MINISTERUL

SĂNĂTĂȚII,
MUNCII ȘI
Protocol clinic standardizat pentru medicii neonatologi din secțiile de
PROTECȚIEI reanimare și terapie intensivă neonatală
SOCIALE AL
REPUBLICII
MOLDOVA Sindromul de detresă respiratorie
A. Partea introductivă
A.1. Diagnostic Sindrom de detresă respiratorie
A.2. Codul bolii (CIM 10) P22.0
A.3. Utilizatorii Secţiile de reanimare şi terapie intensivă neonatală, secțiile neonatale
A.4. Scopul protocolului Sporirea calităţii managementului nou-născuţilor cu sindrom de detresă respiratorie
prin deficit de surfactant şi micşorarea numărului cazurilor de invalidizare
A.5 Autori Larisa Crivceanscaia, dr.hab.șt.med., profesor universitar USMF „N.Testemițanu”
Liuba Rusu, asistent universitar USMF „N.Testemițanu”, medic Neonatolog IMSP
IMșiC
A.6. Data elaborării 2021
A.7. Data revizuirii 2026
A.8. Definiţia • Sindrom de detresă respirtorie prin deficit de surfactant (SDR DS) - este
patologia pulmonară a nou-născutului ce este cauzat de deficit de surfactant in
pulmonii imaturi.
• Se întîlnește în special la nou-născuții prematuri.
A.9 Incidenţa SDR  Incidența și severitatea SDR DS este invers proporţională cu vârsta de
gestaţie, astfel la 23-25 s.g. incidența SDR DS este 91%, la 26-27sg – 88%,
la 28-29 sg – 74%, la 30-31 sg – 52%.
 Datele europene relevă că incidenţa SDR DS este 42% în rîndul copiilor cu
greutatea la naştere 501-1500g, 71% la prematurii cu greutatea la naştere
501-750g, 54% la prematurii cu greutatea la naştere 751-1000g, 36% la
prematurii cu greutatea la naştere 1001-1250g şi 22% la prematurii cu
greutatea la naştere 1251- 1500g.
 Ca urmare, nașterea prematură este frecvent complicată cu SDR DS, iar
mortalitatea și morbiditatea apărute la prematur au drept cauză în multe
cazuri deficitul de surfactant la nivelul plămînilor imaturi.
Puncte cheie  Sindromul de detresă respiratorie este o boală care afectează nou-născuții
prematuri și apare din cauza surfactantului pulomnar insuficient.
 Cortocoizii administrați antenatal unei gravide, când se anticipează o naștere
prematură, previn SDR.
 Tratamentul implică stabilirea și menținerea capacității reziduale funcționale
prin aplicarea unei presiuni pozitive continue și administrarea de surfactant.

Descriere
B.1. Diagnosticul clinic
Factori de risc antenatali SDR
Factori de risc postnatali SDR
Semne clinice a SDR
B. Partea generală
Nivel de asistenţă medicală spitalicească
Motive Paşi
 Stabilirea severităţii  Factorii de risc a SDR
procesului pentru determinarea  Semne clinice SDR
tacticii de tratament şi a  Scorul Silverman
prognosticului.
B.2. Diagnosticul paraclinic
Diagnosticul SDR
B.3. Tratamentul SDR
Tratamentul cu surfactant
Suport respirator
- Diagnosticul SDR Investigaţiile paraclinice obligatorii:
 Date de laborator
 Semne radiologice
 Hemocultura
Suport respirator  Suport respirator
 Surfactant
Monitorizarea
 Administrarea Cafeinei citrat

C. Descrierea factorilor de risc, manifestărilor clinice

C.1 Factori de risc antenatali
 Prezența oligo-hidroamniosului;
 Bradi-/ tahiaritmie fetală;
 Patologie maternă;
- Hipertensiune arterială esențială;
- Preeclampsie;
- Anemie;
- Diabet gestațional;
- HELP sindrom;
 Istoric de suferință fetală;
 Factori de risc infecțioși;
- Corioamnionita acută;
- infecția tractului uterin
- Infecția TORCH (Citomegalovirus, Toxoplasmoza, Herpes simplex);
- Polihidramnios;
- Oligoamnios;
C.2. Factori de risc intra- și postnatali
1. Asfixia la naștere;
2. Traume;
3. Hemoragia pulmonară;
4. Scor Apgar mic;
5. Aspirația de meconiu;
6. Ventilația dirijată cu hiperoxie;

Nou-născuții cu aceste manifestări pot dezvolta o insuficiență secundară a surfactantului.

C.3. Fiziopatologia SDR

Deficiența de surfactant conduce la:

- Colabarea alveolelor, în special la sfârșitul expirului prin creșterea tensiunii la suprafața
alveolelor
- Complianța pulmonară scăzută (volumul se modifică per unitate în funcție de creșterea
presiunii)
- Scăderea volumelor pulmonare – capacitatea reziduală pulmonară scade cu până la 10%
din normal.
- Creșterea efortului respirator – exacerbată de hipotrofia musculaturii toracice și
 complianța cutiei toracice la prematuri
- Întârzierea apariției vasodilatației circulației pulmonare după naștere, ceea ce duce la
șuntului dreapta-stânga
- Hipoxie duce la debitului cardiac ce duce la hipotensiune. Aceste fenomene conduc la
acidoză metabolică, insuficiență renală și retenție volemică.
- Scăderea frecvenței respiratorii duce la hipercapnie.
C.4. Semne clinice SDR

Tabloul clinic al SDR DS include:

 Tahipnee;
 Cianoză;
 Geamăt;
 Stridor inspirator;
 Bătaile aripilor nazale;
 Alimentația dificilă;
 Retracții intercostale/ subcostale/ suprasternale;
 Semnele radiologice;

C.5. Diagnosticul SDR DS. Scorul SILVERMAN.

Scorul SILVERMAN permite aprecierea gradului de suferință respiratorie a nou-născuților prematuri

Tiraj Bombarea Balans toraco-abdominal Geamăt expirator Bătăi ale

intercostal toracică aripilor nasului
0 Absent Absent Mișcari respiratorii sincrone Absent Absent

1 Vizibil Discret Mișcări respiratorii sincrone Audibil cu Discrete

stetoscop
2 Marcat Marcata Mișcări abdominale retracții Audibil la distanță Marcate
toracice

Scorul Silverman este apreciat cu puncte de la 0 la 10 puncte.

În funcție de punctaj se identifică următoarele:
 0-3 puncte – SDR ușor;
 4-6 puncte – SDR forma grav-medie;
 7-9 puncte – SDR forma severă;
 10 puncte – SDR foarte sever.

C.6. Semnele și stadiile radiologice SDR DS

 I stadiu Modificări Granulații,
micronodulare zone atelectatice
la nivelul ambelor (neventilate)
cîmpuri pulmonare

II stadiu Modificări Zone pulmonare

micronodulare permanent deschise
la nivelul pulmonilor cu conținut aeric,
și bronhograma bine vizualizate pe
aerică fond de zone
atelectatice

III stadiu Modificări Conținut aeric în

micronodulare pulmoni, foarte
la nivelul pulmonilor micșorat în zonele
și bronhogramă periferice, limita
aerică, lipsa ștersă cu cordul,
conturului clar dintre diafragmul și
cord și diaphragm ficatul

IV stadiu Pulmonii albi Conținut aeric

scăzut în pulmoni,
cu lipsa limitei
dintre cord,
diafragm și ficat

C.7 Stabilizarea în sala de naștere

1. Dacă e posibil trebuie să se efectueze clamparea cordonului ombelical la sfîrșitul primelor
60 secunde de viață și copilul să fie mai jos de mamă ca să îmbunătățească transfuzia placento-
fetală.
2. Oxigenul pentru resuscitare trebuie titrat. Concentrația de start pentru stabilizare trebuie să
fie de 21%-30% , iar ajustarea lor trebuie să fie ghidată de un pulsoximetru plasat la mâna
dreaptă ce oferă informație despre FCC și saturație.
 3. Respirația spontană se stabilește prin CPAP cu 5-6 cm H2O, prin mască sau dispozitive
nazale.
4. Intubarea trebuie limitată la copiii ce nu răspund la ventilare cu presiune pozitivă sau
mască facială. Copiiilor ce necesită intubare pentru stabilizare trebuie să li se administreze
surfactant.
5. Copiii <28 s.g. în timpul stabilizării în sala de naștere, trebuie plasați în sacul din plastic
sau un ambalaj ocluziv sub o sursă radiantă de căldură.
6. Copiii trebuie plasați sub o sursă radiantă cu control termic pentru a evita supraîncălzirea.

C.8 Terapia de substituție cu surfactant

 Terapia de substituție cu surfactant are un rol esențial în managementul copiilor cu SDR
DS, în special la copii care necesită intubare pentu stabilizare în sala de naștere.
 Scopul este e a evita intubarea traheală dacă este poibil, sau de a reduce timpul de aflare la
suport ventilator și trebuie administrat cît mai curind posibil după administrarea diagnosticului
de SDR DS.
 În acest scop este recomandată metoda INSURE cînd copiii manifectă demne de SDR DS și
necesită oxigen mai mult de 30% pentru a menține valorile SaO2 în limitele normei.
 Începînd din anul 2013, sunt efectuate studii pentru a iniția o metodă mai puțin invazivă de
administrarea surfactantului prin tub endotraheal (LISA).

C.9 Suport respirator non-invaziv

 CPAP trebuie să fie efectuat la toți copii cu risc de SDR DS, copiilor <30 s.g care nu au
nevoie de intubare pentru stabilizare. (A1)
 Sistemul nCPAP trebuie să fie cu 2 canule binazale sau mască și trebuie aplicată o presiune de
start de 5- 6 cmH2O. (A2) Presiunea la CPAP trebuie să fie individualizată pentru fiecare
copil, în dependență de statutul clinic, oxigenare și perfuzie (D2).
 Managementul optim pentru copii cu SDR DS trebuie să fie plasare la CPAP cu administrarea
precoce de surfactant (A1)
 Pentru excluderea de la VM, ca o alternativă a CPAP, pot fi folosite canulele nazale cu flux-
înalt.
C.10 Ventilație mecanică
 Scopul ventilării mecanice este de a stabiliza plămînii după o restabilire a unui volum optimal
cu un PEEP adecvat sau cu o presiune de destindere continuă la HFOV care ține plămînul
destins în timpul întregului ciclu respirator.
 Toate modurile de ventilare mecanică produc leziuni ale plămînilor. Leziunea pulmonară pe
termen scurt poate duce la scurgeri de aer așa ca pneumatorax sau emfizem pulmonar
interstițial,iar pe termen lung poate să rezulte DBP.
 Ca să găsești PEEP optimal la ventilarea convențională, fiecare schimbare semnificativă a
PEEP trebuie să fie evaluată prin examinarea FiO2 sau a nivelului CO2 și de observat
mecanismul pulmonar. Presiunea optimă de destindere la HFOV este de 1-2 cmH2O mai sus
de închiderea presiunii indentificată prin deteriorarea oxigenării în timpul treptelor de reducere
a presiunii căilor aeriene.
 Supradistensia are loc cînd copilul se înrăutățește la ventilare mecanică urmat de administrare
de surfactant ori de fiecare dată crește presiunea în căile aeriene urmată de o necesitate
crescută în oxigen.
 Hipocarbia trebuie să fie evitată deoarece crește riscul DBP și leucomalaciei periventriculare.
Strategia de aprovizionare a ventilației mecanice sincronizate cu semnal ce apare la volum
tindal este să prevină mortalitatea și DBP la copiii ventilați artificial.
C.11 Complicații SDR
 Complicatiile SDR DS pot fi legate de aflarea la suport respirator invaziv, expunerea la
concentrații înalte de oxigen:
 Atelectazie;
 Pleurezie;
 Pneumotorax;
 Pneumomediastin;
 Emfizem;
 ROP;
 DBP;

Abrevierile folosite în document

SDR Sindrom de detresă respiratorie ROP Retinopatia prematurității
DBP Displazie bronhopulmonară DS Deficit de surfactant
HFOV Ventilație cu frecvență înaltă PEEP Presiune pozitivă continuă la sfîrșitul expirului
oscilatorie
CO2 Dioxid de carbon CPAP Presiune pozitivă contibuă în căile respiratorii

Aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii, Muncii și Protecției

Sociale nr. 326 din 15.04.2021„Cu privire la aprobarea
Protocoalelor clinic standardizate pentru medicii neonatologi din
secţiile de reanimare şi terapie intensiva
Bibliografie
1. Ghid practic de Neonatologie Oxford / Grenville Fox, Nicholas Hoque, Timothy Watts; coord. ed. în lb. română: Maria
Stamatin, Andreea Avasiloaiei. – Ed. a 2-a. – București: Hipocrate, 2018
2. Kribbs A. Early administration of surfactant in spontaneous breathing with nCPAP: feasibility and outcome in extremely
premature infants. Pediatr Anesthes 2007; 17: 364–9.
3. Lawrence Miall, Sam Wallis. The management of respiratory distress in the moderately preterm newborn infant. Education
& Practice Online First, published on February 28, 2011 as 10.1136/adc.2010.189712
4. Fatemeh Sadat Nayeri, et. all. Comparison of INSURE Method with Conventional Mechanical Ventilation after Surfactant
Administration in Preterm Infants with Respiratory Distress Syndrome: Therapeutic Challenge. Acta Medica Iranica, Vol.
52, No. 8 (2014). 604 – 608 p.
5. David G. Sweet et.all. European Consensus Guidelines on the Management of Neonatal Respiratory Distress Syndrome in
Preterm Infants – 2016 Update. Published online: September: 21, 2016. 14 p.
6. Sweet DG, Halliday HL et al.. European Consensus Guidelines on the Management of Respiratory Distress
Syndrome. Neonatology. 2019;115(4):432-450.