Capitolul IV.

Impactul teritorial al alunecărilor de teren

4.1. Impactul alunecărilor de teren asupra vetrelor de așezări.
a) Evoluția așezărilor
Formarea și dezvoltarea așezărilor umane în Bazinul Văii Meleș a fost înlesnită, pe
de-o parte de existența cadrului natural relativ favorabil, iar pe de altă parte, de procesele
geomorfologice actuale, în special, alunecările de teren de tip glimee(Bozieș, Strugureni,
Nușeni). Astfel popularea acestuia este veche, o serie de descoperiri arheologice ne
îndreptățesc să susținem existența unei populații încă din epoca pietrei și a bronzului, când
omul preistoric a găsit aici condiții prielnice de viață (fig.4.1.).
Așezări preistorice au fost identificate la Nușeni (Pârâul Ciorbii), Beudiu (Fundătura),
Rusu de Sus, iar la Malin în vatra stalului s-au descoperit urme ale unei așezări din epoca
bronzului.
Primele documente scrise despre așezările din Bazinul Văii Meleș apar în secolul al
XII-lea (Țentea 1219, Fântânele 1288, Moruț 1278), majoritatea satelor fiind atestate
documentar în secolul al XIV-lea : Bidiu, Beudiu, Chețiu, Corvinești, Malin, Nușeni, Rusu
de Jos (1305), Feleac (1310), Bozieș, Vița (1315), Apatiu, Chiochiș, Jimbor (1391), iar Rusu
de Sus în secolul al XV-lea (1408). Buza, Cătun și Dumbrava existau ca așezări sub formă de
cătune ce aparțineau satelor mai mari și numai în 1956 trec la statutul de sat, acum fiind
recenzate pentru prima dată, anterior Buza, Cătun aparținând localității Buza (județul Mureș),
iar Dumbrava localității Malin. În această perioadă întregul bazin aparține Regiuni Cluj.
Noua organizare administrativ-teritorială din 1968 a condus la situația actuală în care
cele 24 de localității ale bazinului aparțin la trei comune: Chiochiș cu zece localității
(Chiochiș, Apatiu, Bozieș, Buza, Cătun, Chețiu, Jimbor, Manic, Sânncicoara, Strungeni,
Țentea), Matei cu șase localități (Matei, Bidiu, Cornvinești, Enciu, Fântânele, Moruț),
Nușeni cu șapte localități (Nușeni, Beudiu, Dumbrava, Feleac, Malin, Rusu de Sus, Vița), o
singură localitate aparține orașului Beclean (Rusu de Jos), toate în județul Bistrița-Năsăud.

1
Fig.4.1. Dispunerea așezărilor în cadrul arealului de studiu

2
 b)Forma, textura și structura vetrei
În bazinul Văii Meleș forma așezărilor (vetrelor) este mai mult o expresie a condițiilor
fizico-geografice decât a celor social – economice. Predominante sunt formele neregulate
(areolare, tentaculare, liniare, mixte) ce denotă un mod spontan de ocupare a terenului, cu
extindere progresivă în timp.
Textura vetrei este dată de modul de dispunere a rețelei de ulițe și aliniamentul de
construcții și este rezultatul acțiunii factorilor naturali, unele dintre ele fiind condiționate, în
dezvolatarea lor, de procesele geomorfologice. Majoritatea așezărilor au o textură neregulată
și complexă generată de tipul de formă. Astfel satele cu formă tentaculară au o textură linear
- tentaculară (Beudiu, Nușeni). Cea mai des întâlnită este textura linear – radială specifică
așezărilor de formă areolară, unde ulițele secundare sunt legate de cele principale rezultând o
adevărată pânză de păianjen (Biudiu, Corvinești, Malin, Rusu de Sus, Vița). Satele lineare au
o textură liniară simplă (Rusu de Jos).
Tipul dominant de structură este cel răsfirat, cu gospodăriile dispuse rarefiat în lungul
uneia sau mai multor ulițe, de lungimi diferite, întortocheate și care închid între ele suprafețe
arabile cultivate cu porumb, cartofi, păioase sau pomi fructiferi (Malin, Vița, Bozieș). În
cadrul tipului de vatră răsfirată apar o serie de variante de tranziție fie spre risipire, fie spre
adunare.
Satele areolare apar în bazinele de obârșie (Sânnicoara, Jimbor, Malin, Bidiu,
Fântânele) sau în zonele de convergență hidrografică sau rutieră (Vița, Rusu de Sus,
Corvinești).
Satele tentaculare sunt grupate în jurul unui nucleu central cu mai multe prelungiri
mai mult sau mai puțin extinse pe văi secundare și / sau drumuri și au rezultat prin
dezvoltarea satelor areolare (Nușeni). Un caz particular în acest tip de vetre este cel al
localităților cu forma vetrei inițial triunghiulară (Beudiu, Nușeni) dezvoltate pe cursul
inferior al unor afluenți, în zona de confluență și extinse ulterior bilateral de-a lungul văii
principale (Nușeni), respectiv a drumului (Beudiu).
Satele cu vetre de formă liniară valorifică sectorul de vale rectilinie. Această formă
este dată de migrarea vetrelor prin extensiune teritorială în lungul văilor și / sau drumurilor
(Rusu de Jos și Chiochiș).
Din totalul de 24 de sate, aferente Bazinului Hidrografic Meleș, șapte așezări rurale
sunt afectate sau influențate, în evoluția lor, de alunecări de teren (Fig.4.2).

50
 N Așezări Tipul de alunecare
r.Ctr rurale
1. Bozieș Glimee
2. Fântânele Lenticulare, Plastice
3. Jimbor Lenticulare, Plastice
4. Nușeni Glimee
5. Manic În trepte
6. Sânicoara Plastice
7. Strugureni Trepte

impact pozitiv impact negativ alunecări stabile

Fig.4.2 Asezări rurale afectate de alunecări de teren
În ceia ce privește impactul alunecărilor de teren asupra vetrelor de așezări acesta poate
fi grupat în două categorii; impact pozitiv și impact negativ(Fig. 4.1). Acesta este în concordanță
cu tipul de alunecare care influențează distribuția vetrelor de așezări. După cum reiese și din
tabelul de mai sus, impactul negativ este generat de către alunecările de tip plastic și lenticulare
(Fig.4.3.).
Aceste tipuri de alunecare fac parte din categoria alunecărilor actuale care, de fapt, multe
dintre ele, prezintă cicluri recente de reactivare a unor suprafețe de alunecare mai vechi
(Surdeanu, V., 1998). Acestea sunt alunecări care se produc în cuvertura deluvială, viteza lor de
deplasare este relativ ridicată și pot afecta versanții pe suprafețe destul de însemnate, de la câțiva
arii până la un hectar două.

1
 Fig.4.3. Influența alunecărilor asupra vetrelor de așezări.
Impactul pozitv, generat de către alunecările de tip glimee, poate fi explicat prin simplu
fapt că aceastea sunt alunecări foarte vechi produse la scara timpului geologic sau istoric
(Surdeanu V., 1998), când vetrele de așezări nu existau. Între aceste două elemente există relații
de conlucrare, în sensul că, glimeele desfășurându-se pe suprafețe care pot ajunge si la sute de
hectare și adâncimi considerabile, în unele cazuri, chiar peste 50m, reduc energia de relief a
versantului și panta acestuia făcându-le favorabile locuirii.
Relațiile de conlucrare între vetrele de așezări și glimee sunt foarte bine puse în evidență
în tot spațiul transilvan și datorită faptului că numărul glimeelor este destul de însemnat, (peste
500, după V. Gârbacea, 1992).
Irimus, A. (1998), exemplifică foarte elocvent, în lucrarea „ Alunecările de teren de la
Corunca și implicațiile în organizarea spațiului geografic”, aceste relații de conlucrare. Conform
autorului, invadarea sitului de alunecare, de către vatra satului, a fost influențată și de către
presiunea antropică, indusă de către dezvoltarea spre sud a cartierului Tudor, din orașul Tg
Mureș. Configurația vetrei s-a adaptat condiților naturale, aceasta ocupând în întregime corpul
alunecării, iar rețeua stradală, este paralelă cu corpurile de alunecare sau le ocoleste pe acestea.
După autorul citat, în urma acestei „ invazii”, rezultă o nouă dimensiune funcțională a spațiului
geografic materializată într-un peisaj rural tipic satului dintre valurile de alunecare.
În arealul nostru de studiu, acest model de peisaj, se întâlnește la o scară mai redusă, și
datorită faptului că suprafața alunecărilor este mai mică, iar presiunea antropică a orasului
lipsește cu desăvârsire, distanța față de oraș fiind foarte mare ( peste 15 km).

2
 Cel mai elocvent exemplu din arealul nostru de studiu este cel al localități Bozieș
(fig.4.4.) Spre deosebire de Corunca, unde invadarea spațiului s-a produs dinspre periferia situ-
lui de alunecare spre interiorul acesteia, invadarea spațiului are loc dinspre interiorul acesteia,
spre exterior, Cele mai vechi case fiind situate în depresiunea formată în apropierea zonei de
desprindere.

Fig. 5.4. Modul de valorificare glimeelor, de către vetrele de alunecări, în cadrul

alunecării de la Bozieș.

3
 Un alt exemplu poate fi cel al localității Nușeni, unde datorită morfologiei sitului de
alunecare, cu un singur val de alunecare mai bine pus in evidență, o parte a vetrei satului este
situată în partea frontală a primului șir de alunecare și depresiunea longitudinală a acestuia
(fig.4.5.).

Fig. 4.5. Dispunerea vetrei satului în cadrul glimeelor de la Nușeni.

4.2. Impactul alunecărilor de teren asupra căilor de comunicație
Dezvoltarea social-economică a unui teritoriu este indispensabil legată de dezvoltarea
sistemului de transport. Între cele două elemente există o relație de determinare reciprocă, în
sensul că dezvoltarea sistemului de transport, este atât cauză, cât și consecință a dezvoltării
economice a unei regiuni. Există numeroase exemple de așezări umane ce au apărut și s-au
dezvoltat fie la intersecția unor axe de circulație fie în lungul acestora, constituindu-se ulterior în
puncte de polarizare locală sau regională. Apare însă și reversul. Lipsa căilor de comunicație
contribuie la regresul unor așezări, condamnate la izolare.
Factorii naturali, în special poziția geografică, au determinat în cazul bazinului Văii
Meleș, organizarea exclusivă a unei rețele de transport rutier.
Factorii socio-economici, ce includ densitatea și repartiția populației în teritoriu, nu au
constituit o motivație puternică în dezvoltarea căilor de comunicație, pentru bazinul studiat.

4
 Trebuie subliniată și poziția periferică a comunelor în cadrul județului și implicit
depărtarea de centrele urbane polarizatoare, acestea fiind elemente ce se răsfrâng negativ în
modernizarea căilor de comunicații.
Grefarea parțială a limitei administrative dintre județele Bistrița-Năsăud, Cluj și Mureș,
pe acest bazin, generează dificultăți, în sensul lipsei unei concepții unitar locale în privința
organizării rețelei rutiere. Consecința acestui fapt rezidă în dificultățile de comunicare, între
localitățile aparținând celor trei județe, în ciuda distanței reduse dintre ele.
Căile de comunicație rutieră sunt reprezentate în exclusivitate prin drumuri județene și
comunale. Se remarcă Dj 172 A Beclean – Rusu de Sus - Nușeni – Beudiu – Chiochiș, care
asigură accesul spre D N 17, șosea asfaltată din care se desprind drumuri comunale, unele
asfaltate (Dc 26 Rusu de Sus - Malin), altele neasfaltate (Dc 27 Nușeni - Feleac), astfel încât
unele localități nu au acces la șosea, iar legătura cu acestea se realizează cu ajutorul unor drumuri
comunale (uneori impracticabile), fapt ce amplifică izolarea acestor localități (Jimbor, Manic,
Buza Cătun).
Izolarea unor localități în cadrul bazinului se exprimă și prin lipsa posturilor telefonice,
situație ce pare surprinzătoare pentru gradul de dezvoltate al începutului de secol XXI.
Se constată în cadrul bazinului o scădere treptată din aval spre amonte, a gradului de
acces la diverse căi de comunicație, fapt ce se va reflecta în diverși indici geodemografici.
Cel mai frecvent, în literatura de specialitate, se menționează efectele și pagubele
produse de alunecări asupra căilor de comunicație. Acțiunea acestora se manifestă prin două
moduri distincte: prin eroziune laterală, produsă de alunecări de tip delapsiv, și acumulare de
sedimente pe carosabil, acumulare produsă de catre alunecările de tip detrusiv.
Din totalul drumurilor din arealul de studiu, avem informații despre două drumuri
județene afectate de alunecări de teren. Este vorba de spre drumul județean Dj 172 A Beclean –
Rusu de Sus - Nușeni – Beudiu – Chiochiș, unde în apropierea localității Rusu de Sus, drumul
este afectat de o alunecare de tip delapsiv denivelând o bandă de sens a carosabilului. În
prezent această denivelare a fost îndepărtată prin asfaltarea porțiunii afectate (fig. 4.6.).

5
 Fig4.6. Drum județean reabilitat pentru eliminarea efectelor alunecării de teren, imagine
Google Street View.
Cel de al doilea drum afectat a fost drumul județean DJ172 E care face legătura între
județele Bistrița Năsăud și Cluj, prin localitățile Lechința-Matei-Strugureni- Chiochiș-Țaga-
Gherla.
Alunecarea de teren care a afectat acest drum s-a produs în apropierea satului Chiochiș în
partea de amonte a acestuia, se dezvoltă pe o lungime de circa 250 m cu lățimi variabile între cca
25m la fruntea alunecării și de 50-60m la partea superioară, în zona de desprindere. Este vorba
de o alunecare detrusivă, care conform spuselor localnicilor a afectat drumul prin acoperirea
acestuia cu materialul alunecat si modificându-i stabilitatea (fig.4.7.). Cantitățile de material
depuse au pus în pericol de mai multe ori asigurarea continuității circulației pe ambele sensuri.
Autoritățile locale au degajat în permanență drumul, asigurând cel puțin un sens de circulație.
După cum am menționat și capitolul anterior, glimeele nu au un impact negativ asupra
arterelor de comunicație. Acestea dau o estetica si un desing interesant rețelei stradale prin
condiționările impuse de către dispunerea formelor pozitive, în cadrul sitului de alunecare.
Străzile principale sunt paralele șirurilor de alunecare, iar cele secundare ocolesc corpurile de
alunecare (Irimuș, I., A., 1998).

6
 Fig.4.7. Degajarea deluviului de pe DJ172 E, în zona Dealul Habadocului.
4.3. Impactul alunecărilor de teren asupra modului de utilizare a teritoriului
Utilizarea terenului reprezintă una din activitățile antropice cu cel mai mare impact in
morfologia zonei. De-a lungul timpului, presiunea antropică și efectele ei, s-au regăsit în peisajul
geografic al Bazinului Văii Meleș, în funcție de activitățile și necesitățile sale.
Agricultura ca activitate de bază a acestui areal, se reflectă în morfodinamica zonei
datorită activităților și practicilor agricole. Cultura plantelor cu diferitele ei forme, a adus
necesarul de obținere de suprafețe noi pentru cultivare, astfel încât, de-a lungul timpului, s-au
facut defrișări masive în zonă. Rezultatul pe termen lung a fost reducerea substanțială a arealelor
împădurite. Pe de altă parte, reducerea substanțială, mai ales după anii 1990, a suprafețelor cu
pomi fructiferi, a crescut substanțial susceptibilitatea versanților la procese erozionale actuale, în
special alunecări de teren și ravinație.
După cum am menționat si în capitolele anterioare, în ceea ce privește modul de folosință
al terenului teritoriul la nivelul Câmpiei Transilvaniei și implicit la nivelul este în proporție de
90% ocupat de terenuri agricole, din care 60%-teren arabil, iar 30%-pășuni și fânețe, în timp ce
pădurile se păstrează pe aproximativ 9%, cu diferențieri semnificative de la o regiune la alta.
(Pop, Gr., 2001). La nivel regional situația este următoarea.
Suprafața bazinului Meleș este de 30489.15 ha. Din această suprafață, 32.44% este
ocupată de terenurile arabile în timp ce pe poziția secundară se înscriu pădurile de foioase cu
18.43% din total. Pe poziția a treia se înscriu pășunile secundare cu 17,33 urmate de: terenuri
predominant agricole în amestec cu vegetație naturale(13,58%), zone de culturi
complexe(8,41%), spațiu urban discontinuu și spațiu rural (6,13%), livezi(2,59%), alte suprafețe

7
(zone de tranziție cu arbuști, acumulări de apă, păduri de conifere, unități industriale sau
comerciale, cursuri de apă) 1%(fig.4.8.).
Suprafața totală a alunecărilor este de 1991,698 ha, ocupând 6,53% din suprafața
bazinului hidrografic. Datorită varietăți condițiilor naturale ale arealului de studiu, suprafețele
afectate de alunecări de teren întâmpină cele mai complexe probleme în ceea ce privește modul
utilizare al terenului și în economie.
Sub aspect economic alunecările de teren afectează în mod negativ agricultura și
sivicultura (Șoneriu, I. 1973), a bazinului hidrografic, printr-o degradare totală sau parțială a
terenurilor afectate, care sub aspect economic se reflectă prin ieșirea din circuitul agricol și
forestier a acestor suprafețe apreciabile. Dintre toate suprafețele afectate de alunecări de teren,
cele ocupate de glimee sunt cele mai favorabile reintroducerii în circuitul agricol. După Bucur
(1954), „ Glimeea reprezintă o unitate agrosilvic economică, fiindcă impune un anumit fel de
utilizare agrosilvică a teritoriului, care atrage după sine un complex de măsuri, în special de
ordin ameliorativ”, citat de Gârbacea (2013, p.217).

8
 Fig.4.8. Modul de utilizare a terenului, în Bazinul Văii Meleș, după Corrine Lande Cover
2018
Cel mai frecvent suprafețele glimeelor sunt folosite ca pășuni, terenuri arabile (în special
suprafețele plane ale depresiunilor transversale), fânețe, plantații pomi-viticole. În arealul nostru
de studiu, din monticuli de pe alunecarea de la Apatiu, oamenii locului au folosit tuful vulcanic
pentru construcția caselor
În lucrarea rezultată în urma grantului 2465/2008 coordonat de Surdeanu V. intitulată
Glimeele un sit morfologic unicat în peisajul Depresiunii Transilvaniei se urmărește potențialul
turistic și valorificarea turistică a siturilor cu glimee din depresiunea Transilvaniei. În arealul
nostru de studiu există două sit-uri cu glimee care au potențial turistic, care ar putea fi

9
valorificat. Este vorba de glimeele de la Bozieș, unde biserica veche a satului este dispusă pe un
monticul și de glimeele de la Apatiu- Strugureni, care datorită situării lor în lacului piscicol
Strugureni, ar putea fi transformat în parc de distracții.
Este interesantă paralela facută între modul de folosire a terenului inainte de 1989 si după
această perioadă. Dacă până în 1989 prelucrarea terenurilor se făcea pe suprafețe întinse sub
forma de Cooperative Agricole de Producție (CAP), conform registrului agricol din 1989
alunecările de la Apatiu erau încadrate în cea mai mare parte la terenuri neproductive, fiind
folosite ca pașune. Partea frontală a sitului cu glimee a fost nivelată la baza acestui sit fiind
plantată o livada de pruni în anul 1984, dâlmele mai proeminente fiind incluse în cadrul livezii.
După 1989 odată cu dizolvarea C. A. P.-urilor și reintrarea terenurilor în propietatea privată, se
observă o schimbare în modul de folosință a terenului, în sensul că o parte a depresiunilor
transversale sunt arate si cultivate agricol, diferit de la an la an, făcându-se o rotație a
culturilor,de regulă principalele culturi fiind porumb, grâu și cartofi.

60