Sănătatea și securitatea la locul de muncă

Îmbunătățirea sănătății și a securității la locul de muncă a reprezentat o problemă importantă

pentru UE încă din anii 1980. Introducerea legislației la nivel european a stabilit standarde minime
pentru protecția lucrătorilor, permițând în același timp statelor membre să mențină sau să introducă
măsuri mai stricte. La intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale
a Uniunii Europene a devenit obligatorie din punct de vedere juridic, făcând din politica în domeniul
sănătății și siguranței un domeniu și mai important al legislației UE.

Temeiul juridic
Articolele 91, 114, 115, 151, 153 și 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Obiectivele
În temeiul articolului 153 din TFUE, UE este în măsură să adopte acte legislative (directive) privind
sănătatea și securitatea la locul de muncă pentru a sprijini și a completa activitățile statelor membre.
În acest scop, la nivelul UE sunt stabilite cerințe minime care să permită statelor membre să
introducă un nivel mai ridicat de protecție la nivel național, dacă doresc acest lucru. Tratatul
prevede, de asemenea, că directivele adoptate nu trebuie să impună constrângeri administrative,
financiare sau juridice care ar împiedica crearea și dezvoltarea IMM-urilor.

Realizări
A. Dezvoltarea instituțională

Sub auspiciile Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), au fost desfășurate diverse
programe de cercetare în domeniul sănătății și securității la locul de muncă (SSM). Necesitatea unei
abordări globale a problemei s-a manifestat odată cu instituirea CEE în 1957. Comitetul consultativ
pentru securitate, igienă și protecția sănătății la locul de muncă a fost înființat în 1974 pentru a
asista Comisia (Decizia 74/325/CEE a Consiliului). Au fost necesare cerințe minime în ceea ce privește
SSM pentru a finaliza piața unică europeană. Prin urmare, au fost adoptate o serie de directive, cum
ar fi Directiva 82/605/CEE (înlocuită cu Directiva 98/24/CE) privind protecția împotriva riscurilor
asociate plumbului metalic, Directiva 83/477/CEE (modificată ultima dată de Directiva 2009/148/CE)
privind azbestul și Directiva 86/188/CEE (modificată ultima dată de Directiva 2003/10/CE) privind
zgomotul.

1. Actul Unic European

Adoptarea Actului Unic European în 1987 a adus sănătatea și securitatea la locul de muncă în
Tratatul CEE pentru prima dată, într-un articol care stabilește cerințele minime și permite Consiliului
să adopte directive privind sănătatea și securitatea la locul de muncă cu majoritate calificată.
Obiectivele au fost: îmbunătățirea sănătății și securității lucrătorilor la locul de muncă; armonizarea
condițiilor din mediul de lucru; prevenirea "dumpingului social" pe măsură ce finalizarea pieței
interne a progresat; și pentru a împiedica companiile să se deplaseze în zone cu un nivel mai scăzut
de protecție pentru a obține un avantaj competitiv.

2. Tratatul de la Amsterdam (1997)

Tratatul de la Amsterdam a consolidat statutul aspectelor legate de ocuparea forței de muncă prin
introducerea titlului privind ocuparea forței de muncă și a Acordului social. Pentru prima dată,

1
directivele de stabilire a cerințelor minime în domeniul sănătății și securității la locul de muncă și al
condițiilor de muncă au fost adoptate atât de Parlament, cât și de Consiliu prin intermediul
procedurii de codecizie.

3. Contribuția Tratatului de la Lisabona (2007)

Tratatul de la Lisabona conține o "clauză socială" în temeiul căreia cerințele sociale trebuie luate în
considerare în politicile UE. La intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene a devenit obligatorie din punct de vedere juridic pentru statele
membre atunci când acestea aplică legislația UE.

4. Pilonul european al drepturilor sociale (2017)

Pilonul european al drepturilor sociale, semnat de Consiliu, Comisie și Parlament în noiembrie 2017,
stabilește 20 de drepturi și principii, inclusiv dreptul consacrat la articolul 31 din Carta drepturilor
fundamentale la condițiile de muncă care respectă sănătatea, siguranța și demnitatea lucrătorilor.
Astfel cum se prevede în principiul 10, lucrătorii au dreptul la un nivel ridicat de protecție a sănătății
și securității lor la locul de muncă, precum și dreptul la un mediu de lucru adaptat nevoilor lor
profesionale și care le permite să își prelungească participarea pe piața muncii.

Deși nu este obligatoriu din punct de vedere juridic în sine, pilonul este un pachet de măsuri
legislative și neobligatorii care vizează stimularea convergenței ascendente a condițiilor de viață și de
muncă din UE.

B. Repere: directive și Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în

Muncă

1. Directiva-cadru 89/391/CEE și directivele individuale

Articolul 137 din Tratatul de la Nisa (în prezent articolul 153 din TFUE) a stat la baza eforturilor UE de
îmbunătățire a mediului de lucru în vederea protejării sănătății și securității lucrătorilor. Adoptarea
Directivei-cadru 89/391/CEE, cu accentul său specific pe cultura prevenirii, a reprezentat o piatră de
hotar. Acesta a prevăzut măsuri preventive, informare, consultare, participare echilibrată și formare
profesională pentru lucrători și reprezentanții acestora, în sectorul public și privat.

Directiva-cadru stă la baza a 25 de directive individuale în diferite domenii și a Regulamentului (CE)

nr. 2062/94 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Securitate și Sănătate în Muncă.
Aceasta a avut, de asemenea, un impact asupra altor acte legislative referitoare la lucrătorii
temporari și aspecte ale timpului de lucru în diferite directive.

Directivele individuale includ următoarele:

 Cerințele de sănătate și securitate la locul de muncă (89/654/CEE) și furnizarea de semne de

securitate și/sau de sănătate la locul de muncă (92/58/CEE);
 Utilizarea echipamentelor de lucru (89/655/CEE modificată prin Directiva 2001/45/CE și
Directiva 2009/104/CE); a echipamentului individual de protecție (89/656/CEE) și a
echipamentului de afișare (90/270/CEE) și a manipulării manuale (90/269/CEE);

2
  Sectoare: șantiere temporare sau mobile (92/57/CEE); industria extractivă (foraj)
(92/91/CEE; 92/104/CEE) și navele de pescuit (93/103/CE);
 Grupuri: lucrătoare gravide (92/85/CEE) și protecția tinerilor la locul de muncă (94/33/CE);
 Agenți: expunerea la agenți cancerigeni (90/394/CEE) și Directiva privind protecția
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la
locul de muncă (2004/37/CE); agenți chimici (98/24/CE modificată prin Directiva 2000/39/CE
și Directiva 2009/161/UE); agenți biologici la locul de muncă (2000/54/CE) și protecție
împotriva radiațiilor ionizante (Directiva 2013/59/Euratom de abrogare a directivelor conexe
anterioare); protecția lucrătorilor care ar putea fi expuși riscului de atmosfere explozive
(99/92/CE); expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenții fizici (vibrații)
(2002/44/CE), zgomot (2003/10/CE), câmpuri electromagnetice (2004/40/CE modificată prin
Directiva 2013/35/UE) și radiații optice artificiale (2006/25/CE);
 Substanțe: alinierea mai multor directive privind clasificarea, etichetarea și ambalarea
substanțelor și a amestecurilor (Directiva 2014/27/UE).

Actualizarea Directivei 2004/37/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de

expunerea la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă este un proces în curs de
desfășurare care va continua în viitor: un prim lot de 13 substanțe a fost inclus într-o propunere din
mai 2016, care a fost adoptată în cele din urmă în decembrie 2017. O a doua propunere din ianuarie
2017 de revizuire a limitelor pentru alte șapte substanțe a fost adoptată în ianuarie 2019, după ce
Parlamentul a reușit să includă în domeniul de aplicare o valoare-limită de expunere profesională
pentru gazele de eșapament ale motoarelor diesel. O a treia propunere din aprilie 2018, care
acoperă alte cinci substanțe utilizate în metalurgie, galvanizare, minerit, reciclare, laboratoare și
asistență medicală, a fost adoptată în cele din urmă în iunie 2019 ca Directiva 2019/983. În cele din
urmă, în septembrie 2020, o a patra revizuire a directivei a propus stabilirea unor valori-limită noi
sau revizuite pentru trei substanțe cancerigene. Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri
sociale a adoptat un raport privind dosarul și a decis să deschidă negocieri interinstituționale în
aprilie 2021. Propunerea este prima inițiativă a Planului european de luptă împotriva cancerului,
care a fost adoptat de Comisie în februarie 2021.

Acordurile de parteneriat social încheiate în cadrul dialogului social reprezintă o altă modalitate de a
iniția legislația socială (2.3.7). În decembrie 2016, Consiliul a adoptat Directiva 2017/159/UE, de
punere în aplicare a Acordului partenerilor sociali privind îmbunătățirea condițiilor de muncă în
sectorul pescuitului, la care s-a ajuns în 2013. Cu toate acestea, un acord similar pentru sectorul
coafurii nu a fost adoptat sub forma unei directive.

2. Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA)

Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă, cu sediul la Bilbao, a fost înființată în
1996. Scopul său este de a promova schimbul de cunoștințe și informații pentru a promova o cultură
a prevenirii riscurilor. Aceasta a dezvoltat platforma web pentru evaluarea interactivă online a
riscurilor(OiRA),care conține instrumente sectoriale de evaluare ariscurilor favorabile IMM-urilor în
toate limbile, și instrumentul electronic privind substanțele periculoase, care oferă consultanță
specifică întreprinderilor cu privire la substanțele periculoase și produsele chimice și la modul de
aplicare a bunelor practici și a măsurilor de protecție. În 2015, EU-OSHA a finalizat o revizuire a
inițiativelor de evaluare comparativă de succes în materie de sănătate și securitate la locul de
muncă, care au permis organizațiilor să își compare reciproc procesele de sănătate și siguranță. În
2016, a finalizat un proiect-pilot privind sănătatea și siguranța lucrătorilor în vârstă, inițiat de
Comisie la cererea Parlamentului European. În plus, începând cu anul 2000, agenția a derulat
campanii anuale de sensibilizare privind "Locurile de muncă sănătoase" cu privire la diverse subiecte
legate de sănătate și siguranță. Campania 2020-2022 se concentrează pe prevenirea afecțiunilor
musculo-scheletice profesionale (AMS).

3
C. Programe și strategii de acțiune comunitare privind sănătatea și securitatea
la locul de muncă

Între 1951 și 1997, programele de cercetare CECO au funcționat în domeniul sănătății și securității la
locul de muncă. Agenda socială europeană, adoptată în 2000, a contribuit la o abordare mai
strategică a problemei la nivelul UE. Ulterior, Strategia comunitară 2002-2006 privind sănătatea și
securitatea la locul de muncă a adoptat o abordare globală a bunăstării la locul de muncă.

Strategia comunitară pentru 2007-2012 s-a axat pe prevenire. Scopul său a fost de a realiza o
reducere continuă a accidentelor de muncă și a bolilor în UE, în special prin definirea și punerea în
aplicare a strategiilor naționale, îmbunătățirea și simplificarea legislației existente și o mai bună
punere în aplicare a legislației respective prin schimbul de bune practici, sensibilizarea și
îmbunătățirea informării și formării.

În iunie 2014, Comisia a publicat Cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de
muncă 2014-2020, care a fost adoptat de Consiliu în martie 2015. Cadrul urmărește să abordeze trei
provocări majore: îmbunătățirea și simplificarea normelor existente, consolidarea prevenirii bolilor
profesionale, inclusiv a noilor riscuri, și luarea în considerare a îmbătrânirii forței de muncă. Se
acordă o atenție deosebită nevoilor microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici. În plus,
Comunicarea Comisiei din 2017 privind o activitate mai sigură și mai sănătoasă s-a axat pe
modernizarea legislației și a politicii UE în materie de SSM.

Ca parte a Planului de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale adoptat la 3 martie
2021, Comisia a prezentat un nou cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de
muncă pentru perioada 2021-2027. Acesta se concentrează pe anticiparea și gestionarea
schimbărilor în noua lume a muncii, pe îmbunătățirea prevenirii accidentelor și bolilor la locul de
muncă și pe creșterea gradului de pregătire pentru orice potențială viitoare criză sanitară. La fel ca
strategiile anterioare, se preconizează că acest nou cadru va declanșa adoptarea sau revizuirea
strategiilor naționale în domeniul SSM care intenționează să stimuleze acțiuni coordonate la diferite
niveluri, implicând statele membre, partenerii sociali și alte părți interesate cheie. Această viitoare
comunicare răspunde, de asemenea, concluziilor recente ale Consiliului și avizelor Comitetului
consultativ tripartit pentru securitate și sănătate la locul de muncă și ale Comitetului inspectorilor de
muncă principali.

De la pandemia de COVID-19, Comisia a luat măsuri pentru a asigura sănătatea și siguranța

lucrătorilor. În special, în iunie 2020, Directiva privind agenții biologici (2000/54/CE) a fost
actualizată pentru a include SARS-CoV-2 pe lista agenților biologici pentru a ține seama de noile
riscuri din spațiul de lucru. Comisia a încurajat angajatorii să evalueze riscurile și să ia măsuri
preventive și de protecție pentru a reduce la minimum daunele, în special pentru cei care lucrează în
contact direct cu virusul. În aprilie 2020, Comisia a emis orientări privind revenirea la locul de muncă
după lockdown și, ulterior, a fost dezvoltat un instrument online practic pentru a ajuta angajatorii să
eze în evaluarea riscurilor în timpul pandemiei.

Rolul Parlamentului European

Parlamentul a subliniat frecvent necesitatea unei protecții optime a sănătății și securității

lucrătorilor. Acesta a adoptat rezoluții prin care solicită ca toate aspectele care afectează direct sau
indirect bunăstarea fizică sau psihică a lucrătorilor să fie reglementate de legislația UE. Parlamentul a
avut, de asemenea, o influență semnificativă asupra directivelor care îmbunătățesc condițiile de
muncă. Acesta sprijină Comisia în eforturile sale de a îmbunătăți furnizarea de informații imm-urilor.
Acesta consideră că munca trebuie adaptată la abilitățile și nevoile oamenilor, și nu invers, și că

4
mediile de lucru ar trebui să țină seama într-o mai mare parte de nevoile speciale ale lucrătorilor
vulnerabili. Parlamentul a îndemnat Comisia să investigheze riscurile emergente care nu sunt
acoperite de legislația actuală, de exemplu expunerea la nanoparticule, stresul, epuizarea și
violența și hărțuirea la locul de muncă.

În special, Parlamentul a avut un rol esențial în adoptarea unui acord-cadru privind prevenirea
rănilor provocate de obiecte ascuțite în sectorul spitalicesc și al asistenței medicale, semnat de
partenerii sociali din UE, care a fost pus în aplicare prin Directiva 2010/32/UE a Consiliului. Acesta a
solicitat, de asemenea, îmbunătățiri ale legislației existente privind protecția lucrătoarelor gravide și
protecția lucrătorilor împotriva afecțiunilor musculo-scheletice. Alte solicitări-cheie includ stabilirea
unei directive de stabilire a unor standarde minime pentru recunoașterea bolilor profesionale și
extinderea domeniului de aplicare al Directivei-cadru 89/391/CEE pentru a include anumite grupuri
de lucrători (cum ar fi forțele armate, persoanele care desfășoară activități independente, lucrătorii
casnici și lucrătorii la domiciliu).

În iunie 2010, Parlamentul a respins propunerea Comisiei de modificare a directivei privind timpul de
lucru al lucrătorilor mobili din transportul rutier, deoarece nu a fost de acord ca lucrătorii
independenți să fie excluși din domeniul de aplicare al directivei. Prin urmare, Comisia și-a retras
propunerea.

În rezoluția sa din 25 noiembrie 2015, Parlamentul, ca răspuns la adoptarea de către Comisie a

Cadrului privind sănătatea și securitatea la locul de muncă pentru perioada 2014-2020, și-a exprimat
regretul că nu au fost stabilite obiective specifice în cadru, solicitând totodată să se includă măsuri
legislative și nelegislative mai concrete după evaluarea la jumătatea perioadei din 2016.

În septembrie 2018, Parlamentul a adoptat o rezoluție privind căile de reintegrare a lucrătorilor care
se recuperează în urma vătămărilor corporale și a bolilor în locuri de muncă de calitate, pe baza a
trei piloni: prevenirea și intervenția timpurie; revenirea la locul de muncă; și schimbarea atitudinii
față de reintegrarea lucrătorilor.

În septembrie 2021, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a Parlamentului a
adoptat un nou raport legislativ din proprie inițiativă, cu recomandări adresate Comisiei privind
protecția lucrătorilor împotriva azbestului. Acesta propune elaborarea unei strategii europene
cuprinzătoare pentru eliminarea tuturor azbestului, în vederea eliminării în siguranță a substanței
din mediul construit o dată pentru totdeauna și, astfel, pentru a proteja mai bine lucrătorii și
cetățenii. De asemenea, propune actualizarea Directivei 2009/148/CE privind azbestul și solicită o
propunere legislativă privind recunoașterea bolilor profesionale și standarde minime pentru
despăgubirea victimelor bolilor profesionale asociate azbestului.

Pe dincolo de modificarea legislației propuse și de monitorizarea și încurajarea celorlalte activități

ale Comisiei în domeniul sănătății și siguranței, Parlamentul abordează, de asemenea, subiectul într-
un mod orientat spre viitor, analizând noile riscuri asociate inovării tehnologice și schimbărilor
conexe în organizarea muncii.