La acel Ioc dimpreună.
Pe unii la bătrânele
Pe al[ii la tinerele
Dânsa îi în lume mai marc
Și pe nime prietin n are.
La bătrâni nu i rușine
La cei tineri încă vine

26
402

Nu-i frică de ’mpâraii Care au fost cel bogat

Cu taleri incunjura|i.
Nu se teme dc voinici
Nu-i milă dc prunci mici
Moartea toate stăpânește
Și prcslc toate domnește.
Toate pier să mistuesc
Și nu să mai pomenesc
Piere ticălosul om
Mâncând strămoșul din pom.
Rămân ceale adunate
Prin osteneli necrulăte
Abia duce în pământ
Cu el putinei veșmânt.
Cu care să învălcște
Când de toii să despăr[cștc
Și să dă spre pulrejune
O mare înșelăciune !
O vai cum ne înșălăm
Când trupurile îngrășăm
Vermilor sânlem mâncare
Pământului îngrășare.
Tot ce răsare afară
In pământ să ntoarce iară
Tot ce răsare și crește
Oare când să veștejește.
Toate sa ’ntorc în pământ
Din carele fusă și sânt
Toate sânt deșărtâciune
Toate prav și pulrejune.
Cela ce nu vrea să crează
Margă la mormânt și vază
Unde zac nenumărali
Dela nceput ingropali.
Și să-i spună apriat
Care sărac și lipsit
In vială au trăit.
Care au fost cel urât
Și de lume ocărit
Care tinăr și frumos
Și care neputincios.
Au nu ’ntr' un chip putrezesc
Că ’ntr' un chip să mistuesc
Unde e frumse|a care
Multora face mișcare ?
Unde iasle volnicia
Unde vălfa și tăria
Cari îs cei tari și împărați
Puternicii și bogaji ?
Putrezesc ca cei lipsiti
Inlr' o potrivă perili
0 piatră un foișor (?)
Acopere vâlfa lor.
Săngură fapta cea bună
Merge cu noi împreună
Cealelalle rămân toate
Aici în lume la gloate.
Fapta bună cu noi vine
Ne povă[uieșle bine
Cătră locul fericit
Celor buni din veci gătit.
Cel ce până când trăiește
Despre aceasta grijește
Să poartă ca un creștin
Viteaz lui Hrislos deplin.
Togma de moare trupește
Tot trăiește sufletește
Cu îngerii d impreună
In nespusă voie bună.

C. CÂNTARE DESPRE CHINU LUI HRISTOS.

O voi dealuri legănalivă
O voi mun[ilor clălinativă
O voi văilor că ce nu răsunali
O voi stâncilor că ce nu vă despicati 1
O voi pădurilor și arborilor că ce nu vă uscaji!
O voi florilor că ce nu vă veștejiți
O voi câmpilor că ce nu glăsui[i 1
Și în jele nu vă îmbrăca|i I
O soare că ce nu întunecași
O lună și stele că ce nu cădeli !
 403

O dar voi fii păcătoși a lui Âdam

Că ce nu suspinafi
Si obrazul să udali
Că pre Domnul vostru l’au prins
Și in funii șalele Iui le au strâns
Și la pământ ei Iau tras
Și cu pumnu fără milă Iau bălul
Și cu palme preste obraz Iau lovii
Și în obraz il scuipiră
Și capul lui cel sfânt
Cu spini înghimparăl
Barba sfântă zmulsără.
Ian vezi o oame creștine
Păli Hrislos chin cu rușine
Că pe Domnul Hrislos
De hainele lui Iau desbrăcat
Și la stâlp în pielea g........... Iau legat
Și cu zbiciuri loji îl zbiciuia
Și cu mănunchiul de vergi de fier il bălea
Și cu lan| de fer de grumaz Iau legat
Și tot trupul lui Iau încruntat.
După aceia cu veșmânt de ursinic Iau îmbrăcat
Și capul lui cu trestie Iau bătut
Și capul i Iau încruntat
Și așa ei Iau grozăvii
Apoi pe cruce Iau răstignii
Intră doi tâlhari Iau nemestuit
El tare au însăloșat
Ei cu olel și cu fiere Iau adăpat.
Pentru tine
O oame creștine
Domnul Hrislos sau chinuit
Și pentru line au murit.
O suflete amar geme
Și de jale rupete
Inimă despicate I
Pentru chinurile cele amare
Ale Domnului nostru Isus Hrislos
Ce lumea din iad au scos
Călră raiul cel frumos.
O alduile să[i fie [ie sfinte rane
Ce îs nouă răscumpărare
Și prea mare ușorare.
De acum până ’n vecie
Slavă Domnului să fie.
Amin.
404

5. DENȘUȘ.
1. Pe calapeteazmă :
1789 ; popa Simeon zugr(av).
2. Pe un Aposlol din 1814:
Aciastă s(funtă) carie s’au cumpărat de Bizantie Maciou p(aroh)
Demșușului pă sama bisearici Demșușului cu 13 Rl.; din banii bisea-
rici s’au cumpăral; 1844. 19 Septemvrie.
3. Pe o Evanghelie din 1776:
Aciasta sfântă vanghelie s au cumpărat de dumnealui Pătrut
Iștionescu de la Dâmșușu, cu unsprăzece florinii vonasi, pe sama
sfintei bisearici de la Dâmșuș ca să îi fie pomenire de aici înainte.
Nice slobod va fi nice la preot nice................... sau allu ori cine a o
inslrăina să ia canonul orânduit răpitorilur lucrurilor bisericești. La
Ha[cg 1794, 31 Iulie. înaintea mea s’au cumpărat de la popa Avram
din Mărtineșli (subscriere nelcgibilă).
Darurile și pedepsele cu care Dumnezău în viiată ni-au certat.
Mi i-au dat daru preoții fără venit di la popor, vislerie după truda mânilor
de ajuns mi i-au dat, din carea am zidit biserica, am învălat 3 fii cu
cheltuială pe la școalele cele mari : pe Vizantie parohu Demșușului,
theolog pe Moisi prinfipiști — și au murit la 1823, de 15 ani — Aron
sintaxiste — și au murit la anul 1830 de ani 18, amar mie ! Am zidit
casă mari, am îmbrăcat 2 fiice în cinstea, și le-am învălat și carte.
Am avut fii 13, dintră care 8 au murit pă dreapta mea, și mai stă 5,
nu știu pană căn(d). A 3-a mi i-au dat învățătură reloriciască și theolo-
ghiciască și astronomiciască și sănătate 32 ani.
PEDEPSELE.
1. Moartea fiilor, loli în șliinlă. 2. Răle și pagubă de la vrăj­
mași, pârăle cele mincinoasă, care cu mari telluiale și păgubi le-am
așezat : 2 vrăjmași mi i-au tăiat viia de 60 de hierii, 3 mi i-au vărsat
100 de hierii de vin noaptea și or lăiatu coadele la vite ')• Număru
fiilor: Vizantie, Treja, Vasili, Treja, Vasili, Iliia, Moisi, Aron, Elisaveta,
Efrusina.
4. Pe un Penticostariu din 1808.
Acest Penticostariu iaste cumpărat de c(inslita) jupâniasă Cerna
lliana........... a c(instilului) jupân în Domnul răpăosat N.................
fosta odinioară solie.
Eu mai mikul și mult szmerilul intre preoci popa Nikolaje de
Maieu (Mâceu) unit, mam neskul la annu 1773 Ianuarie 3. mam kesze-
loril la 1796, Noemvrie 3. mam hirotonisit, adeka preulit la 1798, Aprilie 11.
Fiul născut la 1824, căsătorit la 1844, preot la 1847, trăind lălăi.
Anno 1798. Iulie 28, sau nescut fiul mieu Vizantie; 1804 Sep-
lember 8. Tresia. Fii: Vasilie, Julia, Moise (1812, 25 Maiu) Aron. Elisa-
vela. Efrusina. Trudi, fosif, Moisie.
Mortua fuil mea mater anno 1777 September 6.
Morluus fuit meus pater; 1817, September 2.
*) Locuitorii din satul Măceu au și azi nume rău 1 A.
 405

Pe un Nou Teslament din 1648:

In anul D(o)mnului 1767, în luna lui.ie în 2 zile, eu
acesta anume popa Soîronie, am venitu din Răchilova aicia în Dămșuș,
murind popa Pascu, și rămânându satul fără preolu, s’au legalu de
mine să le fiu preot și m’am tocmit cu satu dinaintea parișoșirilor
(poate posesorilor) de aicia, anume giupânu Luca. Gheorghie domni-
șoru, Lucaci Joja, jupânu solgabirău Bocoșnilu Lascu, giupănul Antalfi
Joja, și ceialalli toii m’au voit, întărindumă cu contractuș, prin care
voi și arăta unde va fi lipsă, de va zice cineva ceva. La acest an au
nins în noaptea de Sânjorzi, care au statut trei zile ')•
6. Pe același Nou Testament:
Anul 1813 toată vara așa au fost de ploios, cât la [ară din șasă
clăi și din șapte abia făcea o ferdelă, și au fost foamete mare în tot
Ardialu). cât ferdela de cucuruz în luna lui Aprilie la anu 1814 au
fost 3 zlo|i 30 cr. iară cel frumos 4 zloli, săcara ca și cucuruzu ; nu­
mai având noroc cu Bănatu, că de acolo ne-am linul și mulli oameni
au fugit de aici în (ara românească și în Bănat de foame.
Tot la anu 1814 luna Aprilie 27 de zile iară au nins trei zile
numai nău fost stătătoare, căi ningea noaptea se loa ziua, apoi luna
lui Mai sfârtariu cel din tăi, au fost ca și cum umblă începutul lui
Mari cu babele ; iară să știli că zăpada nimic nau stricat numai bruma
alocurea prunele, merele, viile, dară aici la sat au rămas în unele
locuri destule mere, prune, ciriașă, vișine, iară nuci nimic ; toamnele
frumoasă, primaverile și mai frumoasă iară cucuruzu slab. In doauă
zile a lui Iunie au nins mai până în Clopotiva. grâu sau făcut pulin,
cucuruz sau făcut dară nu sau copt bătândul bruma la August 17 zile
și au nins Septembrie 28 toată ziua și a doua zi au fost cald și toată
sau topit. Eu popa Bicheante scriu că în anu 1814 în Aprilie în 18
zile au nins doao zile și au stătut pă................... zile, iară la trei zile
am pușcat după amiai.............. iepure pă urmă.........................
7. Pe o Biblie de Blaj din 1795:
Sau cumpărat aciaslă sfântă carte de Mihai Popovici cu so|ia
sa Maria....................și acuma să dă fiului său popa Nicolae să o
stăpânească, și după iei fiilor săi, și pre bani să nu să vănză supt
marc pedeapsă dela Dumnezeu. Sat Măceu la unili au răpausat acest
om Mihai la anu 1812 Septembrie 4 în vrăstă de 84 de ani, iară Maria
femeia sa la anu 1797 de 3v de ani au răpausat. Sau născut acest
om la anu 1729 iaiă eu zmerilul paroh Nicolae m’am născut la anu
1773 m’am hirotonit la anu 1798, am răpausat la anu care va scrie
următorii miei adecă :
Iară eu al 14-lea fiu al mai sus scrisului preot am născut la
anul 1824; iară taina căsătorii am primito la anul 1844 Aprilie 23;
iară taina sfintei preolii am primito la anul 1848 Martie 15 zile. Scris
la anul 1850 fiind încă bătrânul în vială.

Până aici le-a publicat și dl. N. lorga în : Scrisori și inscrip|ii

Ardelene și Maramureșene p. 11. pag. 85—86.
406

Al 13-lea cu numărul și al 2-lea cu numele fiu al preotului

Niculae Moises Popp cooperator Măceului. Scris la 1848 în Martie 8 zile.
8. Pe aceeași Bib 1 ir (scris cu litere latine):
Ciuma au fost la 1733, Horia la 1784, fuga de Turci la 1788,
colera dintâi la 1832, la 1834 trecând vara fără ploi până la 26 Iulie
și plouând atunci bine cu atseia am fost până la 13 October și lipsa
fânului au adus cai cei catulus balrani la 5 zlo[i rai fiind caru de fon
cu 30 de zlolzi rai mai pe urma la 50 zlolzi caru.
La 1836 intrând a doa oara kolera în Ardial în cara (|ara)
Unguriaska așa cu putere mai ales la orașe au perit multa lume ca
unii din picioare fiind sanatosi pica morti asisderia si pa sale.
1848 Ungurii voind a uni Ardei cu Ungaria și cerend Minisleri
de osebitu de celu Imparatescu— ca desbagubire (sic I) au esilu jobagia.
Unguri tragandusa in dereptu cu Minislcriulu loru in a caria frunte se
puse Kosol Lajos s'au inceput ura cu Guvernulu Imparatescu și cu
celelalte națiune locuitore (Romani, Șerbi, Sași). Inclitu M. S. S. Ferdi-
nand V-lea multiamindusa de Tr: (tron) au urmatu 1848 2 Decbr.
Franciscu loseff 1-lea.
M. S. Ferdinandu sau trasu în Bohemia.
9. Pe Matricula care începe în 24 Mai-1824.
La 1839 fiind Pașlile în 26 Martie am iernat până la Dumineca
Tomii, adecă până in 2 zile Aprilie și atunci așa frig au fost noaptea
cât mergea zai pe apă. nici iarba nici pomii nimica n’au fost mișcat,
nici o zi de primăvară până atunci nau fost, și au fost vara săceloasă
tare și în scădere întru toate rodurile și fân puțin.
La 1840 până la Cifor (2 Iunie v.) au [inul iarna și la Cifor nici
iarbă nici frunză nu era și pereau vilele de foame.
Eclezia Beserici Demsusului samanalu 11 galete și o mirca
(mierlă) fanaciu 5 galele și o mirca, via 150 stanzini, nefolosit 1468
stanzini adeca cintirimul și ocolul dia ciia nu esta dobanda.
1784 au fost Horia adeca scularia Romanilor din Ardeal asupra
Ungurilor.
1788 au fost intraria Turcului pe la Vulcan în cara (tara) Haca-
gului până la Sanlamaria Orii.
La 1812 sa inceput fonmetia și cinu pana la 1817, intracest an
peri multa lume de foame in Ardial azungand mirca de cucuruzi cu
15 Rf. valuta. Grâu cu 18 Rf. valuta si mai scump pana la toamna.
La 1848, 7 Iunie sa stinsa jobazia in Ardial si jarasi se sculara
Unguri cu Romani la balaie si perira de amandoua parcile foartie muici.
Scrisam eu Bizantius Matsoy Parochul Demsusului la anul 1855,
20 februarie.
10. Pe o Teologie Moraliceasca de Blaj 1796:
Ciuma au fost la 1733, Horia Ia 1784, bătaia Turcului 1788,
foametea cea mare 1817. La 1811 au fost o cometă pe ceriu foarte
mare după care au urmat la anu stricaree împărății lui......................
Bonaparle. Horia și bătaia Turcului au inchipuilo Dumnezeu cu...........
roșii ca sângele noaptea mai înainte cu un an.
 407

Fostau în anul 1843 in februarie mugure verde de salce și de

rug și alle multe verde|uri.
11. Pe o grindă dela șură:
Supremi numinis auxilio et fatigio item consumptibus Nicolai
Boosi, 1 lunii 1816 inceptum el crectum islud horreum.
12. Liturghie de Târgovișle din anul 1713.
13. Octoich mare de Blaj a. 1792.
14. Polustava (Orologion) de Blaj 1808.

6. HAȚEG.
1. Diploma prin care Principele Transilvaniei a întărit
privilegiile sau statutele brezlei (a tehului) cismarilor și
a tălparilor din Hajeg.
NOS MICHAEL APAFI DE1 gratia Princeps Transilvaniac par-
lium regni Hungariae Dominus et Siculorum Comes.
Memoriae commendamus tenore praesentium significantes quibus
expedit universis ; Quod cum hominis natura ita sit corrupta, ut Civili
societate et congregalioni gaudeat. ad consevandam hanc societatem
șicul in aliis omnibus rebus, ita vel maxime in adminislralionibus
Reipublicae ordo congruens ad certos Canones quasi determinatus summc
utilis el necessarius: nisi enim modus el ordo in rerum gerendarum
adminislralionibus observelur, iam illa pulchra humani generis har-
monia labe factetur aul corruat, necesse est; administrantur omnia
cerlis legibus, nec minima quaequae hominum socielas legibus vacare
potest; ila in Civili quoque administratione suni certi gradus. qui omnes
inslitutis legibus et praescriplo ordine regunlur; estque illa pars Civilis
administrationis una, quae Mechanicas conține! artes quae el si ad
Reipublicae consiilulionem per se non sufficianl, ad commodilalem
tamen et adiumentum rerum humanarum pertinent. In quibus ipsis
necessarium est servari ordinem, condi leges et statuia ad quarum
normam omnes acliones suas qui sub illis vivunt, dirigant. Inter reliquos
igilur Magistri Cotturnifices simul et Cordones Nobiles et Circum-
specli Gabricl Szirman. Marlinus Csismadia. Arbonas Pana, Pervul Timar,
Pctrus Sidoul, Nyagul Csismadia, Karacson Grama et Adamus Szaba-
dos in Oppido noslro Hăczog el Cottu Hunyadiensi existente residen-
tes el commorantes. in suis, reliquorumq(ue) Fratrum suorum nomini-
bus el personis, quo commodius et maiori cum utilitate cum publica,
turn sua, arlem suam exercere valeanl. exhibuerunt Nobis et prae-
sentaverunl quaedam statuia et ordinaliones passim in aliis quoque
dilionis noslrae locis observări solitas cerlis Articulis et capilibus com-
prehensas sub infrascripto tenore : Suplicantes Nobis humilime, ut Nos
easdem ordinaliones et omnia et singula in eisdem contenta pro ratis
gratis el acceplis habere noslrumq(ue) illis consensum pracbcnles clc-
menter acceptare, aprobare, ratificare et pro ipsis Colturnificibus simul
et Cordonibus dicli Oppidi noștri Hăczogh, eorumq(uc) succcssoribus
408

univcrsis perpefuo valituras confirmare dignaremur. Ea vero ccrtis capi-

tibus el arliculis sic se habcnt, sequunturque hoc ordine in hune mo-
dum Miert hogy mindeneknel dicsereles az edgyessegh es mindenben
hasznos az io rendlarlâs. Ănnak okăert ilt Hunyadvărmegyeben Haczogh
Vnrosăban ez ielen valo idoben minden Csizmadia edgyszer s mind
Timar Mesterek kik oroksegesek vagy Felesegek vagyon es tisztesseges
ăllapolban vollanak azok egyenlokeppen es kozbnseges redlarlâsban
(rendtartăsban) Czehben vetessenek, es az tob szabad Varosokban valo
hasonlo Czeheknek rendi szerinl, az 6 kbztuk valo elrendelt arlikulu-
sokkal szabadon elhessenek ; sol ezek utăn is kozbnseges es jbvendo
sziiksegekre minden mclto es illendo Artikulusokat rendelhessenek, es
nzokkal is elhessenek. Az elrendelt Articulusok penigh ekkeppen kbvel-
keznek : I. Az mi kegyelmes Urunk es Feiedelmiink es az Nagysăgos
Urak Csizmadiain es Timârin kiviil az fellyiil megh irt Haczogh varosă-
ban es annak hatâriban Csismadia es Timar miivet az kozbnseges
Czchbelieken kiviil senki semmi szin alatl ne muvelhessen, mindaz-
âllal ha ordkseges es Varos tagia leszen valaki, egyedol o maga legyen
es inas nelkiil muvelhessen hăza nepenek es magânak, de ha Legeni
tari, az Mesterek mcghfogvân hârom forintat vegyenek raita. II. Az
Csizmadia es Timar Mesterek edgyszersmind, kozbnseges helyen egy-
ben gyiilyenek es Fo Czeh Meslert; es egy Vice Meșteri vălaszanak,
kik eszlendeigh tartozanak a Czehnek minden rend lartâsira, szabad-
săgira gondol viselni, vigyăzni az megh irt Arliculusoknak rendi szerint
es minden ielen levo es kovetkezendo sziiksegek Tabla iărăsok ăltal
az Mcstereket Hăzăban be gyuiteni. III. Az Czeh Mesterek minden
Czehbeli emberek kbzbtl Tbrvenyl tehessenek, kik ebkoztok szobol,
veresegbol vagy a miivekbol szărmazlak es ket forinligh exequâlhassa-
nak, Appcllatioban se bocsăssak ; de az mely kereset avagy birsăgh
kcl forint felett leszen az Appellatioban bocsâttassek; hasonlokeppen
az Czeh kiviil valok is az Meslerekel az miibeli controversiâkcrt eloszbr
az Mesterek eleieben cilâllyăk, es ha az kereset ket forint felett talăl-
latik, onnan Appelălhassanak vele. IV. Minden Csizmadiâk es Timârok
kik Czehes helyeken kitollven aprod eszlendeieket tanullanak es fisz-
lessegbeliek, az Czehben bevetessenek lizenket forintot advăn eloszor
nz Czehben. Ha penigh elsoben mind meg nem adhalja felere fel
eszlendeigh elvărjăk ki ha akkoron meg nem adna fel tiltsâk miivet es
azulăn lizenket (onntal vâllhassa fel az mindgyârâst leleven. V. Az
egyedol valo mesfer kinek megh Felesege nem voii az Czehben valo
be ăllăsânak ideielol fogva feleszlendore megh hăzasodjek alioquin
miive fel liltassek es migh megh nem hâzasodik ne muvelhessen. VI.
Ha az Czehbeli Meșter megh hal, az Felesege mind addigh migh az
Ura neve! viseli az miivet miivellethesse. VIL Ha valamely Meșter
legeny az Czehbeli Meșter Felesege! vagy leănyăl veszi csak hat fo­
rintot advăn az Czehben be velessek. Vili. Az Czehbeli ilt valo Mesler
embernek Fiai hal forintot advăn az Czehben Meșter emberekke lehes-
senek ha az Czehnek rendi szerinl lanullanak es lanultăk az mesler-
seget. IX. Egy Mesler ket Legenynel tbbbet ne tarlhasson hasonlokeppen
 409

Inast is kettot, hanem ha minden Meslernek ketto ketto volna, vagy

măs Meslernek szuksege arra nem volna. Csizmadia es Timar Legc-
nyek heti beri negyven penz legyen. mikor az Legcny Gazdăiăt el
akarna hadni, ket heltel eleb megh idencse : alioquin kenszerites alatt
is ket hetigh megh kell maradni. Tovâbbâ az mely Legeny Czehes
helyen nem tanult, sot ha Czehben tanult is, de konlâr helyen miivelt
muvelt helyen Legenyiil be ăllhasson es muvelhessen de ha ideict
ugyan kitoltotte es Meșter volt, ket hetigh Mesteriil muvelhessen. azutan
migh fel nem văltya Legenyiil szolgâllyon. X. Inast, Csizmadia es Timar
negy eszlendonek alatta tanusăgra be ne fogadgyon ; de ha az Ura
akaria ferlâly esztendot megh engedhessen benne, mikor pedigh besze-
godik eleb az Czehben egy forintol agyon. XI. Mikor Czehbeli Mesler
megh hal avagy hâza nâpe az Meslernek, rend szerint annak sirl âssa-
nak es azoknak az keservesek etelt italt adgyanak, ha nem adhatnak
az Czeh penzebo! etelekre adgyanak huszon 61 penzt. Afeleknek leme-
tesere az Czeh Mesterek Tâblât iârlassanak es minden Meșter maga
vagy kepebeli embere oH az lemetesen ielen legyen. XII. Az szegcny
betegh Mesterekre es Inasukra is; azonkeppen az Legenyekre az Czeh
Mesterek gondot visellyenek es az Czeh kollsegebol hozzâlâlokal, orvo-
sokal es orvossâgokal es minden napi eledeleket es egyeb illendo sziik-
segekre valokal szerezenek es adgyanak. XIII. Mikoron az Meslereket
Tabla iârlatâsăval valahova gyujtendik is szemely szerint olt nem leszen
vagy embere, az Czeh Mesterek vegyenek raita tizen ket penzt. £s ha
valamely Meșter hâzânâl az tabla leletetik es meglarlozlalik, tehât vala-
mely Mesterre rend el nem erkezett leiend, mindenikert kulon kiilon
buntettessek nyolcz nyolcz penzzel. XIV. Ha az Vâroson vagy annak
hatăriban valaki Csismadia vagy Timar muvet Nemeș vagy Paraszt
leven talâltalnek muvelni azontul el vâlva kik azon Mestersegeket
Forendeknel igaz szegodott szolgăk miivelik azokon kivul valokal az
Mesterek az Vâros folden megh foghassâk es hat forintol vehessenek
rajta, mind anyiszor mennyiszer el kezdi az muvel es kezben akad.
Az kik penigh Nemeș haznă! lesznek Udvarbiro fogadhassa megh es
birsăgolhassa is negy forintal az ket forinlya penigh az Czehben adas-
sek. XV. Az mely Inasok Feiedelem es az 0 Nagos. Urak Csismadiâi-
nâl es Timârinâl es Czehbeli Mesler embereknel nem tanulnak ki tolt-
ven aprod esztendeieket is akâr minemu helyeken es Mestereknel is
Czehben Mestersegre be ne vetessenek kulonben hanan hitivel mon-
gyon rola hogy aprod esztendeiet igazăn kitoltotte es bucsu vevetott el
Urâtol ez mellett hiti melle egy elegendo bizonysâga legyen. XVI. Az
mely birsâgok forveny szerint esnek abban az peresek harmadosok. az
kesz penznek az ket resze az Czeh Meslerekc az harmadik resze az
Czehe. Pecselerl ket penz, Tiszlassâgerl is kel penz iărion esazTizen-
harmadik Articulusban megh nevezell lizenkel penzek az Czeh Mes-
tereke egyenlokeppen, kiert ha az Czeh Mesler egyenlokeppen afelek­
nek hăzakhoz megyen az megh ielentes utân, az ilyen adoson ket
anyirol vehessen igazal. Ha pedigh az Meșter Nemeș hâznâl lakik
marhâiâbol az Vâros folden exequâlhassâk azonkeppen ha az Meșter
410

Nemeș es hâza is Nemeș. Ha penigh haza nem Nemeș oda mehesse-

nek es megh vehessek raita, mcly Czeh penze koze tclcssck. XVII.
Ha valamely miives Legcny Czeh kivul valokkal muvel, megh fog-
hassâk es hârom fonnlol vehessenek az Mesterek raita, mely az Czeh
penze koze lelessek. XVIII. Inas Urâhoz beszegodven legh elsoben is
az felyul megh irt Tizedik Arliculus szerint az Czehnek egy forintol
annak felelte negy tal elket es edgy veder bort tarlozzek adni, aprod
eszlendeiet kitoltven Târs pohart adgyon, valamigh megh nem adgya
mind addigh Urânal Inasul lakiek. XIX. Az meșter Legeny az ki esz-
tendeiet lisztcssegesen el toitotte, elsoben is Meșter Remeket: egy sar-
kantyus helyes Dali csismâl. edgy Papucsol kapcsostol es edgy kes-
keny lalpu Csismât larlozek csinâlni, migh ezeket meg csinălja kcl
Lato Meslerekel ctellel ilallal lartsa. XX. Senki Torok miivbn kiviil,
Csismadia muvel az Vărosban kereskedesnek okâert be hozni tizenket
forint birsăgh alatt ne mereszelyen. Hasonlokeppen Erdelyi Harmincza-
don âllal nem hozott kordovăny vagy akâr mi ki keszitetl boruket is
ârulni ne mereszelyen, az kiknel pedigh affele, miivek es ăruk lalăl-
talnak Czeh szâmâra foglaltassanak es annak ulânna az Udvarbiro
tizenket lorinlal buntethesse megh. XXI. Senki az Mesterek elotl az heli
văsărokon kesziteni valo bbrokel akâr Talpnak akâr mi egyeb Mesler-
segekhez valok legyenek, Vărosunkban ne văsârolhasson. hanem ha
az mestereknek nem kivânlalnek : de az kdzonseges Orszâgos otl esendo
Sokadalmoknak ideien ne lilalmaztassek, hanem szabados legyen min-
dennek vâsârolni.
Hi itaque sunt arliculi per praelalos Magislros Colhurnices simul
el Cordones Mechanicos nobis modo Praemisso exhibiti quos Nos prae-
sentibus lilleris noslris inserlos el inscriplos, quod omnes eorum con-
tinenlias, clausulas et puncta ealenus quatenus rite et legitime sunt
emanati viribusque eorum veritas suffragalur acceptavimus...................
ralificavimus prout praesentibus approbamus, ratificamus et confir-
mamus........... tam Nos ipsi et successores noștri observabimus quam
per nlios quoslibcl observări lacicmus harum noslrarum pendenlis et
aulhenlici sigilii noștri munimine roboratarum vigore el leslimonio
litterarum mediante.
Dalum in Civitate Noslra Alba Julia die decima terlia Mensis
Oclobris Anno Domini Millesimo sexcentesimo seplugesimo secuudo.
MICHAEL APAF1 m. p.
IONNES BETLEN m. p.
Cancelarius.
FRANCISCUS LUGOSI m. p.
secretarius.
Pe coltul cel drept, din jos. este însămnat că diploma a fost
publicată în congregația comitatului Hunedoarei, linută în satul Băcia
la 15 Martie 1675.
Documentul e scris pe pergamen cu litere frumoase și ușor de
cetit, numai pe la îndoituri și pe la mijloc e cam deteriorat și găurit
 41 1

de umezeală. Cele două șire dela început sunt scrise cu litere mari
aurite.
Sigilul ce atârnă legat cu o sfoară împletită din trei fire de mă-
tasă, de culoarea galben-verde-alb, este de ceară galbenă și închis
într'o cutie de lemn, al cărei capac însă lipsește. Sigilul e cam șters,
dar se poate ceti încă Mihael Apafi Princeps Trans. Par. Hung.............

2. Contract despre cumpărarea unei vii.

Mi hâlzeg vărosănak fobirâja Csuts Jănos, mellete levo asseso-
rival egyutl, ugy mint Palaki Pal!................... Istvăn, Sallai losiv, Iova
Sebesăn, Jănos Dumitrcszk Moisze Român, Filep Gyorgy, luon Csizmâs,
Stoian Takăls, losiv Popeszk, Todoszia Petrulz es hutos notariussa
Devaj Andrâs, adjuk ludtăra mindeniknek a kinek illik quod boc anno
prsenti (1)763 Die 27-ima Novembris, midon lettiink volna emlitelt Biro
uram hăzănăl egybegyulve compareălanak mi elottunk az Unita Eccle-
sianak erdemes curatorai. Dumitru Bajes Henna (?) Koszta. Csuts Jănos
es Zaharia Popi uramek kik referalak, minekunk hogy nehai nemeș
Borgos Mihâly uram Relictâja Tamăs Magda Asszony Dragits Munyăn-
nal hosszasan perelkedven holmi kâr letelek es palrail.............felell,
kikrol a........... szinen Deliberative megisnyereltetelt Tamăs Magda
asszonylol, es azon meg nyeretetesert a lobbi kozott egy hasăb szollo
el is foglaltatott, melyet is Magda Asszony Islenehez valo jo indulat-
jâbol a megnevezelt Ecclesianak orokosdn cum fruclu âltal adna,
curator Uramekis a lemplomnak romlal ăllapotjăl lekinlven, Venera-
bilis Popa losziv uramnak orokoson ăltal adâk fiurol fiura es Legata-
riusinak in fior vonăs 20 idest husz forintokat, mely szollo is vagyon
itt a szollo hegybe en vinyile din misloc. szomszcdi. keletrol Tustyai
Popa Păvel, nyugalrol luon Vledesza (?). Evi................ vonek magukra
az elado felek hogy manutealni lartoznak a vevo felett.
Mely dolog mi elottunk es âllalunk eszerint ment Icgyen vigbe
irănk meg mi is ez errol kolt konlractualis levelunkel vărosunk orcg
Pccsclye appressioja alatt fide nostra mediante fuluro pro teslimonio,
hutes nolariusunknak ki irni is hallukes engedluk. Sig. Hălszeg Anno
Die ut supra.
Correcta per nos L. S. Ad mandalum Dor. Indicum ac
idem qui supra. Iurat. assessor Extradalum per
lurat. op. Notar.
ANDR. DEVAJ m. p.

3. Scrisoarea Comandei Regimentului I. de graniță cătră

Comanda Companiei a 11-a în cauza zidirii bisericii unite
din Ha[eg.
Nr. 135. Dela Stepeniria Regimentului.
La al doilia Szetoanitsi (?) Kompenyi. Orlat en 7-a Maij (1)824.
Prin Ensliinlzaria din 30-a Luni trecute ku aslerneria tselor 2
 412

spre sliintze en koalse trimisze skrisori a Exellentzii sale Domnului

Episcop de Bnbb se respundc. Dupetse aitsa kunoskutie stare săr afla
o miszlotsire pentru fatseria Biseritsi tsei de Lesza ') Gretsaske Unite
din Halzeg:
Banyi gata 835-0 Rf.: ISVa Xr. Banij en Arszint
103.000 de Deraburi de keremide
683 de stuhuri enpelrite de var2)
21-o de stenzini de piatre frengetoare, și
184 de Dereburi de skenduri a Ălasilor.
Fiind ke prin atsestia ku mult nu sze alketuyeste teltujala ka
numai supt acoperement se se poale apuka Biserica asa si Regemenlu
jarc numai spre atsestia mai de demult porunts a povetzui, ka alsasle
Lukrare pene a nuse areta trebuintsoase Miszlotsire a Banilor a nu sze
entsepe; fiind ke si Eneltzata General Commande dupe atsestie așter­
nute preskrise Eneltzate porunts ke atsasta oprestie, și spre atseja
silcste katse (căci 7) dupe a teltuyeli aretare de Lipse fiitoare Summe
de 3323 fl. 24'A Xr. Banij en Arszint ku dovedite skrisori se se arete.
Atsa ■,) dare nu remene alt (seva, ka enke enlralela se se mai astieple
pene nuseva aduna tse de Lipse Summe de Banij, pentru atseja Com-
pagnia Materialele tse kestigale asa se se Okrotiaske, ka atseja deplin
trebuintsoase sese tzine.
Regemenlu dare ku okale se (sertsetieze la numitul Domnul
Episcop si tse despre atsasta așteptate aretare va Areta vare fatseria
si Entseperia atsestii Biseritsi Lukraseva, la a se Entemplare Paleriu
tsel zidaresk a Regemenlului Speidel de enpreune ku tsei en Halzeg
afflctori filsori Zideresti, de lok dupe ispreviria Lukrului tselui Entseput
a Domnului Major de Itlul, ails se Urmeze fiind ke engeduinlza despre
fatseria Grasdiului tselui nou cu kortielu kepilanului, jare Enke trebue
se se astieple.
cnszemnal
CHRISTOPH m. p. FL1GELY m. p.
Obersl. Oberster.

4. Inscripții din biserica Hațegului').

1. Pe 2 Sfeșnicare mari sculptate în lemn:
Acestea sfeașnice s au plătit de dumnealor Ciuci Marin, din-
prcună cu fiiul său lanăș; 1842.
2. Pe ușa împărătească rămasă dela biserica cea vechie :
Popa Simion zugrav 1777.
3. Pe icoana Maicii dlui. și S. Nicolae :
Vasilie Teodorovici. Malăr 1828.
') Legea.
•) Var nestins.
•■') Așa.
4) S au publicat mai toate în Scrisori și Inscripții Ardelene de
N. lorga voi. II. P- 110 111.
 413

4. Pe un Antologion din 1766:

La Buia, în Târnova, la Solovăstru, la Râpa, la Călugheru, la
Lupu, etc.
Poppa MATH1ĂS SORRA, Hatzcg anno 1803.
t. Cu multă plecăciâne mă închin, s. părinte, și mam(i) priotesi
și Onuli, sănătate. Alt n’am a slugi cu scrisoarea, numai făr dă căt.
vindu părintele Budia din Sadu și Stan diiac, mă rog s. ca să faci
bine să ei ostenială pân Ia Jădovu, să vez ce va cere pentru cai făr
nici-o greșală să dati cai în mâna lor, să mi-i aducă, că și eu oi veni
co voia lui Dumnezeu la Vineria Mare, și oi aduce mam(i) preolesi
mătase, cum am vorbit. Al Sfinții Tale de bine voitoru.
Sep(temvrie) 1765.
(Numele e rupt)
............................ Șt(i).
Acestu sfântu Minei ieste a sfinți biserici acei din jos. și cine
s’ar ispiti a-lu înstreina de la aciasta sfântă biserică și a lu..............
să fie afurisilu de trei sule de sfăn[i părinți și de mine păcătosul. S'au
scris de robu lui Dumnezeu Maftei Soran de Halăg; 22 Octomvre 1798,
22 Octomvre 1738 (sic).
5. Pe Biblia lui Bob din a. 1795:
Sfânta Biblie aciasta este a sf(intei) biserici a Hafâgului, și s'au
cumpărat prin mine Matiaș Sora, parohul orașului Halăg. S’au scris la
anul 1816, 13 8-ber.
Pe aceeași :
Sacra Scriptura vulgo Biblia comparata sunt (sic) Rf. 20 Xr. --
e cassa Graeco catholicae Ecclesiae in Ecclesia pro praeparandis Sacris
contionibus.............. scilu Rdissimi. D. Foranei Vicarii nomine Cyrilli
Czopa Tractus I. Cothus, Hunyad per Mathiam Sora in oppido Halzeg
fungentem Parochum Graeci ritus unitum et Philippum Popp ejusdem
Ecclesiae cantorem. Anno 1805.
6. Pe aceeași Biblie:
Fieste carele pravoslavnic creștin când să va întâmplă balăr
primejdie sau mâhnire vrăjmășască. să să ferească de deznădăjduire,
cu îndrăzneală bărbătească și cu inimă curată să cetească acești psa-
lomi începând dela lisl 762 adecă :
Psalmul 3, 7. 9. 12. 33, 34, 53. 54. 85. 108, 139, 141.
Scrisam după căpătata cerere. Oraș Ha[ăg în 22 Dekemvrie anul
dela Xs. 1820.
DIMITRIE DANCI
Hodnoj la peanzion.
List 520cap 5 pentru femeile curvealnice.
„ 522 „ 6 pentru linguitura curvelor.
„ 542 „ 3 toate cialia are vremea sa.
„ 782 „ 7 a judecătorilor nedrep|i.
114

List 800 cap 9 cum Irăbuc a te păzi de fâmei.

„ 842 10 pentru stăpâniria pruncilor.
Halzeg Die 6-18 lanuarius ano (sic) Dmni 1821.
DEMETER DANTSCH m. p.
Penz. Hadnagy.
7. Euchologiu din 1784, de Blaj.
8. Liturghii (2) din 1775.
9. Liturghie din 1807.
Aceiași notă din 1811 ca la Penticostariu.
10. Pe un Octoich din 1783, Blaj:
In usum ecclesiae cibin : concessit Cyr. Czopa.
11. Octoich din 1835.
12. Pe un Penticostariu din 1808:
Acest Penticostariu au rămas pe sama sf(i)nlei biserici a Hală­
gului de răpaosatul prea c(institul) d(o)mnul vicareș Chirii Țopa, îm­
preună cu un Octoih, un Molilvenic, Ciaslov, Calavasiiariu, Psaltire,
Lithurghie și un Catehism, adecă cu număru 8; annol811. Dechemvrie
15. losif Laslo, Nicolae Găină.
13. Psaltire din 1651.
14. Pe o Psalliră din 1651.
Aciaslă Psaltire este a lui Ion din Jibătu, cumpărată cu bani
buni: ani de la H(risto)su 1776.
Aciastă Psaltire este a lui Adam Chindea din Jibol.
Au vie, au moartă. înnainle să o aduci ; sau rugat de oameni
de omenie ca să fie chizeș pân la numi(ta).
15. Pe o Psaltire din 1751.
Ex libris Popp Demetrii graeci ritus unilorum parohiae hacegen-
sis. anno 1781. die 25 augusti.
16. Pe un Triod din 17— însămnarc dela Sora. 2 Februar 1808
și 21 lanuar 1808.
Ano 1838, Ianuarie în 11, s’au cutrămurat pământul, și am săm-
nat în aceslu sf(ânt) Triod cu. robul Domnului. Gheorghe Găină, can­
torii sf(intei) biseareci unite a Halăgului.
17. Pe același :
Că au auzit ca ser............... dară alt nu știm ; noi săntem
aproape de p.................. daru pute! j(udeca) că aceia nu........... :
Așa socotim că de aceia nu ș'au făcut casă, și să facă casă, să să
mute, că o tras nădejde că va rămâne într’o popi .... brobajni. așa
socotim........... mică, dară...................
18. Pe o Liturghie din 1775:
Dumnezeeștile Taine care să lin preste an adese ori a treia sau
a patra zi să se cearce ca nu cumva pentru neluare a minte să să
mucezască și să să strice. Și de s a întâmplă să să mucezască să un
îndrăznească a cumineca cu dânsele nici să așteapte iară până la loi
mari să sfinlască.
19. Pe o Evanghelie de Blaj din 1772:
Aceasta sfântă și dumnezăiască Evanghelie s au cumpărat de
 415

jupanii Sandu Sevasliian cu 9 florinii vânași și au dulo de pomană la

sfânla biserică a Halăgului cea din jos ') și s au dat la biserica la a.
1779 luna Oclomvrie în zile 17 de zile.

5- Antimise.
1. Acest dumnezeiesc jertvenic pe care să săvârșește dumne­
zeiasca cea făr de sânge și sfânta slujbă sau blagoslovit și sau sfin[il
de prealuminatul și prea osfinlilul Domn loan Inokentie Vlâdicu Făgă­
rașului, în zilele Înălțatului Împărat Carol al 6. A. Domnului (lipsește).
2. Antimis cu aceeași inscripție ca cel de mai înainte sfinții de
cătră Episcopul Petru Pavel Aaron în zilele: „Inăl[atei Kesaro Krăiasei
Marii Teresii", fără an.
3. Două antimise, foarte bine conservate, cu aceeași inscripție,
sfințite de câtră Episcopul loan Bob în anii 1793 și 1798.
4. Două antimise, aproape noi, cu aceeași inscripție sfințite de :
Măria Sa Prea Luminatul și Prea Sfințitul Domn foanu Lemeni, Epis­
copul Făgărașului în anii 1842 și 1843.
5. Afară de aceste mai sunt un număr mai mare de antimise
de formal nou, inscripția cu litere laline, sfințite la anul 1857 de câlră
Episcopul Lugojului Alexandru Dobra. Aceste s au înlocuit cu antimisul
cel mai nou sfințit de câlră P. S. S. Dr. Vasile Hossu, în anul 1905.

6. OPURILE.
Poetice originarie cu unele Traduceri elaborate de:
MO1SE SORA NOACUL
Preot din Dieceza Romana-Unila Oraduna.
La diverse ocasiuni e festivilati.
In „Prevorbire" spune că între alte lucrări mari și grele, și
anume : „Virgiliu Romanisal și opul Conciuni religiose, apoi celelalte
despre începutul străvechilor Romani și despre rclegea lor antica po­
gana cu Deii loru de multe plase" ; i-a mai rămas pu(in timp ; „și dcla
lucrurile oficiose și dela căutarea panei cuotidiane", și ca din distracție
a scris aceste poezii, dintre cari unele au fost tipărite în foi[a ziarului
„Gazeta Transilvaniei", dar cele mai multe au rămas nepublicatc. Se
scuză că fiind persecutat și în școli străine ca Român, mallractat și
nesocotit chiar și de unii magiaro-români din guvernul diecezan, nu a
putut scrie opuri perfecte, ci a lucrat cum a putut ca să își mai uite
de greutățile vieții și închie cu rugămintea: „Voi dare Romani! fiii
buni și luva[i în nume de bine, preliuind mai multu inflacarala mea
catra amatami Națiune aplecare de cal insusi productele acestea".
Dăm aici și noi câteva viersuri, cari ni s au părul mai intere­
sante, din cele rămase dela acest fiu al Hațegului. Criticii de astăzi
poale ca le vor afla lipsite de ori ce valoare literară, ori poate chiar
') Adecă cea unită ; cea neunilă era pe acel timp în partea din
sus a orașului. A.
416

ridiculc. dar credem că timpul in care a trăit acest mult încercat preot
și împrejurările dureroase între cari și-a petrecut Irudila-i vială ii pot
servi de scuză. Iar dragostea nefalărită fata de neonul său ce transpiră
din toate aceste viersuri, îl arată vrednic de recunoștința noastră, pe
care prin tipărirea câtorva viersuri ale dânsului vrem să ni-o și aratăm.
In balada intitulată: „Țiara Haliegului" descrie patria să mult
dorită ;
„Ce terutia de Romani
De măreți triumfi simnata
Patria la Hatiegani” ').
In 6 Canturi descrie [ara Hațegului precum o cunoaște el din
pruncie, când o a cutrierat cu un prietin al său până pe Jiu la pasul
Vulcanului. La reîntoarcere a trecut prin mai multe sate până ce a
ajuns la Sântă-Măria.
CANTU 7.
De acolo prin sate dese Domnul gata le vom pone,
La Santa Maria trecu Hinedora spuse iute
Lucruri unde sunt alese Si eu pest o seplemana
Spune și Roman și Grecu. Demi adjuta Dumnedieu
Musami 1 Stai vrend a mai scrie Și mi a fi cu indemana
Dami tempu se me socotescu. Voi fini tot lucrul meu.
S eu semi spui che nu sciu bine Eco dar ch'a ei cetate
Ce cetate ici privescu ? Buna fu și adi se vede
Istoria nu ne spune Dar cadiutau celelalte
Cine o ar fi sidit Stand zidiri cu erba verde.
Fabule ’n popor nebune Doauo Dine ’n trace oara
Despre densa sau multit. Feru cumplit aredicare
Orlea spun che se numește Iute după Hinedoara
Dare de 1' Aurelianu Inverlind il aruncare
Imperatul se ivește Care calra munți fugise
Seu dela alt Dacianu ? De mania cestor douae
Spun che dine trei do dată Si ia tera mai sosise ;
Trei cetati au redicat. Ferul nunlele in doua
Una ’n Huniad, ceialallă L'au lovit si l’au taial.
La Grădiște ’n deal inallu D'icc muntele și noua
Alia Orlea p un deal mare. Se numește Relezalu.
Pe su care Streiul trece Vervui neledu ca s’o cosa (!)
Cu siuvoilura tare Petra lata ’n verv avend
Cu păstrăvi si apa rece ; Unde multi și domni verase
Când o data s' antalnire Numelesi prin stanei sapend.
De cetati s au intrebat. Orlea e ’n vecinătate
Ceste doue sus sarire Cotro Hatieg, dintru care
Si superb au cuventat. Merg multi omeni la cetate
Nostrele cetati pe mane Când si când in preumblare.
Ori adjute ori n’ adjute
') Toate viersurile le transcriem întocmai, cu ortografia auctorului.
 417

CANTECU ISTORICII
de pe la anul 1330 ca documentu tradus din ungurește, din Foaia
Dumineci de Pesta Nr. 5 an. 1858 lanuar 31.
Su cornetul ce lucește
Sus. neluca se ’nveslesle.
Simnu de pericol si sânge
Domne ’ndurăle și stinge
Reolatea dintra noi 1

Carie Rege 1 ce ’nsemneaza

Che luplaci se ’n armeaza ?
Flamura de batalia
De ce ’n Visegrad fâlfâie
Sânge rosiu ’ntipuind?

Cele de armati s’ adun

Steaguri de batai se pun 1
Regelei cu ’nversiunare
Cotra Basarad cel mare
Vodă teri Muntenești.

Regele din resbunare

Dai va teri suruparc
Rege oh magiar păzește
Las bataia che lucește
Cel cornet tot reu cobind !

Cerni pasa de cobe rele ?

Armăsari se se insielc 1
Si armata ce regeasca
Se ’nbulzeste si aleargă
Din cetatea Visegrad.

Bucinu de batai resuna

Nobili magiari s’aduna.
Si grabescu se se ’ntruneasca
Cu armata cea regeasca
For de picu de ’nlerdial.

Cel magiar și nobil, care

Nume de viteaz mai are.
Toii se string din Ungaria
Buna teara si se ’nbia
Calra cetele pornindi.
118

Prin bradet de munli, urletul de văii

Vuel de săgeți, trăsnetul de stanei,
Durduesc cumplit in linul de căli,
Rinchezari de cai, sunete de lănci I

Stanca ’n sus e 'nalta, ripa’i repegoasa

Pe potici anguste, se mearga la vale
Unguri cu arme pe calea ’ngustoasa
Mergu, sunând spre densi lunuri colosale.

Cetele ascunse a lui Basarad

Tabara regeasca dintr’ ascuns o bat,
Stâncile gigante din naltime sbor
Pe eroi, pe unde se rapedu, omor.

E de nori rupture I Seu che peatra bate !

Seu che ceriul face vigelii turbate
Lănci ploind ? Si ’n tufe stand ascunse cete,
Multe stanei reslorna spre oști spariele.

Ei 1 cele magiare I dinlra brav popor

Eroismul mare nu vi de onor!
Coiful tot se spare, scutul rupt sa ’nfrunta
Stâncile de sânge eroin sa ’ncrunta.

Virtutea se îsfrange pentru nepolintia

Curagi galfezeste d atate perire
Numai eroina de n'ar fi murire 1
Regele se stoarce de torturi, caintia 1

Regele nlemneșle, iar Dezseu cu scule

D’asupra tinule. scapa I de stanei crunte ;
Domne ! fugi si scapă vialiati stimata !
Vcdi che floarea oaslei zace deremala 1

Fugi te rog si scapa ! Se schimbam vestminte

Numa n lipul esla poți se scapi nainle 1
Regele si intinsa cușma impanata
Lui Dezseu, si si puse ce inprumutata.
Si se da la fuga prinlr a osiei sire
Fuge pen' la learasi, scapa de perire.
Ins’ aparatoriul ! capei e de densul
Che spre cutropirei se ’nfoca lot insul.
Flustura de venturi mania ce regeasca
Pe Dezseu. Romani vid, și cot zarire
Cușma ’ncoronata, furioși sarire
Bazarad manandui ca se'l potopească.
 419

Trista batalia n o scrim mai ’nainle,

Dezseirina lupta, trista lurburare,
Viscolul se ’nfrange de slanei colliurate.
De cumpliri căzură toti cu tremurare.

Manta rosiutia sau scaldul in sânge

De erou, si coiful lot era (aialu,
Iar Dezseu când soare scapată. se stinge.
Bazarab nu ride I Regele i scapat.

FABULĂ.
Oile. Lupi și Ursi.
Oile inlr'o nimară
Mai esisere la tiara,
Unde dache au vediut
Libertatea, sau linul
Forte mull nenorocite
Si de sorle necagile.
Se tradire și manare
Vechi berbeci cu barba rare
La leu imperalul loru
Ca se si ceara un soboru.
Unde se se sfatuiasca
Si cărări se nimerească
Cum se fie ’n libertate?
Nu lot tunse si junghiate.
Unu berbec cărunt, cu minte
Se si duce mai ’nainle
Dupe care alergara
Alli loti cu minte rara
Si duchenduse la Leu
Spusere necasul seu.
Noi, diceau, de când c tiara
Singure purtam povara.
Cine cum la noi inchepe.
A ne tunde si incepe,
Mneii nosti ei vend de carne
Bani sesi capete de haine
Laptele si brandia țoala
Le aduna si se ’ndoapa ;
Noi tot dam si nici un bine
Dela Lupi si Ursi nu vine,
Si de cumva oare car--
Striga cu vers de ’ntrislare.
Si se plânge d a sa sorle
0 belesc, o dau la morte.
Leule bun Imperale
Fane si noua dreptate I
Vede Leul si cunoaște
Che de’s oile si proaste.
Totu știu a sa apăsare.
Le ’ndrumeaza la carare.
Mergeți, dice. la poiana
Unde Cerbi sed de iarna.
Acolo veți fi scutite
De belit si de răpite.
Sfat lineli cu liniștire
Lupilor nu dali de știre.
După ce veți face plane
Socotiti ch’c voslra carne
Nu vo pole fi scutita
Prin cea de voi plănuită
încercare, ci se cade
Ca parlile celelalte
Se se ’nlrebe, si ’ntr’o lalla
Se se tina judecata.
Hei sermanele oilie
Fugu pentru a sa pelilia
La poiana ’n fuga mare,
Cerbi le dau aparare,
Sfatuira. plan făcură
Tote cate mai sliura.
Le pusere pe charlia
Trimilind la ’nperatia.
Leul dache cunoscuse
Che drept oile avuse,
420

Leau mânat mai djos In tiara Doua oi cu mnei chemare;

Unde Lupi, Ursi s' adunara,
Toate părțile s' aleaga
Ablegali cari se mearga
Intre tufe sfat se tina
Cum loti liberi se devină.
Sepie pui de lup o dala
Se aleg dintralor ceata.
Ur»i patru soli manare
Cum sosire la lufine ?
Cum sau sarulat de bine?
Cum croire libertate
Pentru oi, s' egalitate?
Chronica betrana tace
Si de slire nu ne face,
Nice eu dar nu pol scrie.
Cum au fost, seu va se fie.

7. HĂȚEGEL.
VENITELE PREOTULUI.
Eu cel din jos iscălit dau cumcă acest venit am, că sânt ca vo
30 de case care dau câte 2 ferdele de cucuruzi cu cocenii și o zi de
clacă pe an dintraceștia ca 3 pa(rle) trage diiacu. Iară pentru botezi
plătesc 2 dutce în aramă, pentru cununie 1 zlot în aramă, pentru
îngropăciunea pruncilor 5 dutce în aramă, pentru îngrupăciunea celui
mare 2 zloli iară cu lelurghie 3 în aramă, apa de moașe o groșilă și
putinei funduș din launtru pe care stă casa.
7 Marte 1827.
Parohul Hălăgelului
IANOȘ VASILON1 m. p.

8. OSTROVEL-GURENI.
Pe un Euchologion de Râmnic din a. 1706:
1714 ani. Eu popa Mihai din Pcșteana am cumpărat acest inoli-
levnic dila lacob Duma și s au dat bani lui lacob 9 zlo[i pri(n) mâna
lui Ișfan diiac cumnalulu lu Bokoși de Măleș (poate Mă|ești) care era
vameș atunci în Hatăg, și nu lam luat zălog ci de moșie mie și ficio­
rilor miei.
2. Pe un Octoich din 1792:
1802. 26-lea 8-br. Szikszai Daniel velte Petru Paptol a templom
szâmara Rf. 5.
La anu 1802 această carte ce să chiamă Oftoich sau dat pe
sama besereci cu 5 mangâre. Eu popa Pălru, luna Noembre 19.

9. PÂCLIȘA.
Pe o Evanghelie de Sibiiu din 1806:
Eu popa Eftenie aciasta dumnezeiască Evanghelie am găsilo
cumpărată de Domnu Mori lanăș cu sn'.u Dumniisale Bobi Creștina
 121

pentru pomenire și un molitvelnic și [intirimu bisericii sau dat de dans

și am ieșit eu cu dânsu aici in fa[a locului și sau milostivit de ou
mărit lintirimu pentru ingruparea oamenilor și au dat hei de casă popi,
după călindarișu unguresc Mai în 3 zile, după cel rumânesc Aprilie
20 de zile. Anu 1808 și ori care preot să va întâmpla să slujască aici
să aibă grijă la s. lăturghie săi pomenească. Dar în cunoșttnla sufle­
tului vă las aceasta preoților să aveli grijă și de aceasta să slujili
sfânta lăturghie lot deauna la................. în toată via[a preo|ască.
Ezen fellyebb leirt es ăltalam ki jegyzett cs szakasztott darab
belso fundust az czinteremmel egyutt a Poklisai unita Eclesianak adom
es testalom drokosson, a mellyel is lulajdon kezem subscribliojăval cs
szokoll pelsetemmel erositem, a ki pedig ezen adomânyomnak ellene
akarna lenni âtkozot legyen az.
Kolt Paklisân Mâjus 3-ik napjăn 1808-ik esztendoben.
L. S. PAKLISAI MORfi JANOS s. k.
Mori lanăș. Bobi Creștina, Șandru, Ani(a, Gabăr, Boriș, Ișfan,
Rozalia, aceștia au ajutat besereca să aibă pomenire totdeauna.
1823 Noemvrie ziua la 12 ciasuri am auzit o toacă la ceriu.
Mâne vei muri [inând lumina în mână și ce va folosi petrecania
lumii aceștia. Octomvrie în 2, 1823.

10. RÂU-ĂLB.
Pe o Biblie vechie :
A. In anul Domnului Hs. 1734 meșta dec. 26 de zile dăm in
știre tuturora cui se cuvine a ști. că din varmeghia Hinedori din vidi-
cul Hatăgului din sat din Râu-alb nemeș Her[a Boldijar și popă
eclejiei grecești dimpreună cu sora dumnealui anume Herta Catila
veniră ’naintea nostră care nevom iscăli mai jos, în sat în Mălcșli în
casa jupanului Fărcaș Roșea și popă eclejii grecești și adusărâ aceasta
sf. biblie cărei cumpărătura ei în 30 și 9 de florinii ungurești, așe spusă
Herla Boldijar cu sufletul dumnelui că sau cumpărat. Și jumătate din
banii cei scriși mai sus sora dumnealui Her[a Catila dei intorsă frăli-
nelui dumiei numitul popa Boldijar. Jntracesta chip să slujască dume-
lui sfintei biserici unde i se cade dară să nu fie slobod au vinde nici
de alean au teștălui cuiva peparlea dumiei jumătate de bani câți au
dat. nici lămășiia dumnealui așijderea ao vinde au o pune la împâr-
tanie ci pomenindo pe dumniei la sfânta biserică și într'alle locuri
unde va fi cu putinlă fratele dumei numit mai sus să slujască de pe
dânsa stăpânindo la mâna dumelui jumătate de vreme după cum au
dat dumei banii. Așijderea și popa Boldijar spusă că au dat 4 florinii
si-i lipi lângă ai surori dumelui și să făcu toii banii lor 20 și 3 de
florinii și 8 de bani și dumelui î-mai lăsa în togmeala surori dumelui
pe cumui scris mai sus si să uniră amândoi după hăi 20 și 3 de flo­
rinii și 8 de bani până va fi cartea aici zua. și noptea și fieșle când
422

pe masa popi Boldijar să s(ea, și nimc nici o treabă se nu aibă după

ataja bani zicând căi dală biserici cu adevărat a sluji biserici sau dat
dară nu alții să slujascâ ci popa Boldijar și dacă va muri popa și o
rămâne din râmăsila dumelui preoți în mâna căruia va fi mai în|elept
intra hăluia să rămăie asijderea și deaci nainte, au fi preoți au nu fi
tot în mâna căruia va fi mai înțelept aceluia se rămăie. Iară de sare
sfârși sămânța popi Boldijar să rămăie rămășiți jupânesii Herta Cali[a.
Iară de are (pâri sau porni?) salul pentru cei 21 florinii și popa Mihul
de patru văzând că să stânge rămășița popi Boldijar și sare muta
cartea la rămășița jupânesii Her[a Cati[a să fie lege in sobor cine cui
se va câde să inlorcă, a hăla să întoarcă și de sare întoarce banii
popi si ai surori dumealui numita tot să să dea banii pe sama bise­
rici, iară de va da legea să inlorcă rămășița Herli Catita banii hei
doispre florinii ai satului Rolbcnilor și hăi 4 ai popi Mihai din Rualb
să ste cartea la rămășița jupânesii Her[a Cali[a pân se va gali cartea,
iar până atuncea să stea cartea pe masa popi Boldijar și a rămășiți
dumelui ne mai având nime nici o treabă de câți bani .... adecă
după socoteală trei părți de vreme in partea popi și surori dumealui
eară 2 părți rămăie în partea salului care când sau dat banii satului
nu sau numit și amu purtând de grijă sau dat- tară numai pe sama
biserici rumâneșli pentru aceia în partea satului si a popi Mihai cum
i-să pare săborului după acei bani să slujască slujitorii bisericii așa
să slujască. Iară heia parte rupsâră numilii mai sus de călrâ a salului
ci precum sau scris mai sus trei păr[i de vreme după cum îs dali
banii so [ie popa cu râmăși[a sa din preună care bunu pe cum sau
unit amândoi din buna voie amândorora cu sufletele noastre așe
am scris.
Popa FARCAȘ din Mălești.
Popa LASCU din Măleșli.
B. Lăudat să fie numele lui Îs. Hs. și scrisoarea aceasta că din
cât mau îndemnat duhul lui Dumnezeu acuma în anul acesta in 1738
mcșln noem(brc) 9 zile dau de slire tuturor temătorilor de Dumnezeu
că acuma înaintea mortii melc scriu cu mâna mea teslemeant înlra-
ceasla cum de va rămânea de mine rămășiță las bisericii Băieștenilor
cei rumâneșli după moartea mea Ia Bâieșli o vine (vii) în lunca de
jos care am luat di la Giula Sirbu in schimb de uric în vecinătatea
cu Patru Mihăesc unde amândouă părțile și Giula și Patru numilii
amândoi nemeși din Baicști, și la Răul albu în câmpu din jos subt
gorgani dauă pământuri arăloare vecin de din sus Hălmagi Nae (?)
din Băieșli, din jos un grohot de piatră in mejdină aproape de capetul
de călră răsărit. In câmpu din sus alte doue, în bei una Ia crângu
beiului pe din jos merge călră râu și dă cu capu în cale în vecină­
tatea lloni cei surde care llonă îl . . . Bădonitor (familia Bagya) din
Rualb. altă holdă este aproape de lușlioară merge în sus și loveșle cu
capu din sus alăturea cu crângu mare, pe deoparte Mihai Magcr cărei
preul rumânesc pe de altă parle lovesc alle holde cu capu în ea și
merge o mejdină a Sloiculonilor pe lângă ea. In Jiu 2 pământuri cosi­
 123

toare, unul sub dealul de babă in sâvâstru in vecinătatea lu Adam

Her[a șalu Ișfan Balint din Răul alb și trece trumul (?) cel mare pesta
el, care drum trece pestă dealul de babă și pestă Vălcan. Alt loc ii
în gura Crivăzii după moara Bodeșlilor din Vaidei. jobagii Lăslăilor
din Răul alb, pe de altă parte rămașii lui Pălru Hălmagiu din Băiești
care au lăcuit în marginea Băieșlilor ii in parte cu Adam Hcr|a din
Râu alb ci partea mea bisericii.
Iar de nu ar rămânea rămășițe de trupul mieu într’alt chip scriezu
să fie teștemânlul. așe cum cât pământ au vândut părinții mei pentru
portiumu înălțatului împărat și lam scos eu cu bani făcuti de mine și
de preuteasa mea, lam scos di pi la străini îl las făt bisericii numite,
pământ arăloriu și cosiloriu în Jiu în gura Crivezii carele lam numit și
mai sus lam scos dila lanăș Boloși răpausatul din Râul alb cu 9 flo­
rinii ungurești loc cositoriu su dealul de babă în dialu săvâstrului am
lăzuit eu cu săcurea în pădure in două. întră lazurile lui jupânu Adam
Herla din Râul alb care le lin iobagii dumealui Stan Băcălele din
Mutești și cu................... Lupan din Corăieșli di cătră dialu de babă
...............Jiu părăul I3alin[ilor din Râul alb și mai estă o tir iar aci
în sivâstru di la vale de drum de iar lam făcut cu săcurea. de o parte
apă de alta drum, pe din jos jupânul Adam din Râul alb. larpământu
arătoriu la Rualb în câmpul din sus o holdă care am numifo mai sus
în iclejie pământu la crângu beiului am scos trei florinii ') ungurești
dila răpausatul jupânul Laslău Mihai din Râul alb și alta iar în câmpu
din sus în hotar de dă cu capu în horăl (?) la calea de Păroși iar am
scoso dila rămășița răpausatului jupan lanăș Balea din Râul alb cu 6
florinii ungurești. Iară în câmpu din jos în hotar am scos o holdă dila
jupânu Mihai Mager preutul rumânesc cu 3 florinii ungurești pe din
jos de luluruș merge cu capul în hotărăl, pe din sus Pascu iobagiu
jupânului Pâtru Badia pe din jos rămășița lui Atanasie iobagiu jupa­
nului Adam Her[a și tot în câmpul din jos sub gorgan sunt 3 dăra-
buri de holde de le am răscumpărat cu 9 florinii ungurești dila jupâ­
nul Patru Mihaiescu din Băiești. 2 merg cu capu în apă. din sus ră­
mășița răpausatului jupănului Patru Her|a din Rulalb iar al treilea
dărab merge în sus alăturea cu coasta gorganului, pe de cătră râu
jupânul Badia Gașpar, de cătră coastă rămășița lui Atanasie din Rul
alb iobagiul jupânului Her[a Adam. șam mai răscumpărat iar în câmpu
din jos 2 holde cu 30 de florinii ungurești dila jupânul Matiaș Hăl­
magiu într’alt fel Pogan din Băiești, unai subt gorgan cărei numită în
cele 5 pământuri mai sus. de mi are trăi feciorii. îs două alăturea ci
ha mai pe din jos, allai în hotaru din jos de calea sfrivului cum ies
holde din drumu Băieștilor in sus asupra Râu-albului lovesc într’alte
holde curmezișe care merg con cap cătră coasta hotarului cu alt cap
cătră hotărăl dă în drum adecă în calea (pe) care merg Rolbenii la
Halăg. Mergând cătră Rulalb să numere 3 holde cele curmezișe iară
a patra holdă îi so|ia cei de subt gorgan. Șam mai muncit de am mai

') poate : l am scos cu trei . .

424

cumpărat un uric de casă în sat in Băiești cu 30 de florinii ungurești

dila jupânu Giula Sârbu din Baieșli și ieu lam scos dila rămășița
dumealui dila jupanul Fekelă Pătru din Rușoru fiind jupanul Mihai
Hălmngi numitului mai sus ginere...........................................................
care uric îi întră uli[a sârbească și întră andolie (?) și cu
capu din sus merge în drumu ăl mare. Aceste pământuri răscumpărâ-
tură și uricu acesta cumpărat dila Giula Sârb numitul mai sus șoma
fac 100 de florinii ungurești chilim de locurile cele din Jiu care leam
făcut cu săcurea din pădure. Pre lângă acestea am mai uricit dila
din Băiești o șindilă de vine la staure întră vecinătatea
jupânesi Băli[ă lanăș din Băiești și întră vecinătatea jupânului Balint
Ișfan din Rul alb astă ') șindilă în năroi cu a treia parte de [elină în
capu dila deal, adica nau fost vi[ă în capu dila deal ce au fost vi[ă
două parii iară a 3 a parte o am făcuto eu din [elină care șindilă îi
în vecinătatea rămăși[ii răpausatului jupânului Kis Fren[u și în veci­
nătatea jupânului Andraș lambăr din Râu-alb. Și altă [elină. în lunca
de jos în vecinătatea jupânului Pătru Mihăiesc și pe de o parte și pe
de alta și aceasta iar am făcuto din [elină iar a patra [elină chilim de
cele 3 am uricito șam dat lângă schimb 6 florinii ungurești iară o am
făcut din [elină și iarăi în lunca de jos vecin jupânu Lecu și jupânu
Bălica și a tuspatru în hotaru Băieștilor; aceste patru 100 și 6 florinii
am dat lângă schimb jupânului Pătru Bălică din Băiești șam mai luat
alta dila dila (sic!) jupânu Giula Sârbu iar în lunca de jos cu 30 florinii
ungurești lângă schimb, cărei scrisă mai sus la cele trei pământuri și
iară am făcuto din pajiște și am mai uricit în hotarul Băieștilor în
lunca de sus dila jupanul Vitan Ișfan cel tinăr lângă schimb am dat
20 de florinii, iar pe o (elină și am făcuto vine în vecinătatea mea și
a jupânului Lascu Vitan cel bătrân din Băiești șam mai slobozit jupâ­
nului Her[a Adam un dărab arătoriu subt gorgan pentru 4 florinii și
40 de bani care lam scos eu dila jupânu Pătru Mihăiesc din Băiești
pentrucă am fost vândut eu o holdă din hotar de cel mag crești (?)
la jupânu Pătru Badia ce acuma am scoso ci cași la jupânul Adam
Herja holda și banii săi dea bisericii și părlile de moșie și slujbii
bisericii să se dea în mânurile tilorilor bisericii șa teștementului aces­
tuia să rămână bisericii. Acest leșlement lam scris eu cu mâna mea
cu îndemnu lui Dumnezău necebăluit de boală și aceasta am scris ca
vinu și marha să rămână bisericii iar celealalle bunătăli mișcătoare
și................... din vii și din marhă în colea să rămână sorumea Că-
tu[a iară nerămânând nime de ea să rămână iar bisericii. Iobagii dela
Gânlaga și din Covragi să să împartă în două cu colea !) dimpreună
cu pământul și (cu) partea ei facă ce ști iar partea mea să fie slobozi
oamenii în veci iar pământul să rămână lui Fărcaș Fărcaș din Băiești
dimpreună cu holda din dâmb care merge în drum direp lanăș Un­
gurul. Așe de no rămânea nime de mine să rămâne leștementul acesta
din urmă dimpreună cu 5 pământuri din cele 7 din teștemenlul din
') poate altă I
’) Co[ca dela cuvântul unguresc Koczka -- Cub, sor[i.
 425

(âi pentrucăs căutătură și cele 5 pământuri vinia ha Giuloniască ')

holda de sub gorgan holda dila crângu beiului locul din gura Crivezii
așijderea și cariile slujbii bisericii le las iar bisericii de no rămânea
nime de mine, iar tutore las (pe) cinstitul protopopul notareșul și jura­
tul eclejii vidicului Halăgului care să vor află ca să poarte de grijă
acestui teștemenl și rămășițelor mele de vor rămânea și cărțile, iscăli­
turile și a moșilor să le ia la mână și sub cunoștința cea sufletească
să Ie poarte de grijă. Care lestement lam scris subt cunoștința sufle­
tului mieu în Râul alb in anul și ziua cărei scrisă mai sus (cu) scrisoa­
rea mânii mele și cu pecetea mea am întărit.
HERȚA BOLDIJAR din Râul alb preulul eclejii Râualbului L. S.
Ezen feljebb inseralt lestamentaria dispositio mi elottunk clol-
vastalvăn es legimâltatvăn specificula Hercza Boldizsâr arrol, mi is
arrol fide noslra................. atlestalunk.
Fejervizi BÂLINT FARKAS (nelegibil) L. S.
Maczesdi MIHANYE BOLDIZSÂR m. p. nemeș L. S.
N. Pestenyi MAKRA JOZSEF nemeș (scriitor) Bemelly L. S.
Fejervizi Iffj. HERCZA ISTVÂN (scriitor) Bemelly L. S.
(Cu cirile). Din Paroș nemeș Popa MIHA1 m. p. și popa eclejii
grecești L. S.
Din Paroș nemeș Popa GHEORGHE m p.și popa eclejii grecești L.S.
IANĂS DURLEA.
Din Măteșli RO$CA FĂRCAȘ m. p. nemeș și popa eclejii gre­
cești L. S.
N. B. Sigilels nu se pot descifra nici unul. A.

11. RĂCHITOVA.
Pe M a tricu lă :
In anul 1814 dela Hs. eu fost foamete mare în Țara Halăgului,
cât mergea oamenii cu totului tot în Bănat și mulli au și murit de foame
și au mâncat oamenii mălai de urzici și de feregă și de tulei și de
coajă de ulm. Vai de lume ! Era merla de cucuruz 14 zlo|i.
In anul 1739 au fost ciuma și o murit în Răchitova 300 de su­
flete și au rămas pustii 28 de căși pustii de lot și 60 de ficiori (oii
........................ în vrâstă fiind au perii to|i și au rămas pustii și aceste
casă toate.
In anul 1831 Iulie 11 zile au venit apa mare de au înecat Râchi-
tova și Ciulișoara și din Răchitova nau înecat nici un om, da dila
Ciulișoara au înecat mul[i oameni, șuri, colni|i, ogrăzi.
Popa PĂTRU parohu Răchilovi.
In anu 1842 cât au fost poslu lui Crăciun au lot nins câte o
lîră și au plouat și neaua nu să prindea, ci or venit toate apele mari
') Cea cumpărată dela Giula Sârb.
426

cât or ieșit din scaunul lor nfnră, .............. până la 'Crăciun au fost
vreme urâtă.
Iară din anu 1843 înainte pe aici au fost tot vreme bună cât
să făcusă pe drumuri prav și în luna lui Fevruarie toii pomii cei
văratici nu prins aș arăta rodu și fălcile aș da frunza sa afară. In
luna lui Făurari au zăcut toată lumea de tușă și tusa au fost meste­
cată cu lungoare și cu trocnă rea.
In anu 1848 au scăpat Românii toii den robia (la) care au fost
supuși la Unguri slujindui ziua și noaptea neîncetat. Pentru pulinică
vină, adecă penlrucă au fost și ei vii pe acest pământ, adecă pe cum
stăpânea o moșie. Și au șăzul 4 sau 5 fumuri pe o moșie, fie care
fum au făcut câte 3 sau 4 zile în săptămână și pe an din 10 o lună
și pe Crăciun 10 ouă și o găină și pe Paști iarăși așe, pe Rusalii un
miel. Pe carea milostivu Dumnezeu cu putearea Innăllalului împărat
...................... au curălit. Comandanșu Halăgului Solomon 1849.

12. SĂLAȘUL-DE-JOS. .
1. Pe un Strajnic de Blaj din 1783.
Acest Strajnic sau lat (sic 1) de sălășenii de jos și au dat pră
iei 1 florint. Andrei 1 groșită, Ani[a 1 finic, lanăș Țili 3 potori, Pălru
Corăcsc 1 pătac. Mărie Corăesc 1 pătac, Dan Corăesc 1 mărieș. Rusa-
lin 2 gărași. Pavcl Mărica 6 mărieși. Pavel Mărica 1 mărieș, Mihai
Nyngoc 2 creilari. Dan Băl 1 potor. Marin 2 creilari, lurca lliana 1
cre|ar, Bălan Suru 10 crăi|ari. Patru Mohora 2 poturi. Ion lovanesc
8 crăilari, Mihai Birta 1 pătac. Gavril Socaci 2 poluri 1 crilar. Ion
...................... 1 pătac, Birta 2 petaci.
2. Pe o Teologic dogmatică și moralicească:
In anul 1817 au ajuns bucatele la atâta tare pre[ cât grâul au
fost cu 20 de zloli în Cluj, cucuruzul cu 12. Apoi în 1818 nu a fost
iarnă nici dccum.
3. O icoană a Maicii Domnului cu inscripție în limba greacă
care spune cu s’a tipării în Muntele Alhos la anul 1862.

13. SĂLAȘUL-DE-SUS.
1. Pe un Kiriakodromion tipării sub Mitropolitul Atanasie în
Bălgrad la a. 1699:
Să știe aceasta sfântă carte că o dat Kola (poale Kosta) Pălru
5 florinii, Pălru și Barbu 2 zloli și socru meu Oprian o dai ceialal[i
bani și o luato mie popi Sima din Orăștie și pruncilor miei de pomană
și pană va fi................................. să nu aibă a să întinde nime la e
că mi-o luato de pomană săi pomenesc la sfânta lethurgie. Dumnezeu
să le ierte păcatele și lor și părinlilor lor ce iau făcut pe dânșii ; po-
 -127

meneștei Doamne întru împărăția (a : Oprcan, Mârinca. Patru, Mărie.

Pălru, Vasilica, Barbura. Mihai, erei lunașcu, Rafila, erei popa Sima,
Barbura Raveca, Ion, Mărie, Ileana, Dânila. Iară cine o lua această
sfânta carte dela popa Sima sau dela pruncii lui să fie afurisit și
anatima și afurisit de 318 ote|i și de cei patru evangheliști că cu multă
osteneală o căpătat de am cerșit la oameni buni de o cumpărato de
moșie mie și pruncilor mei și e pomenit la sfânta lelurghie pinlru
11........................ camătă. Noemvrie 25 vleal ol Hs. 1700. Popa Sima
ot Orăștie.
Aciasla Căzanie să să știe partea popi Mihai sau dat sf. Biserici
cei unite de pomană că Iau îngrupat în biserică, subt afurisenie. Eu
popa Mihai llu cu fiul Pavel Itu.
Eu popa Sima mam preulit în anul nainle până nu merge la
Beciu. Noem. 25 vleat ot Hs. 1700 apoi numai decât o mers vlădica
Atanasie la Beciu pentru preufi.
2. Pe un Strajnic din 1816:
In anul 1823 luna Iui Aprilie 2 de zile am dat numărușurilc la
scaunul vicărășăsc dela Sălașu-de-sus. Suflete 200 și fumuri 35 nemeși,
ligani 4, familii 43, văduve 5, văduvoni 2.
In anu 1824, 11 Iunie am primit porunca pentru ciumă dela
Domnul Solgâbirău, Solomon Roboi Parochus în Felso Szâlăspatak
unitus; Solomon Roboi parochul Sălașului-de-sus pravoslavnic de
legea unită.
3. Pe un Apostol de Blaj din 1802:
Acest Apostol iaste a Sfintei Biserici a cei unite de legea grece­
ască din Sălașul-de-sus să fie pomenire în venei acelor ce au cum-
părato. Eu Popa Solomon parohul Sălașului-de-sus 1825.
Această carte ce să chiamă Apostol sau cumpărat dc cinsli(ii
titori și to[i nemeșii cari să lin de biserica răsăritului cei grecească
unită și pravoslavnică cu zece florinii dimpreună cu popa Mihai Itu
din Sălașul-de-sus.

14. ȘEREL.
Pe M a t r i c u 1 ă :
In anno 1849 au făcut Ungurii răjmerilă cu împăratul.
In anno 1848 la Dumineca marc am dobândit slobozănie de
iobăgie, fiind întru dânsa de 800 de ani și neam așezat in egalitate și
libertate.
In anno 1807 au fost foarte veac și frig, pe mun|i au nins la
S. Petru și de aici în colo au fost foarte mare secetă până în...............
iar !a ziua Crucii au nins mai de o palmă și au linut......................
rău și nea mare și vânturi și toate au perit de ger.
VOIN GHEORGHE m. p.
paroh,
428

15. ȘIBIȘEL (Ohaba).

1. Pe o Evanghelie :
Aceasta sfântă Evanghelie e legală de Pavel Dan cu 7 zlo[i să
ii fie de pomană și să să pomenească numele lui la sfânta liturghie.
Sa legat Ia 1820.
2. Pe un Ocloich mare de Blaj din 1825:
In anu 1842 April 2 loja Munean din Sânt Petru o cumpărat
ograda din gruniș cu 2 zloti de argint dela Șibișeni pe 2 ani dici
înainte. Popa Pavel parohu Șibișelului.
Această sfântă și dumnezeiască carte ce o chiamă Oflaic sau
cumpărat cu toată cheltuiala Torni Stoian și a solului său Șara Sloian
pe sama sfintei biserici a Șibișelului să le fie pomană lor și părinlilor
și să să pomenească Toma și Șara la sfânta beserecâ pentru ispâsănia
și mântuirea sufletelor și dobândirea vieții de veci. Sau cumpărat cu
15 zlo[i bani buni și sau scris in anu 1846 Februare 15.

16. SILIVÂȘUL-DE-JOS.
1. Pe un Kiriakodromion de București din 1732:
In anu 1738 am cumpărat eu popa Patru din Slivașu de jos cu
ajutorul lui Dumnezeu Păucenie cu 13 florinii de vonași măriași și
Prip lanăș hăl bătrân cu 2 florinii, într’ ahăst chip mi iau dat cum
săi pomenesc eu în biserica mea și să să plătiască și aceste nume
să să pomenească : Lase, Lase, Idila. lanăș. Idila, lanăș. Păi, Ișfan.
Chip să nu aibă nime nice o dată la aciastă carte, iară care sare în-
chindc la ea să o ia din străni să fie afurisit de n. sfân. Săbor, adecă
de trei sule și optsprezece Părinți sfinți.
Pentru 5 florinii și un măriaș mă |in a pomeni în toate zile
...................... și sărindare și să să plătească acești bani pintru pome­
nirea care mă lin în toată viata mea ai pomeni și eu și fiul meu losif
ca lilori sf. Bisericii carea mau ajutat și pă mine și sf. Biserică la
scânduri și la alte fapte bune.
2. Pe un Peolecoslar, Ocloich și Triod:
Acest P. O. Tr. sau dat din crăiască milă prin P. C(instilul) P.
vicarăș lacob Aaron vicareșul Episcopiei Făgărașului pe sama bisericii
cei unite din Slivașul de jos 1719. 22 Dekbr.
3. Pe o Biblie de Blaj din 1795:
Haec Biblia Sacra comparata sunt aere ecclesiastico sexaginla
Rhenensibus Florenis în schoedis reluilionalibus (?) anno salutis huma-
nae MDCCCXX (1820) ope neoordinali pnrochi loannis Susman et Petri
Para ecclesiae noslrae Also-Szilvasiensis graeci rilus unilae primarii
curatoris.
 429

17. SILIVAȘUL-DE-SUS.
Pe o Evanghelie de Blaj din 1765:
Anul Domnului 1772 zile 29 luna lui A................... la casa părin­
telui aceasta S, Evanghelie estă cumpărată de robii lui Dumnezeu loja,
Dănilâ, de Dragota Lascu și de J(upânu) lura lanoși și de Stoica Lascu
ca......................... și prinu J(upânu) Nopcea loja în zile......................
Am scris Popa Simion zugraful, anul, luna scrise sus. Iară cine o are
străina dela Sfânta Biserică a Silivașului de susu să fie anaftemă de
cei 3 sute și 18 S. Părinli dela Nichea.

18. STEI.
1. Pe un Strajnic de Blaj din 1773:
Aceasta sfântă carte iaste a popi loan din Dănșăș și cumpărată
dila Blaj cu 6 zloli și am cumpăralo eu popa luon din Denșuș dila
tipografia Blajului.
2. Pe un Penlecostariu fără litulă :
1802 sau culrămurat pământul în ziua de Vinerea mare.
Popa Vichente din Dămșuș, cumpărată de lătânisu popa Sofronie
o dată cu Catavasieriu că au slujit un sărindar același................... cu
14 florinii și cu acei bani au cumpărat iară la moartea dumnealor mi
o dat................... de împreună cu celelalte cărli.

19. SUBCETATE.
Pe o Teologie moralicească tipărită în Blaj la anul 1766:
■ Aceasta sfântă carte ce o cearnă Teologie este a popi Niculae
dela Subcetate dată de pomană dela Vlădica loan Bob.
Să să știe că am căpătat daru preo|ii eu popa Niculae la Dumi­
neca Sfinților Părinli în biserica Barului când au umblat arhiereul loan
Bob în zilele împăratului Franjiscu în vizi(a|ie in Țara Ha[ăgului var-
meghia Hinedorii în anu 1797.
La anu 1814 au fost iarnă ușoară și au nins la 20 Aprier și mai
întâia zi (!) și au fost lipsă multă în toate și au fost merta de cucuruz
4 zloli și jumătate.
In anu Domnului 1834. 28-a 8-bris. m'am căsătorit eu loan Popo-
vici parohul Peștenii cu Salomia Roșu fata lui losif Roșu din Balomir
c(inslitul) scaun Orăștii și am intrat paroh Peștenii în anu D. 1836
întră 29-a.................................
-130

Q prea milostivă Muică De boale rele cumplite

Țu spre ruga mea te pleacă
[ară eu prea slăvită Maică
Ce dar |aș da să-li placă ;
N’am lucruri de curălie
Care sânt plăcute [ie
Ci primește dela mine
Dragostea ce am spre tine.
Și tu intru a mea vială
Țu să-mi fii mie povată
Și ’nira mea călătorie
Țu să fii mie sojie.
Și tu mă chivernisește
De toate ce-mi trăbueșle
Fereștemă de nevoi
De dujmani de oameni răi;
De primejdii negăndile
De păcate mari de moarte
Și de alte rele fapte.
Așijderea te poftesc
Când oi vrea să mă sfârșesc.
Atunci să stai înainte
Să mă bucar văzândutc
Până unde mă voi duce
La odihna cea prea dulce ;
Intru nespusa dulceață
Și ’nlru veșnica vială.
Și de acum pana ’n vecie
Mila Domnului să fie
Tuturor de bucurie
Drumurilor de solie.

20. TUȘTEA.

1. Pe o Psaltire din 1651 :

Să să știe că aciaslă Psaltire am cumparalo eu Dănilă dila diia-
cul losif din Râia anii Domnului 1748 martie 7 zile, și am dat bani 5
măriași și 2 litre de vinars și au fost litra de vinars cu 5 poluri.
Să să știe când am venit în Prislop și neam apucat de Psaltire
în luna lui Dechemvrie ziua 11. Scrisam eu popa Andraș.
Mâna cea pacaloasă a robului lui Dumnezeu erei Fănicul din
Râul bărbat 1752 April 26 am scris popei Filip din Râia aceste rugă­
ciuni ') să spună Amin.
Cinstit dumela frate popă Maxine maș ruga de sfinția ta să
mergem amândoi în Bălgrad să te popim și săli găsim o fată frumoasă
și care șuti fie de bine și de sănătate și săli fie Dumnezeu ca un
părinte bun. Scrisam eu diacu Maxin ol Bălgrad.
2. Pe un Ceaslov de Blaj din 1808.
Den 19-len November 1828 am kumperat jeu Vizanti Vernik
atsest tsaslov cu 3 zloz Banij en arszint.
In 19 zile în luna lui November 1828 am cumpărat en Vizanlie
Vernik acest ceaslov cu 3 zloti bani în argint.
Acest Ceaslov lam cumpărat eu Teodosie Huzoni din Tuștea
dila Gheorghe Prunaci sau vijăl (!) din Ciula cu 6 zloti. Anul 1838. 3
zile Ianuarie. Acest Ceaslov este al mieu mărturie îi Dumnezeu, Todosie
Huzoni pre cum numele mi-am iscălit.

’) Mai multe rugăciuni scrise cu mâne la sfârșitul cărții. A.

 -131

21. VAIDEI.
1. Pe Matricolă:
In anu 1848 la Dumineca mare niau slobozit Dumnezeu și înăl­
țatul împărat Frânjisc losif din robia de iobagi. Scrisum cu Aron.............
In 1848 au răsuflat atotputernicul Dumnezeu în inima înăl|alului
împărat Ferdinand și a mai marilor larii de nu luat jugul iobagii de­
asupra neamului rumânesc. Am scris cu Niculae Andrcșan parohul
gr. cat. din Râu-alb și administratorul Vaideiului.
2. Pe o Evanghelie:
Să să știe că această sfântă și Dumnezăiască Evanghelic au
cumpărato Sloicu Beura cu Ștefan Nan din Vaidei cu 13 mangâri. ai
Staicului 5 mangâri și jumătate și ai lui Ștefan Nan 7 mangâri și ju­
mătate și or dato de pomană la biserica Vaidcilor pentru sufletele lor.
Cine sar ispiti a o fura au pe bani a o vinde să fie afurisit de sfintele
saboară și de cei 300 și 18 părin|i sfin|i; ferul și piatra, cărămida și
cărbunele să pulrezască iară trupul aceluia să nu pulrezască și so
cumpărat în anul dela Hrislos 1780 la Ianuarie 11 zile. Scrisam eu
popa Solomon din Paroș nemeș și eu diiacu Moisă din Vaidei anu și
luna mai sus scrisă.

22. VALEA-DÎUII.
1. Pe un Slrajnic de Blaj din 1773 :
Această carte este a Valii Dâljii cumpărată cu bani buni, cu opt
florinii. Cine o ar luao să fie afurisit de treisute optsprezece sfinji părin|i.
2. Pe un Octoich mare fără titulă :
Această carte iesle a lui Popa Dâmian sat Hobila.
Cine o furao să fie blăstămal de Dumnezeu.

23. ZÂICANI.
1. Pe un Kiriakodromion de Bâlgrad din a. 1699:
Când sau loat această carte dela mana preotesii au fost ....
........... aici la Zăicani nu au vrut să o lingă mână străină
că au dat................. Diniș la.................... .........................dirept acea
12 florinii apoi Gabăr din Sânpietru au ajutorat cu 2 mărieși iară Popa
lanăș un mărieș. Ișfan diiac alt mărieș. Acești 4 mărieși iarăși sau dat
la......................și apoi sătenii au strâns 6 florinii și întră cei 6 florinii
au mai fost un florin al Dinișonilor la Mihai Tămaș cu la Miclăuș
Popesc de Iau dat la popa Ișfan de cu acela au fost 6 florinii o săte­
nilor, apoi după acestea neajungândusă banii au chiemat...............
Diniș de au dat lână de 2 florinii si 2 mărieși.
432

Să să știe că Slana adeca preuteasa lui popa Ișfan și cu Du­

mitru ficioru lui au făcut pace sătenii cu ei cum să să știe că sau
plătit această carte și am pus mărturie pe Ștefan Diniș și pe Ișfan
Mihul și pe lanăș Dăneasă și pă Ștefan Bală și pă Dumitru.............
și pă Gheorghe a lui Popa...................... în luna lui Genuarie 1707-lea.
2. Diploma familiei Hunyadi:
Nos Uladislaus Dei Gratia Rex Hungariae Bohemiae ele. Memo-
riae comendamus lenore presenlium significanles quibus expedit uni-
versis. Quod nos cum ad nonulorum Fidelium noslrorum humillime
Suplicationis instantiam per eos, pro parte Nobilium loanis More, Mar­
tini Georgii filii quondam Halmagy, Volcul filii quondam Thatul ac
Romanacza Zeyko et Nicolai Hunyad loanis Abroham, lancol Thesalo,
Fyat filii olim Ladislai, Majestali nostre facla sunt vero atentis el con-
sideralis fidelitate et Servitiis eorumdem loanis More et Martini ac
aliorum predictorum per eo Sacre imprimis huius regni nostre Hunga­
riae corone, et deinde Majestali noslre juxta ipsorum possibilitalis
exing. exhibitis el impen. totalem possesionem Zajkan vocatam in
comitalu Hunyadien et in districlu Haczag existens habitam. In cujus
pacifice dominio iidem progenitores suos ab antiquo preslitisse se
seque persistere asserunt etiam per presenti simullum omni Jure nostra
regio si quod in eadem posessione Zajkan qualitercumque haberemus
aut noslram e quibuscumque causis viis modis et ralionibus concer-
neret Majeslatem. ac pariter cum cunclis suis utililatibus el pertinent . .
quibus libel terris feri., arabilibus cultis et incultis agriș pratis pascuis
campis fenelis silvis nemoribus montis vallibus vineis vinearumque
promonloriis aquis fluviis piscinis piscaluris aquarumque decursibus
molendinis et molendinorum locis generalis vero quarum libet ulilila-
tum et pertinenliarum suarum integritatibus quovis nomine vocabulo
vocitatis sub suis veris metis el anliquis exislen. premisis sic ut pre-
ferlur slantibus et se haben. memoralis loanis More Marlino Georgio
filiis quondam Halmagy Volcul et aliis prenominatis eorumque here-
dibus et posterilatibus universis nove nostre donationis titulo dedimus
el conlulimus................ el conferimus jure perpetuă et irevocabiliter
tenendo posidendo pariter el habendo salvo jure alieno harum nostra-
rum vigore el lestimonis earum mediat. Quos in suam noslre privileg.
redugi (!) faciemus dum nobis in specie fuerinl reportate.
Datum in Urbe nostra Thala in festo beate Margarethe virginis
et marliris Anno Domini Milesimo quingentesimo decimo. Regnorum
noslrorum Hungariae ele. anno vigesimo. Bohemiae vero quadragesimo.

24. CONSĂMNAREA
cărților vechi cari se păstrează in biblioteca vicarială.

1. Manuscris. Un Prăznicar. fără titulă, scris cu litere negre

și roșii.
 433

2. Manuscris, O „Cazanie", aflată In biserica dela Vaidci-

3. Un Ocloich slavon, fără lilulă, din anui 1536, dela Mănăs­
tirea Prislop ')•
4. Rânduiala diacoanstvelor din a. 1687, fură titulă, legală
împreună cu o Cazanie la oameni morii, Rânduiala părăslasu-
lui și Invă[eturi preste loale zilele, din anul 1 o42 -). Aceste trei sunt
necomplete, numai fragmente. Printre foile Invăleturilor sunt legate
și foi de hârtie pe cari sunt scrise cu mâna niște viersuri la morii. S’a
aflat în biserica din Coroiești.
5. Evanghelie învăletoare de Govora a. 1642.
6. Pentecostar slavon din a. 1566, dela Prislop.
7. Noul Testament de Bălgrat din a. 1648, un exemplar dela
Denșuș, complet și cu însămnari de ale preolilor, 2 cx. necomplele.
8. Psaltirea de Bălgrad din a. 1651, 2 exemplare complete și
unul fără titulă.
9. Căzanie tipărită în București la anul 1742 sub domnia Iui
Michail Racovi[a, fiind mitropolit Neofit dela Crit.
10. Octoich mare de Blaj din a. 1760.
11. Căzanie, fără titulă și prefă|ă ; dela început și dela sfârșit
lipsesc mai multe foi. Mi se pare că este Evanghelia cu învă[elură
a lui Coresi, tipărită în Brașov la a. 1580—81 n).
12. Evanghelie de Blaj din 1765, cumpărată pe seama biseri-
din Silivașul-de-sus.
13. Triod tipărit în anul 1726 sub domnia lui Nicolae Alex.
Mavrocordat cu blagoslovenia P. S. S. Mitropolit al Ungrovlahiei
Kir Daniil.
14. Biblia de Blaj din 1795 (a lui Klein) un exemplar în stare
bună dela Silivașul-de-jos și unul mai slab al Halegului.
15. Biblie fără titulă. dela Rău-alb. Cred că e ceea din anul
1688 numită a lui Șerban Vodă. Pe marginea din jos a foilor este
scrisă pe lung istoria cumpărării acestei cârti și testamentul popi Bol-
dijar Her[a.
16. Psaltire slavonească cu cântările lui Moise, Psalmii aleși
și Paraclisul ’). S’a aflat în biserica din Tușlea.

') Bibliografica română de Biana-Hodoș pag. 21.

") O. cil. pag. 280 și 125.
3) O. cit. pag. 85.
J) O. cit. pag. 102 n. 34 și pag. 532 n. 37.
4)4

25. NUME DE BOTEZ RĂRI.

Afin Candachia Grila Mărinca Sabina
Afinin Căsiana Grozava Mătieș Salin
Aglifa Cătincea Grui|a Miclău Sănfiu
Agripina Constantina Hălmagi Mihui Șura
Albu Creștina Iconia Mitoi Scrdel
Alion Crista (bărb.) Idila Monila Sion
Anca Cumbria I lina Nela Simedru
Ancufa Datina Istafiu Nestor Siminica
Anlifa Dalida lanăș Nesu Șimode
Anumia Demiana loanăș Nela Sîmza
Apălina Dobri|a lenciu Nislora Sincslie
Apolonia Domet lovi[a Opri|a Slachie
Aptenie Domi[ian lulea Pascu Stanciu
Armie Domnosie Lăpădat Păscu[a Talia
Armina Drăghinu Lăpădula Peni[a Tenie
Arjoca Drăgoi Lăpădușa Păun Trandafir
Arsenia Dragu Lascu Persia Umbrila
Asineta Dumitra Lăscul Persida Vida
Baiu Euslalie Leon Pelca Vigula
Fironda Levie Petrila Vinereana
Băiuf
Bălan Florinca Lia Probaje Vi|a
Gcorgi|a Lidia Romana Voina
Bălanei
Giurgiu Lili Romonila Vonila
Bălu
Bojila Giurma Măda Rozmalina
Brândușa Grina Măgâlea Ruja
Călina Gripina Mărgărinta Rusanda
 INDICELE
numelor de persoane și de localităli.
A.
Ableu, sal vechiu, 23, 191, 248.
250, 296.
Abraham loan, nobil român de
Zăicani, 342.
Achirie protopop. 58.
Aglicer Remus, 175.
Aglicer Vidu 172.
Agria, 118.
Aiud, 126.
Alba-Iulia, 54. 58. 59, 60, 70. 78.
79, 104, 129, 143, 232, 339.
Albert (Adalbert) rege ungar,
284, 303.
Albul, Postelnic, 268.
Albulescu Die. 172.
Albulescu Gheorghc, 172, 174,
252, 283.
Albulescu loan, 172, 174.
Albulescu Nicolae, 172, 173, 174.
Albulescu Rusalin, 173, 174.
Alic, locuilordin Plosca-Baia, 100.
Anca Petru, 151.
Andoane Augustin, 203.
Andrei S.. Apostol, 43.
Andrei II., rege ungar, 36.
Andreșan loan, Moise și Nicolae.
205, 301.
Angeloni Dimilrie, 282.
Anonymus, notarul regelui Bela.
24. 34.
Anlalli Jozsa. nobil din Denșuș,
201.
Antalfi Lajos, nobil din Denșuș.
200.
Apaffi, principele Ardealului, 101,
233 300
Apaffi Mihail. 178, 179,235,320.
Apaffi Nicolae, 71.
Apponyi, ministru, 159.
Apostol Gheorghe, 222.
Arbonaș Toma, 235.
Argeș, episcopie, 50.
Ariosti, colonel austriac, 315.
Aron Petru Paul, episcop, 65, 66,
81, 83, 84. 85. 86. 87. 96. 99,
107, 108, 110, 136, 138, 143,
184. 208, 329.
Aron Moise, dascăl. 89.
Aronescu Dionizie. 203, 206.
Asparuch, rege bulgar, 48.
Atanasie Anghel, episcop, 103,
104, 105.
Altila, regele Hunilor, 47.
Atos, muntele sfânt, 67.
Aurelian, împărat roman, 25,45.
B.
Bacău, episcopie, 50.
Badea (Băgya), nobili de Râu-
Alb, 300.
Bai Alexe, 231.
Baia, episcopie. 50.
Baia-Mare, 288.
Băieșli, 119. 163, 164, 165, 299.
Bakocs, nobil de Clopotiva. 184.
Bakos Victor, 214, 328.
Bălaș Ida, 167.
Bălaș luon, 222.
Bale de Peșteana, 282,
Balcu, preot, 52.
Băleia Mihail, 280.
Bălgrad. vezi Alba-lulia.
Balint, preot. 87.
Balintit loan de Tovis, 71.
Balintit Sigismund de Tovis, 71.
Balomir, 8, 119, 126, 166, 228.
329 330.
Baloș. nobil de Sălaș. 311.
Balota, nobil român. 216.
Băllean Mihail, 246.
Banffy Margareta. 71.
Bănija. 11. 138. 245, 271. 288.
Baranyi L., lesuit, 104.
Bărăști. 119, 122, 123, 211.
28*
436
Barb sau Barbă, nobil de Râu-
Bărbat. 290, 301, 302.
Bărbătenii-dc-jos și de sus, 138.
166-7, 242, 337.
Barbescu Lucre[ia. 180.
Barbescu Mihu[. 284
Barbescu Nicolae. 328.
Barbescu Romul. 180.
Barbescu Silviu. 173, 180, 252,
281, 309.
Barbescu Ștefan, 180.
Barbu Romul, 213.
Barbul, chinez de Haleg, 311.
Barcsay fra[ii, calvini, 57.
Barcsay Akos, principe 178.
Bârlea Partenie 172.
Barna Jănos, 291.
Bârsana, mănăstire. 69.
Barul-mare și mic, 149. 150,
167-170, 194, 270, 329.
Băsărab și Băsărabă, chinezi de
Râușor, 216, 279, 321,
Basta, general, 78.
Băthory Cristofor, principe. 76.
Bâlhory Griselda, 76.
Băthory Sigismund, principe
77, 78.
Băthory Ștefan, principe 72.
Baliz. 338.
Bay, nobil român. 216.
Bay Mihail, 165.
Bay Petru, 166.
Beclean. protopopiat, 128.
Bciuș, 54, 95.
Bcla IV.. rege ungar, 21. 27. 216.
Belia Tămaș, 83.
Bcnko losif, istoric maghiar, 166,
178, 195.
Berariu P. Ana, 207.
Bcrbeni[a loan, 252.
Berinde Ștefan. 177. 271.
Bernal loan, 175, 308, 338.
Beroiu (Berove) de Ostrov, nobil
român. 275, 342.
Besu loan, 337.
Besu Valeriu, 309.
Belhlen Catarina, 320.
Bethlen Crislina, 320.
Bin|in|i. 111.
Bistrean Victor, 232.
Bistri|a. 117.
Birta Petru. 309.
Bitea Gheorghe 332.
Blaj, mitropolia din, 5, 82. 85,
86. 88, 94, 117, 118, 119, 122,
126, 127. 128. 129, 130. 132.
133. 144. 150. 151, 153, 154,
157, 202, 203, 223, 270, 312,
334, 338.
Blăjan Augustin, 323.
Bob loan, episcop. 113, 115, 119.
121, 124, 168, 226, 227, 239,
243, 297, 323. 329.
Bobâlna, 110, 111, 112.
Boca Victor, 282.
Bocăniciu loan, 293.
Bocial Andrei. 186.
Bociat P. Avei. 140, 186, 213, 308.
Bocial Augustin 175, 309.
Bociat Dionizie. 180, 331.
Bociat Lucian, 167, 207, 276.
Bocskay Elisabeta. 76.
Bocskay principe, 78.
Bod Petru, istoric maghiar, 59,
87. 104.
Boer Andrei, 233,
Bogdan, nobil de Clopoliva 184.
Bogdan loan, istoric român,
28. 92.
Boita, 83. 170—171, 340,
Bojin Ștefan, 276.
Bokosniczay Lascu, 201.
Boldurean Gheorghe. 326.
Bologa Alanasie. 139, 256.
Boncza Avram, 76.
Boncza Sidonia, 76.
Bora loan, 188.270, 280, 285, 309.
Bora Iustin, 174,
Bora Vasile, 188, 338.
Borbatvizi Susana. 292.
Boris, rege bulgar, 48, 49.
Boroș loan, preposil. 62, 65,
95. 156.
Bota Gheorghe. 175.
Boliciu Aurel 285. 337.
Bou|arul-de-jos și de sus, 139
140, 157, 171, 173, 252.
Bozsi Nicolae, protopop, 123, 124,
201, 202.
Brad, opid, 111, 112.
Bran,’ Postelnic. 268.
Brănești. 206.
Brânzeu loan, 187.
Brânzeu Nicolae Dr., 187. 289.
Brașov, 14,
Brașov. Românii din Br.. 105.
Breazova, 140, 173, 197.
Bretea, 202.
Bucow. general austriac. 84, 85.
87. 112, 143.
Bucova, 139, 140, 157, 171, 174.
175.
Bucur de Văralja, nobil român.
328.
București, 65, 68.

București, sat în Zârand, 100,
128, 136.
Buda și Budai, familie nobilă din
Râu-Bărbal, 302.
Buda. Budapesta, 69. 118. 130.
318. 342.
Buda loan, nobil din Haleg, 233.
Buda Ștefan, 329.
Budai Ignâcz, agitator în contra
unirei, 125.
Bugariu Gheorghe, 173.
Bunea Auguslin Dr., istoric ro­
mân. 4. 49. 62, 64, 65, 66, 74,
78, 86, 107. 111, 126, 208.
Bunea, nobil de Mălești, 257.
Bunila (Bunyila), 23, 191.
Burlec Petru, 187, 244.
Burul, rege bulgar, 35.
c.
Calcedon, conciliu! dela, 47.
Căldârușani, mănăstire, 65.
Câmpian Nicolae, 172, 186, 213.
Câmpian Simion, 172.
Câmpu-lui-Neagu, 11,24,31,138,
175-177, 210, 336.
Câmpul-pânei lupta de pe, 164.
Cânda Lalco, 268.
Cândea Ileana, 305.
Cândea, nobil de Șerel, 321.
Cândreș Jânos, 268.
Căndriș (Kendereș) loan, 258.
Caransebeș, 51, 65.
Cârneșli. 129, 178—180.277,278.
Carol cel Mare, împărat, 26.
Carpie. călugăr la mănăstirea
Plosca, 85.
Căr[oni Brănu|, 282.
Cassian Gheorghe, 186.
Cassian Nicolae, 331.
Calarig loan, 252, 256.
Celălanu Danii!, 166, 330.
Cetă|anu loan, 330.
Celă[anu Marcu, 330.
Cetă|anu Vasile, 330.
Chelianu Petru. 202.
Chirian Lazar, 168, 291.
Chirian Paul. 291.
Chirian Rusu, 291.
Chilideanul Ștefan. 331.
Ciachi Petru, 251, 276. 283.
Cicudiu-de-Câmpie, 127.
Ciopea. 119. 122, 123.
Circa (Țirca) loan. episcop. 106.
Ciora loan, 330.
Ciril S., apostolul Slavilor, 49.
437
Ciula-mare și mică, 83, 91, 130,
170, 171. 180-183, 191, 340.
Ciulai, familie nobilă, 181, 333.
Ciupe Lelilia, 167.
Ciupe Lucre|ia 245.
Clep lanăș, 171.
Clopoliva, 16, 110,140,183-186,
208, 219, 302.
Cluj. 78, 232.
Cluj-Mănăștur, 225.
Coloman, rege ungar, 25.
Col|u, Cetatea Col|ului, 304—5,
316.
Constantin cel Mare, 45.
Constantinopol, 67.
Cornea lanăș, 258, 301.
Cornea loan, 160.
Coroieșteni, 124, 138, 186—187,
244, 341.
Coroiești. 118,135,187—189,301,
337, 338.
Corvin Ștefan. 323.
Coșa Dumitru, 185, 186.
Coșa Lascu, 185, 186.
Coșa Michail, 185.
Costa Ivan, dascăl, 143, 323.
Costa, nobil român, 2'6.
Costa, chinez de Haleg, 311.
Cosla, chinez de Răușor-17, 321.
Costa, chinez de Sălaș, 311.
Coslea loan, 180.
Colorea Gherontie, călugăr din
Blaj, 86.
Coloroi Filip, 254.
Cotoroi Tănasie, 281.
Covan Andrei, 334.
Cozma Lazăr, 252.
Cozumla Alexandru. 172.
Crăciunescu Mihail, 180.
Crăguiș, 188, 204, 207.
Crișan Teofil, vicar, 131,245,256.
Cristofor, episcop, 75, 77.
Crivadia. 8, 124, 138, 189, 267,
269, 271, 316.
Csâk, voevod ardelean. 219, 321.
Csâki Ana 71.
Csăki Paul, 71.
Csermenyi. familie nobilă din
Răchilova. 293, 295. 296.
Csismadia Martin, 235.
Csismadia Neagu, 235.
Csonokosi Susana, nobilă din
Silivașul-de-sus, 325.
Csulai Francisc. 182.
Csulai Ladislau. 181.
Csulai Lajos, vicecomite, 125.
Csulai Gheorghe. episcop, cal­
vin, 181.
433
Csulai lllycs, 182.
Csulai Paul (Păi) 83.
Cubral, rege bulgar. 48.
Cuteanu Valeria. 162.
D.
Daju (Dejic) Lazar, 317. 320.
Dan loan, 271.
Dan Postelnicu. 268.
Dăncișor Lascu, 246.
Danciul, nobil de Serei. 321.
Dănescu loan, 214, 258.
Daniil, episcop de Poleac, 54.
Daniil, episcop de Scverin. 77.
Danilescu N. Romul, 206.
Darie Dumitru, 282.
Dariu Demelriu, 298.
Dariu Pompei, 298.
David loan, 271.
David, nobil de Răușor, 299.
Deac Moise, 308.
Dealu-Babi. 187, 270, 302.
Decebal, regele Dacilor, 196, 197,
2H. 316.
Decsi Johann instructori la fami-
Dccsi Tobiăs lia Kendefly, 307.
Demsus Andrei. 191.
Demsus Dionizie, 181. 813. 191.
Demsus. familia Lukăcsde, 9'2.
Demsus. familia Mara de, 192.
Denșuș. sat, 22. 23. 30. 129, 130,
189-203, 228, 239, 241, 306.
Densușanu Aron, scriitor român.
201.
Densușanu Beniamin, vicar, ca­
nonic. 129, 151, 158, 173, 276.
Densușanu Gheorghe, 199. 201.
202.
Densușanu Nicolae. istoric ro­
mân, 201.
Densușanu Romul, 180, 187, 203.
Deva, oraș și cetate. 5, 20. 40,
71, 108, 112. 145. 157, 164,
191, 211, 225. 278. 290. 315.
371. 344.
Devai losafat. ieromonah din
Blaj, 88. 312.
Dietrich. baron. 85.
Dioniu Gheorghe, 328.
Dionisie. călugăr dela Prislop. 88.
Dionizie. nobil de Silivaș. 322.
Dilja. 124. 287.
Djurisits. căpitan, 222.
Dobra, 65, 66.
Dobra Alexandru, episcop, 137,
199.
Dobra Petru, 83.
Dobrean Dionizie, 310, 318, 320.
Dobrola, protopop, 54, 69. 190,
242. 301.
Dombay D. 148.
Drăghici Alic. 302.
Drăghici Gheorghe, 271.
Drăghici lanăș, 338.
Drăghici loan, 187.
Drăghici Petru, 271.
Dragomir. preot. 52.
Dragomir Vincenliu, 203.
Dragomir de lordavize (Zăicani)
342.
Dragoș Tiron. vicar, 88, 89, 117,
118.
Dragoslav de Kernyesd, 178.
Dragota, chinez de Râu-Alb, 217.
Dragota luon, 298.
Dragota Petru, 271.
Drodotzki Floarea, 227.
Dumbravă Vasile, 160, 161, 164.
Dumoniu loan, 213.
E.
Efrem, călugăr dela Prislop, 85. 88.
Eflimie, episcop, 74, 75, 77.
Elisabeta. regina ungariei, 233.
Eliu loachim. 213, 283.
Erdelyi, familie nobilă din Săla-
șul-de-sus, 188.
Eszlerhâzy (Estoras) Paul, prin­
cipe. 142, 233.
F.
Făgăraș, vicariat, 132, 143.
Fărcădinul-de-jos și de sus, 83,
89. 119. 129. 130. 188. 196.
203-7. 231.
Fărcâdin, nobili de: Andrei,
Dioniziu, Emeric, Morc, Petru,
Stanciu. Ștefan. Vlad. 204.
Farkadin Nicolaus, 204.
Fărcaș lanăș, 182, 33'.
Fărcaș loan. 186. 252.
Fărcaș Mihail. 142, 179.
Feder, 139.
Feketeviz. 71.
Feleac. episcopie. 54.
Feneș, 128.
Ferdinand, arhiduce, 124.
Ferdinand I., împărat, 316.
Fialh, nobil de Zăicani, 342.
Filip Atanasie, protopop, 137.
139, 223, 232.
Filipescu Aurelia, 162.

Filotei (Laszlo). ieromonah, vicar
general ep. 82, 83.
Fireza Dănilă Dr.. 95.
Fireza Dumitru, 336.
Fiscul. 117.
Fiscuti Alexandru, vicar, U7,
168, 334.
Fizeșli, 22, 29. 139, 210.
Florenlia, sinodul dela, 53.
Florian Vasile, 161.
Florica dela Silivaș, 79, 80, 81.
Fogarași loan. 317.
Frâncu loan, 285.
Fraște Petru, 268.
Frenliu Valeriu T. Dr., cpi?cop.
131.
Furka de Kereszlur, nobil, 257.
G.
Găbor lănoș. 313.
Gali loan, 71.
Galali, 22. 29, 57. 86. 110, 119.
120, 122, 139, 165, 207—210,
219, 228, 302.
Galali, nobili de. Buda, Dionizie.
lacob, loan, Nicolae, Valentin,
Vitez, 208.
Gârbea Bunea, 169.
Gârbea Gheorghe, 168.
Gâuricea, 119. 206. 207.
Geley, superintennent. 59.
Gelmar, IU.
Goagiu. episcopie, 54.
Gheorghe de S. Gheorghe. epis­
cop calvinesc, 58.
Gereb loan, 71.
Geszti Ferencz, superintendent,
142.
Ghelar, 100.
Ghenadie I.. mitropolit 77. 230.
Gheorghe. protopopul Hațegului.
104, 105, 230.
Gheorghită losif, 309.
Gheorgilă Nicolae, 168, 258.285,
310, 320.
Gherla, 63.
Gherman Nicolae, 232, 291.
Ghiriș. 128.
Ghiura, protopop, 99.
Giurgiu Demetriu, 338.
Gliga Candin, 175.
Gliga Florian 173, 186.
Gligul, chinez de Haleg, 311^
Gola Cristea de Kernyesd, 179.
Gola losif, 179.
Gola Lascu, 84, 89.
Gola Petru, 89.
439
Gotheas Lucretia. 245. 281, 340.
Gotheas Nislor, 168, 270, 285.
Gradiskai(Zaharic) protopop. 113,
212. 213, 230, 332.
Grădiște, cetate vechie și proto-
piat. 9. 15. 106, 129, 137, 139,
140. 157,173,174. 189,195, 197,
210—214,241,242.316.330.342.
Grădiște. Petru protopop de, 212.
Grama Crăciun. 235.
Gralian Ștefan, 276, 282.
Grecu Andrei. 214.
Grecu Gheorghe, 328.
Gridianu Blasiu, 233.
Grigorie al IX-lea, Papă. 50, 52.
Groh Istvan, profesor, pictor, 194,
195, 198, 306, 308. 318.
Gureni, 22, 29.
Gyurischich Arsenie, căpitan,
120, 121.
H.
Haliciu, episcopie, 53.
Hălmagiu. 88.
Halmagy Gheorghe, nobil de
Zăicani, 342,
Halmagy Martin, nobil de Zăi­
cani, 342.
Halmăgyi Săndor, 75. 76. 77.
Hasdeu B. P. 63.
Ha[eg, passim.
Hălegel, 202, 238-241.
Herman loan, voevod, 342.
Herla Boldizsăr, 300, 301.
Her(a Cătula, 300.
Herla, familie nobilă de Râu-
Alb, 300.
Hobiceni, 167.
Hobila-Grădiștei, 140, 241.
Hobi[a loan, 283.
Hobila-Uricului. 242, 302.
Hossu Vasile Dr., episcop. 63,
86. 94. 96. 97. 98.136. 223. 253.
256, 262. 273. 281. 289.
Hunfalvy Paul, istoric maghiar,
23. 24. 32, 33.
Huneadoara, 9, 40, 71, 101, 145,
319.
Huniade loan. 11, 37,41. 53,54.
57. 71. 164, 192, 218. 219.245,
278, 290, 290. 299. 303, 304,315.
342, 343.
Hunyad Nicolae. Roman și Zaicu.
nobili de Zăicani. 34.
Hunyadi lanăș, 342, 344.
Hurducaciii Mihai. 214.
Hurubean Paraschiv, 281.
440
I.
Ibrahim, pașă turcesc, 76.
Idvorcan Simian. 173.
Ilca Maxim. 252.
Ilcn Moise. —13, 332.
Inocenliu al IH-lea, Papă, 51.
Inochcntie, episcop, 230.
Inochentie, călugăr, 85, 87.
Intregalde. 130.
Ipek (Pec) patriarhie, 68, 74 , 75.
Isabella. regină. 72. 316.
Isaie, călugăr dela muntele
Atos. 67.
Iscroni, 12, 124, 139, 157, 243
245, 336.
Iștvan Manea, 169.
Iștvan Nicolae, 270.
Hui loan. 172, 175, 213, 240.
Hui, major de grănileri, 227.
Itul Mihai, 314.
llul Paul. 314.
Ivul Petru. 233.
lacov, nobil de Râu-Bărbat, 268.
lancul de Săcel, 268.
lanustin, chinez de Răușor, 217.
lanza loan, vicar, 129, 140, 213.
lari (lary) familie nobilă din Șerel,
321.
larul, nobil de Mălești, 257.
larul, nobil de Sălaș. 311.
loachim. cornițele lașilor, 35.
loan deCaffa. episcop pribeag. 53.
loan nobil de Ciula. 181, 183.
loan Capistran S., 53.
loan, dascălul dela Prislop, 87.
lonn dela Prislop, episcop. 77.
78. 79. 81. 101.
loan, chinez de Rău-Alb. 217.
loan. chinez de Răușor. 217.
loan din Romos. zugrav, 177.
loan Sigismund. principele Ar­
dealului, 70. 72.
loan, sihastrul dela Prislop, 79. 80.
loan din Tuștea. protopop. 333.
loan Zugravul, 87.
loasaf. mitropolit. 333.
lonaș Andrei. 172, 186.
lonaș Seplimiu. 332.
lorga Nicolae, istoric român, 195,
198, 229, 257, 302.
losif II.. împăratul Austriei, 144,
170.
losif, protopopul Hațegului. 59,
101, 10-1.
losika Nicolae. 212.
lovancscu Aron. 345.
lovanescu Chirilă, 308.
lovanescu Pavel, 338.
lubaș Aurel, 241.
lubaș Cornel, 173, 327.
lubaș Mihail, 180, 274 , 283, 308.
lusthe de Vârhely, 212.
luslinian, împărat roman 46.
luon din Aciliu, agitator în contra
unirei, 109.
K.
Kâllai Elisabela, 71.
Kaprisowar (Căprișoara), 23, 30.
Karucsonyi lânos Dr.. istoric
maghiar, 25, 34. 35.
Kemeny loan, principe, 292,
Kende (Cândea) de Rău-de-mori,
311, 315, 322.
Kendeffy, familie nobilă vechie.
11 30. 31, 177. 178, 208, 241,
242 245 272, 273, 290. 291, 303,
304.307,311,315, 319. 328, 339.
Kendeffy Adam. 125. 278.
Kendeffy Alexe, 320.
Kendeffy Mihail, 23, 166. 287.
Kendeffy Nicolae, 315, 341.
Kenderes, Kenderessy și K_endriș,
familie nobilă, 125, 167, 311,
321.
Kenderissy Abriham. 309.
Kenderessy Mihai. 309.
Keseru loan, 70. 71.
Keseru Mihail, 70, 71.
Keseru Ștefan, solul Domnitei
Zamfira 70. 71. 74. 77.
Klein M. Inocenliu, episcop, 106.
108 109, 134. 1’6, 138, 139,
230.
Kopacz de Vod. nobil, 166. 204.
Kbvăry Ladislau. istoric maghiar,
53. 195, 218. 311.
L.
Lada Petru. 331.
Ladislau. rege ungar. 191. 267,
299, 321.
Ladislau Cumanul, rege ungar,
zi 6.
Ladislau. nobil de Clopoliva, 184.
Lanczoi Grigorie, dascăl în Ca­
ransebeș, 51.
Lăpădal loan, 186.
Lăpădătoni loan. 276, 308.
Lăpușneanu Alexandru. Domnul
Moldovei, 72.
Lascu Alexandru. 322.
Lascu, nobil de S. Gheorghe, 311,

Laszlo losif, 118, 301.
Late; Nicolae, 203.
Lătug Filip. 239.
Laudon, general austriac, 13, 341.
Lazar, Cneaz sârbesc, 67.
Lazar loan, 258.
Leel (Leul), nobil de Râu-Bârbat,
191, 242, 301.
Leliuga loan. 270.
Leliuga Petru. 270.
Lelulu Petru, 146, 160.
Lemberg. 121.
Lemenyi loan. episcop, 124, 132,
186 188, 201, 223. 228, 261.
264. 293. 336.
Lengyel Cornel, 256.
Leopold I., împărat austriac. 233.
Lcpes Lorănd. vicevoivcdul Ar­
dealului, 191.
Liget, 129.
Lingina (Lindsina) sat, 88, 101.
Livadia de câmp și de coastă,
149, 150, 167, 245-247, 284,
291.
Livezeni, H9. 124. 125. 138.150.
242. 286. 287.
Longinus Maximus, general ro­
man, 195, 196, 197.
Lonyay Margit. contesă. 204.
Ludovic, rege ungar, 39, 52, 57.
Lugoj, episcopie. 62, 63.91, 117,
127 128 129, 133, 146, 15L 154,
158, 159, 160, 200, 223.
Lukâcs, familie nobilă din Den-
șuș, 192.
Lukâcs lozsa, 20L
Lunca-Cernii. 8, 17, 22, 27, 30,
40, 83, 130. 157, 223.247—254.
260. 263. 264. 296.
Lupan Ana. 173, 183, 207, 214,
276.
Lupan Roza, 207, 235.
Lupea Traian, 186.
Lupeni. 138. 139, 167, 254-257.
Lupescu Luca. 301.
Lupescu Nicolae, 326.
Lupșa, 232.
Lupu Cornelia, 167.
Lupulescu Moise, 261, 265.
Luther M. reformator, 56.
M.
Macarie, episcop de Haliciu,
53. 54.
Macarie, călugăr dela Prislop. 89.
Macarie loan. 125.
Măceu, 202.
441
Macra Petru, 203.
Magarcl Daniil, 329.
Maior Grigoric. episcop, 85, 88,
101.
Maior Petru, 43.
Măjina, mănăstire, 126.
Malec-Măleia, râu și sal vechili,
23. 287.
Mălăiești, 40. 119, 3>3.
Man 1. Leo. egumenul mănăstirei
la Prislop. 98. 100.
Măniul Dcmetriu. 172, 173, 337.
Mănja loan. 330.
Mara, familie nobilă, 192, 209,
243.
Mara, nobil din Galali, 86.
Mara lozsa. 125.
Marcu. episcop de Feleac. 54.
Marczali Henrik, istoric maghiar,
25, 33.
Marga. 171.
Maria Terezia, împărăteasă, 82,
96, 108, 111, 164.
Marin Gheorghe, 206.
Markhăzi Paul, aventurier. 76. 77.
Marilowar și Marișowar, 23, 30.
Mârleasa, 150, 167.
Marsinai, Mercina și Mușina,
chinezi și familie nobilă de
Demsus. 22, 190, 191, 248.284.
293, 327.
Marsinai Catarina, 293.
Marsinai Gașpar, 248, 259, 290.
Marsinai Sandrin. 290.
Marsinai Ștefan. 290.
Marsinai Ștefan deZăicani, 344.
Marjian Iulian, 312.
Martin, nobil de Vărhely, 212.
Marti nuzi Gheorghe. cardinal, 316.
Măstacăn, 8. 130, 248, 249, 250,
251, 263, 293.
Matei Corvinul. rege ungar, 54.
204, 324. 328.
Matei, episcop de Haliciu. 53.
Maleica Nicolae, 172.
Măjești, 150, 257—258, 280.
Măieșteni. 280.
Mayer, căpitan, 313.
Mâxeriu loan, 173, 289.
Maximilian Mihail, protopop gr.-
or. in Ha[eg, 125, 254.
Mediaș. 128.
Meserzius, abate, 225.
Meria. 129, 259-267.
Merișor, 11. 138, 139, 267-272,
288.
Metodiu S. apostolul Slavilor. 49.
Metodiu, călugăr la Prislop, 96.
442
Michail. nobil de Ciula. 191.
Micheș Vasilie. 271.
Miclăuș Isaia. 284.
Miclăuș Nicolae, 285.
Miclăuș Ștefan, 285.
Micșa loan, 328.
Micșa Ștefan, 328.
Micu (Myk) chinez de Râu-Alb,
27, 216.
Mihaescu Âron, 166, 252, 258,
264. 301.
Mihail, chinez român de Râușor,
299. 321.
Mihail de Turdaș. episcop cal-
vinesc, 58.
Mihai Viieazul. 77. 78. 219.
Mihalyi Victor Dr., mitropolit. 93.
179, 223. 289.
Mihutoni Lascu, 274, 276, 336.
Milcovia, episcopie. 50.
Milossevits Arlhur, 266
Minlhia, 175.
Mioc Romul Dr., 289.
Mircea Ciobanul. Domnul Mun­
teniei, 71.
Miska, agitator în contra unirei.85.
Modorcea Cornelia, 214.
Mohăcs. lupta deln, 181, 219.
Moise Basarab, Domnul Mun­
teniei, 70. 96, 196.
Moldovanu loan, 252.
Moldovanu Silvestru, scriitor ro­
mân, >8.
Moldovanu Ștefan, vicar, pre-
posil, 90. 91. 92. 127. 128. 146,
149, 151, 152, 153, 159, 162,
168. 169. 195, 202, 210, 213,
242, 244. 246. 251. 254. 270.
277, 287. 295. 303. 306, 308.
331/336.
Moller Islvân, arhitect. 200, 319.
Mommsen T. învatal german. 195.
More. familie nobilă. 181. 277.
More Filip. 181.
More lanăș. 277.
More loan de Zăicani, 342.
More Susana. 200.
Munean lanăș, 213.
Munean loan. 182.
Munean Paul, 18'2.
Munyan Paul de Tuștea. proto­
pop. 334.
Munteanu Gheorghe, 180. 271.
Munleanu Nicolae. dascăl în
Ha(eg. 145.
Munteanu Nicolae. protopop, 140,
213.
Munteanu Nicolae. preot în S.
Măria O. 320.
MunteanuOctavian. 186, 282.309.
Murariu loan, 287.
Murășanu Andreiu, 147.
Murășanu Solomon, 279.
Murăș-Vașarhei. 121.
Murgii (Murk), chinez român. 27.
216.
Murgu Eftimie, 277, 278.
Mușalu Ladislau, nobil român,
216.
Muștea Micrăuș, 268.
N.
Nagy Endre, pictor, 97.
Nagyszegi. agitator în contra
unirei, 106.
Nagy Zsigmond, 185.
Nalâczi. familie nobilă, 166,231.
Nălali-Vad. 70. 119, 122, 123. 140.
Nan. nobil român. 216. 299.
Nandra Andronic. 166. 301, 320.
Nandra" Ladislau. 323, 326.
Nandra Petru, 161, 247, 326.
Nandra Sigismund, 309, 328.
Năsăud. 63.
Neagoe Basarab. Domnul Mun­
teniei, 257. 267.
Neagoe Spătarul, 268.
Negoiul Răchilovii, mănăstirea
dela, 68. 294. 295. 296.
Nenadovici Paul, patriarh sâr­
besc, 109.
Nestor Nicolae. vicar, canonic,
93. 130.
Ncvrincea 130.
Nicea, sinodul dela. 45.
Nicela S. opiscopul Remesin-
nei, 45.
Niceta S. martir, 45.
Nichila, călugăr la Prislop, 82.
85. 88, 91, 96. 109, 143.
Nichitici Ghedeon, episcop. 324.
Nicoară Emil. 95.
Nicoară Emilia. 167.
Nicoară Toma, 123
Nicodim, întemeietorul mănăstirei
Prislop. 63, 67, 68, 100, 295.
Nicola Gheorghe. 166, 245. 301.
Nicula, 272.
Niculescu lacob, 186. 334.
Nisowski Slanislau, nobil polon,
70, 72. 73, 74, 76, 77.
Nobili lovian, vicar. 121. '23. >26.
135. 222. 226, 227, 232.
Nopcea Alexe. 89, 201, 324.

Nopcea Francisc. 203. 233.
Nopcea Ladislau, -22.
Nopcea Paul, 83.
Nopcea Petru. 85, 87.
Nopcea Rozalia. 240.
Nopcea Vasile (Laczi), 125. 203,
233.
Novacovici Dionizie, episcop, 100,
111.
Nucșoara, 8, 119. 303, 311, 313,
338.
Nyakmez6(Câmpu-lui-Neagu), 23,
24, 31.
Nyâry Paul, 71.
Nyir-Acsăd, 232.
Nyireș, sat vechiu. 23, 29, 30,
191. 216. 248.
Nyires, loan, Mursinia și Sloian,
nobili de, 190.
O.
Ocoliș, 23, 30, 191.
Ocna Sibiiului, 304.
Ohaba-de-sub-pialră, 119.
Ohaba-Ponorului. 272.
Ohaba-Șibișelului, 272, 273, 338.
Ohrida, arhiepiscopie, 50.
Olarescu Aron, 276, 340.
Olarescu Crăciun, 340.
Olarescu Eflimie, 298, 340.
Olsawski. episcop. 108.
Olteanu Elena, 172.
Ollcanu loan, episcop, 199.
Olteanu Paul, 161, 162.
Olteanu Sofronie, 298.
Oneasă loan, 118, 188, 313.
Oneasă Pavel, 125, 187, 244.
Oneasă Ucenic, 188.
Onciul Dimitrie, istoric român, 20.
Oprea, dascăl. 222.
Opric loan, 276.
Opric Izdrăilă, 276.
Opric Vichentie, 276, 280.
Opriș loan, 254.
Oprișa Gheorghe, 357.
Opru| Nicolae, 206.
Oradea-Mare. 25, 54, 71, 136,
157. 232.
Orășlie. 58. 108, 110, 113, 130,
160. 313.
Orlat, 160. 227.
Orbay Nicolae, 71.
Orșova (Rușava), 51, 168.
Orza Neslor, 298.
Ostoits Tihamer. profesor. 92.
Oslrovel-Gureni. 140, 273—274,
303.
443
Oslrovul-mare și mic, 140, 211,
274-276.
P.
Pădurean Petru, 298.
Păcă|eanu Nicolae, 49.
Pâclișa, 130, 180. 276-278.
Pâclișanu Zenovie, 34.
Paisie, călugăr la Plosca, 100.
Palul Mihail, 293.
Pap Demeter, 185.
Papfalvi Constantin, vicar, pre-
posil, 89, 125, 126, 127, 135,
139, 329.
Pantea loan, 175, 323.
Papiu llarian, istoric român, 126.
Para loan, canonic, 323.
Para Anloniu, 323.
Părău Gheorghe, 252.
Paroșeni, 254, 256, 280—281.
Paroș-Pestera, 258, 278—280.
Partenie, călugăr dela muntele
Atos, 67.
Pârvu lanăș, 170.
Pasca Carol. 345.
Pasca Gavriil, 172, 276.
Patachi loan, episcop, 105, 230.
Patachi loan, preot, 187, 25-, 345.
Pălrașcu Vodă, Domnul Mun­
teniei, 72.
Păucineșli. 140, 149. 241, 271,
338.
Paul al 11-lea, Papă, 54.
Paul de Aleppo, arhidiacon, că­
lător prin [ările române, 69.
Paul de Turdaș, episcop calvi-
nesc, 58.
Pauler Gyula, istoric maghiar,
24, 33.
Paveloni Petru, 187, 203, 328.
Pavlovici B., negu|etor, 234.
Pepenar loan, 167, 187,245,281.
Peri, S. Mihail din, mănăstire, 69.
Perneszy Elisabeta, 71.
Pesta, dieta din anul 1848, 126.
Peșlean Alexandru, 172, 252.
Pesleana, 16. 57, 140, >43. 173.
174, 194. 197. 203, 241, 272.
Peștenila, 283—284.
Pelrila. 14. 24. 119,122, 124,125.
138. 150. 286, 287.
Petros, 8. 119, 138, 169. 187.
284-285.
Petroșeni. comună și protopopiat,
14, 15, 124, 125. 138.271.272.
284-290.
Petru, protopopul Hațegului, 108.
444
Petru, vice-voivodul Ardealului,
216.
Pinten Aurel, 162.
Pischinli, 111.
Plaște loan, 278.
Plosca, mănăstire, 68. 83, 85. 87.
99, 100, 1'3. 129.141.143.202.
Plumâncasa, sat vechiu. 303.
Poartn-dc-fier, pas între Ardeal
și Bănat, luptă cu Turcii. 8, 11,
304, 316. 342.
Pocs, mănăstire. 86. 98.
Poganu Anloniu, 186.
Poganu Sigismund, 278.
Pogăny de Clopotiva, familie no­
bilă, 183.
Pogăny Gydrgy, 184. 277.
Pogăny Kâroly 184.
Pogăny lancu 184.
Pogăny loan, 185.
Pogăny Nicolae 184.
Poiana-lui-Achim.sat vechiu (Zăi-
cani) 342.
Poieni. 290, 328.
Poienița, sat vechiu. 22, 191.
Pongrălz Joan. voivodul Ardea­
lului. 54.
Ponor, 232, 272, 290-292, 338.
Ponori. familie nobilă, 290, 291.
Ponori Anaclet, provincial, 145.
Pop Ambrozie, 283. 284.
Pop Anloniu. 182. 183. 276. 323.
Pop Avei. 326.
Pop Constantin Hagi. 233.
Pop Dcmelriu. 231.
Pop Gavriil. vicar, canonic, 128,
154.
Pop Gheorghe. 213, 252. 283.
pop hicob. 231.
Pop (Pap) lanăș, 231.
Pop loan. 280.
Pop losif. 203. 252. 326. 320.
Pop Mihail, 258, 280, 338.
Pop Petru, vicar, preposit 128,
135. 139. 160, 160, 162. 314.
pop Petru preot. 271, 285. 293.
Pop Preda, 118.
Pop Releganul loan. 172.
pop Samson. 283, 284.
Pop Ștefan. 182.
Pop Vincenliu, 303.
Pop Vizanlie de Măceu, 200.201,
202.
Pop Zaharie. 172, 213, 345.
') Dintre preoții (Popa) al căror nume de familie este necunos-
cOt, numai aceia au fost puși în acest indice, cari au avut o rolă mai
însămnată în desfășurarea evenimentelor istorice descrise de noi. A.
Popa lacob, dascăl in Haleg. 143.
Popa Isaia 172, 213, 326.
Popa Silviu, 180.
Popa Balint '), 96.
Popa Constantin, 92.
Popa losif Tușleanu, 90.
Popa luon Tunsu. 243, 244.
Popa Lazăr din Silivaș, 85.
Popa Manea din Petrila, 125.
Popa Murariu din Livezeni, 125.
Popa Nicolae din Fărcădin. 88,
89. 90.
Popa Partenie dela Prislop, 89.
Popa Rusu din Ponor, 90.
Popa Simion Zugravul din Pi­
tești. 96, 101, 168, 170, 194.
228, 329. 336.
Popa Teodosie dela Plosca. 88,
100.
Popa Zaharie din Grădiște, 88.
Popea Nicolae, episcop 49.
Popcscu loan, 186, 339.
Popescu Nichifor, 251.
Popescu Pavel, 186.
Popescu Samoil, 207, 309.
Popovici Elisa. 162.
Popovici loan, 276. 283.
Popovici losif, 203.
Popovici Matei, 298.
Popovici Nicolae, 241, 258.
Popovici Nicolae. 301, 3-'7.
Popovici Partenie. 274. "08.
Popovici Petru, 182, 274.
Popovici Precup, 174.
Popovici S„ neguletor, 234.
Popovici Zaharie, 274.
Porkolăb Ștefan, nobil de Făr-
cădin, 204.
Predoniu Nicolae, 335.
Prilep, oraș sârbesc, locul naș-
teriicălugaruluiNicodim.63. 67.
Prima lusliniana, arhiepiscopie 48.
Prip Lascu, 83.
Prislop, mănăstire, 8. 58. 62, 63
și u„ 108, 113. 141. 143, 182,
194. 196, 209, 222, 228, 291,
'95. 296. 298. 306. 336.
Plerela. sat vechiu, 22.
Pui. 8. 15, 16. 86. 137, 138. 149.
150. 153, 208, 210, 292-293.
339.
Puj Andrei. 292.
Puj Elek. 254.
Puj Gașpar, 292.

Puj lozsa. 84.
Puj Moise, 233.
Pușcariu loan, istoric român, t’57.
Pulinel. nobil de Râu-Bârbat, Î209.
Q.
Quai Giovanni. 95.
R.
Raca lanăș, 171.
Raca Martin, 172.
Raca Romul, 17-,
Raca Sebaslian, 17-,
Răchilova, (Reketye și Rekelye-
falva) 22. 23. 27. 29, 40, 130,
170, 190, 191, 216. 223, 260.
293-299, 316.
Râcz Adam, nobil de Teiuș (To-
vis), 71.
Răcz Petru, nobil de Teiuș (To-
vis), 71.
Rădic Ștefan, protopop, 134, 139,
288.
Radoniu Petru, 188, 252.
Radu Demelriu Dr.. episcop, 65,
66. 93. 96. 136, 223, 295.
Radu loan. vicar. 121, 135, 222.
Radul, Logofăt, 268.
Radul, chinez de Râu-Bărbat, 302.
Radul, chinez de Răușor, 299.
Radul Vak, nobil de Cârnești, 178.
Răkoczy Gheorghe, principe, 142.
329.
Rapolt, 111.
Ralond, sat vechiu. 23.
Râu-Alb. 16. 22,57.118, 130, 142,
143, 150, 163, 299—301. 337.
Râu-Bârbat. 16, 22. 57. 149. 167,
242, 301—302, 339.
Râu-de-mori-Suseni. 40, 70, 140.
177, 195. 273, 274. 303—309.
Răușor, 119. 320.
Rea. 119, 123, 332.
Recean Artimoniu. 328.
Recean Demelriu, 175.
Reghinul-săsesc, 117, 121.
Remelea, 174,
Relhy, scriitor maghiar, 24-
Roboi Solomon, 301, 314.
Rodna. vicariat, 132.
Roii Cristian baron, general
austriac, 143, 144.
Roma. 47. 48. 51. 53, 94, 103.
104, H5, 130.
Roman Cosma, 207. 235.
Roman Gheorghe, 319.
445
Roman Mihai, 206.
Roman Moise, 205, 206.
Romer Floris, profesor maghiar.
319.
Roșea Fărcaș. 258.
Roșea Slefan, 258.
Roșia-de-munte, 282.
Rosler R. scriitor german. 24.
Runcu. 64.
Rusca (Ruskabănya) 266.
Rusu Rusu. 291.
Rusu Valcriu, 175.
s.
Săcărâmb. 128.
Săcel. 119. 122. 123.
Sălașul-de-sus și de jos, 22, 40.
119, 123. 150, 190, 258, 267.
309—314, 322.
Sălicea, 128.
Sălișteanu loan și Pavel, sihastri
(?) la mănăstirea Prislop. 81.
Sămbăla-mare. catehismul de,
339.
Sanciali Pop losif. protopopul
Halegului, 231.
Sanciali Nicolae, 313.
S. Gheorghe (Georgiu)71, 72,74.
S. Petru. 70, 119, 122. 12.3, 211.
Șandru Gheorghe. 167, 256,
Sânlă-Măria-Orlea. 57, 70. 119,
120,123.140.149.211.314-320.
Săracin Franlul, nemeș din Țara-
Hajegului. 268.
Sârbu Aron, sihastru la Pris­
lop. 93.
Sargetia, cetate dacică și râu.
215, 316.
Sarmisegelusa. capitala Dacilor
(UIpia-Traiana), 211, 316.
Sălmar, 78.
Saturn Jzidor, 271.
Saturn Simion. 270.
Sava S., martir got. 45.
Sava Brancovici, mitropolit, 59,
101.
Sava, episcop calvinesc, 58.
Savici N.. 172.
Șchiopul loan, 278.
Schmidt—Stoica Carol, 276.
Schwarzenberg, principe, 146.
Sclavoy, nobil de Fărcădin, 203.
Sebeșul-săsesc, Propovedaniade,
339.
Seghedin. 315.
Seracin. nobil de Subcetale (Vâr-
alja), 328.
446
Screca. 313.
Șcrban Dumitru, 331.
Șerban Sorburi, 322. 340.
Șerban Vodă, Biblia lui, 300.
Șcrel, 130. 229, 320-322.
Severin, episcopie. 50.
Sibiiu, 65. H7. 118, 119, 125.234.
Sibiiu, Românii din, 105, 111.
Șibișel, H9.
Șibot. 121, 126.
Sigismund, rege ungar, 29. ‘25,
303, 342.
Silivașul-de-jos și de sus, 22,58.
62, 84. 85. 88, 89, 90, 91. 93.
108, 143, 161, 322-326, 336.
Silistrea, episcopie. 50.
Silvania, vicariat. 13-.
Simeon Ștefan, mitropolit, 59.
Simonetli Silviu, 245, 340.
Sîmzian Nicolae, 161.
Sîmzian Eugenia, 162.
Șincai Ghcorghe, 119, 144.
Siretiu, episcopie, 50.
Sirmiu, arhiepiscopie, 47.
SmigelskiOctavian. picior, 96,289.
Socaciu Avram, 203, 205, 206.
326.
Socol Gedeon, 339.
Socol Logofăt, 268.
Sofronie. călugăr agitalor în con­
tra unirei, 84, 109, 111, 112,
113, 140.
Solyom Fekete Fcrcncz. istoric
maghiar. 21. 23. 24. 26. 29,30,
31, 40.
Sora Aron, 145.
Sora Matei, 231.
Sora Moise Noacu, 231. 232.
Soro Pavel, 302.
Sporea Simion, 182.
Spiridon. episcop. 79.
Stan Petru. 308.
Slana, preoteasă. 92.
Stanca Sârbul. 234.
Stanciu Constantin. 177.
Slanciu, nobil de Moleșii. 257.
268.
Stanciu, nobil de Ostrov. 275.
342.
Stanciu Petru, 281.
Slanciu. chinez de Râușor. 321,
Stanciul. Banul, 268.
Stanciul, Postelnic. 268.
Stef Lazar. 231.
Șlefan cel Mare, 71.
Ștefan, nobil de Ciula, 181.
Ștefan, nobil de Ostrov. 275.
Ștefan, nobil de Râușor, 299.
Șlefan, nobil de Săcel. 204.
Ștei 130, 290. 326-328.
Stiboriu. Castelan, 217.
Sliboriu. voivodul Ardealului, 217.
Stoia Teodor. 282.
Stoian, chinez roman, 27.
Stoica din Bărășli, boier mun­
tean. 268.
Stoica de Râu-Alb (Fejerviz). 299.
Stoica Gheorghe. 298.
Stoica Longin. 182.
Stoica Petru. 182. 298.
Sloicula Adam, 187. 244.
Stoicula Avei. 187.
Slorno Francisc. pictor, 319.
Sloyan, nobil român, 219.
Strâmbul Gheorghe. 149.
Strigon, 118, 181, 301.
Stupineanu losif, 166, 252, 258.
301.
Șlurza Vasile, dascăl la Plosca,
100.
Subcetate, 7. 119. 125. 129. 149.
166, 202. 294, 317, 328-330.
Suciu Alimpie. 245.
Suciu Bălan, 309.
Suciu Beniamin. 322.
Suciu Gavriil Dr., 93, 136, 310.
Suciu loan, 208, 210, 322.
Suciu Nicolae. 173.
Suciu Petru, 309.
Suciu Ștefan, 166, 210. 322.
Surduc, pas spre România. 12,
139.
Surs (Giurgiu) nobil român. 216.
Suseni, 22, 29.
Șușman loan. 323.
Șușman Gheorghe, 330, 326.
Szabados Adam, 235.
Szabo Florentina. 180. 328. 330.
Szanlho, Lascu de, voivod, 342.
Szentgyorgyi, familie nobilă din
Valea-Lupului, 339.
Szerecsen, familie nobilă. 167,
311, 312.
Szerecsen Anca, 248, 259. 290.
Szerecsen Judita, 212.
Szidoul Petru, 235.
Szilăgyi Sofia, 71.
Szilvăsi Bălinl. 325.
Szilvăsi Boldizsăr, 71.
Szilvăsi Lâszlo. 202.
Szinle Gâbor, 306. 307.
Szirman Gavriil, 235.
Sylolena, cetate (?) vechie, 23, 30.
Syna (Jina), 71.

T.
Țapu Gheorghe. 309.
Târgovișle, arhiepiscopie, 77.
Țarina loan. 282.
Țarina Iustin, 174. 175, 282, 387.
Țarina Nicolae, 174, 282.
Țarina Ștefan. 282.
Tășală iancu, nobil de Zăicani.
344.
Tatul, nobil de Peșteana, 282.
Talul (Tătoane) familie nobilă
din Zăicani. 342, 344.
Taurezium, locul natal al imp.
lustinian, 48.
Teglăs Gâbor, arheolog maghiar,
23, 29, 32. 36. 40, 195, 241,
258, 276, 299, 320.
Teoctist, episcop de Belgral, 79.
Teodor loanăș, 271.
Teodorovici Vasile, pictor, 228.
Teodosie, călugăr la Plosca, 85,
88. 96.
Teofil. mitropolitul Belgradului,
urzitorul unirei, 103, 104.
Teofil, episcopul Go[ilor, 45.
Teofiz sau Teofil de Prislop, epis­
cop calvinisant, 79.
Tertulian, scriitor bis., 43.
Tesalonica. arhiepiscopie (exar-
hal), 47. 48.
Timariu Mihail, vicar, 117, 118.
Timar Pârvul, 235.
Timișoara, 174.
Țincora lanăș, 246.
Tirnovia, 118.
Tismana, mănăstire, 67, 68, 69,
81, 82. 296.
Todoni losif. 284.
Todor Alexandru, 180.
Todoran Gheorghe, 254, 281.
Todoran loan, 254.281,310,314.
Todoran Nicolae. 187, 252, 281.
Todoran Romul, 322.
Togănel Laurenliu, 340.
Tokdlyi Eva, principesă. 142,233.
Țopa (Czopa) Ciril, vicar, 117.
118, 119,120,121,134.139,144,
154, 162, 177, 201, 205, 206.
209, 226, 243, 273, 301. 317.
318, 319, 336.
Toplileanu Vasile, sihastru la
Prislop, 81.
Tornea Petru, 233.
Torok și Thewrewk, familie no­
bilă de Ponor. 290, 291.
Totești (Tothfalu) 23.30, 157. 180,
191, 241, 277, 278, 330-332.
447
Traian, împărat roman, 43. 130,
190. 196. 197, 211, 316.
Traian loan. 296.
Traian Nicolae. 169.
Traian Ștefan. 169.
Trimbi[oniu Nicolae. 213.
Turda, dieta dela. 70, 77. 128.
Turcu losif Dr., 165, 291.
Turcu Petru, 252, 337.
Tuștea. 64, 83, 101. 102, 104,
113, 129. 170. 196. 222. 210.
332-335.
Tușteanu Teofil. 206, 236.
Tușteanu Pop Vizantie, 334.
u.
Ulfila, episcopul Golilor, 45.
Ulpia-Traiană, capitala Daciei-
Țraiană, protopopiat. 117. 134,
137, 139. 152, 196, 210—214.
Ulpian Simion, protopop. 137,
140, 152, 213.
Unciuc, 119. 123.
Ungur, chinez de Băieșli. 164.
Ungur Daniil, 326.
Ungur Gașpar, 233.
Ungur Zsiga. 84.
Unguraș Lascu, 246.
Urezu, 208. 210.
Uric. 22. 242. 302.
Uricani-Hobiceni. 11. 14. 138,
139,150, 157, 177,245,335-337.
Ursu David de Margine, baron.
161.
Uzoni Petru, păstor calvinese din
Ha[eg. 58.
V.
Vaca, mănăstire. 84, 99.
Vad, episcopie. 54.
Vadu-Dobri. 249. 265.
Valea, 71. 72. 74.
Valea-Diljii. 22. 29, 119, 140,273.
378.
Valea-Ferului. colonie, 327.
Valea-Lupului, 24'-’, 254, 339.
Vălioara, 83. 130. 170, 171, 340.
Vaidei. 188. 301. 2,37.
Vancea loan Dr.. mitropolit, 133.
Vancha, nobil de Fărcâdin, 204.
Varlaam. egumenul mănăstirei
Prislop. 82. 83. 84. 85. 87. 88.
91. 96, 99. 109, 143.
Vasiloni Avram, 240.
Vasiloni loan. 239, 240.
Vene[ia, 181.
448
Verciorova, 67.
Verestoy Gergely, preot reformat
în Ha|eg, 226.
Vârvoniu Liviu. 213, 284.
Viole Preia. cardinal. 223.
Vidin. episcopie. 50. 275. 297,
336.
Viena. 82, 86. 92. 111, 117, 118,
151, 211, 315.
Vig Avram. 83.
Vincze de Binlin|i. 125.
Vingard, 71.
Vișa Gheorghe, 320.
Visarion, călugăr sârbesc, agita­
tor in contra unirei, 65,66,81,
82, 83. 108. 140. 294.
Viski loan, preot reformat din
S. Măria O. 317.
Vlad al lui Ilie, chinez român,
342.
Vlad. nobil de Ciula, 181.
Vlad de Șerel, preot, 3’21.
Vladislav Băsărab, Domnul Mun­
teniei, 69.
Vladislav 11.. rege ungar. 23, 245.
287.
Vladislav Emil, 310, 314.
Vladislav Paul. 246.
Vladislav Sigismund, 271.
Vladislav Vasile. 246, 247.
Vlaiconi Petru, 252.
Vlaicu Vodă, Domnul Munte­
niei, 67.
Vlasiu Florian, 206.
Vodila, mănăstire, 67.
Voicu, preot în Râușor, 321.
Voin Bucur, 187.
Voin Dan. 339.
Voin Petru. 125. 168. 285. 322.
340.
Voin Nicolae, 340.
Vulcan, pas și comună, 14, 24,
150.186, 189,268.281.340-341.
Wagner Frideric, comisar cer-
cual, 151.
z.
Zăhan Simion. 256, 271. 281.
Zaharie. protopopul Huneadoarei.
84, 113.
Zăicani. 64, 140, 184. 218. 281,
290, 341-345.
Zăicani, lupta cu Turcii la anul
1442. 218.
Zaicu, nobil român. 216.342. 343.
Zamfira, fiica lui Moise Basarab,
70 și u. 95. 96. 196.
Zamfira Logofăt, 71.
Zampa. preot român. 52.
Zapolea loan, rege. 75, 257,268,
274,' 321.
Zdrăilă Nicolae. 277.
Zepa Crăciun, 252.
Zepa lanăș. 252.
Zepa loan, 172, 252, 322.
Zlatna, 99, 128. 210.
Zugravu Ilie, 336—337.
Zugravu loan. 337.
Zugravu Nicolae. 139, 336. 337.
X.
Xenopol A. D., istoric român, 44.
 GREȘELI DE TIPAR.

"ina Șirul In loc (le Citește

2 2 din sus coli, de tarei coli de tară.

2 23 însutea înainte.
7 7 jos împrejumesc împrejmucsc.
12 19 sus lihuită tihnită.
24 14 - jos Rossler Rosler.
24 16 ca case cu case.
17 17 după cuvântul de anin să se adaugă : și se acopăr
cu paie sau cu prăștilă etc.
19 5 sus bădnăi bădăni.
22 7 „ remân român.
23 1 Chornasagh Charnasagh.
25 11 anuntim amintim.
34 2 .. „ eristicei criticei.
36 4 jos printre cei de prcsle munți printre cei mun[i.
54 6 „ Muntea Muntenia,
57 17 funjionuri funcționari.
63 1 .. Năsănd Năsăud.
106 7 sus jesuili Jesuili.
109 15 .. al ale.
117 6 .. 1862 1863.
125 7 jos târzia târziu.
139 4 Bon(arcle Bou|urc'c.
144 1 sus cerau erau.
171 13 „ Bontarul Bou[arul.
195 9 jos Momsen Mommscn.
195 11 sus chemare chenare.
202 11 „ cătra călru.
202 9 jos Silvasi L. Szilvăsi L.
219 4 sus întăio întâiu.
233 4 comunitate comunitate.
231 5 comersiale comerciale.
234 13 mai mult cu mai mult ca.
245 14 șoiul soiul.
264 7 tălpi tălpi.
269 13 amintit amintit.
450

283 15 din jos Elin Eliu.

288 1 sus Bărbălenii Bârbătenii.
294 9 .. jos Visarcon Visarion.
298 15 sus Alurescu Olarescu.
315 4 Scgedin Seghedin.
319 2 urmă urmă.
331 11 jos Lada pălruji Lada Pălru|.
334 15 sus amândoi amândoi.
362 4 dintr’ alte parle dintr’ altă parle
364 3 zidită zidită.
368 20 săpat săpate.
390 5 Valachinos Valachicos.
394 9 connalus conatus.
394 11 connabar conabar.
394 18 jos în cuvântul rem rămâne afară.
395 13 sus juixla juxta.
432 19 .. pacifice pacifico.
432 8 jos lestimonis teslimonio.
 CUPRINSUL.
-------- Pag.
Prefa(ă $
Introducere
I. 1. ȚnraHațegului . ?
Râtezatul, munțiiși dealurile $
Valea Jiului Io
Băile de cărbuni de piatră °
2. Locuitorii
Neamul și religia
Ocupatiunea ...
Traiul, portul și limba •
II. 3. Românii din Țara Hațegului.
Continuitatea Românilor în Dacia Traiană
Părerile scriitorilor maghiari Solyom Fekclc F., Hunfnlvy P-.
Tcglâs G., Pauler Gy., Marczali H. și Dr. Karricsonyi I.
asupra chestiei continuității Românilor și în special a celor
din Țara Hațegului •
Netemeinicia părerilor acestor scriitori . . . 26
Românii nu au pulul romaniza pe maghiarii din Țnra
Hațegului 36
Portul și numele de botez al așa numitilor nemeși nu dove­
dește că ar fi Unguri romanizați • 38
Românii sunt autohtoni . 40

CAPITOLUL 1.
începuturile creștinismului în Dacia Traiană.
Ivirea și propagarea creștinismului printre Români înainte de epoca
lui Constantin cel mare . .43

CAPITOLUL II.
Ierarhia la Români.
Românii înainte de a ajunge sub stăpânirea Bulgarilor nu au avut
episcopii proprii ... . . .47
Românii sub ierarhia bulgară . 48
Episcopii români cu litula de Haliciu 53
Episcopiile Vadului și a Geoagiului • 54

29*
452

CAPITOLUL III.
Reformajiunea.
Pae.
Lățirea reformaliunei în Ardeal și în Țara Hațegului . 56
Episcopii calvini ai Românilor . 58
Preoții româno-calvini din Țara Hațegului 59

CAPITOLUL IV.
Țara Hațegului sub episcopii dela Silivaș și Alba-Iulia
(Bălgrad) 1572-1700.
Biserica și mănăstirile sculul și apărarea poporului român 61
Mănăstirea Prislopului . . 6-
Poziția locului și numele . 63
întemeierea mănăslirci prin Nicodim ..... 67
Restaurarea mănăslirei de cătră Domnita Zamfira Basarab 70
Episcopii cu reședința la Prislop.......................................................... 77
Mănăstirea Prislopului după strămutarea scaunului episcopesc
de acolo................................................... 79
Restaurarea mănăslirei prin ieromonahii Varlaam și Nichita 8-
Pustiirea mănăslirei in urma revoluției călugărului Sofronic 84
Starea mănăslirei până la deplina ci rstaurare întâmplată în
anii 1909-1910 . 88
Starea actuală ... 94
Mănăstirile Vaca și Plosca 99

CAPITOLUL V.
Dela unire până Ia înființarea vicariatului 1700—1786.
Românii din Țara Hațegului și Unirea..........................................10 >
Starea bisericei din Țara Hațegului pe timpul episcopilor 1 1.
Klein și P. P. Aron .... 106

CAPITOLUL VI.
Dela înfiinjarea vicariatului până în zilele noastre-
17861913.
înființarea vicariatului Hațegului 114
Vicarul Alexandru Fisculi 117
Vicarii Mihail Timar și Tiron Dragoș 117
Vicarul Ciril Țopa (Czopa) . . 118
Vicarul loan Radu . . l-l
Vicarul lovian Nobili .... 1-1
Vizitatia canonică a episcopului Lcmenyi 1-4
Vicarul Constantin Papfalvi . 1-6
Vicarul Ștefan Moldovanu . . . 127
Vicarul Gavriil Pop ... ■, 128
 ‘Î53

i'.iu.
Vicarul Petru Pop . *28
Vicarul Bcniamin Densușanu . 129
Vicarul loan lanza • 129
Vicarul Nicolac Nestor 130

CAPITOLUL VII.
Salarul și locuirea vicarului.
Salarul • 132
Locuin[a '34
CAPITOLUL VIII.
Protopopiatele: Jiului și al Ulpiei Traiane.
Protopopiatul Jiului 138
Protopopiatul Ulpici-Traiane 139

CAPITOLUL IX.
Școalele din vicariat.
Cele mai vechi urme de școale în Țara Hațegului 141
Școala calvinească și catolică din Hațeg 142
Școala grănilărească din Hațeg 143
Stăruințele vicarului Ștefan Moldovanu pentru înființarea de școale 146
Școala preparandială din Ha[eg . 151
Cele din lâiu școale sătești 153
Starea actuală a școalelor 156
Școala din Hațeg 159

CAPITOLUL X.
Monografia singuraticelor parohii și filiale.
vi. Bă iești 163 ' 20. Denșuș 189
2. Balomir 166 21. Fărcădinul-dc-jos 203
3. Bărbălenii-de-sus 166 22. Fărcâdinul-de-sus 205
4. Barul-mare 167 23. Gala|i 207
5. Barul-mic 169 24. Grădiște 210
6. Boita 170•25.
■> Ha[eg 215
7. Bouiarul-dc-jos 171:v26. Hătegel 238
8. Bou[arul-de-sus 172 27. Hobila-Grădișlei 241
9. Breazova 17-> 28. Hohija-Uricului 242
10. Bucova 174 29. Iscroni-Bârbălcnii-de-jos 242
11. Cămpu-lui-Neagu 175 30. Livadin-de-câmp și de
12. Cârnești 178 costă 245
•< 13. Ciula-mare 180 31. Lunca-Cernii 247
14. Ciula-mică 183 32. Lupeni 254
-/15. Clopotiva 183 33. Măjești 257
16. Coroieșteni 186 34. Meria 259
17. Coroiești 187 35. Merișor 267
18. Crăguiș 188 36. Ohaba-Ponorului 272
19. Crivadia 189 37. Ohaba-Șibișelului 272
 45-1

Pag.

<38. Ostrovel-Gurcni 273 v56. Sălașul-de-sus 310

39. Oslrovct-miirc și mic 274 57. Sânta-Mâria-Orlea 314
<40. Păctișa '-*76 " 58. Șcre) 320
41. Pnroș-Peșlera 278 v59. Silivașul-de-jos 322
42. Paroșeni 280 <60. Silivnșul-de-sus 323
43. Pâucineșli 281 <61. Șlei 326
44. Peșleann 282 < 62. Subcetate 328
45. Peștenit i 283 61. Tolcști 330
46. Petros 284 v64. Tușlea 332
47. Petroșani 285 65 Uricani-Hobiceni 335
48. Poieni 290 -.66. Vaidei 337
49. Ponor 290 67. Valea-Diljii 338
50. Pui 292 68. Valea-Lupului 339
•• 51. Râchilova 293 69. Vâlioara 340
<52. Râu-Alb 299 70. Vulcan 340
53. Rău-Bnrbnl 301 •71. Zăicani ■41
54. Râu-de-mori-Suseni 303 Inchiere 346
v_55. Sălnșul-de-jos 3.79

ANEXE.
A.
Documente privitoare la mănăstirile Prislop, Plosca și Vaca.
(La p. 64 și urm.)
1. Plângerea sfintei mănăstiri a Silvașului din eparhia Hațegului
din Prislop.............................................................. 350
2. Scrisoarea Ieromonahului Varlaam câtră Petru Dobra . 3o8
3. Recomandata Episcopului P. P. Aron pentru milă pe seama
mănăslirci Prislop..................................... 369
4. Contract pentru repararea mănăstire! Vaca .... 369
5. Recomandata Episcopului P.P. Aron pe seama mânăslirei Vaca 371
6. Scrisoarea vicarului general Filoleiu Lâszlo cătră Ieromo­
nahul Nichita .......... 371
7. Plângerea călugărilor de la Prislop cătră Episcopul P. P. Aron
pentru prăderea Mânăslirei ....... 371
8. Scrisoarea lui Grigorie Maior cătră călugării dela Mănăstirile
Prislop și Plosca................................................................... 373
9. Scrisoarea preposilului Filoleiu Lâszlo pentru deschiderea
școalei dela Mănăstirea Prislop . . . 375
10. Rugare pentru restituirea icoanelor Mânăslirei 375
11. Rugare și carie de recomandate pentru milă pe seama Mă-
năslirei Prislop ........ .................................. 377
12. Rugarea curatorilor bis. dinSilivașul-de-su? cătră adm. vicariat
Tiron Dragoș .......... 377
13. Scrisoarea adm. vicariat T. Dragoș cătră Episcopul pentru
așezarea unui preot la Prislop . . 378
14. Inventarul Mânăslirei din anul 1810 . . 379
15. Inventarul Mănăstire! din anul 1829 . . 380
 455

16. Aclele privitoare la readucerea icoanei Maicei Domnului și

la sfinlirea biscricei dela Mănăstirea Prislop ., . 482

B.
1. Proclamația călugărului Sofronie din 6 Oclobre 1759 385

c.
Documente privitoare la vicariat.
1. Decretul de înființare al vicariatului......................................386
2. Testamentul vicarului Ciril Țopa și inventarul lucrurilor ră­
mase dela dânsul................................................................... 389
3. Raportul Episcopului Lemenyi cătră Arhiducele Eerdinand
despre mișcările religioase din Valea-Jiului , , , , 393
4. Scrisoarea de mântuiniă a vicarului Constantin Papfalvi , 396

D.
Documente, inscripții și insămnări diverse privitoare la
parohii.
1. Băieșli 398 16. Silivașul-dc-jos 428
2. Ciula-Mare 399 17. Sihvașul-de-sus 429
3. Clopoliva 399 18. $tei 429
4. Coroieșli 401 19. Subcelnte 429
5. Denșuș 401 20. Tuștea 430
6. Haleg 407 21. Vaidei 431
7. Hâlegel 420 22. Valea-Diljii 131
8. Oslrovel-Gurcni 420 23. Zăicani 431
9. Pâclișu 420 24. Consemnarea cariilor ve­
10. Râu-Alb 421 chi cari se păstrează în
11. Răchitova 425 biblioteca vicarială 432
12. Săkișul-de-jos 426 Indicele numelor de perso­
13. Stilnșul-de-sus 426 ane și de localități 435
14. Șercl 427 Greșeli de tipar 449
15. $ibișel (Ohaba) 428