Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O scurtă privire
Marele Ră zboi a produs cea mai mare distrugere umană și de bunuri culturale
din Europa, amploarea sa fiind comparabilă cu cea a Ră zboiului de 30 de ani
(1618-1648), așa cum apreciază istoricul irlandez Alan Krammer. Este suficient
să argumentă m că 13% dintre bă rbații nă scuți în Germania între 1870 și 1899
și-au pierdut viața în conflict, iar în Marea Britanie și Franţa cifrele sunt
similare, fapt care a determinat cultura occidentală să postuleze ideea unei
„generații pierdute”, ca urmare a milioanelor de morți din timpul ră zboiului.
Paradoxal, explozia descoperirilor tehnice de la sfârșitul secolului al XIX-lea a
creat cadrul (prin utilizarea acestora în scopuri militare) pentru uciderea în
masă , un rol decisiv avându-l inventarea unor arme noi precum mitraliere,
tunuri de mare calibru, gaze de luptă , explozibili, avioane, submarine, tancuri,
trenuri blindate etc.
1914
După atentat, Consiliul de Miniștri Austro-Ungar a dat Serbiei un ultimatum,
deoarece era considerată responsabilă de cele întâmplate. În fapt, acesta era un
motiv prin care Imperiul Austro-Ungar își putea extinde influența asupra
zonelor din Balcani. Având în vedere faptul că ultimatumul nu a fost acceptat,
la 28 iulie 1914 Serbia a fost atacată . Aceasta s-a aliat cu Imperiul Ț arist.
Cele mai importante operațiuni militare din anul 1914 de pe Frontul de Vest au
fost asediul Liège-ului între 4-16 august, bă tă lia frontierelor între 14-25 august,
bă tă liile de pe Marna și asediul Anversului în perioada septembrie-noiembrie
din Ypres.
1915
Frontul de Vest
Pe frontul de Vest, cele mai importante bă tă lii au avut loc la Neuve Chapelle
(10-13 martie), Ypres (22 aprilie – 25 mai) și Artois (mai-octombrie).
Frontul de Est
1916
Între 4 iunie și 13 august avea loc o puternică ofensivă a armatei ruse, încheiată
cu stră pungerea frontului austro-german la Luțk.
Pe Frontul de Vest, cele mai importante bă tă lii au fost cele desfă șurate la
Verdun și pe Somme. Bă tă lia de la Verdun (21 februarie – 18 decembrie) a fost
o bă tă lie de artilerie, în care s-au lansat de ambele pă rți 60 de milioane de
obuze. Unele bombardamente au durat 21 de ore, distanța până la care se
auzeau fiind și de la peste 100 de km. În cele 10 luni de bă tă lie și-au pierdut
viața aproape un milion de soldați.
Frontul de la Gallipoli
Alte lupte au avut loc pe frontul din Mesopotamia (deschis la sfârșitul anului
1914), unde armata turcă s-a înfruntat cu cea a Angliei în șapte bă tă lii.
Anul 1916 a fost unul al ră zboiului de uzură , în care ambele tabere și-au
mă cinat reciproc forțele, fă ră a fi obținute victorii sau rezultate care să încline
decisiv balanța.
1917
Frontul de Vest
Cele mai importante operațiuni desfă șurate pe Frontul de Vest au fost bă tă liile
de la Champagne și Artois, Arras (aprilie-mai) și Ypres (iulie-octombrie). O
mențiune specială merită fă cută referitor la bă tă lia de la Cambrai (20 noiembrie
– 7 decembrie), aici având loc cea mai mare ofensivă a tancurilor din Primului
Ră zboi Mondial, englezii atacând liniile germane cu 450 de tancuri.
Pe frontul italian au avut loc bă tă lii la Isonzo și Caporetto, unde armata italiană
a suferit o mare înfrângere. Un eveniment cu o deosebită însemnă tate, care avea
să schimbe echilibrul de forțe, a fost intrarea SUA în ră zboi și trimiterea
primelor trupe pe frontul din Franța.
Frontul de Est
1918
Frontul de Vest
Era anul în care au avut loc două mari operațiuni militare: ofensiva germană (21
martie – 5 august), desfă șurată la Ypres, Flandra, Marna, Aisne și Somme, prin
care germanii au sperat să -i surprindă pe aliați și să obțină o victorie decisivă
(fapt care nu s-a întâmplat), și cea a aliaților, care a constat într-o ofensivă de
100 de zile (8 august – 11 noiembrie). Rezultatul acesteia din urmă a obligat
Germania să solicite semnarea armistițiului de la Compiègne, din 11 noiembrie
1918.
Frontul de Est
Rusia iese din ră zboi, iar pe 3 martie noua putere reprezentată de partidul
comunist încheia tratativele de pace cu Germania, la Brest-Litovsk. Consecința
acestui fapt a fost că și România a fost forțată să încheie un astfel de tratat cu
Germania, pacea de la Buftea-București, semnată la 7 mai 1918, care însă nu a
fost ratificată de Parlament și nici promulgată de Regele României, Ferdinand I.
Din vara anului 1918, soarta ră zboiului s-a schimbat decisiv în favoarea
Antantei. Contraofensiva declanşată de aceasta a silit armata germană din
Franţa şi din Belgia să cedeze, iar în sud a repurtat importante victorii. În timp
ce germanii se retră geau de peste tot, aliaţii lor au ieşit din ră zboi rând pe rând:
Bulgaria în septembrie, Turcia în octombrie, iar Austro-Ungaria în primele zile
ale lunii noiembrie. La 11 noiembrie, lângă Compiegne, Germania a semnat şi
ea armistiţiul. Reintrată în ră zboi la 10 noiembrie 1918, România prindea
sfârşitul ră zboiului ală turi de Antanta.
Participarea României în Primul Război Mondial
În ciuda presiunilor stră zii și a opiniei publice, care considera că țara trebuia să
se ală ture Antantei, Consiliul de Coroană de la Sinaia din 3 august 1914 a decis
ca România să ră mână neutră . Deși neutralitatea însemna un moment de ră gaz,
în speranța că ră zboiul se va încheia în câteva luni, statul a luat câteva mă suri
pentru eventualitatea unei participă ri a României la marea conflagrație. Moartea
regelui Carol I la 10 octombrie 1914 avea să schimbe, la rândul ei, realită țile
politice românești.
Noul rege, Ferdinand I (1914-1927), avea să se
ală ture în cele din urmă taberei proantantiste și să devină , așa cum l-a numit
publicația The Illustrated London News din 2 septembrie 1916, „cel mai mare
anglofil din Estul Europei”. În această ecuație a contat foarte mult și
personalitatea puternică a Reginei Maria, care s-a pronunțat în permanență
pentru intrarea României în ră zboi de partea Antantei.
Cei doi ani de neutralitate au însemnat pregă tirea armatei pentru o potențială
implicare în conflict (au fost luate mă suri pentru instruirea și pregă tirea
soldaților și a ofițerilor, pentru producția internă de muniție, pentru achiziția de
armament și tehnică militară din stră ină tate), negocieri intense cu Antanta și
Puterile Centrale, precum și manifestă ri ale opiniei publice filoantantiste pentru
ca România să intre în ră zboi pentru realizarea unirii cu Transilvania.
Sur
să: Muzeul Național de Istorie al României
Ocazia s-a ivit în vara anului 1916, când pe fundalul puternicei presiuni
exercitate de germani pe frontul de vest, la Verdun, forțele Antantei i-au cerut
României să li se ală ture și să declanșeze o ofensivă asupra Austro-Ungariei. În
viziunea aliaților, România avea un mare atu, și anume faptul că putea să
mobilizeze o forță militară numeroasă (aproximativ 800 000 de oameni), iar
germanii aveau să deplaseze de pe frontul de vest numeroase divizii pentru a
contracara ofensiva română din Transilvania. Calculul liderilor militari și
politici ai Antantei a fost că acest fapt va slă bi presiunea uriașă exercitată la
Verdun asupra armatei franceze. Acest lucru s-a și întâmplat, pentru că germanii
au fost nevoiți să deplaseze câteva divizii de pe frontul de vest spre cel de est,
din Transilvania.