Monitorizarea pacientei pe perioada

sarcinii
Sarcina reprezintă o perioadă specială în viața unei femei, iar termenul folosit
descrie timpul în care un copil se dezvoltă în uterul mamei. În mod normal, durează 9
luni (aproximativ 40 de săptămâni), sarcina fiind măsurată de la data ultimei menstruații
până la nașterea copilului.

În literatura de specialitate sunt descrise trei etape de supraveghere și

asistență medicală, cunoscute sub denumirea de trimestre de sarcină.

În fiecare trimestru de sarcină organismul femeii suferă modificări fiziologice și

imunologice, aceasta trecând prin numeroase experiențe fizice sau emoționale,
specifice sarcinii. În toată această perioadă, pentru a da naştere unui copil sănătos şi
pentru a evita eventuale complicaţii, viitoarea mămică trebuie atent
monitorizată. Monitorizarea femeilor gravide are ca scop depistarea sarcinilor cu
risc crescut, astfel încât rata morbidităţii şi mortalităţii perinatale să fie cât mai redusă.

Primul trimestru de sarcină perioada cuprinsă între

săptămânile 1 – 14
Aduce o varietate de modificări în corpul mamei, aceasta fiind cea mai
importantă perioadă în dezvoltarea bebelușului. În acest trimestru de sarcină, medicul
ce urmărește sarcina poate solicita mai multe teste. Acestea au scopul de a evalua
starea de sănătate a viitoarei mămici sau de a identifica anumite afecțiuni și infecții care
ar putea dăuna fătului (SIDA, Sifilis, Chlamydia, Rubeolă, Hepatite, Herpes,
Toxoplasmoză, Citomegalovirus).

Monitorizarea sarcinii în trimestrul al II-lea cuprinsă între

săptămânile 15 – 27
Aceasta se face cu ajutorul analizelor uzuale și se pot depista anumite deficiențe
ale gravidei, ce pot fi corectate din timp. Una dintre ele este anemia, o afecțiune care
debutează, de cele mai multe ori, în acest trimestru. Trimestrul II corespunde cu
perioada în care creșterea uterului este semnificativă, iar după săptămâna a 16-a
gravida începe să simtă primele mișcări fetale.
 Monitorizarea sarcinii in trimestrului al III-lea
Analizele efectuate pentru monitorizarea trimestrului al III-lea de sarcină oferă
informații medicale despre schimbările survenite în corpul mamei și pot supraveghea
diferite tipuri de infecții, atât ale sale cât și ale bebelușului. Streptococul de grup
B face parte din flora bacteriană normală, colonizarea fiind de 10-30% în flora vaginală
şi tractul digestiv inferior (rect). Colonizarea vaginală indică contaminarea de la nivelul
rectului. Faptul că viitoarele mame sunt purtătoare ale streptococului nu înseamnă însă
că prezintă infecţie sau boală. Proba se recoltează pe un tampon vaginal (sau rectal) cu
efectuarea de culturi din probe prelevate, în vederea identificării streptococului de
grup B. Aceasta are ca scop prevenirea transmiterii infecției la făt.
Transmiterea agentului patogen la nou-născut se realizează vertical, în timpul
travaliului și este favorizată de ruptura prematură a membranelor amniotice, cu 18 ore
înaintea nașterii, cu febră în timpul travaliului sau travaliul prematur (înainte de 37
săptămâni). Statisticile arată că 1 din 19 bebeluși care dezvoltă o infecție cu Streptococ
de grup B cu debut precoce, poate avea o evoluție gravă, cu complicații ce duc la deces
sau, dintre supraviețuitori, 1 din 14 va avea o dizabilitate pe termen lung2. Instituirea
tratamentului adecvat şi scăderea incidenţei infecţiei la nou-născut este o consecință a
evaluării gravidei în trimestrul III de sarcină, prin efectuarea unei culturi genitale de
identificare a streptococului de grup B.