Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Definiţie
SDRI este o patologie a prematurului, este consecinţa deficitului de
surfactant la nivelul unităţilor morfofunctionale pulmonare.
Este cea mai importanta cauza de insuficienta acuta respiratorie si deces la
prematuri. Frecventa si gravitatea afecţiunii creste cu scăderea vârstei
gestationale. Nou-nascutii la termen pot prezenta si ei aceasta suferinţa, daca s-a
folosit operaţia cezariana sau provin din sarcini la multipare sau din mame
diabetice.
Factori favorizanti ( ce cresc riscul pentru SDRI)
Manifestări clinice :
2
Producerea SDRI se poate anticipa inca din sala de naşteri la nou-nascutul cu
vârsta gestationala mica si la care se asociază factorii favorizanti citaţi anterior.
Debutul este precoce; semnele de SDRI apar imediat (la prematurul de grad
mare) sau la câteva ore dupa naştere, cel mai târziu in primele 4 ore de viata,
cand se instalează treptat:
• geamăt expirator;
• tahipnee si polipnee progresiva (> 60 resp/min);
• mişcări de piston ale capului;
• batai ale aripilor nazale;
• tiraj intercostal, subcostal, suprasternal si supraclavicular;
• hipotensiune arteriala.
Destul de rapid, inainte de 24 ore se instalează un sindrom grav de
insuficienta respiratorie dominat de "sindromul de lupta respiratorie" si cianoza,
la inceput influenţată de oxigenoterapie, apoi prezenta chiar sub oxigen.
Murmurul vezicular este diminuat din cauza expansiunii limitate a alveolelor.
Semnele "sindromului de lupta" (balans toraco-abdominal, tiraj, infundare
xifoidiana, batai ale aripilor nazale, geamăt expirator) sunt incluse in scorul
Silverman. Deci aprecierea gravitaţii SDRI se poate stabili dupa acest scor : in
lipsa detresei scorul va fi zero, iar cand detresa este maxima scorul va fi 10.
In final BMH poate evolua in 2 sensuri :
♦ daca nu s-au produs complicaţii (pneumotorax, colaps, CID), in formele
medii de boala, dupa 72 de ore, detresa respiratorie diminuează, si in ziua a 4-
a - a 5-a, plămânii imaturi produc suficient surfactant (sub acţiunea
glucocorticoizilor eliberaţi in timpul naşterii) si evoluţia este spre vindecare.
♦ daca evoluţia nu se ameliorează evident in 4-5 zile sau exista complicaţii,
nou-nascutii decedează sau raman sechelari (cu sechele pulmonare sau
neurologice).
Tabloul clinic este completat cu oligurie (secundara scăderii filtratului
glomerular), edeme periferice si suferinţa neurologica (secundara encefalopatiei
hipoxic- ischemice).
In cursul evoluţiei bolii hiperbilirubinemia este frecvent intalnita; pericolul
icterului nuclear este prezent la aceşti prematuri cu hipoxie si acidoza
accentuata.
Concentraţia crescută de oxigen la cei protezati respirator are efecte toxice
la nivelul retinei.
Examene paraclinice :
Esenţiale sunt examenul radiologie pulmonar si determinarea gazelor sanguine
si a echilibrului acidobazic.
-Radiografia toraco-pulmonara, efectuata dupa 6 ore de la naştere, evidenţiază
voalarea difuza a câmpurilor pulmonare, descrisa ca aspect de "sticla mata" sau
aspect "reticulogranular" generalizat si bronhograma aerica.
- Ionograma sanguina indica hipocalcemie si hiperpotasemie - intre 12 si 60 de
ore de viata ceea ce duce la modificări ECG ca:
3
• lărgirea intervalului PR;
• lărgirea complexului QRS;
• prelungirea intervalului QT;
• preponderenta ventriculara stânga.
- Marea majoritate a copiilor prezintă hipoglicemie, hipoalbuminemie si
hiperbilirubinemie libera.
- Ureea si creatinina cresc in cazul apariţiei insuficientei renale.
Tratamentul SDRI
Concluzii
Pe parcursul a trei ani (2013-2015 ) in Maternitatea Bucur - Spitalul Clinic de
Urgenţă „Sf. Ioan”, S-a efectuat un studiu retrospectiv, cu privire la frecvenţa
tulburărilor respiratorii la nou-născut. Au fost incluşi în studiu nou-născuţii
proveniţi din sarcini de peste 34 de săptămâni de amenoree. Au fost analizate
calea naşterii, vârsta gestaţională, repartiţia pe gen, scorul APGAR, pH-ul
sanguin din cordonul ombilical, tipul de tulburare respiratorie şi tratamentul
aplicat.
Conform studiilor recent realizate, sindromul de detresă respiratorie a fost
prezent preponderent printre naşterile prin operaţie cezariană, comparativ cu
naşterile spontane. Scorul APGAR al prematurilor născuţi prin operaţie
cezariană este superior celui al prematurilor născuţi spontan.
Factorii de risc major pentru sindromul de detresă respiratorie sunt
reprezentaţi de naşterea prin operaţie cezariană, prematuritatea, intoleranţa la
glucoză sau diabetul gestaţional, sexul masculin şi greutatea mică la naştere.
Datele obţinute pot constitui o bază pentru reanalizarea avantajelor operaţiei
cezariene, comparativ cu riscurile materne şi neonatale, mai ales în cazul
intervenţiilor elective la prematuri.
Bibliografie