MANAGEMENTUL SPITALULUI SI LUAREA DECIZIILOR

Majoritatea dintre noi planificăm multe lucruri în viața noastră. Intenționăm să

mergem ca o călătorie de vacanță, să planificăm o carieră, să ne planificăm
investițiile și așa mai departe. Spitalele nu fac excepție, iar managerii de la toate
nivelurile fac multă planificare. O mulțime de informații trebuie adunate și
procesate înainte de formularea unui plan. Cu alte cuvinte, un plan este ca un
puzzle. Planificarea este neapărat orientată spre viitor. Se uită în viitor. Face o
punte între locul în care suntem și unde vrem să ajungem.

INTRODUCEREA MANAGEMENTULUI SPITALARE

OMS a adoptat următoarea definiție a spitalului:

Este parte integrantă a unei organizații sociale și medicale, a cărei funcție este:

a. să asigure populaţiei îngrijiri medicale complete atât de promovare cât

şi de prevenire şi

b. ale căror servicii de ambulatoriu ajung la familia în mediul ei de acasă.

Spitalul este și un centru pentru

c. formarea lucrătorului sanitar și

d. cercetare biosocială
Accentul se pune pe aspectele preventive și promoționale ale sănătății și pe
educație și cercetare.

Managementul spitalului devine complex

Managementul spitalului devine mult mai complex din cauza operațiunilor

sale complexe și a circumstanțelor particulare în care funcționează.
1. În calitate de furnizor de îngrijire bună a pacientului, trebuie să desfășoare
proceduri medicale și chirurgicale înalt specializate și să ofere un tip standard
de cazare la hotel.

2. Servicii non-stop: Mulți dintre membrii personalului trebuie să fie de gardă.

3. Abordați continuu problemele vieții și ale morții. Prin urmare, un sentiment

de urgență predomină întotdeauna.

4. Model de autoritate dublă – Există două linii principale de autoritate în

funcțiune – profesională și executivă. Când apare orice conflict, angajatul
este prins între ele, rezultând o morală scăzută și le afectează performanța.

5. Utilizarea echipamentelor mai noi și costisitoare datorită descoperirilor și

inovațiilor în știința medicală. Problema de întreținere și service devine
acută.

6. Spitalele sunt comparate cu industrie sau cu o fabrică. Dar diferă foarte mult.
Produsul spitalului – serviciul și îngrijirea medicală – este mai degrabă
intangibil și nu poate fi măsurat din punct de vedere calitativ.

7. Facilitățile necesare în spitale sunt nenumărate, de la pin la echipamente care

costă milioane de rupii. Spitalul este un oraș autonom. Trebuie să aibă
energie electrică proprie, alimentare cu apă, spălătorie, bucătărie, sistem de
canalizare, gunoi, atelier, transport, magazine etc.

8. Practic este o organizație umană. Oamenii sunt implicați în fiecare etapă -

lucrătorii și pacienții. Prin urmare, umilința, devotamentul față de pacienți,
compasiunea și considerația față de bolnavi și răniți trebuie să fie calitățile
distinctive ale tuturor celor care lucrează acolo.
9. Managementul cu atingere umană este o necesitate în managementul
spitalului. Este o organizație umană care se desfășoară pe linii de afaceri, dar
nu pentru scopuri de afaceri.

10. Așteptările comunității sunt mai mari pe măsură ce devin conștienți de dreptul
lor la o sănătate mai bună.

11. Extinderea specialităților, creșterea costurilor și resursele limitate.

12. Necesitatea unei abordări în echipă (Cooperare – Coordonare)

Scopul principal al spitalului este de a restabili sănătatea corpului uman. La

aceasta se mai poate adăuga prevenirea, promovarea și reabilitarea. Pentru a
crește competențele și eficiența în furnizarea de asistență medicală, educația și
cercetarea joacă un rol vital.

Pentru a le asigura, spitalul trebuie să beneficieze de serviciile de personal

medical profesionist calificat, asistentă medicală instruită și alt personal tehnic
necesar pentru diagnostic și tratament. Un management al spitalului bine definit
trebuie elaborat ținând cont de următoarele puncte:

1.Înțelegerea proiectului

Acest lucru necesită ca

a. Toți cei interesați de spital au cunoștințe complete despre funcțiile

spitalului.

b. Spitalul este doar o componentă a schemei de sănătate concepute pentru

comunitate trebuie înțeles:

c. Progresele actuale în domeniile științei și tehnologiei medicale trebuie

apreciate:
 d. Se ia în considerare sfera posibilităților umane, ca forță de muncă calificată
de diferite tipuri, care poate fi utilizată în beneficiul pacienților.

2. Prognoza:
Încercați numai după ce cunoașteți toate faptele care vă vor ajuta să
faceți o presupunere corectă.

1. Planificare
a. Nu începe niciodată fără un plan:
b. Elaborați întotdeauna un plan detaliat, indiferent dacă este pentru (a) o
clădire nouă b) un departament nou sau c) o procedură nouă.
c. Utilizați toți oamenii relevanți în procedurile de planificare:
d. Locul comitetelor în astfel de proceduri să fie realizat și utilizat.

2. Asamblarea resurselor

a. Bărbați
b. Material
c. Bani
d. Metoda si
e. Spaţiu

3. Departamentul
Organizați activități de zonă sau de grup folosind anumite principii
și factori.
Principii
a. Definiți unitățile de interes principal și altele care sunt unități auxiliare:
b. Luați în considerare aplicabilitatea conceptului centralizat/descentralizat.
c. Interval de comandă
d. Organizare formală și informală.
Factori
 a. disponibilitatea specialiștilor și astfel profitând de o astfel de specializare
b. ca mijloc de a ajuta un control eficient
c. ca metodă de facilitare a coordonării adecvate
d. ca procedeu pentru acordarea unei atenţii deosebite
e. adecvarea acestuia la condiția locală și
f. ca mod de reducere a cheltuielilor.

4. Coordonarea

a. Comunicare: i) formale
ii) struguri - viță de vie
b. Utilizarea comitetei.

5. Personal și echipamente:

a. Dezvoltați un model definit înainte de planificare.

b. Luați în considerare toți factorii care influențează evoluția unor astfel de
modele.
c. Cunoașterea unor astfel de modele existente este importantă.

6. Regia

a. Este necesară o comunicare adecvată

b. Conceptul de angajare a întregului om
c. Orientare corectă
d. Formare continuă/la locul de muncă
e. Delegație
f. Utilizarea comitetelor

7. Controlul
Aceasta este o necesitate. Este de patru ori, cum ar fi
a. Calitativ
 b. Cantitativ
c. Cost
d. Satisfacția consumatorului

În linii mari, activitățile spitalicești pot fi clasificate în 5 grupe.

1. Serviciul clinic:

2. Serviciul de asistenta medicala:

3. Medico – administrare: Fișe medicale, laborator,

(paramedical) Raze X, Farmacie
Fizioterapie
Dietetice
4. Serviciu de sprijin: Menaj, spălătorie,
Salubritate, abur
aprovizionare, întreținere.

5. Servicii pentru afaceri: Personal, magazin

cumpărare, finanțare,
securitate, transport.

Urmează să se întocmească o organigramă pentru a menține disciplina și

coordonarea, definirea responsabilităților și funcțiilor, a canalului de comunicare,
a liniilor de autoritate și a relațiilor.

CONSILIUL DE CONDUCERE
 COMITETUL EXECUTIV

SUPERINTENDENT
MAISTRU SUPRINTENDENT SUPERINTENDENT
GENERAL DE NURSING MEDICAL

ADMINISTRARE ASISTENȚĂ MEDICAL

MEDICALĂ

Prin aceasta, fiecare individ ar cunoaște anumite sarcini, va evita

suprapunerea și dublarea, va aduce eficiență și economie în organizație.

Componentele bunei managementului spitalicesc:

1. Intervalul de control – fezabil din punct de vedere tehnic și definit.

2. Linia de autoritate – clar definită.

3. Delegarea de autoritate cu responsabilitate.

4. Flexibilitate încorporată.

5. Organizare echilibrată.

6. Obiective – clar definite și notificate întregului personal.

Semne de management defectuos al spitalului

1. Intoarcere rapida
2. Frecare între capete (grupism)

3. Lentoarea procesului de decizie.

4. Structură în vârstă deformată.

5. Prea multe zvonuri

6. Prea multe măsuri disciplinare.

EVOLUȚIA 1:3 A MANAGEMENTULUI

Context istoric
1300 î.Hr. – Papirusurile egiptene timpurii au importanță interpretativă dacă
organizarea și administrarea într-un mod birocratic.
Parabolele lui Confucius au oferit sugestii practice pentru o administrare publică
adecvată și au sfătuit alegerea ofițerilor dezinteresați, onești și capabili.
Civilizația occidentală: Biserica romano-catolică a avut o organizare foarte
formală.
Taj Mahal și piramidele egiptene demonstrează practica managementului în
vremurile mai vechi.
lea lea
secolul al XVI- până la al XVIII- ; Cameralistii au fost grupul
administratorilor publici germani si austrieci.

Etapa de management științific :

Managementul științific a fost început cu Taylor în SUA
Robert Owen - părintele managementului modern al personalului.
Charles Babbage (părintele computerului) – a scris „Despre economia mașinilor și
a producătorilor” în 1832.
Henry Vernum Poor – Editorul American Railroad Journal a văzut nevoia unui
sistem managerial.
Frederick W.Taylor și lucrarea sa „Principiile managementului științific” publicată
în 1911.
Henry Fayol – Părintele teoriei moderne a managementului operațiunilor și-a
publicat principiile în cărțile sale „Administration industrielle et Generale” în
limba franceză.

Contribuția lui FWTaylor (părintele managementului științific)

1. Înlocuirea regulii de bază cu știința.

2. Obținerea armoniei în acțiunea de grup, mai degrabă decât a discordiei.
3. Realizarea cooperării dintre ființe umane mai degrabă decât individualismul
haotic
4.Working pentru producție maximă, mai degrabă decât pentru producție
restricționată.
5.Dezvoltarea tuturor lucrătorilor în cea mai mare măsură posibilă pentru cea mai
mare prosperitate a lor și a companiei lor.

Contribuția lui Henry Fayol (părintele managementului modern)

Principiile lui Henry Fayol sunt următoarele:
1.Diviziunea Muncii
2.Autoritate și responsabilitate
3.Disciplina
4.Unitatea de comandă
5.Unitatea de Direcție
6.Subordonarea interesului individual asupra interesului general
7.Remunerarea personalului
8.Centralizarea
9.Lant scalar
10.Comanda
11.Echitate
12.Stabilitatea mandatului personalului
13.Inițiativă
14.Esprit de corps (Unirea este forța)

Contribuția lui Peter F. Drucker (Management Guru)

Opiniile Drucker despre management pot fi rezumate după cum urmează
1. Managementul ca practică
2. Trei funcții de bază ale managementului sunt îndeplinirea scopului
și misiunii instituției, să facă munca productivă și să realizeze și un
management eficient al lucrătorului pe responsabilitatea socială.
3. Setarea obiectivelor (MBO)
4. Orientarea către justiție
5. Federalism – Control centralizat într-o structură descentralizată.

MATERIAL PREGĂTIT DE

PROF T.JEYARAJASEKAR MHM, MPHIL., PGDOR, PGDMM