Sunteți pe pagina 1din 15

Managementul în Kinetoterapie

CUPRINS

INTRODUCERE 3

PARTEA I:„

Management: definiţie, concept 3

1.1. Managemenutul sănătăţii 5

PARTEA A II-A:

Înfiinţarea unui cabinet de kinetoterapie 9

CONCLUZII 14

BIBLIOGRAFIE 15

2
INTRODUCERE

Managementul în kinetoterapie este o lucrare structurată în 2 părți.


Partea I Managementul sănătății conține informații atent selecționează,
rolul major al managementul în sistemul de sănătate, organizare, structură,
coordonare și implicare activă.
Partea a II –a „Managementul în Kinetoterapie” vine cu informații
utile în ajutorul celor care doresc să-și deschidă propria afacere, multe
informații despre dotările unui cabinet de kinetoterapie, avize, legislație
etc.
Am ales această temă din dorința de a cunoaște rolul managementului
în cadrul unei instituții / afaceri. Din dorința de a cunoaște atribuțiile și
rorul unui manager, dar și cum ar trebui să procedeze viitorul
kinetoterapeut în cadrul instituției în care activează.

I. Management: definiţie, concept

De-a lungul timpul, diverşi teoreticieni şi practicieni au oferit


multiple definiţii termenului de management, prezentăm în continuare
câteva:
Frederick W. Taylor definea managementul, în cartea sa „Shop
Management” 1903, astfel: „a ştii exact ce doresc să facă oamenii şi a-i
supraveghea ca ei să realizeze aceasta pe calea cea mai bună şi mai
ieftină”1;

3
Henri Fayol, în cartea sa „Administration industrielle et generale”,
publicată în 1916, menţiona că „administrarea înseamnă a prevedea, a
organiza, a comanda, a coordona şi a controla”2;
Mai recent, mangementul este definit astfel: „procesul în care
managerul operează cu trei elemente fundamentale – idei, lucruri şi
oameni – realizând prin alţii obiectivele propuse”3 (A. Mackensie,
Harvard Business Review, noiembrie 1969).
Cel care a identificat şi analizat pentru prima dată procesele de
management a fost Henri Fayol. El a definit 5 funcţii principale:
previziunea, organizarea,comanda,coordonarea şi controlul.
Evoluţia cunoştinţelor privitoare la management, ne arată că acest
domeniu a dobândit atributele unei ştiinţe, deoarece ne aflăm în faţa unui
corp sistematizat de cunoştinţe, metode şi tehnici care utilizate în
activitatea practică contribuie la creşterea eficienţei activităţii.
Managementul eficient nu este o artă sau o ştiinţă, ci arta şi ştiinţa,
deoarece presupune utilizarea calităţilor personale pentru a adapta
cunoştinţele, metodele, tehnicile specifice la un context determinat.

4
1
A se vedea Taylor W. Frederick, Shop Management, Harper and Brothers Publishes, New
York and London, 1903, p. 120
2
A se vedea Fayol Henri, Administration industrielle et generale, Ed. Pitman, 1916, p. 54
3
A se vedea Mackensie Harvard Business Review, noiembrie 1969.

1.1. Managemenutul sănătăţii

Funcţionarea şi organizarea sectorului serviciilor de sănătate au la bază


informaţii şi aptitudini prin care managerii din sistemul de sănătate îl vor
putea aplica în acord cu contextul general al reformei serviciilor de
sănătate.
În acest sens sunt urmate o serie de obiective care vizează:
- Înţelegerea conceptului de bază al managementului performanţei
serviciilor de sănătate.
- Familiarizarea cu aspectele financiar economice(exemplu analiza critică
a unui raport privind evaluarea performanţei unui spital).
- Elemente de finanţare şi organizare a sectorului serviciului de sănătate.
- Aplicarea la nivelul organizaţiilor privind managementul şi organizarea
serviciilor de sănătate.
- Procesul de reformă în sănătate – identificarea de probleme.
În definirea sistemului de sănătate este implicată relaţia sănătate-boală-
îngrijiri de sănătate.
Motivaţii:
Interesul pentru starea de sănătate sau boală prezintă pentru:
- Individ
- Colectivitate
- Societate
- Volumul de resurse (umane, tehnice, financiare, etc.)
- Influenţa asupra sănătăţii.

5
Organizaţia Mondială a Sănătăţii definea sănătatea (1948) – bunăstare
completă fizică, psihică şi socială, si nu doar absenţa bolii şi a
handicapului.
Managementul unităţilor sanitare are un caracter complex, care este
determinat de o serie de factori, printre care:
 Politicile sanitare;
 Bugetul existent;
 Segmentarea activităţilor;
 Dinamica relaţiilor de muncă;
 Diversitatea profesioniştilor.
Pentru organizarea unităţilor sanitare trebuie să se parcurgă următoarele
etape:
 Definirea conceptului de îngrijire medicală;
 Dezvoltarea obiectivelor generale de practică medicală, cu scopul
de a obţine perfomanţe;
 Dezvoltarea unui plan de acţiuni;
 Formularea de obiective în afaceri, cu precizarea cheltuielilor
necesare;
 Elaborarea standardelor de calitate;
 Elaborarea sistemului informaţional în interiorul şi exteriorul
organizaţiei medicale respective.
Organizarea unităţilor sanitare se poate realiza sub mai multe forme:
 Cabinete medicale;
 Centre de diagnostic şi tratament;
 Spitale;
 Alte unităţi sanitare aflate în relaţii contractuale cu casele de
sănătate, servicii judeţene de ambulanţă, farmacii, distribuitori, etc.

6
În funcţie de complexitatea activităţilor care se desfăşoară într-o unitate
sanitară structura organizatorică a unităţilor sanitare poate fi simplă şi
complexă.
1. Structura organizaţională simplă este caracteristica cabinetului
medical individual şi cabinetului medical stomatologic, fiind
formată dintr-un medic şi una, două asistente medicale.

Medic

Asistentă Asistentă
medicală medicală

Nivel
Operaţional

2. Structura organizaţională complexă – care include dispensarele


pentru practică în grup, policlinicile, spitalele, şi existenţa mai
multor niveluri ierarhice: nivelul superior, mediu şi operaţional.

Medic
(director general)

Medic
(director adjunct)

Şef
Departament Medical

7
Nivel Operaţional
Planificarea reprezintă cheia unui management eficient, iar structura
organizaţională oferă cadrul în care are loc procesul de management.
Structura organizatorică trebuie să asigure un sistem de lucru eficient,
comunicare, colaborare, să ofere o identitate indivizilor şi organizaţiei,
astfel încât să stimuleze satisfacţia în muncă.

8
A se vedea www.academia.edu.ro, vizitat la 11 mai 2019

II. 1. Înfiinţarea unui cabinet de kinetoterapie

Kinetoterapia este de fapt o specialitate medicală care asigură, prin


tehnici şi metode specifice, recuperarea sau refacerea funcţiilor şi
structurilor organismului uman compromise de o boală sau traumatisme.
În ziua de azi, kinetoterapia reprezintă un domeniu de actualitate care este
în plină dezvoltare.

Un cabinet medical bine pus la punct trebuie să îndeplinească numeroase


criterii de „impunere pe piaţă”:

1. Să răspundă profesional la nevoile pacienţilor;


2. Să asigure o structură corectă profesional;
3. Să poată analiza şi răspunde current, cu soluţii eficiente la nevoile
listei;
4. Să răspundă în situaţiile de boli acute;
5. Să planifice şi să asigure îngrijirea preventivă şi a bolilor cornice;
6. Să ofere servicii profesionale de specialitate;
7. Să se asigure că alte servicii conexe implicate în activitatea
cabinetului se înscriu în aceleaşi norme de professionalism şi
calitate.

Cabinetul medical individual poate fi înfiinţat doar de către medicul


care îşi va desfăşura activitatea în respectiva unitate, întrucât această
formă de organizare nu are personalitate juridică distinct ci funcţionează
ca persoană fizică, fiind forma de exercitare liberă a profesiei medicale.

9
În cabinetul medical individual îşi exercită profesia medicul titular,
care poate avea ca salariaţi ori colaboratori medici sau orice altă categorie
de personal. (Ordonanţa Guvernului 124, ar, 2)

Acte necesare pentru obţinerea deciziei de înfiinţare a cabinetului medical:

1. Convenţia de asociere a medicilor de familie;


2. Dovada deţinerii legale a spaţiului în care urmează să funcţioneze
central;
3. Autorizaţia sanitară de funcţionare a structurii sanitare în care
funcţionează central;
4. După caz, copii ale contractelor de muncă sau ale contractelor de
prestări servicii pentru personalul medical care participă la
asigurarea continuităţii asistenţei medicale;
5. Documente care să ateste pregătirea profesională a personalului
medical şi dreptul acestuia de a profesa, în condiţiile prevăzute de
actele normative avute în vigoare.

2. Dotările unui cabinet de kinetoterapie

Sala de kinetoterapie trebuie să conţină următoarele dotări:


a) Condiţiile de spaţiu:
 Suprafaţa utilă a sălii va asigura cel puţin 4,5-5 m2 pentru
fiecare pacient;
 Sala va avea aerisire naturală directă, cât mai eficient;
 Pardoseal să fie încălzită sau mochetă pe beton;
 Cabină de duş (cu apă caldă permanentă) şi WC;
 Vestiar.
10
b) Aparatura necesară într-o sală de kinetoterapie:
 Spaliere;
 Saltele;
 Oglinzi de perete;
 Masă kineto simplă;
 O bancă;
 Cuşcă Rocher, instalaţii-montaje scripete cu contragreutăţi;
 Greutăţi de diverse mărimi, bastoane, arcuri, cordoane
elastice;
 Dispozitive pentru recuperare funcţională din grupa
„dispozitive ajutătoare” (pedalier, giroplan, levier pentru
cvadriceps, roată şi scăriţă pentru umăr, placă pentru
abilităţile mâinii);
 Cântar pentru persoane.
c) Dotări pentru urgenţă:
 Aparat de măsurat tensiune arterială;
 Trusă de urgenţă:
- 2-3 tipuri de mărimi de atele;
- feşi simple si elastice;
- pansamente sterile;
- dezinfectante (alcool, iod, unguent cu antibiotic);
- 2-3 tipuri de medicaţie antialgică (algocalmin, piafen,
paracetamol etc.);
- 1 spray cu bronhodilator (salbutamol, berotec);
- nitroglicerină, 10 tablete;
- nifedipin (simplu), 10 tablete;
- furosemid, 10 tablete.

11
3. Acte şi documente necesare

3.1. Documentele necesare şi model de cerere în vederea înscrierii în


Registrul Unic al Cabinetelor Medicale:
 Cerere pentru înregistrarea unui Cabinet Medical individual;
 Cerere pentru înregistrarea unei Societăţi Comerciale;
 Cerere pentru Certificat Supliment la Certificatul de Înregistrare a
unei Societăţi Comerciale;
 Cerere pentru înregistrarea unei Asociaţii, Fundaţii, ONG;
 Cerere pentru înregistrarea unui Cabinet de practică individuală;
 Cerere pentru Certificat Anexă la Certificatul de înregistrare a unui
Cabinet de practică individuală.
3.2. Model cerere şi acte necesare pentru eliberarea Autorizaţiei de
Liberă Practică Medicală:

Cerere Autorizaţie de liberă practică fizio-kinetoterapeut, kinetoterapeut.

12
A se vedea www.cmb.ro/avizări/cabinete şi www.dspb.ro/avize/avize ,
vizitate la 11 mai 2019.

3.3. Documente necesare şi model cerere pentru eliberarea autorizaţiei


sanitare de funcţionare:

Cererea autorizaţie sanitară în baza declaraţiei pe propria


răspundere.

Declaraţie referitoare la condiţiile igienico-sanitare.

Cerere autorizaţie sanitară în baza referatului de evaluare.

3.4. Notificări privind certificarea conformităţii şi asistenţa de


specialitate:

Cerere asistenţă de specialitate de sănătate public.

Cerere certificarea conformităţii cu normele de igienă şi sănătate


public.

3.5. Model cerere şi acte necesare privind viza anuală:

Cerere viză anuală.

13
CONCLUZII

Deși țara noastră a făcut progrese evidente în ultimii ani, din punct
de vedere al eficienței sistemului sanitar, nu a reușuit să reducă decalajele
ce o diferențiază de restul țărilor europene din punct de vedere al
calității serviciilor medicale și performanțelor sistemului sanitar.

În ceea ce privește înființarea unui cabinet de kinetoterapie, din


2017, cabinetele de kinetoterapie pot fi finanțate cu până la 70.000 de
euro din fonduri de stat sau europene , Sprijinul financiar acoperă atât
investiția initial în echipamente și dotări, cât și cheltuielile de funcționare.

14
BIBLIOGRAFIE

Articole, Studii de specialitate

 Butu C., Dragomireşteanu Aurora , Fărcăşanu D., Mihai C.,


Mihăilă V.C…) coordonator Vlădescu C., Managementul
Serviciilor de Sănătate, Ed. Expert.
 Fayol, Henri, Administration industrielle et generale Ed. Pitman,
1916.
 Taylor, F.W., Shop Management, Harper and Brothers Publishes,
New York and London, 1903.

Site+uri Internet:

www.academia.edu.ro

www.cmb.ro/avizări/cabinete

www.dspb.ro/avize/avize

15