Claudiu BABIS Oana CHIVU

Gabriel IACOBESCU Dan DOBROTA

ELEMENTE LEGISLATIVE IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

Editura POLITEHNICA PRESS Bucuresti 2013

Claudiu BABIS Oana CHIVU

Gabriel IACOBESCU Dan DOBROTA

ELEMENTE LEGISLATIVE IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA

Editura POLITEHNICA PRESS Bucuresti 2013

PREFATA

Se poate afirma cu certitudine ca, nu exista domeniu de activitate atit la nivel international cit si national care sa nu fie reglementat de elemente legislative si standarde armonizate in domeniul Sanatatii si Securitatii in Munca. Ca urmare a importantei ce trebuie acordata acestui domeniu al Sanatatii si Securitatii in Munca, se remarca in acest sens preocupari la nivel international ale Organizatiei Internationale a Muncii prin CONVENTIA 155 referitoare la Securitatea si Sanatatea lucratorilor si la Mediul de Munca inca din anul 1981 iar la nivelul Uniunii Europene prin ACTUL UNIC EUROPEAN si prin ARTICOLUL 100A referitor la Securitatea Produselor si ARTICOLUL 118 A referitor la Sanatatea si Securitatea in Munca inca din anul 1987. La nivelul Romaniei odata cu adererea acesteia la Uniunea Europeana in 2007 si odata cu transpunerea in totalitate a directivei cadru 89/391/CEE care constituie piatra de temelie a noii politici comunitare in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca, s-a facut trecerea de la termenul de Protectie a muncii la acela de Sanatate si Securitate in Munca, introducindu-se totodata noi concepte, termeni si masuri de prevenire si protectie, acestea toate reunindu-se sub forma legii 319/2006 - Legea Sanatatii si Securitatii in Munca care se gaseste in strinsa legatura cu HG 1425/2006-Norme Metodologice de aplicare a legii 319/2006. Ca urmare a aspectelor pozitive legate de evolutia tehnologica si implicit a proceselor de productie industriale pe de o parte, avind ca si consecinte directe nefavorabile pe de alta parte o diversificare a paletei factorilor nocivi, o marire a frecventei de aparitie a pericolelor iminente si a riscurilor legate de accidentele si imbolnavirile profesionale care pot aparea in sistemele de munca, la nivelul Romaniei, sistemul legislativ in domeniul Sanatatii si Securitatii in Munca are o structura piramidala alcatuita din legislatie de baza si conexa care se imbunatateste si armonizeaza continuu prin hotariri de guvern ce transpun directivele adoptate la nivelul Uniunii Europene. Tinind cont de necesitatea existentei principiilor si a cadrului legal din domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca, in toate sectoarele de activitate si ca urmare a obligativitatii cunoasterii si insusirii acestora de catre toti participantii

la procesul de munca, fie ei conducatori sau executanti, noi autorii, consideram ca aparitia acestei lucrari intitulata Elemente Legislative in Domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca-Note de Curs, va fi foarte utila studentilor de la specializarile ISI carora se adreseaza in mod special, dar si acelora de la celelalte specializari din cadrul UPB. Deasemenea lucrarea poate fi utila inginerilor, tehnicienilor si muncitorilor din orice sector industrial, deoarece reuneste ultimele directive transpuse din legislatia comunitara prin hotariri de guvern, la nivelul Romaniei. Lucrarea, este structurata intr-o maniera logica si clara, in patru sectiuni, sase capitole, anexe si bibliografie, plecind de la originile legislatiei SSM la nivel international, prezentind evolutia la nivelul UE si ajungind la armonizarea acesteia la nivelul Romaniei. Cu toate ca lucrarea este realizata intr-o maniera logica si clara, avem convingerea ca lucrarea este perfectibila si multumim anticipat tuturor celor care, prin observatii, sugestii si discutii pot contribui la imbunatatirea formei actuale a aceteia. Autorii

CUPRINS
PREFATA SECTIUNEA I TERMINOLOGIE TEHNICA N DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII N MUNCA GLOSAR DE TERMENI SECTIUNEA II ORIGINEA LEGISLATIEI SSM LA NIVEL INTERNATIONAL CAPITOLUL 1 LEGISLATIA SSM LA NIVEL INTERNATIONAL 1.1.INTRODUCERE 37 1.1.1 Cadrul general 1.1.2 Scurt istoric 38 1.2.ORGANIZATIA INTERNATIONALA A MUNCII 1.2.1. Generalitati 1.2.2. Organe de conducere 1.2.2.1.Conferinta Internationala 1.2.2.2. Consiliul de Administratie 1.2.2.3. Biroul International al Muncii 1.2.2.4. Comisia de experti 1.2.2. Rolul ONU in colaborare cu OIM 1.3 NORME INTERNATIONALE ALE MUNCII 1.3.1. Generalitati 1.3.2 Principii fundamentale privind Sanatatea si Securitatea in Munca 1.3.2.1 Conventia privind Securitatea si Sanatatea lucratorilor, 1981 (nr. 155) si Protocolul sau din 2002 1.3.2.2. Conventia privind Serviciile de sanatate in munca, 1985 (nr.161) 1.3.2.3. Conventia privind cadrul de promovare a securitatii si sanatatii in munca, 2006 (nr. 187) 1.3.3 Securitate si Sanatate in unele ramuri ale activitatii Economice 1.3.3.1.Conventia privind igiena (comert si birouri), 1964 (nr. 120) 1.3.3.2. Conventia privind securitatea si igiena (operatiuni portuare), 1979 (nr. 152) 1.3.3.3.Conventia privind Securitatea si Sanatatea in constructii, 1988 (nr. 167) 1.3.3.4. Conventia privind Securitatea si Sanatatea in agricultura, 2001 (nr.184) 1.3.4 Protectia contra riscurilor specifice
1

13 15 35

37 37 39 39 40 40 40 40 41 41 42 42 42 42 42 43 43 43 43 44 44 44

1.3.4.1. Conventia privind protectia contra radiatiilor, 1960 (nr.115) 1.3.4.2. Conventia privind cancerul profesional, 1974 (nr. 139) 1.3.4.3. Conventia privind mediul de lucru (poluarea aerului, zgomotul si vibratiile), 1977 (nr.148) 1.3.4.4. Conventia privind azbestul (amiantul), 1986 (nr. 162) 1.3.4.5. Conventia privind produsele chimice, 1990 (nr. 170) 1.3.5 Liste cu Recomandari Practice 1.3.6 Aplicarea si promovarea normelor 1.4. PROGRAMUL PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA SI IN MEDIUL INCONJURATOR (SAFEWORK) 1.5.CONCEPTE IMPORTANTE LA NIVEL INTERNATIONAL IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA 1.5.1. Asociatia Internationala a Asigurarilor Sociale (AISS) 1.5.2. Ilolex 1.5.3. Centrul International de formare 1.5.4. Biroul OIM din Spania SECTIUNEA III EVOLUTIA LEGISLATIEI SSM LA NIVEL EUROPEAN CAPITOLUL 2 UNIUNEA EUROPEANA. ROLUL SI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE 2.1 INTRODUCERE 2.2. SIMBOLURILE UNIUNII EUROPENE 2.3.MOMENTE SEMNIFICATIVE IN CREAREA UNIUNII EUROPENE 2.3.1. Scurt istoric 2.3.2. Extinderea spatiului comunitar 2.3.3. Adancirea si extinderea domeniului interventiei Comunitare 2.3.4. Principii ale Uniunii Europene 2.3.5. Noi obiective, noi actiuni 2.4. INSTITUTIILE SI ORGANISMELE UE 2.4.1. Institutii legislative 2.4.1.1. Parlamentul European 2.4.1.2. Consiliul Uniunii Europene 2.4.1.3. Comisia Europeana 2.4.2. Institutii de garantare si control 2.4.2.1. Curtea de justitie 2.4.2.2. Curtea de conturi
2

44 44 45 45 45 45 46 47 48 48 48 49 49

51

53 53 53 55 55 58 61 64 64 65 65 66 67 70 71 72 74

2.4.3. Institutii financiare 2.4.4. Organisme de consultanta 2.4.5. Organizatii inter institutionale 2.4.6. Agentii UE 2.4.6.1. Agentii descentralizate UE 2.4.6.2. Agentii si organisme EURATOM CAPITOLUL 3 TRATATELE CARE AU STAT LA BAZA FORMARII UNIUNII EUROPENE 3.1. GENERALITATI 3.2.TRATATUL DE LA PARIS INSTITUIND CECO 3.2.1. Context 3.3.TRATATELE DE LA ROMA 3.3.1. Date generale 3.3.2. Nasterea tratatului 3.3.3. Obiective 3.3.4.Contribuiile tratatului 3.3.4.1.Instituirea unei piee comune 3.3.4.2.Instituirea unei uniuni vamale 3.3.4.3.Elaborarea politicilor comune 3.3.5.Structura tratatului 3.3.6. Instituii 3.3.7. Modificri aduse tratatului 3.3.8. Rezumat 3.4. ACTUL UNIC EUROPEAN (AUE) 3.4.1. Competente ale AUE 3.4.2. Natere 3.4.3.Obiective 3.4.4.Structur 3.4.5. Contribuiile tratatului . Modificri instituionale 3.4.6.Contribuiile tratatului. Modificri politice 3.4.7. AUE. Bilan i perspective 3.4.8. Modificri aduse tratatului 3.4.9. Rezumat 3.5. TRATATUL DE LA MAASTRICHT 3.5.1.Context 3.5.2. Natere 3.5.3. Obiective 3.5.4. Structur 3.5.5. Instituii 3.5.6. Politici 3.5.7. Uniunea Economic i Monetar 3.5.8. Protocolul privind Politica Social 3.5.9. Cetenie 3.5.10. Principiul subsidiaritii 3.5.11. Modificri aduse tratatului 3.5.12. Rezumat 3.6.TRATATUL DE LA AMSTERDAM
3

75 76 76 76 76 78

80 80 80 80 81 81 82 83 83 84 84 85 85 86 87 89 89 89 89 91 91 92 92 93 94 95 96 96 97 98 98 99 99 100 100 101 101 101 102 106

3.6.1. Context 3.6.2. Nastere 3.6.3. Obiective 3.7. TRATATUL DE LA NISA 3.7.1. Context 3.7.2. Obiective 3.8.CONSTITUTIA EUROPEANA 3.8.1. Context 3.8.2. Definitivarea proiectului 3.8.3. Aprobarea Constituiei 3.9.TRATATUL DE LA LISABONA 3.9.1. Context 3.9.2. Tratatul de la Lisabona. Introducere 3.9.3. Istoric 3.9.4. Diferenele fa de tratatul de instituire a unei constituii pentru Europa 3.9.5. Contribuiile aduse de Tratatul de la Lisabona 3.9.5.1. Aspecte instituionale 3.9.5.2. Consolidarea democraiei europene 3.9.5.3. Politicile interne ale UE 3.9.5.4. Politica extern a UE 3.9.6. Obiectivele Tratatului de la Lisabona 3.9.7. Coninutul Tratatului de la Lisabona CAPITOLUL 4 ORDINEA JURIDICA COMUNITARA

106 106 107 108 108 109 110 110 111 111 112 112 112 112 113 113 113 114 114 115 115 115 117 117 117

4.1. STRUCTURA SISTEMULUI JURIDIC COMUNITAR 4.1.1. Clasificarea izvoarelor dreptului Uniunii Europene 4.1.2. Izvoarele legislaiei primare 4.1.3. Izvoarele legislaiei secundare 4.1.3.1. Actele unilaterale 4.1.3.2. Actele conventionale 4.1.4. Izvoarele legislaiei complementare 4.1.4.1. Clasificarea izvoarelor legislatiei Complementare 4.1.4.2. Dreptul internaional 4.1.4.3. Principiile generale ale dreptului 4.4.4. Cazul specific al drepturilor fundamentale 4.2. PREOCUPARI SI REGLEMENTARI COMUNITARE PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA 4.2.1. Contextul crearii legislatiei europene in materie de prevenire a riscurilor profesionale 4.2.1.1. Primele etape: CECO, Tratatul de la Roma si Comitetul Consultativ pe problem de securitate, igiena si protectie a sanatatii la locul de munca 4.2.1.2. Actul Unic European (1986) 4.2.1.3. Tratatul de la Amsterdam (1997)
4

117
120 121 129 130 130 131 131 132 134 134 135 136 137

4.2.1.4. Agentii si Comitete Europene 4.2.2. Directivele privind securitatea produselor - art. 100 a al Tratatului de laRoma 4.2.3. Directivele privind securitatea si sanatatea in munca - art. 118 a al Tratatului de la Roma 4.2.4. Transpunerea si aplicarea in Statele membre a Directivei cadru din 1989 si a cinci dintre Directivele sale specifice privind Securitatea si Sanatatea la locul de munca 4.2.5. Rolul Parlamentului European in domeniul legislatiei SSM 4.2.6. Standardele europene armonizate EN155 4.2.7.Agentia europeana pentru securitate si sanatate in munca EU-OSHA SECTIUNEA IV EVOLUTIA SI ARMONIZAREA LEGISLATIEI UE IN DOMENIUL SSM LA NIVELUL ROMANIEI CAPITOLUL 5 EVOLUTIA SI PRINCIPIILE LEGISLATIEI SSM LA NIVELUL ROMANIEI 5.1 CADRUL GENERAL 5.2.CARACTERISTICI ALE NOILOR REGLEMENTARI IN DOMENIUL SANATATII SI SECURITATII MUNCII 5.3. EVOLUTIA LEGISLATIEI SSM IN ROMANIA 5.3.1. Trecerea de la Protectia Muncii la Securitate si Sanatate in Munca 5.3.2. Principiile care stau la baza legislatiei de securitate si sanatate in munca in Romania CAPITOLUL 6 SISTEMUL LEGISLATIV ROMAN IN DOMENIUL SANATATII SI SECURITATII MUNCII 6.1 CARACTERISTICI ALE NOILOR REGLEMENTARI IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA 6.2 STRUCTURA SISTEMULUI LEGISLATIV ROMAN IN DOMENIUL SSM 6.3. CONSTITUTIA ROMANIEI 6.4. CODUL MUNCII-LEGEA NR. 53/2003 6.5. LEGEA PRIVIND ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCA SI BOLI PROFESIONALE - NR. 346/2002 6.6. LEGEA SANATATII SI SECURITATII IN MUNCA Nr. 319/2006 6.6.1. Contextul aparitiei Legii 319/2006
5

137 139 145

151 154 158

165

167 167 168 169 169 173

178 178 179 185 187 190 193 193

6.6.2. Legea nr. 319/2006 a Securitatii si Sanatatii in Munca 6.7. HOTARIRI DE GUVERN 6.7.1. Hotararea de Guvern nr. 1425/2006 Normele metodologice de aplicare a Legii nr.319/2006 6.7.1.1.Scopul 6.7.1.2.Autorizarea 6.7.1.3.Servicii de prevenire si protectie 6.7.1.4.Activitati de prevenire 6.7.1.5. Comitetul de Securitate si Sanatate in Munca CSSM 6.7.1.6.Instruirea lucratorilor 6.7.1.7.Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific 6.7.1.8.Comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale 6.7.1.9.Cercetarea evenimentelor 6.7.1.10.Bolile professionale 6.7.1.11.Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca 6.7.2.Hotararea de Guvern nr300/2006 privind cerintele minime de securitate sisanatate pentru santierele temporare si mobile 6.7.2.1.Scopul 6.7.2.2.Domeniul de aplicare 6.7.2.3.Definitii 6.7.2.4.Coordonatorii de securitate 6.7.2.5.Planul de securitate si sanatate 6.7.2.6.Registrul de coordonare 6.7.2.7.Declaratia prealabila 6.7.2.8.Coordonatorii in materie de securitate si sanatate 6.7.2.9.Informarea, consultarea si participarea lucratorilor 6.7.3. Hotararea de Guvern nr. 493/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot 6.7.3.1. Directiva transpusa 6.7.3.2.Obiectiv 6.7.3.3.Domeniul de aplicare 6.7.3.4.Obligatiile angajatorior 6.7.3.5.Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot
6

196 208 208 208 208 208 209 211 211 212

212 213 215 216 216 216 217 217 217 218 219 219 219 220

221 221 221 221 221 222

6.7.3.6. Protectia individuala impotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot 6.7.3.7..Limitarea expunerii la zgomot 6.7.3.8.Informarea si formarea lucratorilor 6.7.3.9.Consultarea si participarea lucratorilor 6.7.3.10.Supravegherea sanatatii 6.7.4. Hotararea de Guvern nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea desecuritate si sanatate la locul de munca 6.7.4.1. Directiva transpusa 6.7.4.2. Obiectiv 6.7.4.3.Obligatiile angajatorilor 6.7.4.4. Informarea si instruirea lucratorilor 6.7.4.5. Consultarea si participarea lucratorilor 6.7.5. Hotararea de Guvern nr. 1048/2006 privind nomele de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul demunca 6.7.5.1. Directiva transpusa 6.7.5.2.Obiectiv 6.7.5.3.Definitie 6.7.5.4.Domeniu de aplicare 6.7.5.5.Obligatiile angajatorilor 6.7.5.6.Informarea, consultarea si participarea lucratorilor 6.7.6.Hotararea de Guvern nr: 1051/09.08.2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala amaselor care prezinta riscuri pentru lucratori in special de afectiuni dorso-lombare 6.7.6.1. Directiva transpusa 6.7.6.2. Obiectiv 6.7.6.3. Definitie 6.7.6.4. Obligatiile angajatorilor 6.7.6.5. Consultarea si participarea 6.7.7.HG 1058/2006 privind cerintele minime pentru inbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explosive 6.7.7.1.Obiectiv 6.7.7.2.Obligatiile angajatorului 6.7.8. Hotararea de Guvern nr.1091/2006 Privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca 6.7.8.1. Directiva transpusa 6.7.8.2. Scopu l 6.7.8.3. Obiectivul 6.7.8.4. Exceptiile in aplicare 6.7.8.5. Obligatii generale 6.7.8.6. Obligatii specific
7

223 223 223 224 224 224 224 225 225 225 225

225 225 226 226 226 226 227

227 227 227 227 228 228

228 228 230 230 230 230 230 230 231

6.7.8.7. Informarea consultarea si participarea lucratorilor 6.7.8.8. Lucrul in conditii de izolare 6.7.9. Hotararea de Guvern nr.1136/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de campuri electromagnetice 6.7.9.1. Directiva transpusa 6.7.9.2. Obiectiv si domeniu de aplicare 6.7.9.3 Obligatiile angajatorului. Determinarea expunerii si evaluarea riscurilor 6.7.9.4. Evitarea sau reducerea riscurilor generate de campurile electromagnetice 6.7.9.5. Informarea si formarea lucratorilor 6.7.9.6. Consultarea si participarea lucratorilor 6.7.9.7. Supravegherea sanatatii 6.7.10. Hotararea de Guvern nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamenetelor de munca234 6.7.10.1. Directiva transpusa 6.7.10.2. Scopul 6.7.10.3. Definitii 6.7.10.4. Obligatiile angajatorului 6.7.10.5. Conditiile specifice de aplicare 6.7.10.6. Gestiunea echipamantelor specific 6.7.10.7. Obligatiile privind informarea si formarea pentru utilizare sigura 6.7.10.8. Verificarile initiale si periodice 6.7.10.9. Principiile prevenirii (ergonomie) 6.7.10.10. Consultarea si participarealucratorilor 6.7.11. Hotararea de Guvern nr. 1876/2006 Privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii 6.7.11.1. Scopul 6.7.11.2. Domeniu 6.7.11.3. Obligatiile angajatorilor 6.7.11.4. Evitarea sau reducerea expunerii 6.7.11.5. Informarea si formarea lucratorilor 6.7.11.6. Consultarea si participarea lucratorilor 6.7.11.7. Supravegherea sanatatii 6.7.12. Hotararea de Guvern nr.1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate deexpunerea la agenti biologici in munca 6.7.12.1. Directiva transpusa 6.7.12.2. Scopul 6.7.12.3. Definitii si clasificare 6.7.12.4. Domeniul de aplicare. Identificarea
8

231 231

232 232 232 232 233

233
233 234

234 234 235 235 235 235 236 236 236 236

236 236 237 237 237 238 238 239

239 239 239 239

si evaluarea riscurilor 6.7.12.5. Obligatiile angajatorilor 6.7.12.6. Informatiile ce trebuie furnizate autoritatilor competente 6.7.12.7. Masuri de igiena si protectie individuala242 6.7.12.8. Informarea, pregatirea si consultarea lucratorilor 6.7.12.9. Lista lucratorilor expusi 6.7.12.10. Supravegherea medicala a lucratorilor 6.7.12.11. Serviciile medicale si veterinare altele decat laboratoarele de diagnostic 6.7.13. Hotararea de Guvern nr. 1093/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca 6.7.13.1. Directiva transpusa 6.7.13.2. Scopul 6.7.13.3. Definitii. Domeniul de aplicare. Determinarea si evaluarea riscurilor 6.7.13.4. Identificarea si aprecierea riscurilor 6.7.13.5. Obligatiile angajatorilor. Reducerea utilizarii si inlocuirea agentilor cancerigeni sau mutageni la loculde munca 6.7.13.6. Prevenirea si reducerea expunerii la agenti cancerigeni sau mutageni la locul demunca 6.7.13.7. Supravegherea medicala 6.7.14. Hotararea de Guvern nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare 6.7.14.1. Directiva transpusa 6.7.14.2. Scop 6.7.14.3. Definitie 6.7.14.4. Obligatiile angajatorilor 6.7.14.5. Informarea, instruirea, consultarea si participarea lucratorilor 6.7.15. Hotararea de Guvern nr. 1218/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate in muncapentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici la locul de munca 6.7.15.1. Directiva transpusa 6.7.15.2. Obiectivul 6.7.15.3. Obligatiile angajatorilor 6.7.15.4. Principii generale pentru prevenirea riscurilor asociate cu agenti chimicipericulosi 6.7.15.5. Masuri specifice de protectie si prevenire 6.7.15.6. Masuri aplicabile in cazul producerii de accidente, incidente sau urgente
9

240 241 241 242 243 243 244

244 244 244 244 245 245 245 248

248 248 248 248 249 249

249 249 250 250 250 251 252

6.7.15.7. Informarea si instruirea lucratorilor 6.7.15.8. Interdictii. Supravegherea starii de Sanatate 6.7.15.9. Supravegherea starii de sanatate 6.7.16. Hotararea de Guvern nr. 1875/2005 privind protectia sanatatii si securitatii lucratorului fata de riscurile datorate expunerii la azbest 6.7.16.1. Directiva transpusa 6.7.16.2. Scopul 6.7.16.3. Domeniul de aplicare 6.7.16.4. Interdictii 6.7.16.5. Evaluarea riscurilor 6.7.16.6. Reducerea expunerii lucratorilor 6.7.16.7. Reducerea sau evitarea riscurilor 6.7.16.8. Informarea lucratorilor 6.8. STANDARDE IN DOMENIUL SSM 6.8.1. Rolul standardizarii 6.8.2. Continutul unui standard 6.8.3. Rolul standardelor 6.8.4. Tipuri de standard 6.8.5. Categorii de standarde romanesti care adopta standardele europene armonizate 6.9.INSTITUTII DIN ROMANIA IN ARIA SECURITATII SI A SANATATII IN MUNCA 6.9.1. Clasificarea institutiilor responsabile in domeniul SSM din Romania 6.9.2.Caracterizarea si atributiile principalelor institutii responsabile in domeniul SSM din Romania 6.9.2.1. Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale MMFPS 6.9.2.2. Inspectia Muncii 6.9.2.3. Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Muncii Alexandru Darabont INCDPM 6.9.2.4.Institutul National de Cercetare Stiintifica in domeniul Muncii si Protectiei Sociale- INCSMPS 6.9.2.5. Centrul de Pregatire si Perfectionare Profesionala al Inspectiei Muncii- CPPPIM 6.9.2.6. Ministerul Sanatatii MS 6.9.2.7. Directia de Sanatate Publica268 6.9.2.8. Institutul National de Sanatate Publica -INSP 6.9.2.9.Centrul National de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar-CNMRMC 6.9.2.10. Centrul National de Evaluare si Promovare a Starii de Sanatate - CNEPSS 6.9.2.11. Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale CNPAS
10

252 253 253 254 254 254 254 255 255 255 256 257 258 258 259 260 261 262 263 263 264 264 265 266 267 267 267 269 271 271 272

SECTIUNEA V ANEXE ANEXA 1- Legislaie referitoare la munc i securitate i sntate n munc ANEXA 2 - Legislaie referitoare la condiii pentru a fi permis libera circulaie i utilizarea unor produse utilizate n procesul de munc ANEXA 3 Standarde conexe de securitate si sanatate in munca BIBLIOGRAFIE

275

277 285 289 329

11

12

SECTIUNEA I
TERMINOLOGIE TEHNICA N DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII N MUNCA

13

14

GLOSAR DE TERMENI
Accident de munca - vatamarea violenta a organismului, precum si intoxicatia acuta profesionala,care au loc n timpul procesului de munca sau n ndeplinirea ndatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces; Accident care produce incapacitate temporara de munca (ITM) - Accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice consecutive, confirmata prin certificat medical; Accident care produce invaliditate (INV) - Accident care produce invaliditate confirmata prin decizie de ncadrare ntr-un grad de invaliditate,emisa de organele medicale n drept; Accident mortal (D) - Accident n urma caruia se produce decesul accidentatului, confirmat imediat sau dupa un interval de timp, n baza unui act medico-legal; Accident colectiv - accidentul n care au fost accidentate cel putin 3 persoane, n acelasi timp si din aceleasi cauze, n cadrul aceluiasi eveniment; Accident de munca de circulatie - Accident survenit n timpul circulatiei pe drumurile publice sau generat de traficul rutier, daca persoana vatamata se afla n ndeplinirea ndatoririlor de serviciu; Accident de munca de traseu - Accident survenit n timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul, accident survenit pe perioada pauzeireglementare de masa n locuri organizate de angajator, pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde ia masa si invers, si care a antrenat vatamarea sau decesul, accident survenit pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la locul unde si ncaseaza salariul si invers si care a antrenat vatamarea sau decesul, sau accidentul n afara muncii - accident care nu ndeplineste conditiile prevazute la art. 5 lit. g) si la art. 30 din lege; Accident usor - Eveniment care are drept consecinta leziuni superficiale care necesita numai acordarea primelor ngrijiri medicale si a antrenat incapacitate de munca cu o durata mai mica de 3 zile;
15

Accident major - Accident de munca, de regula accident nuclear, incendiu sau explozie, care determina crestereabrusca si masiva a morbiditatii si mortalitatii colectivitatii umane situate n proxima vecinatate a locului accidentului si/sau poluarea severa a mediului nconjurator. Acomodare n munca - Adaptare a unor functii ale organismului n concordanta cu schimbarile produse n procesul de munca; Activitate care implica agenti chimici - Orice proces de munca n care sunt utilizati sau se intentioneaza utilizarea agentilor chimici, inclusiv producerea, manipularea, depozitarea, transportul, comercializarea si tratarea lor sau din care rezulta agenti chimici; Activitate periculoasa - Activitate n cadrul careia se poate declansa un accident de munca sau o boala profesionala, prin specificul unora dintre actele implicate sau printr-o realizare defectuoasa a acestora; Adaptare a locului de munca - Organizare si amenajare a locului de munca n functie de cerintele ergonomice, ndeosebi de igiena a muncii, de psihologie a muncii si tehnice, corespunzator conditiilor fizice si psihice ale executantului; Adaptare n munca - Totalitatea modificarilor morfo functionale ale organismului uman prin care se realizeaza concordanta ntre capacitatea de munca a omului si cerintele muncii; Agent biologic - Microorganisme, inclusiv microorganismele modificate genetic, culturile celulare si endoparazitii umani, care sunt susceptibile sa provoace infectie, alergie sau intoxicatie; Agent cancerigen (carcinogen) - O substanta, un preparat sau un procedeu, inclusiv substanta sau preparatul degajat n urma unuiprocedeu, care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata, poate produce aparitia cancerului ori poate creste frecventa aparitiei acestuia; Agent chimic - Orice element sau compus chimic, singur sau n amestec, n stare naturala sau fabricat, utilizat sau eliberat, inclusiv ca deseu, din orice activitate, indiferent daca este sau nu produs intentionat si este sau nu plasat pe piata;

16

Agent chimic periculos - Orice agent chimic care ndeplineste criteriile de clasificare a substantelor periculoase n concordanta cu criteriile din actele normative n vigoare, altele dect substantele care ndeplinesc numai criteriile de clasificare ca periculoase pentru mediu, orice agent chimic care ndeplineste criteriile de clasificare ca preparat periculos conform actelor normative n vigoare, altele dect acele preparate care ndeplinesc numai criteriile de clasificare ca periculoase pentru mediu, orice agent chimic care, chiar daca nu ndeplineste criteriile de clasificare de mai sus, datorita proprietatilor fizico-chimice, chimice sau toxicologice si a modului n care este utilizat sau present la locul de munca poate sa prezinte risc pentru securitatea si sanatatea angajatilor; Agent mutagen - O substanta sau un preparat care, prin inhalare, ingestie sau penetrare cutanata, poate cauza anomalii genetice ereditare ori poate creste frecventa aparitiei acestora; Agent nociv - Orice factor chimic, fizic sau biologic, prezent n procesul de munca si care poate constitui un pericol pentru sanatatea angajatilor (Sinonim: Agent periculos, Noxa); Alimentatie de protectie - Alimentatie suplimentara acordata gratuit anumitor categorii de angajati care lucreaza n conditii precizate de efort sau de mediu, pentru a completa masurile de crestere a rezistentei nespecifice a organismului, cu conditia ca noxele de la locul de munca sa nu depaseasca limitele maxime admise. Daca noxele depasesc aceste limite, alimentatia respectiva nu poate ajuta la prevenirea unor mbolnaviri; Alti participanti la procesul de munca - Persoane aflate n ntreprindere si/sau unitate, cu permisiunea angajatorului, n perioada de verificare prealabila a aptitudinilor profesionale n vederea angajarii, persoane care presteaza activitati n folosul comunitatii sau activitati n regim de voluntariat, precum si someri pe durata participarii la o forma de pregatire profesionala si persoane care nu au contract individual de munca ncheiat n forma scrisa si pentru care se poate face dovada prevederilor contractuale si a prestatiilor efectuate prin orice alt mijloc de proba; Amenajare a locului de munca - Structurare spatiala a locului de munca dupa criterii ergonomice si de securitate a muncii, prin care se realizeaza eliminarea sau reducerea posibilitatii de contact periculos al angajatului cu echipamentele tehnice, materiile prime si materialele, adaptarea utilajului la datele
17

antropometrice ale executantului, asigurarea unei pozitii corecte de munca etc., precum si atenuarea sau eliminarea riscurilor din mediul fizic de munca; Angajator - persoana fizica sau juridica ce se afla n raporturi de munca ori de serviciu cu lucratorul respectiv si care are responsabilitatea ntreprinderii si/sau unitatii; Antreprenor(constructor, contractant, ofertant) - Orice persoana fizica sau juridica competenta care executa lucrari de constructii-montaj, n baza unui proiect, la comanda beneficiarului; Atmosfera exploziva - Amestec de aer n conditii atmosferice si substante inflamabile sub forma de gaze, vapori, ceata sau pulbere n care, dupa aprindere, flacara se extinde la ntregul amestec; Atmosfera potential exploziva - Prin atmosfera potential exploziva se ntelege o atmosfera care poate deveni exploziva n urma conditiilor locale si operationale; Audit n domeniul securitatii si sanatatii n munca - Proces sistematic de obtinere a aprecierilor despre actiuni si evenimente de natura securitatii si sanatatii n munca, pentru a stabili gradul de conformitate a aprecierilor cu criterii prestabilite, precum si de comunicare a rezultatelor catre cei interesati; Autoritate competenta - Organ de specialitate al administratiei publice centrale si locale sau organismul, respective reprezentantul acestuia, abilitat ca, n exercitiul autoritatii de stat, sa ia masuri obligatorii si sa adopte reglementari n domeniul sau de competenta; Beneficiar (investitor) - Orice persoana fizica sau juridica pentru care se executa lucrarea si care asigura fondurile necesare realizarii acesteia; Bioxid de siliciu (SiO2) liber cristalin (pulbere totala) - Se determina fizico-chimic din pulberea retinuta pe filtru de esteri de celuloza, n urma aspirarii unui volum de aer la nivelul respirator al angajatului. Pentru pulberea respirabila, determinarea se face pe filtru, cu ajutorul unui dispozitiv numit ciclon; Boala profesionala afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici
18

caracteristici locului de munca, precum si de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, n procesul de munca; Boala legata de profesiune - Boala cu determinare multifactoriala, la care unii factori determinanti sunt de natura profesionala; Calitate de protectie (din punctul de vedere a securitatii si sanatatii n munca) - Proprietate a unui element de sistem de a nu genera factori de risc de accidentare si/sau mbolnavire profesionala; Cauze ale accidentelor de munca si bolilor profesionale - Factori (nsusiri, stari, procese, fenomene, comportamente), proprii elementelor componente ale sistemului de munca, ce au provocat accidentul sau boala profesionala si care, nainte de producerea acestor evenimente, erau prezenti n sistem ca riscuri; Cercetare a bolilor profesionale - Procedura efectuata n mod sistematic, cu scopul de a stabili caracterul de profesionalitate a bolii semnalate; Cmpuri electromagnetice - Cmpuri magnetice statice si cmpuri electrice, magnetice si electromagnetice care variaza n timp cu frecvente pna la 300 GHz; Cerinte de securitate si sanatate n munca - Conditii impuse elementelor sistemului de munca (executant - sarcina de munca - mijloc de productie - mediu de munca), stabilite prin legi, norme, normative, standarde, documentatii tehnice si instructiuni, n vederea prevenirii accidentelor de munca si bolilor profesionale; Comitet de securitate si sanatate n munca - Organul paritar constituit la nivelul angajatorului, n vederea participarii si consultarii periodice n domeniul securitatii si sanatatii n munca, n conformitate cu art. 18 alin. (1)-(3) din lege; Coordonator n materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii - Orice persoana fizica sau juridica competenta, desemnata de catre beneficiar si/sau de catre managerul de proiect pe durata elaborarii proiectului, avnd atributiile prevazute la art. 54 din HG 300/2006; Coordonator n materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii - Orice persoana fizica sau juridica desemnata de catre beneficiarul lucrarii si/sau de catre managerul de proiect pe durata realizarii lucrarii, avnd atributiile prevazute la art. 58 din HG 300/2006;
19

Comunicare - Procedura prin care angajatorul comunica producerea unui eveniment, de ndata, autoritatilor prevazute la art. 27 alin. (1) din lege; Comunicare verbala - Mesajul verbal predeterminat, comunicat prin voce umana sau artificiala; Conditii de munca - Totalitate a conditiilor n care se desfasoara procesul de munca: tehnice (procedeele tehnice folosite n cadrul procesului, precum si caracteristicile tehnice ale mijloacelor de productie), organizatorice (ansamblul masurilor aplicate de organizare a muncii si a productiei) si de mediu (totalitatea caracteristicilor mediului fizic si social n care se desfasoara productia); Conditii de izolare - Atunci cnd nu are contact vizual si comunicare verbala directa cu alti lucratori, n cele mai multe cazuri pentru o perioada de timp mai mare de o ora, si cnd nu este posibil sa i se acorde ajutor imediat n caz de accident sau cnd se afla ntr-o situatie critica; Cost al accidentelor de munca si al mbolnavirilor profesionale - Expresie valorica a consecintelor accidentelor de munca si bolilor profesionale, indicator economic ce reflecta toate efectele cuantificabile ale accidentelor de munca; Culoare de securitate - Culoare careia i se atribuie o semnificatie specifica, prestabilita, n cadrul semnalizarii de securitate, pentru a transmite mesaje de interdictie, de avertizare, de obligare, de salvare sau de prim ajutor; Cultura celulara - Rezultatul cresterii in vitro a celulelor izolate din organisme multicelulare; Declaratia prealabila - Documentul prin care se informeaza Inspectoratul Teritorial de Munca pe raza caruia se afla santierul despre lucrarile, societatile si persoanele relevante din santier; Diminuarea capacitatii de munca - Reducere, partiala sau totala, a capacitatii individuale de munca; Distanta de protectie - Distanta dintre partile active si carcasa de protectie, ngradirile, balustradele, barele de protectie sau zona de manipulare; Distanta de securitate - Distanta minima admisa ntre executant si sursa de risc, necesara pentru asigurarea securitatii acestuia;
20

Dosarul de interventii ulterioare - Este dosarul care trebuie sa cuprinda documentatia de interventii ulterioare, cum ar fi planuri si note tehnice, prevederi si informatii utile pentru efectuarea interventiilor ulterioare n conditii de securitate si sanatate. Doza - Marime fundamentala n sistemul roentgenologic de unitati de masura a efectelor biologice produse de radiatii, care se exprima prin numarul de perechi de ioni produsi ntr-o anumita masa de aer de catre radiatia respectiva. Unitatea de masura: roentgen, cantitate determinata dintr-o substanta, dintr-o radiatie etc, a carei valoare depinde de efectul pe care trebuie sa-l produca, utilizata la stabilirea concentratiilor admise de noxe n mediul de munca; Echipament individual de protectie - Orice echipament destinat sa fie purtat sau tinut de lucrator pentru a-l proteja mpotriva unuia ori mai multor riscuri care ar putea sa i puna n pericol securitatea si sanatatea la locul de munca, precum si orice element suplimentar sau accesoriu proiectat n acest scop; Echipament tehnic - Masinile, utilajele, instalatiile, aparatura, dispozitivele, uneltele si alte mijloace asemanatoare utilizate n procesul muncii ca parti componente a mijloacelor de productie; Evaluare - Actiune de determinare a aspectelor cantitative ale unui sistem analizat si rezultatul ei; Evaluare a riscului de accidentare si mbolnavire profesionala - Activitate prin care se identifica factorii de risc de accidentare si/sau mbolnavire profesionala si se determina nivelul de risc; Evidenta - Mijloacele si modalitatile de pastrare a informatiilor referitoare la evenimentele produse; Eveniment - Accidentul care a antrenat decesul sau vatamari ale organismului, produs n timpul procesului de munca ori n ndeplinirea ndatoririlor de serviciu, situatia de persoana data disparuta sau accidentul de traseu ori de circulatie, n conditiile n care au fost implicate persoane angajate, incidentul periculos, precum si cazul susceptibil de boala profesionala sau legata de profesiune;

21

Echipament de munca - Orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita n munca; Echipament cu ecran de vizualizare - Ecran de vizualizare grafic sau alfanumeric, indiferent de procedeul de afisare folosit; Ergonomia - Este stiinta care studiaza interactiunea dintre oameni, activitatea lor si mediul nconjurator; Executant - Lucratorul care realizeaza sarcina de munca; Factori de risc de accidentare si/sau mbolnavire profesionala - nsusiri, stari, procese, fenomene, comportamente proprii elementelor implicate n procesul de munca si care pot provoca accidente de munca sau mbolnaviri profesionale; cauze potentiale ale accidentelor de munca si bolilor profesionale; Femeie angajata care alapteaza - Orice femeie angajata care alapteaza si care si informeaza angajatorul asupra starii sale; Femeie angajata gravida - Orice femeie angajata gravida si care si informeaza angajatorul asupra starii sale; Femeie angajata lauza - Orice femeie angajata care a nascut de curnd si care si informeaza angajatorul asupra starii sale; Fiabilitate - Calitate a unui produs, serviciu sau sistem de a fi utilizat sau de a functiona fara defectiuni un interval de timp determinat, corespunzator scopului pentru care a fost conceput; Fisa de evaluare a riscurilor - Document centralizator al tuturor operatiilor de identificare si evaluare a riscurilor de accidentare si mbolnavire profesionala prin care se finalizeaza aplicarea metodei de evaluare a riscurilor de accidentare si mbolnavire profesionala pe loc de munca; Formare - Actiunea de a pregati, instrui, educa si rezultatul ei; Fractii de pulberi (sau fibre) - Fractia inhalabila de pulberi (fibre) care corespunde fractiei total inspirabile si reprezinta cantitatea de pulberi (fibre) cu risc pentru sanatate atunci cnd acestea sunt retinute oriunde n aparatul respirator, fractia respirabila de pulberi (fibre) reprezinta cantitatea de pulberi (fibre) cu risc
22

pentru sanatate atunci cnd sunt retinute la nivel alveolar. Fractia respirabila de pulberi (fibre) cuprinde particule cu diametrul mai mic de 10 mm; Functie de protectie - Functie realizata de un mijloc de protectie prin care se combate actiunea unui factor de risc de accidentare si mbolnavire profesionala asupra organismului uman sau numai se semnaleaza prezenta unui asemenea factor de risc; Functie de securitate - Functie a unui echipament sau dispozitiv prin care se asigura eliminarea existentei factorilor de risc de accidentare si/sau mbolnavire profesionala; Gest-semnal - Miscarea si/sau pozitia bratelor si/sau a minilor ntr-o forma codificata, avnd ca scop ghidarea persoanelor care efectueaza manevre ce constituie un risc sau un pericol pentru lucratori; Grup vulnerabil la risc - Grup de persoane departajat dupa criterii de sex, vrsta, stare fizica si/sau fiziologica si care ndeplinesc conditia specificata pentru persoanele vulnerabile (grupuri vulnerabile la risc pot fi femeile, tinerii, persoanele handicapate); Incident periculos - Evenimentul identificabil, cum ar fi explozia, incendiul, avaria, accidentul tehnic, emisiile majore de noxe, rezultat din disfunctionalitatea unei activitati sau a unui echipament de munca sau/si din comportamentul neadecvat al factorului uman care nu a afectat lucratorii, dar ar fi fost posibil sa aiba asemenea urmari si/sau a cauzat ori ar fi fost posibil sa produca pagube material; Invaliditate - Pierdere partiala sau totala a capacitatii de munca, confirmata prin decizie de ncadrare ntr-un grad de invaliditate, emisa de organele medicale n drept; Invaliditate evidenta - Pierdere a capacitatii de munca datorata unor vatamari evidente cum ar fi un brat smuls din umar, produse n urma unui eveniment, pna la emiterea deciziei de ncadrare ntr-un grad de invaliditate de catre organele medicale n drept; Intoxicatie acuta profesionala - Stare patologica aparuta brusc, ca urmare a expunerii organismului la noxe existente la locul de munca;
23

ndatoriri de serviciu - Sarcini profesionale stabilite n: contractul individual de munca, regulamentul intern sau regulamentul de organizare si functionare, fisa postului, deciziile scrise, dispozitiile scrise ori verbale ale conducatorului direct sau ale sefilor ierarhici ai acestuia; Instalatii tehnico-utilitare - Prin instalatii tehnico-utilitare se nteleg instalatiile electrice, de ventilatie, de iluminat si PSI aferente locurilor de munca; Instruirea introductiv-generala - Scopul instruirii introductiv-generale este de a informa despre activitatile specifice ntreprinderii si/sau unitatii respective, riscurile pentru securitate si sanatate n munca, precum si, n general, masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul ntreprinderii si/sau unitatii; Instruirea la locul de munca - Se face dupa instruirea introductiv-generala si are ca scop prezentarea riscurilor pentru securitate si sanatate n munca, precum si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul fiecarui loc de munca, post de lucru si/sau fiecarei functii exercitate; Instruirea periodica - Se face tuturor lucratorilor prevazuti la art. 83 din HG 1425/2006 si are drept scop remprospatarea si actualizarea cunostintelor n domeniul securitatii si sanatatii n munca; Instructiuni proprii de securitate a muncii - Colectie de prevederi de securitate si sanatate n munca elaborate de angajator, a caror sfera de aplicare si obligativitate este limitata la unitatea emitenta si care detaliaza si particularizeaza toate reglementarile din domeniul securitatii si sanatatii muncii la conditiile concrete ale activitatii desfasurate de catre aceasta; Loc de munca (abreviere L.M.) - Zona delimitata n spatiu, n functie de sarcina de munca, nzestrata cu mijloace de munca (utilaje, unelte, mijloace de transport, mobilier, etc.) si obiecte ale muncii necesare (materii prime, materiale, semifabricate, etc.), organizat n vederea realizarii unei operatii, lucrari sau pentru ndeplinirea unei functii, de catre unul sau mai multi executanti cu pregatirea si ndemnarea necesare, n conditii tehnice, organizatorice si de protectie a muncii precizate; Lucrator - Persoana angajata de catre un angajator, potrivit legii, inclusiv studentii, elevii n perioada efectuarii stagiului de practica, precum si ucenicii si alti participanti la procesul de munca, cu exceptia persoanelor care presteaza activitati casnice;
24

Lucrator independent - Orice persoana fizica autorizata care realizeaza o activitate profesionala n mod independent si si asuma contractual fata de beneficiar, antreprenor sau subantreprenor, sarcina de a realiza pe santier lucrari pentru care este autorizat; Lucrator de noapte - Angajatul care efectueaza n perioada nocturna cel putin 3 ore din timpul sau zilnic de lucru, angajatul susceptibil de a efectua n perioada nocturna o anumita parte din timpul sau anual de lucru; Lucrator expus - Orice angajat care se gaseste n ntregime sau partial n zona periculoasa; Lucrator la videoterminale - Angajatul care lucreaza n mod curent cu un echipament cu ecran de vizualizare; Lucrator n schimburi - Oricare angajat al carui program de munca se nscrie n cadrul programului n schimburi; Management al securitatii si sanatatii n munca - Componenta a managementului general, care include structura organizatorica, activitatile de planificare, responsabilitatile, practicile, procedurile, procesele si resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea si revizuirea planului de securitate si sanatate n munca; Manager de proiect - Orice persoana fizica sau juridica, autorizata n conditiile legii si desemnata de catre beneficiar, nsarcinata cu organizarea, planificarea, programarea si controlul realizarii lucrarilor pe santier, fiind responsabila de realizarea proiectului n conditiile de calitate, costuri si termene stabilite; Manipularea manuala a maselor - Orice tip de transport sau sustinere a unei mase de catre unul ori mai multi lucratori, inclusive ridicarea, asezarea, mpingerea, tragerea, purtarea sau deplasarea unei mase, care, datorita caracteristicilor acesteia sau conditiilor ergonomice necorespunzatoare, prezinta riscuri pentru lucratori, n special de afectiuni dorsolombare; Materiale igienico-sanitare - Materialele igienico-sanitare constituie mijloace de igiena individuala utilizate pentru prevenirea mbolnavirilor profesionale;
25

Masurare a noxelor la locul de munca - Actiune de determinare a nivelului sau concentratiei noxelor la locurile de munca; Mediu de munca - Componenta a sistemului de munca formata din totalitatea conditiilor fizice, chimice, biologice si psihosociale n care executantul si desfasoara activitatea; Microorganism - O entitate microbiologica, celulara sau nu, capabila a se reproduce sau transfera material genetic; Mijloace de productie - Totalitatea mijloacelor de munca (cladiri, instalatii, masini, unelte, mijloace de transport, etc.) si a obiectelor muncii (materii prime, produse intermediare, etc.) utilizate n procesul de productie a bunurilor material; Mijloace de protectie - Mijloace prin intermediul carora se realizeaza protectia colectiva sau individuala a angajatilor mpotriva riscurilor de accidentare si mbolnavire profesionala; Munca (lucru, activitate) n schimburi - Orice mod de organizare a activitatii n echipa, potrivit caruia angajatii sunt ocupati succesiv la un acelasi post de munca, potrivit unui anumit ritm, inclusiv ritm rotativ, si care poate fi de tip continuu sau discontinuu, antrennd pentru angajat necesitatea realizarii unei activitati n intervale orare diferite n raport cu o perioada data zilnica sau saptamnala; Munca n program de noapte (perioada nocturna) - Munca prestata ntre orele 22,00 - 06,00; Nivel de risc de accidentare si mbolnavire profesionala - Indicator conventional ce exprima sintetic si cumulativ dimensiunea riscurilor de accidentare si mbolnavire profesionala existente ntr-un sistem de munca si care se determina n urma evaluarii riscurilor de accidentare si mbolnavire profesionala; Nivel de risc acceptabil - Nivel de risc admis prin conventiile sociale n materie de securitate a muncii pentru desfasurarea proceselor de munca; Nivel de securitate a muncii - Indicator conventional ce exprima global starea de securitate a muncii ntr-un sistem de munca, ce se poate determina
26

indirect, prin stabilirea nivelului de risc (fiind invers proportional cu acesta), sau direct, pe baza evaluarii securitatii sistemului de munca; Nocivitate - Proprietate a unui factor de risc de a produce efect daunator asupra organismului uman, afectnd starea de sanatate a acestuia; Noxa - Agent fizic, chimic sau biologic cu actiune n mediul de munca asupra organismului uman, daunator sanatatii; factor de risc de mbolnavire profesionala; Oboseala - Efecte ale solicitarii executantului, locale sau generale, nepatologice, reversibile dupa o recuperare corespunzatoare; Operator - Angajatul nsarcinat cu utilizarea unui echipament tehnic; Panou - Semnalul care, prin combinarea unei forme geometrice, a unor culori si a unui simbol sau a unei pictograme, furnizeaza o indicatie specifica, a carui vizibilitate este asigurata prin iluminare de intensitate suficienta; Panou suplimentar - Panoul utilizat mpreuna cu un panou descris la lit. g), care furnizeaza informatii suplimentare; Pericol datorat unui agent - Reprezinta proprietatea intrinseca a unui agent de a afecta negativ starea de sanatate; Pericol de accidentare si mbolnavire profesionala - Sursa a unei posibile leziuni sau afectari a sanatatii angajatilor n timpul lucrului; Perioada de repaus - Orice perioada care nu apartine timpului de munca; Persoana atestata - Persoana ale carei competente ntr-un anumit domeniu au fost confirmate oficial de catre un factor abilitat; Persoana calificata - Persoana care poseda cunostintele si experienta necesare, atestate printr-un act emis de o autoritate competenta, pentru executarea unei lucrari si/sau practicarea unei meserii; Persoana expusa - Angajat care se afla integral sau partial ntr-o zona periculoasa din punct de vedere al securitatii si sanatatii n munca;
27

Persoana instruita n domeniul securitatii si sanatatii n munca - Persoana cu cunostinte si deprinderi necesare pentru evitarea riscurilor de accidentare si/sau mbolnavire profesionala; Planul de securitate si sanatate - Este un document scris care cuprinde ansamblul de masuri ce trebuie luate n vederea prevenirii riscurilor care pot aparea n timpul desfasurarii activitatilor pe santier; Planul propriu de securitate si sanatate - Documentul care cuprinde ansamblul de masuri de securitate si sanatate specifice fiecarui antreprenor sau subantreprenor; Post de lucru (munca) - Element al structurii organizatorice a unei unitati economico-sociale ce consta n ansamblul obiectivelor, sarcinilor, autoritatii si responsabilitatilor care, n mod regulat, revin spre exercitare unui component al unitatii (unui executant), loc pe care l ocupa operatorul unui echipament tehnic (masina, instalatie, utilaj) pe parcursul desfasurarii procesului tehnologic; un echipament poate sa aiba mai multe posturi de lucru; Prevedere de securitate si sanatate n munca - Indicatie, dispozitie dintr-un act normativ, al carei scop este prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale; Prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale - Ansamblu de procedee si masuri luate sau planificate la toate stadiile de concepere, proiectare si desfasurare a proceselor de munca, n scopul eliminarii sau diminuarii riscurilor de accidentare si mbolnavire profesionala; Prevenire intrinseca - Masura de securitate care consta n evitarea sau reducerea ct mai mult posibil pericolele, prin alegerea corespunzatoare a caracteristicilor de proiectare si limitarea expunerii la pericolele care nu pot fi evitate sau care nu pot fi reduse suficient; aceasta se realizeaza prin limitarea necesitatii de interventie a operatorului n zonele periculoase; Prim ajutor - Totalitate a actiunilor ntreprinse imediat dupa producerea unui accident, inclusiv de munca, pna la momentul interventiei cadrelor medicale de specialitate, cu scopul de a mpiedica agravarea starii bolnavului, fie prin aparitia unor complicatii ce ngreuneaza actul terapeutic ulterior, fie printr-o evolutie nefavorabila urmata de instalarea unor infirmitati definitive sau de deces;
28

Proces de munca - Reprezinta succesiunea n timp si n spatiu a actiunilor conjugate ale executantului si mijloacelor de productie n sistemul de munca; Protector - Parte a unei masini utilizata special pentru a asigura protectia prin intermediul unui obstacol fizic. n functie de constructia sa, un protector poate fi denumit: carter, aparatoare, ecran, usa, carcasa de protectie; Protectie - Actiune, act de aparare sau de ocrotire (concreta) fata de un pericol; ansamblu de masuri (concrete, materializate) care protejeaza si rezultatul lor; dispozitiv si/sau sistem tehnic care serveste la protejare; Protectie colectiva - Protectie prin care se previne sau se diminueaza actiunea factorilor de risc de accidentare si mbolnavire profesionala asupra a doi sau mai multi angajati; Protectie individuala - Protectie prin care se previne sau se diminueaza actiunea factorilor de risc de accidentare si mbolnavire profesionala asupra unei singure personae; Prevenire - Ansamblul de dispozitii sau masuri luate ori prevazute n toate etapele procesului de munca, n scopul evitarii sau diminuarii riscurilor profesionale; Pericol grav si iminent de accidentare - Situatia concreta, reala si actuala careia i lipseste doar prilejul declansator pentru a produce un accident n orice moment; Proiectantul lucrarii - Orice persoana fizica sau juridica competenta care, la comanda beneficiarului, elaboreaza documentatia de proiectare; Protectie integrate - Modalitate de prevenire a accidentelor si bolilor profesionale constnd n prevederea tuturor masurilor de securitate si sanatate n munca, n exclusivitate, n faza de conceptie a unei tehnologii, instalatii, utilaj, echipament, dispozitiv sau masini; Protectie intrinseca - Modalitate de prevenire a accidentelor si mbolnavirilor profesionale prin masuri de prevenire tehnice, respectiv prin actiunea asupra formei, asezarii, modului de montaj, principiului de functionare sau de constructie a unei instalatii, utilaj, echipament, dispozitiv sau masini, fara a
29

adauga elemente concepute special pentru realizarea securitatii si sanatatii n munca; Raportare a bolilor profesionale - Procedura prin care se transmit informatii referitoare la bolile profesionale declarate potrivit legii la Centrul national de Cordonare Metodologica si Informare Privind Bolile Profesionale si la Centrul National pentru Organizarea si Asigurarea Sistemului Informational si Informatic n Domeniul Sanatatii Bucuresti; Registrul de coordonare - Dosarul care cuprinde ansamblul de documente redactate de catre coordonatorii n materie de securitate si sanatate, informatii privind evenimentele care au loc pe santier, constatarile effectuate si deciziile luate; Reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice n domeniul securitatii si sanatatii lucratorilor - Persoana aleasa, selectata sau desemnata de lucratori, n conformitate cu prevederile legale, sa i reprezinte pe acestia n ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii lucratorilor n munca; Risc datorat agentilor periculosi - Reprezinta probabilitatea ca un agent periculos sa afecteze negativ starea de sanatate n conditiile utilizarii lui si/sau expunerii la acesta; Risc de accidentare si mbolnavire profesionala - Combinatie ntre probabilitatea si gravitatea unei posibile leziuni sau afectari a sanatatii ntr-o situatie periculoasa; Sarcina de munca - Totalitate a actiunilor care trebuie efectuate de executant prin intermediul mijloacelor de productie pentru a realiza scopul sistemului de munca; Securitate tehnica - Stare a echipamentelor tehnice implicate n procesul de productie n care este exclusa actiunea factorilor de risc proprii mijloacelor de munca asupra executantului; Semnalizare de securitate si/sau sanatate - Semnalizarea care se refera la un obiect, o activitate sau o situatie determinata si furnizeaza informatii ori cerinte referitoare la securitatea si/sau sanatatea la locul de munca, printr-un panou, o
30

culoare, un semnal luminos ori acustic, o comunicare verbala sau un gest-semnal, dupa caz; Semnal de interzicere - Semnalul prin care se interzice un comportament care ar putea atrage sau cauza un pericol; Semnal de avertizare - Semnalul prin care se avertizeaza asupra unui risc sau a unui pericol; Semnal de obligativitate - Semnalul prin care se indica adoptarea unui comportament specific; Semnal de salvare sau de prim ajutor - Semnalul prin care se dau indicatii privind iesirile de urgenta, mijloacele de prim ajutor sau procedurilor de salvare; Semnal luminous - Semnalul emis de un dispozitiv realizat din materiale transparente sau translucide, iluminate din interior ori din spate, astfel nct sa se creeze o suprafata luminoasa; Semnal acustic - Semnalul sonor codificat, emis si difuzat de un dispozitiv realizat n acest scop, fara folosirea vocii umane sau artificiale; Semnalare a bolilor profesionale - Procedura prin care se indica pentru prima oara faptul ca o boala ar putea fi profesionala; Serviciu intern de prevenire si protectie - Totalitatea resurselor materiale si umane alocate pentru efectuarea activitatilor de prevenire si protectie n ntreprindere si/sau unitate; Servicii externe - Persoane juridice sau fizice din afara ntreprinderii/unitatii, abilitate sa presteze servicii de protectie si prevenire n domeniul securitatii si sanatatii n munca, conform legii; Santier temporar sau mobil - Orice santier n care se desfasoara lucrari de constructii sau de inginerie civila, a caror lista neexhaustiva este prevazuta n anexa nr. 1 din HG 300/2006; Sef de santier - Persoana fizica desemnata de catre antreprenor sa conduca realizarea lucrarilor pe santier si sa urmareasca realizarea acestora conform proiectului;
31

Subantreprenor (subcontractant) - Orice persoana fizica sau juridica care si asuma contractual fata de antreprenor sarcina de a executa lucrari de constructiimontaj de specialitate, prevazute n proiectul lucrarii; Stagiu de practica - Instruirea cu caracter aplicativ, specifica meseriei sau specialitatii n care se pregatesc elevii, studentii, ucenicii, precum si somerii n perioada de reconversie profesionala; Securitate si sanatate n munca - Ansamblul de activitati institutionalizate avnd ca scop asigurarea celor mai bune conditii n desfasurarea procesului de munca, apararea vietii, integritatii fizice si psihice, sanatatii lucratorilor si a altor persoane participante la procesul de munca; Sistem de munca - Ansamblu constituit de unul sau mai multi executanti si mijloace de productie care, avnd un scop de realizat, interactioneaza pe baza unui circuit informational, n anumite conditii ale mediului de munca; Situatie periculoasa - Orice situatie n care o persoana este expusa unui sau mai multor pericole de accidentare si mbolnavire profesionala, capabil(e) sa genereze risc de accidentare si/sau mbolnavire; Solicitare (a omului n munca) - Mobilizare a functiilor si capacitatilor fizice si psihofiziologice ca efect al actiunii cerintelor externe asupra executantului, n functie de nivelul capacitatii sale de munca; Supraveghere a sanatatii - Supraveghere n scopul determinarii starii de sanatate a unui angajat n urma expunerii la factorii de risc specifici procesului de munca; Timp de munca - ntreaga perioada n care angajatul se afla la munca, la dispozitia angajatorului si n exercitarea activitatii sau a functiei sale, n conformitate cu prevederile legislative n vigoare; Utilizare a echipamentului tehnic - Orice activitate care implica un echipament tehnic, cum ar fi pornirea, ct si oprirea sa, functionarea, transportarea, repararea, transformarea, ntretinerea, inclusiv curatarea lui; Valori limita de expunere - Limitele de expunere la cmpuri electromagnetice care se bazeaza direct pe efectele cunoscute asupra sanatatii si pe
32

consideratii biologice; respectarea acestor limite asigura protectia lucratorilor expusi la cmpuri electromagnetice mpotriva oricarui efect nociv cunoscut asupra sanatatii; Valori de declansare a actiunii - Nivelul parametrilor direct masurabili, exprimati n termeni de intensitate a cmpului electric (E), de intensitate a cmpului magnetic (H), de inductie magnetica (B) si de densitate a puterii (S), ncepnd de la care trebuie sa fie luate una sau mai multe masuri prevazute n prezenta hotarre; respectarea valorilor de declansare a actiunii asigura respectarea valorilor limita de expunere relevante; Vibratie transmisa sistemului mna-brat - Vibratia mecanica, n cazul n care este transmisa sistemului uman mna-brat, care genereaza riscuri pentru sanatatea si securitatea lucratorilor, n special afectiuni vasculare, leziuni osoase sau articulare, afectiuni neurologice sau musculare; Vibratie transmisa ntregului corp - Vibratia mecanica, n cazul n care este transmisa ntregului corp, care genereaza riscuri pentru sanatatea si securitatea lucratorilor, n special lombalgie si traumatisme ale coloanei vertebrale; Zona de securitate - Zona n care este exclusa producerea accidentelor si/sau bolilor profesionale pentru executantul unei sarcini de munca; Zone cu risc ridicat si specific - Acele zone din cadrul ntreprinderii si/sau unitatii n care au fost identificate riscuri ce pot genera accidente sau boli profesionale cu consecinte grave, ireversibile, respectiv deces sau invaliditate; Zona periculoasa - Spatiu n care se desfasoara o activitate periculoasa. n particular, orice zona din interiorul si/sau mprejurul unui echipament tehnic n care o persoana este expusa unui risc pentru securitatea sau sanatatea sa.

33

34

SECTIUNEA II
ORIGINEA LEGISLATIEI SSM LA NIVEL INTERNATIONAL

35

36

CAPITOLUL 1 LEGISLATIA SSM LA NIVEL INTERNATIONAL

1. 1. INTRODUCERE 1.1.1 Cadrul general In Dreptul muncii si, in special in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca, capata o importanta deosebita Conventiile elaborate in cadrul Organizatiei Internationale a Muncii (OIM), precum si Tratatele si Directivele Uniunii Europene figura 1.1.

Directivele OIM in domeniul Sanatatii si Securitatii in Munca

Directivele UE in domeniul Sanatatii si Securitatii in Munca

Conventia 155

Directica cadru 89/391/CEE

SSM in organizatii

Ratificare convetie State Membre

Transpunere la nivel national

Fig.1.1. Cadrul legal la nivel international

OIM este, fara indoiala, una dintre cele mai importante organizatii internationale din domeniul muncii, atat datorita vechimii sale, cat si datorita intensitatii activitatilor desfasurate si a numarului mare de tari afiliate acesteia. In cadrul OIM sunt de maxima importanta: -Conventia 155, referitoare la Securitatea si Sanatatea lucratorilor si la Mediul de Munca, adoptata la data de 22 iunie 1981. -Recomandarea 164, privind Securitatea si Sanatatea lucratorilor.

37

La nivelul UE, Actul Unic European, care a intrat in vigoare la data de 1 iulie 1987, a reprezentat un progres in ceea ce priveste obtinerea unui spatiu social european, Securitatea si Sanatatea lucratorilor ocupand un loc prioritar, in special ca urmare a noilor dispozitii privind Politica Sociala si Piata Interna. Aceasta constatare se materializeaza in doua articole din Actul unic: -articolul 100A dispune ca produsele de libera circulatie in UE sa respecte anumite norme de securitate; -articolul 118A stipuleaza ca Statele membre vor incerca sa promoveze imbunatatirea mediului de munca, in scopul protejarii Securitatii si Sanatatii lucratorilor. Prima decizie sociala de anvergura adoptata in baza Actului unic, a fost Directiva Cadru 89/391/CEE, si constituie piatra de temelie a noii politici comunitare in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca.

1.1.2. Scurt istoric Fondata in anul 1919 prin semnarea Tratatului de la Versailles, Organizatia Internationala a Muncii (OIM) este o organizatie care urmareste sa se ocupe de conditiile de munca la nivel international. Isi propune sa apere drepturile omului si drepturile de munca ale lucratorilor dat fiind faptul ca preocuparea sa specifica este securitatea fizica a lucratorului. Insusi preambulul Constitutiei OIM prevede in mod expres ca protectia lucratorului impotriva bolilor, profesionale sau de alta natura, si impotriva accidentelor de munca este un element fundamental al justitiei sociale. Acest drept la conditii de munca decente si la un mediu de lucru sigur si sanatos s-a reafirmat in Declaratia de la Philadelphia din 1944 (anexata Constitutiei) si in Declaratia OIM privind justitia sociala pentru o globalizare echitabila. In ultimii nouazeci de ani, OIM a elaborat nenumarate instrumente in domeniul Sanatatii si Securitatii in Munca (SSM) siaproximativ 80% din toate normele si instrumentele OIM sunt total sau partial relationate cu Securitatea si Sanatatea in Munca. Amploarea incarcaturii umane si economice generate de bolile si accidentele profesionale, si, prin urmare, importanta SSM, pot fi intelese mai bine prin studierea estimarilor globale. Conform cifrelor globale recente ale OIM, in 2003 s-au produs in lume in jur de 358.000 accidente de munca mortale, alte 337 milioane de accidente de munca care nu au fost mortale, si aproximativ 1.950.000 de persoane au murit ca urmare a bolilor profesionale. S-a estimat ca numarul de decese cauzate de produsele chimice periculoase a fost de 651.000.
38

Desi, in ceea ce priveste suferinta umana, costul acestor vatamari si boli este imposibil de calculat, costurile lor economice sunt foarte ridicate pentru societati la nivel national si global. Daca se iau in calcul compensatiile, pierderea orelor de munca, formarea, intreruperea productiei si readaptarea profesionistilor, asistenta sociala si cheltuielile medicale, printre altele, se estimeaza ca aceste pierderi ajung la 5 si inclusiv la 6% din PNB global anual. Printre cauzele care explica aceasta tendinta de a acorda o atentie mai mare Securitatii si Sanatatii in Munca mentionam globalizarea economiilor din intreaga lume, insotite de dezvoltare industriala in tarile in curs de dezvoltare, caracterul schimbator al caracteristicilor fortei de munca, demografia sau curentele migratoare, si o cantitate mai mare de informatii disponibile. Astfel, procesul actual de globalizare a economiilor mondiale a fost, fara indoiala, unul dintre principalii factori ai schimbarii care afecteaza tehnologiile si locurile de munca, chiar si structura locului de munca, cu efecte atat pozitive, cat si negative asupra gradului de indeplinire a bunelor practici recunoscute. Instrumentele traditionale de prevenire si control a riscurilor si pericolelor sunt in continuare eficiente cand se aplica corect, dar trebuie completate cu strategii concepute pentru a preveni, identifica, evalua si controla riscurile rezultate din adaptarea constanta la o lume a muncii care se schimba rapid. Desi integrarea cerintelor in materie de SSM in politicile de functionare ale marilor intreprinderi, si in special ale multinationalelor, este in prezent o tendinta inradacinata, continua sa fie necesare eforturi pentru sprijinirea microintreprinderilor si a intreprinderilor mici si mijlocii (IMM), precum si a sectorului informal al economiei, in vederea aplicarii cel putin a masurilor preventive si amasurilor principale de protectie. Sistemele normative actuale in domeniul SSM isi au originea in revolutia industriala din sec. XIX, epoca in care medicii, mai ales in Europa, si-au concentrat initial eforturile spre corectarea situatiei deplorabile in care locuiau copiii, propulsand o legislatie privind varsta minima de angajare si programul de lucru. Sa ajuns astfel la crearea de servicii de inspectie a muncii, insarcinate cu supravegherea respectarii legislatiei. 1.2 ORGANIZATIA INTERNATIONALA A MUNCII 1.2.1. Generalitati Caracteristica structurala tipica a OIM este natura sa tripartita, participand la lucrarile sale reprezentantii guvernelor, patronatelor si sindicatelor. Conform Constitutiei, sunt membri ai OIM: 1. Statele care detineau deja aceasta calitate la data de 1 noiembrie 19453;
39

2. Orice Stat membru al ONU care ii comunica Directorului General al OIM acceptarea formala a obligatiilor formale care emana din Constitutie; 3. Acele State care nu sunt incluse la cele doua puncte anterioare, a caror cerere de admitere a fost aprobata de Conferinta Internationala cu o majoritate de 2/3 dintre delegatii prezenti la reuniune, inclusiv 2/3 dintre delegatii guvernamentali prezenti si avand drept de vot. Orice Stat se poate retrage cand crede ca acest lucru este oportun, avand doar obligatia de a da un preaviz de 2 ani, efectele acestui preaviz fiind intotdeauna conditionate de felul in care Statul si-a indeplinit toate obligatiile financiare care ii revin de pe urma calitatii sale de membru. 1.2.2. Organe de conducere 1.2.2.1.Conferinta Internationala Este Organul superior al OIM si se intruneste anual la Geneva. Este format din patru delegati din fiecare tara membra dintre care doi sunt alesi de Guvern si ceilalti doi sunt propusi de organizatiile de lucratori si, respectiv, de angajatori. Principalele sale functii sunt: aprobarea Conventiilor si Recomandarilor, Controlul activitatii Consiliului de Administratie si a Directorului General al Biroului International si Aprobarea Bugetelor Organizatiei, precum si controlul Conventiilor ratificate. 9 1.2.2.2. Consiliul de Administratie Este Organul executiv care se intruneste de 3 ori pe an si isi alege presedintele pe o perioada de un an. Este compus din 56 de persoane dintre care, din cele 28 care corespund guvernelor, 10 sunt desemnate de cele zece tari cu cea mai mare importanta industrial: Germania, Brazilia, China, Uniunea Europeana, Franta, India, Italia, Japonia, Regatul Unit si Rusia. Functiile sale sunt: pregatirea activitatilor conferintei, punerea in aplicare a deciziilor sale si managementul activitatilor biroului. 1.2.2.3. Biroul International al Muncii Este condus de Directorul General, care este ales de Consiliul de Administratie pentru mandate de 5 ani. Este Organul tehnic si administrativ si are o structura regional decentralizata in cinci regiuni: Africa, America de Sud si
40

Caraibe, Statele Arabe, Asia si Pacificul si Europa si Asia Centrala, unde la randul sau, fiecare regiune are birouri subregionale si zonale. Statele Unite si Canada nu sunt incluse in nicio regiune speciala. Intre functiile sale mentionam: activitatea sa in calitatede Secretariat General permanent, realizarea de studii si cercetari pentru pregatirea Conferintei, realizarea colaborarii tehnice cu Guvernele si conducerea serviciului de publicatii. 1.2.2.4. Comisia de experti Este organismul responsabil cu examinarea rapoartelor pe care toate tarile au obligatia de a le prezenta in fiecare an. Compusa din juristi experti in Dreptul International al Muncii, ii prezinta in fiecare an Conferintei un raport cu punctele de vedere pe care le au in legatura cu fiecare situatie in parte. 1.2.2. Rolul ONU in colaborare cu OIM Organizatia Natiunilor Unite (ONU), cunoscuta ca fiind cea mai mare Organizatie Internationala existenta, a subventionat de-a lungul anilor multe dintre programele OIM. Inca de la fondarea sa in anul 1945, s-a axat in sens larg pe drepturile omului, lucratorul fiind considerat cetatean si persoana, si astfel au aparut numeroase conventii pentru apararea acestora, care afecteaza in mod direct domeniul muncii, cum ar fi cazul Pactului International cu privire la Drepturile Economice si Culturale din anul 1966, ratificat de Spania in anul 1977. Doua dintre preceptele acestui pact, care se refera in mod direct la Prevenirea Riscurilor la Locul de Munca, sunt: -Articolul 7 In acesta se prevede ca Statele semnatare ale acestui Pact recunosc dreptul oricarei persoane de a beneficia de conditii de munca echitabile si satisfacatoare care sa le asigure securitatea si sanatatea la locul de munca. -Articolul 12 Recunoasterea dreptului oricaror personae la cel mai inalt nivel posibil de sanatate fizica si mentala prin imbunatatirea tuturor aspectelor legate de igiena la locul de munca si de mediul de lucru, prevenind si tratand bolile infectioase, endemice, profesionale si de alta natura prin crearea de conditii care sa le asigure tuturor persoanelor asistenta medicala si servicii medicale in caz de boala.

41

1.3 NORME INTERNATIONALE ALE MUNCII 1.3.1. Generalitati Normele emise de Organizatia Internationala a Muncii cu privire la securitatea si sanatatea in munca pun la dispozitie instrumentele esentiale necesare astfel incat guvernele, patronatele si sindicatele sa introduca practicile si sa asigure securitatea maxima la locul de munca. Din acest motiv, OIM a adoptat peste 40 de norme care se ocupa in mod specific de Securitatea si Sanatatea in Munca, precum si peste 40 de liste cu recomandari practice. In mod direct sau indirect, aproape jumatate din Instrumentele OIM trateaza probleme privind Securitatea si Sanatatea in Munca. Din acest motiv si dat fiind faptul ca nu toate normele sunt relevante pentru obiectul de studiu, vor fi luate in considerare cele mai importante, grupate in patru mari grupuri: -Principii fundamentale privind Securitatea si Sanatatea in Munca; -Securitatea si Sanatatea in anumite ramuri ale activitatii economice; -Protectie impotriva riscurilor specific; -Liste cu recomandari practice. 1.3.2 Principii fundamentale privind Sanatatea si Securitatea in Munca 1.3.2.1 Conventia privind Securitatea si Sanatatea lucratorilor, 1981 (nr. 155) si Protocolul sau din 2002 Prin aceasta Conventie, care contine 30 de articole, se prevede adoptarea unei politici nationale coerente in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca, precum si actiuni din partea guvernelor si a intreprinderilor care promoveaza securitatea si sanatatea in munca si imbunatatesc conditiile. Pe de alta parte, Protocolul cere sa se stabileasca si revizuiasca periodic cerintele si procedurile de consemnare si notificare a accidentelor si bolilor profesionale, precum si publicarea statisticilor anuale. 1.3.2.2. Conventia privind Serviciile de sanatate in munca, 1985 (nr.161) Aceasta Conventie prevede stabilirea de servicii de sanatate in cadrul intreprinderii in asa fel incat sa se desemneze functii preventive prin care societatea isi asuma raspunderea de a consilia lucratorii si reprezentantii intreprinderii cu privire la mentinerea unui mediu de lucru sigur si sanatos.
42

1.3.2.3. Conventia privind cadrul de promovare a securitatii si sanatatii in munca, 2006 (nr. 187) Obiectivul acestei Conventii este acela de a promova o cultura a prevenirii in domeniul securitatii si sanatatii pentru crearea unui mediu de lucru sigur si stabil. Prin aceasta conventie se solicita Statelor Membre sa dezvolte politici, sisteme si programe nationale de Securitate si Sanatate in Munca (in colaborare cu organizatiile patronale si sindicale cele mai reprezentative). Aceasta politica va trebui elaborata in conformitate cu principiile stabilite in articolul 4 din Conventia nr. 155, care a fost deja mentionata. In tabelul 1.1. sunt prezentate centralizat conventiile adoptate privind principiile fundamentale privindSanatatea si Securitatea in Munca.
Tab 1.1. Conventiile care vizeaza principiile fundamentale privind SSM. Conventie Data ratificare Spania 155 11/09/1985 161 Neratificata 187 05/05/2009

1.3.3 Securitate si Sanatate in unele ramuri ale activitatii economice 1.3.3.1.Conventia privind igiena (comert si birouri), 1964 (nr. 120) Acest instrument are ca obiectiv mentinerea sanatatii si a bunastarii lucratorilor angajati in entitati comerciale sau in servicii administrative in care lucratorii sunt contractati, cu precadere pentru activitati de birou si alte servicii conexe, prin intermediul masurilor de igiena elementare care sa permita satisfacerea cerintelor de bunastare la locul de munca. 1.3.3.2. Conventia privind securitatea si igiena (operatiuni portuare), 1979 (nr. 152) Aceasta Conventie face referire la operatiunile portuare care includ toate operatiunile sau fiecare parte a operatiunilor de incarcare si descarcare a oricarui tip de vas.

43

1.3.3.3.Conventia privind constructii, 1988 (nr. 167)

Securitatea

si

Sanatatea

in

Aceasta Conventie trateaza masurile tehnice detaliate de prevenire si protectie, tinandu-se cont de cerintele specifice ale acestui sector. Aceste masuri privesc mai ales munca prestata la inaltime. 1.3.3.4. Conventia privind Securitatea si Sanatatea in agricultura, 2001 (nr.184) Are ca obiectiv prevenirea accidentelor si a problemelor de sanatate care se produc ca urmare a desfasurarii muncii, care au legatura cu munca sau survin in timpul activitatii agricole sau forestiere. In acest scop, Conventiainclude masurile privind securitatea utilajelor sau ergonomia, precum si manevrarea materialelor. In tabelul 1.2. sunt prezentate centralizat conventiile adoptate privind Securitatea si Sanatatea in unele ramuri ale activitatii economice.
Tab 1.2. Conventiile care vizeaza Securitatea si Sanatatea in unele ramuri ale activitatii economice Conventie Data ratificare Spania 120 16/06/1970 152 03/03/1982 167 Neratificata 184 Neratificata

1.3.4 Protectia contra riscurilor specifice 1.3.4.1. Conventia privind protectia contra radiatiilor, 1960 (nr.115) Are ca obiectiv stabilirea cerintelor de baza pentru protejarea lucratorilor impotriva riscurilor asociate cu expunerea la radiatii ionizante. 1.3.4.2. Conventia privind cancerul profesional, 1974 (nr. 139) Are ca misiune stabilirea unui mecanism capabil sa instaureze o politica menita sa previna riscurile de cancer profesional ca urmare a expunerii (in general pe o perioada indelungata), la diverse tipuri de agenti chimici si fizici prezenti in zona de lucru.

44

1.3.4.3. Conventia privind mediul de lucru (poluarea aerului, zgomotul si vibratiile), 1977 (nr.148) Conventia stabileste ca mediul de lucru nu trebuie sa presupuna niciun pericol datorat poluarii aerului, zgomotului sau vibratiilor. 1.3.4.4. Conventia privind azbestul (amiantul), 1986 (nr. 162) Este vorba despre prevenirea aspectelor care dauneaza sanatatii lucratorilor prin expunerea la amiant, specificand metode rezonabile si tehnici pentru reducerea la minimum a expunerii la locul de munca. 1.3.4.5. Conventia privind produsele chimice, 1990 (nr. 170) Stabileste adoptarea si aplicarea unei politici in domeniul securitatii utilizarii produselor chimice la locul de munca, incluzand manipularea, producerea, depozitarea sau transportul de produse chimice, precum si eliminarea si tratarea reziduurilor produselor chimice. Conven In tabelul 1.3. sunt prezentate centralizat conventiile adoptate privind Protectia contra riscurilor specifice. tRatificare in Spania
Tab 1.3. Conventiile adoptate privind Protectia contra riscurilor specifice. Conventie Data ratificare Spania 115 17/07/1962 139 Neratificata 148 17/12/1980 162 02/08/1990 170 Neratificata

1.3.5 Liste cu Recomandari Practice Aceste Liste cu Recomandari practice stabilesc directii practice pentru angajatorii, autoritatile publice, lucratorii, societatile si organismele specializate in protectia Securitatii si Sanatatii la locul de munca. In ceea ce priveste forta lor legala, nu sunt instrumente angajante din punct de vedere legal, nici nu isi propun sa substituie dispozitiile legislatiilor nationale, ci ofera linii ghid in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca desfasurata in unele sectoare economice sau in domeniul protectiei lucratorilor impotriva anumitor pericole.
45

1.3.6 Aplicarea si promovarea normelor Data fiind dificultatea intampinata in anumite situatii in ceea ce priveste respectarea legislatiei la nivel international, normele emise de OIM sunt sprijinite de un sistem de control unic in mediul international, si care ajuta la garantarea faptului ca tarile vor aplica conventiile pe care le ratifica. De fapt, OIM examineaza regulat aplicarea normelor in Statele Membre si indica aspectele in care s-ar putea imbunatati aplicarea acestora. In cazul in care apar problem in aplicarea acestora, OIM ofera sprijin tarilor prin dialogul social sau asistenta tehnica. In ceea ce priveste tema controlului, exista diferite mecanisme care permit controlul masurilor adoptate pentru punerea in aplicare a conventiilor si recomandarilor legale, dupa ce se obtine aprobarea de catre OIM si ratificarea de catre State. Exista doua tipuri de mecanisme de control: Sistemul de control periodic - prevede examinarea rapoartelor pe care le prezinta periodic Statele Membre cu privire la masurile adoptate de acestea pentru a pune in practica conventiile la care au aderat. Aceasta examinare a rapoartelor este realizata de catre cele doua organe ale OIM: 1. Comisia de experti pentru Aplicarea Conventiilor si Recomandarilor; 2. Comisia tripartita pentru Aplicarea Conventiilor si Recomandarilor Conferintei Internationale a Muncii. Statele Membre au obligatia de a prezenta un raport privind Conventiile ratificate (articolul 22 din Constitutie) printr-un Raport Anual privind masurile adoptate pentru punerea in practica a conventiilor la care au aderat. Proceduri speciale - includ o procedura de reclamatii si o procedura de plangeri de aplicare generala, precum si o procedura speciala in materie de libertate sindicala. -Reclamatiile sunt reglementate in articolele 24 si 25 din Constitutia OIM. Pot fi formulate de catre organizatii profesionale de angajatori sau lucratori si invocate in cazul in care Membrii nu au luat masuri pentru indeplinirea satisfacatoare in cadrul vreunei Conventii ratificate. -Plangerile - sunt reglementate prin articolele 26 la 29 si 31 la 34 din Constitutie. Se poate prezenta o plangere impotriva unui Stat Membru pentru nerespectarea unei Conventii ratificate de catre alt Stat Membru, printr-un delegat la Conferinta Internationala a Muncii sau prin intermediul Consiliului de Administratie, in limitele competentelor sale.
46

-Procedurile in materie de libertate sindicala - isi au originea in necesitatea de a avea o procedura exclusiva care sa vegheze la respectarea Dreptului la Libertate Sindicala si de a actiona in cazul incalcarilor concrete confirmate in diferitele tari care au legatura cu Organizatia Nationala a Muncii. Acest mecanism se poate canaliza prin doua tribunale diferite: -Comisia de Cercetare si de Conciliere in Materie de Libertate Sindicala -Comitetul pentru Libertate Sindicala 1.4. PROGRAMUL PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA SI IN MEDIUL INCONJURATOR (SAFEWORK) Dupa mai bine de 90 de ani de la semnarea Constitutiei sale in 1919, ca parte a Tratatului de la Versalles, OIM si-a fixat un obiectiv: sa reduca considerabil vatamarile si sa obtina un sistem optim de Securitate si Sanatate in Munca la nivel mondial. In acest sens, raspunsul a fost Programul OIM Safework. Obiectivele sale principale sunt: 1. Sa trezeasca constiinta intregii lumi cu privire la consecintele si dimensiunile accidentelor, precum si a vatamarilor si bolilor profesionale; 2. Sa promoveze obiectivul unei protectii de baza pentru toti lucratorii in conformitate cu normele internationale demunca; 3. Sa imbunatateasca capacitatile Statelor Membre si ale industriilor; 4. Sa creeze si sa implementeze politici si programe de prevenire si protectie. Pentru Programul Safework, modul in care poate ajunge la cel mai mare numar de lucratori posibil consta in adoptarea unei politici de formare a lucratorilor. Astfel, se reuneste cel mai mare numar posibil de functionari responsabili pe probleme de Securitate si Sanatate la locul de munca in diverse sectoare sau regiuni geografice, acestia fiind formati cu privire la cele mai recente bune practici in domeniile in cauza. Centrele create pentru Formarea OIM s-au dovedit utile in mod special pentru atingerea acestui obiectiv. Este important, de asemenea, sa se puna accentul pe aceia care au cea mai mare nevoie de formare in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca, cum ar fi lucratorii din tarile in curs de dezvoltare sau cei care se gasesc in situatii de vulnerabilitate in economia informala. Un exemplu in acest sens este Programul International de Imbunatatire a Muncii in Intreprinderile Mici, care a fost utilizat cu mult succes in diverse tari. Acest Program ofera prioritate provocarilor specifice cu care se confrunta intreprinderile mici sau afacerile de familie.
47

In consecinta, obiectivele programului se axeaza mai ales pe a face cunoscute in intreaga lume dimensiunile si consecintele accidentelor, vatamarilor si bolilor legale de munca, pe includerea Securitatii si Sanatatii in Munca si stimularea si sprijinirea activitatilor desfasurate la toate nivelele. Promoveaza, prin urmare, ca instrument operativ si politic, suprematia prevenirii ca modalitate eficienta si rentabila de a asigura protectia in domeniul Securitatii si Sanatatii tuturor lucratorilor. OIM Safework a luat angajamentul de a adopta rolul de conducere in sensul sensibilizarii cu privire la aspectele si bunele practici de Securitate si Sanatate in Munca. O mare parte din aceasta activitate este legata de divulgarea informatiilor disponibile. Din acest motiv, Centrul International de Informare in domeniul Securitatii si Sanatatii in munca, cunoscut ca CIS, este o unitate specializata, inclusa in Programul Safework, care are un rol important in strangerea, organizarea si transmiterea de informatii de foarte buna calitate cu privire la Securitatea si Sanatatea in Munca la scara internationala. CIS este sprijinita in activitatea sa, de o retea de centre regionale, nationale si de colaborare. De fapt, baza bibliografica de date a CIS, cu 70.000 de inregistrari, constituie ghidul fundamental de acces la bibliografia mondiala in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca (pagina Web gratuita cu 1,2 milioane de vizite pe luna). 1.5. CONCEPTE IMPORTANTE LA NIVEL INTERNATIONAL IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA 1.5.1. Asociatia Internationala a Asigurarilor Sociale (AISS) Cu sediul in Geneva, AISS este un organism international bazat pe afilierea administratiilor si agentiilor nationale de asigurari sociale. Aici se reunesc experti in Asigurari sociale si prevenire din 350 de institutii din sector situate in peste 150 de tari, oferind o platforma si o retea unice care reunesc progresele in domeniul Securitatii si Sanatatii Lucratorilor. 1.5.2. Ilolex Baza de date trilingva, unde se pot gasi toate Conventiile si Recomandarile OIM, precum si ratificarile acestora si comentariile Comisiei de Experti si ale Comitetului pentru Libertate Sindicala, reclamatiile, plangerile, interpretarile, studiile generale si numeroase documente conexe.
48

1.5.3. Centrul International de formare Creat in anul 1964 de OIM in colaborare cu Guvernul italian, motiv pentru care sediul sau se afla la Turin, initial s-a dorit a fi o Institutie destinata formarii profesionale, fiind in ziua de azi un punct de referinta privind oferta de cursuri de perfectionare in munca si de specializare de-a lungul carierei profesionale. Prin clasele sale au trecut deja elevi din 170 de tari. Prin formare si studiu, Centrul contribuie la sprijinirea dezvoltarii economice si sociale a Statelor Membre. Acest Centru nu se limiteaza doar la formarea propriu zisa, ci ofera si servicii conexe de asistenta tehnica si consultanta in domenii precum Securitatea si Sanatatea in Munca. Biroul OIM din Spania colaboreaza regulat cu Centrul pentru organizarea vizitelor de studiu in Spania a participantilor la cursurile finantate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale spaniol. 1.5.4. Biroul OIM din Spania Prin intermediul acestui Birou, cu sediul in Madrid, se duc la indeplinire toate problemele OIM legate de Spania. Dat fiind ca OIM este unica organizatie interguvernamentala cu caracter tripartit din Spania, include Guvernul, Uniunea Generala a Lucratorilor (UGT), Comisiile Lucratorilor (CCOO), Confederatia Spaniola a Intreprinderilor (CEOE) si Confederatia Spaniola a Intreprinderilor Mici si Mijlocii (CEPYME).

49

50

SECTIUNEA III
EVOLUTIA LEGISLATIEI SSM LA NIVEL EUROPEAN

51

52

CAPITOLUL 2 UNIUNEA EUROPEANA. ROLUL SI ORGANISMELE UNIUNII EUROPENE

2.1 INTRODUCERE Uniunea Europeana (U.E.) nu este o federatie ca Statele Unite ale Americii. Nici nu este o simpla organizatie pentru cooperare intre guverne precum Organizatia Natiunilor Unite. Este de fapt un lucru unic. Tarile care alcatuiesc U.E. (statele membre) si-au strans in acelasi bazin suveranitatile pentru a castiga o crestere a influentei la nivel mondial, pe care altfel nici una dintre ele, nu ar fi putut-o avea pe cont propriu. Unirea suveranitatilor inseamna in practica ca tarile membre delega o parte din puterea lor de decizie, pentru a o transmite institutiilor pe care le-au creat, astfel incat decizia in probleme specifice de interes comun, sa poata fi luata in mod democratic la nivelul Uniunii Europene. Uniunea European reprezint rezultatul eforturilor depuse de ctre promotorii Europei comunitare ncepnd din 1950. UE constituie organizaia cea mai activ de integrare multisectorial, avnd scopul declarat de a aciona n domeniile economic, social, politic, al drepturilor ceteneti i al relaiilor externe ale statelor membre. Astazi in anul 2013, Uniunea European este o uniune economic i politic, dezvoltat n Europa, ce este compus din 28 state. Originile Uniunii Europene se trag de la Comunitatea European a Crbunelui i Oelului (CECO) i din Comunitatea Economic European (CEE), format din ase state n 1958. n anii urmtori Uniunea European s-a lrgit prin aderarea unor noi state membre i i-a crescut puterea prin adugarea de domenii economice, sociale i politice n abilitile sale. Tratatul de la Maastricht a nfiinat Uniunea European sub prezenta denumire n 1993. Ultima amendare a bazelor constituionale ale UE a fost Tratatul de la Lisabona, care a intrat n vigoare la 1 decembrie 2009. 2.2. SIMBOLURILE UNIUNII EUROPENE Simbolurile Uniunii Europene sunt reprezentate de: motto-ul UE, steagul UE, imnul UE, moneda unica EURO si ziua Europei. Motto-ul Uniunii Europene este Unitate In Diversitate

53

Aceasta A ara at c europ penii s-au unit u pentru u a promov va pacea i prosperita atea, acceptn nd totodat s-i desc chid spiri itul ctre cu ulturile, tra adiiile i limbile att t de diverse ale contine entului nos stru. Cei C patru piloni p pe ca are se sprijina Uniune ea Europea ana sunt: -libera l circu ulatie a per rsoanelor; -l libera circu ulatie a ma arfurilor; -l libera circu ulatie a ser rviciilor; -l libera circu ulatie a cap pitalurilor Steagul S UE E figura a 2.1, cu cele 12 s stele, aeza ate n cerc, pe un fond albastru u, nseamn unitatea i identita atea popoar arelor Euro opei. Albas strul reprez zinta vestul, cercul re eprezint solidaritate s ea i armo onia, iar s stelele, n numr de e 12, reprezin nt perfeciunea. Isto oria steagu ului ncepe n 1955. nti, el a fost folosit de Consiliu ul Europei i, organiza aie intern naional a aprtoare a dreptur rilor omulu ui i valorilo or culturale e europene. n anul 19 985, statele e membre UE l-au ad doptat ca s steag al Com munitilor Europene (CEE), iar r, ncepnd d cu 1986 6 el este ut tilizat de ctre toate instituiile Uniunii U Eur ropene.

Fig. 2. .1. Steagul U UE

mnul UE este "Oda bucuriei". Tot Consi iliul Europ pei a fost cel care a d decis, Im n 1972 2, ca "Oda a bucuriei" " (ultima parte p a Si imfoniei a IX-a de Beethoven n) s devin imnul su, u iar n 19 985, Statel le Membr re UE l-au u adoptat, i ele, ca imn oficial al a Uniunii Europene. Uniunea European E nu a urmrit, prin a aceast dec cizie, s nloc cuiasc imn nurile naio onale ale Statelor S Me embre. Ale egerea acestei melod dii ca imn sub bliniaz asp piraia spre e valorile comune, c un nitatea n d diversitate i idealuril le de libertate e, pace i solidaritate s care stau la l baza Un niunii Euro opene. Moneda M Un nica UE es ste EURO figura 2 .2. La originea conceptului c i de moned d unic se e afl tratat tele care st tau la baza a Uniunii i Europene. Tratatul l de la Rom ma (1957) declar c piaa com mun este u unul dintre obiectivele o Comunit ii Europen ne ce va co ontribui la o "uniune mai strns s ntre po opoarele Eu uropei". Tr ratatul Uniu unii Europ pene (1992 2 - Maastric cht) introdu uce
54

Uniunea a Economi ic i Monetar i pune bazele m monedei u unice iar n decembrie e 1995, Consiliul C Eu uropean de e la Madrid d decide ca a moneda u unic s po oarte nume ele de "euro o".

Fig.2.2. Moneda M Unic ca UE

nc cepnd cu 1 ianuarie 2001, mon neda unic a intrat pr ropriu-zis n circulai ie. Repreze entarea gra afic a mon nedei unice e a fost ins spirat de li itera grece easc epsilo on, ea trebu uind s fac legtura att cu leag gnul civil lizaiei i d democraie ei europene e, ct i cu pri ima liter din d cuvntu ul "Europa a". Cele do oua linii pa aralele din simbolul grafic su unt un indi icator al stabilitii eu uro. Ziu ua Europe ei a fost ale easa 9 MA AI. Ziu ua de 9 Ma ai 1950 a reprezentat t primul pa as ctre cre earea a ceea ce este a astzi Uniunea a European. In ace ea zi, la Pa aris, Minis strul de Ex xterne al F Franei, Ro obert Schuma an, a citit t presei interna i ionale o dec claraie pr rin care c chema Fra ana, German nia i celelalte popo oare ale Eu uropei s i uneasc c produciile de oel i crbune e, ca "prima fundaie concret a unei feder raii europ pene". n n 1985, c nd proiec ctul constr ruciei euro opene era deja clar conturat, cele zece sta ate membre e care form mau la acea dat Com munitatea E European, au hotr t ca ziua de 9 mai s devin d Ziua a Europei. 2.3. 2 MOME ENTE SEM MNIFICAT TIVE IN C CREAREA A UNIUNII I EUROPE ENE 2.3.1. Scurt ist toric La L 16 april lie 1948, un u numar de 16 tar ri europen ne au raspu uns propu unerii lansate de genera alul Marsha all pentru gestionare ea in comu un a ajutor rului amer rican acordat pentru rec constructia a Europei si s au semn nat, la Paris s, Tratatul l de constituire a Orga anizatiei Europene E de Coop perare Eco onomica (OECE), ce a dev venit instrum mentul coop perarii inte erguvemam mentale si a permis li iberalizare ea schimbu urilor intre me embrii sai.
55

Celor 16 tari (Austria, Belgia, Danemarca, Franta, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Elvetia si Turcia) li s-au alaturat Germania (31 octombrie 1949) si Spania (20 iulie 1959), Statele Unite si Canada, care au avut calitatea de asociati. Prin Tratatul incheiat la Paris la 30 septembrie 1961, Organizatia Europeana de Cooperare Economica a fost inlocuita de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE) din care, initial, faceau parte statele membre OECE, precum si S.U.A. si Canada, iar ulterior au mai aderat Japonia (1964), Finlanda (1969), Australia (1971) si Noua Zeelanda (1973). Necesitatea unificarii politice a Europei a fost dezbatuta la Congresul de la Haga (mai 1948) organizat de miscarile europene, avand ca urmare crearea la 5 mai 1949 a Consiliului Europei, organizatie interguvemamentala cu scopul apararii intr-un cadru institutionalizat a valorilor democratice considerate a fi amenintate prin divizarea Europei in doua blocuri, respectiv: principiile libertatii individuate, ale 1ibertatii politice si preeminenta dreptului pe care se bazeaza orice democratie adevarata. La crearea Consi1iu1ui Europei au participat zece state: Belgia, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie, Franta, Norvegia, Suedia, Danemarca, Italia si Irlanda. Organizatiile create nu se distingeau cu nimic de constructiile interntionale traditionale si, desi acopereau principalele domenii ale cooperarii, nu au fost in masura sa raspunda problemelor geopolitice ale unei Europe confruntate cu razboiul rece. Incepand cu anul 1950, constructia europeana s-a angajat pe o noua cale, avand la baza declaratia lui Robert Schuman, ministrul de exteme al Frantei (Paris, 9 mai 1950), care propunea un proces ce depasea cadrul traditional al cooperarii interguvemamentale, prin acceptarea trecerii anumitor atribute ale suveranitatii in favoarea unor institutii comune. Declaratia era consecinta constatarii ca nici Organizatia Europeana a Cooperarii si nici Consiliul Europei nu puteau constitui cadrul unei adevarate integrari europene, deoarece erau consacrate unor simple actiuni de cooperare si nu erau de natura sa angajeze Europa pe calea unificarii Teale. Declaratia lui Robert Schuman cuprindea principiile unei conceptii revolutionare in constructia europeana, iar aplicarea lor a dus la constituirea Comuniaitii Europene a Carbunelui si Otelului. Piata comuna a carbunelui si otelului trebuia sa permita experimentarea formulei unei integrari sectoriale susceptibila de a fi progresiv extinsa si in alte domenii si chiar la construirea unei Europe politice.

56

In Declaratia din 9 mai 1950 aparea concepti a unei constructii functionale a Europei potrivit careia legaturile economice creand o solidaritate, de rapt, pregateau legaturile politice. Tratatul de constituire a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECA) a fost semnat la Paris, la 18 aprilie 1951, si dupa semnarea sa de catre cele 6 state -Belgia, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda, R.F. Germania -a intrat in vigoare la 25 iulie 1952. Inalta autoritate l-a avut presedinte pe Jean Mannet, iar Piata comunii s-a deschis la 10 februarie 1953 pentru carbune si la 10 mai 1953 pentru produsele siderurgice. Tratatul de la Paris a constituit astfel punctul de pomire al unui proces de integrare, considerat in general ca trebuie sa fie global. Pentru prima oara in istoria moderna, state suverane accepta sa-si puna in comun resursele lor de carbune si otel si sa le incredinteze unei inalte Autoritati prezentand un caracter putemic supranational, avand sarcina de a degaja si de a face sa prevaleze interesul comunitatilor. Statele accepta, de asemenea, ca o Curte de Justitie independenta sa le asigure respectarea dreptului in functionarea comunitatii si ca o Adunare Parlamentara sa fie consultata asupra problemelor comunitare. Dar, elementele supranationale sunt contrabalansate in diferite moduri: Inalta Autoritate este desemnata de guvernele celor 6 state membre, Adunarea Parlamentara nu este decat consultativa si, mai ales, s-a prevazut o institutie care sa reprezinte direct interesele statelor membre -Consiliul de Ministri. Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951 a constituit primul pas pe calea integrarii europene si un model de integrare juridic, institutiile CECA pregatind institutiile celorlalte doua comunitati ce se vor crea peste cativa ani. Astfel, la 25 martie 1957, s-a semnat la Roma, de catre statele membre CECA, doua noi tratate: -Tratatul de constituire a Comuniaitii Economice Europene (CEE); -Tratatul de constituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (CEEA), denumit si Euratom. Aceste tratate au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958. Crearea Comunitatii Economice Europene avea in vedere mai ales transformarea conditiilor economice ale schimburilor si, prin urmare, ale productiei pe teritoriul comunitatii. Spre deosebire de celelalte doua comunitati, Tratatul CEE are drept obiect integrarea ansamblului economiei statelor membre. Crearea comunitatilor a reprezentat un moment decisiv in constructia unei Europe organizate, deoarece grupul de state a acceptat sa se angajeze pe calea integrarii, transferand unele din competentele lor proprii entitatii nou create, integrare care s-a inscris in perspectiva unei uniuni politice.
57

Modelul de integrare ales a functionat astfelincat a permis evolutia spre o Europa comunitara construita pe cateva linii esentiale: -afirmarea preeminentei CEE asupra Comunitatilor CECA si CEEA, intrucat CEE a creat conditiile unei integrari economice globale, fiind in masura sa conduca la o integrare politica; -o tensiune durabila intre o conceptie "supranationala" si o viziune interguvernamentala a constructiei europene, o tensiune intre interesele nationale si integrarea europeana; -o extindere a domeniului interventiei comunitare; -o atractie constanta exercitata asupra state lor europene, ceea ce a condus la o largire considerabila a Comunitatilor. Crearea Comunitatilor europene a fost rezultatul unui proces istoric care, in dezvoltarea sa, a condus mai intai la o unificare institutionala, apoi la extinderea spatiului comunitar si in paralel la o adancire si extindere a domeniului interventiei comunitare. Prin Tratatul de la Bruxelles, din 8 aprilie 1965, instituind un Consiliu unic si o Comisie unica a Comunitatilor europene, s-a realizat unificarea executivului si, pe cale de consecinta, diferite institutii si reguli strans legate de acestea refacanduse intr-o singura administratie, iar administratiile celor trei Comunitati au fast dotate cu un buget de functionare unica. Fuziunea nu a fost totusi decat institutionala, nu si functionala, cele trei Comunitati continuand sa ramana distincte in privinta reglementarilor economice. La 17 februarie 1978 Parlamentul European a adoptat o rezolutie referitoare la o denumire unica pentru Comunitati. Astfel "Comunitatea Europeana" desemneaza ansamblul institutiilor create conform tratatelor stabilind cele trei Comunitati europene, ca si grupul format din statele membre. Denumirea prezinta un interes practic si o valoare simbolica fara a avea semnificatie juridica, intrucat, din punct de vedere juridic, nu a avut lac fuziunea tratatelor si cele trei Comunitati nu au fuzionat intr-o singura Comunitate. 2.3.2. Extinderea spatiului comunitar Uniunea Europeana este rezultatul unui proces de cooperare si integrare care a inceput in 1951 intre sase state europene: Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Tarile de Jos(Olanda). Dupa sapte valuri de aderari (1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit (Marea Britanie); 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia si Ungaria); 2007: Romania si Bulgaria, 2013: Croatia, UE are acum 28 State Membre si se pregateste pentru cea de a saptea extindere. Acest proces are ca scop extinderea
58

pasnica a zonei de stabilitate si prosperitate catre noi membri. State candidate in acest moment: Islanda, Macedonia, Muntenegru,Turcia si Serbia. Albania i Bosnia i Heregovina sunt de asemenea recunoscute ca poteniale candidate. Kosovo este de asemenea o potenial candidat dar Comisia European nu o recunoate ca un stat independent din cauza faptului c nu toate statele membre o recunosc ca o ar independent de Serbia. Romnia este una dintre statele membre care nu recunosc independena Kosovo. Mai jos este prezentata o scurta cronologie a extinderii spatiului comunitar: -1991: se semneaza Acordurile Europene cu Ungaria si Polonia; -1993: se semneaza Acordurile Europene cu Bulgaria, Cehia, Romania si Slovacia; -1994: Ungaria si Polonia inainteaza cererea de aderare la UE; -1995: se semneaza Acordurile Europene cu Estonia, Letonia si Lituania; Bulgaria, Romania, Slovacia, Estonia, Letonia si Lituania inainteaza cererea de aderare la UE; -1996: Cehia inainteaza cererea de aderare la UE; Slovenia semneaza Acordul European si Inainteaza cererea de aderare la UE; -1997: Este adoptata Agenda 2000, care are o sectiune referitoare la extinderea UE si este prezentat punctul de vedere al Comisiei asupra lansarii procesului de aderare si asupra consolidarii strategiei de pre-aderare. Sunt publicate opiniile Comisiei cu privire la cererile de aderare la Uniunea Europeana ale tarilor candidate, bazate pe Criteriile de la Copenhaga; -1998: Pe 31 martie incep negocierile cu sase state candidate (Cipru, Ungaria, Polonia, Estonia, Republica Ceha si Slovenia); -1998: Pe 4 noiembrie sunt publicate primele Rapoarte Anuale (privind stadiul indeplinirii criteriilor de aderare); -1999: 24-25 martie, Consiliul European de la Berlin adopta deciziile privind fondurile de pre-aderare si cheltuielile legate de aderare; -1999: 13 octombrie, Comisia Europeana adopta a doua serie de rapoarte anuale si revizuieste parteneriatele pentru aderare; -1999: 10-11 decembrie, Consiliul European de la Helsinki decide sa deschida negocierile de aderare cu inca sase tari candidate: Bulgaria, Letonia, Lituania, Malta, Romania si Slovacia, si acorda Turciei statutul de tara candidata la UE; -2000: Are loc, la Bruxelles, sesiunea de deschidere a Conferintelor Interministeriale cu privire la negocierile de aderare ale Maltei, Romaniei, Slovaciei, Letoniei, Lituaniei si Bulgariei. Tarile candidate sunt atentionate cu privire la importanta urmatoarelor aspecte: -adoptarea oficiala si aplicarea acquis-ului comunitar;
59

-asigurarea unei bune functionari a pietei interne, in concordanta cu politice Uniunii Europene, o atentie speciala acordandu-se domeniilor agriculturii, justitiei si afacerilor interne si protectiei mediului; -alinierea la practicile Uniunii Europene in ceea ce priveste relatiile cu terte state si organizatii internationale. De asemenea, statele candidate au primit asigurari ca fiecare cerere de aderare va fi evaluata in functie de meritele proprii. Tarile candidate si-au prezentat obiectivele strategice determinate de aspiratiile politice, culturale si socioeconomice in perspectiva aderarii. -2000: 8 noiembrie, Comisia Europeana adopta o noua serie de Rapoarte Anuale privind progresul inregistrat de tarile candidate; -2000: La summitul de la Nisa, din 7-9 decembrie, Statele Membre au adoptat o noua formula institutionala a Uniunii Europene. Tratatul de la Nisa reprezinta o premisa necesara a procesului de extindere, intrucat contine prevederi referitoare la echilibrul puterii si procesul decizional in cadrul Uniunii, in contextul unei structuri cu 27 de State Membre; -2001: La 26 februarie Tratatul de la Nisa a fost adoptat de catre guvernele Statelor Membre. Tratatul va intra in vigoare dupa ratificarea sa de catre toate parlamentele nationale; -2001: 13 noiembrie, Comisia Europeana adopta Rapoartele Anuale si reinnoieste Parteneriatele de Aderare; -2002: La 1 martie are loc lansarea Conventiei privind Viitorul Europei; -2002: Consiliul European de la Barcelona, din 15-16 martie, s-a remarcat prin participarea istorica a sefilor de stat sau guvern, precum si a ministrilor de afaceri externe si finante ai tuturor celor 13 tari candidate, alaturi de omologii lor din statele membre UE; -2003: Pe 16 aprilie zece state semneaza Tratatul de Aderare: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia si Ungaria; -2003: Consiliul European de la Salonic, din 19-20 iunie, adopta proiectul noii Constitutii Europene; -2004, 1 mai: Ziua Extinderii. 10 tari adera la Uniunea Europeana (Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia si Ungaria); -Bulgaria i Romnia au ncheiat negocierile de aderare la UE i au aderat mpreun la Uniunea European n ianuarie 2007. ntr-o ceremonie desfurat la 25 aprilie n Luxemburg, Romnia i Bulgaria, mpreun cu rile membre ale UE, au semnat Tratatul de aderare la Uniunea European, care a intrat n vigoare la 1 ianuarie 2007. Acesta prevzuse ns clauze de salvgardare ce ar fi putut ntrzia aderarea cu un an. Cele mai problematice capitole au fost Justiia i Afacerile Interne i Politica n Domeniul Concurenei; -La 1 iulie 2013 ultima ar care a aderat la U.E. este Croaia.
60

2.3.3. Adancirea si extinderea domeniului interventiei comunitare La intalnirea la nivel inalt de la Haga, din 1-2 decembrie 1969, sefii de stat si de guvern ai statelor au recunoscut ca numai o adevarata uniune economica si monetara poate mentine coeziunea uniunii vamale care constituie fundamentul CEE. La 15 octombrie 1970 un comitet prezidat de primul ministru 1uxemburghez Werner, a prezentat un plan vizand constituirea in cursul unei perioade de 10 ani a unei Uniuni economice si monetare, printr-o unificare progresiva a politicilor economice nationale si crearea unei organizatii monetare, conducand la o moneda unica. Acest proiect ambitios nu a putut fi realizat decat intr-o forma embrionara. Totusi, obiectivu1 unei Uniuni Europene conceputa ca un proces dinamic, ce nu diminueaza Comunitati1e, ci le-ar intari puterea si competentele institutiilor si ar unifica actiunea comunitara si cooperarea politica, a fast reafirmat de multe ori de statele membre si, in special, in "Declaratia solemna asupra Uniunii Europene", adoptata de Consiliul European de la Stuttgart la 19 iunie 1983. : Semnat 1a Luxemburg, la 17 februarie 1986, si la Haga, la 28 februarie 1986, si intrat in vigoare la 1 iulie 1987, "Actul unic european" a operat o prima revizuire generala a tratatelor comunitare confirmand ca, desi Europa comunitara se sprijina pe ce1e trei Comunitati, ea nu se limiteaza la acestea. Actul unic european cuprinde atat dispozitii relative la revizuirea tratatelor comunitare, cat si un titlu privind cooperarea europeana in domeniul politicii externe, titlu constituind o codificare a principii1or cooperarii politice. In art.l al Actului se stipuleaza: Comunitatile europene si cooperarea politica europeana au drept obiectiv de a contribui impreuna la progresul concret a1 Uniunii Europene. Prin ratificarea Actului unic, statele membre s-au angajat in procesul ireversibil care trebuia sa conduca la transformarea ansamblului relatiilor dintre ele intr-o Uniune Europeana. Calitatea de membru al Comunitatilor si cea de participant la procedura cooperarii politice sunt inseparabile. Actiunea in cadrul Comunitatilor si cooperarea politica contribuie amandoua la realizarea Uniunii Europene. Actul unic apare ca o etapa de maxima importanta in construirea progresiva a Uniunii Europene. In legatura cu fundamentele si politicile Comunitatii, Actul unic a fost caracterizat ca fiind obligatia de a realiza simultan marea piata fara frontiere plus coeziunea economica si sociala, o politica europeana de cercetare si tehnologie, intarirea sistemului monetar european, lansarea unui spatiu social european si actiuni semnificative in domeniul mediului.
61

Obiectivul central il reprezinta realizarea pietei interne, motiv pentru care art.13 din Actul unic european prevede ca Tratatul CEE este completat cu art.8A care dispune: Comunitatea adopta masuri destinate sa stabileasca progresiv piata interna in cursul unei perioade care a expirat la 31 decembrie 1992, conform dispozitiilor din tratat. Piata interna comporta un spatiu fara frontiere interne, in care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor este asigurata potrivit dispozitiilor tratatului. In afara dispozitiilor care definesc obiectivul general al stabilirii pietei interne, Actul unic aduce modificari si procedurilor prevazute pentru suprimarea obstacolelor in calea schimburilor dintre statele membre. Prin art.20 din Actul unic s-a introdus un nou capitol avand ca titlu "Cooperarea in materie de politica economica si monetara" (Unitatea economica si monetara). Capitolul contine doua paragrafe din care primul se refera la cooperarea dintre statele membre in vederea asigurarii convergentei politicilor economice si monetare necesare dezvoltarii ulterioare a Comunitatii. Cel de al doilea paragraf indica procedura de urmat pentru dezvoltarea politicii economice si monetare implicand modificari institutionale. Crearea unui spatiu european impunea in paralel cu suprimarea obstacolelor si in absenta unei politici industriale comune, urmarirea unor obiective comune bine definite in diferite domenii ale politicii economice si sociale. Tratatul CEE continea un titlu privind politica sociala. Actul unic, prin articolele 21 si 22, a introdus in tratatul CEE articolul 118 A referitor la posibilitatea de a se legifera in acest domeniu cu majoritate calificata si articolul 118 B prin care se permite Comisiei sa stimuleze dialogul social la nivel european. De asemenea, Actul unic a adaugat noi titluri in partea a treia a Tratatului CEE referitoare la politica comunitatii, si anume: -coeziunea economica si sociala (art. 130 A); -cercetarea si dezvoltarea tehnologica (de la 130 F la 130 Q); -mediu (de la 130 R la 130 T). Noile texte definesc obiectivele si mijloacele de actiune, introducand si proceduri ce permit sa se adopte deciziile de aplicare cu majoritate calificata. Actul unic european poate fi considerat ca tranzitia necesara instituirii Uniunii Europene. La Consiliul european de la Maastricht, din 9-10 decembrie 1991, sefii de stat si de guvern ai celor 12 state membre ale Comunitatilor europene, reuniti in conferinta interguvernamentala pe baza art. 236 din Tratatul CEE au ajuns la un acord asupra proiectului de tratat asupra Uniunii Europene, prin care se angaja o noua etapa importanta in constructia europeana. Acest Acord era un acord politic. Inaintea semnarii trebuia sa se dea forma juridica definitiva textelor consolidate ale celor doua aspecte ale tratatului, "o uniune politica" si "o uniune economica si monetara", negociate separat.
62

La 7 februarie 1992, 1a Maastricht, ministrii afacerilor externe si ministrii de finante ai celor 12 au semnat Tratatul asupra Uniunii Europene. Tratatul a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993. Uniunea Europeana nu se substituie Comunitatilor care sunt mentinute si chiar dezvoltate, ci le inglobeaza intr-un ansamblu mai larg. In structura Tratatului de la Maastricht, Uniunea Europeana cuprinde Comunitatile (primul pilon), completate cu politica externa si de securitate europeana (al doilea pilon) si cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne (al treilea pilon). Tratatul defineste, in dispozitiile comune, obiectivele Uniunii si unele principii fundamentale pe care trebuie sa le respecte si precizeaza totodata ca Uniunea dispune de un cadru institutional unic. Structura institutionala a Uniunii este bazata pe principiul potrivit caruia institutiile sint comune, dar executa competentele lor dupa proceduri diferite, dupa cum dirijeaza Comunitatile sau cooperarile politice. Tratatul afirma identitatea Uniunii pe scara internationala si instaureaza o "cetatenie a Uniunii" pastrand si conservand in acelasi timp ceea ce s-a realizat pe plan comunitar.Tratatul prevede proceduri unice mai intai pentru modificarea Tratatului asupra Uniunii si a celorlalte tratate pe care Uniunea se bazeaza, apoi pentru aderarea noilor state membre. Astfel Uniunea Europeana stabileste o sinteza coerenta intre Comunitatile europene create prin tratatele CECA, CEE si Euroatom, completate si modificate prin Actul unic european pe de o parte, si politicile si cooperarile instaurate prin Tratatul de la Maastricht pe de alta parte. Uniunea Europeana este intemeiata pe Comunitatile europene, completate cu politicile si formele de cooperare instaurate prin tratat. Uniunea are drept misiune sa organizeze, in mod coerent si solidar, relatiile dintre statele membre si dintre popoarele lor. Obiectivele pe care trebuie sa le realizeze Uniunea prin cei trei piloni sunt enuntate la art.B: -promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, in special prin crearea unui spatiu tara frontiere interne, prin intarirea coeziunii economice si sociale si prin stabilirea unei uniuni economice si monetare, comportand la tennen o moneda unica, in conformitate cu dispozitiile din tratat; -afirmarea identitatii Uniunii pe scena internationala, in special prin punerea in aplicare a unei politici externe si de securitate comune, inclusiv definirea la termen a unei politici de aparare comuna, care ar putea sa conduca, la momentul potrivit, la o aparare comuna; -intarirea protectiei drepturilor si intereselor cetatenilor statelor membre prin instaurarea unei cetatenii a Uniunii;
63

-dezvoltarea unei cooperari strange in domeniul justitiei si al afacerilor interne; -mentinerea integral a a realizarii comunitare (l'acquis communautaire) si dezvoltarea acesteia cu scopul de a examina in ce masura politicile si fonnele de cooperare instaurate in tratat ar trebui sa fie revizuite pentru a asigura eficacitatea mecanismelor si institutiilor comunitare. Uniunea dispune de un cadru institutional unic ce asigura coerenta si continuitatea actiunilor intreprinse in vederea atingerii obiectivelor sale, respectand si dezvoltand tot ceea ce s-a realizat pe plan comunitar (acquis-ul). Misiunea conferita institutiilor in cadrul Uniunii consta, deci, in a garanta coerenta, pe de o parte, a actiunilor efectuate in fiecare din cei trei piloni si, pe de alta parte, intre actiunile intreprinse in ansamblul celor trei piloni. Parlamentul European, Consiliul, Comisia si Curtea de Justitie isi exercita atributiile in conditiile si cu finalitatile prevazute, pe de o parte, de dispozitiile tratatelor care instituie Comunitatile europene si tratatele si actele subsecvente care le-au modificat sau completat si, pe de alta parte, de celelalte dispozitii ale tratatului. Sistemul institutional unic este format din institutiile comunitare si Consiliul European. 2.3.4. Principii ale Uniunii Europene Art. F contine mai multe principii: -Uniunea respecta identitatea nationala a statelor membre ale caror sisteme de guvemamant sunt bazate pe principii democratice; -Uniunea respecta drepturile fundamentale, asa cum sunt garantate de Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale (semnata la 4 noiembrie 1950) si asa cum rezulta din traditiile constitutionale comune state lor membre, ca principii generale de drept comunitar. Aceste drepturi sunt preluate de Proiectul de Tratat asupra unei Constitutii pentru Europa. 2.3.5. Noi obiective, noi actiuni Art. B din Tratatul asupra Uniunii Europene, versiunea consolidata de la Amsterdam confera drept obiectiv Comunitatii promovarea unui progres economic si social echilibrat. Noua redactare a art. 2 din Tratatul CE, fixand misiunile si obiectivele C.E., reflecta evolutia ordinii de prioritati a statelor membre intervenita dupa 1957.
64

In cadrul misiunilor Comunitatii trebuiau sa fie luate in considerare noile I. politici fixate fie prin Actul unic, fie prin noul tratat. In termenii noului art. 2, C.E. are drept misiune sa promoveze: -dezvoltare armonioasa si echilibrata a activitatilor economice in ansamblul Comunitatii; -crestere durabila si neinflationista respectand mediul inconjurator; -un inalt grad de convergenta a performantelor economice; -un nivel ridicat de folosire a fortei de munca si de protectie sociala; -crestere a nivelului si calitatii vietii; -coeziune economica si sociala; -solidaritate intre statele membre. Instrumentele pentru realizarea obiectivelor: -stabilirea unei piete comune; -uniune economic a si monetara; -politici si actiuni comune avute in vedere in articolele 3 si 3A: -politica comerciala comuna; -politica comuna in domeniul agriculturii si pescuitului; -politica in domeniul social cuprinzand un Fond social european; 2.4. INSTITUTIILE SI ORGANISMELE UE UE beneficiaz de un cadru instituional unic n lume, n care: -prioritile generale sunt stabilite de Consiliul European, care reunete liderii naionali i europeni; -deputaii europeni, alei prin vot direct, reprezint interesele cetenilor n cadrul Parlamentului European; -interesele Uniunii n ansamblu sunt promovate de Comisia European, ai crei membri sunt desemnai de guvernele naionale; -guvernele promoveaz interesele statelor membre, n cadrul Consiliului Uniunii Europene. 2.4.1. Institutii legislative Elaborarea i adoptarea legislaiei europene implic 3 instituii: -Parlamentul European, care reprezint cetenii UE i este ales direct de ctre acetia -Consiliul Uniunii Europene, care reprezint statele membre. Preedinia Consiliului este deinut, prin rotaie, de statele membre. -Comisia European, care reprezint interesele Uniunii n ansamblu.
65

mpreun, aceste trei instituii elaboreaz politicile i legislaia care se aplic n toat Uniunea, prin intermediul procedurii legislative ordinare (fosta codecizie). n principiu, Comisia propune actele legislative, iar Parlamentul i Consiliul le adopt. Ulterior, Comisia i statele membre le implementeaz, iar Comisia trebuie s se asigure c legislaia european este corect aplicat. 2.4.1.1. Parlamentul European Alei prin vot direct de cetenii europeni, o dat la 5 ani, membrii Parlamentului European sunt reprezentanii popoarelor Uniunii. Parlamentul este una dintre principalele instituii europene cu puteri legislative, alturi de Consiliul Uniunii Europene (Consiliul). Parlamentul are trei roluri eseniale: -dezbate i adopt legislaia UE, mpreun cu Consiliul; -monitorizeaz alte instituii europene, n special Comisia, pentru a se asigura c acestea funcioneaz n mod democratic; -dezbate i adopt bugetul UE, alturi de Consiliu. Calendarul Parlamentului cuprinde: Adoptarea legislaiei europene n multe domenii, precum protecia consumatorilor i a mediului, Parlamentul colaboreaz cu Consiliul (instituia reprezentnd guvernele naionale) pentru a decide asupra coninutului actelor legislative i pentru a le adopta. Acest proces poart numele de procedur legislativ ordinar (fosta codecizie). n baza Tratatului de la Lisabona, a crescut numrul domeniilor politice care fac obiectul codeciziei, ceea ce i confer Parlamentului European mai mult putere de a influena coninutul actelor legislative n sectoare care includ agricultura, politica energetic, migraia i fondurile europene. De asemenea, este nevoie de avizul Parlamentului pentru o serie de decizii importante, precum aderarea unor noi state la UE. Controlul democratic Parlamentul i exercit influena asupra altor instituii europene n mai multe moduri. Cnd se formeaz o nou Comisie, cei 28 de membri ai si (cte unul pentru fiecare stat membru) nu i pot intra n atribuii fr aprobarea Parlamentului. Dac nu sunt de acord cu candidatura unuia dintre comisarii nominalizai, membrii Parlamentului pot respinge ntreaga echip propus. De asemenea, Parlamentul poate solicita demisia Comisiei n exerciiu. Procedura poart numele de moiune de cenzur.

66

Parlamentul i menine controlul asupra Comisiei prin examinarea rapoartelor pe care le redacteaz aceasta i prin interpelarea comisarilor. Comisiile parlamentare joac un rol important n acest sens. Membrii Parlamentului analizeaz petiiile primite din partea cetenilor i formeaz comisii de anchet. Cnd liderii naionali se ntrunesc n cadrul Consiliului European, Parlamentul trebuie s i dea avizul cu privire la tematica inclus pe agend. Controlul bugetar Parlamentul adopt bugetul anual al UE mpreun cu Consiliul Uniunii Europene. n cadrul Parlamentului, exist o comisie care monitorizeaz modul n care este cheltuit bugetul. n fiecare an, Parlamentul ia o decizie cu privire la modul n care Comisia a gestionat bugetul n exerciiul financiar anterior. Componen Numrul parlamentarilor provenind din fiecare ar este aproximativ proporional cu numrul locuitorilor rii respective. n baza Tratatului de la Lisabona, nicio ar nu poate avea mai puin de 6 reprezentani sau mai mult de 96. Componena actual a Parlamentului a fost stabilit, totui, nainte de intrarea n vigoare a Tratatului. Numrul deputailor europeni se va modifica n viitoarea legislatur. De exemplu, numrul deputailor din Germania va fi redus de la 99 la 96, iar cel al deputailor din Letonia va scdea de la 9 la 8. Membrii Parlamentului European sunt repartizai n funcie de afilierea politic, nu de naionalitate. Locaii Parlamentul European i desfoar activitatea la Bruxelles (Belgia), Luxemburg i Strasbourg (Frana). Birourile administrative (Secretariatul General) se afl la Luxemburg. Reuniunile ntregului Parlament, cunoscute sub denumirea de sesiuni plenare, au loc la Strasbourg i la Bruxelles. Reuniunile comisiilor parlamentare au loc i la Bruxelles. 2.4.1.2. Consiliul Uniunii Europene Cunoscut i sub denumirea informal de Consiliul UE, reprezint forul n care se reunesc minitrii din statele membre pentru a adopta acte legislative i pentru a coordona politicile europene. Rol 1. Adopt legislaia european. 2. Coordoneaz politicile economice generale ale statelor membre. 3. Semneaz acorduri ntre UE i alte ri.
67

4. Aprob bugetul anual al UE. 5. Elaboreaz politica extern i de aprare a UE. 6. Coordoneaz cooperarea dintre instanele judectoreti i forele de poliie din rile membre. 1. Exercitarea puterii legislative Consiliul i Parlamentul au ultimul cuvnt cu privire la actele legislative propuse de Comisie. 2. Coordonarea politicilor economice Statele membre ale UE au decis c doresc s aib o politic economic general comun, coordonat de minitrii economiei i finanelor din fiecare ar. Printre obiectivele Consiliului UE se mai numr crearea de locuri de munc, ameliorarea sistemelor de educaie i asisten medical i creterea nivelului de bunstare. Dei statele membre rspund, fiecare n parte, de propriile politici n aceste domenii, ele pot cdea de acord asupra obiectivelor comune i pot face schimb de experien. 3. Semnarea acordurilor internaionale Consiliul semneaz, n numele UE, acorduri n domenii diverse: mediu, comer, dezvoltare, industrie textil, pescuit, tiin, tehnologie i transport. 4. Aprobarea bugetului UE Consiliul i Parlamentul European decid n comun asupra bugetului anual al UE. 5. Politica extern i de aprare Guvernele naionale dein controlul asupra acestor domenii, dar lucreaz mpreun pentru a elabora aa-numita politic extern i de securitate comun. Consiliul reprezint principalul for pentru derularea acestei cooperri. UE nu are o armat proprie. ns, pentru a reaciona ct mai rapid n caz de conflicte internaionale i dezastre naturale, unele ri particip cu trupe n cadrul unei fore de reacie rapid, care se implic doar n aciuni umanitare, de salvare i de meninere a pcii. 6. Justiie Cetenii UE trebuie s aib acces egal la justiie, peste tot n Uniune. n cadrul Consiliului, minitrii justiiei fac eforturi pentru a garanta c sentinele pronunate de un tribunal ntr-o ar a UE - n cazuri de divor, de exemplu - sunt recunoscute n toate celelalte state membre. Minitrii justiiei i afacerilor interne coordoneaz supravegherea frontierelor externe i lupta mpotriva terorismului i a crimei organizate la nivel internaional. Cine sunt membrii Consiliului? Consiliul nu este format din membri permaneni. La fiecare reuniune a Consiliului, statele membre trimit minitrii care rspund de domeniul aflat pe
68

agenda de discuii i - de exe emplu, min nitrii med diului dac reuniunea a se axeaz z pe problem me de medi iu. Reuniun nea respectiv se va n numi Con nsiliul de m mediu. Cine C prezid deaz reun niunile? Consiliul C care c i reu unete pe minitrii afacerilo or externe este prez zidat permanent de ac ceeai pers soan, resp pectiv na altul Reprezentant p pentru pol litica extern i de secur ritate comu un . T oate o celelal lte reuniun ni sunt pre ezidate de e ministrul l de resort t din ara care deine pre p edinia UE n momentul res spectiv. De D exemplu u, n cazul l n care Consiliul C de e mediu se e reunete n perioad da n care Est tonia dein ne preedin nia UE, re euniunea va a fi prezid dat de min nistrul esto onian al mediu ului. Sistemul S de e vot n n general, , Consiliu ul UE ado opt deciz ziile aplic cnd regul la major ritii calificat te. Cu ct populaia a unei ri este mai n numeroas, cu att s sunt mai m multe voturile e de care dispune d ar ra respectiv v. Totui, , n realita ate, numru ul voturilo or nu este stri ict proporional cu popula p ia, ci c pondera at n favoa area rilor r cu mai puini locuitor ri: -G Germania, Frana, Ita alia i Rega atul Unit: 2 29 de votu uri -S Spania i Polonia: P 27 7 -R Romnia: 14 - rile de Jos: J 13 -B Belgia, Gre ecia, Portu ugalia, Rep publica Ceh h i Unga aria: 12 -A Austria, Bu ulgaria i Suedia: S 10 -C Croaia, Da anemarca, Finlanda, Irlanda, Li ituania i S Slovacia: 7 -C Cipru, Esto onia, Leton nia, Luxem mburg i Sl lovenia: 4 -M Malta: 3 TOTAL: T 35 52 Majoritatea M a calificat este ndep plinit n ca azul n care e: -m majoritatea a celor 28 de ri membre (une eori chiar i dou trei imi) voteaz z n favoarea deciziei -s se ntrunes sc cel puin n 260 din cele c 352 de e voturi. n n plus, oric ce stat mem mbru poate e cere s se e verifice d dac major ritatea ntru unit reprezin nt cel puin i 62% din n totalul po opulaiei. n caz cont trar, propu unerea nu p poate fi adopt tat. n n domenii cu caract ter sensibil l, cum ar fi securita atea, aface erile extern ne i impozit tarea, deciz ziile Consi iliului trebuie adopta ate n unan nimitate. C Cu alte cuv vinte, fiecare ar are dre ept de veto o. n ncepnd cu u 2014, se va introdu uce sistemu ul de vot cu u dubl ma ajoritate. Pentru P ca o propuner re s fie ad doptat, va a fi nevoie e s se nt truneasc d dou tipuri de d majorita ate: a rilor (cel pu uin 15) i a popul laiei UE (rile car re se
69

exprim n favoarea propunerii trebuie s reprezinte cel puin 65% din populaia UE). 2.4.1.3. Comisia Europeana Comisia European este una dintre principalele instituii ale Uniunii Europene. Reprezint i susine interesele Uniunii n ansamblul su. Propune acte legislative i gestioneaz punerea n aplicare a politicilor europene i modul n care sunt cheltuite fondurile UE. Componen Cei 28 de comisari, cte unul din fiecare stat membru, traseaz direciile politice ale Comisiei pe durata mandatului lor de 5 ani. Fiecrui comisar i este atribuit de ctre preedinte responsabilitatea pentru unul sau mai multe domenii de aciune. Preedintele actual al Comisiei Europene este Jos Manuel Barroso, care i-a nceput cel de-al doilea mandat n februarie 2010. Preedintele este desemnat de Consiliul European, care i numete i pe ceilali comisari, cu acordul preedintelui desemnat. Numirea comisarilor, inclusiv a preedintelui, este supus aprobrii Parlamentului. Pe durata mandatului, comisarii rspund pentru aciunile lor n faa Parlamentului, singura instituie abilitat s demit Comisia. Activitatea de zi cu zi a Comisiei este asigurat de membrii personalului administratori, juriti, economiti, traductori, interprei, secretari etc - organizai n departamente numite direcii generale (DG). Termenul Comisie poate face referire att la colegiul celor 28 de comisari, ct i la personalul su permanent sau la instituia propriu-zis. Rol Reprezint i susine interesele Uniunii Europene n ansamblul su. Monitorizeaz i pune n aplicare politicile UE: 1. propunnd proiecte legislative Parlamentului i Consiliului 2. gestionnd bugetul UE i alocnd fonduri 3. aplicnd dreptul european (mpreun cu Curtea de Justiie) 4. reprezentnd Uniunea European la nivel internaional, de exemplu negociind acordurile dintre UE i alte ri. 1. Proiecte legislative noi Comisia are drept de iniiativ - poate propune acte legislative pentru a proteja interesele Uniunii i ale cetenilor si. Ea procedeaz astfel doar n situaiile n care o msur eficient nu poate fi luat la nivel naional, regional sau local (principiul subsidiaritii).
70

Cnd propune un proiect legislativ, Comisia ncearc s ia n calcul interesele unor categorii ct mai largi. Pentru a se asigura c detaliile tehnice sunt corecte, Comisia consult experii din cadrul diferitelor comitete i grupuri de lucru. De asemenea, organizeaz consultri publice. Departamentele Comisiei se ocup de elaborarea proiectelor de acte legislative. Dac cel puin 14 din cei 28 de comisari sunt de acord cu proiectul, acesta este naintat Consiliului i Parlamentului care, dup ce l dezbat i i aduc modificri, decid dac s-l adopte sau nu. 2. Gestionarea bugetului UE i alocarea de fonduri mpreun cu Parlamentul i Consiliul, Comisia stabilete prioritile n materie de cheltuieli pe termen lung n contextul cadrului financiar european. De asemenea, elaboreaz un proiect de buget anual pe care l nainteaz Parlamentului i Consiliului spre aprobare i supravegheaz modul n care sunt cheltuite fondurile europene, de exemplu, de ctre ageniile i autoritile naionale i regionale. Modul n care Comisia gestioneaz bugetul este verificat de ctre Curtea de Conturi. Comisia gestioneaz fondurile consacrate politicilor europene (de exemplu, agricultur i dezvoltare rural) i programe precum Erasmus (schimburi de studeni). 3. Aplicarea dreptului comunitar n calitate de gardian al tratatelor, Comisia se asigur c fiecare stat membru aplic n mod corect legislaia european. n cazul n care consider c un guvern nu i respect obligaiile n acest sens, Comisia i adreseaz mai nti o scrisoare oficial prin care i cere s remedieze situaia. n ultim instan, Comisia poate nainta cazul Curii de Justiie. Curtea poate impune sanciuni, iar deciziile sale sunt obligatorii pentru toate rile i instituiile europene. 4. Reprezentarea UE pe scena internaional Comisia se exprim n numele tuturor rilor UE n cadrul organismelor internaionale precum Organizaia Mondial a Comerului. De asemenea, negociaz acorduri internaionale n numele UE, precum Acordul de la Cotonou (privind ajutorarea rilor n curs de dezvoltare din Africa, Caraibe i Pacific i derularea schimburilor comerciale cu acestea). Locaii Comisia European are sediile la Bruxelles i Luxemburg. De asemenea, are reprezentane n fiecare ar a UE i delegaii n capitale din lumea ntreag. 2.4.2. Institutii de garantare si control Dou alte instituii europene joac in rol vital:
71

de Justiie garanteaz respectarea dreptului European de Conturi controleaz modul de finanare a activitilor Uniunii. Atribuiile i responsabilitile acestor instituii sunt prevzute n tratate, acestea constituind baza a tot ceea ce face UE. Tratatele stabilesc, de asemenea, regulamentele i procedurile pe care instituiile UE trebuie s le respecte. Ele sunt adoptate de ctre efii de stat i/sau de ctre prim-minitrii statelor membre i ratificate de ctre parlamentele naionale. 2.4.2.1. Curtea de justitie Curtea de Justiie interpreteaz legislaia european pentru a se asigura c aceasta se aplic n acelai fel n toate rile UE. De asemenea, soluioneaz litigiile juridice dintre guvernele statelor membre i instituiile europene. Persoanele fizice, ntreprinderile sau organizaiile pot, la rndul lor, s aduc un caz n faa Curii de Justiie dac consider c le-au fost nclcate drepturile de ctre o instituie european. Componen Curtea de Justiie a Uniunii Europene este format din cte un judector pentru fiecare stat membru. Curtea beneficiaz de sprijinul a 8 avocai generali care au sarcina de a-i prezenta punctele de vedere cu privire la cazurile aduse n faa Curii. Pledoariile lor trebuie s fie impariale i susinute public. Fiecare judector i avocat general este numit pentru un mandat de 6 ani, care poate fi rennoit. Guvernele trebuie s cad de acord asupra persoanelor nominalizate. Pentru a ajuta Curtea de Justiie s fac fa numrului mare de cazuri care i sunt naintate spre soluionare i pentru a le oferi cetenilor o mai bun protecie juridic, s-a nfiinat Tribunalul (de Prim Instan), care se ocup de aciunile intentate de persoane fizice, ntreprinderi i anumite organizaii, precum i de cazurile care au legtur cu legislaia n domeniul concurenei. Tribunalul UE al Funciei Publice se pronun n litigiile aprute ntre Uniunea European i funcionarii si. Exemple de cazuri Curtea pronun hotrri privind cazurile sesizate. Cele cinci tipuri de cazuri ntlnite frecvent sunt: 1. aciuni pentru pronunarea unei hotrri preliminare cnd instanele naionale i cer Curii de Justiie s interpreteze un act legislativ european 2. aciuni intentate pentru nendeplinirea obligaiilor cnd guvernele nu aplic legislaia european
72

Curtea Curtea

3. aciuni n anulare cnd se consider c anumite acte legislative ale UE ncalc tratatele europene sau drepturile fundamentale 4. aciuni n constatarea abinerii de a aciona cnd instituiile UE nu acioneaz pentru a lua deciziile pe care au obligaia de a le lua 5. aciuni directe intentate de persoane fizice, ntreprinderi sau organizaii mpotriva deciziilor sau aciunilor UE 1. Procedura privind pronunarea unei hotrri preliminare Instanele naionale din fiecare stat membru UE sunt responsabile pentru aplicarea corespunztoare a legislaiei europene n statul respectiv. Dar exist riscul ca instanele din diferite ri s interpreteze legislaia UE n moduri diferite. Pentru a preveni acest lucru, a fost prevzut o procedur pentru pronunarea unei hotrri preliminare. Dac o instan naional are ndoieli cu privire la interpretarea sau validitatea unui act legislativ european, aceasta poate i, n anumite cazuri, este obligat, s solicite avizul Curii de Justiie. Acest aviz poarte numele de hotrre preliminar. 2. Aciuni n nendeplinirea unei obligaii Comisia poate iniia o aciune n justiie n cazul n care consider c un stat membru nu i ndeplinete obligaiile prevzute de legislaia european. Procesul poate fi intentat i de un alt stat membru. n ambele cazuri, Curtea investigheaz acuzaiile i pronun sentina. Dac se constat c acuzaiile aduse statului respectiv sunt ntemeiate, acesta are obligaia de a remedia situaia imediat. n cazul n care statul membru nu se conformeaz hotrrii pronunate de Curtea de Justiie, aceasta poate impune plata unei amenzi. 3. Aciuni n anulare Dac un stat membru, Consiliul, Comisia sau (n anumite condiii) Parlamentul consider c un anumit act legislativ european este ilegal, Curii de Justiie i se poate solicita anularea actului respectiv. Aceste aciuni n anulare pot fi prezentate i de persoanele fizice care doresc s i solicite Curii anularea unui anumit act legislativ care le afecteaz n mod direct i negativ. n cazul n care constat c actul respectiv a fost adoptat incorect sau c nu se bazeaz pe dispoziiile din Tratate, Curtea l poate declara nul i neavenit. 4. Aciuni n constatarea abinerii de a aciona Tratatul prevede c Parlamentul European, Consiliul i Comisia au obligaia de a adopta anumite decizii n anumite situaii. Dac nu i ndeplinesc aceast obligaie, celelalte instituii ale UE i, n anumite mprejurri, persoanele fizice sau ntreprinderile pot adresa o plngere Curii pentru ca aceast abinere de a aciona s fie consemnat oficial. 5. Aciuni directe
73

Orice O perso oan sau ntreprinde ere care a avut de s suferit de pe urma unei aciuni sau a lipsei de aciune din partea ins stituiilor U UE sau a funciona arilor acestora a, poate in ntenta o ac ciune la Tribunalul T de Prim Instan, c cu scopul de a obine desp d gubir ri. Cum C sunt gestionate g e cazurile Pentru P fieca are caz na aintat Curii se dese emneaz un n judecto or i un av vocat general. . Cazurile C sun nt evaluate e n dou etape: e n sc cris i apoi verbal. 1. Procedura scris int declar Mai M nti, toate t prile i implica ate i prezi raii scrise e judector rului care rspunde de e cazul re espectiv. Judectoru ul scrie u un raport care cupr rinde rezumat tul declara aiilor i tem meiul legal l al cazului i. 2. Audierea a public Ce C de-a do oua etap este audierea publ lic. n fu uncie de complexit tatea cazului, , audierea poate ave ea loc n faa unui complet format din n 3, 5 sau u 13 judecto ori sau n faa ntreg gii Curi. La L audiere, avocaii prilor i prezint c cazul n faa judectorilo or i a avocatului gen neral, care le pot adre esa ntrebri. Ulterior, U av vocatul gen neral i prezint p pro opriul pun nct de ved dere, dup care judecto orii deliber reaz i pro onun sen ntina. Avoca A ii ge enerali nu trebuie t s i prezint te punctul de vedere dect n c cazul n care Curtea con nsider c n respecti iva cauz s se ridic o nou prob blem de d drept. Curtea nu n trebuie neaprat s aib un punct de vedere sim milar cu ce el al avoca atului general. . Sentin S ele Cur C ii se ad dopt cu majoritate m i se pronun n n cadr rul unei au udieri publice. . Imagini de d la audie erile public ce sunt des seori televi izate (Euro ope by Sate ellite ). Procedura P este e simila ar n cazu ul Tribunal lului de Pr rim Instan n, cu sin ngura diferen c avoca atul genera al nu i sus sine punct tul de vede ere. 2.4.2.2. Curtea C de conturi c Curtea C Eur ropean de Conturi verific modul n care sun nt adminis strate fonduril le europen ne. Rolul su este ace ela de a m mbunti g gestiunea fi financiar a UE i de a prezenta p ra apoarte cu u privire la folosirea b banilor pu ublici. A fo ost nfiina at n 1975 i are sediul la Luxemb burg. Rol R Pentru P a le e garanta contribuab bililor euro openi faptu ul c bani ii publici sunt cheltuii n mod eficient, e Cu urtea de Conturi C este e abilitat s verifice e (s audit teze) ersoan sa au organiza aie care gestioneaz g fonduri e europene. n acest s scop, orice pe
74

efectueaz frecvent controale pe teren. Concluziile sale scrise sunt incluse n rapoarte adresate Comisiei Europene i guvernelor statelor membre. Curtea de Conturi nu are putere juridic. n cazul n care descoper fraude sau nereguli, auditorii si informeaz Oficiul european de lupt antifraud (OLAF). Atribuii Una dintre cele mai importante sarcini ale Curii de Conturi este s nainteze Parlamentului European i Consiliului un raport anual privind exerciiul financiar anterior (descrcarea anual de gestiune). Parlamentul examineaz minuios raportul Curii nainte de a decide dac aprob sau nu modul n care Comisia a gestionat bugetul. De asemenea, Curtea trebuie s formuleze un aviz privind legislaia financiar a UE i posibilitile de combatere a fraudei. Auditorii Curii de Conturi efectueaz frecvent controale n instituiile UE, n statele membre i n rile care primesc ajutoare europene. Activitatea Curii vizeaz, n principal, fondurile de care rspunde Comisia European, ns, n practic, autoritile naionale gestioneaz 80% din venituri i cheltuieli. Componen Pentru a-i exercita atribuiile n mod eficient, Curtea de Conturi trebuie s fie complet independent de celelalte instituii, dar, n acelai timp, trebuie s rmn permanent n contact cu acestea. Curtea de Conturi este format din cte un membru din fiecare ar a Uniunii, desemnat de Consiliu pentru un mandat de 6 ani (care poate fi rennoit). Preedintele Curii este ales de ctre membrii acesteia pentru un mandat de 3 ani care, de asemenea, poate fi rennoit. Vtor Manuel da Silva Caldeira, din Portugalia, a fost ales preedinte n ianuarie 2008. Organizare Curtea de Conturi numr aproximativ 800 de angajai, nu numai auditori, ci i traductori i administratori. Auditorii sunt mprii n grupuri de audit. Acetia pregtesc proiecte de rapoarte pe baza crora Curtea ia decizii. In completarea institutiilor sale, Uniunea Europeana are un numar de alte organisme care joaca un rol special: 2.4.3. Institutii financiare -Banca Centrala Europeana, este responsabila de politica monetara europeana; -Banca Europeana de Investitii , finanteaza proiectele de investitii ale Uniunii Europene; -Fondul European de Investitii, acorda garantii si imprumuturi pentru a ajuta intreprinderile mici si mijlocii (SMEs)
75

2.4.4. Organisme de consultanta -Comitetul Economic si Social European, reprezinta societatea civila si cele doua parti ale industriei (angajati si angajatori); -Comitetul Regiunilor, reprezinta autoritatile regionale si locale. 2.4.5. Organizatii inter institutionale -Oficiul pentru Publicaii public informaii despre UE, publica, tipareste si distribuie informatii despre Uniunea Europeana si activitatea sa; -Oficiul European pentru Selecia Personalului, recruteaza personalul pentru institutiile Uniunii Europene si al altor organisme; Serviciul European de Aciune Extern (SEAE) i ofer sprijin naltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate, funcie deinut n prezent de Catherine Ashton. Aceasta conduce lucrrile Consiliului Afaceri Externe i traseaz direciile politicii externe i de securitate comune, asigurnd, n acelai timp, consistena i coordonarea aciunilor desfurate de UE pe plan extern. Ombudsmanul European investigheaz plngerile privind proasta administrare de ctre instituiile i organismele UE; Autoritatea European pentru Protecia Datelor are rolul de a asigura protecia datelor cu caracter personal ale cetenilor; coala European de Administraie organizeaz cursuri de formare n diverse domenii pentru personalul instituiilor UE. 2.4.6. Agentii UE 2.4.6.1. Agentii descentralizate UE Ageniile i organismele descentralizate ale UE pot fi grupate n mai multe categorii. Exist peste 30 de agenii n diferite ri din UE tabelul 2.1. Ele joac un rol important n aplicarea politicilor europene, n special a msurilor tehnice, tiinifice, operaionale i/sau de reglementare. n acest fel, instituiile UE i n special Comisia, au mai mult timp pentru a se concentra pe elaborarea politicilor. De asemenea, ageniile sprijin cooperarea dintre UE i guvernele naionale n domenii politice importante, prin punerea n comun a experienei tehnice i a experienei specialitilor de la nivelul instituiilor UE i al autoritilor naionale.
76

Conform dreptului public european, ageniile descentralizate sunt entiti juridice independente, distincte de instituiile UE (Consiliu, Parlament, Comisie, etc.).
Nr crt 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

DENUMIRE PRESCURTATA (AEF) (AEM) (AESA) (EFCA) (FRONTEX) (EMA) (ECHA) (EU-OSHA) (ENISA) (EMSA) (GSA) (ACER) (FRA) (eu-LISA) (ABE) (AEAPO) (EFSA) (AEVMP) (EASO) (CdT) (ECDC) (Cedefop) (CEPOL) (ETF) (EUROFOUND) (EIGE) (OEDT) (OCSP) (EUROPOL) (OAPI) (OAREC)

Tab.2.1. Agentiile descentralizate ale UE DENUMIRE COMPLETA Agenia European a Cilor Ferate Agenia European de Mediu Agenia European de Siguran a Aviaiei Agenia European pentru Controlul Pescuitului Agenia European pentru Gestionarea Cooperrii Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene Agenia European pentru Medicamente Agenia European pentru Produse Chimice Agenia European pentru Sntate i Securitate n Munc Agenia European pentru Securitatea Reelelor Informatice i a Datelor Agenia European pentru Sigurana Maritim Agenia GNSS European Agenia pentru Cooperarea Autoritilor de Reglementare din Domeniul Energiei Agenia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene Ageniei europene pentru gestionarea operaional a sistemelor informatice la scar larg n spaiul de libertate, securitate i justiie Autoritatea Bancar European Autoritatea european pentru asigurri i pensii ocupaionale Autoritatea European pentru Sigurana Alimentar Autoritatea european pentru valori mobiliare i piee Biroul European de Sprijin pentru Azil Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene Centrul European de Prevenire i Control al Bolilor Centrul European pentru Dezvoltarea Formrii Profesionale Colegiul European de Poliie Fundaia European de Formare Fundaia European pentru mbuntirea Condiiilor de Via i de Munc Institutul European pentru Egalitatea de anse ntre Femei i Brbai Observatorul European pentru Droguri i Toxicomanie Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante Oficiul European de Poliie Oficiul pentru Armonizare n cadrul Pieei Interne Organismul autoritilor europene de reglementare n domeniul
77

32 33 34 35 36

(EUROJUS ST) (AEA) (CSUE) ) (EUISS) )

comu unicaiilor electronice Unit tatea European de Coop perare Judici iar Agen nia Europea an de Apra are Agen nii pentru politica de se ecuritate i de aprare co omun (Agen nii pentr ru politica de d securitate i de aprare e comun) Cent trul Satelitar r al Uniunii E Europene Insti itutul pentru Studii de Se ecuritate al U Uniunii Euro opene

Deoarece D au u fost create de-a lun ngul anilor, , pentru a rspunde n nevoilor politice individual le care apreau pe pa arcurs, agen niile au fu uncionat n n condiii destul de d diferite. n 2012, UE U a corect tat aceast situaie ad doptnd un n set compl let de orien ntri, altfel spus o ab bordare comun, car re s le per rmit agen niilor s ai ib o activitat te mai coe erent, ma ai eficient i mai fia abil. Acest A nou cadru c a fost rezultatul l analizei e efectuate d de ctre un grup de lu ucru al UE n n ceea ce prive p te guvernana, funciona area i sup pravegherea activit ii ageniilor, pe baza a unor rapo oarte i stu udii, inclusi iv a unei ev valuri ext terne cuprinztoare. 2.4.6.2. Agentii A si organisme o EURATOM M Aceste A orga anisme sun nt create cu u scopul de e a susine realizarea obiectivelor Tratatul lui de instituire a Com munitii Europene E a Energiei A Atomice (E EURATOM M). Obiectiv vele Tratat tului sunt: coordonar rea program melor de ce ercetare ale e statelor membre e n vedere ea utilizrii i panice a energiei n nucleare, as sigurarea c cunotinelor, infrastru ucturii i a finanrii energiei nu ucleare i a asigurarea unei canti iti suficie ente de energ gie atomic cu respec ctarea cond diiilor de siguran. n n prezent, aceste agen nii sunt- tabelul 2.2
DEN NUMIRE PRESC CURTATA Tab.2.2. Agentiile si s organisme ele EURAT TOM DENUMIR RE COMPLE ETA Agenia de e Aprovizion nare a EURA ATOM (Age enia de Apr rovizionare a EURATO OM) ntreprind derea comun european pentru ITER R i dezvolta area energiei i de fuziune e (Fusion for r Energy)

2.4.6.3. Agentii A exe ecutive Agen A iile executive sunt organizaii instituite e n con nformitate Regulam mentul (C CE) nr. 58 8/2003 al Consiliulu ui (JO L 11 din 16 6.1.2003)
78

cu n

vederea realizrii anumitor sarcini referitoare la gestionarea unuia sau a mai multor programe comunitare. Aceste agenii sunt nfiinate pe o perioad determinat. Ele trebuie s fie situate la sediul Comisiei Europene (Bruxelles sau Luxemburg). n prezent, aceste agenii sunt- tabelul 2.3:
Nr crt 1 2 3 4 5 6 DENUMIRE PRESCURTATA (AECEC) (REA) (EACI) (EACEA) (TEN-T EA) (EAHC) Tab.2.3. Agentiile executive DENUMIRE COMPLETA

Agenia Executiv a Consiliului European pentru Cercetare (Agenia Executiv a CEC) Agenia Executiv pentru Cercetare Agenia Executiv pentru Competitivitate i Inovare Agenia Executiv pentru Educaie, Audiovizual i Cultur Agenia Executiv pentru Reeaua Transeuropean de Transport Agenia Executiv pentru Sntate i Consumatori

79

CAPITOLUL 3 TRATATELE CARE AU STAT LA BAZA FORMARII UNIUNII EUROPENE

3.1. GENERALITATI Uniunea European se bazeaz pe norme de drept. Aceasta nseamn c orice msur luat de UE deriv din tratatele care au fost aprobate n mod voluntar i democratic de toate rile membre. De exemplu, dac un anumit domeniu politic nu figureaz ntr-un tratat, Comisia nu poate propune un act legislativ n domeniul respectiv. Tratatul este un acord cu for juridic obligatorie ntre statele membre ale UE. El stabilete obiectivele UE, regulile de funcionare a instituiilor europene, procedura de luare a deciziilor i relaiile existente ntre Uniune i statele membre. Tratatele sunt modificate pentru a permite creterea eficienei i transparenei UE, pentru a pregti extinderile viitoare i pentru a introduce noi domenii de cooperare - cum ar fi moneda unic. n baza tratatelor, instituiile UE au posibilitatea de a adopta acte legislative, pe care statele membre le aplic ulterior. Tratatele, legislaia, jurisprudena i propunerile legislative pot fi consultate n versiune integral pe site-ul EUR-Lex, baza de date a legislaiei UE. 3.2.TRATATUL DE LA PARIS INSTITUIND CECO (COMUNITATEA EUROPEANA A CARBUNELUI SI OTELULUI) 3.2.1. Context Anul 1950 a marcat o nou etap pentru evoluia construciei comunitare, etap pentru al crui nceput un rol important i revine lui Robert Schuman care, n numele Franei, n declaraia fcut la Paris, la 9 mai 1950 , propunea s se angajeze un proces original depind cadrul tradiional al cooperrii interguvernamentale prin acceptarea trecerii anumitor atribute ale suveranitii n favoarea unor instituii comune. S-a ales un anumit sector industrial - crbunele i oelul - datorit, pe de o parte, ponderii economice a acestor industrii, iar pe de alt parte, din necesitatea unor garanii legate de suprimarea controlului interaliat al zonei Ruhr-ului, pentru ca orice rzboi ntre Frana i Germania s devin nu numai de negndit dar i din punct de vedere material imposibil. Proiectul amintit se nscria ntr-o perspectiv mai ambiioas, piaa comun a crbunelui i oelului trebuind s permit s se experimenteze formula unei
80

integrri sectoriale, formul susceptibil s fie n mod progresiv extins la alte domenii i chiar la construirea unei Europe politice . Propunerea fcut de Robert Schuman figura 3.1, a primit repede un rspuns favorabil din partea Germaniei, urmnd, la un interval scurt de timp, rspunsurile favorabile din partea Belgiei, Olandei, Luxemburg-ului i Italiei.

Fig.3.1. Momente ale citirii declaratiei lui Robert Schuman

Astfel, n iunie 1950 negocierile s-au deschis la Paris, iar la 18 aprilie 1951 a fost semnat Tratatul instituind Comunitatea European a Crbunelui i Oelului, urmnd ca acesta s intre n vigoare, la 25 iulie 1952. 3.3.TRATATELE DE LA ROMA 3.3.1. Date generale In primul rnd trebuie amintit c cele dou Tratate de la Roma, instituind Comunitatea Economic European (C.E.E.) i Comunitatea European a Energiei Atomice (C.E.E.A. sau Euratom), semnate la 25 martie 1957 i intrate n vigoare la 1 ianuarie 1958, constituie alturi de Tratatul de la Paris instituind C.E.C.O., cele trei tratate originare ale Comunitilor Europene, i, totodat, principalele izvoare primare ale dreptului comunitar european. Tratatul CEE, semnat la Roma n 1957, reunete Frana, Germania, Italia i Beneluxul ntr-o Comunitate care are drept scop integrarea prin intermediul schimburilor n vederea dezvoltrii economice. n urma Tratatului de la Maastricht, CEE devine Comunitatea European, exprimnd astfel voina statelor membre de a extinde competenele comunitare dincolo de domeniile economice. Un instantaneu din timpul ceremoniei de semnare a tratatului CEE este prezentat in figura 3.2.
81

Fig. 3.2 Ceremonia de semnare a tratatelor de la Roma

3.3.2. Nasterea tratatului Prin instituirea Comunitatea Europeana a Crbunelui i a Oelului (CECO) intrat n vigoare n iulie 1952, Europa supranaional nregistreaz primul su mare succes. Pentru prima dat, cele ase state membre ale acestei organizaii renun, ntr-un domeniu totui nc limitat, la o parte din suveranitatea lor n favoarea Comunitii. Acest prim efort n vederea integrrii i-a demonstrat repede limitele prin eecul Comunitii Europene de Aprare (CEA) n 1954. n momentul n care ncepeau s existe temeri cu privire la viitorul CECO, Conferina de la Messina din iunie 1955 ncearc o relansare a proiectului european. Aceasta este urmat de o serie de alte reuniuni care au reunit minitri i experi. La nceputul anului 1956 este creat un comitet pregtitor, nsrcinat cu pregtirea unui raport privind crearea unei piee comune europene. Acesta se reunete la Bruxelles, sub preedinia lui P.H. Spaak, ministrul belgian al Afacerilor Externe din acea vreme. n aprilie 1956, acest comitet prezint un ansamblu de dou proiecte care corespund celor dou opiuni alese de ctre state: -crearea unei piee comune generalizate; -crearea unei Comuniti a Energiei Atomice. Cele dou celebre tratate de la Roma au fost semnate la Roma n martie 1957. Primul instituia o Comunitate Economic European (CEE), iar cel de-al doilea o Comunitate European a Energiei Atomice, cunoscut i sub denumirea de Euratom. Diversele ratificri la nivelul statelor membre nepunnd probleme, cele dou tratate intr n vigoare ncepnd cu 1 ianuarie 1958. Prezenta fi de sintez este consacrat doar Tratatului CEE.

82

3.3.3. Obiective n urma eecului CEA, domeniul economic, mai puin afectat de opoziiile naionale dect alte domenii, devine terenul consensual al cooperrii supranaionale. Prin instituirea CEE i prin crearea pieei comune sunt urmrite dou obiective. Primul urmrete transformarea condiiilor economice n care se realizeaz schimburile i producia pe teritoriul Comunitii. Cel de-al doilea, mai politic, face din CEE o contribuie la construcia funcional a Europei politice i constituie un pas ctre o unificare mai larg a Europei. n Preambul, semnatarii tratatului se declar: - hotri s pun bazele unei uniuni tot mai strnse ntre popoarele europene; - decii s asigure, printr-o aciune comun, progresul economic i social al rilor lor, prin eliminarea barierelor care divizeaz Europa; - propunndu-i ca scop esenial al eforturilor lor mbuntirea constant a condiiilor de via i de munc ale popoarelor lor; - gata s recunoasc faptul c eliminarea obstacolelor existente necesit o aciune concertat n vederea garantrii unei extinderi stabile, a unor schimburi echilibrate i a unei concurene loiale; - preocupai s ntreasc unitatea economiilor lor i s asigure o dezvoltare armonioas prin reducerea decalajului dintre diferitele regiuni i a rmnerii n urm a zonelor defavorizate; - dornici s contribuie, prin intermediul unei politici comerciale comune, la eliminarea treptat a restriciilor din schimburile internaionale; - dispui s confirme solidaritatea dintre Europa i rile de peste mri i dorind s asigure dezvoltarea prosperitii acestora, n conformitate cu principiile Cartei Organizaiei Naiunilor Unite; - hotri s consolideze pacea i libertatea i invitnd i celelalte popoare ale Europei, care le mprtesc idealul, s se alture efortului lor.... Inteniile lor s-au concretizat prin crearea unei piee comune, a unei uniuni vamale i prin elaborarea unor politici comune. 3.3.4.Contribuiile tratatului Tratatul CEE prevede crearea unei piee comune, a unei uniuni vamale i elaborarea unor politici comune. Articolele 2 i 3 din tratat abordeaz n mod direct aceste trei teme. Acestea precizeaz c cea dinti misiune a Comunitii const n instituirea unei piee comune i prezint n mod detaliat aciunile pe care aceasta din urm va trebui s le ntreprind pentru a o realiza.
83

3.3.4.1.Instituirea unei piee comune Articolul 2 din Tratatul CEE stipuleaz urmtoarele: Comunitatea are ca misiune, prin instituirea unei piee comune i prin apropierea treptat a politicilor economice ale statelor membre, s promoveze n ntreaga Comunitate o dezvoltare armonioas a activitilor economice, o cretere durabil i echilibrat, o stabilitate crescnd, o cretere accelerat a nivelului de trai i relaii mai strnse ntre statele pe care le reunete. Aceast pia comun are la baz faimoasele patru liberti, care sunt libera circulaie a persoanelor, a serviciilor, a bunurilor i a capitalurilor. Ea instituie un spaiu economic unificat, introducnd libera concuren ntre ntreprinderi. Piaa comun pune bazele apropierii condiiilor economice de comercializare a produselor i a serviciilor, cu excepia celor la care fac deja referire alte tratate (CECO i Euratom). Articolul 8 din tratatul CEE prevede c realizarea pieei comune se va face pe durata unei perioade tranzitorii de 12 ani, divizat n trei etape a cte patru ani fiecare. Fiecrei etape i-a fost atribuit un ansamblu de aciuni care trebuie ntreprinse i urmrite. Sub rezerva exceptrilor i a derogrilor prevzute de tratat, expirarea perioadei tranzitorii constituie termenul de intrare n vigoare a tuturor normelor referitoare la instituirea pieei comune. Piaa fiind fondat pe principiul liberei concurene, tratatul interzice nelegerile ntre ntreprinderi, precum i ajutoarele oferite de stat (cu excepia derogrilor prevzute de tratat), care pot afecta comerul ntre statele membre i care au ca obiect sau ca efect s mpiedice, s limiteze sau s distorsioneze concurena. n final, rile i teritoriile de peste mri sunt asociate la piaa comun i la uniunea vamal, n scopul intensificrii schimburilor i al continurii eforturilor comune de dezvoltare economic i social. 3.3.4.2.Instituirea unei uniuni vamale Tratatul CEE suspend drepturile vamale ntre state i contingentele la schimbul de mrfuri dintre acestea. Tratatul instituie un Tarif Vamal Comun extern, un fel de barier extern pentru produsele din statele tere, care nlocuiete tarifele anterioare ale statelor membre. Aceast uniune vamal este completat de o politic comercial comun. Aceast politic gestionat la nivel comunitar i nu la nivel naional face diferena ntre uniunea vamal i o simpl asociaie de liber schimb. Efectele desfiinrii restriciilor vamale i ale eliminrii restriciilor cantitative la nivelul schimburilor n cursul perioadei de tranziie sunt pozitive,
84

permind comerului intracomunitar i schimburilor dintre CEE i statele tere s se dezvolte n mod semnificativ. 3.3.4.3.Elaborarea politicilor comune Anumite politici sunt prevzute n mod formal n cadrul tratatului, cum ar fi politica agricol comun (articolele 38 la 47), politica comercial comun (articolele 110 la 116) i politica transporturilor (articolele 74 la 84). Alte politici pot fi elaborate n funcie de nevoi, dup cum se precizeaz n articolul 235: n cazul n care, n cadrul funcionrii pieei comune, o aciune a Comunitii apare ca necesar pentru realizarea unuia dintre obiectivele Comunitii, fr ca prezentul tratat s fi prevzut atribuiile necesare n vederea acionrii n acest sens, Consiliul, hotrnd n unanimitate cu privire la propunerea Comisiei i dup consultarea Parlamentului European, adopt dispoziiile corespunztoare. Incepnd cu Reuniunea la nivel nalt de la Paris, din octombrie 1972, recurgerea la acest articol a permis Comunitii s realizeze aciuni n domeniul politicii mediului, al politicii regionale, sociale i industriale. Dezvoltarea acestor politici este completat de crearea Fondului Social European, al crui scop este mbuntirea condiiilor de ocupare a forei de munc pentru lucrtori i ridicarea nivelului lor de trai, precum i instituirea Bncii Europene de Investiii, menite s mbunteasc dezvoltarea economic a Comunitii prin crearea de noi resurse. 3.3.5.Structura tratatului Tratatul CEE cuprinde 240 de articole i este structurat n ase pri distincte, precedate de un Preambul. -prima parte este consacrat principiilor care susin instituirea CEE prin intermediul pieei comune, a uniunii vamale i a politicilor comune; -a doua parte se refer la fundamentele Comunitii. Aceasta cuprinde patru titluri consacrate liberei circulaii a mrfurilor, agriculturii, liberei circulaii a persoanelor, a serviciilor i a capitalurilor i a transporturilor; -a treia parte se refer la politica Comunitii i cuprinde patru titluri cu privire la regulile comune, la politica economic, la politica social i la Banca European de Investiii; -a patra parte este consacrat asocierii rilor i teritoriilor de peste mri; -a cincea parte este consacrat instituiilor Comunitii, cu un prim titlu care se refer la dispoziiile instituionale i cu un al doilea care se refer la dispoziiile financiare;
85

-ultima parte a tratatului se refer la dispoziiile generale i finale. Tratatul cuprinde, de asemenea, patru anexe referitoare la anumite poziii tarifare, la produse agricole, la tranzacii invizibile i la rile i la teritoriile de peste mri. La tratat au fost anexate i dousprezece protocoale. Primul se refer la statutul Bncii Europene de Investiii, iar urmtoarele la diferite probleme specifice unui anumit stat membru (Germania, Frana, Italia, Luxemburg i rile de Jos) sau unui anumit produs, precum uleiurile minerale, bananele, cafeaua verde. Au mai fost anexate la actul final i nou declaraii. 3.3.6. Instituii Tratatul CEE creeaz instituii i mecanisme decizionale care permit exprimarea att a intereselor naionale, ct i a unei viziuni comunitare. Echilibrul instituional are la baz un triunghi format din Consiliu, Comisie i Parlamentul European, care colaboreaz ntre ele. Consiliul elaboreaz normele, Comisia formuleaz propunerile, iar Parlamentul are un rol consultativ. n plus, exist un alt organ care are un rol consultativ n cadrul procesului decizional, i anume Comitetul Economic i Social. Comisia, un colegiu independent de guvernele statelor membre, numit de ctre acestea printr-un acord comun, reprezint interesele comune. Aceasta deine monopolul iniiativei legislative i face propuneri de acte comunitare Consiliului de Minitri. Gardian al tratatelor, ea vegheaz la aplicarea acestora i a dreptului derivat. Comisia dispune, n acest sens, de numeroase mijloace pentru a controla statele membre i ntreprinderile. n cadrul misiunii sale, Comisia dispune de putere executiv n vederea aplicrii politicilor comune. Consiliul de Minitri este compus din reprezentani ai guvernelor statelor membre i deine cea mai mare parte a competenelor decizionale. Acesta este asistat de Comitetul Reprezentanilor Permaneni (COREPER), care i pregtete lucrrile i execut sarcinile care i sunt atribuite. Adunarea Parlamentar nu dispune, iniial, dect de putere de decizie, iar membrii si nu sunt alei nc prin vot universal direct Tratatul prevede, de asemenea, instituirea unei Curi de Justiie. Conform Acordului privind unele instituii comune, semnat i intrat n vigoare n acelai timp cu Tratatele de la Roma, Adunarea Parlamentar i Curtea de Justiie sunt comune Tratatelor CEE i Euratom.

86

Odat cu intrarea n vigoare a Tratatului de Fuziune n 1967, Consiliul i Comisia devin instituii comune celor trei Comuniti (CECO, CEE i Euratom) i se instituie principiul unitii bugetare. 3.3.7. Modificri aduse tratatului Prezentul tratat a fost modificat prin urmtoarele tratate: -Tratatul de la Bruxelles, numit Tratatul de Fuziune (1965) Acest tratat nlocuiete cele trei Consilii de Minitri (CEE, CECO i Euratom), pe de o parte, i cele dou Comisii (CEE, Euratom) i nalta Autoritate (CECO), pe de alt parte, cu un Consiliu unic i o Comisie unic. Pe lng aceast fuziune administrativ, se instituie i un buget de funcionare unic; -Tratatul de modificare a anumitor dispoziii bugetare (1970) Acest tratat nlocuiete sistemul de finanare a Comunitilor din contribuiile venind din partea statelor membre cu cel al resurselor proprii. Acesta instituie, de asemenea, un buget unic pentru Comuniti; -Tratatul de modificare a anumitor dispoziii financiare (1975) Acest tratat confer Parlamentului European dreptul de a respinge bugetul i de a da Comisiei descrcarea de gestiune pentru executarea acestuia. Tratatul instituie o Curte de Conturi unic pentru cele trei Comuniti, organism de control contabil i de gestiune financiar. -Tratatul privind Groenlanda (1984) Acest tratat pune capt aplicrii tratatelor pe teritoriul Groenlandei i stabilete relaii speciale ntre Comunitatea European i Groenlanda, dup modelul regimului aplicabil teritoriilor de peste mri. -Actul Unic European (1986) Actul Unic European constituie prima modificare semnificativ adus tratatelor. Acesta permite extinderea domeniilor n care votul n cadrul Consiliului se face cu majoritate calificat, crete rolul Parlamentului European (procedura de cooperare) i lrgete competenele comunitare. Actul Unic European introduce obiectivul pieei interne, care trebuie realizat pn n 1992. -Tratatul privind Uniunea European, numit Tratatul de la Maastricht (1992) Tratatul de la Maastricht reunete sub acelai acoperi Uniunea European, cele trei Comuniti (Euratom, CECO, CEE) i cooperarea politic instituionalizat n domeniul politicii externe, al aprrii, al poliei i al justiiei. Acesta redenumete CEE, care devine CE. n plus, acest tratat instituie uniunea economic i monetar, introduce noi politici comunitare (educaie, cultur) i consolideaz competenele Parlamentului European (procedura de codecizie). -Tratatul de la Amsterdam (1997)
87

Tratatul de la Amsterdam permite extinderea competenelor Uniunii prin crearea unei politici comunitare de ocupare a forei de munc, prin transferul ctre Comunitate a unei pri din problemele relevante anterior n cadrul cooperrii n domeniul justiiei i afacerilor interne, prin msurile menite s apropie Uniunea de cetenii si i prin posibilitatea unor cooperri mai strnse ntre anumite state membre (cooperri consolidate). Pe de alt parte, acesta extinde procedura de codecizie, precum i votul cu majoritate calificat i simplific i renumeroteaz articolele tratatelor. -Tratatul de la Nisa (2001) Tratatul de la Nisa este consacrat n cea mai mare parte reminiscenelor de la Amsterdam, i anume problemelor instituionale privind extinderea, care nu au fost soluionate n 1997. Este vorba despre componena Comisiei, despre ponderarea voturilor n cadrul Consiliului i despre extinderea domeniilor supuse votului cu majoritate calificat. Acesta simplific utilizarea procedurii de cooperare consolidat i eficientizeaz sistemul jurisdicional. -Tratatul de la Lisabona (2007) Tratatul de la Lisabona introduce largi reforme instituionale. Acesta elimin vechea arhitectur instituional introdus de Tratatul de la Maastricht i nlocuiete Comunitatea European cu Uniunea European. Tratatul introduce, de asemenea, modificri semnificative cu privire la modul de funcionare al instituiilor europene, la procesul decizional i la repartiia competenelor ntre UE i statele membre. Obiectivul este mbuntirea procesului de adoptare a deciziilor ntr-o Europ extins, cu 27 de membri. Tratatul de la Lisabona modific, n plus, numeroase politici interne i externe ale UE. Acesta permite n primul rnd instituiilor s legifereze i s ia msuri n domenii politice noi. Prezentul tratat a fost modificat de asemenea prin urmtoarele tratate de aderare: -Tratatul de aderare a Danemarcei, Irlandei i Regatului Unit (1972), care crete numrul statelor membre ale Comunitii Europene de la ase la nou; -Tratatul de aderare a Greciei (1979); -Tratatul de aderare a Spaniei i Portugaliei (1985), care crete numrul statelor membre ale Comunitii Europene de la zece la dousprezece; -Tratatul de aderare a Austriei, Finlandei i Suediei (1994), care crete numrul statelor membre ale Comunitii Europene la cincisprezece; -Tratatul de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei i Slovaciei (2003). Acest tratat crete numrul statelor membre ale Comunitii Europene de la cincisprezece la douzeci i cinci;

88

-Tratatul de aderare a Bulgariei i Romniei (2005). Acest tratat crete numrul statelor membre ale Comunitii Europene de la douzeci i cinci la douzeci i apte. 3.3.8. Rezumat Tratatul C.E.E. avea ca principal scop transformarea condiiilor economice de schimburi i de producie pe teritoriul Comunitilor. n acelai timp, s-au remarcat i opinii de prezentare a crerii Comunitilor ca o contribuie la construcia funcional a Europei politice, substituit integrrii politice directe. La rndul su, Tratatul de la Roma instituind C.E.E.A. (Euratom) avea ca obiectiv, potrivit art. 1, s contribuie la stabilirea condiiilor necesare formrii i dezvoltrii rapide a energiilor nucleare, creterii nivelului de trai n statele membre i dezvoltrii schimburilor cu alte ri. Cele dou Tratate au fost nsoite de adoptarea unei Convenii privind instituiile comune pentru Comuniti i de unele protocoale semnate la Bruxelles la 17 aprilie 1957 cu privire la imunitile i privilegiile Curii de Justiie a C.E.E. i Euratom. Dei s-au nfiinat trei Comuniti, iar la constituire nu a fost explicit exprimat ideea crerii pieei comune, aceasta a fost avut n vedere ca unul dintre obiectivele cele mai importante care urmau s fie realizate, urmrindu-se i constituirea unei uniuni politice prin fuzionarea acestor Comuniti, fapt, de altfel, dovedit, prin evoluia ulterioar Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht etc. 3.4. ACTUL UNIC EUROPEAN (AUE) 3.4.1. Competente ale AUE Actul Unic European (AUE) modific Tratatele de la Roma, n vederea relansrii procesului de integrare european i a realizrii pieei interne. Acesta modific regulile de funcionare a instituiilor europene i extinde competenele comunitare, mai ales n domeniul cercetrii i dezvoltrii, al mediului i al politicii externe comune. 3.4.2. Natere AUE, semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986 de ctre nou state membre i la 28 februarie 1986 de ctre Danemarca, Italia i Grecia, este prima modificare

89

important a Tratatului de instituire a Comunitii Economice Europene (CEE) figura 3.3. Acesta a intrat n vigoare la 1 iulie 1987.

Fig 3.3 Semnarea Actului Unic European- sursa Europeean Comision Audiovisual Library

Principalele etape care au condus la semnarea AUE sunt: -Declaraia solemn de la Stuttgart din 19 iunie 1983; Acest text, elaborat pe baza planului realizat de Hans Dietrich Genscher, ministrul german al Afacerilor Externe i de omologul su italian, Emilio Colombo, este nsoit de declaraiile statelor membre privind obiectivele vizate n domeniul relaiilor interinstituionale, al competenelor comunitare i al cooperrii politice. efii de stat i de guvern se angajeaz s reexamineze progresele nregistrate n aceste domenii i s decid dac este posibil s le ncorporeze n Tratatul privind Uniunea European. -Proiectul de tratat privind instituirea Uniunii Europene; La solicitarea deputatului italian Altiero Spinelli, se formeaz o comisie parlamentar pentru afaceri instituionale n vederea elaborrii unui tratat care s nlocuiasc Comunitile existente cu o Uniune European. Parlamentul European a adoptat proiectul de tratat la 14 februarie 1984. -Consiliul European de la Fontainebleau din 25 i 26 iunie 1984; Inspirndu-se din Proiectul de tratat al Parlamentului, un comitet ad hoc compus din reprezentani personali ai efilor de stat i de guvern i prezidat de senatorul irlandez Dooge a examinat aspectele instituionale. Raportul Comitetului prezidat de M. Dooge invit Consiliul European s convoace o Conferin interguvernamental pentru a negocia un tratat cu privire la Uniunea European. -Cartea Alb despre piaa intern din 1985;

90

Comisia, la solicitarea preedintelui su, Jacques Delors, public o Carte Alb care identific 279 de msuri necesare pentru realizarea pieei interne. Cartea propune un calendar i data limit de 31 decembrie 1992 pentru realizarea acesteia. Consiliul European de la Milano din 28 i 29 iunie 1985 propune convocarea unei Conferine interguvernamentale (CIG) care se deschide pe durata preediniei luxemburgheze, la 9 septembrie 1985 i se ncheie la Haga, la 28 februarie 1986. 3.4.3.Obiective Principalul obiectiv al AUE este de a relansa procesul de construcie european, n vederea realizrii pieei interne. Aceasta prea dificil de realizat pe baza tratatelor existente, mai ales din cauza procesului decizional din cadrul Consiliului, care impunea votul cu unanimitate n domeniul armonizrii legislative. De aceea, Conferina interguvernamental care a condus la AUE a avut un dublu mandat. Pe de o parte, era vorba de ncheierea unui tratat n domeniul politicii externe i de securitate comune i, pe de alt parte, de un act care modifica Tratatul CEE, mai ales n ceea ce privete: -procedura de adoptare a deciziilor n cadrul Consiliului; -puterile Comisiei; -puterile Parlamentului European; -extinderea competenelor Comunitilor. 3.4.4.Structur Actul Unic European e ste constituit dintr-un Preambul, din patru titluri i dintr-o serie de declaraii adoptate n timpul Conferinei. Preambulul prezint scopurile fundamentale ale tratatului i exprim voina statelor membre de a transforma totalitatea relaiilor dintre ele n vederea instituirii unei Uniuni Europene. Preambulul precizeaz, de asemenea, caracterul unic al Actului, care reunete dispoziiile comune privind cooperarea n domeniul politicii externe i al Comunitilor Europene. De asemenea, subliniaz cele dou obiective ale revizuirii tratatelor, i anume s mbunteasc situaia economic i social prin aprofundarea politicilor comune i prin urmrirea de noi obiective i s asigure o funcionare mai bun a Comunitilor. Titlul I cuprinde dispoziiile comune privind cooperarea politic i Comunitile Europene. Titlul II este consacrat modificrilor tratatelor de instituire a Comunitilor Europene, iar Titlul III cooperrii europene n domeniul politicii externe. Titlul IV cuprinde dispoziiile generale i finale.
91

3.4.5. Contribuiile tratatului . Modificri instituionale Pentru a nlesni realizarea pieei unice, Actul Unic prevede creterea numrului de domenii n care Consiliul poate adopta deciziile cu majoritate calificat n locul unanimitii. Acest lucru uureaz procesul de adoptare a deciziilor, evitnd blocajele inerente cutrii unui acord unanim ntre 12 state membre. Unanimitatea nu mai este necesar pentru luarea msurilor privind realizarea pieei interne, cu excepia msurilor privind fiscalitatea, libera circulaie a persoanelor i drepturile i interesele lucrtorilor salariai. AUE instituie Consiliul European, oficializnd astfel conferinele i reuniunile la nivel nalt dintre efii de stat i de guvern. Competenele acestui organ nu sunt, totui, precizate. Consiliul European nu are putere de decizie, nici putere de constrngere, n raport cu celelalte instituii. Puterile Parlamentului au fost consolidate prin introducerea avizului conform al Parlamentului, n cazul ncheierii tratatelor de asociere. n plus, Actul Unic instituie procedura de cooperare, care consolideaz poziia Parlamentului n cadrul dialogului interinstituional, dndu-i posibilitatea unei duble lecturi a legislaiei propuse. Domeniul de aplicare a acestei proceduri rmne totui limitat la cazurile n care Consiliul decide cu majoritate calificat, cu excepia politicii de mediu. Actul Unic clarific dispoziiile existente privind competenele de execuie. Articolul 10 modific articolul 145 din Tratatul CEE. Astfel, n regul general, Consiliul deleg Comisiei competenele de execuie a actelor. Consiliul nu i poate rezerva competena de execuie dect n cazuri specifice. AUE face posibil instituirea unui Tribunal de Prim Instan (TPI). Toate cazurile pot fi transferate acestui Tribunal, cu excepia hotrrilor preliminare supuse de statele membre sau a chestiunilor preliminare. 3.4.6.Contribuiile tratatului. Modificri politice Articolul 8A definete n mod clar scopul Actului Unic, care este instaurarea progresiv a pieei interne pe durata unei perioade care se ncheie la 31 decembrie 1992. Piaa intern este definit drept spaiul fr frontiere interne n care libera circulaie a mrfurilor, a persoanelor, a serviciilor i a capitalurilor este asigurat conform dispoziiilor prezentului tratat. n ceea ce privete capacitatea monetar, Actul Unic nu permite instituirea unei politici noi, dar insereaz prevederi referitoare la capacitatea monetar. Convergena politicilor economice i monetare se regsete n cadrul competenelor existente.
92

Politica social este deja reglementat de Tratatul CEE, dar Actul Unic introduce dou articole noi n acest domeniu. Articolul 118A din Tratatul CEE autorizeaz Consiliul, care decide cu majoritate calificat n cadrul procedurii de cooperare, s adopte dispoziii minime pentru a promova mbuntirea mediului de munc, pentru a proteja sntatea i securitatea lucrtorilor. Articolul 118B din Tratatul CEE atribuie Comisiei misiunea de a dezvolta dialogul social la nivel european. Actul Unic instituie o politic comunitar de coeziune economic i social pentru a contrabalansa efectele realizrii pieei interne asupra statelor membre mai slab dezvoltate i pentru a reduce disparitile de dezvoltare ntre regiuni. Intervenia comunitar se face prin intermediul Fondului European de Orientare i Garantare Agricol (FEOGA) i a Fondului European de Dezvoltare Regional (FEDER). n ceea ce privete cercetarea i dezvoltarea tehnic, articolul 130F din Tratatul CEE stabilete drept obiectiv consolidarea bazelor tiinifice i tehnologice ale industriei europene i dezvoltarea competitivitii sale internaionale. Pentru aceasta, Actul Unic prevede crearea unor programe-cadru multianuale adoptate de Consiliu n unanimitate. Preocuprile privind protecia mediului la nivel comunitar erau deja menionate n Tratatul de la Roma. Actul Unic introduce trei articole noi (articolele 130R, 130S i 130T din Tratatul CEE), care permit Comunitii conservarea, protecia i mbuntirea calitii mediului, contribuie la protecia sntii persoanelor i utilizarea prudent i raional a resurselor naturale. Se precizeaz faptul c intervenia Comunitii n domeniul mediului are loc doar dac aceast aciune poate fi realizat mai bine la nivel comunitar dect la nivelul statelor membre (principiul de subsidiaritate). Articolul 30 prevede ca statele membre s fac eforturi pentru a elabora i aplica o politic extern comun la nivel european. n acest scop, ele se angajeaz s se consulte cu privire la problemele de politic extern care ar putea prezenta interes pentru securitatea statelor membre. Preedinia Consiliului este responsabil pentru iniierea, coordonarea i reprezentarea statelor membre fa de state tere n acest domeniu. 3.4.7. AUE. Bilan i perspective AUE a permis transformarea, la 1 ianuarie 1993, a pieei comune n piaa unic. Prin crearea de noi competene comunitare i prin reforma instituiilor, AUE deschide calea integrrii politice i a uniunii economice i monetare, care vor fi instituite prin Tratatul de la Maastricht privind Uniunea European.
93

3.4.8. Modificri aduse tratatului -Tratatul privind Uniunea European, numit Tratatul de la Maastricht (1992); Tratatul de la Maastricht reunete ntr-un singur ansamblu, denumit Uniunea European, cele trei Comuniti (Euratom, CECO, CEE) i cooperrile politice instituionalizate n domeniul politicii externe, al aprrii, al poliiei i al justiiei. Acesta redenumete CEE, care devine CE. n plus, acest tratat instituie uniunea economic i monetar, introduce noi politici comunitare (educaie, cultur, cooperarea pentru dezvoltare, coeziunea) i extinde competenele Parlamentului European (procedura de codecizie). -Tratatul de la Amsterdam (1997); Tratatul de la Amsterdam a permis extinderea competenelor Uniunii prin instituirea unei politici comunitare a ocuprii forei de munc, prin transferul unei pri din materiile care intrau anterior sub incidena Cooperrii n domeniul justiiei i afacerilor interne, prin msuri menite s apropie Uniunea de ceteni i prin posibilitatea unei cooperri mai strnse ntre anumite state membre (cooperri consolidate). Acesta extinde procedura de codecizie i votul cu majoritate calificat la noi domenii, simplific i renumeroteaz articolele din tratate. -Tratatul de la Nisa (2001); Tratatul de la Nisa este consacrat n cea mai mare parte reminiscenelor de la Amsterdam, i anume problemelor instituionale privind extinderea i care nu au fost soluionate dect parial n 1997. Este vorba despre componena Comisiei, despre ponderarea voturilor n cadrul Consiliului i despre extinderea domeniilor supuse votului cu majoritate calificat. Acesta a nlesnit utilizarea procedurii de cooperare consolidat i a eficientizat sistemul jurisdicional. -Tratatul de la Lisabona (2007); Tratatul de la Lisabona introduce vaste reforme instituionale. Acesta elimin vechea arhitectur instituional introdus de Tratatul de la Maastricht i nlocuiete Comunitatea European cu Uniunea European. Acesta introduce, de asemenea, modificri semnificative privind modul de funcionare al instituiilor europene, procesul decizional i repartiia competenelor ntre UE i statele membre. Obiectivul este mbuntirea procesului de adoptare a deciziilor ntr-o Uniune extins, cu 27 de state membre. Tratatul de la Lisabona modific, n plus, numeroase politici interne i externe ale UE. Acesta permite n primul rnd instituiilor s legifereze i s ia msuri n domenii politice noi. Prezentul tratat a fost modificat de asemenea prin urmtoarele tratate de aderare: -Tratatul de aderare a Austriei, Finlandei i Suediei (1994), Acest tratat crete numrul statelor membre ale Comunitii europene de la dousprezece la cincisprezece;
94

-Tratatul de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei i Slovaciei (2003) Acest tratat crete numrul statelor membre ale Comunitii Europene de la cincisprezece la douzeci i cinci; -Tratatul de aderare a Bulgariei i Romniei (2005). Acest tratat crete numrul statelor membre ale Comunitii Europene de la douzeci i cinci la douzeci i apte. 3.4.9. Rezumat Principalul obiectivul al A.U.E. a fost realizarea unui spaiu fr frontiere care s permit libera circulaie a mrfurilor, a serviciilor, a capitalurilor i a persoanelor. Semnificativ de amintit este art. 13 AUE potrivit caruia: Comunitatea adopt msuri destinate s stabileasc progresiv piaa intern, n cursul unei perioade expirnd la 31 decembrie 1992, conform dispoziiilor din tratat; Piaa intern comport un spaiu fr frontiere interne n care libera circulaie a mrfurilor, persoanelor, serviciilor i capitalurilor este asigurat potrivit dispoziiilor din prezentul tratat. Un alt tratat al Comunitilor europene este Actul Unic European (AUE), intrat n vigoare n 1987. Contextul adoptrii AUE ncepe n anii 80 care au adus i necesitatea unei reforme instituionale care s corespund evoluiilor politice, economice i sociale nregistrate n Europa. n anul 1984, la Consiliul European de la Fontainbleau, s-a constituit, sub preedinia senatorului irlandez J. Dooge , Comitetul pentru problemele instituionale, dup modelul Comitetului Spaak, cel care a redactat Tratatele de la Roma. Raportul Comitetului, numit Raportul Dooge, afirma nevoia unui salt calitativ n sensul crerii ntre statele europene a unei entiti politice adevrate, adic a unei Uniuni Europene. Misiunea Comitetului era de a prezenta sugestii n vederea mbuntirii funcionrii cooperrii europene n domeniul comunitar, ca i n cel al cooperrii politice. n vederea realizrii acestui obiectiv, Comitetul preconiza convocarea unei conferine a reprezentanilor guvernelor statelor membre care s negocieze un proiect de tratat asupra Uniunii Europene . A.U.E. a avut, poate, cea mai mare importan n procesul de integrare economic, de altfel, el fiind caracterizat ca obligaia de a realiza simultan marea pia fr frontiere, plus coeziunea economic i social, o politic european de cercetare i tehnologie, ntrirea sistemului monetar european, lansarea unui spaiu social european i aciuni semnificative n domeniul mediului .

95

Principalul obiectivul al A.U.E. rmne ns, realizarea unui spaiu fr frontiere care s permit libera circulaie a mrfurilor, a serviciilor, a capitalurilor i a persoanelor. Semnificativ de amintit aici este art. 13 din AUE potrivit cu care: Comunitatea adopt msuri destinate s stabileasc progresiv piaa intern, n cursul unei perioade expirnd la 31 decembrie 1992, conform dispoziiilor din tratat; Piaa intern comport un spaiu fr frontiere interne n care libera circulaie a mrfurilor, persoanelor, serviciilor i capitalurilor este asigurat potrivit dispoziiilor din prezentul tratat. Pe lng aceste dispoziii care definesc obiectivul general cel al stabilirii pieei interne, Actul unic aduce modificri i procedurilor prevzute pentru suprimarea obstacolelor n calea schimburilor dintre statele membre. Principalele modificri constau n introducerea, prin articolele 18 i 19 din Actul unic, a dou noi dispoziii referitoare la: - instaurarea unei proceduri de armonizare a legislaiilor prin decizia Consiliului adoptat cu majoritate calificat; - posibilitatea de a decreta, tot prin decizie cu majoritate calificat, c acele dispoziii n vigoare ntr-un stat membru trebuie s fie considerate ca echivalente cu cele aplicate de un alt stat membru. Trecerea de la piaa comun la piaa intern nu era o simpl modificare terminologic. Dup cum rezult i din Cartea alb a Comisiei din 1985 era vorba de un obiectiv ambiios a crui realizare implica adoptarea a 310 directive de apropiere a legislaiilor n vederea stabilirii progresive a pieei interne pn la 31 decembrie 1992, prin suprimarea obstacolelor fizice, tehnice, fiscale ce continuau s perturbe libera circulaie a persoanelor, bunurilor i capitalurilor. Data de 31 decembrie 1992 nu a avut efectul de a suprima toate obstacolele existnd nc pentru libera circulaie a persoanelor, mrfurilor, serviciilor i capitalurilor . De altfel, ntr-o declaraie, anex la AUE se arta c aceast dat nu creeaz efecte juridice automate. Efectul datei de 31 decembrie 1992 a fost mai mult politic i psihologic. 3.5. TRATATUL DE LA MAASTRICHT (TRATATUL ASUPRA UNIUNII EUROPENE) 3.5.1.Context Tratatul privind Uniunea European (TUE) marcheaz o nou etap n procesul de integrare european, deoarece permite demararea integrrii politice. Acesta instituie o Uniune European fondat pe trei piloni: Comunitile

96

Europene, politica extern i de securitate comun (PESC) i cooperarea n domeniul poliienesc i judiciar n materie penal (JAI). Tratatul: instituie o cetenie european, consolideaz puterile Parlamentului European i lanseaz Uniunea Economic i Monetar (UEM). Pe de alt parte, CEE devine Comunitatea European (CE). 3.5.2. Natere Tratatul privind Uniunea European (TUE), semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992, ( figura 3.4.) a intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993. Acest tratat este rezultatul att al unor elemente externe, ct i interne.

Fig.3.4. Ceremonia de semnare a Tratatului de la Maastricht

Pe plan extern, prbuirea comunismului n Europa de Est i perspectiva reunificrii Germaniei au condus la luarea angajamentului privind consolidarea poziiei internaionale a Comunitii. La nivel intern, statele membre doresc s continue progresele nregistrate prin Actul Unic European prin intermediul altor reforme. Aceste elemente au condus la convocarea a dou Conferine interguvernamentale, una privind UEM i cealalt privind uniunea politic. Consiliul European de la Hanovra din 27 i 28 iunie 1988 a ncredinat unui grup de experi, prezidat de Jacques Delors, misiunea de a elabora un raport care s propun etape concrete pentru realizarea uniunii economice. Consiliul European de la Dublin din 28 aprilie 1990, pe baza unui memorandum belgian privind relansarea instituional i a unei iniiative francogermane care invita statele membre s ia n considerare accelerarea construciei politice a Europei, a decis s examineze necesitatea modificrii Tratatului CE pentru a avansa n procesul integrrii europene.
97

Cu ocazia Consiliului European de la Roma, din 14 i 15 decembrie 1990, au fost lansate cele dou Conferine interguvernamentale. Lucrrile s-au ncheiat dup un an cu reuniunea la nivel nalt de la Maastricht, din 9 i 10 decembrie 1991. 3.5.3. Obiective Prin Tratatul de la Maastricht, obiectivul economic iniial al Comunitii, i anume realizarea unei piee comune, a fost n mod clar depit i vocaia politic a fost exprimat. n acest context, Tratatul de la Maastricht rspunde la cinci obiective eseniale: -consolidarea legitimitii democratice a instituiilor; -creterea eficienei instituiilor; -introducerea unei uniuni economice i monetare; -dezvoltarea dimensiunii sociale a Comunitii; -instituirea unei politici externe i de securitate comune. 3.5.4. Structur Tratatul are o structur complex. Pe lng Preambul, acesta include apte titluri. Titlul I cuprinde dispoziiile comune privind Comunitile, Politica extern i de securitate comun i cooperarea judiciar. Titlul II include dispoziiile de modificare a Tratatului CEE, iar Titlurile III i IV modific tratatele CECO i, respectiv, CEEA. Titlul V introduce dispoziii cu privire la Politica extern i de securitate comun (PESC). Titlul VI cuprinde dispoziiile privind cooperarea n domeniul justiiei i afacerilor interne (JAI). Dispoziiile finale se regsesc n Titlul VII. Tratatul de la Maastricht instituie Uniunea European, care are la baz trei piloni: Comunitile Europene, Politica extern i de securitate comun i cooperarea poliieneasc i judiciar n materie penal. Primul pilon este format din Comunitatea European, din Comunitatea European a Crbunelui i Oelului (CECO) i din Euratom i se refer la domeniile n care statele membre i exercit mpreun suveranitatea prin intermediul instituiilor comunitare. n cadrul acestui pilon se aplic procedura supranumit metoda comunitar, i anume Comisia European face propunerea legislativ, Consiliul i Parlamentul European o adopt, iar Curtea de Justiie asigur controlul respectrii dreptului comunitar. Cel de-al doilea pilon instaureaz Politica extern i de securitate comun (PESC), prevzut n Titlul V al Tratatului privind Uniunea European. Aceasta nlocuiete dispoziiile din Actul Unic European i permite statelor membre s
98

ntreprind aciuni comune n domeniul politicii externe. Acest pilon este supus unui proces decizional interguvernamental care recurge n primul rnd la unanimitate. Rolul Comisiei i al Parlamentului este modest, iar jurisdicia Curii de Justiie nu se aplic acestui domeniu. Al treilea pilon este consacrat cooperrii n domeniul justiiei i afacerilor interne (JAI) prevzute n Titlul VI din Tratatul privind Uniunea European. Uniunea este menit s ntreprind aciuni comune pentru a oferi cetenilor un grad ridicat de protecie n interiorul unui spaiu de libertate, securitate i justiie. Procesul decizional este, de asemenea, interguvernamental. 3.5.5. Instituii Continund logica Actului Unic European, Tratatul de la Maastricht consolideaz rolul Parlamentului European. Domeniul de aplicare a procedurii de cooperare i a procedurii de aviz conform este extins. n plus, tratatul introduce o procedur nou, codecizia, care i permite Parlamentului s adopte acte mpreun cu Consiliul. Aceast procedur presupune contacte strnse ntre Parlament i Consiliu pentru a se ajunge la un acord. Mai mult dect att, tratatul asociaz Parlamentul la procedura de nvestitur a Comisiei. Este recunoscut rolul partidelor politice n integrarea european. Acestea contribuie la formarea unei contiine europene i la exprimarea voinei politice a europenilor. n ceea ce privete Comisia, durata mandatului este extins la cinci ani, pentru a corespunde cu cea a mandatului Parlamentului European. Ca i Actul Unic, acest tratat extinde votul cu majoritate calificat n cadrul Consiliului pentru majoritatea deciziilor supuse procedurii de codecizie i pentru toate deciziile adoptate prin procedura de cooperare. Pentru a recunoate importana dimensiunii regionale, tratatul instituie un Comitet al Regiunilor. Format din reprezentani ai colectivitilor regionale, acest Comitet are un caracter consultativ. 3.5.6. Politici Tratatul introduce politici comunitare n ase domenii noi: -reelele transeuropene; -politica industrial; -protecia consumatorilor; -educaia i formarea profesional; -tineretul; -cultura.
99

3.5.7. Uniunea Economic i Monetar Piaa unic este realizat prin introducerea UEM. Politica economic presupune trei elemente. Statele membre trebuie s asigure coordonarea politicilor lor economice, s instituie un control multilateral al acestei coordonri i s respecte anumite reguli de disciplin financiar i bugetar. Obiectivul politicii monetare este introducerea unei monede unice i garantarea stabilitii acestei monede, prin stabilitatea preurilor i respectarea regulilor economiei de pia. Tratatul prevede introducerea unei monede unice n trei etape succesive: -prima etap, de liberalizare a circulaiei capitalurilor, ncepe la 1 iulie 1990; -a doua etap ncepe la 1 ianuarie 1994 i permite convergena politicilor economice ale statelor membre; -a treia etap trebuie s nceap cel mai trziu la 1 ianuarie 1999 prin crearea unei monede unice i instituirea unei Bnci Centrale Europene (BCE). Politica monetar are la baz Sistemul European al Bncilor Centrale (SEBC), compus din BCE i bncile centrale naionale. Aceste instituii sunt independente de autoritile politice naionale i comunitare. Exist dispoziii specifice pentru dou state membre. Regatul Unit nu s-a angajat s treac la cea de-a treia etap a UEM. Danemarca a obinut un Protocol care prevede c decizia trecerii sale la cea de-a treia etap va fi luat n urma unui referendum. 3.5.8. Protocolul privind Politica Social Prin Protocolul privind politica social anexat la tratat, competenele comunitare n domeniul social sunt extinse. Regatul Unit nu particip la acest Protocol. Obiectivele Protocolului sunt: -promovarea ocuprii forei de munc; -ameliorarea condiiilor de via i de munc; -o protecie social corespunztoare; -un dialog social; -dezvoltarea resurselor umane care permit un nivel ridicat i durabil de ocupare a forei de munc; -integrarea persoanelor excluse de pe piaa forei de munc.

100

3.5.9. Cetenie Una din marile inovaii introduse de tratat este introducerea unei cetenii europene, care se adaug ceteniei naionale. Orice cetean care are naionalitatea unui stat membru este i cetean al Uniunii. Aceast cetenie confer noi drepturi europenilor, i anume: -dreptul de liber circulaie i de edere n interiorul Comunitii; -dreptul de a alege i de a fi ales la alegerile europene i locale n statul n care i are reedina; -dreptul la protecie diplomatic i consular din partea unui stat membru, altul dect statul de origine, pe teritoriul unei ri tere unde statul de origine nu este reprezentat; -dreptul de a adresa petiii Parlamentului European i de a se adresa Ombudsmanului. 3.5.10. Principiul subsidiaritii Tratatul privind Uniunea European a preluat ca regul general principiul subsidiaritii, care era aplicat politicii de mediu n Actul Unic European. Acest principiu afirm c n cazul n care Comunitatea nu are o competen exclusiv, aceasta nu intervine dect dac obiectivele pot fi realizate mai bine la nivel comunitar dect la nivel naional. Articolul A prevede c Uniunea ia decizii la nivelul cel mai apropiat posibil de ceteni. Tratatul de la Maastricht reprezint o etap esenial n cadrul construciei europene. Prin instituirea Uniunii Europene, prin crearea unei uniuni economice i monetare i prin extinderea integrrii europene la noi domenii, Comunitatea intr ntr-o dimensiune politic. Contiente de evoluia integrrii europene, de extinderile viitoare i de necesitatea modificrilor instituionale, statele membre au introdus n tratat o clauz privind revizuirea. n acest scop, articolul N prevede convocarea unei Conferine interguvernamentale n 1996. Aceast conferin a condus la semnarea Tratatului de la Amsterdam n 1997. 3.5.11. Modificri aduse tratatului -Tratatul de la Amsterdam (1997); Tratatul de la Amsterdam permite extinderea competenelor Uniunii i instituirea unei politici comunitare a ocuprii forei de munc, transferul unei pri din materiile care intrau anterior sub incidena Cooperrii n domeniul justiiei i a afacerilor interne, msuri menite s apropie Uniunea de ceteni, posibilitatea unor
101

cooperri mai strnse ntre anumite state membre (cooperri consolidate). Pe de alt parte, acesta extinde procedura de codecizie, precum i votul cu majoritate calificat i simplific i renumeroteaz articolele tratatelor. -Tratatul de la Nisa (2001); Tratatul de la Nisa este consacrat n special reminiscenelor de la Amsterdam, i anume problemelor instituionale cu privire la extindere, care nu au fost soluionate n 1997. Este vorba despre componena Comisiei, despre ponderarea voturilor n Consiliu i despre extinderea domeniilor supuse votului cu majoritate calificat. Acesta simplific utilizarea procedurii de cooperare consolidat i eficientizeaz sistemul jurisdicional. -Tratatul de la Lisabona (2007); Tratatul de la Lisabona introduce vaste reforme instituionale. Acesta elimin vechea arhitectur instituional introdus de Tratatul de la Maastricht i nlocuiete Comunitatea European cu Uniunea European. Acesta introduce, de asemenea, modificri semnificative privind modul de funcionare al instituiilor europene, procesul decizional i repartiia competenelor ntre UE i statele membre. Obiectivul este mbuntirea procesului de adoptare a deciziilor ntr-o Uniune extins, cu 27 de membri. Tratatul de la Lisabona modific, n plus, numeroase politici interne i externe ale UE. Acesta permite n primul rnd instituiilor s legifereze i s ia msuri n domenii politice noi. Prezentul tratat a fost modificat de asemenea prin urmtoarele tratate de aderare: Tratatul de aderare a Austriei, Finlandei i Suediei (1994), care crete numrul statelor membre ale Comunitii Europene la cincisprezece; -Tratatul de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei i Slovaciei (2003) Acest tratat crete numrul statelor membre ale Comunitii Europene de la cincisprezece la douzeci i cinci; -Tratatul de aderare a Bulgariei i Romniei (2005). Acest tratat crete numrul statelor membre ale Comunitii Europene de la douzeci i cinci la douzeci i apte. 3.5.12. Rezumat Tratatul asupra Uniunii Europene (cunoscut ca Tratatul de la Maastricht) constituie, n procesul de creare a unei uniuni mereu mai strnse ntre popoarele Europei, o etap nou i de substan. n ceea ce privete modificrile aduse de TUE, acesta a modificat, n special, Tratatul de instituire a CEE (Tratatul de la Roma instituind CEE). n plus, Tratatul
102

de la Maastricht a dat o nou structur ntregului sistem de tratate, nglobnd Tratatele constitutive ale Comunitilor, pe care le-a aezat la baza construciei comunitare. Dac de la Tratatele de la Roma i pn la Actul Unic European - prima reform de ansamblu Comunitilor Europene - au trebuit s treac aproape 30 de ani, n schimb, de la intrarea n vigoare a AUE, n 1987 i pn la deschiderea conferinelor interguvernamentale ce au condus la semnarea, n februarie 1992, a Tratatului de la Maastricht au trecut mai puin de 4 ani. O astfel de accelerare a construciei comunitare a fost determinat, desigur, de anumii factori. n acest sens, se poate spune c accelerarea a fost determinat, pe de o parte, de dinamica intern a Comunitilor iar, pe de alt parte, de evoluia scenei internaionale i n special, dezintegrarea sistemului comunist i reunificarea Germaniei. La Consiliul european de la Maastricht din 9-10 decembrie 1991, efii de stat i de guvern ai celor 12 state membre ale Comunitilor europene, reunii n conferin interguvernamental pe baza articolului 236 din Tratatul CEE, au ajuns la un acord asupra proiectului de tratat asupra Uniunii Europene, prin care se angaja o nou etap important n construcia european. Acest acord era un acord politic. naintea semnrii trebuia s se dea forma juridic definitiv textelor consolidate ale celor dou aspecte ale tratatului - o uniune politica i o uniune economic i monetar negociate, aa cum am vzut, separat, i s se redacteze preambulul . n contextul amintit, la 7 februarie 1992, reprezentantii celor 12 state membre au semnat Tratatul asupra Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht). Dup semnare, s-a angajat faza ratificrilor naionale care ar fi trebuit s se ncheie, potrivit Tratatului, la 31 decembrie 1992 pentru a putea intra n vigoare la 1 ianuarie 1993, dar problemele ridicate mai ales de rezultatul negativ al referendumului din Danemarca (2 iunie 1992), apoi de organizarea unui nou referendum danez n luna mai 1993 , pozitiv de aceast dat, cum i de amnrile guvernului britanic i necesitatea unei revizuiri constituionale n Germania, au condus la reportarea datei de intrare n vigoare a Tratatului de la Maastricht la 1 noiembrie 1993. Tratatul a fost ncheiat pe o durat nelimitat. Aadar, se poate spune c, dup ase ani de la Actul Unic European, Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE) constituie, n procesul de creare a unei uniuni mereu mai strnse ntre popoarele Europei, o etap nou i de substan. n Preambulul TUE (primul alineat) se afirm hotrrea statelor membre de a parcurge o nou etap n procesul de integrare european angajat prin crearea Comunitilor Europene, iar n ultimul alineat se arat c n perspectiva etapelor ulterioare ce urmeaz s fie trecute pentru a face s progreseze integrarea european, statele membre au decis s instituie o Uniune European.
103

Avnd n vedere i evenimentele ulterioare Tratatului de la Maastricht, se poate spune c ncepnd cu aceast dat, Uniunea European a intrat ntr-un nou ciclu de evoluie. n ceea ce privete modificrile aduse de TUE, acesta a modificat, n special, Tratatul de instituire a CEE (Tratatul de la Roma instituind CEE). n plus, Tratatul de la Maastricht a dat o nou structur ntregului sistem de tratate, nglobnd Tratatele constitutive ale Comunitilor, pe care le-a aezat la baza construciei comunitare. Titlulu I (Frontispiciul comun) al TUE se refer, n primul rnd, la crearea Uniunii Europene, obiectivele i elementele sale constitutive . Astfel, potrivit art. B TUE, obiectivele generale sunt: - promovarea progresului economic i social echilibrat i susinut, n principal prin crearea unui spaiu fr frontiere interioare; - ntrirea coeziunii economice i sociale; - stabilirea unei Uniunii Economice i Monetare (UEM) care va implica, la momentul oportun i conform dispoziiilor tratatului, moneda unic; - afirmarea n viaa internaional a identitii Uniunii; - ntrirea proteciei drepturilor i intereselor naiunilor statelor membre; - dezvoltarea unei strnse cooperri n sectorul justiiei i a afacerilor interne; - meninerea integral a acquis-ului comunitar i dezvoltarea acestuia conform procedurii stabilite n art. N 2. n art. F se arat c Uniunea respect identitatea naional a statelor membre, avnd sisteme de guvernare bazate pe principiile democratice. Totodat, se arat c Uniunea respect drepturile fundamentale, aa cum au fost acestea garantate n Convenia de la Roma din 1950 (Convenia European a Drepturilor Omului - CEDO). A fost introdus n Tratat i principiul suficienei mijloacelor care se refer la dotarea Uniunii cu mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor i realizarea politicilor sale. Foarte important de amintit aici este i principiul subsidiaritii, ca mecanism de atribuire a competenelor ntre Uniune i statele membre n sectoare ce nu sunt de competena exclusiv a Uniunii. Acest mecanism (menionat n art. B TUE), opereaz n conformitate cu articolul 3B TCE n baza unor criterii de eficacitate apreciind dimensiunea sau efectul respectivelor aciuni. Subsidiaritatea urma s joace un rol important n complementarea eforturilor Uniunii i a statelor membre evitndu-se, astfel, eventualele conflicte sau suprapuneri i potenndu-se realizrile. Subsidiaritatea putea contribui i la evitarea centralismului birocratic, perceput ca venind dinspre Bruxelles.
104

Un alt principiu foarte important este cel al unitii instituionale, care indic c Uniunea European va avea aceleai instituii pentru cei trei piloni (Comunitile Europene, PESC i JAI). Aadar, se stabilete un cadru instituional unic la vrful cruia se gsete Consiliul European. Parlamentul European, Consiliul, Comisia i Curtea de Justiie (CEJ) vor fi instituiile comune care i vor exercita competenele n condiiile prevzute n Tratat. Dup cum reiese din dispoziiile Tratatului de la Maastricht, Uniunea European se sprijin pe trei piloni, unul de natur instituional (Comunitile Europene) i doi piloni interguvernamentali PESC i JAI. Pilonul central (care este i cel mai solid), este cel comunitar, cuprinznd, n fapt, cele trei Comuniti europene CECO, CEE - devenit CE i CEEA, ale cror tratate constitutive au fost modificate prin Tratatul de la Maastricht. n ceea ce privete ceilali doi piloni, aa cum precizam anterior, Tratatul de la Maastricht aeaz, simultan, Uniunea European i pe o baz interguvernamental. Unul dintre pilonii interguvernamentali l reprezint articolul J (Titlul V) care cuprinde Politica Extern i de Securitate Comun (PESC), urmaul normativ al fostului art. 30 al Actului Unic European (abrogat prin art. P al TUE) . Cellalt pilon interguvernamental al Uniunii, este reprezentat de art. K (Titlul VI) care conine Cooperarea n materie de Justiie i Afaceri Interne (JAI). n final, urmrind grafica imaginar a aa-numitului templu grecesc (cum a fost numit structura Tratatului de la Maastricht n literatura de specialitate ), Uniunea are i o baz comun constituit din Titlul VII (Dispoziii Finale), ce cuprinde art. L-S i n care se descriu urmtoarele teme: - conservarea acquis-ului comunitar; - competenele Curii de Justiie; - procedura unic a revizuirilor i a noilor aderri; - derogri; - intrarea n vigoare i valabilitatea tratatelor. Dat fiind noua structur formal a TUE (existena unei baze finale comune), Tratatele CE, CECA i CEEA pierd, cu aceast ocazie, respectivele articole. Astfel, dac pn la TUE, Tratatele constitutive dispuneau de proceduri proprii i distincte de revizuire (de exemplu, art. 96 CECA, 236 CEE i 204 Euratom), o dat cu TUE aceste articole au fost abrogate i s-a stabilit o procedur unic de revizuire (art. N) bazat pe sistemul existent n Tratele CEE i Euratom. De la intrarea n vigoare a TUE, statele europene care au solicitat calitatea de membru al UE au urmat o procedur unic pentru a-i formaliza integrarea.

105

3.6.TRATATUL DE LA AMSTERDAM 3.6.1. Context Un alt important tratat comunitar i izvor primar de drept este Tratatul de la Amsterdam (tratat ce modific Tratatul de la Maastricht i, implicit, tratatele institutive ale Comunitilor europene), intrat n vigoare n 1999. 3.6.2. Nastere n ceea ce privete contextul semnrii sale, trebuie amintit c, la Torino, Conferina Interguvernamental (CIG 96) i-a finalizat lucrrile prin reuniunea Consiliului European de la Amsterdam, din iunie 1997- figura 3.5.

Fig.3.6 Reuniunea Consiliului European de la Amsterdam adopta concluziile conferintei interguvernamentale si batatoreste calea semnarii unui nou tratat

Rezultatele CIG au fost, ns, sub ateptri. O serie de factori interni i externi, precum: eecul Uniunii Europene n rzboiul din fosta Iugoslavie, tensiunile monetare din ultimii ani din cadrul Uniunii Europene, acompaniate de stagnarea economic i creterea omajului din majoritatea rilor membre , alegerile din Anglia i Frana care au adus la putere partide de stnga etc., n-au putut crea o ambian prielnic negocierilor pentru finalizarea tuturor problemelor care au stat n atenia CIG. Dei nu toate problemele nscrise pe ordinea de zi a CIG i-au gsit rezolvarea, reuniunea Consiliului European din iunie 1997 s-a finalizat cu adoptarea Tratatului de la Amsterdam care, prin prevederile sale, i propune s construiasc o Europ mai apropiat de cetenii si, mai prezent pe plan
106

internaional i capabil s funcioneze cu 20, 25 sau 27 de membri, dup aderarea rilora sociate. La aceast reuniune, cei 15 au euat n ncercarea de a ajunge la un acord asupra reformei instituiilor comunitare, problem care a fost amnat. Cei 15 au reuit totui s se pun de acord cu privire la funcionarea Uniunii Economice i Monetare de la 1 ianuarie 1999, data la care intr n vigoare moneda unic - EURO. Compromisul n legtur cu aceast problem s-a realizat prin ataarea la pactul de stabilitate bugetar (monetar) a unui pachet de msuri cu caracter social privind creterea economic i crearea de noi locuri de munc. Cele dou rezoluii independente adoptate la Amsterdam (una, n problemele monetare i a doua, n domeniul social) au fost totui legate ntre ele printr-un preambul care subliniaz c politicile macroeconomice i bugetare sntoase merg mn n mn cu creterea puternic i durabil a produciei i locurilor de munc. Totodat, cei 15, au czut de acord c o problem important care trebuie s stea n atenia lor este i reformarea politicilor comune (PAC, buget, fondurile, structurile .a.) n contextul amintit, la 17 iunie 1997, efii de stat sau de guvern ai Uniunii Europene au convenit asupra unui acord politic privind un nou tratat pentru Europa - Tratatul de la Amsterdam, ce avea drept obiectiv de a ntri eficacitatea i de a rspunde mai bine ateptrilor cetenilor . Dup semnarea oficial a textelor, noile dispoziii au fcut obiectul unor dezbateri publice n fiecare ar membr i au fost supuse aprobrii electorilor, fie prin referendum, fie prin decizie parlamentar. 3.6.3. Obiective Tratatul de la Amsterdam fixa patru mari obiective, ce aveau menirea de a consolida cei trei mari piloni pe care se bazeaz Uniunea : - plasarea preocuprilor privind ocuparea i drepturile cetenilor n inima Uniunii; - suprimarea oricror obstacole din calea liberei circulaii i ntrirea securitii; - emiterea unui mesaj care s-i permit Europei s-i fac mai bine auzit vocea n lume; - creterea eficacitii arhitecturii instituionale a Uniunii n vederea viitoarelor lrgiri. Reafirmnd responsabilitatea statelor membre n domeniul ocuprii forei de munc, Tratatul de la Amsterdam pune n prim-plan necesitatea de a aciona
107

mpreun, prin elaborarea unor orientri politice comune i a unor linii directoare pentru fiecare ar. El conine, alturi de dispozitivul asupra Uniunii Economice i Monetare, un capitol rezervat ocuprii . Fiecare Stat membru continu s-i conduc propria politic, dar aceasta trebuie s se nscrie ntr-o strategie european coordonat. Astfel, socialul este pus alturi economiei Schimburile de experien, coordonarea politicilor la fiecare nivel, favorizarea dezbaterilor dintre partenerii sociali la scar european constituie acel plus care va permite ameliorarea durabil a situaiei ocuprii forei de munca. n mod concret, la Amsterdam guvernele s-au angajat n ceea ce privete: - corelarea politicilor privind ocuparea forei de munc cu politica economic a Comunitii; - promovarea unei mini de lucru calificate i capabile de adaptare, ct i a pieei muncii care s se adapteze rapid schimbrilor economice. n acest scop a fost instituit o supraveghere multilateral a politicilor naionale i un comitet al ocuprii care asist instituiile abilitate n acest domeniu. 3.7. TRATATUL DE LA NISA 3.7.1. Context ncheiat la 11 decembrie 2000, reuniunea interguvernamental de la Nisa a avut ca scop, n special, examinarea unor probleme legate de viitoarea extindere a Uniunii prin aderarea statelor din centrul i estul Europei. Conferina interguvernamental din decembrie 2000 a deschis calea ncheierii unui acord al Consiliului European de la Nisa. Astfel, pe 26 februarie 2001, s-a ajuns la semnarea Tratatului de la Nisa de ctre efii de stat sau guvern ai statelor membre. Tratatul nu a intrat n vigoare dect dup cca. 2 ani, la 1 februarie 2003. Intrarea n vigoare a tratatului era posibil numai dup ratificarea sa de ctre statele membre, potrivit propriilor reglementri constituionale (pe cale parlamentar i/sau prin referendum). Procesul de ratificare a durat pn n octombrie 2002, cnd ultima ar care nu ratificase Tratatul de la Nisa, Irlanda, a organizat cel de-al doilea referendum care, spre deosebire de cel din cursul anului 2001, s-a ncheiat pozitiv. Tratatul a intrat astfel, n vigoare, ncepnd cu 1 februarie 2003.

108

3.7.2. Obiective ntr-o scurt prezentare, negocierile de la Nisa au avut ca obiect urmtoarele domenii de o deosebit importan: - reforma Comisiei Europene s-a convenit ca statele mari s renune la cel de-al doilea comisar pn n anul 2005 n favoarea statelor nou primite, dar numrul comisarilor s nu depeasc 27 de membri; - redistribuirea voturilor n Consiliu s-a prevzut o nou scal de repartizare a voturilor de la 3 (Malta) la 29 (Germania, Marea Britanie, Frana, Itlalia). Romniei i s-au repartizat 14 voturi, ceea ce va face s ocupe o poziie important n procesul de adoptare a deciziilor ; - extinderea votului majoritar n locul unanimitii, msur luat pentru a se evita blocajul procesului decizional ca urmare a creterii numrului statelor membre; - Conferina Interguvernamental a introdus o noua distribuire a locurilor n Parlamentul European, care are n vedere o Uniune de 27 de state membre. - mbuntirea sistemului cooperrii intensificate (consolidate). Sistemul cooperrii intensificate a fost prevzut de Tratatul de la Amsterdam, intrat n vigoare n 1999, i a avut n vedere posibilitatea unui numr limitat de state de a avansa mai repede dect altele n anumite domenii. n cadrul summit-ului de la Nisa s-a vizat facilitarea acestei cooperri intensificate. Astfel, pentru a face mecanismul s fie mai operaional, Tratatul de la Nisa suprim posibilitatea prevzut n prezent de tratate pentru fiecare stat membru de a opune un veto declanrii unei cooperri intensificate. Noul tratat fixeaz la 9 numrul maxim de state membre necesar pentru a instaura o cooperare intensificat i prevede posibilitatea instaurrii de cooperri intensificate n domeniul politicii externe i de securitate comun, mai puin n domeniul aprrii. El garanteaz c aceste cooperri se situeaz n cadrul Uniunii, c respect rolul instituiilor i permit statelor membre care nu particip imediat la cooperarea ntrit, s se alture ulterior . - Politica Extern i de Securitate Comun - art. 17 TUE dup modificrile Nisa) include toate aspecte referitoare la securitatea Uniunii incluznd i definirea progresiv a unei politici de aprare comun , care ar putea duce la o aprare comun dac astfel va decide Consiliul European. n acest caz, acesta va recomanda statelor membre adoptarea respectivei decizii n conformitate cu exigenele lor constituionale. Politica Uniunii n sensul noilor prevederi nu afecteaz caracterul specific al politicii de securitate i aprare a diferitelor state membre, respect obligaiile decurgnd din Tratatul Atlanticului de Nord pentru acele state care consider c aprarea lor comun se realizeaz prin
109

NATO i este compatibil cu politica comun de securitate i aprare stabilit n acest cadru. Definirea progresiv a unei politici de aprare comun va fi sprijinit, n msura n care statele membre o vor considera adecvat, prin cooperarea acestora n sectorul producerii de armament. Aspecte la care se refer Tratatul includ misiunile umanitare i de salvare, misiunile de meninere a pcii i misiunile de gestionare a crizelor, ct i cele de restabilire a pcii. Dispoziiile introduse nu constituie un obstacol pentru dezvoltarea unei cooperri ntrite ntre dou sau mai multe state la nivel bilateral, n cadrul UEO sau a Alianei atlantice n msura n care aceast cooperare nu contravine prevederilor tratatului. - n domeniul drepturilor omului trebuie precizat c la Nisa a fost elaborata Carta a Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, cart ce fixeaz un ansamblu de drepturi civile, politice, economice i sociale ale cetenilor europeni, regrupate n ase categorii: demnitate, libertate, egalitate, solidaritate, cetenie i justiie. Aceste drepturi sunt bazate pe drepturile i libertile fundamentale recunoscute de Convenia European a Drepturilor Omului i pe tradiiile constituionale ale statelor Uniunii Europene . ns, spre deosebire de Convenia Consiliului Europei (CEDO) care se refera doar la drepturile politice i civile, Carta acoper domenii adiionale, cum ar fi dreptul la o buna administrare, drepturi sociale pentru muncitori, protecia datelor personale i bioetica. n plus Carta acoper acele drepturi politice ale cetenilor Uniuni Europene care prin definiie nu pot fi incluse n Convenie . Carta drepturilor fundamentale a dobndit valoare juridic obligatorie ncepnd cu 1 decembrie 2009, cnd a avut loc intrarea n vigoare a noului tratat comunitar Tratatul de reform de la Lisabona. 3.8.CONSTITUTIA EUROPEANA 3.8.1. Context Constituia European a fost (Pentru nespecialiti, spunem "a fost" pt. c proiectul constituional a fost "abandonat" n 2007 i nlocuit cu actualul Tratat de la Lisabona), n acelai timp, un tratat, un subiect de drept internaional i o Constituie, coninnd numeroase elemente ce se regsesc doar n legile fundamentale ale statelor. Constituia European a fost ntocmit i adoptat printr-un proces transparent i democratic, de ctre o Convenie European alctuit din 105 reprezentani (dintre care 72 au fost membri alei ai Parlamentelor Naionale sau ai Parlamentului Europei).

110

3.8.2. Definitivarea proiectului Membrii Conveniei Europene au definitivat, n prima jumtate a anului 2003, Proiectul de Tratat de instituire a unei Constituii pentru Europa. Proiectul a fost adoptat prin consens de Convenie la data de 13 iunie i 10 iulie 2003, iar la 18 iulie 2003 a fost prezentat Preedintelui Consiliului European de la Roma, dup ce, n urma cu cca. o lun, primele dou pri ale Proiectului fuseser prezentate n cadrul Consiliului European de la Salonic, din 20 iunie 2003. Preedintele Conveniei, Valery Giscard d'Estaing, a solicitat efilor de stat i de guvern din rile Uniunii Europene s se strduiasc s menin ''intact pe ct posibil'' aceasta form final. ''S nu revenim napoi la arbitraje cutate i gsite'' - a spus el, atrgnd atenia c orice schimbare ulterioar va necesita noi negocieri, care vor prelungi procesul de adoptare a celui mai important document al Uniunii Europene de - Constituia. ''A schimba aceast Constituie - a menionat el - a modifica echilibrele sale comport riscul deformrii ei i implicit al dislocrii muncii noastre de pn acum (...) iar opinia public i poate chiar i istoricii vor spune c o formidabil ocazie a fost ratat''. 3.8.3. Aprobarea Constituiei Dup o perioad de stagnare, discuiile aprinse n ceea ce privete Proiectul de Tratat de instituire a unei Constituii pentru Europa s-au reluat energic n cursul anului 2004, ndeosebi dup 1 mai 2004, cnd alte 10 state au devenit membre UE. De asemenea, un rol deosebit de important l-a avut i unda de oc provocat de atacurile teroriste de la Madrid (Spania) din martie 2004, evenimente care au determinat minitrii de externe ai statelor membre UE s finalizeze, n cadrul summit-ului de la Bruxelles, din 25-26 martie 2004, un Proiect de Declaraie ce conine zece msuri pentru combaterea flagelului terorist, printre care numirea unui coordonator al luptei antiteroriste i adoptarea anticipat a Clauzei de solidaritate nscris n Proiectul de Constituie, n baza creia statele UE i vor oferi reciproc asisten, inclusiv prin mijloace militare, n caz de atac terorist. Tot n cursul anului 2004, liderii Uniunii Europene au ajuns, n sfrit, la un acord n ceea ce privete Costituia, i astfel, aceasta a fost aprobat n cadrul Conferinei Inter-guvernamentale din 18 iunie 2004. n 2005, electoratul din Frana i Olanda a respins Constituia European. A urmat o perioad de reflecie de doi ani, iar la 23 iunie 2007 liderii UE au ajuns la un acord privind stabilirea unui mandat detaliat pentru o nou conferin interguvernamental, creia i-a revenit sarcina de a elabora un tratat de reform, pn la sfritul lui 2007.
111

La 19 octombrie 2007, Consiliul European informal de la Lisabona a adoptat textul final al tratatului, aa cum a fost stabilit de CIG. efii de stat i de guvern ai celor 27 de state membre ale Uniunii Europene au semnat Tratatul de la Lisabona la data de 13 decembrie 2007. Tratatul a intrat n vigoare la 1 decembrie 2009. 3.9.TRATATUL DE LA LISABONA 3.9.1. Context La 13 decembrie 2007, efii de stat i de guvern din cele 27 de state membre au semnat Tratatul de la Lisabona, finaliznd astfel negocierile legate de aspectele instituionale, care s-au ntins pe parcursul mai multor ani. Acest tratat permite adaptarea instituiilor europene i a metodelor de lucru ale acestora, ntrirea legitimitii democratice i consolidarea soclului de valori fundamentale ale Uniunii. Tratatul de la Lisabona ofer Uniunii cadrul juridic i mijloacele necesare pentru a rspunde ateptrilor cetenilor. 3.9.2. Tratatul de la Lisabona. Introducere Tratatul de la Lisabona rspunde nevoii de a reforma structura i modul de funcionare a Uniunii Europene (UE). Extinderile succesive ale UE au dus numrul statelor membre la 28. Prin urmare, era necesar o adaptare a funcionrii instituiilor i a modalitilor de luare a deciziilor la nivel european. n plus, Tratatul de la Lisabona a permis reformarea mai multor politici ale UE. Acesta a redefinit i a consolidat aciunile ntreprinse la nivel european. 3.9.3. Istoric O prim tentativ de reform a avut loc odat cu elaborarea Tratatului de instituire a unei Constituii pentru Europa. Obiectivul era de a nlocui tratatele fondatoare ale UE cu o Constituie European. Constituia a fost semnat la Roma la 29 octombrie 2004. Totui, nainte de a intra n vigoare, aceasta trebuia s fie ratificat de toate statele membre. Procesul de ratificare s-a soldat cu un eec n mai multe state membre. La 23 iulie 2007, o nou conferin interguvernamental a fost convocat la Lisabona, pentru a gsi o alternativ la Tratatul constituional i pentru a continua reformele. Ideea unei Constituii Europene a fost, prin urmare, abandonat i au avut loc noi negocieri pentru elaborarea unui tratat de modificare.
112

La 13 decembrie 2007, cei 28 de efi de stat sau de guvern din UE au semnat la Lisabona noul tratat de modificare. Tratatul de la Lisabona a intrat n vigoare la 1 decembrie 2009, dup ce a fost ratificat de toate statele membre n conformitate cu cerinele lor constituionale. 3.9.4. Diferenele fa de tratatul de instituire a unei constituii pentru Europa Tratatul de la Lisabona este, n mare parte, inspirat de Tratatul constituional. Majoritatea reformelor instituionale i politice avute n vedere n Constituie sunt reluate n Tratatul de la Lisabona, dar prezentate sub o form diferit. Tratatul constituional era menit, ntr-adevr, s abroge tratatele fondatoare ale UE, pentru a le nlocui cu un text unic: Constituia pentru Europa. n schimb, Tratatul de la Lisabona nu nlocuiete tratatele fondatoare, doar le modific, cum au fcut i tratatele de la Amsterdam i Nisa anterior. Astfel, Tratatul de la Lisabona se prezint sub forma unei serii de amendamente aduse tratatelor fondatoare. Aceast schimbare de form nu are consecine n plan juridic, dar are un efect semnificativ n plan simbolic i politic. Ideea unei Constituii Europene a fost abandonat, iar dreptul european rmne stabilit de tratatele internaionale. Astfel, UE se bazeaz n continuare pe cele dou tratate fondatoare: Tratatul privind Uniunea European i Tratatul de instituire a Comunitii Europene. Tratatul de instituire a Comunitii Europene a fost totui redenumit Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene 3.9.5. Contribuiile aduse de Tratatul de la Lisabona Tratatul de la Lisabona adduce urmatoarele contributii: - reformeaz instituiile i mbuntete procesul decizional al UE; - consolideaz dimensiunea democratic a UE; - reformeaz politicile interne ale UE; - consolideaz politica extern a UE. 3.9.5.1. Aspecte instituionale Reforma instituiilor UE era necesar datorit creterii numrului de state membre.. Tratatul de la Lisabona modific astfel normele privind compoziia Comisiei, a Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor i a Comitetului Economic i Social European.
113

n plus, Tratatul de la Lisabona reformeaz procesul decizional din cadrul Consiliului. Acesta elimin efectiv vechiul sistem de vot ponderat i introduce o nou definiie a majoritii calificate pentru votarea deciziilor. Tratatul de la Lisabona creeaz, de asemenea, dou noi funcii n arhitectura instituional a UE: preedintele Consiliului European; naltul Reprezentant pentru afaceri externe i politica de securitate. De asemenea, Tratatul de la Lisabona i-a propus s clarifice i s mbunteasc funcionarea UE. Acesta elimin vechea structur bazat pe piloni n favoarea unei noi repartizri a competenelor ntre UE i statele membre. Tratatul de la Lisabona simplific, de asemenea, procedurile legislative i tipologia actelor juridice adoptate n cadrul UE. n plus, Tratatul de la Lisabona confer o mai mare flexibilitate funcionrii UE. Acesta introduce o serie de clauze instituionale menite s faciliteze construcia european n anumite domenii politice. S-a facilitat, de asemenea, punerea n aplicare a cooperrii consolidate ntre statele membre. 3.9.5.2. Consolidarea democraiei europene Unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona este de a consolida democraia european, mai ales cu scopul de a accentua legitimitatea deciziilor i de a apropia UE de cetenii si. Astfel, puterile Parlamentului European au fost consolidate n mod semnificativ. De asemenea, Tratatul de la Lisabona confer parlamentelor naionale un rol mai important n cadrul UE. n plus, Tratatul de la Lisabona instituie iniiativa ceteneasc, care permite cetenilor s participe mai activ la construcia european. 3.9.5.3. Politicile interne ale UE Una dintre cele mai importante modificri se refer la spaiul european de libertate, securitate i justiie. Tratatul de la Lisabona sporete competenele UE n ceea ce privete: -controlul la frontiere, azilul i imigraia; -cooperarea judiciar n materie civil; -cooperarea judiciar n materie penal; -cooperarea poliieneasc. De asemenea, Tratatul de la Lisabona clarific competenele UE n domeniul politicilor economice, sociale i energetice. Acesta stabilete ca nou obiectiv crearea unui spaiu european de cercetare.
114

3.9.5.4. Politica extern a UE Aciunea UE pe plan internaional a fost consolidat. Mai nti de toate, Tratatul de la Lisabona confer o mai mare coeren i vizibilitate politicii externe i de securitate comune a UE. UE dobndete astfel personalitate juridic, ceea ce i permite s negocieze i s fie parte contractant la tratatele internaionale. n plus, UE este reprezentat de acum nainte pe scena internaional de naltul Reprezentant pentru afaceri externe i politica de securitate. De asemenea, politica de securitate i aprare comun face acum obiectul unei seciuni a tratatelor fondatoare. Obiectivele pe termen lung vizeaz instituirea unei aprri europene commune. 3.9.6. Obiectivele Tratatului de la Lisabona n ceea ce privete obiectivele noului Tratat, acestea sunt : -formarea unei Uniuni mai democratice i mai transparente; -crearea unei Uniuni mai eficiente, cu metode de lucru i reguli de vot simplificate, cu instituii moderne pentru o Uniune European cu 28 de membri, capabil s acioneze mai bine n domenii de prioritate major pentru Uniunea de astzi; -construirea unei Europe a drepturilor, valorilor, libertii, solidaritii i siguranei, care promoveaz valorile Uniunii, introduce Carta drepturilor fundamentale n dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate i asigur o mai bun protecie a cetenilor europeni; -promovarea Europei ca actor pe scena internaional instrumentele de politic extern de care dispune Europa vor fi regrupate att n ceea ce privete elaborarea, ct i adoptarea noilor politici. 3.9.7. Coninutul Tratatului de la Lisabona Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a tratatelor existente. La intrarea sa n vigoare (1 decembrie 2009), Tratatul de la Lisabona a modificat cele dou tratate majore ale Uniunii: Tratatul privind Uniunea European (TUE, Maastricht, 1992), precum i Tratatul de instituire a Comunitii Europene (Roma, 1957). Acesta din urm a fost redenumit Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene (TFUE). O serie de Protocoale i de Declaraii sunt anexate Tratatului. Cu titlu separat va fi meninut Tratatul privind Comunitatea European a Energiei Atomice (Euratom, CEEA).
115

Tratatul privind Uniunea European (TUE), aa cum este amendat de Tratatul de la Lisabona, reflect cadrul general al Uniunii i principiile sale, incluznd, de asemenea, i dispoziiile specifice privind politica extern i de securitate comun a UE. Astfel, TUE, amendat, cuprinde un preambul i este structurat n ase pri: Titlul I: Dispoziii comune; - Titlul II: Dispoziii privind principiile democratice; - Titlul III: Dispoziii privind instituiile; - Titlul IV: Dispoziii privind formele de cooperare consolidat; - Titlul V: Dispoziii generale privind aciunea extern a Uniunii i dispoziiile specifice privind politica extern i de securitate comun; - Titlul VI: Dispoziii finale. Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene (TFUE) cuprinde regulile i modalitile concrete de funcionare a UE, transpunnd n practic elementele de principiu descrise n cadrul TUE. De asemenea, TFUE detaliaz politicile Uniunii, cu excepia politicii externe i de securitate comun. Structura acestuia, n versiunea consolidat, este urmtoarea: - Partea I: Principiile (art. 1-17); - Partea a II-a: Nediscriminarea i cetenia UE (art. 18 - 25); - Partea a III-a: Politicile i aciunile interne ale Uniunii (art. 26 - 197); - Partea a IV-a: Asocierea rilor i teritoriilor de peste mri (art. 198 - 204); - Partea a V-a: Aciunea extern a Uniunii (art. 205 - 222); - Partea a VI-a: Dispoziii instituionale i financiare (art. 223 - 334); - Partea a VII-a: Dispoziii generale i finale (art. 335 - 358).

116

CAPITOLUL 4 ORDINEA JURIDICA COMUNITARA

4.1. STRUCTURA SISTEMULUI JURIDIC COMUNITAR

4.1.1. Clasificarea izvoarelor dreptului Uniunii Europene

Izvoarele dreptului Uniunii Europene sunt de trei tipuri, i anume: izvoarele primare, izvoarele secundare i izvoarele legislaiei complementare. Izvoarele primare, sau legislaia primar, cuprind n principal Tratatele de instituire a Uniunii Europene. Izvoarele secundare sunt constituite din elemente ale dreptului fondat pe Tratate. Acestea includ legislaia secundar, legislaia secundar unilateral i dreptul convenional. Izvoarele complementare sunt alctuite din elemente ale dreptului care nu sunt prevzute n Tratate. Este vorba despre jurisprudena Curii de Justiie, despre dreptul internaional i despre principiile generale ale dreptului. 4.1.2. Izvoarele legislaiei primare Izvoarele primare, sau legislaia primar, provin, n principal, din tratatele fondatoare, i anume din Tratatul privind UE i Tratatul privind funcionarea UE. Acestea definesc repartizarea competenelor ntre Uniune i statele membre i fundamenteaz puterea instituiilor. Acestea stabilesc astfel cadrul juridic n care instituiile UE pun n aplicare politicile europene. De asemenea, legislaia primar cuprinde: -tratatele de modificare ale UE; -protocoalele anexate la tratatele fondatoare i la tratatele de modificare; -tratatele de aderare a statelor membre la UE. Legislaia primar, cunoscut i sub denumirea de izvor primar sau drept originar, apare ca fiind dreptul suprem al Uniunii Europene (UE). Aceasta se afl n vrful piramidei ordinii juridice europene. Aceasta este esenialmente constituit din tratatele de instituire a UE. Legislaia primar (izvor primar sau drept originar) este dreptul suprem al Uniunii Europene (UE), i anume prevaleaz asupra oricrui alt izvor de drept. Curtea de Justiie are rspunderea de a asigura respectarea acestei prevalene prin aciuni distincte, cum sunt aciunea n anulare (articolul 263 din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene (TFUE)) i procedura ntrebrilor preliminare (articolul 267 din TFUE).
117

Legislaia primar este alctuit n principal din tratatele UE. Aceste tratate conin regulile formale i materiale care definesc punerea n aplicare a politicilor instituiilor europene. Acestea stabilesc i regulile formale care definesc repartizarea competenelor ntre Uniune i statele membre i pe care se bazeaz puterea instituiilor. De asemenea, tratatele stabilesc regulile materiale care definesc domeniul de aplicare al politicilor i structureaz aciunea instituiilor. Referitor la domeniul de aplicare al legislatiei primare, se poate afirma ca, legislaia primar este alctuit din ansamblul tratatelor fondatoare ale UE, modificate i adaptate prin diferite tratate i acte. Acestea sunt: -Tratatele fondatoare, de instituire a UE; -Marile tratate de modificare ale UE; -Protocoalele anexate la tratatele enumerate; -Tratatele adiionale, care aduc modificri sectoriale la tratatele fondatoare; -Tratatele de aderare a rilor la UE; Tratatele fondatoare care instituie diferite Comuniti Europene sunt: -Tratatul de la Paris (18 aprilie 1951); -Tratatele de la Roma (Tratatul Euratom i Tratatul de instituire a Comunitii Economice Europene) (25 martie 1957); -Tratatul de la Maastricht privind Uniunea European (7 februarie 1992). Tratatele de modificare sunt: -Actul Unic European (17 i 28 februarie 1986); -Tratatul de la Amsterdam (2 octombrie 1997); -Tratatul de la Nisa (26 februarie 2001); Tratatul de la Lisabona (13 decembrie 2007), intrat n vigoare ncepnd de la 1 decembrie 2009. Tratatele adiionale, care aduc modificri sectoriale la tratatele fondatoare, sunt: -Tratatul privind fuziunea instituiilor executive (8 aprilie 1965); -Tratatul de modificare a unor dispoziii bugetare ale Tratatelor de instituire a Comunitilor Europene (22 aprilie 1970); -Tratatul de la Bruxelles de modificare a unor dispoziii financiare ale Tratatelor de instituire a Comunitilor Europene i de instituire a Curii de Conturi (22 iulie 1975); -Actul privind alegerea reprezentanilor Parlamentului prin sufragiu universal direct (20 septembrie 1976). Tratatele de aderare: -a Danemarcei, a Irlandei, a Norvegiei i a Regatului Unit (22 ianuarie 1972); -a Greciei (28 mai 1979); -a Portugaliei i a Spaniei (12 iunie 1985);
118

-a Austriei, a Finlandei, a Norvegiei i a Suediei (24 iunie 1994); -a Ciprului, a Estoniei, a Maltei, a Letoniei, a Lituaniei, a Poloniei, a Republicii Cehe, a Slovaciei, a Sloveniei i a Ungariei (16 aprilie 2003); -a Bulgariei i a Romniei (25 aprilie 2005). Actele de aderare a Norvegiei din 22 ianuarie 1972 i 24 iunie 1994 nu au intrat niciodat n vigoare. n data de 1 februarie 1985 a fost semnat un tratat de creare a unui statut special pentru Groenlanda. n ceea ce privete domeniul de aplicare spaial al legislaiei primare, articolul 355 din TFUE prevede c dreptul UE se aplic teritoriilor metropolitane ale statelor membre i anumitor insule i teritorii de peste mri (ca Madeira, Insulele Canare i departamentele de peste mri franceze). Acesta se aplic i teritoriilor n care un stat membru asigur relaiile externe (ca Gibraltar i Insulele land). Articolul 355 din TFUE prevede c, Consiliul poate stabili un regim special pentru anumite teritorii. Este astfel cazul Gibraltarului i al Saint-Pierre-etMiquelon n domeniul vamal. n cele din urm, articolul 355 din TFUE prevede n mod expres c dreptul comunitar nu se aplic anumitor teritorii cum ar fi Insulele Feroe. n ceea ce privete domeniul de aplicare temporal al legislaiei primare, aceasta se aplic din momentul intrrii n vigoare a tratatului, cu excepia perioadei tranzitorii. n ceea ce privete durata aplicrii, textele care intr n sfera legislaiei primare au, n principiu, durat nelimitat (de exemplu, TFUE conform articolului 356). Referitor la regimul juridic al legislatiei primare, in ceea ce privete angajamentele ncheiate de statele membre ntre ele, acestea pot fi: -anterioare Tratatului de la Roma, n principiu aplicarea lor nceteaz. n aceast eventualitate, angajamentele intr apoi sub incidena regimului de succesiune a tratatelor prevzut n dreptul internaional. Prin excepie, articolul 350 din TFUE autorizeaz n mod expres unele asociaii regionale ntre Belgia, Luxemburg i rile de Jos; -ulterioare Tratatului de la Roma, sunt supuse obligaiei generale a principiului loialitii enunat n articolul 4 al TUE. n virtutea acestui articol, statele se abin s ia vreo msur susceptibil de a pune n pericol realizarea obiectivelor din TUE. n ceea ce privete angajamentele ncheiate de statele membre cu rile tere, dac acestea sunt: -anterioare Tratatului de la Roma, drepturile terilor se menin n temeiul articolului 307 din Tratatul CE i al jurisprudenei Curii de Justiie (CJUE, hotrrea n cauza International Fruit Company din data de 12 decembrie 1972).
119

Altfel spus, aceste acorduri sunt opozabile Comunitii, din cauza transferului competenelor statelor membre ctre aceasta. Prin excepie, acesteia nu i sunt opozabile drepturile care rezult din acordurile care sunt incompatibile cu Tratatul CE; -ulterioare Tratatului de la Roma, dac sunt recunoscute ca fiind valabile, cu excepia cazului n care statul i-a depit competenele (dac UE are o competen pe care statul nu a respectat-o) i dac acordul ncalc obligaia general a principiului loialitii. Curtea de Justiie a UE poate interpreta tratatele. Cu toate acestea, ea nu controleaz valabilitatea acestora, care se stabilete prin dreptul internaional. n anumite situaii, Curtea de Justiie a UE admite c persoanele fizice pot invoca n faa sa dispoziiile legislaiei primare. Dispoziiile trebuie s aib efect direct iar coninutul lor trebuie s fie clar, precis i necondiionat (CJUE, hotrrea n cauza Sagoil din 19 decembrie 1968). In concluzie, Tratatele determina campul de aplicare al dreptului comunitar "ratione materiae, ratione loci si ratione temporis", atribuie competentele institutiilor si enunta principiile si procedurile ce trebuie respectate in vederea realizarii finalitatilor si obiectivelor prevazute si, totodata, asigura respectarea acestora printr-un control jurisdictional, permitand sanctionarea incalcarii tratatelor. Dreptul derivat acopera ansamblul actelor adoptate de institutiile abilitate in acest scop de tratatele constitutive, in vederea realizarii obiectivelor acestora. Termenul "derivat" este utilizat pentru a indica functia acestor acte, dar si subordonarea lor tratatelor, ceea ce inseamna, pe de o parte, ca dispozitiile din dreptul derivat nu pot deroga de la tratatele constitutive, jar, pe de alta parte, ca institutiile abilitate nu pot adopta decat actele necesare indeplinirii misiunii lor si in conditiile prevazute in tratate. Se poate spune ca tratatele constituie fundamentul, cadrul si limitele puterilor normative ale institutiilor. Astfel, potrivit art. 189 alin. 1 din Tratatul CE, asa cum a fost modificat prin Tratatul de la Maastricht, pentru indeplinirea misiunii lor in conditiile prevazute in tratat, Parlamentul european, impreuna cu Consiliul si Comisia, adopta regulamente si directive, iau decizii si formuleaza recomandari sau avize. 4.1.3. Izvoarele legislaiei secundare Legislaia secundar cuprinde actele unilaterale i actele convenionale. Actele unilaterale pot fi clasificate n dou categorii: -cele care figureaz n nomenclatura din articolul 288 din Tratatul privind funcionarea UE: regulamentul, directiva, decizia, avizele i recomandrile;
120

-cele care nu figureaz n nomenclatura din articolul 288 din Tratatul privind funcionarea UE. Acestea sunt actele aa-zise atipice, cum sunt comunicrile, recomandrile, crile albe i crile verzi. Actele convenionale cuprind: -acordurile internaionale semnate ntre UE, pe de o parte, i o ar sau o organizaie ter, pe de alt parte; -acordurile ntre statele membre; -acordurile interinstituionale, i anume ntre instituiile UE. 4.1.3.1. Actele unilaterale Actele unilaterale sunt acte de legislaie secundar ale Uniunii Europene (UE). Acestea genereaz drepturi prin voina exclusiv a instituiilor. Primul tip de acte se refer la cele care figureaz n nomenclatura din articolul 288 din Tratatul privind funcionarea UE: regulamentul, directiva, decizia, avizele i recomandrile. Al doilea tip de acte sunt cunoscute ca acte n afara nomenclaturii. Acestea sunt actele atipice, cum sunt comunicrile, crile albe i crile verzi. Actele unilaterale pot fi definite ca acte generatoare de drepturi prin voina exclusiv a instituiilor. Acestea sunt adoptate de instituii n temeiul tratatelor fondatoare ale Uniunii Europene (UE). Actele unilaterale constituie, alturi de actele convenionale, actele legislaiei secundare a UE. Nomenclatura actelor unilaterale este prevazuta in articolul 288 din Tratatul privind funcionarea UE. In conformitate cu aceasta nomenclatura, actele unilterale sunt reprezentate de: - regulamentul; - directiva; - decizia; - avizele i recomandrile. De asemenea, articolul 289 din Tratatul privind funcionarea UE stabilete o difereniere ntre actele legislative, i anume adoptate n urma unei proceduri legislative, i actele care sunt implicit nelegislative. n general, obiectivul actelor nelegislative este de a pune n aplicare actele legislative sau anumite dispoziii specifice din tratate. Este vorba, de pild, despre regulamente interne ale instituiilor, de anumite decizii ale Consiliului, de msuri adoptate de Comisie n domeniul concurenei etc. Anumite acte atipice pot fi incluse tot n categoria actelor unilaterale. Aceste acte sunt denumite atipice n msura n care nu sunt menionate n tratate. Acestea au fost create pentru practica instituional i sunt frecvent utilizate de instituii. Este vorba, de exemplu, despre rezoluii, concluzii, comunicri etc. Aceste acte au un domeniu de aplicare politic, ns nu au efect juridic obligatoriu.
121

Actele unilaterale, sunt considerate instrumente n slujba politicilor europene. Autoritile europene sunt libere s aleag actul pe care l consider cel mai pertinent pentru a pune n aplicare politica lor. De exemplu, n cadrul unei politici de tip incitativ, Consiliul sau Comisia pot opta pentru o recomandare. n virtutea principiului de atribuire, actele au un temei juridic n Tratatul privind UE sau Tratatul privind funcionarea UE care corespunde domeniului n care autoritile europene doresc s intervin. n cazul lipsei unui temei juridic precis, ele pot recurge la clauza de flexibilitate (art. 352 din Tratatul privind funcionarea UE) care privete competenele complementare ale UE. Mai mult, actele unilaterale adoptate de instituiile europene fac obiectul unui control jurisdicional din partea Curii de Justiie a UE. Referitor la regimul juridic al actelor unilaterale, se fac urmatoarele precizari: - in ceea ce privete forma, actele obligatorii trebuie s fac obiectul citrii (partea dispozitiv este precedat de cuvintele avnd n vedere) i trebuie motivate (partea dispozitiv este precedat de cuvntul ntruct), fcndu-se referire la temeiul lor juridic; - in ceea ce privete publicitatea, actele obligatorii trebuie s fie publicate n Jurnalul Oficial al UE. De asemenea, acestea pot fi notificate destinatarilor, la fel ca n cazul deciziilor. Actele intr n vigoare, n principiu, n ziua notificrii sau a publicrii lor n Jurnalul Oficial. Prin derogare, actele pot s prevad intrarea n vigoare n a 20-ea zi de la publicarea lor. De asemenea, acestea pot s prevad o punere n aplicare ulterioar datei intrrii n vigoare. Regulamentul Regulamentul este un act normativ definit prin articolul 288 din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene (TFUE). Acesta are aplicabilitate general, este obligatoriu n toate elementele sale i se aplic direct n fiecare stat membru. Regulamentul face parte din legislaia secundar, i anume poate fi atribuit numai voinei autoritii Uniunii europene. Acesta este menionat n articolul 288 din Tratatul privind funcionarea Uniunii Europene (TFUE) care precizeaz c regulamentul are aplicabilitate general. Acesta este obligatoriu n toate elementele sale i se aplic direct n fiecare stat membru. Putem afirma ca, regulamentul are aplicabilitate general Acesta se adreseaz unor categorii abstracte de persoane i nu unor destinatari care pot fi identificai. Curtea de Justiie a precizat c, dei regulamentul vizeaz categorii generale de persoane, poate fi limitat la cercuri de categorii de persoane. Avem de a face cu un regulament chiar dac, la momentul publicrii actului, se putea stabili numrul sau chiar identitatea persoanelor n cauz.
122

De asemenea, Regulamentul este obligatoriu n toate elementele sale. Acesta este obligatoriu n toate elementele sale i, prin urmare, nu poate s se aplice incomplet, selectiv sau parial. Este vorba despre un act juridic cu caracter obligatoriu pentru: - instituii; - statele membre; - persoanele fizice crora li se adreseaz. Regulamentul se aplic n mod direct n fiecare stat membru. Aceasta nseamn c: - nu face obiectul niciunei msuri de includere n dreptul naional; - confer drepturi i obligaii independent de o msur naional de punere n aplicare. Aceast caracteristic nu mpiedic statele membre s ia msuri de punere n aplicare. De altfel, ele trebuie s procedeze astfel dac este necesar, n vederea respectrii principiului cooperrii loiale definit n articolul 4 din Tratatul privind Uniunea European (TUE); - poate fi utilizat drept referin pentru persoanele fizice n relaia lor cu alte persoane fizice, cu statele membre sau cu autoritile europene. Regulamentul se aplic n fiecare stat membru, ncepnd de la intrarea sa n vigoare, i anume dup douzeci de zile de la publicarea sa n Jurnalul Oficial. Efectele sale juridice prevaleaz asupra tuturor legislaiilor naionale, n mod simultan, automat i uniform. i autoritile europene pot s adopte msuri de punere n aplicare: regulamentele de aplicare. Acest tip de regulament este definit n articolele 164 i 178 din TFUE, cu privire la regulamentele de aplicare a Fondului social european i a Fondului european de dezvoltare regional. Valabilitatea regulamentelor de aplicare ca acte juridice depinde de regulamentul de baz. n timp ce regulamentul de baz prevede regulile eseniale, regulamentul de aplicare definete dispoziiile tehnice. In concluzie putem spune ca regulamentul, este principalul izvor al dreptului comunitar derivat, fiind actul cel mai complet, mai eficace, exprimand, prin excelenta, puterea legislativa a Comunitatilor. Art 189 alin. 2 din Tratatul C.E. prezinta efectele juridice ale regulamentului, da o definitie completa a acestuia, prin care ii confera o natura si o eficienta pe deplin comparabile cu cele ale unei legi in sistemele nationale. Regulamentul are caracter general. El este obligatoriu in toate elementele sale si este direct aplicabil in fiecare stat membru. Caracteristicile regulamentului sunt: caracterul general, forta obligatorie si aplicabilitatea sa directa. Ca si legea in dreptul national, regulamentul contine prescriptii generale si impersonale, adica statueaza in mod abstract, aceasta fiind conditia "sine qua non" a functiei normative pe care este chemat sa o indeplineasca in sistemul tratatelor.
123

Regulamentul este obligatoriu in toate elementele sale; prin urmare,. nerespectarea de catre un stat membru a regulamentului constituie neexecutarea uneia dintre obligatiile sale in sensul art. 169 din Tratatul C.E1. Aplicabilitatea directa a regulamentului inseamna ca fara interpunerea puterii normative nationale el are o validitate automata in Comunitate si este, ca atare, apt sa confere drepturi si sa impuna obligatii statelor membre, organelor lor .si particularilor, cum o face legea nationala. Directiva Directiva face parte din instrumentele juridice de care dispun instituiile europene pentru punerea n aplicare a politicilor europene. Este un instrument utilizat n principal n cadrul operaiunilor de armonizare a legislaiilor naionale. Directiva se caracterizeaz prin flexibilitatea utilizrii sale: ea introduce o obligaie cu privire la rezultatul care trebuie atins, ns las libertate statelor membre n ceea ce privete mijloacele utilizate n acest sens. Directiva face parte din legislaia secundar a Uniunii Europene (UE). Ea este aadar adoptat de instituiile europene pe baza tratatelor fondatoare. Dup ce directiva este adoptat la nivel european, statele membre trebuie s o transpun apoi n legislaia lor intern. Directiva este deci un act obligatoriu care are un domeniu general de aplicare. Articolul 288 din Tratatul privind funcionarea UE prevede c directiva are caracter obligatoriu. La fel ca regulamentul european i decizia, ea este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar. Aceasta este obligatorie n toate elementele sale i, prin urmare, nu poate s se aplice incomplet, selectiv sau parial. Cu toate acestea, directiva se difereniaz de decizie i regulament. n timp ce regulamentul se aplic n legislaia intern a statelor membre imediat dup intrarea sa n vigoare, directiva trebuie s fie mai nti transpus de statele membre. Astfel, directiva nu conine modaliti de aplicare, ea doar impune statelor membre o obligaie de a atinge un rezultat. Acestea din urm au apoi libertatea de a alege forma i mijloacele pentru a aplica aceast directiv. Mai mult, directiva se difereniaz i de decizie, ntruct este un text care are un domeniu general de aplicare, destinat tuturor statelor membre. n plus, articolul 289 din Tratatul privind funcionarea UE precizeaz c directiva este un act legislativ n cazul n care este adoptat n urma unei proceduri legislative. n principiu, directiva face obiectul unei propuneri din partea Comisiei. Apoi ea este adoptat de Consiliu i de Parlamentul European, n conformitate cu procedura legislativ ordinar sau cu o procedur legislativ special. Directiva intr n vigoare imediat ce este notificat statelor membre sau ce este publicat n Jurnalul Oficial.
124

In alta ordine de idei, Directiva este un act juridic care trebuie transpus. Este vorba despre un act juridic pe dou niveluri, care cuprinde: - directiva propriu-zis, care este adoptat de instituiile europene; - msurile naionale de punere n aplicare, care sunt adoptate de statele membre. n principiu, intrarea n vigoare nu produce efecte directe n legislaiile naionale. n acest scop, este necesar o a doua operaiune: transpunerea. Transpunerea este un act adoptat de statele membre care const n aprobarea unor msuri naionale menite s le permit s se conformeze rezultatelor stabilite prin directiv. Autoritile naionale trebuie s comunice Comisiei aceste msuri. Exista o serie de soluii concepute pentru combaterea transpunerii incorecte a directivelor. Astfel: -n principiu, directiva trebuie s fie transpus ntr-un interval de timp stabilit de instituii (ntre 6 luni i 2 ani). La ncheierea acestui termen: -Comisia poate solicita Curii de Justiie s condamne statele (neexecutarea hotrrii pronunate cu aceast ocazie poate conduce la o nou condamnare care se poate solda cu amenzi); -Curtea de Justiie a acceptat, de asemenea, s acorde persoanelor fizice, n anumite condiii, posibilitatea de a obine despgubiri pentru daunele cauzate de directivele transpuse incorect sau cu ntrziere (hotrrea Francovich i Bonifaci din data de 19 noiembrie 1991); -Curtea de Justiie consider c directiva are un efect direct (adic persoanele fizice o pot invoca n faa judectorului). -Directiva are efect direct vertical la expirarea termenului de transpunere. Aceasta nseamn c persoanele fizice pot invoca textul acesteia n faa tribunalelor, mpotriva statelor membre. n schimb, directiva nu are efect direct orizontal (persoanele fizice nu pot invoca textul acesteia n faa tribunalelor mpotriva altor persoane fizice). Cu toate acestea, Curtea de Justiie a stabilit mai multe condiii astfel nct o persoan fizic s poat invoca o directiv n faa tribunalelor: -dispoziiile directivei trebuie s fie necondiionate i suficient de precise; -directiva nu trebuie s fi fost corect transpus printr-o msur naional pn la termenul prevzut. In conluzie, putem afirma ca, Directiva- Potrivit alin. 3 al art. 189 din Tratatul C.E. - leaga fiecare stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care urmeaza sa fie atins, dar lasa autoritatilor nationale competenta in privinta formei si a mijloacelor. Art. 191 al Tratatului C.E. prevede regulile referitoare la publicarea si, respectiv, modificarea directivei.
125

Directivele adoptate de catre Consiliu impreuna cu Parlamentul European, conform procedurii din art. 189 B al Tratatului C.E., precum si directivele Consiliului si Comisiei adresate tuturor statelor membre, sunt publicate in Jumalul Oficial al Comunitatilor si intra in vigoare, ca si regulamentele, la data pe care o fixeaza gall, in lipsa unei asemenea date, dupa 20 de zile de la publicarea lor. Natura si functiile directivei sunt: - directiva impune statului membru destinatar un rezultat pe care trebuie sa-1 atinga, dar lasa autoritatilor nationale competenta cu privire la forma si mijloacele necesare atingerii acestui obiectiv; - directiva face parte din categoria actelor obligatorii, dar prezinta si unele caracteristici; - directiva nu este un instrument de integrare si de unificare a dreptului asa cum este regulamentul, ci un instrument de cooperare si de apropiere a legislatiilor; - directiva este un instrument tipic interstatal, intrucat are intotdeauna drept destinatari statele membre si nu obliga decat aceste state; directiva nu produce efecte de drept in ordinea interna decat prin intermediul regulilor nationale. - directiva, spre deosebire de regulament, este conceputa ca un mecanism de legislatie indirecta si mediata, ca un mijloc de orientare legislativa; ea reprezinta o metoda de legislatie cu doua etaje: la nivel comunitar sunt adoptate linia politica si modelul legislativ; apoi revine statelor membre sa traduca acest model in categoriile lor nationale, dar libertatea pe care o directiva o lasa statelor nu inseamna in nici un caz ca ar trebui tratata ca neexistand sub aspect juridic din punct de vedere intern. - directiva constituie un element de drept comunitar de care judecatorul national poate sa tina seama dupa imprejurari. Directiva impune statelor membre o obligatie de rezultat. Caracteristicile directivei/directivelor sunt: -este un act obligatoriu in scopul pe care il desemneaza, dar lasa statelor membre, care sunt destinatarii acestei obligatii, alegerea fonnei si a mijloacelor necesare pentru atingerea acestui rezultat; -sunt acte susceptibile sa aiba un caracter general. Ele nu leaga decat destinatarii, care pot fi unul sau mai multe state membre din cadrul Tratatului CE; -sunt acte al caror continut se limiteaza sa fixeze un obiectiv. Alegerea mijloacelor si formei necesare pentru atingerea acestui obiectiv este lasata aprecierii suverane a fiecarui stat. Prin "forma" se inteleg tehnicile legislative sau regulamentare proprii fiecarui stat; prin "mijloace" institutiile susceptibile sa realizeze obiectivul indicat. Este relevata o evolutie in notiunea de directiva, al carei continut este din ce in ce mai complet, astfel incat alegerea de catre state le membre a "mijloacelor" dispare. Aceasta evolutie s-a impus dat fiind caracterul tehnic al anumitor materii care implica un foarte mare grad de precizie;
126

-sunt acte obligatorii -ele impun statelor membre obligatii de rezultat; -sunt susceptibile sa creeze drepturi individuale in beneficiul subiectelor de drept ale statelor membre. Pozitia Cutii de Justitie a subliniat ca libertatea recunoscuta statelor prin art. 189 alin. 3 al Tratatului C.E., departe de a fi absoluta, nu este decat relativa. Libertatea statelor este limitata prin obligatia de a utiliza formele si mijloacele susceptibile sa asigure directivei o deplina eficacitate in dreptul intern. Decizia Decizia este un instrument juridic de care dispun instituiile europene pentru a pune n aplicare politicile UE. Decizia este un act cu caracter juridic obligatoriu care poate avea o aplicabilitate general sau poate fi adresat unui destinatar precis. Deciziile sunt acte juridice care fac parte din legislaia secundar a Uniunii Europene (UE). Astfel, acestea sunt adoptate de instituiile europene pe baza tratatelor fondatoare. Dup caz, deciziile pot fi adresate unuia sau mai multor destinatari. De asemenea, acestea pot s nu indice niciun destinatar precis. Decizia reprezinta un act obligatoriu n toate elementele sale. Articolul 288 din Tratatul privind funcionarea UE definete decizia ca fiind un act obligatoriu n toate elemente sale. Prin urmare, decizia nu poate fi aplicat n mod incomplet, selectiv sau parial. O decizie se adopt n urma unei proceduri legislative. Astfel, aceasta este un act legislativ adoptat de Consiliu i de Parlament printr-o procedur legislativ ordinar sau o procedur legislativ special. n schimb, decizia este un act nelegislativ dac este adoptat n mod unilateral de ctre una din instituiile europene. n astfel de situaii, decizia se refer la o dispoziie decretat de Consiliul European, Consiliul UE sau Comisia European n cazuri specifice care nu in de domeniul de competen al legiuitorului. Deciziile cu destinatar - pot fi adresate unuia sau mai multor destinatari. n acest caz, ele au o aplicabilitate strict individual i nu au efect obligatoriu dect pentru destinatarii lor. Destinatarii unei decizii pot fi statele membre sau actori privai. De exemplu, Comisia poate folosi decizii pentru a sanciona ntreprinderile care fac uz de practici concertate sau care au comis abuzuri de poziie dominant. Pentru a intra n vigoare, decizia trebuie notificat prii interesate. n principiu, aceast procedur const n trimiterea unei scrisori recomandate cu confirmare de primire. Decizia poate fi publicat n Jurnalul Oficial, dar aceast publicare nu exclude necesitatea notificrii, care este unica form de a face actul opozabil fa de destinatar.
127

Decizii fr destinatar- odat cu intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona, decizia nu mai indic neaprat un destinatar. Astfel, decizia a dobndit o sfer de definire mai larg i a devenit instrumentul juridic de baz n domeniul politicii externe i de securitate comun. Prin urmare, Consiliul UE i Consiliul European pot adopta decizii referitoare la: -interesele i obiectivele strategice ale Uniunii; -aciunile Uniunii la nivel internaional; -poziiile Uniunii cu privire la problematica internaional; -modalitile de punere n aplicare a aciunilor i a poziiilor Uniunii. In concluzie putem spune ca Decizia este obligatorie in toate elementele sale pentru destinatarii pe care ii desemneaza. Caracteristicile deciziei sunt: -decizia obliga numai pe destinatarii ei, este un act cu caracter individual; -este obligatorie; -este obligatorie in toate elementele sale. Intrarea in vigoare inseamna ca deciziile trebuie sa fie notificate destinatarilor lor si produc efect prin aceasta notificare. Avizele si recomandarile Se caracterizeaza prin faptul ca sunt lipsite de efect obligatoriu, ele "nu leaga" dupa formula utilizata in tratate. Articolul 173 din Tratatul C.E. exclude, in mod expres, recomandarile si avizele de sub incidenta controlului Curtii de Justitie, absenta fortei obligatorii justificand o asemenea excludere. De remarcat ca absenta efectului obligatoriu nu inseamna si absenta efectelor juridice, iar raportat la recomandari si avize, s-a subliniat in doctrina ca nu trebuie sa se confunde actul lipsit de forta obligatorie cu actul din punct de vedere juridic fara efect. Tratatul C.E. da mai multe exemple de recomandari sau avize ale institutiilor comunitare chemate sa produca efecte juridice. Avizul este unul dintre instrumentele mentionate de articolul 118 cu acelasi titlu ca si studiile si organizarea de consultari in vederea promovarii unei colaborari stranse intre statele membre in domeniul social. Sub un alt aspect, numai nerespectarea de catre un stat membru a unui aviz motivat al Comisiei, in sensul articolului 169 al Tratatului C.E., ii permite acesteia sa sesizeze Curtea de Justitie pentru constatarea neexecutarii. Recomandarea mai poate fi utilizata de exemplu de catre Comisie, potrivit art. 101 si 102 din Tratatul CE, pentru a evita o distorsiune de concurenta ca urmare a stabilirii sau modificarii de catre un stat membru a dispozitiilor interne. Daca acesta nu se conformeaza recomandarii, Comisia nu poate propune Consiliului adoptarea de directive care ar avea drept obiect sa oblige celelalte state membre sa elimine acea distorsiune.
128

In jurisprudenta sa, Curtea de Justitie a considerat ca recomandarile nu sunt lipsite de orice erect juridic si ca judecatorii nationali sunt obligati sa le ia in consideratie daca lamuresc interpretarea dispozitiilor nationale, in scopul de a asigura deplina lor aplicare sau, daca au drept obiect sa completeze dispozitiile de drept comunitar, avand un caracter constrangator. S-ar putea spune ca avizul este mai degraba expresia unei pareri asupra unei probleme date, in timp ce recomandarea este un instrument de actiune indirect urmarind apropierea legislatiilor si nu difera de directiva decat prin absenta fortei obligatorii. 4.1.3.2. Actele conventionale Acordurile Acordurile fac parte din legislaia secundar a Uniunii Europene (UE). Acestea sunt rezultatul unui acord de voin ntre UE i o ar ter sau al unui acord de cooperare ntre instituiile europene. Acordurile mpreun cu actele unilaterale constituie legislaia secundar a Uniunii Europene (UE). Acestea genereaz drepturi i obligaii. Prin acorduri se nelege rezultatul unui acord de voin ncheiat ntre instituiile europene sau ntre acestea i o parte ter. Astfel, spre deosebire de actele unilaterale, acordurile nu sunt rezultatul unei proceduri legislative sau al voinei unice a unei instituii. De asemenea, tratatele fondatoare prevd dou tipuri principale de acorduri: -acordurile internaionale; -acordurile interinstituionale. Acordurile internaionale sunt acordurile ncheiate ntre UE, pe de-o parte, i o ar sau o organizaie ter, pe de alt parte. Articolul 216 (FR) din Tratatul privind funcionarea UE prezint cazurile n care UE este abilitat s ncheie astfel de acorduri. De asemenea, acordurile internaionale au o aplicabilitate obligatorie n ntreaga UE. Acordurile internaionale au o valoare juridic superioar n raport cu actele unilaterale ale legislaiei secundare, care trebuie, prin urmare, s fie conforme cu primele. Acordurile interinstituionale-sunt ncheiate ntre instituiile europene. Obiectivul acestor acorduri este de a organiza i facilita cooperarea ntre instituii, i anume ntre Comisie, Parlament i Consiliu. Acest tip de acord este rezultatul unei practici instituionale, dar a fost consacrat n tratatele fondatoare ale UE doar odat cu intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona. Astfel, articolul 295 din Tratatul privind funcionarea UE recunoate existena acordurilor interinstituionale i precizeaz c acestea pot
129

avea, de asemenea, un caracter obligatoriu. Caracterul obligatoriu al acordului depinde de voina autorilor actului de a-i asuma relaii de obligativitate. Acordurile interinstituionale pot lua, de exemplu, forma unor coduri de conduit, linii directoare sau declaraii. 4.1.4. Izvoarele legislaiei complementare 4.1.4.1. Clasificarea izvoarelor legislatiei complementare n afar de jurisprudena Curii de Justiie, sursele legislaiei complementare cuprind dreptul internaional i principiile generale ale dreptului. Aceste surse i-au permis Curii de Justiie s acopere lacunele din legislaia primar i/sau legislaia secundar. Dreptul internaional este o surs de inspiraie pentru Curtea de Justiie n elaborarea jurisprudenei sale. Curtea se refer la acesta fcnd trimitere la dreptul scris, la cutum i la uzane. Principiile generale ale dreptului sunt izvoare nescrise elaborate din jurisprudena Curii de Justiie. Acestea i-au permis Curii de Justiie s instituie norme n diferite domenii care nu sunt menionate n tratate. Izvoarele nescrise ale dreptului European reprezinta legislaia complementar. Legislaia complementar reunete izvoarele nescrise ale dreptului european de origine jurisprudenial. Aceste surse sunt utilizate de Curtea de Justiie ca norme juridice n cazul insuficienei legislaiei primare i/sau a legislaiei secundare. Ele cuprind principiile generale ale dreptului i normele dreptului internaional public. n ceea ce privete drepturile fundamentale, considerate mult timp de Curtea de Justiie drept principii generale ale dreptului, ele tind s devin treptat elemente ale legislaiei primare. n jurisprudena sa, Curtea de Justiie face apel la o serie ntreag de norme juridice menite s acopere lacunele lsate de legislaia primar i/sau de legislaia secundar. Este vorba n principal de dreptul internaional public i de principiile generale ale dreptului. Aceste dou categorii se suprapun, Curtea de Justiie elabornd principiile generale ale dreptului inspirate din dreptul internaional public. Drepturile fundamentale constituie o categorie aparte de norme, ntruct ele pot face parte din legislaia primar sau din legislaia complementar a Uniunii Europene (UE), n funcie de izvorul lor. De altfel, ncepnd din anii '70, are loc o modificare, n msura n care acestea tind s devin mai degrab un izvor al legislaiei primare dect al celei complementare.

130

4.1.4.2. Dreptul internaional Dreptul internaional este o surs de inspiraie pentru Curtea de Justiie n elaborarea jurisprudenei sale. Curtea se refer la acesta fcnd trimitere la dreptul scris, la cutum i la uzane. Curtea de Justiie consider i c UE se supune normelor dreptului internaional. De exemplu, aceasta consider c UE este un subiect de drept susceptibil de a-i angaja rspunderea internaional fa de o ar ter, dac provoac daune. Dreptul internaional constituie, de asemenea, o surs de inspiraie pentru Curtea de Justiie pentru elaborarea principiilor sale generale ale dreptului. De exemplu, astfel este cazul principiului: -obligaiei de bun credin; -pacta sunt servanda (conveniile i angajeaz din punct de vedere juridic pe autorii lor); -teritorialitii; -caducitii tratatelor din cauza unei schimbri fundamentale a circumstanelor. Cu toate acestea, Curtea de Justiie a exclus anumite principii ale dreptului internaional pe care le considera incompatibile cu structura Uniunii, de pild principiul reciprocitii n ndeplinirea obligaiilor de stat. 4.1.4.3. Principiile generale ale dreptului Principiile generale ale dreptului sunt izvoare nescrise elaborate din jurisprudena Curii de Justiie. Aceste principii i-au permis Curii de Justiie s creeze norme n diferite domenii care nu sunt menionate n tratate, de exemplu n materie de rspundere extracontractual a UE. Principiile generale ale dreptului pot fi: -comune sistemelor de drept naionale: Curtea de Justiie a identificat principiile comune tuturor sistemelor juridice naionale i compatibile cu obiectivele UE. Este cazul, de exemplu, al securitii juridice i al ncrederii legitime care protejeaz o persoan fizic mpotriva modificrilor imprevizibile ale dreptului; -rezultate din anumite sisteme de drept naionale: Curtea de Justiie s-a inspirat din principiile consacrate numai n anumite sisteme de drept naionale. Astfel este cazul principiilor pe baza crora Curtea trebuie s desemneze instituia rspunztoare pentru o daun provocat de UE i de a aprecia amploarea prejudiciului;
131

-specifice UE: Curtea de Justiie a identificat principii specifice UE, chiar dac acestea i au sursa de inspiraie n dreptul naional. Este cazul solidaritii ntre statele membre, al echilibrului instituional i al preferinei comunitare. 4.4.4. Cazul specific al drepturilor fundamentale Exist trei izvoare ale drepturilor fundamentale n UE: Carta drepturilor fundamentale a UE; -Convenia european a drepturilor omului (CEDO) (EN) (FR); -tradiiile constituionale din statele membre. Anterior intrrii n vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale, CEDO i tradiiile constituionale ale statelor membre fceau parte din dreptul UE ca principii generale ale dreptului. Ulterior, Tratatul de la Lisabona a consacrat n tratatele fondatoare caracterul obligatoriu al Cartei drepturilor fundamentale. Astfel, articolul 6 din Tratatul privind UE i atribuie acesteia aceeai valoare juridic cu cea a tratatelor. Carta drepturilor fundamentale a devenit astfel un izvor al legislaiei primare a UE. n plus, articolul 6 din Tratatul privind UE menine CEDO i tradiiile constituionale ale statelor membre ca izvor al principiilor generale ale dreptului. Dac este necesar, Curtea de Justiie va fi aadar n msur s fac trimitere la aceste principii pentru a completa drepturile fundamentale protejate prin Cart. n cele din urm, articolul 6 din Tratatul privind UE prevede i posibilitatea ca UE s adere la CEDO. Acordul cu privire la o astfel de aderare va trebui s fie adoptat n unanimitate de Consiliu i s fie ratificat de toate statele membre. n plus, a fost anexat la tratate un protocol privind aderarea UE la Convenia european a drepturilor omului. Acest protocol precizeaz n special c eventuala aderare a UE nu va trebui s i modifice competenele i s afecteze atribuiile instituiilor sale. Carta drepturilor fundamentale Carta Drepturilor Fundamentale recunoate o serie de drepturi personale, civile, politice, economice i sociale ale cetenilor UE i ale rezidenilor de pe teritoriul Uniunii i le nscrie n legislaia european. n iunie 1999, Consiliul European de la Kln a considerat c drepturile fundamentale aplicabile la nivelul Uniunii Europene (UE) trebuie consolidate ntr-o cart, pentru a li se conferi o mai mare vizibilitate. efii de stat/de guvern au dorit s includ n aceast cart principiile generale stabilite n Convenia European pentru Drepturile Omului din 1950 i pe cele care deriv din tradiiile constituionale comune statelor membre. n plus, carta trebuia s includ drepturile fundamentale care li se aplic cetenilor UE, precum i drepturile economice i sociale coninute n Carta Social a Consiliului Europei i n Carta Comunitar a Drepturilor Sociale Fundamentale ale Lucrtorilor. De asemenea, ea trebuia s
132

reflecte principiile rezultate din jurisprudena Curii de Justiie i a Curii Europene a Drepturilor Omului. Carta a fost elaborat de o convenie alctuit dintr-un reprezentant al fiecrui stat membru i al Comisiei Europene, precum i din membri ai Parlamentului European i ai parlamentelor naionale. Documentul a fost proclamat, n mod oficial, la Nisa n decembrie 2000 de Parlamentul European, Consiliu i Comisie. n decembrie 2009, odat cu intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona, Cartei Drepturilor Fundamentale i-a fost conferit aceeai for juridic obligatorie ca cea a tratatelor. n acest scop, carta a fost modificat i proclamat pentru a doua oar n decembrie 2007. Referitor la continut, Carta reunete ntr-un document unic drepturi care se gseau anterior ntr-o varietate de instrumente legislative, cum ar fi legislaiile naionale i cea de la nivel UE, precum i n convenii internaionale ale Consiliului Europei, Naiunilor Unite (ONU) i ale Organizaiei Internaionale a Muncii (OIM). Conferind drepturilor fundamentale mai mult claritate i vizibilitate, carta instaureaz securitate juridic n interiorul UE. Carta Drepturilor Fundamentale conine un preambul i 54 de articole, grupate n apte capitole: -capitolul I: demnitatea (demnitate uman, dreptul la via, dreptul la integritate al persoanei, interzicerea torturii i a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, interzicerea sclaviei i a muncii forate); -capitolul II: libertile (dreptul la libertate i la siguran, respectarea vieii private i de familie, protecia datelor, dreptul la cstorie i dreptul de a ntemeia o familie, libertatea de gndire, de contiin i de religie, libertatea de exprimare i de informare, libertatea de ntrunire i de asociere, libertatea artelor i tiinelor, dreptul la educaie, libertatea de alegere a ocupaiei i dreptul la munc, libertatea de a desfura o activitate comercial, dreptul de proprietate, dreptul de azil, protecia n caz de strmutare, expulzare sau extrdare); -capitolul III: egalitatea (egalitatea n faa legii, nediscriminarea, diversitatea cultural, religioas i lingvistic, egalitatea ntre brbai i femei, drepturile copilului, drepturile persoanelor n vrst, integrarea persoanelor cu handicap); -capitolul IV: solidaritatea (dreptul lucrtorilor la informare i la consultare n cadrul ntreprinderii, dreptul de negociere i de aciune colectiv, dreptul de acces la serviciile de plasament, protecia n cadrul concedierii nejustificate, condiii de munc echitabile i corecte, interzicerea muncii copiilor i protecia tinerilor la locul de munc, viaa de familie i viaa profesional, securitatea social i asistena social, protecia sntii, accesul la serviciile de interes economic general, protecia mediului, protecia consumatorilor);
133

-capitolul V: drepturile cetenilor (dreptul de a alege i de a fi ales n Parlamentul European, dreptul de a alege i de a fi ales n cadrul alegerilor locale, dreptul la bun administrare, dreptul de acces la documente, Ombudsmanul European, dreptul de petiionare, libertatea de circulaie i de edere, protecia diplomatic i consular); -capitolul VI: justiia (dreptul la o cale de atac eficient i la un proces echitabil, prezumia de nevinovie i dreptul la aprare, principiile legalitii i proporionalitii infraciunilor i pedepselor, dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de dou ori pentru aceeai infraciune); -capitolul VII: dispoziii generale. In ceea ce priveste domeniul de aplicare, Carta se aplic instituiilor europene, cu respectarea principiului subsidiaritii, i nu poate sub nicio form s extind competenele i sarcinile stabilite pentru acestea de tratate. Carta se aplic, de asemenea, statelor membre atunci cnd acestea pun n aplicare legislaia european. n cazul n care drepturile prevzute de cart corespund unor drepturi garantate de Convenia European pentru Drepturile Omului, nelesul i ntinderea lor sunt aceleai ca cele definite de convenie, dei legislaia european poate s prevad o protecie mai extins. Orice drept rezultat din tradiiile constituionale comune ale statelor membre trebuie interpretat n conformitate cu tradiiile respective. Protocolul (nr.) 30 privind aplicarea cartei n Polonia i n Regatul Unit, anexat la tratate, restrnge interpretarea cartei de ctre Curtea de Justiie i de ctre instanele naionale n aceste dou ri, n special n ceea ce privete drepturile legate de solidaritate (capitolul IV). 4.2. PREOCUPARI SI REGLEMENTARI COMUNITARE PRIVIND SECURITATEA SI SANATATEA IN MUNCA 4.2.1. Contextul crearii legislatiei europene in materie de prevenire a riscurilor profesionale Imbunatatirea conditiilor de Securitate si Sanatate la loculde munca a devenit una dintre principalele preocupari ale autoritatilor europene in anii 80. Conform legislatiei europene, s-au stabilit norme de protectie minima a lucratorilor, dar dispozitiile adoptate nu trebuie sa impiedice Statele member sa mentina sau sa introduca masuri mai stricte in acest domeniu. In plus, Carta drepturilor fundamentale, care angajeaza din punct de vedere juridic din momentul intrarii
134

in vigoare a Tratatului de la Lisabona, intareste importanta acestei politici in cadrul legislatiei europene. 4.2.1.1. Primele etape: CECO, Tratatul de la Roma si Comitetul Consultativ pe problem de securitate, igiena si protectie a sanatatii la locul de munca In cadrul Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO), constituita prin Tratatul de la Paris din 1951, se desfasoara diverse programe de cercetare in domeniul Securitatii si Sanatatii la locul de munca. Obiectivul prioritar, reducerea numarului de explozii si incendii in minele de carbune, a fost extins la alte industrii extractive in anii urmatori. Necesitatea unei abordari globale a Securitatii si Sanatatii la locul de munca a fost mai evidenta odata cu crearea, in baza Tratatului de la Roma din 1957, a Comunitatii Economice Europene (CEE), care a inceput sa lucreze asupra acestei probleme prin adoptarea recomandarilor privind medicina muncii si realizarea unei liste cu bolile profesionale. In 1974 s-a constituit Comitetul Consultativ pe problem de securitate, igiena si protectie a sanatatii la locul de munca (Luxemburg). In 2003, acest Comitet a fost inlocuit, printr-o decizie a Consiliului (2003/C 218/01)12, de Comitetul consultativ pe probleme de Securitate si Sanatate la locul de munca (CCSS). CCSS este un organ tripartit al carui obiectiv este acela de a simplifica procesul de consultare in domeniul Securitatii si Sanatatii la locul de munca si de a rationaliza organismele create in acest domeniu (Comitetul Consultativ din 1974 si Organul permanent pentru securitate si salubritate in minele de huila si alte industrii extractive, creat in 1956). Comitetul are vocatia de a sprijini Comisia Europeana in pregatirea, implementarea si evaluarea activitatii intreprinderilor in domeniul securitatii si sanatatii la locul de munca. Misiunea sa consta in: -a emite opinii cu privire la initiativele comunitare in domeniul Securitatii si Sanatatii la locul de munca (cum ar fi noualegislatie, programele comunitare); -a contribui proactiv la identificarea prioritatilor comunitare si la stabilirea strategiilor politice adecvate; -a sprijini schimbul de puncte de vedere si de experiente (interfata intre esalonul national si european). Comitetul se compune din membrii titulari, adica un reprezentant al guvernului, un reprezentant al sindicatelor si un reprezentant al organizatiilor patronale (81 de membri in prezent) pentru fiecare Stat membru. Sunt desemnati doi membrii supleanti pentru fiecare membru titular.
135

Comitetul, care se intruneste in doua adunari plenare pe an, cuprinde trei grupuri de interes, fiecare fiind constituit din reprezentanti ai guvernelor nationale, sindicatelor si organizatiilor patronale. Fiecare grup de interes desemneaza un purtator de cuvant dintre membrii sai, precum si un coordonator. Comitetul se reuneste la Luxemburg. 15 4.2.1.2. Actul Unic European (1986) Tarile Comunitatii Europene au introdus in 1987 in Tratatul constitutiv al Comunitatii Economice Europene, prin Tratatul Actului Unic, articolul 118 A, prin care Statele membre se angajeaza sa promoveze imbunatatirea mediului de lucru in sensul progresului conditiilor de Securitate si Sanatate ale lucratorilor. Articolul 118 A din Tratatul cu privire la Comunitatile Europene din 1987 stipuleaza ca: 1.Statele membre vor incerca sa promoveze in special imbunatatirea mediului de lucru, pentru a proteja Securitatea si Sanatatea lucratorilor si vor stabili ca obiectiv armonizarea, in vederea progresului, a conditiilor existente in acest domeniu. Pentru a contribui la atingerea obiectivului prevazut in aliniatul 1, Consiliul, conform procedurii prevazute in articolul 189 C, dupa consultarea cu Comitetul Economic si Social, va adopta, prin directive, dispozitiile minime care vor trebui aplicate progresiv, avandu-se in vedere conditiile si reglementarile tehnice existente in fiecare Stat Membru. 2. Aceste directive vor evita stabilirea de piedici cu character administrativ, financiar si juridic care sa impiedice crearea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii. Dispozitiile stabilite in baza prezentului articol nu vor constitui un obstacol pentru mentinerea si adoptarea, de catre fiecare Stat membru, a masurilor privind cea mai mare protectie a conditiilor de munca, compatibile cu prezentul Tratat. Articolul 100 care promoveaza Securitatea si Sanatatea la locul de munca, completeaza articolul 118 indepartand obstacolele pentru comertul de pe piata unica si veghind la comercializarea doar a acelor produse care sunt sigure, inclusiv a utilajelor si echipamentelor personale de protectie. Desi nu angajeaza din punct de vedere juridic, Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor din 1989, numita Carta sociala, afirma ca pentru construirea pietei unice europene, trebuie acordata aceeasi importanta aspectelor sociale ca si aspectelor economice.

136

4.2.1.3. Tratatul de la Amsterdam (1997) Tratatul de la Amsterdam a consolidat statutul problemelor sociale introducand titlul Angajare si acordul social. Directivele minime in materie de protectie a Securitatii si Sanatatii la locul de munca si a conditiilor de munca sunt adoptate cu votul majoritar si in co-decizie cu Parlamentul European (PE). Semnificatia notiunii conditii de munca prezentata in articolul 118 a fost controversata si s-au adoptat abordari diferite de catre Comisie, Consiliu, Statele membre si PE. In sentinta sa din data de 12 noiembrie 1996 (Cauza C-84/94), Curtea de Justitie a decis ca articolul 118 nu trebuie interpretat in mod restrictiv. 4.2.1.4. Agentii si Comitete Europene Impactul european si patrimoniul comunitar nu se identifica in totalitate cu actiunea legislativa si strategica. Actiunea UE se deplaseaza, implicandu-se si ea tot mai mult in activitatile retelelor, printre care se numara: -Agentiile europene care se ocupa de conditiile de munca, de securitate si sanatate la locul de munca: -Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate la locul de munca din Bilbao (EU-OSHA); -Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca din Dublin (EUROFOUND); -Comitetul consultativ tripartit de la Luxemburg. -Comitetele tehnice sau de experti, precum: -Comitetul inaltilor responsabili cu Inspectia Muncii (CHRIT). CHRIT este organismul responsabil cu imbunatatirea colaborarii intre inspectorii de munca din diferitele tari ale UE. Desfasurarea acestor activitati reprezinta o alternativa complementara legilor. Se revine in mod pozitiv la sensibilizarea si informarea cu privire la imbunatatirea conditiilor de munca si la prevenirea riscurilor profesionale. Trebuie evidentiate doua publicatii emblematice: -Editiile Saptamana Europeana a Securitatii si Sanatatii in Munca, saptamana organizata in fiecare an in intreaga Europa sub conducerea Agentiei europene pentru Securitate si Sanatate in Munca. -Raportul cvadrienal cu privire la conditiile de munca al Fundatiei Europene pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca din Dublin.

137

Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca (EU-OSHA) Agentia 13 (EU-OSHA) a fost creata in 1996 in Bilbao (Spania). Agentia lucreaza in retea, avand un centru de referinta in fiecare Stat membru, precum si in Statele Asociatiei Europene a Liberului Schimb (AELS), Statele candidate si in posibilele tari potentiale candidate la adeziune. Lucrul in retea ofera EU-OSHA o mai mare capacitate de a contribui pozitiv la crearea de locuri de munca mai sanatoase, mai sigure si mai productive pentru ca permite sa se imbunatateasca fluxul de informatii. Functia sa este de a strange si raspandi cunostinte si informatii, precum si de a promova cultura de prevenire a riscurilor, contribuind astfel la imbunatatirea muncii in Uniunea Europeana, desfasurand activitati ca: -Lucreaza cu guverne, patronate si sindicate pentru a stimula cultura de prevenire a riscurilor. -Analizeaza cele mai recente cercetari stiintifice si statistice cu privire la riscurile profesionale. -Anticipeaza riscurile noi si emergente prin Observatorul European al Riscurilor. -Defineste si face cunoscute informatii, bune practici si consultanta unui larg auditoriu, format din interlocutori sociali, federatii patronale si sindicate. - Principala sa activitate pentru cresterea sensibilizarii este Campania Locuri de Munca Sanatoase, a carei tema se schimba odata la doi ani. Agentia este in mod special insarcinata sa organizeze Saptamana Europeana a Securitatii si Sanatatii in Munca. Aceasta este o campanie europeana de informare anuala, desfasurata incepand cu anul 2000 si sprijinita de toate Statele membre, Comisia europeana, Parlamentul european, sindicatele si federatiile patronale. In 2008-2009, campania europeana pentru securitate si sanatate in munca s-a axat pe evaluarea riscurilor, si in 2010 tema principala a campaniei a fost Evaluarea riscurilor pe durata utilizarii substantelor periculoase. Din 2004, Agentia isi asuma functia importanta de analizare a datelor privind riscurile profesionale, deoarece in acel an a creat un observator al riscurilor, a carui misiune esteaceea de a contribui la anticiparea riscurilor noi si emergente. Agentia are un rol fundamental in Strategia comunitara privind Securitatea si Sanatatea 2007-2012, a carei finalitate este reducerea accidentelor de munca in intreaga UE cu 25% si reducerea bolilor profesionale.

138

Fundatia Europeana pentru Imbunatatirea Conditiilor de Viata si de Munca (EUROFOUND) EUROFOUND este un organism autonom cu sediul in Dublin (Irlanda), creat in 1975. Activitatea sa fundamentala se axeaza pe strangerea, analizarea, dezbaterea si raspandirea informatiilor in scopul imbunatatirii conditiilor sociale si de munca (angajarea, organizarea muncii, securitatea si sanatatea, etc.). Fundatia acopera un domeniu mult mai vast decat cel al Agentiei, deoarece se ocupa de tot domeniul politicii sociale. Fundatia se evidentiaza de asemenea prin activitatile desfasurate, in masura in care s-a specializat, inca de la inceput, mai mult in realizarea de sinteze decat in circulatia de informatii neprelucrate. Fara indoiala, aceasta diferenta dintre cele doua organisme tinde sa se atenueze de la crearea si sporirea puterii observatorului riscurilor in cadrul Agentiei. 4.2.2. Directivele privind securitatea produselor - derivate din art. 100 a al tratatului de laRoma Art. 100 A, din Tratatul de la Roma, adoptat n 1987, necesita armonizarea legislatiilor nationale. Obiectivul era de a indeparta toate barierele pentru comert in piata unica si de a permite trecerea libera a marfurilor si a oamenilor peste granite. In principiu art. 100 A din Tratatul de la Roma, nu permite statelor membre sa stabileasca cerinte mai mari pentru produsele lor decat cele stabilite prin directive. Deasemenea permite luarea de masuri prin vot majoritar calificat. Directivele privind securitatea produselor derivate din art. 100 A din Tratatul de la Roma2 au ca obiectiv protecia utilizatorilor fa de riscurile care pot s apar ca urmare a utilizrii produselor. Ele stabilesc cerinele de securitate pe care trebuie s le ndeplineasc produsele, precum i informaiile ce trebuie s le nsoeasc pentru libera circulaie i comercializare n spaiul UE; de asemenea, procedurile pe care productorul (sau cel care comercializeaz produsul n cadrul UE) trebuie s le urmeze pentru a ,,certifica" ndeplinirea condiiilor obligatorii cerute i pentru a le putea identifica cu marca ,,CE". n mai 1986, Consiliul de Minitri al Uniunii Europene a aprobat propunerea Comisiei Uniunii Europene (la acea dat, Comunitatea European) cu privire la politica de armonizare tehnica i de standardizare, aa cum este ea expus n documentul COM 85, cunoscut sub denumirea de ,,Noua abordare". Acest document a fost creat n scopul atingerii urmtoarelor obiective principale n nfptuirea pieei interne libere:
139

- mbuntirea forei competitive internaionale a industriei europene; - eliminarea din calea comerului liber a barierelor tehnice existente, prin adoptarea de: -directive cuprinznd diferite cerine referitoare la securitatea produselor; -directive referitoare la sntatea i protecia mediului. La baza ,,Noii abordri" stau urmtoarele principii: a) armonizarea legislativ n statele membre se limiteaz la adoptarea cerinelor eseniale din directivele derivate din art. 100 A al Tratatului de la Roma, iar produsele care satisfac aceste cerine beneficiaz de libera circulaie; b) n majoritatea cazurilor, aceste cerine eseniale sunt legate de aspectul securitii, dar pot fi incluse i alte aspecte de interes general, cum ar fi compatibilitatea electromagnetic, sigurana comunicaiilor .a.; sarcina de elaborare a specificaiilor tehnice armonizate este ncredinat organismelor competente de standardizare; standardele rezultate se consider standarde armonizate; c) standardele armonizate" nu sunt obligatorii i i pstreaz statutul de standarde facultative; d) autoritile naionale au obligaia de a recunoate c produsele realizate n conformitate cu aceste standarde armonizate corespund prevederilor cerinelor eseniale". Ca urmare a adoptrii de ctre UE a directivei care cuprinde cerine eseniale (viznd securitatea), statele membre au obligaia s elaboreze reglementri naionale n acord cu aceste directive. Urmnd strategia stabilit n Noua abordare", UE i-a elaborat politica n acest domeniu, aa cum este expus n Rezoluia Consiliului 90/CIO/01 cu privire la o Abordare global a evalurii de conformitate". Conform acestui act, n fiecare directiv de produs vor fi enunate cerinele de ndeplinire a obligaiilor de evaluare a conformitii, ca i a procedurilor, de ctre productori. Ca urmare, o seciune important a ,,abordrii globale" o reprezentnd un nou sistem legislativ de evaluare a conformitii, denumit ,,abordare pe module". ,,Abordarea pe module" subdivide evaluarea de conformitate ntr-un numr de operaiuni asociate cu stadiul de realizare a produsului (de exemplu: proiectare, producie), cu tipul de evaluare (verificarea documentelor, testul tipologic, garania de calitate, inspecia) i cu persoanele care fac evaluarea. Al doilea element important este reprezentat de implicarea organelor acreditate pentru testare i certificare n cadrul fiecrui modul, conform specificrii din acel modul, pe temeiul principiului privind rspunderea statului membru al UE
140

referitor la evaluarea competenei (,,actul tehnic") i notificarea propriu-zisa (,,actul politic/administrativ"). Organele acreditate sunt constituite din laboratoare naionale pentru ncercri (testri), corpuri de inspecie i organe de atestare, care au fost supuse evalurii de competen i care au fost desemnate de ctre guvernele naionale drept organe acreditate. Ultimul element important este constituit de aplicarea nsemnului ,,CE" pe produsele industriale. Semnificaia acestui marcaj este c productorul a ndeplinit toate obligaiile prevzute n directivele UE pentru produsul respectiv. nsemnul ,,CE" se bazeaz pe standardele europene armonizate. Din 1986 elaborarea directivelor de securitate a produselor se realizeaz n conformitate, cu conceptul ,,Noua abordare", care stabilete ca principii: - armonizarea total a reglementrilor cele naionale fiind anulate de cele comunitare, i - recurgerea la standarde pentru conformitate, fcnd totodat elastic procesul de reglementare prin standarde. Fiecare directiv abordeaz o gam larg de produse i stabilete cerine de securitate cu caracter general, a cror interpretare se face pe baza a numeroase standarde elaborate n acest scop de ctre organismele europene de standardizare; produsele fabricate dup aceste standarde se presupun a fi ,,conforme" cu cerinele directivei. Directivele elaborate n ,,Noua abordare" anuleaz pe cele anterioare, tinzndu-se spre o simplificare structural, pe baza unui numr redus de ,,familii" de directive, care cuprind orice tip de produs a crui utilizare poate da natere unui pericol, de la maini i substane chimice, la jucrii. Directivele de securitate a produselor se situeaz. cu unele excepii, n domeniul reglementrilor industriale i n cel al securitii i sntii n munc. Complementaritatea celor dou tipuri de reglementri este evident. Prin intermediul celor dinti, productorul nu poate s comercializeze produse ,,nesigure", aa nct patronul nu poate s le achiziioneze i s le pun la dispoziia muncitorului. Prin intermediul celorlalte, se cere ca patronul s alb grij ca produsele puse la dispoziia lucrtorilor s fie utilizate i pstrate corespunztor, urmrindu-se instruciunile pe care fabricantul trebuie s i le pun la dispoziie. n tabelul 4.1 s-au recenzat principalele directive de armonizare derivate din art. 100 A, care cuprind cerinele eseniale de securitate. De asemenea, sunt enumerate i directive din ,,vechea abordare", respectiv cele care au ca fundament art. 100.

141

Tab.4.1. Directivele UE privind securitatea produselor (Art. 100A, din Tratatul de la Roma) Grupa I Directiva Domeniu de aplicare 92/59/CEE - Produse (n Produse de consum noi, folosite sau recondiionate (cu general) excepia antichitilor), pentru care nu exist reglementri comunitare 89/106/ CEE Produse Produse pentru introducerea permanent pe antierele pentru construcii industriale sau de construcii civile cu caracteristici care influeneaz rezistena mecanic i stabilitatea de siguran n utilizare i n caz de incendiu, mediu ambiant sau izolarea termic sau acustic a construciei 84/529/CEE Ascensoare (pentru transportul de persoane) instalate fix n Ascensoare, modificta de imobile permanente i componentele de securitate ale acestora 86/312/CEE, 90/486/CEE Vehicule cu motor Vehicule cu motor i remorcile acestora, precum i 68 directive i componentele i dispozitivele care condiioneaz securitatea modificrile respective acestora. Se exclud tractoarele din agricultur i silvicultur Tractoare Tractoare din agricultur i silvicultur: caracteristici generale 26 directive i i principalele lor dispozitive de protecie modificrile lor 98/37/CE - Maini, forma consolidat a Maini n general (cu excepia celor acionate de fora uman). directivei 89/392/CEE i Se exclud echipamentele care fac obiectul directivelor amendamentele din specifice, precum i cele concepute pentru uz nuclear, medical directivele 91/368/CEE, sau militar 93/44/CEE i 93/68/CEE Utilaje de antier: 79/113/ CEE, 85/405/ CEE Nivel sonor 84/533/ CEE, 85/406/ CEE, 84/534/ CEE Motocompresoare 87/405/ CEE, 84/533/ Se stabilesc limitele de emisiune sonor (exprimate ca puteri CEE - Macarale turn acustice sau ca niveluri de zgomot, la locul operatorului) 85/407/ CEE, 84/537/ CEE - Grupuri electrogene de sudur 85/409/ CEE, 88/180/ CEE - Ciocan de spart beton i picamere 88/88/181/CEE - Maini de tuns iarba

II

142

III

87/404/CEE - Recipiente simple sub presiune, modificat de 90/488/CEE 90/396/CEE - Aparate cu gaz 72/23/CEE - Materiale electrice pentru joas tensiune 76/177/CEE, 79/196/CEE - Material electric utilizabil n atmosfer exploziv, adaptri la progresul tehnic 84/47/CEE, 88/571/CEE i modificrile 88/665/CEE, 90/487/CEE 82/130/CEE - Material electric utilizabil n atmosfer exploziv cu pericol de grizu, adaptri la progresul tehnic 88/35/CEE i 91/169/CEE 94/9/CE - Material pentru utilizare n atmosfer exploziv 89/336/CEE Compatibilitate electromagnetic, modificat prin 92/31/CEE 76/769/CEE - Substane i preparate periculoase i 10 directive cuprinznd modificri 88/379/CEE, 89/178/CEE, 90/492/CEE, 93/18/CEE - Preparate periculoase. Clasificare, mbuteliere i marcare

Recipiente sudate la presiune de peste 50 bari pentru a conine aer sau azot Aparate pentru coacere, nclzire i producerea apei calde i dispozitivele i componentele acestora care se comercializeaz separat Material electric destinat a fi utilizat la o tensiune nominal cuprins ntre 50 V i 1000 V ca i ntre 75 V i 1500 V c.c.

Material electric conceput a fi utilizat n atmosfer exploziv (76/177) i prevzut cu anumite sisteme de protecie (79/196), cu excepia celui conceput n mine cu pericol de grizu

IV

Material electric conceput a fi utilizat la lucrri subterane sau la instalaii de suprafa unde poate ajunge grizu prin ventilaie subteran Aparate i sisteme, electrice sau nu, concepute a fi utilizate n atmosfer exploziv. Aceast directiv, ncepnd cu anul 2003, va abroga directivele anterioare. Cerine de protecie a echipamentelor tehnice fa de perturbaiile E.M.

Substane i preparate periculoase a cror comercializare sau utilizare este limitat

Preparate care conin cel puin o substan periculoas i considerate periculoase conform definiiilor din directiv

143

VI

91/155/CEE, 93/112/ CEE - Substane i preparate periculoase: fie de securitate 78/63/ CEE, 81/187/ CEE, 84/291/ CEE Antiduntori (insectofungicide) 93/15/ CEE - Explozivi utilizai n scop civil 89/686/ CEE, 93/95/CEE - Echipamente individuale de protecie

Fie cu date de securitate care trebuie aduse la cunotina utilizatorului (de specialitate) o dat cu fiecare substan sau preparat Preparate destinate s protejeze, s favorizeze sau s conserve plantele sau produsele vegetale, s distrug sau s evite creterea plantelor nedorite Controlul, comercializarea i recunoaterea reciproc a omologrilor de explozivi utilizai n scop civil EIP n general, cu excepia celor destinate forelor armate sau de ordine public, de autoaprare

Directivele au fost grupate tematic n 6 grupe. Primul grup cuprinde Directiva 92/59/CEE, care nglobeaz toate produsele ce nu sunt tratate de o directiv specific, precum i directive referitoare la produse utilizate la ,,locul de munc", dar care, n general, nu sunt considerate ca mijloace de munc". Directivele privind produsele utilizate ca mijloace de munc sunt mprite n patru grupe: maini (echipamente tehnice); recipiente i aparate sub presiune sau ,,cu gaz"; material electric, inclusiv cel utilizat n atmosfer potenial exploziv; substane i preparate periculoase. Din cele prezentate mai sus se poate concluziona c obiectivul principal al Uniunii Europene este crearea Pieei Unice, fr bariere comerciale interne i cu meninerea sau impunerea, daci este cazul, a unor niveluri comune de securitate i sntate, care s permit circulaia liber a forei de munc. Acest obiectiv se atinge prin urmtoarele mijloace: - directivele (obligatorii - stabilesc cerinele eseniale de securitate i sntate; - standardele armonizate (caracter voluntar) - ofer o baz de conformitate cu cerinele (obligatorii) formulate n directive; - procedurile de atestare i marca de conformitate (CE) ofer dovada conformitii cu cerinele eseniale din directive. Statele care doresc s adere la Uniunea European, printre. care i Romnia, trebuie s se conformeze legislaiei din UE.

144

4.2.3. Directivele privind securitatea si sanatatea in munca derivate din art. 118 a al tratatului de la Roma Incepand cu anul 1957, in cadrul Tratatului CECA au inceput primele actiuni comunitare in domeniul securitatii si sanatatii in munca pentru lucratorii din sectoarele carbunelui si otelului. In anul 1974, prin decizia Consiliului a fost creat Comitetul Consultativ pentru securitate, igiena si protectia sanatatii la locul de munca, recunoscut de Comisie ca forum privilegiat de consultare a partenerilor sociali. Prin Art. 118 al Tratatului de la Roma3 "Statele Membre se angajeaza sa promoveze in special ameliorarea mediului de munca, pentru a proteja securitatea si sanatatea fortei de munca si isi fixeaza ca obiectiv armonizarea, prin progres, a conditiilor existente in acest domeniu. " Pentru a contribui la realizarea acestui obiectiv, Consiliul, dupa consultarea Comitetului Economic si Social adopta, pe calea directivelor, prescriptii minimale aplicabile in mod progresiv, tinand cont de conditiile si de reglementarile tehnice existente in fiecare dintre statele membre. Aceste directive evita sa impuna constrangeri administrative, financiare si juridice care ar impiedica crearea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii. In sustinerea acestor deziderate au fost lansate in anii 1978 si 1984 primele programe de actiune in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Securitatea lucratorilor din tarile Uniunii Europene a devenit din nou o tema importanta cand Statele membre si-au dat seama ca disparitatea conditiilor de munca intre teritoriile sale franeaza constructia Pietei Interne. S-au pus deci de acord cu privire la o serie de exigente esentiale in ceea ce priveste securitatea lucratorilor. Comisia Europeana s-a inspirat din modelul pe care Statele Unite l-au instituit in anii 70, sub presiunea ecologistilor, in scopul crearii unui sistem cu o mai mare transparenta a deciziilor privind gestionarea riscurilor, in special a riscurilor ambientale. De aici s-a nascut distinctia dintre evaluarea riscurilor (risk assesment) si managementul riscurilor (risk management). Prima normativa, cunoscuta sub numele de Directiva Seveso (1982) obliga industria sa evalueze riscurile tehnologice majore, realizand studii de periculozitate. Dupa adoptarea in anul 1987 a Actului Unic, prin care se face o importanta revizuire a Tratatului de la Roma, s-a elaborat un nou program de actiune in domeniul securitatii si sanatatii in munca (cel de al treilea), care, prin textele
145

legislative care s-au adoptat, a pus accentul pe dimensiunea sociala a realizarii pietei interne. Un moment remarcabil in elaborarea legislatiei europene in domeniul securitatii si sanatatii in munca il constituie adoptarea, la 12 iunie 1989, a Directivei Cadru 89/391/CEE a doua directiva europeana, cu privire la punerea in aplicare a masurilor care vizeaza promovarea ameliorarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, in conformitate cu art. 118 A din Tratatul de la Roma. Directiva Cadru are ca obiect punerea in practica a masurilor care vizeaza promovarea ameliorarii securitatii si sanatatii la locul de munca si cuprinde principiile generale legate de prevenirea riscurilor profesionale si de protectie a securitatii si sanatatii, de eliminare a factorilor de risc si de accidentare in munca, de informare, de consultare, de participare echilibrata, de formare a lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si liniile generale de punere in aplicare a principiilor respective. Directiva se aplica tuturor sectoarelor de activitate, private sau publice, cu exceptia anumitor activitati specifice cu functie publica si serviciilor de protectie civila. Aceasta defineste termenii lucrator, angajator, reprezentant al lucratorilor si prevenire. Angajatorul este obligat sa asigure securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca, asa cum reiese din art.5 al Directivei Cadru. In cadrul responsabilitatilor sale, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru protectia securitatii si sanatatii lucratorilor, incluzand si activitati de prevenire a riscurilor profesionale, de informare si de formare, de organizare si de asigurare a mijloacelor necesare acestor activitati. Conform directivei, obligatiile angajatorilor sunt: -garantarea Securitatii si Sanatatii lucratorilor in toate aspectele legale de munca, in special pe baza principiilor generale de prevenire enumerate, fara sarcini financiare pentrulucratori; -evaluarea riscurilor profesionale, inclusiv in alegerea masinilor si in organizarea locurilor de munca, si crearea serviciilor de prevenire si protectie; -realizarea unei liste si crearea de rapoarte cu privire la accidentele de munca; -organizarea primului ajutor, lupta contra incendiilor, evacuarea lucratorilor si luarea de masuri in caz de pericol grav si iminent; -informarea lucratorilor, consultarea acestora si permiterea participarii acestora in toate problemele legate de Securitate si Sanatate in Munca; -garantarea faptului ca fiecare lucrator va primi o formare suficienta si adecvata in ceea ce priveste Securitatea si Sanatatea in programul de lucru.
146

Obligatiile lucratorilor sunt: -utilizarea corecta a masinilor si a altor mijloace, a echipamentului individual de protectie si a altor dispozitive de siguranta; -informarea cu privire la orice situatie produsa la locul de munca si care prezinta un pericol grav si iminent, orice defecte ale sistemelor de protectie; -asigurarea respectarii cerintelor de protectie sanitara impuse pentru a-i permite angajatorului sa asigure un mediu de lucru si conditii de munca sigure si fara riscuri. Verificarea sanatatii lucratorilor este asigurata prin masuri stabilite in conformitate cu normativele si practicile nationale. Agentii expusi la riscuri si care sunt mai sensibili, trebuie sa fie protejati de pericolul care ii afecteaza in mod specific. Directiva cadru deschide portile unei largi game de directive specifice in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca, directive care se pot clasifica in diferite grupuri, in functie de continutul acestora: -Colective speciale de lucratori. Directive dedicate diverselor colective care presupun o mai mare nevoie de protectie: lucratoare insarcinate, lucratori atipici (munca temporara), lucratori tineri, etc. -Locuri de munca. Exista o directiva chiar cu acest titlu care stabileste cerintele pentru proiectarea si utilizarea locurilor de munca in general. In plus exista (sau sunt in curs de investigare) diferite directive cu privire la locuri de munca speciale (Santiere, Cariere si Mine, Foraje, Vapoare de pescuit, Mijloace de Transport, Lucrari agricole, etc.). -Agenti poluanti. Acesta este grupul cel mai numeros si se refera la protectia lucratorilor impotriva riscurilor de expunere la agenti fizici, chimici si biologici (agenti cancerigeni, azbest, plumb, zgomot, radiatii ionizante, agenti biologici, etc.). -Alte directive. Printre directivele care nu sunt incluse in grupurile de mai sus putem evidentia, datorita importantei lor, directivele privind utilizarea Echipamentelor de lucru, Ecranelor de vizualizare, Manipulare manuala de incarcaturi, Accidente mari in industrie sau a Echipamentelor Individuale de Protectie.
Tab.4.2Directivele UE privind securitatea i sntatea n munc (Art. 118 A, din Tratatul de la Roma) Nr. Directiva crt. 1 Directiva cadru 89/391/CEE privind introducerea de msuri pentru ncurajarea mbuntirilor n domeniul sntii i securitii muncitorilor
147

Domeniu de aplicare Stabilirea principiilor generale de prevenire care trebuie respectate pentru protejarea lucrtorilor; trasarea direciilor principale pentru directivele particulare

1.1 89/654/CEE - Locuri de munc 1.2 89/655/CEE - Echipamente tehnice 1.3 89/656/CEE - Echipamente individuale de protecie 1.4 90/269/CEE - Manipularea manual a maselor 1.5 90/270/CEE Videoterminale 1.6 90/394/CEE Ageni cancerigeni 1.7 90/679/CEE, 93/88/CEE Ageni biologici 1.8 92/57/CEE antiere temporare sau mobile 1.9 92/58/CEE - Semnalizare 1.1 92/85/CEE Femei gravide 0 1.1 92/9 1 /CEE - Industria extractiva prin foraj 1 1.1 92/104/CEE - Industria extractiv de 2 suprafa sau subteran 1.1 93/103/CEE - Nave de pescuit 3 2 88/642/CEE - Referitoare la expunerea la ageni fizici, chimici i biologici 88/364/CEE - Interzicerea anumitor ageni specifici i/sau anumitor activiti 91/322/ CEE Stabilirea valorilor limit cu caracter orientativ 91/382/ CEE Expunerea la azbest 3 92/99/CEE - Asistenta medicala la bordul navelor 4 5 6

Reglementarea situaiilor de lucru Utilizarea echipamentului Utilizarea echipamentului Utilizarea echipamentului Utilizarea echipamentului Expunerea la ageni cancerigeni Expunerea la ageni biologici Reglementarea situaiilor de lucru Informaii Expunerea la ageni Reglementarea situaiilor de lucru Reglementarea situaiilor de lucru Reglementarea situaiilor de lucru

Reactualizarea Directivei 80/1107/CEE i unifomizarea directivelor particulare emise n baza ei su care urmeaz s fie adoptate

Stabilirea dispozitiilor minimale de securitate i sntate n munc pentru prornovarea unei mai bune asistente medicale la bordul navelor 93/104/CEE - Organizarea timpului de lucru Stabilirea dispoziiilor minimale pentru lucrul n ture, munca de noapte 91/383/CEE - lucrtori temporari su Grupe speciale de lucratori interimari 94/33/CE - protecia tinerilor n timpul Grupe speciale de lucratori lucrului

De asemenea, in baza art. 118A din Tratatul de la Roma, s-a modificat directiva-cadru 80/1107/CEE prin directiva 88/642/CEE si a fost completata cu trei directive specifice. Directiva cadru constituie baza pe care se sprijina 20 de directive fiice privind:

148

1. Directiva 89/654/CEE a Consiliului, din 30 noiembrie1989, privind cerintele minime de Securitate si Sanatate la locul de munca (prima Directiva specifica in sensul articolului 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 2. Directiva 89/655/CEE a Consiliului, din 30 noiembrie 1989, privind cerintele minime de Securitate si Sanatate pentru folosirea de catre lucratori a echipamentului de lucru la locul de munca (a doua Directiva specifica in sensul articolului 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 3. Directiva 89/656/CEE a Consiliului, din 30 noiembrie 1989, privind cerintele minime de Securitate si Sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca (a treia Directiva specifica in sensul articolului 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 4. Directiva 90/269/CEE a Consiliului, din 29 mai 1990, privind cerintele minime de Securitate si Sanatate pentru manipularea manuala a incarcaturilor care prezinta riscuri pentru lucratori si, in special, de producere a unor afectiuni dorso-lombare, (a patra Directiva specifica in sensul articolului 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 5. Directiva 90/270/CEE a Consiliului, din 29 mai 1990, privind cerintele minime de Securitate si Sanatate referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare (a cincea Directiva specifica in sensul articolului 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 6. Directiva 90/394/CEE a Consiliului, din 28 iunie 1990, privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni la locul de munca (a sasea Directiva specifica in sensul articolului 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 7. Directiva 92/57/CEE a Consiliului, din 24 iunie 1992, privind cerintele minime de Securitate si Sanatate care se aplica pe santierele temporare sau mobile (a opta Directiva specifica in sensul articolului 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 8. Directiva 92/58/CEE a Consiliului, din 24 iunie 1992, privind cerintele minime pentru semnalizarea de Securitate si Sanatate la locul de munca (a noua Directiva specifica in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE);19 9. Directiva 92/85/CEE a Consiliului, din 19 octombrie 1992, privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatirii Securitatii si Sanatatii la locul de munca in cazul lucratoarelor insarcinate, care au nascut de curand sau care alapteaza (a zecea Directiva specifica in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 10. Directiva 92/91/CEE a Consiliului, din 3 noiembrie 1992, privind cerintele minime de imbunatatire a protectiei Securitatii si Sanatatii lucratorilor
149

din industria extractive de foraj (a unsprezecea Directiva specifica in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 11. Directiva 92/104/CEE a Consiliului, din 3 decembrie 1992, privind cerintele minime pentru imbunatatirea protectiei Securitatii si Sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau in subteran (a doisprezecea Directiva specifica in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 12. Directiva 93/103/CE a Consiliului, din 23 noiembrie 1993, privind cerintele minime de Securitate si Sanatate in Munca la bordul vapoarelor de pescuit (a treisprezecea Directiva speciala in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 13. Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protectia Securitatii si Sanatatii lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici la locul de munca (a paisprezecea Directiva specifica in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 14. Directiva 1999/92/CE a Parlamentului European si a Consiliului, din 16 decembrie 1999, privind cerintele minime pentru imbunatatirea protectiei Securitatii si Sanatatii lucratorilor expusi unui potential risc in medii explozive (a cincisprezecea Directiva specifica in sensul articolului 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE a Consiliului); 15. Directiva 2000/54/CE a Parlamentului European si a Consiliului, din 18 septembrie 2000, privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici la locul de munca (a saptea Directiva specifica in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 16. Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European si a Consiliului, din 29 aprilie 2004, privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca (a sasea Directiva specifica in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE a Consiliului) (Versiune codificata) (Text cu relevanta pentru SEE); 17. Directiva 2002/44/CE a Parlamentului European si a Consiliului, din 25 iunie 2002, privind cerintele minime de Securitate si Sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de agenti fizici (vibratii) (a saisprezecea Directiva speciala in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE) Declaratia comuna a Parlamentului European si a Consiliului; 18. Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European si a Consiliului, din 6 februarie 2003, privind cerintele minime de Securitate si Sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de agentii fizici (zgomot) (a saptesprezecea Directiva specifica in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE);
150

19. Directiva 2004/40/CE a Parlamentului European si a Consiliului, din 29 aprilie 2004, privind cerintele minime de Securitate si Sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de agenti fizici (campuri electromagnetice) (a optsprezecea Directiva specifica in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE); 20. Directiva 2006/25/CE a Parlamentului European si a Consiliului, din 5 aprilie 2006, privind cerintele minime de Securitate si Sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de agenti fizici (radiatii optice artificiale) (a nouasprezecea Directiva specifica in sensul articolului articolul 16, alineatul 1, din Directiva 89/391/CEE). Directiva cadru a avut impact si asupra altor acte legislative, in special asupra: -propunerii Comisiei Europene de modificare a Directivei 91/383/CEE prin care se completeaza masurile care tind sa promoveze imbunatatirea Securitatii si Sanatatii la locul de munca a lucratorilor cu contract de munca pe durata determinate sau a agentilor de munca temporara; -propunerii de modificare a Directivei 2003/88/CEE privind anumite aspecte de organizare a timpului de lucru; -Directiva 2000/34/CE prin care se modifica Directiva 93/104/CE a Consiliului privind anumite aspecte de organizare a timpului de lucru, pentru includerea sectoarelor si activitatilor excluse de Directiva mentionata. -Directiva 94/33/CE privind protectia tinerilor la locul de munca. -Regulamentul (CE) nr. 2062/94 al Consiliului, din 18 iulie 1994, privind infiintarea Agentiei europene pentru Securitate si Sanatate in Munca. 4.2.4. Transpunerea si aplicarea in Statele membre a Directivei cadru din 1989 si a cinci dintre Directivele sale specifice privind Securitatea si Sanatatea la locul de munca In februarie 2004, Comisia Europeana a dat un Comunicat cu privire la transpunerea si aplicarea in Statele member a Directivei cadru din 1989 si a cinci dintre Directivele sale specifice privind Securitatea si Sanatatea la locul de munca: COM(2004) 62, care nu a fost publicata in Jurnalul Oficial. Raportul analizeaza si aplicarea acestor Directive in Statele membre. Astfel, trage concluzii privind aplicarea sau neaplicarea adecvata a legislatiei europene privind Securitatea si Sanatatea si impactul acesteia asupra economiei si societatii. a) Controlul transpunerii Analiza a dezvaluit existenta unor lacune in aproape toate Statele membre, in special cu privire la domeniul de aplicare, responsabilitatea patronala, principiile de prevenire, implicatiile obligatiei de evaluare a riscurilor pentru securitatea si
151

sanatatea lucratorilor, serviciile de protectie si de prevenire si obligatia de documentare a evaluarii riscurilor in toate tipurile de intreprinderi. Raportul a indicat aplicarea practica de o mare eterogenitate a diferitelor directive in functie de tari, de diversele sectoare de activitate si de dimensiunea intreprinderilor. Totusi, s-au atins principalele obiective destinate garantarii unor norme minime comune de protectie, prin armonizarea conditiilor in domeniul Securitatii si Sanatatii si prin reducerea numarului accidentelor de munca si a bolilor profesionale. Raportul a analizat si doua cazuri specifice: IMM-urile si sectorul public. In cazul IMM-urilor, analiza a evidentiat existenta unor mari lacune in aplicarea aspectelor fundamentale ale legislatiei in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca. Aceste lacune se datorau mai ales lipsei de informatii sau de orientari specifice, precum si lipsei capacitatilor sau competentelor in domeniul Securitatii si Sanatatii, lipsei de mijloace de formare adecvata a personalului si cadrelor de conducere sau dificultatilor de acces la o asistenta tehnica competenta, specifica si specializata. Pe de alta parte, cazul Sectorului Public a reprezentat o mare noutate in majoritatea Statelor membre, mai ales in sectorul militar unde a pus anumite probleme in unele tari. b) Evaluarea generala a aplicarii: Intre avantajele Directivei cadru, semnalam tendinta scaderii numarului de accidente si a unei sensibilizari mai ridicate a angajatorilor, datorita faptului ca s-a pus accent pe importanta culturii preventive, s-a stabilit un domeniu mai larg de aplicare, iar angajatorii au fost obligati sa evalueze riscurile, precum si sa le documenteze. Fara indoiala, se intampina si mari dificultati, mai ales in sectorul IMMurilor, cum ar fi absenta efectiva a participarii lucratorilor la procesele operationale sau absenta criteriilor de evaluare ale inspectiilor nationale de munca. Directiva 89/654/CEE privind locurile de munca Are ca aspecte pozitive reglementarea diverselor situatii care, in lipsa acestei Directive, nu s-ar fi bucurat de atentie, asa cum este cazul ferestrelor, a peretilor translucizi sau a cailor si iesirilor de urgenta. Ca dificultati, exista un nivel de detaliere excesiva a unor aspecte care au prejudiciat transpunerea corecta a Directivei sau lipsa claritatii distinctiei stabilite de Directiva intre locurile de munca utilizate pentru prima data, si cele deja existente. In ceea ce priveste imbunatatirile, este nevoie de o abordare care sa coordoneze cu problemele mediului inconjurator si publicarea Directivelor si recomandarilor. Directiva 89/655/CEE privind echipamentele de munca Aspectele sale pozitive sunt stabilirea unor nivele minime de securitate pentru echipamentele de munca, uniformizarea si armonizarea reglementarilor
152

nationale, sporirea preciziei si calitatii normelor si o mai mare sensibilizare a angajatorilor in ceea ce priveste nivelul de securitate al echipamentelor de munca. Ca dificultati, ne confruntam din nou cu problema IMM-urilor si cu lipsa de mijloace financiare necesare, cu necesitatea de a realiza investitii pe termen lung pentru a achizitiona echipamentele de munca, cu lipsa de claritate a Directivei privind utilizarea echipamentelor de munca si cea privind masinile. Propunerile de imbunatatire in acest caz se refera la clarificarea diferitelor nivele de securitate pentru masinile deja in uz si pentru masinile noi, la masurile complementare care faciliteaza aplicarea Directivei, si la publicarea de Instructiuni necesare pentru punerea in practica a Directivelor. Directiva 89/656/CEE privind echipamentele individuale de protectie Aspectele sale pozitive sunt armonizarea, simplificarea si coordonarea legislatiilor nationale, extinderea normativei la alte sectoare si echipamente, si obligatia angajatorului de a evalua riscurile inainte de a selecta echipamentele individuale de protectie si o mai mare sensibilizare in ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca aceste echipamente. Dificultatile intampinate sunt, din nou, lipsa de asistenta pentru IMM-uri, si costurile economice cu noile echipamente. In plus, unele persoane arata ca lucratorii nu sunt sufficient de sensibilizati in ceea ce priveste utilizarea echipamentelor individuale de protectie. In ceea ce priveste imbunatatirile, acestea se bazeaza pe publicarea de Directive precise si de coduri de bune practice care trebuie sa includa criterii de selectie a echipamentelor individuale de protectie. Directiva 90/269/CEE privind manipularea manuala a incarcaturilor Aspectele pozitive ale acestei Directive sunt consolidarea normativei in vigoare in unele State membre, claritatea normativei sau o mai mare sensibilizare a angajatorilor. Fara indoiala, prezinta un inalt grad de mecanizare si costuri ridicate, ceea ce atrage dupa sine riscul pierderii locurilor de munca, iar la unele locuri de munca nu se poate considera ca sunt adaptate pentru femei. Ca propuneri de imbunatatire, se semnaleaza ca ar trebui sa se stabileasca valori limita dat fiind faptul ca marja de interpretare relativa a manipularii incarcaturilor este prea ampla. In plus, Comisia ar trebui sa ofere mai multe informatii cu privire la modelele de evaluare si la Directive. Directiva 90/270/CEE privind echipamentele cu ecran de vizualizare Aspectele pozitive ale acestei Directive au fost noul impuls dat controlului acestui domeniu si introducerea perioadelor de odihna. Pe de alta parte, dificultatile s-au concretizat in probleme de gestionare a luminii naturale sau de ergonomie, precum si lipsa claritatii.
153

Propunerile in acest caz au fost legate de progresul tehnologic, astfel incat multe State Membre le-au luat inconsiderare. 4.2.5. Rolul Parlamentului European in domeniul legislatiei SSM Parlamentul European (PE) a insistat intotdeauna pe garantarea unei protectii optime a securitatii si sanatatii lucratorilor si, in diverse hotarari, a fost considerat ca articolul 154 din Tratatul privind Functionarea UE17 (fostul articol 138) nu trebuie sa se limiteze doar la securitatea si sanatatea lucratorilor in sens restrictiv, ci trebuie sa includa toate aspectele care afecteaza, direct sau indirect, bunastarea fizica sau psihica a lucratorilor. O examinare a Directivelor aprobate cu privire la mediul de lucru in baza articolului 154, care prevede procedura de cooperare, a aratat ca PE a avut o mare influenta in redactarea acestor Directive in sensul unei mai bune protectii a lucratorilor. PE sprijina actiunile Comisiei de sporire a furnizarii de informatii catre IMM-uri. Munca trebuie sa se adapteze la necesitatile si conditiile persoanei, si nu invers. Mediul de munca trebuie sa se dezvolte pentru a tine cont mai mult de necesitatile specifice ale lucratorilor cu handicap sau a celor mai in varsta. Parlamentul European insistape langa Comisie pentru investigarea noilor problem care nu sunt acoperite de legislatia actuala: de exemplu, stresul, epuizarea profesionala, violenta si hartuirea la locul de munca. Parlamentul isi concentreaza atentia pe grupurile care, in general, raman in afara protectiei legislative, cum ar fi teleoperatorii si persoanele fizice autorizate. PE a invitat Comisia Europeana sa modifice Directiva privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici la locul de munca (Directiva 2000/54/CE), pentru a garanta protectia personalului sanitar european contra infectiilor transmise prin sange cauzate de ranile produse de seringi (6 iulie 2006, P6_TA(2006)0305). Interlocutorii sociali au decis sa negocieze un acord-cadru pentru prevenirea leziunilor produse de obiecte taioase in sectorul sanitar, care a fost semnat in iulie 2009. PE s-a felicitat pentru aceasta actiune in hotararea sa P7_ TA(2010)0030 din 11 februarie 2010. Parlamentul s-a pronuntat si in favoarea imbunatatirii legislatiei existente in materie de protectie a femeilor insarcinate. In iulie 2008 Comisia Europeana a decis sa propuna revizuirea Directivei 92/85/CEE, privind introducerea de masuri pentru promovarea imbunatatiri securitatii si sanatatii la locul de munca in cazul lucratoarelor insarcinate, care au nascut de curand sau care alapteaza. Parlamentul

154

a votat in plen raportul lui Edite Estrela Imbunatatirea securitatii si sanatatii la locul de munca in cazul lucratoarelor insarcinate, care au nascut de curand sau care alapteaza, din 20 octombrie 2010. Parlamentul a semnalat de asemenea cu diverse ocazii necesitatea imbunatatirii legislatiei europene privind protectia lucratorilor impotriva afectiunilor musculo-scheletale. In iunie 2010, Parlamentul a respins propunerea unei Directive modificate privind organizarea timpului de munca in activitatile de transport rutier prezentata de Comisie, deoarece propunerea prevedea excluderea soferilor autonomi din aria de aplicare a Directivei. Tinand cont de aceasta situatie, Comisia si-a retras propunerea. In plus, Parlamentul sprijina activ o extindere a ariei de aplicare a Directivei Cadru 89/391/CEE la grupurile de lucratori exclusi, precum militarii, persoanele fizice autorizate, angajatii la domiciliu si lucratorii care lucreaza la domiciliul propriu. De asemenea, sprijina o Directiva care stabileste norme minime pentru recunoasterea bolilor profesionale. Intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona a atras dupa sine aplicarea procedurii legislative ordinare, dar fara a aduce modificari caracteristicilor procedurii de codecizie. O clauza sociala cere ca politicile UE sa tina cont de exigentele sociale. Parlamentul pledeaza cu regularitate in favoarea unei mai bune aplicari a Directivelor existente. 4.2.6. Standardele europene armonizate - EN n vederea realizrii pieei libere, ncepnd din 1986 se recunosc la nivelul UE trei funcii importante: de administrare; de standardizare; de evaluare a conformitii (testare - certificare). Funcia de administrare o ndeplinesc UE i AELS (Asociaia Economic a Liberului Schimb). Funcia de standardizare revine CEN (Comitetul European de Standardizare), CENELEC (Comitetul European de Standardizare n Electrotehnic). i ETSI (Institutul de Standardizare European n Telecomunicaii). Funcia de evaluare a conformitii este asigurat de EOTC (Organizaia European pentru Testare i Certificare). n 1986, CEN i CENELEC au luat hotrrea ca, dup aprobarea unui standard european (EN), membrii CEN i CENELEC s fie obligai s-i implementeze ca standard naional i s retrag orice standard naional contradictoriu.

155

Aceasta combinare de msuri privind directivele i standardele europene a dus la crearea unul instrument puternic n vederea nlturrii barierelor tehnice din calea comerului. Standardele4 care cuprind cerine eseniale" pentru aspecte care vizeaz securitatea, compatibilitatea electromagnetic etc., sunt elaborate de organismele de standardizare europene, cu contribuia, acolo unde este cazul, a specialitilor Comisiei UE, n vederea asigurrii respectrii cerinelor eseniale cuprinse n directive. n acest mod se asigur armonizarea diverselor categorii de acte, legislative pe probleme de securitate, i sntate n munc. Pentru ca un standard european (EN) s fie armonizat, trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: - s se refere la produse sau grupe de produse; - s fie elaborat pe baza unui mandat din partea UE sau AELS; - s fie adoptat de cel puin un stat membru; - sil fie publicat n Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Avnd n vedere diversitatea aspectelor de securitate a muncii necesar a fi standardizate, att organizaiile internaionale de standardizare (ISO i CEI), ct i organizaiile europene de, standardizare (CEN, CENELEC, ETSI) au considerat necesar s stabileasc o ierarhizare a standardelor de securitate, astfel nct fiecare standard s se limiteze la aspecte specifice i s fie corelat cu alte standarde de securitate, n funcie de aria de aplicabilitate a problemelor pe care le abordeaz. Din punctul de vedere al ariei de aplicabilitate, a prevederilor, clasificarea standardelor de securitate a muncii este urmtoarea: a) standarde fundamentale de securitate (standarde de tip A) - cuprind concepte fundamentale, principii i cerine privind aspecte, generale de securitate aplicabile tuturor tipurilor de produse; b) standarde pe grupe de securitate (standarde de tip B) - cuprind cerine referitoare la aspecte de securitate aplicabile unui grup de produse i in seama de prevederile standardelor fundamentale pe care le completeaz cu cerine specifice, de securitate pentru grupa respectiv de produse; c) standarde de securitate de produs (standarde de tip C) - conin cerine de securitate pentru un produs su grup de produse specifice i sunt necesare n vederea utilizrii prevzute a acestora. Aceste standarde in seama de prevederile din standardele fundamentale i din standardele pe grupe de securitate, pe care le completeaz. Din cele prezentate mai sus se poate concluziona c obiectivul principal al Uniunii Europene este crearea Pieei Unice, fr bariere comerciale interne i cu
156

meninerea sau impunerea, daci este cazul, a unor niveluri comune de securitate i sntate, care s permit circulaia liber a forei de munc. Acest obiectiv se atinge prin urmtoarele mijloace: - directivele (obligatorii - stabilesc cerinele eseniale de securitate i sntate; - standardele armonizate (caracter voluntar) - ofer o baz de conformitate cu cerinele (obligatorii) formulate n directive; - procedurile de atestare i marca de conformitate (CE) ofer dovada conformitii cu cerinele eseniale din directive. Statele care doresc s adere la Uniunea European, printre. care i Romnia, trebuie s se conformeze legislaiei din UE. Comisia a declarat anul 1992, Anul European pentru securitate, igiena si sanatate la locul de munca, pentru a se trage concluzii privind cel de al treilea plan de actiune si pentru sensibilizarea unui numar cat mai mare de persoane cu privire la problemele de securitate si sanatate in munca. Anul European a determinat cresterea interesului lucratorilor, patronilor si al autoritatilor pentru sanatatea si securitatea la locul de munca, aducand noi orientari pentru viitoarea politica comunitara. In februarie 1992, s-a semnat Tratatul de la Maastricht de infiintare a Uniunii Europene care a intrat in functiune la 1 noiembrie 1993. Un punct important in Tratat se refera la extinderea Europei sociale prin punerea in practica a Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale muncitorilor, adoptata in 1989 care contine un capitol referitor la realizarea securitatii si sanatatii la locul de munca. Pentru a se asigura transparenta actiunilor Comisiei, prin informarea statelor si a partenerilor sociali, Consiliul European a decis la reuniunea de la Bruxelles, din 29 octombrie 1993, crearea Agentiei Europene pentru Securitate si Sanatate in Munca cu sarcina de a strange si difuza informatii. De asemenea, ea promoveaza schimbul si difuzarea rezultatelor cercetarilor si ofera asistenta tehnica si stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca institutiilor comunitare si Statelor Membre, are legaturi cu serviciile competente ale Comisiei si coopereaza cu organele Uniunii Europene. In anul 1994 a fost stabilit Cadrul general pentru actiunea Comisiei Comunitatii Europene in domeniul securitatii, igienei si sanatatii in munca (1994 2000). Obiectivele actiunii pe care Comisia si-a propus sa le realizeze au fost: - sa vegheze la transpunerea corecta a directivelor comunitare de catre statele membre; -sa ia masurile necesare pentru aplicarea lor adecvata in dreptul national derivat;
157

-sa promoveze lucrarile Comunitatii in acest domeniu in tarile terte; -sa continue imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca in cadrul Comunitatii. Baza juridica a actiunilor au constituit-o, in principal, art. 100 A si art. 118 A ale Tratatului de la Roma, pentru stabilirea unui nivel ridicat de protectie in domeniul securitatii si sanatatii in munca, si art. 118 B din Tratatul de la Roma pentru promovarea dialogului cu parteneri sociali in acest domeniu. In cadrul acordului de asociere intre Comunitate si tarile din Europa centrala si de est, in perspectiva aderarii acestora, Comisia a vegheat asupra realizarii programului in domeniul protectiei muncii, in special, prin punerea in aplicare a masurilor vizand imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca, pe baza legislatiei comunitare in acest domeniu. Politica sociala, bazata pe aquis-ul secutitatii si sanatatii in munca, constituie un punct important in agenda strategiei comunitare care va acoperi perioada 2002 2006, aducand trei caracteristici de noutate: 1. o abordare globala a starii de bine la locul de munca, luand in considerare piata muncii si aparatia de noi riscuri, mai ales psihosociale, si vizand ameliorarea calitatii muncii, din care mediul de munca sanatos si sigur constituie until din elementele esentiale; 2. consolidarea unei culturi de prevenire a riscurilor, combinarea unor instrumente politice variate: legislatie; dialog social; demersul progresului si identificarea celor mai bulle practici; responsabilitatea sociala a intreprinderilor; incitatiile economice; construirea parteneriatelor intre toti actorii securitatii si sanatatii; 3. noua strategie demonstreaza, de asemenea, ca o politica sociala ambitioasa este un factor de competitivitate, si ca dimpotriva, lipsa politicii angreneaza costuri care apasa greu asupra economiilor. Calitatea muncii -obiectiv al Uniunii Europene fixat de Consiliul European la Lisabona in martie 2000 -are ca elemente esentiale sanatatea si securitatea in munca, considerandu-se ca o buna organizare a muncii, precum si un mediu de munca sanatos si sigur sunt factori de performanta pentru economie si pentru intreprinderi. 4.2.7.Agentia europeana pentru securitate si sanatate in munca EU-OSHA Agentia Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca- figura 4.1,, denumita in continuare Agentia, este un organism tripartit al Uniunii Europene care reuneste reprezentantii guvernelor, angajatorilor (patronate) si organizatiile angajatilor (sindicate, asociatii profesionale, etc) sub aceiasi forma ca si in Comisia Europeana.
158

Consiliul Uniunii Europene a decis la reuniunea de la Bruxelles, din 29 octombrie 1993, crearea Agentiei Europeane pentru Sanatate si Securitate in Munca. Agentia Europeana pentru Sanatate si Securitate in Munca a fost pentru colectarea si diseminarea informatiilor in domeniul sanatatii si securitatii in munca. Agentia, cu sediul in Bilbao, Spania, are ca scop principal sa imbunatateasca viata oamenilor la locul de munca, prin stimularea fluxului de informatii tehnice, stiintifice, si economice intre toti cei implicati in probleme de sanatate si securitate ocupationala. De asemenea, ea promoveaza schimbul si difuzarea rezultatelor cercetarilor si ofera asistenta tehnica si stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca institutiilor comunitare si Statelor Membre, are legaturi cu serviciile competente ale Comisiei Europene si coopereaza cu organismele Uniunii Europene. Imbuntirea continu a sntii i securitii n munc este un obiectiv-cheie al politicii europene sociale i n domeniul ocuprii forei de munc. Cu toate acestea, numrul i diversitatea problemelor de sntate i securitate la locul de munc (SSM) cu care se confrunt Europa sunt prea importante pentru ca un singur stat membru sau o singur instituie s le poat face fa cu resursele i expertiza proprie. Acesta este motivul pentru care s-a constituit Agenia European pentru Sntate i Securitate n Munc: pentru a regrupa i a partaja cantitatea vast de cunotine i informaii cu privire la chestiunile legate de SSM, n special n ceea ce privete bunele practici de prevenire. Agenia are rol de catalizator n ceea ce privete elaborarea, analizarea i difuzarea de informaii destinate mbuntirii sntii i securitii la locul de munc n Europa. n plus fa de conceperea unei reele cuprinztoare de site-uri web dedicate sntii i securitii n munc, Agenia deruleaz totodat campanii i un program de publicaii diverse, care include de la rapoarte de informaii specializate pn la fie informative i acoper o gam larg de probleme privind SSM. Punctele de contact naionale, de obicei organizaia principal n materie de sntate i securitate n munc n rile respective, coordoneaz i difuzeaz informaii din partea Ageniei la nivel naional. n plus, Agenia coopereaz cu o gam larg de parteneri, inclusiv cu Comisia European, cu alte instituii europene i cu partenerii sociali europeni, precum i cu organizaii internaionale i cu organizaii specializate n sntatea i securitatea n munc din ntreaga lume. Agenia este condus de ctre un Director i dispune de un Consiliu de conducere alctuit din reprezentani ai guvernelor, ai angajatorilor i lucrtorilor din cele 28 de state membre i din reprezentani ai Comisiei Europene. Consiliul de conducere desemneaz un Birou. Activtile Ageniei au ca baz legal patru Regulamente ale Consiliului:
159

-nr. 2062/94 -nr. 1643/95 (include 3 noi state membre ale UE n 1995) -nr. 1654/2003 (a actualizat regulamentul Ageniei n conformitate cu noile prevederi ale UE n materie financiar i de acces la documente publice) -nr.1112/2005 (modificri aduse structurilor de conducere i de administrare a Ageniei) Data nfiinrii: 1994 Christa Sedlatschek, - Director Diagrama de mai jos ne arata diferitele compartimente ce alcatuiesc reteaua structurala a agentiei si indicarea modului cum circula informatiile intre compartimente. Consiliul de Administratie Consiliul de Administratie are urmatoarele atributii: - selecteaza strategia si scopurile agentiei; - identifica prioritatile agentiei; - stabileste domeniile de activitate al agentiei; - stabileste ce informatii furnizeaza agentia; - numeste Directorul agentiei; - adopta Programul de Lucru al agentiei; - adopta Raportul Anual; - adopta Bugetul Agentiei; - autorizeaza directorul sa administreze bugetul agentiei; Consiliul de administratie se intruneste de doua ori pe an membrii sai includ reprezentanti guvernamentali, reprezentanti ai patronatelor si organizatiilor muncitorilor, impreuna cu trei reprezentanti ai Comisiei Europene. Suplimentar la aceste sedinte participa doi invitati de la Fundatia Dublin si cate unul de la partenerii sociali europeni din ETUC si UNICE. Membrii Consiliului de Administratie au mandate pe trei ani cu posibilitatea de realegere si in fiecare an aleg un presedinte si trei vice-presedinti din randul lor.

160

Fig.4.1. Agentia europeana pentru securitate si sanatate in munca EU-OSHA

161

Biroul Biroul este structura operationala executiva a Agentiei pe teritoriul UE si se intruneste de patru ori pe an. Este alcatuit din noua membri ai Consiliului de Administratie. Acestia sunt presedintele, vice-presedintii, reprezentantii angajatorilor si ai organizatiilor muncitorilor la nivel comunitar, reprezentanti ai Comisiei Europene si ai Guvernului Spaniol. Biroul are rolul unui grup de lucru care ia masuri urgente si necesare, prin delegarea de competente data de Consiliului de Administratie, fara a prejudicia responsabilitatile Directorului agentiei, pentru a putea asigura managementul agentiei in perioada dintre intalnirile Consiliului de Administratie. Mandatul acordat include asigurarea dezvoltarii pe teritoriul UE a retelei Agentiei, implementarea Progamului de Lucru, si de asemenea rezolvarea multor alte activitati specifice ale Agentiei. Directorul Agentiei Directorul este reprezentantul oficial al Agentiei si este responsabil cu activitatea zilnica a Agentiei, inclusiv ce legata de aspectele financiare, administrative si in materie de personal. Durata mandatului acestuia este de cinci ani, numirea si evaluarea activitatii acestuia, facandu-se de catre Consiliului de Administratie. Punctele Focale Reteaua principala a Agentiei, de culegere a informatiilor privind securitatea si sanatatea in munca, este alcatuita din Punctele Focale constituite in fiecare din statele membre ale UE, in cele 10 state membre asociate ale UE, in cele 3 state candidate la UE si in 4 state membre ale EFTA. Punctele Focale sunt nominalizate de fiecare guvern al tarii respective ca fiind reprezentanta oficiala a Agentiei in acea tara si care reprezinta Autoritatea Nationala pentru Securitate si Sanatate in Munca. Punctele Focale joaca un rol cheie impreuna cu Agentia, ele sunt responsabile pentru organizarea si coordonarea retelei nationale si sunt implicate in pregatirea si implementarea la nivel national a Programului de Lucru al Agentiei. Ca si alte elemente din structura Agentiei, retelele nationale sunt tripartite si include reprezentanti ai muncitorilor si organizatii patronale. Rolul Punctelor Focale este de a furniza informatiile si de a receptiona feedbakul la initiativele si produsele Agentiei si de a fi consultati la toate activitatile de informare desfasurate la nivel national. Punctele Focale administreaza deasemenea paginile de web al Agentiei si organizeaza annual, Saptamana Europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca. Punctele Focale din Uniunea Europeana si tarile asociate nominalizeaza reprezentantii lor in grupurile de experti ad-hoc, ale Agentiei, in timp ce Punctele
162

Focale din tarile candidate si membre EFTA nominalizeaza observatori in aceste grupuri. Intalnirile au loc de trei ori pe an si la aceste intalniri pot participa alaturi de persoanele de contact al Punctelor Focale din tarile membre si tarile candidate si Observatori de la Comisia Europeana, Partenerii Sociali Europeni, EFTA si reprezentanti ai tarilor candidate. Grupurile de Experti Grupurile de Experti, nominalizate de Punctele Focale nationale impreuna cu observatorii reprezentand fiecare partener social si Comisia Europeana, fac propuneri in domeniul lor de expertiza si contribuie la elaborarea Programului de Lucru al Agentiei. Expertii din EFTA si din tarile candidate participa ca observatori in unele din aceste grupuri. Centrele Topice Centrele Topice sunt consortii (asociatii) ale institutiilor nationale de securitate si sanatate care colecteaza si analizeaza datele existente la nivel national si elaboreaza si pun in aplicare planurile de lucru nationale in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Ele constau in grupuri de institutii experte in securitate si sanatate, cuprinzand o Organizatie de Conducere si mai multe Organizatii Partenere din diferite state membre. Activitatea ce urmeaza a fi facuta precum si finantarea sunt specificate de Programul de Lucru anual al Agentiei. Organizatia de Conducere a Centrelor Topice este responsabila pentru stabilirea sarcinilor ce revin Organizatiilor Partenere. Trei Centre Topice sunt in mod current in activitate: Centrul Topic de Cercetare, Centrul Topic de Bune Practici si Centrul Topic de Bune Practici al Tarilor Candidate. Alti Consultanti Agentia contracteaza diferite echipe de cercetatori stabilite ad-hoc, provenite din mediul academic si institute de securitate si sanatate in munca ca si consultanti in domeniile specifice lor sau pentru a conduce proiecte din domeniile respective.

163

164

SECTIUNEA IV
EVOLUTIA SI ARMONIZAREA LEGISLATIEI UE IN DOMENIUL SSM LA NIVELUL ROMANIEI

165

166

CAPITOLUL 5 EVOLUTIA SI PRINCIPIILE LEGISLATIEI SSM LA NIVELUL ROMANIEI

5.1 CADRUL GENERAL Securitatea si sanatatea in munca constituie in prezent unul dintre domeniile cele mai importante si mai dezvoltate ale politicii Uniunii Europene referitoare la ocuparea fortei de munca si la afaceri sociale. Acest domeniu este parte integranta a conceperii organizarii si desfasurarii proceselor de munca si are rolul ca, prin masuri si mijloace specifice, sa previna disfunctiile din cadrul sistemului de munca, astfel incat acesta sa se desfasoare in conditii de maxima eficienta. Scopul final al activitatii de Securitate si Sanatate in Munca este protejarea vietii, integritatii si sanatatii lucratorilor impotriva riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala care pot aparea la locul de munca si crearea unor conditii de munca apte sa asigure confortul fizic, psihic si social. La nivelul Uniunii Europene problematica Securitatii si Sanatatii in Munca a constituit si constituie un domeniu foarte important, cu un impact deosebit, care, de-a lungul timpului, a facut obiectul mai multor strategii. Perioada 2004 -2007 a adus numeroase schimbari in plan legislativ aferente domeniului Securitatii si Sanatatii in Munca, generate in principal de necesitatea alinierii la legislatia comunitara. Astfel, prin Legea nr.319/2006 Legea Securitatii si Sanatatii in Munca a fost transpusa integral Directiva - Cadru a Uniunii Europene 89/391/CEE, care stabileste principiile generale, ca si drepturile si obligatiile angajatorilor si lucratorilor in vederea asigurarii conditiilor de Securitate si Sanatate in Munca, precum si masurile pe care trebuie sa le ia angajatorii in acest scop. Aparitia acestei legi a determinat schimbari importante in abordarea Securitatii si a Sanatatii in Munca, sub aspectul inlocuirii sintagmei protectia muncii cu cea de Securitate si Sanatate in Munca, combinanduse astfel doua elemente definitorii in vederea realizarii starii de bine la locul de munca. Totodata principiile prevazute de aceasta lege au constituit baza pentru reglementarea mai detaliata a drepturilor si obligatiilor angajatorilor si lucratorilor, precum si pentru definirea masurilor in vederea asigurarii Securitatii si Sanatatii la locul de munca. De asemenea, reglementarile legale in SSM vizeaza o serie de acte normative care asigura compatibilitatea legislatiei nationale cu legislatia comunitara in materie, prin transpunerea Directivelor specifice elaborate in aplicarea Directivei-Cadru si referitoare la riscuri si la activitati specifice. Intrarea in vigoare a Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare, care se afla in domeniul legislatiei conexe
167

Securitatii si Sanatatii in Munca, a creat un sistem specializat, parte a sistemului de securitate sociala, existent in toate tarile membre ale Uniunii Europene. In vederea completarii cadrului legal, au fost elaborate acte normative privind conditiile de introducere pe piata a masinilor industriale, echipamentelor individuale deprotectie, echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive si explozivi de uz civil. 5.2.CARACTERISTICI ALE NOILOR REGLEMENTARI IN DOMENIUL SANATATII SI SECURITATII MUNCII Transformarile politice, sociale, economice, din ultimii ani din ara noastra au determinat i reevaluarea domeniului securitii i sntii n munc, pentru care s-a creat o nou legislaie armonizat cu directivele europene, cu conveniile i recomandrile OrganizaieiMondiale a Muncii. Noua legislaie a introdus sau a dezvoltat concepte care asigurschimbarea modului de abordare a aspectelor referitoare la asigurarea securitii i sntii n munc. Dintre trsturile eseniale care caracterizeaz noua legislaie se pot enuna : -ntarirea obligaiei angajatorilor de a asigura securitatea i sntatea angajailor prin msuri care iau n considerare principiile generale de prevenire; -dezvoltarea la nivel naional i la nivel de unitate economica a unor politici deprevenire, care s trateze hollistic securitatea i sntatea n munc, lund nconsiderare tehnologiile, organizarea muncii, mediul de munc i, nu ultimul rnd,executantul cu toate cerinele sale; -instruirea, formarea i perfecionarea angajailor n corelaie cu sarcinile de munci cu riscurile la care pot fi expui; -prioritatea msurilor de protecie intrinsec i colectiv fa de cele individuale ; -instituirea responsabilitii angajailor faa de propria securitate i sntate ; -dezvoltarea capacitii instituionale a unor organisme de control i de ndrumarea activitii de prevenire ale statului, care s dispuna de mijloace juridice, tehnice,financiare etc. eficace. Altfel spus, noua legislaie impune intensificarea preocuprilor pentru calitatea de securitate a echipamentelor tehnice, pentru nlocuirea sau chiar eliminarea substanelor iproduselor periculoase, pentru organizarea ergonomica a locurilor de munc, pentru creterea nivelului de pregtire a lucrtorilor i asigurarea participrii acestora la elaborareai luarea deciziei n domeniul securitatii muncii i pentru supravegherea sntii lucrtorilor n munc. Aceste preocupri sunt susinute de contextul economic actual, marcat de creterea importanei calitii produselor care implic i calitatea de securitate a acestora i face s creasc numrul de organizaii i societi preocupate s conceap i s
168

utlizeze tehnici iinstrumente, metode i proceduri care s faciliteze mbuntirea continu a calitii, metodede evaluare a nivelului de securitate. Transpunerea n sistemul de reglementri din Romnia a Directivelor U.E. derivate din art. 100A i 118A din Tratatul de la Roma (1957), privind cerinele eseniale de securitate i sntate ale echipamentelor tehnice, respectiv, cerinele minime de securitate i sntate la locul de munc, impune i alinierea practicilor noilor organisme create cu cele ale organismelor europene n materie de securitate i sntate. Activitatea privind securitatea si sanatatea in munca n Romnia urmrete elaborarea i aplicarea unui ansamblu de msuri menite s asigure, n toate domeniile de activitate, ndeplinirea sarcinilor n condiii normale de munc, far accidente i mbolnviriprofesionale. Importana care se acord securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca este relevat de faptul c chiar n Constituie sunt stabilite principiile de baz ale proteciei angajailor, principii care sunt dezvoltate apoi n Normele Metodologice de aplicare a legii securitatii si sanatatii in munca. 5.3. EVOLUTIA LEGISLATIEI SSM IN ROMANIA 5.3.1. Trecerea de la Protectia Muncii la Securitate si Sanatate in Munca Evolutia conceptului de Securitate si Sanatate in Munca Securitatea, in opinia Academiei Romane, inseamna punerea la adapost de orice pericol, precum si existent unor masuri de protectie sau aparare, iar sanatatea reprezinta starea unui organism in care functionarea tuturor organelor se face in mod normal si regulat. Din conjugarea acestor doi termeni, aplicati unui sistem de munca, a luat nastere expresia Securitate si Sanatate in Munca care s-a transformat ulterior intr-un concept amplu si complex. Preocuparile statelor pentru crearea unui mediu de munca sigur si salubru au crescut odata cu intensificarea eforturilor de dezvoltare economica, sociala si morala si, cu certitudine, si in functie de nivelul de civilizatie atins, respectiv de respectful pe care fiecare tara l-a acordat drepturilor fundamentale ale omului, intre care si cel la protectie in munca. Activitatea de protectie a muncii in Romania are o istorie de peste 100 de ani si a evoluat in stransa legatura cu dezvoltarea industriala care, inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, a atras dupa sine primele manifestari ale acestei activitati. Legea sanitara, consemnata si aprobata in 1874, reglementeaza aspecte de sanatate in munca. In 1894 intra in vigoare primul act normativ din domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca, Regulamentul pentru industriile insalubre,
169

care cuprinde dispozitii obligatorii privind munca femeilor si a tinerilor, prevenirea accidentelor de munca si a imbolnavirilor profesionale. Articolul 5: In orice stabiliment industrial cu mai mult de 10 lucratori, atelierele vor avea un spatiu de cel mult 5 mc de 28 fiecare lucrator, iar plafonul va avea inaltimea de cel putin 3 m.
1874 1894 1895 1897 1906 1922 1923 1928 1934 1936 1940 1920 1940 1949 1965 1966 1996 2006 Legea Sanitara Regulamentul pentru industriile insalubre Legea minelor Legea pentru reposul in zilele de Duminica si sarbatori Legea privind munca femeilor si minorilor in industrie si exploatari miniere Legea referitoare la angajarea minorilor in munca maritima Legea privind ajutoarele de boala si lehuzie Legea privind munca minorilor si a femeilor Legea privind accidentele de munca. Prevenirea lor. Prescriptii Infiintarea Ministerului Muncii Sanatatii si Ocrotirii Sociale S-au constituit Regiunile de Inspectie a Muncii Serviciul de Igiena Industriala S-a infiintat Consiliul Pentru Protectia Muncii Legea nr. 5/1965 cu privire la Protectia Muncii Comitetul de Stat pentru Protectia Muncii Legea nr. 90/1996 a Protectiei Muncii Legea nr. 319/2006 Legea Securitatii si Sanatatii in Munca

170

Articolul 6: Pentru a inlatura pericolul ranirii lucratorilor in timpul functionarii masinii, va trebui prevazut un spatiu liber, destul de larg pentru a se permite circulatia, iar organele de transmisiune ale masinilor, ascensoarele, rotile legate de vreun motor se vor imprejmui cu parapete de siguranta etc. Un caracter foarte avansat privind reglementarea Securitatii si Sanatatii in Munca (desi nu era folosita aceasta notiune) a prezentat Legea minelor (din 21.04.1895). In titlul III din lege, referitor la actele care preced instituirea concesiunilor de mine, prin articolul 30, se stabilea obligatia intreprinzatorului de a lua toate masurile pentru a executa lucrarile de exploatare, astfel incat sa evite orice pericol si sa garanteze siguranta lucratorilor. Legea prevedea infiintarea caselor de ajutor (modul de constituire si atributiile acestora, intervalul minim de 3 zile dupa care se acorda ajutor pentru incapacitate temporara de munca din cauza accidentarii sau imbolnavirii), precum si a caselor de pensii (cu delimitarea conditiilor si a cuantumului pensiei de invaliditate, inclusive deces, si de boala profesionala, stabilirea varstei minime depensionare, etc.). Din aceeasi categorie acte juridice de natura legislatiei muncii, dar care instituiau totodata, direct sau indirect, si masuri de protejare a lucratorilor fata de accidente si imbolnaviri profesionale au mai facut parte si: Legea (din6.03.1897) pentru repausul in zilele de duminica si sarbatori; Legea (22.02.1906) privind munca femeilor si minorilor in industrie si exploatari miniere; Legea (din 14.04.1922) referitoare la angajarea minorilor in munca maritima; Legea (din 16.06.1923) privind ajutoarele de boala si lehuzie; Legea (din 13.04.1928) privind munca minorilor si a femeilor. In 1934 (13 aprilie) este emisa Legea privind accidentele de munca Prevenirea lor. Prescriptii, care poate fi considerata drept actul de nastere al institutiei Securitatii si Sanatati in Munca in acceptia moderna a termenului, pentru tara noastra. In 1936 s-a infiintat prin decret, Ministerul Muncii Sanatatii si Ocrotirii Sociale, care cuprindea si un serviciu al organizarii si ocrotirii muncii, iar prin Decizia din 19.10.1940 s-au constituit regiunile de inspectie a muncii. Intre anii 1920 si 1940, Serviciul de Igiena Industriala se ocupa de aplicarea masurilor de prevenire a a accidentelor de munca si a bolilor profesionale, organism ce a functionat in cadrul Casei Centrale a Asigurarilor Sociale. Un rol insemnat in istoria asigurarilor sociale din tara noastra au jucat traditiile culturale si nationale, precum si tot ceea ce se include in conceptul de componenta a vietii societatii. Pentru a se ajunge la un sistem inchegat de protectie si asigurari sociale a fost nevoie sa se parcurga anumite etape istorice, pornindu-se de la forme incipiente ale asigurarii lucratorilor. Asigurarile pentru cazurile de boala si batranete fiind cunoscute in Romania inca din jurul anilor 1800, cand breslele au initiat actiuni de constituire a unor fonduri din cotizatii, caritate publica etc. avand mijloace diferite de manifestare, astfel se retin: cutia milelor, in Tara Romaneasca si in Moldova, si lazile fratesti in Transilvania, menite, in principal, sa-i ajute pe membrii breslei
171

care erau in nevoie. - Incercarile de legiferare a unor masuri de asigurari sociale in Romania s-au materializat abia in anii 1910 si 1912, cand au fost adoptate legea sanitara, ce cuprindea si dispozitii referitoare la infiintarea caselor de bolnavi si ajutor, ale caror fonduri erau constituite din contributii, in parti egale, ale muncitorilor si patronilor, si, respectiv, legea pentru organizarea meseriilor, creditului si asigurarilor muncitoresti, cunoscuta si sub denumirea Legea Nenitescu, dupa autorul acestei legi, care a reglementat asigurarea contra bolii si decesului a introdus asigurarea de invaliditate si de batranete, precum si asigurarea contra accidentelor, toate cu caracter obligatoriu. Potrivit prevederilor din Legea Nenitescu, la constituirea fondurilor de asigurare participau, dar in proportii diferite, atat salariatii, cat si patronatul si statul. Spre finele secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX lea, iau nastere si incep sa se dezvolte, ca ramuri distincte, fiziologia muncii, psihologia muncii, sociologia muncii, ergonomia muncii, ergonomia protectiei muncii. Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, s-a infiintat un system guvernamental de institutii cu atributii exprese in domeniu: in 1949, s-a infiintat Consiliul pentru Protectia Muncii, din subordinea Ministerului Muncii si Prevederilor Sociale, organism care cuprindea reprezentanti ai Confederatiei Generale a Muncii, ai Consiliului de Stat al Planificarii, ai Ministerului Invatamantului si responsabili cu protectia muncii. In 1965 a fost data Legea nr.5/1965 cu privire la protectia muncii care a fost foarte importanta la momentul respectiv, reusind prin efectele ei sa se apropie de standardele europene in materie, conturand cadrul organizatoric si legislativ necesar derularii activitatii de productie in conditii de Securitate si Sanatate in Munca. In 1966, a fost organizat Comitetul de Stat pentru Protectia Muncii, organism independent al statului, structurat pe doua niveluri: central si teritorial, si care a manifestat preocupari deosebite pentru pregatirea specialistilor in domeniu. Dupa 1989, s-au produs multe schimbari in viata economica si sociala a Romaniei, mai ales trecerea spre o economie de piata au impus modificarea structurii si continutului legislatiei privind Securitatea si Sanatatea in Munca, datorita noilor probleme aparute: cresterea rapida a numarului de agenti economici, aparitia sectorului privat, cresterea somajului, intensificarea fenomenului de eludare a legilor, cresterea rolului partenerilor sociali (patronate, sindicate), care au impus modificarea structurii si continutului legislatiei privind Securitatea si Sanatatea in Munca. Astfel, inca din anul 1990 s-au intreprins masuri pentru revizuirea reglementarilor din domeniul protectiei muncii, pentru a se crea un nou sistem legislativ al carui principiu fundamental sa fie armonizarea cu prevederile Directivelor Uniunii Europene si cu cele ale conventiilor si recomandarilor Organizatiei Internationale a Muncii. Tot in anul 1990 a fost reproiectata structura organizatorica si functionala ainstitutiei protectiei muncii, aceasta fiind integrata in cadrulMinisterului Muncii si Protectiei Sociale.Ca urmare
172

a ratificarii, la 5.04.1993, a Acordului European,care instituia o asociere intre Romania si Uniunea Europeana in vederea acceptarii ulterioare a tarii noastre ca membru cu drepturi depline al U.E., s-a inceput un proces lung de armonizare a legislatiei nationale cu cea comunitara. Prin transpunerea Directivei Cadru (89/391/CEE) in Legea nr.90/1996 a Protectiei Muncii, republicata, si in Normele Generale de Protectie a Muncii au fost preluate principiile prevenirii, precum si o serie de masuri care vizau imbunatatirea securitatii si a sanatatii in munca. Legea 90/1996 si Normele metodologice de aplicare a acesteia, au reglementat, pe o perioada de 10 ani, cadrul organizatoric al protectiei muncii si atributiile organismelor statului privind coordonarea si controlul acestei activitati. Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, Romania a fost nevoita sa transpuna integral prevederile Directivelor Europene din domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca; astfel, la data de 1 octombrie 2006, a fost data Legea nr.319/2006 (care abroga integral Legea nr. 90/1996), Normele metodologice de aplicare a acestei legi, Normele Generale de Protectie a Muncii si Normele Specifice de Securitate a Muncii. Noul sistem de reglementari transpune integral prevederile Directivelor europene din domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca. 5.3.2. Principiile care stau la baza legislatiei de securitate si sanatate in munca in Romania Finalitatea legislatiei de securitate si sanatate in munca n dreptul romnesc o reprezint diminuarea riscului relativ la viata, sntatea su integritatea corporal a celor ce presteaz munc. La realizarea ei contribuie dispoziii din diferite ramuri ale dreptului. Reglementarea principal este cuprins n materia dreptului muncii1. La ea se adaug normele de drept administrativ referitoare la rspunderea contravenional, cele de drept penal privind infraciunile, precum i ale dreptului civil, care completeaz Codul muncii n materia rspunderii patrimoniale a unitii fa de persoanele angajate, pentru daunele produse ca urmare a nerespectrii normelor de securitate si sanatate in munca. O legtur strns exist i cu asigurrile sociale de stat, unele reglementri fiind comune. Important de reinut n legtur cu legislaia romn privind securitatea i sntatea n munc este faptul c ea a fost armonizata cu directivele Uniunii Europene n acest domeniu.

173

Primul pas n acest sens a constat n adoptarea acelorai principii2 care sunt respectate i in legislaia comunitar, n baza crora au fost concepute i continu s fie emise actele juridice cu caracter naional i particular. n esen, principiile menionate pot fi exprimate astfel (fig. 5.1): a. Securitatea si sanatatea muncii - drept fundamental al tuturor participanilor la procesul de munc. Constituia Romniei, afirmnd dreptul la protecie social, face referire dreptul la munca si protectia sociala a muncii (Art. 41). Mai concret, Legea nr. 319/2006, a securitatii si sanatatii in munca in conformitate cu (art. 1), stabilete principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecia sntii i securitatea lucrtorilor, eliminarea factorilor de risc i accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrat potrivit legii, instruirea lucrtorilor i a reprezentanilor lor, precum i direciile generale pentru implementarea acestor principii, iar in conformitate cu (art .3 alineat 2 ) se arata ca prevederile prezentei legi se aplic in toate sectoarele de activitate, atit publice cit si private, precum si tuturor angajatorilor, lucrtorilor i reprezentanilor lucrtorilor. Pentru realizarea acestui drept, normele metodologice de aplicare a legii sanatatii si securitatii in munca impun obligaii in sarcina angajatorilor i a angajailor lor i stabilesc organele specializate ale administraiei de stat care s urmreasc modul n care unitile i salariaii aplic i respect normele de securitate si sanatate in munca. Aadar, activitatea de securitate si sanatate in munca nu este lsat numai la latitudinea agenilor economici, ci, fiind implementat in toate domeniile vieii economico-sociale, statul asigur i controlul ndeplinirii ei. b. Legtura indisolubil dintre dreptul la munc i securitatea si sanatatea muncii. Romnia fiind un stat de drept, democratic si social (art. 1 alin.3 din Constituie), dreptul la munc nu numai c este consacrat ca un drept fundamental cetenesc, dar el se afl in strns corelaie cu dreptul la protecie social al angajailor, care include i securitatea si sanatatea in munca i este garantat. n acest sens, organele administraiei de, stat desemnate prin lege au obligaia de a organiza, coordona i controla activitatea n domeniu. Pentru realizarea integral a dreptului la munc este necesar asigurarea unor asemenea condiii de desfurare a procesului de munc nct viaa, sntatea i integritatea corporal a celor care i

174

exercit acest drept fundamental s fie aprate. n caz contrar, nsui dreptul la munc nu s-ar putea realiza deplin, ar avea caracter formal.

Fig. 5.1. Principiile fundamentale ale legislaiei romne privind securitatea i sntatea n munc 175

atatii mun ncii n procesul de m munc. c. Integrarea securitatii si sana Acesta A este e un principiu clar ex xprimat n Legea nr. .319/2006 a securitatii si sanatatii in munca a, care prev vede ca ob bligaii pen ntru realiza area securi itii munc cii au att ang gajatorii ca are pot fi persoane p juridice sau u fizice, c t i la loc cul de mun nc conduca atorii locur rilor de mu unca si lu ucratorii ca are trebuie sa primea asca o instr ruire suficien nta si adecv vata in dom meniul secu uritatii si sanatatii in munca. d. d Caracter rul preven ntiv al secu uritatii si s muncii. sanatatii m Prin P esena sa, secur ritatea si sanatatea s m muncii are e un carac cter preve entiv, menirea a ei fiind prentm mpinarea producerii p accidentelor de m munc i/sa au a mbolnvirilor pro ofesionale. . Reglemen ntrile lega ale n dom meniu sunt astfel stab bilite nct s apere via aa, sntat tea i integritatea co orporal al le celor ca are particip p la procesu ul de produ ucie. Teor retic, dac normele de securit tate si sanatate a mu uncii sunt rea alizate i re espectate n ntocmai, ac ccidentele i mbolnvirile prof fesionale p pot fi prevenit te. n n acelai timp, t difer ritele form me ale rsp punderii ju uridice pen ntru nclc carea normelo or de secu uritate si sanatate a muncii su unt menite s contrib buie efecti iv la realizarea caracterului pre eventiv al acesteia a. A se vedea as stfel impa actul regleme la repara entrilor referitoare r area pagub ubelor adu use celor vtmai prin acciden nte de munc c su mb bolnviri profesional p le, care sun nt de natur r s stimu uleze realizarea in pract tic a norm melor de san natate si se ecuritate a muncii. Legea L secu uritatii si sanatatii in mun nca: stabil lete principii gene erale referitoa are la prev venirea ris scurilor pr rofesionale e, protecia a sntii i i securit tatea lucrtor rilor, elimi inarea fact torilor de risc i acc cidentare, informarea, consulta area, participarea echilibrat potr rivit legii, instruirea a lucrtori ilor i a re eprezentan nilor lor,prec cum i direciile generale pentru u impleme entarea ace estor princi ipii e. Aborda area preve enirii acc cidentelor de munc ca si a mbolnvir rilor profesio onale ca problem p unic u . innd seam ma c, din punctul de e vedere al l cauzelor d determinan nte, al spaiului de man nifestare, al a subiecilor i suscep ptibili s le suporte e, ca i a al msurilo or i mijloacelor de co ombatere, fenomenele f e de accid dentare i mbolnvir re profesio onal sunt ide entice (mai i mult, n numeroase n e cazuri ac celai facto or de risc - cauz - p poate conduce e, n funcie de cond diiile conc crete, fie l la accident t de munc c, fie la b boal profesio onal), legi iuitorul a urm u rit tra atarea lor c ca o proble em unic. Astfel, n nu au fost con nstituite do ou sisteme e de acte ju uridice, un nul care s reglement teze preven nirea acciden ntelor de munc, iar altul, preveni irea mbo olnvirilor profesion nale. Dimpot triv, prin legea l de ba az se defi inete scop pul securita atii si sana atatii munc cii ca fiind p prevenirea accidentelor de mu unc i a mbolnv virilor pro ofesionale" ", iar msurile obligato orii care vizeaz v rea alizarea ac cestei final liti sunt instituite prin
176

norme comune c (normele de securitate si sanatate e a muncii sunt msu uri care con nduc accidentelor, ct i a mbolnvi irilor profe att la eliminarea e esionale). Legea L secu uritatii si sanatatii in n munca de efinete se ecuritatea i sntate ea n munc ca c fiind pre evenirea ac ccidentelor r de munc i a mbo olnvirilor profesiona ale. Acelea A i ac ct juridic reglemente r eaz atat pr roblema p prevenirii a accidentelo or de munc i pe cea a prevenirii mbolnvi irilor profe esionale f. . realizarea masurilor de secu uritate si sntate in n munc- obligatie legal a angajato orului. Angajatorul A l este oblig gat atit prin n Codul M Muncii cit si i prin Lege ea Securita atii si Sanatati ii in Munca sa realize eze masuri i de securit tate si sana atate in mu unca, pentru u protecti ia lucratorilor si asigu urarea bunei desfasur rari a proce esului de m munca.

177

CAPITOLUL 6 SISTEMUL LEGISLATIV ROMAN IN DOMENIUL SANATATII SI SECURITATII MUNCII

6.1 CARACTERISTICI ALE NOILOR REGLEMENTARI IN DOMENIUL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA Transformarile politice, sociale, economice, din ultimii ani din ara noastra au determinat ireevaluarea domeniului securitii i sntii n munc, pentru care s-a creat o noulegislaie armonizat cu directivele europene, cu conveniile i recomandrile OrganizaieiMondiale a Muncii. Noua legislaie a introdus sau a dezvoltat concepte care asigurschimbarea modului de abordare a aspectelor referitoare la asigurarea securitii i sntii n munc. Dintre trsturile eseniale care caracterizeaz noua legislaie se pot enuna: -ntarirea obligaiei angajatorilor de a asigura securitatea i sntatea angajailor prin msuri care iau n considerare principiile generale de prevenire; -dezvoltarea la nivel naional i la nivel de unitate economica a unor politici deprevenire, care s trateze hollistic securitatea i sntatea n munc, lund nconsiderare tehnologiile, organizarea muncii, mediul de munc i, nu ultimul rnd,executantul cu toate cerinele sale; -instruirea, formarea i perfecionarea angajailor n corelaie cu sarcinile de munci cu riscurile la care pot fi expui; -prioritatea msurilor de protecie intrinsec i colectiv fa de cele individuale ; -instituirea responsabilitii angajailor faa de propria securitate i sntate ; -dezvoltarea capacitii instituionale a unor organisme de control i de ndrumarea activitii de prevenire ale statului, care s dispuna de mijloace juridice, tehnice,financiare etc. eficace. Altfel spus, noua legislaie impune intensificarea preocuprilor pentru calitatea de securitate a echipamentelor tehnice, pentru nlocuirea sau chiar eliminarea substanelor i produselor periculoase, pentru organizarea ergonomica a locurilor de munc, pentrucreterea nivelului de pregtire a lucrtorilor i asigurarea participrii acestora la elaborareai luarea deciziei n domeniul securitatii muncii i pentru supravegherea sntii lucrtorilor n munc. Aceste preocupri sunt susinute de contextul economic actual, marcat de cretereaimportanei calitii produselor care implic i calitatea de securitate a acestora i face s creasc numrul de organizaii i societi preocupate s conceap i s utlizez tehnici iinstrumente, metode i proceduri care s faciliteze mbuntirea continu a calitii, metode de evaluare a nivelului de securitate.
178

Transpunerea n sistemul de reglementri din Romnia a Directivelor U.E. derivate din art. 100A i 118A din Tratatul de la Roma (1957), privind cerinele eseniale de securitate i sntate ale echipamentelor tehnice, respectiv, cerinele minime de securitate i sntate la locul de munc, impune i alinierea practicilor noilor organisme create cu cele ale organismelor europene n materie de securitate i sntate. Activitatea privind securitatea si sanatatea in munca n Romnia urmrete elaborarea i aplicarea unui ansamblu de msuri menite s asigure, n toate domeniile de activitate, ndeplinirea sarcinilor n condiii normale de munc, far accidente i mbolnviriprofesionale. Importana care se acord securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca este relevat de faptul c n Constituie sunt stabilite principiile de baz ale proteciei angajailor, principii care sunt dezvoltate apoi n Normele de aplicare a legii Sanatatii si Securitatii in Munca 319/2006. 6.2 STRUCTURA SISTEMULUI LEGISLATIV ROMAN IN DOMENIUL SSM n funcie de subiectul reglementrii, respectiv de natura problemei legiferate, structura sistemului legislativ al securitatii si sanatatii in munca cuprinde dou categorii de acte juridice: -LEGISLAIE DE BAZ- cuprinde acte normative care legifereaz strict numai activiti n legtur direct cu msurile de securitate si sanatate a muncii, dintre care fac parte: Constitutia Romaniei-se considera ca legislatie de baza deoarece aceasta reprezinta elementul legislativ integrator de la care pleaca toate legile; Legi in domeniul securitatii si sanatatii in munca, conditii de munca - Codul Muncii Legea 53/2003, republicata; - Legea nr. 319/2006 Legea securitatii si sanatatii in munca; - Legea nr. 245/2004 Securitatea generala a produselor; - Legea nr. 240/2004 Rraspunderea producatorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte; - Legea nr. 25/2004 Aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de munca;

179

- Legea nr. 436/200 aprobarea OUG nr. 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca; - Legea nr. 202/2002 egalitatea de sanse intre femei si barbati; - Legea 155/2000 aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 16/2000 privind ratificarea unor conventii adoptate de Organizatia Internationala a Muncii; - Legea nr. 130/1999 masuri de protectie pentru persoanele incadrate in munca; - Legea nr. 31/1991 stabilirea duratei timpului de munca sub 8 ore/zi pentru salariatii care lucreaza in conditii deosebite, vatamatoare, grele sau periculoase; Legi in domeniul materialelor si substantelor periculoase - Legea nr. 360/2003 regimul substantelor si preparatelor chimice periculoase; - Legea nr. 451/2001 aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase; - Legea nr. 426/2001 aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deseurilor; - Legea nr. 99/2001 aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 173/1999 privind suportarea de la bugetul de stat a cheltuielilor de ecologizare a procesului de reciclare a deseurilor; - Legea nr. 126/1995 regimul materiilor explozive; Legi in domeniul evaluarii conformitatii -Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor republicata in Monitorul oficial din 04.06.2008 Legi in domeniul asigurarilor sociale -Legea nr. 346/2002 - Legea privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale modificata prin OUG nr. 107 din 24/10/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 346/2002 si aprobata prin Legea nr. 598/2003 privind aprobarea OUG nr. 107/2003; Ordonante de urgenta ale guvernului

180

-OUG 49/2002 pentru modificarea i completarea OUG 98/1999 privind protecia social a persoanelor ale cror contracte individuale de munc vor fi desfcute ca urmare a concedierilor colective; -OUG 96/2003 privind protecia maternitii la locurile de munc; -OUG 48/2005 pentru reglementarea unor msuri privind numrul de posturi i cheltuielile de personal n sectorul bugetar; -OUG 65/2005 privind modificarea i completarea Legii nr. 53/2003 Codul muncii; -OUG 117/2006 privind procedurile naionale n domeniul ajutorului de stat; -OUG 56/2007 privind ncadrarea n munc i detaarea strinilor pe teritoriul Romniei; -OUG 67/2007 privind aplicarea principiului egalitii de tratament ntre brbai i femei n cadrul schemelor profesionale de securitate social; -OUG 37/2008 privind reglementarea unor msuri financiare n domeniul bugetar; -OUG 8/2009 privind acordarea tichetelor de vacan; -OUG 35/2009 privind reglementarea unor msuri financiare n domeniul cheltuielilor de personal n sectorul bugetar; -OUG 64/2009 privind gestionarea financiar a instrumentelor structurale i utilizarea acestora pentru obiectivul convergen; -OUG 71/2009 privind plata unor sume prevzute n titluri executorii avnd ca obiect acordarea de drepturi salariate personalului din sectorul bugetar; -OUG 32/2010 privind unele msuri de ocupare a posturilor din sectorul bugetar; -OUG 36/2010 pentru modificarea i completarea OUG 158/2005 privind concediile i indemnizaiile de asigurri sociale de sntate; -OUG 111/2010 privind concediul i indemnizaia lunar pentru creterea copiilor; -OUG 36/2011 pentru modificarea i completarea Ordonanei de urgen a Guvernului nr. 116/2006 privind protecia social acordat persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurrii i reorganizrii unor societi naionale, regii autonome, companii naionale i societi comerciale cu capital majoritar de stat, precum i a societilor comerciale i regiilor autonome subordonate autoritilor administraiei publice locale; Hotariri de guvern - H.G. nr. 1425/2006 Norme metodologice de aplicare ale Legii nr. 319/2006; - H. G. 600/2007 protectia tinerilor la locul de munca;
181

- H. G. 1218/2006 stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate in munca pentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici; - H. G. 1146/2006 cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamentelor de munca; - H. G. 1136/2006 cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscuri generate de campuri electromagnetice; - H. G. 1135/2006 cerintele minime de securitate si sanatate in munca la bordul navelor de pescuit; - H. G. 1093/2006 stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca; - H. G. 1092/2006 protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca; - H. G. 1091/2006 cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca; - H. G. 1058/2006 cerintele minime pentru imbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive; - H. G. 1051/2006 cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori, in special de afectiuni dorsolombare; - H. G. 1050/2006 cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de foraj; - H. G. 1049/2006 cerintele minime pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor din industria extractiva de suprafata sau subteran; - H. G. 1048/2006 cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca; - H. G. 1028/2006 cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare; - H. G. 1007/2006 cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la asistenta medicala la bordul navelor; - H. G. 971/2006 cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca; - H. G. 300/2006 cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare sau mobile; - H. G. 1876/2005 cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii;
182

- H. G. 752/2004 stabilirea conditiilor pentru introducerea pe piata a echipamentelor si sistemelor protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive; - H. G. 493/2006 cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot; - H. G. 1875/2005 protectia sanatatii si securitatii lucratorilor fata de riscurile datorate expunerii la azbest; - H. G. 809/2005 pentru modificarea Hotararii Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerintelor esentiale de securitate ale echipamentelor individuale de protectie si a conditiilor pentru introducerea lor pe piata. -LEGISLAIE CONEX" - acte care conin, numai n subsidiar norme juridice de securitate si sanatate a muncii. Legislatia conexa cuprinde: Legi in domeniul asigurarilor sociale -Legea nr. 263 din 16 decembrie 2010 privind sistemul unitar de pensii publice; -Legea 191/2013 privind aprobarea OUG 133/2010 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, in vederea eficientizarii unor institutii si activitati in acest domeniu; Legea nr. 250/2013 - modificarea si completarea Legii nr. 76/2002 sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca ; La rndul ei, structura legislaiei de baz poate fi evideniat dup mai multe criterii, fiecare reliefnd anumite caracteristici. a. Nivelul de emitere (tipul de act juridic). n funcie de organul abilitat s emit acte juridice se disting: - acte emise de organul legislativ suprem Parlamentul; - acte emise de organele executive ale administraiei de stat; - hotrri ale Guvenului (HG);ordonante si ordonante de urgenta ale guvernului; - ordine i instruciuni ale diverselor ministere. b. Aria de obligativitate. n funcie de aria de obligativitate se pot deosebi: - acte obligatorii pentru toate sectoarele de activitate economico-social, respectiv pentru toate unitile care i desfoar activitatea cu personal ncadrat n munc; n aceast grup sunt cuprinse Codul Muncii Legea nr. 53/2003, Legea
183

nr. 319/2006, Legea nr. 346/2002 i toate HG-urile, cu excepia cazurilor n care se adreseaz explicit numai unui sector, unei activiti, unei categorii de persoane etc.; - acte obligatorii numai pentru anumite sectoare, activiti, categorii de persoane - toate ordinele i instruciunile ministerelor, cu excepia acelor acte emise de Ministerul Muncii, Solidaritii Sociale si Familiei care se adreseaz explicit ntregii economii naionale. c. Aria de obligativitate i natura reglementrii. Dac se ine seama de aria de obligativitate, dar i de caracterul general sau particularizat, concret-aplicativ, aceleai acte se pot grupa ca in figura 6.1.

Fig. 6.1. Structura sistemului legislaiei de baz privind securitatea si sanatatea muncii in
Romnia

Tinand seama de aria de obligativitate, dar si de caracterul general sau particularizat, concret-aplicativ, actele din sistemul legislativ national se pot grupa dupa cum urmeaza: - legislatia primara din care fac parte: Legea Sanatatii si Securitatii Muncii nr. 319/2006 Codul Muncii; Legea 53/2003 si Legea nr. 346/2002 Legea privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale modificata
184

prin OUG nr. 107 din 24/10/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 346/2002 si aprobata prin Legea nr. 598/2003 privind aprobarea OUG nr. 107/200; - legislatia secundara din care fac parte: Normele metodologice si Standardele de securitate a muncii; Hotarari ale Guvernului, care sunt caracterizate prin faptul ca stabilesc cadrul general, principiile si regulile de baza pentru domeniul protectiei muncii - legislatia tertiara: cuprinde instructiunile de securitate a muncii, care se elaboreaza de catre agentii economici, fiind obligatorii numai in cadrul acestora. d. Problema reglementat. Acest ultim criteriu, prin gruparea pe care o permite i prin coninutul actelor ce se nscriu n fiecare categorie, relev caracteristicile fundamentale ale activitii de protecie a muncii din ara noastr. Principalele tipuri de reglementri n sensul menionat sunt prezentate in continuare: - reglementri privind persoanele care beneficiaz de securitatea si sanatatea in munca; - reglementri privind persoanele care rspund pentru realizarea msurilor preventive; - acte referitoare la obligaiile agenilor economici (din punct de vedere, al securitatii si sanatatii in munca), ale conductorilor acestora, ale compartimentelor i persoanelor desemnate ca responsabili cu securitatea si sanatatea in munca, precum i ale persoanelor ncadrate n munc, beneficiare ale msurilor de securitate si sanatate in munca; - reglementri privind accidentele de munc i mbolnvirile profesionale definire, elemente, clasificare, comunicare i declarare, cercetare i evidena, msuri de prevenire; -dispoziii privind rspunderea juridic (disciplinar, contravenional patrimonial, material i penal) pentru nclcarea reglementrilor legale referitoare la securitatea si sanatatea in munca. 6.3. CONSTITUTIA ROMANIEI Necesitatea i obligativitatea existenei unui sistem legislativ n domeniul securitatii si sanatatii in munca sunt recunoscute prin legea fundamental a Romniei Constituia. Constitutia prevede masuri de protectie care privesc securitatea si igiena muncii, instituirea salariului minim garantat in plata, repausul saptamanal, concediul de odihna platit, prestarea muncii in conditii speciale si deosebite, precum si protectia femeilor, a tinerilor si a unor persoane dezavantajate. Acest lucru este prevazut in urmatoarele articole:
185

Art. 22(1), Dreptul la via, precum i dreptul la integritatea fizic i psihic ale persoanelor sunt garantate. Art. 41(1), Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera. Art. 41(2), Salariaii au dreptul la masuri de protecia social. Acestea privesc securitatea i sanatatea salariatilor, regimul de munc al femeilor i al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe tara, repausul sptmnal, concediul de odihn pltit, prestarea muncii n condiii deosebite sau speciale, formarea profesionala, precum i alte situaii specifice, stabilite prin lege. Aceste articole reprezinta preluarea in legislatia romaneasca a prevederilor din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene care este integrata in Proiectul de Tratat asupra Constitutiei pentru Europa (partea a II-a). Ultimul articol relev clar locul i rolul legislaiei de securitate si sanatate in munca n sistemul legislativ naional figura 6.2.

Figura 6.2. Locul i rolul sistemului legislativ de securitate si sanatate in munca n sistemul legislativ naional

186

Se observa ca legislatia in domeniul SSM reprezinta o component a sistemului de reglementri prin care se urmrete asigurarea proteciei cetenilor, respectiv pentru un segment specific de populaie - activi, mpotriva riscurilor de accidentare i mbolnvire profesional generate de prestarea oricrui proces de muncii. 6.4. CODUL MUNCII - LEGEA NR. 53/2003 Codul Muncii sau Legea nr. 53/2003, republicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 345 din 18.05.2011, reprezinta cadrul legislativ ce reglementeaza in Romania relatiile de munca intre angajat si angajator. Acesta se stipuleaza in Titlul V denumit Sntatea i securitatea n munc de asemenea regulile generale ce guverneaza securitatea si sanatatea in munca. -Angajatorul are obligaia s ia toate msurile necesare pentru protejarea vieii i sntii salariailor. -Angajatorul are obligaia s asigure securitatea i sntatea salariailor n toate aspectele legate de munc. -Dac un angajator apeleaz la persoane sau servicii exterioare, aceasta nu l exonereaz de rspundere n acest domeniu. -Obligaiile salariailor n domeniul securitii i sntii n munc nu pot aduce atingere responsabilitii angajatorului. -Msurile privind securitatea i sntatea n munc nu pot s determine, n nici un caz, obligaii financiare pentru salariai. Dispoziiile prezentului titlu se completeaz cu dispoziiile legii speciale, ale contractelor colective de munc aplicabile, precum i cu normele i normativele de protecie a muncii. Prin normele i normativele de protecie a muncii pot stabili: -msuri generale de protecie a muncii pentru prevenirea accidentelor de munc i a bolilor profesionale, aplicabile tuturor angajatorilor; -msuri de protecie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activiti; -msuri de protecie specifice, aplicabile anumitor categorii de personal; -dispoziii referitoare la organizarea i funcionarea unor organisme speciale de asigurare a securitii i sntii n munc. In cadrul propriilor responsabiliti angajatorul va lua msurile necesare pentru protejarea securitii i sntii salariailor, inclusiv pentru activitile de prevenire a riscurilor profesionale, de informare i pregtire, precum i pentru punerea n aplicare a organizrii proteciei muncii i mijloacelor necesare acesteia. Principiile generale de prevenire cuprinse in Directiva cadru 89/391/C.E.E. sunt preluate in totalitate de art. 177, alin. 2 :
187

-evitarea riscurilor; -evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate; -combaterea riscurilor la surs; -adaptarea muncii la om, n special n ceea ce privete proiectarea locurilor de munc i alegerea echipamentelor i metodelor de munc i de producie, n vederea atenurii, cu precdere, a muncii monotone i a muncii repetitive, precum i a reducerii efectelor acestora asupra sntii; -luarea n considerare a evoluiei tehnicii; -nlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puin periculos; -planificarea prevenirii; -adoptarea msurilor de protecie colectiv cu prioritate fa de msurile de protecie individual; -aducerea la cunotin salariailor a instruciunilor corespunztoare. Codul Muncii stabileste pentru angajator si alte obligatii: -Angajatorul rspunde de organizarea activitii de asigurare a sntii i securitii n munc. -n cuprinsul regulamentelor interne sunt prevzute n mod obligatoriu reguli privind securitatea i sntatea n munc. -n elaborarea msurilor de securitate i sntate n munc angajatorul se consult cu sindicatul sau, dup caz, cu reprezentanii salariailor, precum i cu comitetul de securitate i sntate n munc. -Angajatorul are obligaia s asigure toi salariaii pentru risc de accidente de munc i boli profesionale, n condiiile legii. -Angajatorul are obligaia s organizeze instruirea angajailor si n domeniul securitii i sntii n munc. -Instruirea se realizeaz periodic, prin modaliti specifice stabilite de comun acord de ctre angajator, mpreun cu comitetul de securitate i sntate n munc i cu sindicatul sau, dup caz, cu reprezentanii salariailor. -Instruirea se realizeaz obligatoriu n cazul noilor angajai, al celor care i schimb locul de munc sau felul muncii i al celor care i reiau activitatea dup o ntrerupere mai mare de 6 luni. n toate aceste cazuri instruirea se efectueaz nainte de nceperea efectiv a activitii. -Instruirea este obligatorie i n situaia n care intervin modificri ale legislaiei n domeniu. -Locurile de munc trebuie s fie organizate astfel nct s garanteze securitatea i sntatea salariailor. -Angajatorul trebuie s organizeze controlul permanent al strii materialelor, utilajelor i substanelor folosite n procesul muncii, n scopul asigurrii sntii i securitii salariailor.
188

-Angajatorul rspunde pentru asigurarea condiiilor de acordare a primului ajutor n caz de accidente de munc, pentru crearea condiiilor de prentmpinare a incendiilor, precum i pentru evacuarea salariailor n situaii speciale i n caz de pericol iminent. Un alt principiu preluat din legislatia europeana de securitate si sanatatea in munca este cel privind infiintarea si functionarea Comitetului de securitate i sntate n munc stipulat in codul muncii la art. 183. La nivelul fiecrui angajator se constituie un comitet de securitate i sntate n munc, cu scopul de a asigura implicarea salariailor la elaborarea i aplicarea deciziilor n domeniul proteciei muncii. Comitetul de securitate i sntate n munc se constituie n cadrul persoanelor juridice din sectorul public, privat i cooperatist, inclusiv cu capital strin, care desfoar activiti pe teritoriul Romniei. Comitetul de securitate i sntate n munc se organizeaz la angajatorii persoane juridice la care sunt ncadrai cel puin 50 de salariai. n cazul n care condiiile de munc sunt grele, vtmtoare sau periculoase, inspectorul de munc poate cere nfiinarea acestor comitete i pentru angajatorii la care sunt ncadrai mai puin de 50 de salariai. n cazul n care activitatea se desfoar n uniti dispersate teritorial, se pot nfiina mai multe comitete de securitate i sntate n munc. Numrul acestora se stabilete prin contractul colectiv de munc aplicabil. Comitetul de securitate i sntate n munc coordoneaz msurile de securitate i sntate n munc i n cazul activitilor care se desfoar temporar, cu o durat mai mare de 3 luni. n situaia n care nu se impune constituirea comitetului de securitate i sntate n munc, atribuiile specifice ale acestuia vor fi ndeplinite de responsabilul cu protecia muncii numit de angajator. Componena, atribuiile specifice i funcionarea comitetului de securitate i sntate n munc sunt reglementate prin ordin al ministrului muncii i solidaritii sociale. Capitolul III art. 186, din cod este consacrat pentru Protecia salariailor prin servicii medicale si stipuleaza faptul ca angajatorii au obligaia s asigure accesul salariailor la serviciul medical de medicin a muncii. De asemenea stabileste sarcinile principale ale medicului de medicin a muncii care constau n: -prevenirea accidentelor de munc i a bolilor profesionale; -supravegherea efectiv a condiiilor de igien i sntate n munc; -asigurarea controlului medical al salariailor att la angajarea n munc, ct i pe durata executrii contractului individual de munc.
189

In finalul Codului Muncii in Titlul XIII: Dispoziii tranzitorii i finale se stipuleaza: Art. 276 Potrivit obligaiilor internaionale asumate de Romnia, legislaia muncii va fi armonizat permanent cu normele Uniunii Europene, cu conveniile i recomandrile Organizaiei Internaionale a Muncii, cu normele dreptului internaional al muncii. Art. 277 (2) Prezenta lege transpune art. 16 lit. b), art. 18 i 19 din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizrii timpului de lucru, publicat n Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 18 noiembrie 2003, i art. 3, 4 i 10 din Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de munc temporar, publicat n Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 327 din 5 decembrie 2008. Art. 278 (1) Dispoziiile prezentului cod se ntregesc cu celelalte dispoziii cuprinse n legislaia muncii i, n msura n care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munc prevzute de prezentul cod, cu dispoziiile legislaiei civile. (2) Prevederile prezentului cod se aplic cu titlu de drept comun i acelor raporturi juridice de munc nentemeiate pe un contract individual de munc, n msura n care reglementrile speciale nu sunt complete i aplicarea lor nu este incompatibil cu specificul raporturilor de munc respective. 6.5. LEGEA PRIVIND ASIGURAREA PENTRU ACCIDENTE DE MUNCA SI BOLI PROFESIONALE NR. 346/2002 Legea privind asigurarea pentru accidente de munc i boli profesionale nr. 346/2002, obliga toti angajatorii sa-si asigure angajatii. Asigurarea pentru accidente de munc i boli profesionale garanteaz un ansamblu de servicii i prestaii n beneficiul persoanelor asigurate, n vederea: -promovrii sntii i a securitii n munc i prevenirii accidentelor de munc i a bolilor profesionale; -diminurii i compensrii consecinelor accidentelor de munc i ale bolilor profesionale. Asigurarea pentru accidente de munc i boli profesionale se fundamenteaz pe urmtoarele principii: -asigurarea este obligatorie pentru toi cei ce utilizeaz for de munc angajat cu contract individual de munc; -riscul profesional este asumat de cei ce beneficiaz de rezultatul muncii prestate;
190

-fondul de asigurare pentru accidente de munc i boli profesionale se constituie din contribuii difereniate n funcie de risc, suportate de angajatori sau de persoanele fizice care ncheie asigurarea, potrivit prevederilor prezentei legi; -creterea rolului activitii de prevenire n vederea reducerii numrului accidentelor de munc i al bolilor profesionale; -solidaritatea social, prin care participanii la sistemul de asigurare pentru accidente de munc i boli profesionale i asum reciproc obligaii i beneficiaz de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevzute de lege; -asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevzute de lege; -asigurarea transparenei n utilizarea fondurilor; -repartiia fondurilor n conformitate cu obligaiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de munc i boli profesionale prin prezenta lege. Asigurarea pentru accidente de munc i boli profesionale are urmtoarele obiective: -prevenirea accidentelor de munc i a bolilor profesionale; -reabilitarea medical i socioprofesional a asigurailor, victime ale accidentelor de munc i ale bolilor profesionale, precum i recuperarea capacitii de munc a acestora; -acordarea de prestaii n bani pe termen lung i scurt, sub form de indemnizaii i alte ajutoare, n condiiile prevzute de prezenta lege. Asigurtorul are obligaia de a promova i de a stimula activitatea de prevenire a accidentelor de munc i a bolilor profesionale, n scopul: -meninerii integritii fizice i psihice a persoanelor asigurate; -mbuntirii condiiilor de munc; -eliminrii sau reducerii riscurilor de accidente de munc i boli profesionale. Personalul tehnic al asigurtorului, care desfoar activiti de prevenire a accidentelor de munc i a bolilor profesionale, atestat de autoritatea de stat competent potrivit legii, precum i personalul medical specializat n medicina muncii au urmtoarele atribuii: -acord consultan i asisten tehnic i medical de medicina muncii cu privire la msurile i mijloacele de prevenire; -iniiaz i elaboreaz studii i analize i asigur documentaia privind riscurile i condiiile de munc din uniti, n vederea fundamentrii unor msuri de prevenire; -propun finanarea, din fondul de asigurare pentru accidente de munc i boli profesionale, a unor proiecte sau programe de cercetare pentru fundamentarea tiinific a msurilor de prevenire necesare;
191

-elaboreaz i propun angajatorilor instruciuni de prevenire i proceduri de lucru specifice unor locuri de munc; -particip la cercetarea accidentelor de munc ce au ca urmare incapacitatea temporar de munc, n comisiile de cercetare numite de angajatori; -controleaz aplicarea i respectarea msurilor de prevenire convenite cu angajatorii; -elaboreaz i propun forme i mijloace de educare i informare pentru prevenirea accidentelor de munc i a bolilor profesionale; -in evidena accidentelor de munc i a bolilor profesionale; -propun asigurtorului majorri sau reduceri ale contribuiei, pentru stimularea activitii de prevenire; -acolo unde este cazul, pot propune asigurtorului ncheierea unor convenii cu angajatorii, n scopul mbuntirii activitii de prevenire a accidentelor de munc i a bolilor profesionale. n conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 346/2002, cu modificrile i completrile ulterioare, asiguraii au dreptul la urmtoarele prestaii i servicii: - reabilitare medical i recuperarea capacitii de munc; - reabilitare i reconversie profesional; - indemnizaie pentru incapacitate temporar de munc; - indemnizaie pentru trecerea temporar n alt loc de munc; - indemnizaie pentru reducerea timpului de munc; - indemnizaie pe durata cursurilor de calificare i de reconversie profesional; - compensaii pentru atingerea integritii; - despgubiri n caz de deces; - rambursri de cheltuieli; Atribuiile specifice de asigurare pentru accidente de munc i boli profesionale, n calitate de prestatori de servicii, pot fi realizate, n condiiile prezentei legi, i de asociaii profesionale de asigurare, constituite n acest scop pe sectoare de activitate ale economiei naionale. Asociaiile profesionale de asigurare funcioneaz pe baz de statut propriu, cu respectarea prevederilor Ordonanei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaii i fundaii i ale prezentei legi. Persoanele care datoreaz contribuii de asigurare pentru accidente de munc i boli profesionale pot constitui asociaii la nivelul sectoarelor de activitate ale economiei naionale. Asociaiile profesionale de asigurare sunt organisme paritare, care se constituie i funcioneaz ca persoane juridice n condiiile prezentei legi i ale
192

Ordonanei Guvernului nr. 26/2000. Asociaiile profesionale de asigurare i pot elabora regulamente i instruciuni proprii. n vederea funcionrii asociaiile profesionale de asigurare sunt obligate s solicite autorizarea de ctre Fondul Naional. Asociaiile profesionale de asigurare exercit urmtoarele atribuii: -presteaz servicii n scopul prevenirii accidentelor de munc i a bolilor profesionale; -acord prestaiile de asigurare prevzute n prezenta lege i ntocmesc documentaia necesar n vederea acordrii acestora; -elaboreaz studii i evaluri privind riscul de accidentare i mbolnvire profesional; -in evidena accidentelor de munc i a bolilor profesionale, a prestaiilor acordate i a costurilor aferente; -asigur acordarea de prestaii medicale prin servicii proprii sau pe baz de contract ncheiat cu furnizorii de servicii medicale, potrivit legii; -verific modul n care sunt utilizate prestaiile bneti acordate pentru serviciile de reabilitare medical i socioprofesional. Contribuiile se stabilesc n funcie de tarife i clase de risc.Tariful de risc se determin pentru fiecare sector de activitate n funcie de riscul de accidentare i de mbolnvire profesional din cadrul sectorului respectiv. n cadrul tarifelor de risc diferenierea pe categorii de activiti se realizeaz prin clase de risc. Tarifele i clasele de risc se revizuiesc o dat la 4 ani. ncadrarea n clasele de risc se face de ctre asigurtor, corespunztor activitilor desfurate n fiecare unitate. Cotele de contribuie datorate de angajatori n funcie de clasa de risc se vor situa n limita unui procent minim de 0,5% i a unui procent maxim de 4% aplicat asupra fondului brut de salarii. Contribuia datorat de persoanele fizice este unic, indiferent de activitatea prestat, de la 0,5% la 1% aplicat asupra venitului lunar asigurat. 6.6. LEGEA SANATATII SI SECURITATII IN MUNCA Nr. 319/2006 6.6.1. Contextul aparitiei Legii 319/2006 In Romania, legislatia din domeniul securitatii si sanatatii in munca a fost armonizata cu directivele europene din domeniu, pe etape, in contextul dezvoltarii economico-sociale a tarii si a realizarii pasilor impusi de indeplinirea conditiilor aderarii la Uniunea Europeana. In cadrul unor proiecte Phare si cu sprijinul unor experti din statele UE, tinand cont destructura sistemului legislativ roman si de cultura nationala in domeniu, au fost transpuse in legea cadru a protectiei muncii 90/1996 ( abrogata
193

astazi ), in Normele Generale de Protectie a Muncii si in Normele Specifice de Securitate si Sanatate in munca, Directiva cadru 89/391/CEE si directivele specifice provenite din Articolul 16 al acesteia. A fost de asemenea, creata in baza Legii 108/1999, Inspectia Muncii, ca autoritate competenta in controlul aplicarii legislatiei referitoare la securitatea si sanatatea in munca, aflata in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la1 ianuarie 2007, a fost pregatita si prin decizii politice referitoare la sistemul legislativ al securitatii si sanatatii in munca. Factorii responsabili au considerat preferabil ca Directiva cadru sa se regaseasca in totalitate intr-o lege cadru, iar directivele specifice sa fie preluate prin hotarari de guvern, ceea ce simplifica sistemul legislativ si ofera posibilitatea de a prelua in conditii legislative permisibile noi directive europene. In prezent, principalele acte normative in domeniu sunt: Legea 319/2006 a securitatiisi sanatatii in munca, Legea 346/2002 privind asigurarea la accidente de munca si boli profesionale, Legea 108/1999 privind infiintarea si functionarea Inspectiei Muncii si hotarari de guvern prin care sunt transpuse directivele specifice in domeniu, conform anexei. Directiva cadru din 12.06.1989 a marcat o noua etapa in constructia prevenirii riscurilor profesionale si constituie pilonul central al politicii europene privind protectia sanatatii si securitatii lucratorilor si o noua abordare a gestiunii securitatii si sanatatii la locurile de munca. Prevenirea riscurilor profesionale in noua abordare are la baza 3 elemente fundamentale: -Referentialul juridic constituit din directiva cadru si directivele specifice emise in baza art. 137 al Tratatului ; -Definirea mai clara a rolului si misiunilor care revin fiecarui participant la procesul de munca : angajator, lucratori, reprezentanti ai lucratorilor, servicii de prevenire si protectie, servicii de control, si mai ales afirmarea rolului preponderent al angajatorilor a caror raspundere fata de prevenireariscurilor este totala; -Importanta evaluarii riscurilor. Analiza factorilor potentiali de risc care precede procedura de evaluare este obiectul unui inventar precis al starii locurilor de munca la nivelul unitatii de munca. Directiva cadru intareste noua abordare a securitatii si sanatatii lucratorilor prin : -Atribuirea intregii responsabilitati a asigurarii securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca, angajatorilor; -Intarirea drepturilor lucratorilor; -Atribuirea de obligatii clare guvernelor. Drepturile pe care directiva le acorda lucratorilor determina o mai profunda constientizare a acestora privind rolul si importanta participarii lor atat la luarea deciziilor in materie de sanatate si securitate in munca cat si la aplicarea masurilor
194

dispuse in scopul ameliorarii conditiilor de munca.In aceeasi masura lucratorii devin responsabili pentru felul in care isi insusesc si aplica instructiunile pe care le primesc, reglementarile legale si bunele practici la locurile lor demunca. Drepturile lucratorilor - dintre drepturile pe care directiva cadru le dalucratorilor cele mai importante sunt : -sa fie informati si consultati in aplicarea masurilor privind SSM; -sa participe la luarea si aplicarea deciziilor SSM; -sa-si aleaga reprezentanti in comitetele SSM; -sa paraseasca locul de munca daca exista un risc grav si iminent fara a fi penalizati din cauza acestei actiuni. Cel mai important element prin care directiva intervine la locurile de munca in scopul imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca il constituie responsabilizarea totala aangajatorilor in materie de SSM. Obligatiile angajatorilor - cele mai importante obligatii ale angajatorilor mentionate in directiva se refera la : -Prevenirea riscurilor - Angajatorii trebuie sa gestioneze foarte atent toate riscurile la care pot fi supusi lucratorii: 1.Identificarea pericolelor; 2.Evaluarea riscurilor ; 3.Pe baza evaluarii angajatorul trebuie sa adopte masuri de prevenire si protectie pentru a asigura securitatea si santatea lucratorilor la nivelele cerute de reglementarile in domeniu; -Instruire si informare - Angajatorul trebuie sa se asigure ca lucratorii sunt : 1.instruiti; 2.dispun de instructiuni si informatii pe care le inteleg; 3.controlati. -Intreruperea lucrului - Angajatorul trebuie sa opreasca lucrul imediat in situatia unui pericol grav si iminent pentru lucratori. Obligatiile guvernelor - directiva impune guvernelor atributiile urmatoare: -Sa dezvolte si sa revada o politica nationalacoerenta in domeniul SSM consultandu-se cu angajatorii si cu organizatiile sindicale; -Sa stabileasca autoritatea competenta caresa implementeze legislatia si celelaltereglementari; -Sa stabileasca drepturile si obligatiileangajatorilor si lucratorilor; -Sa asigure un sistem de inspectie cu mijloaceadecvate pentru locurile de munca cu prevederea de masuri corective si penalitati corespunzatoare; -Sa stabileasca mecanisme pentru coordonare intersectoriala pe langa autoritati.

195

Armonizarea legislatiei din domeniul securitatii si sanatatii in munca in urma semnari itratatului de Asociere de catre Romania s-a facut pe etape in contextul transformarilor care s-au produs in plan politic, social si economic. 6.6.2. Legea nr. 319/2006 a Securitatii si Sanatatii in Munca Legea nr. 319/2006 a securitatii si sanatatii in munca indeplineste rolul de lege fundamentala in domeniu si stabileste cadrul general , principiile si regulile de baza pentru promovarea securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca. De asemenea legea este elementul generator pentru toate prevederile normative din domeniu. Legea contine 11 capitole, intitulate dupa cum urmeaza: Capitolul I Dispozitii generale Capitolul II Domeniu de aplicare Capitolul III Obligatiile angajatorilor Capitolul IV Obligatiile lucratorilor Capitolul V Supravegherea sanatatii Capitolul VI Comunicarea, cercetarea, inregistrarea si raportarea evenimentelor Capitolul VII Grupuri sensibile la risc Capitolul VIII Infractiuni Capitolul IX Contraventii Capitolul X Autoritati competente si institutii cu atributii in domeniu Capitolul XI Dispozitii finale Pentru a intelege nu numai litera dar si spiritul legii vom face prezentarea acesteia in tabelul 6.1., luand in considerare scopul, domeniul de aplicare, principalii actori care beneficieaza sau sunt supusi aplicarii legii, abordarea in spiritul legii a accidentelor de munca si bolilor profesionale ca fiind disfunctii ale sistemelor de munca precum si infractiunile si contraventiile aplicabile in cazurile de nerespectare a legii.
Tab. 6.1. Prezentarea Legii 319/2006

Scop Dispozitii generale Cap.I Art.1 Domeniu de aplicare Cap.II Art.3 si 4

Scopul declarat al legii il constituie promovarea imbunatatirii sanatatii si securitatii in munca a lucratorilor Legea are cel mai mare nivel de aplicabilitate acoperand toate sectoarele de activitate publice si private. Se aplica angajatorilor, lucratorilor si reprezentantilor lucratorilor.
196

Definitii Art.5

Obligatiile angajatorilor Cap.III

Exceptiile pe care legea le face sunt: fortele armate sau politia, cazurile de dezastre, inundatii si pentru realizarea masurilor de protectie civila care vin incontradictie cu legea - lucratori; - angajatori; - alti participanti la procesul de munca. - asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate aspectele legate de munca; - i-a masurile necesare pentru : Asigurarea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor; Prevenirea riscurilor profesionale, informarea si instruirea lucratorilor; Asigurarea cadrului organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca urmarind adoptarea masurilor in functie de modificarea conditiilor si asigurand imbunatatirea situatiilor existente; - implementeaza masurile pe baza principiilor generalede prevenire; a.evitarea riscurilor b.evaluarea riscurilor ce nu pot fi evitate c.combaterea riscurilor la sursa d.adaptarea muncii la om e.adaptarea la progresul tehnic f.inlocuirea a ceea ce este periculos cuceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos g.dezvoltarea unei politici de prevenire coerente h.adoptarea, in mod prioritar a masurilor de protectie colectiva fata de masurile de protectie individuala i.furnizarea de instructiuni corespunzatoare lucratorilor -evalueaza riscurile pentru sanatatea si securitatea lucratorilor inclusiv la alegerea echipamentelor de munca, a substantelor sau
197

preparatelor chimice utilizate si la amenajarea locurilor de munca; -aplica pe baza evaluarii, masurile de prevenireprecum si metodele de lucru si de productie care saimbunatateasca nivelul de securitate si de protectie asanatatii lucratorilor pe care le integreaza in ansamblulactivitatilor intreprinderilor si la toatele nivelurileierarhice; -i-a in considerare capacitatile lucratorului laincredintarea sarcinilor; - se consulta cu lucratorii sau cu reprezentantii lor laintroducerea de noi tehnologii, echipamente saus chimbari de mediu de munca; - permite accesul in zonele cu risc ridicat numai lucratorilor instruiti; - angajatorii din doua sau mai multe intreprinderi ai caror lucratori intervin in acelasi loc de munca coopereaza si isi coordoneaza actiunile pentru prevenirea riscurilor profesionale. - desemneaza unul sau mai multi lucratori pentru a seocupa de activitatile de protectie si de cele de prevenire a riscurilor profesionale; Servicii de prevenire si - recurge la servicii externe pentru activitatile de protectie Sectiunea a 2-a prevenire si protectie atunci cand in unitate nu se pot organiza aceste activitati din lipsa personalului competent ; -stabileste legaturile necesare cu serviciile specializate privind primul ajutor, serviciul medical deurgenta, salvare si pompieri; - desemneaza lucratori care aplica masurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor si de Primul ajutor,stingerea evacuare a lucratorilor; - informeaza lucratorii care sunt sau pot fi expusi incendiilor, evacuarea lucratorilor pericol grav unui pericol grav si iminent, despre riscurile implicate in acest pericol si despre masurile luate; si iminent - i-a masuri si furnizeaza instructiuni pentru ca Sectiunea a 3-a lucratorii sa opreasca lucrul si sa paraseasca imediat locul de munca in caz de pericol grav si iminent; - nu impune reluarea lucrului de catre lucratori
198

Alte obligatii ale angajatorului Sectiunea a 4-a

pana la normalizarea situatiei; - se asigura ca toti lucratorii in cazul pericolului grav si iminent pot aplica masuri corespunzatoare pentru evitarea consecintelor unui asemenea pericol daca seful ierarhic superior nu poate fi contactat. - realizeaza si este in posesia unei evaluari a riscurilor pentru securitatea si sanatatea in munca inclusive pentru grupurile sensibile la risc; - decide masurile de protectie si echipamentele de protectie cand este cazul; - tine evdienta accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de munca mai mare de 3 zile de lucru, aaccidentelor usoare, a bolilor profesionale, aincidentelor periculoase; - elaboreaza si transmite rapoarte catre autoritatile competente; - adopta din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de munca precum de elaborare a tehnologiilor de fabricatie solutii conforme prevederilor legale in vigoare privind S.S.M.; - intocmeste planul de prevenire si protectie compus din masuri tehnice (sanitare, organizatorice), bazat pe evaluarea riscurilor; - obtine autorizatia de functionare din punct de vedere al securitatii si sanatatii in munca, inainte de inceperea oricarei activitati; - stabileste pentru lucratori fisa postului, atributiile si raspunderile ce le revin in domeniul S.S.M. corespunzator functiilor exercitate; - elaboreaza instructiuni proprii de S.S.M.; - asigura cunoasterea si aplicarea de catre lucratori a masurilor prevazute in planul de prevenire si a prevederilor legale in domeniul S.S.M.; - asigura materialele necesare informarii si instruirii lucratorilor (afise, pliante, filme, diafilme); - asigura informarea viitorilor lucratori inainte de angajare asupra riscurilor la care pot fi expusi si
199

Informarea lucratorilor Sectiunea a 5-a

asupra masurilor dispuse; - asigura autorizarea lucratorilor care exercita meserii pentru care reglementarile impun acest lucru; - angajazeaza numai persoane care corespund sarcinii de munca lucru dovedit de examen medical si testare psihologica; - asigura controlul medical periodic si dupa caz controlul psihologic periodic ulterior angajarii; - tine evidenta zonelor cu risc ridicat si specific; -asigura functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a A.M.C. si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare asubstantelor nocive, degajate in desfasurarea proceselor tehnologice; - prezinta documentele si da relatiile solicitate de inspectorii de munca si inspectorii sanitari; - asigura realizarea masurilor dispuse de inspectorii de munca, in urma controalelor sau cercetarii evenimentelor; - desemneaza la solicitarea inspectorilor de munca, lucratori care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor; - i-a masuri pentru ca starea rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv sa nu fie modificata cu exceptia cazurilor cand acest lucru ar periclita viata accidentatilor sau a altor persoane; - asigura echipamente de munca fara pericol pentru S.S.M. a lucratorilor; - asigura echipamente individuale de protectie; -acorda alimentatie de protectie atunci cand conditiile de munca impun acest lucru - pune la dispozitia lucratorilor informatiile necesare privind riscurile pentru S.S.M. si masurile si activitatile de prevenire si protectie la nivelul intreprinderii si al fiecarui loc de munca; - pune la dispozitia angajatorilor care au lucratori in intreprinderea sa , informatiile adecvate care-i
200

Consultarea si participarea lucratorilor Sectiunea a 6-a

privesc pe acestia potrivit activitatilor pe care le desfasoara; - asigura ca lucratorii desemnati sa aiba acces la: evaluarea riscurilor si masurile dispuse; evidentele si rapoartele elaborate; informatiile provenite de la autoritati. - consulta lucratorii sau pe reprezentantii acestora si permit participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea si sanatatea inmunca; - acorda reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul S.S.M. un timp adecvat , fara diminuarea drepturilor salariale, si mijloacele necesare pentru a-si putea exercita drepturile si atributiile. -asigura conditii pentru ca fiecare lucrator sa primeasca o instruire suficienta si adecvata in domeniul S.S.M. in special sub forma de informatii si instructiuni de lucru specifice locului de munca si postului sau; - asigura ca instruirea lucratorilor sa se faca in urmatoarele situatii: la angajare la schimbarea locului de munca sau latransfer la introducerea unui nou echipament demunca sau la modificarea celor existente la introducerea oricarei noi tehnologii sauproceduri de lucru la executarea unor lucrari speciale -fara sa existe un capitol in lege referitor la drepturile lucratorilor, acestea se regasesc incluse in obligatiile angajatorului si pot fi sintetizate dupa cum urmeaza : lucratorii au dreptul sa fie informati si instruiti (Art.7-c) lucratorilor trebuie sa li se ia in considerare capacitatea privind S.S.M. atunci cand li se
201

Instruirea lucratorilor Sectiunea a 7-a

Drepturile lucratorilor

Obligatiile lucratorilor Cap. IV

incredinteaza sarcini lucratorii trebuie sa fie consultati la alegerea echipamentelor si la schimbari ale conditiilor si mediului de munca daca sunt consecinte asupra securitatii si sanatatii lor. - lucratorii au dreptul de a opri lucrul si de a parasi imediat locul de munca in caz de pericol grav si iminent; - lucratorii i-au parte echilibrat si sunt consultati in prealabil si in timp util de catre angajator cu privire la: orice masura care ar afecta semnificattivsecuritatea si sanatatea in munca desemnarea lucratorilor organizarea si planificarea instruirii Lucratorii - isi desfasoara activitatea, in conformitate cu pregatirea, instruirea si cu instructiunile primite de la angajator, incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana cat si alte persoane care pot fi afectate de actiunile sau omisiunile sale in timpul procesului de munca; -utilizeaza corect masinile, aparatura, uneltele,substantele periculoase, echipamentele de transport si alte mijloace de productie ; - utilizeaza corect echipamentul individual de protectie acordat si dupa utilizare il inapoiaza sau il pune la locul de pastrare ; - nu scoate din functiune, nu modifica, nu schimba si nu inlatura arbitrar dispozitivele de securitate proprii, in special ale masinilor, aparaturii, uneltelor, instalatiilor tehnice si cladirilor, si le utilizeaza corect; -comunica imediat angajatorului si/sau lucratorilor desemnati orice situatie de munca despre care au motive intemeiate sa o considere un pericol pentru securitatea si sanatatea lucratorilor
202

sau orice deficienta a sistemului de protectie; - aduce la cunostinta conducatorului locului de munca si angajatorului accidentele suferite de propria persoana; - coopereaza cu angajatorul si/sau cu lucratori desemnati atat timp cat este necesar pentru a face posibila realizarea masurilor si cerintelor dispuse de catre inspectorii de munca si inspectorii sanitar
Definitie

- lucratorii desemnati au din partea angajatorului misiunea de a se ocupa de activitatile de protectie si de activitatile de prevenirea riscurilor profesionale din intreprindere si/sau unitate; - lucratorii desemnati trebuie sa dispuna de timpul Lucratorii desemnati necesar pentru a-si putea indeplini obligatiile ce le Definitie revin; Art.8 - lucratorii desemnati nu trebuie sa fie prejudiciati ca urmare a activitatii lor de protectie si a celei de prevenire a riscurilor profesionale; -lucratorii desemnati trebuie sa aiba capacitatea necesara sa dispuna de mijloacele adecvate si sa fie in numar suficient. - reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul S.S.M. sunt persoanele alese, selectate sau desemnate de lucratori, in conformitate cu prevederile legale sa ii reprezinte in ceea ce priveste problemele referitoare la protectia securitatii si sanatatii lucratorilor in munca; Reprezentantii lucratorilor -reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice trebuie sa primeasca toate informatiile necesare privind: riscurile pentru S.S.M., masurile si activitatile de prevenire si protectie luate pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor si evacuarea lucratorilor - reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice indomeniul S.S.M. au acces la : evaluarea riscurilor si la masurile de protectie
203

 evidente si rapoarte informatii privind masurile luate in domeniul S.S.M. si informatii provenind de la institutiile de control si autoritatile competente in domeniu -reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice au dreptul sa solicite angajatorului sa i-a masuri corespunzatoare si sa prezinte propuneri in acest sens in scopul diminuarii riscurilor pentru lucratori si/saueliminarii surselor de pericol; - reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice nu pot fi prejudiciati din cauza activitatii lor; -reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specificet rebuie sa dispuna de un timp adecvat fara diminuarea drepturilor salariale si sa primeasca mijloacele necesare pentru a-si exercita atributiile care decurg din lege; - reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice din S.S.M. pot apela la autoritatile competente, in cazul incare considera ca masurile adoptate si mijloacele utilizate de catre angajator nu sunt suficiente pentru asigurarea securitatii si santatii in munca; - reprezentantilor lucratorilor cu raspunderi specific trebuie sa li se acorde posibilitatea de a-si prezenta observatiile inspectorilor de munca si inspectorilor sanitari in timpul vizitelor de control. Autoritatea competenta in domeniu este Ministerul Muncii Solidaritatii Sociale si Egalitatii de Sanse Autoritati competentesi avand urmatoarele atributii importante : institutii cu atributii in -elaboreaza politica si strategia nationala in domeniul S.S.M. in colaborare cu Ministerul domeniu Sanatatii si prin consultarea cu alte institutii cu atributii in domeniu; -elaboreaza proiecte de acte normative in vederea implementarii unitare a strategiei nationale si a acquis-ului comunitar in domeniu; - avizeaza reglementarile cu implicatii in domeniu initiate de alte institutii; -monitorizeaza aplicarea legislatiei in domeniu;
204

-abiliteaza persoane juridice si fizice pentru a presta servicii de protectie si prevenire in domeniul S.S.M.; -recunoaste, desemneaza, notifica si supravegheaza laboratoare de incercari; - coordoneaza in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii, elaborarea programelor de cercetare de interes national; -organizeaza impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii activitatea de pregatire generala si/sau de specialitate pentru institutiile de invatamant; -desfasoara activitati de informare si documentare; -avizeaza materiale de informare si instruire; -reprezinta statul in relatiile internationale; -Ministerul Sanatatii Publice constituie autoritatea centrala in domeniul asistentei de sanatate publica si are in principal urmatoarele atributii in doemniul S.S.M.: -coordoneaza activitatea de medicina a munciielaboreaza sau avizeaza reglementari pentru protectia sanatatii in relatiile cu mediul de munca; -suprvegheaza starea de sanatate a lucratorilor; -asigura formarea si perfectionarea profesionala in domeniul muncii; -coordoneaza activitatea de cercetare, declarare, inregistrare si evidenta a bolilor profesionale si a celor legate de profesiune; -autorizeaza si controleaza calitatea serviciilor medicale acordate lucratorilor la locul de munca; - colaboreaza cu alte institutii implicate in activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor Inspectia Muncii reprezinta autoritatea competenta in ceea ce priveste controlul aplicarii legislatiei referitoare la securitatea si sanatatea in munca avand ca principale atributii: - controleaza realizarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale; -cerceteaza evenimentele conform competentelor; -avizeaza cercetarea, stabileste sau confirma
205

Inspectia muncii

Accidentele de munca

caracterul accidentelor; - solicita masuratori si determinari, examineaza probe de produse si de materiale pentru clarificarea unor evenimente sau situatii de pericol; -dispune sistarea activitatii sau scoterea din functiune a echipamentelor de munca in caz de pericol grav si iminent; -coordoneaza impreuna cu Institutul National de Statistica si cu celelalte institutii implicate, dupa caz sistemul de raportare si evidenta a accidentelor de munca si a incidentelor iar cu Ministerul Sanatatii Publice sistemul de raportare a bolilor profesionale sau legate de profesie; -analizeaza activitatea serviciilor externe ; -raporteaza M.M.S.S.E.S. situatiile deosebite care necesita imbunatatirea reglementarilor. Accidentul de munca este vatamarea violenta a organismului precum si intoxicatia acuta profesionala care au loc in timpul procesului de munca sau in indeplinirea indatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zilecalendaristice. Legea enumera la Art. 30, toate situatiile in care un accident este considerat de munca. In raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, accidentele se clasificaastfel : accidente care produc incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile calendaristice; accidente care produc invaliditate; accidente mortale; accidente colective cand sunt accidentate cel putin 3 persoane in acelasi timp si din aceeasi cauza. Accidentul de munca se inregistreaza pe baza procesului verbal de accidentare iar angajatorul care inregistreaza accidentul il raporteaza la
206

Bolile profesionale

Infractiuni si contraventii

inspectoratul teritorial de munca si la asigurator potrivit legii. Boala profesionala reprezinta afectiunea care se produce ca urmare a exercitarii unei meserii sau profesii, cauzata de agenti nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de munca ; Declararea bolii profesionale este obligatorie si se face de catre medicii din cadrul autoritatilor de sanatate publica teritoriale si a municipiului Bucuresti. Specialistii autoritatilor de sanatate publica teritoriale,in colaborare cu inspectorii din inspectoratele teritoriale de munca cerceteaza cauzele imbolnavirilor profesionale pe care le confirma sau nu si stabilesc masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri. Legea contine prevederi referitoare la raspunderile legate de nerealizarea securitatii muncii. Sunt considerate infractiuni neluarea masurilor legale de securitate si sanatate in munca de catre persoana care avea indatorirea de a lua aceste masuri precum si nerespectarea de catre orice persoana a masurilor stabilite cu privire la securitatea si sanatatea in munca, daca prin aceasta se creaza un pericol grav si imminent de producere a unui accident de munca sau de imbolnavire profesionala; -contraventiile enumerate in capitolul IX al legii sunt constatate dupa caz de catre inspectorii de munca si de inspectorii sanitari care aplica amenzile prevazute; -pentru infractiuni inspectorii de munca sau inspectorii sanitari sesiseaza organele de urmarire penala competente; Angajatorii raspund patrimonial potrivit legii civile pentru prejudiciile cauzate victimelor accidentelor de munca sau bolilor profesionale, in masura in care daunele nu sunt acoperite integral prin prestatiileasigurarilor facute.
207

6.7. HOTARIRI DE GUVERN 6.7.1. Hotararea de Guvern nr. 1425/2006 Normele metodologice de aplicare aLegii nr.319/2006 6.7.1.1.Scopul Scopul Normelor metodologice este de a reglementa procedurile de aplicare a principiilor pe care Legea nr.319/2006 le statueaza si anume: -autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii sisanatatii in munca; -serviciile de prevenire si protectie; -organizarea si functionarea comitetelor de securitate si sanatate in munca; -instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca; -pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific; -comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase, semnalizarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale. Primul capitol al Normelor metodologice este destinat definirii termenilor si expresiilor utilizate in norme. 6.7.1.2.Autorizarea Autorizarea functionarii din punct de vedere al securitatii si sanatatii inmunca este reglementata in capitolul 2 si constituie procedura prin care inspectoratele teritoriale de munca, in baza cererii depusa de angajator, insotita de declaratia tip pe proprie raspundere si de copiile de pe actele deinfiintare, acorda certificatul constatator in baza caruia se pot desfasura activitatile pentru care a fost solicitata autorizarea. 6.7.1.3.Servicii de prevenire si protectie In capitolul 3 al Normelor intitulat Servicii de prevenire si protectie sunt stabilite cerintele minime pentru activitatile de prevenire a riscurilor profesionale, protectia lucratorilor la locul de munca, organizarea activitatilor de prevenire si protectie in cadrul intreprinderii, a serviciilor externe de prevenire si protectie, precum si statutul de reprezentant al lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii in munca.

208

6.7.1.4.Activitati de prevenire Articolul 14 al normelor stabileste modurile in care angajatorul poate realiza activitatile de prevenire si protectie, respectiv: -prin asumarea de catre angajator a atributiilor; -prin desemnarea unuia sau mai multor lucratori; -prin infiintarea unui serviciu intern; -prin apelarea la servicii externe de prevenire si protectie. Activitatile de prevenire potrivit art. 15 din Norme sunt: 1.Indentificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului de munca. 2.Elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie. 3.Elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate in munca invigoare. 4.Propunerea atributiilor si raspunderilor in domeniul S.S.M. ce revin lucratorilor corespunzator functiilor exercitate. 5.Verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute in planul de prevenire si protectie. 6.Intocmirea necesarului de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire. 7.Elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii instruirii, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor si verificarea cunoasterii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite. 8.Elaborarea programului de instruire-testare. 9.Asigurarea intocmirii planului de actiune in caz de pericol grav si iminent, instruirea lucratorilor. 10.Evidenta zonelor cu risc ridicat si specific. 11.Stabilirea zonelor care necesita semnalizare, stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor HG971/2006 a semnalizarii corespunzatoare. 12.Evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica pentru care este necesara autorizarea exercitarii lor. 13.Evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare. 14.Evidenta posturilor de lucru care necesita testarea aptitudinilor saucontrol psihologic periodic. 15.Monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control si a instalatiilor de ventilare sau altor instalatii pentru controlul noxelor in mediul de munca.
209

16.Verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare avertizare, semnalizare de urgenta precum si a sistemelor de siguranta. 17.Informarea angajatorului in scris asupra deficientelor constatate in timpul controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si protectie. 18.Intocmirea rapoartelor. 19.Evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice sau incercarile acestora sa fie efectuate de personae competente. 20.Identificarea EIP necesare pentru posturile de lucru. 21.Urmarirea intretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a EIP si inlocuirii lor la termenele stabilite. 22.Participartea la cercetarea evenimentelor conform competentelor. 23.Intocmirea evidentelor conform competentelor. 24.Elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca. 25.Urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca 26.Colaborarea cu lucratorii sau reprezentantii lucratorilor cu serviciile externe de prevenire si protectie, cu medicul de medicina muncii, in vederea coordonarii masurilor de prevenire si protectie. 27.Colaborarea cu lucratorii desemnati si/sau serviciile externe ale altor angajatori in situatia cand mai multi angajatori isi desfasoaraactivitatea in acelasi loc de munca. 28.Urmarirea actualizarii planului de avertizare a celui de prevenire si protectie si a celui de evacuare. 29.Propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori pe criteriul indeplinirii atributiilor in domeniul SSM. 30. Propunerea de clauze privind SSM la incheierea contractelor de prestari de servicii. 31.Intocmirea necesarului de mijloace materiale pentru desfasurarea activitatilor. Norma stabileste conditiile in care se vor organiza aceste activitati si nivelul de pregatire al celor chemati sa efectueze activitatile, respectiv lucratorii desemnati, lucratorii din serviciile interne si din serviciile externe. Un instrument important prin care angajatorul este chemat sa indeplineasca cerintele legale privind imbunatatirea conditiilor de munca il constituie Planul de prevenire si protectie (art.13 lit b din Legea nr.319/2006) care trebuie revizuit ori de cate ori intervin modificari ale conditiilor de munca sau noi riscuri. Planul de prevenire si protectie contine masuri de natura tehnica, organizatorica, igienico-sanitara si de alta natura, necesare organizarii securitatii si sanatatii lucratorilor, iar masurile se stabilesc in urma evaluarii riscurilor pentru fiecare loc de munca.
210

Pentru activitatile de prevenire si protectie sunt trei nivele de pregatire necesare pentru care in norma sunt stabilite cerintele minime. Reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul securitatii si sanatatii inmunca sunt alesi de catre lucratori, tinand cont de numarul angajatilor si trebuie sa indeplineasca cerintele minime de pregatire pentru a-si duce la indeplinire atributiile inscrisein norme. 6.7.1.5. Comitetul de Securitate si Sanatate in Munca CSSM Organizarea si functionarea Comitetului de Securitate si Sanatate in Muncaeste obligatorie in unitatile care au un numar de cel putin 50 de lucratori sau chiar un numar mai mic, la cererea inspectorului de munca. CSSM este constituit din reprezentantii lucratorilor cu raspunderi specifice in domeniul SSM si angajator sau reprezentantul sau legal si medicul de medicina muncii. Secretariatul Comitetului este asigurat de lucratorul desemnat sau reprezentantul cu serviciul intern de prevenire si protectie. In norme sunt stabilite modalitatea de desemnare a reprezentantilor lucratorilor si modul de functionare a Comitetului. 6.7.1.6.Instruirea lucratorilor Instruirea lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca are ca scop insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor de securitate si sanatate in munca. Norma stabileste ca instruirea se efectueaza in timpul programului de lucru,iar perioada de timp utilizata in acest scop se considera timp de munca. Instruirea lucratorilor cuprinde trei faze: -instruirea introductiv generala; -instruirea la locul de munca; -instruirea periodica. Angajatorul are obligatia sa asigure baza materiala corespunzatoare unei instruiri adecvate, iar la instruire vor fi folosite mijloace, metode si tehnici de instruire ca: expunerea, demonstratia, studiul de caz, vizionari de filme, diapozitive, proiectii, instruire asistata decalculator. Angajatorul trebuie sa dispuna de un program de instruie-testare, pe meserii sauactivitati. Rezultatul instruirii lucratorilor se consemneaza obligatoriu in fisele individuale de instruire.
211

Norma prevede categoriile de lucratori pentru care se face fiecare faza a instructajului, scopul, problemele care se expun, durata, conditiile si cine executa instruirea. 6.7.1.7.Pericol grav si iminent si zone cu risc ridicat si specific Starea de pericol grav si iminent de accidentare poate fi constatata de catre orice lucrator din intreprindere, lucrator al serviciului extern si de catre inspectorii de munca. La constatarea starii de pericol grav si iminent de accidentare, norma impune luarea urmatoarelor masuri de securitate: -oprirea echipamentului de munca si activitatea; -evacuarea personalului din zona periculoasa; -anuntarea conducatorilor ierarhici; -eliminarea cauzelor care au condus la aparitia starii de pericol grav si iminent. Realizarea acestor masuri il obliga pe angajator sa desemneze lucratorii care trebuie sa actioneze si pe care trebuie sa-i instruiasca. De asemenea, angajatorul trebuie sa intocmeasca si sa afiseze Planul de evacuare a lucratorilor si sa instruiasca lucratorii pentru ca acestia sa contacteze serviciile specializate si sa anunte operativ nivelele ierarhice superioare si sa aiba capacitatea necesara pentru a elimina starea de pericol grav si iminent. Angajatorul este obligat sa evidentieze zonele cu risc ridicat si masurile stabilite in urma evaluarii riscurilor care vor fi aduse la cunostinta conducatorilor locurilor de munca si a lucratorilor expusi. 6.7.1.8.Comunicarea si cercetarea evenimentelor, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase, semnalarea, cercetarea, declararea si raportarea bolilor profesionale Normele metodologice reglementeaza procedurile, metodele si mijloacele privind comunicarea, cercetarea, inregistrarea si evidenta accidentelor de munca si a incidentelor periculoase si a bolilor profesionale. Art. 116 din Norme enumera informatiile care formeaza obiectul comunicarii oricarui eveniment. La producerea unui eveniment, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru a nu se modifica starea de fapt pana la primirea acordului din partea organelor care efectueaza cercetarea, cu exceptia cazurilor in care mentinerea
212

acestei stari ar genera producerea altor evenimente. Daca totusi se impune schimbarea starii de fapt rezultata din producerea evenimentului este obligatoriu sa se faca schite, fotografii ale locului si sa se conserve probecare pot contribui la elucidarea cauzelor si imprejurarilor evenimetelor. Sunt stabilite in Norme si obligatiile pe care le au unitatile sanitare, unitatile medicale si cele de expertiza medicala si recuperare a capacitatii de munca, atunci cand evenimentele produse impun interventia acestora. 6.7.1.9.Cercetarea evenimentelor Cercetarea evenimentelor are ca scop stabilirea imprejurarilor si a cauzelor care aucondus la producerea acestora, a reglementarilor legale incalcate, a raspunderilor si amasurilor legale incalcate, a raspunderilor si a masurilor ce se impun a fi luate pentruprevenirea producerii altor cazuri similare si respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului. Normele stabilesc cine face cercetarea evenimentelor in functie de gravitateaacestora, respectiv: -angajatorul la care s-a produs evenimentul atunci cand acesta a avut drept urmare incapacitatea temporara de munca; -inspectoratul territorial de munca, in cazul evenimentelor care au antrenat deces, invaliditate evidenta, accident colectiv, persoane disparute, incidentele periculoase, incapacitatile temporare de munca devenite invaliditati precum si durata cercetarii si cazurilor de prelungire a acestuia. O atentie deosebita acorda Normele dosarului de cercetare a evenimentelor care trebuie sa cuprinda: -opisul actelor aflate la dosar; -procesul verbal de cercetare; -nota de constatare la fata locului; -schite, fotografii referitoare la eveniment; -declaratiile accidentatilor, cand este posibil; -declaratiile martorilor; -declaratiile persoanelor raspunzatoare de nerespectarea reglementarilor legale; -copii ale actelor si documentelor necesare pentru elucidarea imprejurarilor si acauzelor reale ale evenimentului. Norma stabileste numarul de dosare care se intocmesc, in functie de consecinta evenimentului, precum si traseul dosarelor si locul de arhivare. De semnalat ca dosarele de cercetare intocmite de comisia numita de angajator se inainteaza pentru verificare si avizare la inspectoratele teritoriale de
213

munca pe raza caruia s-a produs evenimentul in termen de 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii. Dosarul de cercetare intocmit de inspectoratul teritorial de munca se inainteaza invederea avizarii la Inspectia Muncii in 5 zile lucratoare de la finalizarea cercetarii. Cercetarea evenimentului se incheie cu intocmirea procesului verbal care potrivitart.128 trebuie sa contina urmatoarele capitole: a.Data incheierii procesului verbal. b.Numele persoanelor si in ce calitate efectueaza cercetarea evenimentului. c.Perioada de timp si locul in care s-a efectuat cercetarea. d.Obiectul cercetarii . e.Data si ora producerii evenimentului. f.Locul producerii evenimentului. g.Datele de identificare a angajatorului la care s-a produs evenimentul, numele reprezentantului sau legal. h.Datele de identificare a accidentatului/accidentatilor. i.Descrierea detaliata a locului, echipamentului de munca, a imprejurarilor si modului in care s-a produs evenimentul. j.Urmarile evenimentului si/sau urmarile suferite de persoanele accidentate. k.Cauza producerii evenimentului. l.Alte cauze care au concurat la producerea evenimentului. m.Alte constatari facute cu ocazia cercectarii evenimentului. n.Persoanele raspunzatoare de incalcare a reglementarilor legale. o.Sanctiunile contraventionale aplicate. p.Propuneri pentru cercetare penala. q.Caracterul accidentului. r.Angajatorul care inregistreaza accidentul de munca sau incidentul periculos. s.Masuri dispuse pentru prevenirea altor evenimente similare si persoanele responsabile pentru realizarea acestora. t.Termenul de raportare la ITM privind realizarea masurilor prevazute la litera s). u.Numarul de exemplare in care s-a incheiat procesul verbal de cercetare si repartizarea acestora. v.Numele si semnatura persoanei sau persoanelor care au efectuat cercetarea. w.Avizul inspectorului sef adjunct SSM. x.Viza inspectorului sef inspectorului general de stat. Norma stabileste numarul de exemplare, traseul pe care il urmeaza procesele verbale de cercetare pentru avizare si locul de arhivare.
214

Inregistrarea accidentelor de munca si a incidentelor periculoase se face in baza procesului verbal de cercetare prin care se stabileste caracterul accidentului si unde se inregistreaza. In baza procesului verbal de cercetare intocmit potrivit reglementarilor, angajatorul la care se inregistreaza accidentul completeaza FIAM (fisa de inregistrare a accidentului de munca) pentru fiecare persoana accidentata in cate 4 (patru) exemplare care se inainteaza spre avizare la inspectoratul teritorial de munca. Dupa avizarea FIAMului angajatorul la care se inregistreaza accidentul anexeaza la dosarul sau procesul verbal de cercetare si distribuie celelalte exemplare la persoana accidentata, ITM si asiguratorul pe raza caruia isi are sediul social. Angajatorul trebuie sa tina evidenta evenimentelor in registrele prevazute de Norme care sunt actualizate. 6.7.1.10.Bolile profesionale Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale dupa completarea fisei de semnalizarea BP1se face de medicul specialist de medicina muncii din cadrul Autoritatii de sanatate publica teritoriala. Cercetarea se face in prezenta angajatorului sau a reprezentantului acestuia si a inspectorului de munca din ITM. In urma cercetarii se confirma sau nu caracterul profesional al imbolnavirii si se redacteaza si semneaza procesul verbal de cercetare, in care se mentioneaza cauzele imbolnavirii, responsabilitatea conducatorilor procesului de productie si masurile tehnice si organizatorice necesare pentru prevenirea unor boli profesionale. In cazul in care cercetarea confirma caracterul profesional al bolii, medicul demedicina muncii completeaza fisa de declarare BP2. Declararea bolilor profesionale se face in baza unor documente specificate de Normesi care se pastreaza in dosar la Autoritatea de sanatate publica. Raportarea bolilor profesionale se face lunar de catre Autoritatea de sanatate publica teritoriala si a municipiului Bucuresti, la Centrul National de Coordonare Metodologica si Informare Privind Bolile Profesionale din cadrul Institutului de Sanatate Publica Bucuresti, la Centrul de Calcul de Statistica Sanitara Bucuresti, precum si la structurile teritoriale ale asiguratorului. Bolile legate de profesie nu se declara, acestea se dispensarizeaza medical si se comunica angajatorilor sub forma rapoartelor medicale nenominalizate privind sanatatea lucratorilor pentru luarea masurilor tehnico-organizatorice de normalizare a conditiilor demunca.
215

6.7.1.11.Avizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si instruire indomeniul securitatii si sanatatii in munca Normele metodologice stabilesc tipurile de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire in domeniul social si/sau in munca care se supun avizarii, cerintele pe care acestea trebuie sa le indeplineasca si procedurile de avizare. Documentatiile pentru care este necesara avizarea sunt: -filmele cu subiecte din domeniul securitatii si sanatatii in munca; -afisele, pliantele, brosurile din domeniul securitatii si sanatatii in munca; -modulele de curs destinate instruirii; -diapozitivele, diafilmele. Cerintele generale pentru realizarea documentatiilor sunt: -continutul sa fie in concordanta cu legislatia in domeniul securitatii si sanatatii inmunca in vigoare; -sa prezinte informatia intr-o forma accesibila, completa si usor de asimilat; -continutul si realizarea sa fie in concordanta cu nivelul de pregatire al subiectilor carora li se adreseaza. Normele stabilesc si cerinte specifice pentru fiecare tip de documentatie. Pentru avizarea documentatiilor solicitantii se adreseaza Comisiei de abilitare a serviciilor externe de prevenire si protectie si de avizare a documentatiilor cu caracter tehnicde informare si instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca din judetul unde isi are sediul elaboratorul. 6.7.2.Hotararea de Guvern nr300/2006 privind cerintele minime de securitate sisanatate pentru santierele temporare si mobile Hotararea transpune in legislatia romana prevederile Directivei 92/57/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru santierele temporare si mobile. 6.7.2.1.Scopul Hotararea stabileste cerintele minime de securitate si sanatate in munca pentru santierele temporare sau mobile.

216

6.7.2.2.Domeniul de aplicare Activitatile pentru care sunt aplicabile prevederile prezentei hotarari sunt enumerate in anexa nr. 1a acesteia care contine lista lucrarilor de constructii sau de inginerie civila. 6.7.2.3.Definitii In hotarare sunt definiti termenii principali : -Santier temporar - orice santier in care se desfasoara lucrari de constructii sau deinginerie civila; -Beneficiar - orice persoana fizica sau juridica pentru care se executa lucrarea si care asigura fondurile necesare realizarii acesteia; -Manager de proiect - orice persoana fizica sau juridica autorizata in conditiile legii si desemnata de catre beneficiar insarcinata cu organizarea, planificarea, programarea si controlul realizarii lucrarilor pe santier; -Lucrator independent - orice persoana fizica autorizata care realizeaza o activitate profesionala in mod independent si care isi asuma controlul fata de beneficiar, antreprenor sau subantreprenor in sarcina de a realiza pe santier lucrari pentru care este autorizat; -Coordonator in materie de securitate si sanatate pe durata elaborarii proiectului lucrarii - orice persoana fizica sau juridica competenta, desemnata de catre beneficiar sau de catre managerul de proiect pe durata elaborarii proiectului; -Coordonator in materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii - orice persoana fizica sau juridica desemnata de catre beneficiarul lucrarii sau de catre managerul de proiect pe durata realizarii lucrarii; 6.7.2.4.Coordonatorii de securitate In indeplinirea atributiilor coordonatorii de securitate si sanatate trebuie: a) sa participe la toate etapele de elaborare a proiectului si de realizare a lucrarii; b)sa fie invitati la toate intrevederile care privesc elaborarea proiectului si realizarea lucrarii; c)sa primeasca si, daca este cazul, sa solicite managerului de proiect si antreprenorului elementele necesare indeplinirii sarcinilor sale; d)sa intocmeasca si sa tina la zi registrul de coordonare.

217

6.7.2.5.Planul de securitate si sanatate Inainte de deschiderea santierului beneficiarul lucrarii sau managerul de proiecttrebuie sa asigure planul de securitate si sanatate. Planul de securitate si sanatate face parte din proiectul lucrarii si trebuie sa fie adaptat continutului acestuia. Planul de securitate si sanatate trebuie sa contina: a)informatii de ordin administrativ care privesc santierul; b)masurile generale de organizare a santierului; c)identificarea riscurilor si descrierea lucrarilor care pot prezenta riscuri; d)masuri specifice de securitate in munca pentru lucrarile care prezinta riscuri; e)amenajarea si organizarea santierului inclusiv a obiectivelor edilitar sanitare, modalitati de depozitare a materialelor, amplasarea echipamenetelor de munca prevazute de antreprenori si subantreprenori pentru realizarea lucrarilor proprii; f)masuri de coordonare stabilite de coordonatori in materie de securitate si sanatate; g)obligatii ce decurg din interferenta activitatilor care se desfasoara in perimetrul santierului si in vecinatatea acestuia; h)masuri generale pentru mentinerea santierului in stare de curatenie si ordine; i)indicatii practice pentru acordarea primului ajutor; j)modalitati de colaborare intre antreprenori, subantreprenori, lucratori independenti; Masurile de coordonare stabilite de coordonatorii de securitate si sanatate trebuie sa se refere la: a)caile sau zonele de deplasare ori de circulatie orizontale si verticale; b)conditiile de manipulare a diverselor materiale in particular, in ceea ce priveste interferenta instalatiilor de ridicat aflate pe santier sau in vecinatatea acestuia; c)limitarea manipularii manuale a sarcinilor; d)delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare a deseurilor materiale; e)conditiile de depozitare, eliminare sau evacuare a deseurilor si a materialelor rezultatedin daramari, demolari si demontari; f)conditiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate; g)utilizarea mijloacelor de protectie colectiva si a instalatiei electrice generale; h)masurile care privesc interactiunile de pe santier
218

Fiecare antreprenor sau subantreprenor trebuie sa elaboreze propriul plan de securitate si sanatate pe care il pune la dispozitia managerului de proiect, beneficiarului sau coordonatorilor de securitate. 6.7.2.6.Registrul de coordonare Cuprinde ansamblul de documente redactate de coordonatorii in materie de securitate si sanatate, informatii privind evenimentele care au loc pe santier, constatarile efectuate si decizile luate. Coordonatorii in materie de securitate si sanatate trebuie sa prezinte registrul de coordonare, la cerere, managerului de proiect, inspectorilor de munca si inspectorilor sanitari. Registrul de coordonare trebuie pastrat 5 ani de la data receptiei finale a lucrarii. 6.7.2.7.Declaratia prealabila Beneficiarul lucrarii sau managerul de proiect trebuie sa intocmeasca o declarative prealabila in urmatoarele situatii: a)durata lucrarilor pe santier este mai mare de 30 de zile si pe santier lucreaza simultan mai mult de 20 de lucratori; b)volumul mare de lucru estimat este mai mare de 500 de oameni/zi. Declaratia al careicontinut este stabilit de Hotararea de Guvern in anexa 3, se comunica inspectoratului teritorial de munca pe raza caruia se vor desfasura lucrarile cu cel putin 30 de zile inainte de inceperea acestora; 6.7.2.8.Coordonatorii in materie de securitate si sanatate Coordonatorii in materie de securitate si sanatate sunt desemnati pe durata elaborarii proiectului si pe durata realizarii lucrarii existand posibilitatea desemnarii aceleiasi persoane. Hotararea stabileste competenta necesara exercitarii functiei: 1.experienta profesionala de minim 5 ani in arhitectura, constructii sau conducerea santierelor; 2.formarea specifica de coordonator in materie de securitate sisanatate, actualizata la fiecare 3 ani. Atributiile coordonatorilor in materie de securitate si sanatate pe durata realizarii lucrarii sunt:
219

a)sa coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire si de securitate la alegerea solutiilor tehnice si organizatorice in scopul planificarii diferitelor lucrari sau faze de lucru care se desfasoara simultan sau succesiv; b)sa coordoneze punerea in aplicare a masurilor necesare pentru aplicarea planului de securitate si sanatate; c)sa adapteze sau sa solicite eventualele adaptari ale planului de securitate si sanatate in functie de evolutia lucrarilor; d)sa organizeze cooperarea intre angajatori, inclusiv a celor care se succed pe santier si coordonarea activitatii acestora privind protectia lucratorilor; e)sa coordoneze activitatile care urmaresc aplicarea instructiunilor de lucru si de securitatea muncii; f)sa ia masurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate sa aiba acces pe santier; g)sa stabileasca in colaborare cu managerul de proiect si antreprenorul masurile generale aplicabile santierului; h)sa tina seama de toate interferentele activitatilor din perimetrul sau vecinatatea santierului; i)sa stabileasca impreuna cu antreprenorul obligatiile privind utilitate a mijloacelor de protectie colectiva, instalatiile de ridicat sarcini, accesul pesantier; j)sa efectueze vizite comune pe santier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor inainte ca acestia sa redacteze planul propriu de securitate; k)sa avizeze planurile de securitate si sanatate elaborate de antreprenori si modificarile acestora. Hotararea Guvernului stabileste obligatiile beneficiarului, ale managerului de proiect,lucratorilor independenti si ale angajatorilor. 6.7.2.9.Informarea, consultarea si participarea lucratorilor Lucratorii si reprezentantii lor trebuie sa fie informati asupra masurilor ce trebuie luatepentru securitatea lor pe santier. De asemenea, lucratorii si reprezentantii lor trebuie sa fieconsultati si sa participe tinand seama de gradul de risc si de importanta santierului potrivit legislatiei in vigoare.

220

6.7.3. Hotararea de Guvern nr. 493/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de zgomot 6.7.3.1. Directiva transpusa Prezenta HG transpune in legislatia romana Directiva 2003/10/CE privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de agenti fizici-zgomot. 6.7.3.2.Obiectiv Prezenta HG stabileste cerintele minime pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea lor, generate de expunerea la zgomot, inspecial impotriva riscurilor pentru auz. 6.7.3.3.Domeniul de aplicare Hotararea se aplica tuturor activitatilor in care lucratorii sunt sau este posibil sa fie expusi la riscuri generate de zgomot. In articolul 4 al hotararii se definesc termenii utilizati ca : predictori de risc respective presiune acustica de varf, nivelul de expunere zilnica la zgomot, nivelul de expunere saptamanala la zgomot astfel cum sunt definiti in standardul SR ISO 1999:1996. Hotararea stabileste in articolul 5 valorile limite de expunere si valorile de expunere de la care se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor in raport cu nivelurile de expunere zilnica la zgomot si presiunea acustica de varf. 6.7.3.4.Obligatiile angajatorior Angajatorii trebuie sa evalueze si daca este necesar, sa masoare nivelurile de zgmot la care sunt expusi lucratorii folosind metode si aparatura adaptate caracteristicilor zgomotului, duratei expunerii si factorilor de mediu. Evaluarea si masurarea se fac de catre servicii de protectie si prevenire competente, la intervale adecvate. La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie sa acorde atentie deosebita urmatoarelor elemente: a)nivelul, tipul si durata expunerii;
221

b)valorile limita de expunere si valorile de expunere de la care se declanseazaactiunea; c)efectele asupra sanatatii si securitatii lucratorilor care apartin unor grupuri sensibile la riscuri specifice; d)efectele asupra sanatatii si securitatii lucratorilor rezultate din interactiunile dintre zgomot si substante ototoxice din mediul de munca, precum si dintre zgomot si vibratii in masura in care este posibil din punct de vedere tehnic; e)efectele indirecte asupra sanatatii si securitatii lucratorilor, rezultate din interactiuni dintre zgomot si semnale de avertizare sau alte sunete care trebuie percepute pentru a reduce riscul de accidentare; f)informatiile privind emisia de zgomot furnizate de producatorii echipamentelor de munca in conformitate cu prevederile legale: a.existenta unor echipamente de munca alternative, proiectate pentru a reduce emisia de zgomot; b.prelungirea expunerii la zgomot peste programul de lucru normal, pe raspunderea angajatorului; c.informatiile adecvate obtinute in urma supravegherii sanatatii; d.punerea la dispozitie a mijloacelor de protectie auditiva cu caracteristici de atenuare adecvate. Evaluarea riscurilor trebuie actualizata periodic si ori de cate ori s-au produs modificari semnificative care pot duce la expunerea lucratorilor la zgomot. 6.7.3.5.Evitarea sau reducerea expunerii la zgomot Riscurile generate de expunerea la zgomot trebuie sa fie eliminate la sursa sau trebuie reduse la minim luand in considerare mai ales: a)alte metode de lucru care sa reduca expunerea la zgomot; b)alegerea unor echipamente de munca adecvate care sa emita cel mai mic nivel dezgomot posibil; c)proiectarea si amplasarea locurilor de munca si a posturilor de lucru; d)informarea si formarea adecvata a lucratorilor privind utilizarea corecta a echipamantelor de munca; e)mijloacele tehnice pentru reducerea zgomotului aerian cum ar fi ecrane, carcase,captuseli fonoabsorbante precum si reducerea zgomotului structural prin amortizarea zgomotului sau prin izolare; f)programe adecvate de intretinere a echipamentelor de munca, a locului de munca si a sistemelor de la locul de munca; g)organizarea muncii incat sa se reduca zgomotul prin limitarea duratei si intensitatii expunerii si stabilirea unor pauze suficiente de odihna in timpul programului de munca.
222

6.7.3.6. Protectia individuala impotriva riscurilor generate de expunerea la zgomot -atunci cand expunerea la zgomot depaseste valorile de expunere inferioare de la care se declanseaza actiunea, angajatorul trebuie sa puna la dispozitia lucratorilor mijloace individuale de protectie auditiva; -atunci cand expunerea la zgomot atinge sau depaseste valorile de expunere superioare de la care se declanseaza actiunea, lucratorii trebuie sa utilizezemijloace de protectie auditiva; -mijloacele individuale de protectie auditiva trebuie sa fie concepute si realizate astfel incat sa elimine sau sa reduca la minim riscul pentru auz; 6.7.3.7..Limitarea expunerii la zgomot Expunerea lucratorilor la zgomot nu trebuie sa depaseasca in nici un caz valorile limitade expunere. Daca se constata expuneri peste valorile limita de expunere in pofida masurilor luate pentru aplicarea prezentei hotarari angajatorul trebuie: a)sa ia de indata masuri de reducere a expunerii sub valorile limita de expunere; b)sa identifice cauzele expunerii excesive; c)sa adapteze masurile de prevenire si protectie pentru a evita orice recurenta. 6.7.3.8.Informarea si formarea lucratorilor Angajatorul trebuie sa asigure informarea si formarea lucratorilor expusi la zgomot inspecial in ce priveste: a)natura riscurilor ; b)masurile luate pentru eliminarea sau reducerea zgomotului; c)valorile limita de expunere si valorile de expunere de la care se declanseaza actiunea angajatorului; d)rezultatele evaluarii si masurarii zgomotului; e)folosirea corecta a mijloacelor de protectie auditiva; f)utilitatea si metoda de depistare si semnalare a simptomelor deteriorarii auzului; g)conditiile in care lucratorii au dreptul la supravegherea sanatatii si scopul acestei supravegheri;
223

h)protectiile profesionale sigure, in scopul reducerii la minim a expunerii la zgomot. 6.7.3.9.Consultarea si participarea lucratorilor Consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora trebuie sa sedesfasoare potrivit reglementarilor in vigoare si trebuie sa se refere in special la: a)evaluarea riscurilor si identificarea masurilor care trebuie luate; b)masurile destinate sa elimine sau sa reduca riscurile generate de expunerea lazgomot; c)alegerea mijloacelor individuale de protectie auditiva 6.7.3.10.Supravegherea sanatatii Lucratorii a caror expunere la zgomot depaseste valoarea de expunere superioara dela care se declanseaza actiunea angajatorului privind securitatea si protectia sanatatii lucratorilor, acestia au dreptul la examenul medical periodic, inclusiv testarea auzului, efectuat de un medic specialist sau de un medic de medicina muncii. Pentru fiecare lucrator care face obiectul supravegherii medicale se intocmeste un dosar medical individual care trebuie actualizat si pastrat in mod adecvat pentru a fi consultat ulterior. Fiecare lucrator are acces la dosarul propriu. Medicul de medicina a muncii trebuie sa-l informeze pe lucrator asupra rezultatelor care il privesc personal daca constata ca acesta prezinta o pierdere identificabila a auzului sidaca apreciaza ca aceasta este rezultatul expunerii la zgomot. 6.7.4. Hotararea de Guvern nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea desecuritate si sanatate la locul de munca 6.7.4.1. Directiva transpusa Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 92/58/CEE, privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si sanatate la locul de munca.

224

6.7.4.2. Obiectiv Hotararea stabileste cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca. 6.7.4.3.Obligatiile angajatorilor In situatiile in care riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin mijloace tehnice de protectie colectiva ori prin masuri, metode sau procedee de organizare a muncii,angajatorul trebuie sa prevada semnalizarea de securitate si/sau de sanatate la locul de munca. Pentru alegerea semnalizarii corespunzatoare angajatorul trebuie sa i-a in considerare: a)evaluarea riscurilor b)cerintele minime prevazute in anexele 1-9 din prezenta Hotarare 6.7.4.4. Informarea si instruirea lucratorilor Lucratorii si reprezentantii lor trebuie sa fie informati referitor la masurile care se iau cuprivire la semnalizarea utilizata la locul de munca. Lucratorii trebuie sa primeasca o instruire corespunzatoare in special sub forma de instructiuni precise care sa cuprinda semnificatia semnalizarii precum si comportamentul general si specific ce trebuie adoptat. 6.7.4.5. Consultarea si participarea lucratorilor Consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora in ce priveste semnalizarea trebuie sa se faca cu respectarea prevederilor art 18 din Legea nr. 319/2006. 6.7.5. Hotararea de Guvern nr. 1048/2006 privind nomele de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul demunca 6.7.5.1. Directiva transpusa Prezenta hotarare transpune in legislatia romana Directiva 89/656/CEE privind normele de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale deprotectie la locul de munca.
225

6.7.5.2.Obiectiv Hotararea stabileste cerintele minime referitoare la echipamentul deprotectie utilizat de lucratori la locul de munca. 6.7.5.3.Definitie Prin echipament indivividual de protectie (EIP) se intelege orice echipament destinat sa fie purtat sau tinut de lucrator pentru a-l proteja impotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea sa ii puna in pericol securitatea si sanatatea la locul de munca precum si orice element suplimentar sau accesoriu proiectat in acest scop. 6.7.5.4.Domeniu de aplicare Hotararea nu se aplica pentru: a)echipamentul folosit de serviciul de urgenta si salvare; b)imbracamintea de lucru si uniformele obisnuite care nu sunt proiectate in mod special pentru a proteja securitatea si sanatatea lucratorului; c)echipamentul individual de protectie purtat sau folosit de armata, politie ori alte institutii de ordine publica; d)echipamentul individual de protectie pentru mijloacele de transport rutier; e)echipamentul sportiv; f)echipamentul de autoaparare si descurajare; g)dispozitivele purtabile pentru detectarea si semnalizarea riscurilor si factorilor nocivi; EIP trebuie utilizat atunci cand riscurile nu pot fi evitate sau limitate suficient prin mijloacele tehnice de protectie colectiva ori prin masurile, metodele sau procedurile deorganizare a muncii. 6.7.5.5.Obligatiile angajatorilor EIP trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: a)sa fie corespunzator pentru riscurile implicate fara sa conduca el insusi la un riscmarit; b)sa corespunda conditiilor existente la locul de munca; c)sa se ia in considerare cerintele ergonomice si starea sanatatii lucratorului; d)sa se potriveasca in mod corect persoanei care il poarta, dupa toate ajustarile necesare.

226

Atunci cand datorita prezentei unor riscuri multiple trebuie purtate mai multe EIP acestea trebuie sa fie compatibile si sa isi pastreze eficacitatea in raport cu riscurile respective. EIP se distribuie gratuit de angajator, care asigura buna functionare si o stare de igiena satisfacatoare prin intretinere, reparare si inlocuirile necesare. Angajatorul trebuie sa furnizeze toate informatiile legate de riscurile pentru care se acorda echipament individual de protectie caracteristicile acestuia si daca este necesar organizeaza antrenamente pentru utilizarea corecta a acestuia. Instructiunile de utilizare a echipamentului individual de protectie trebuie sa fie peintelesul lucratorilor. 6.7.5.6.Informarea, consultarea si participarea lucratorilor Informarea, consultarea si participarea lucratorilor se face cu respectarea prevederilor Legii nr.319/2006 6.7.6.Hotararea de Guvern nr: 1051/09.08.2006privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala amaselor care prezinta riscuri pentru lucratori in special de afectiuni dorso-lombare 6.7.6.1. Directiva transpusa Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 1990/269/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care prezinta riscuri pentru lucratori in special de afectiuni dorso-lombare. 6.7.6.2. Obiectiv Hotararea fixeaza cerinte minime de securitate si sanatate pentru manipularea manuala a maselor care comporta riscuri pentru lucratori mai ales de afectiuni dorso-lombare. 6.7.6.3. Definitie Manipularea manuala a maselor este operatia de transport sau de sustinerea unei mase care prin caracteristicile sale sau conditiile ergonomice defavorabile comporta riscuri pentru lucratori.
227

6.7.6.4. Obligatiile angajatorilor Angajatorii sunt obligati sa utilizeze mijloace corespunzatoare in vederea evitarii necesitatii manipularii manuale a maselor de catre lucratori. Daca acest lucru nu se poate evita ei trebuie sa ia atunci masuri organizatorice corespunzatoare pentru a reduce riscul tinand cont de dispozitiile din anexa 1ale prezentei hotariri. Ei trebuie sa vegheze ca lucratorii sa aiba cunostinta despre indicatiile privind greutatea maselor respective, centrul de greutate sau partea cea mai grea cand continutul unui ambalaj este plasat intr-un mod excentric. Lucratorii trebuie sa primeasca o formare corespunzatoare si informatii precise privind manipularea corecta, riscurile pe care le comporta tinand cont de anexele 1 si 2 ale hotararii. 6.7.6.5. Consultarea si participarea Consultarea si participarea lucratorilor trebuie sa fie organizata conform dispozitiilor Legii 319/2006. Anexele 1 si 2 ale hotararii contin elemente de referinta privind caracteristicile sarcinii si ale mediului de munca, efortul fizic redus, exigentele activitatii precum si factorii individualide risc. 6.7.7.HG 1058/2006 privind cerintele minime pentru inbunatatirea securitatii si protectia sanatatii lucratorilor care pot fi expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive 6.7.7.1.Obiectiv Stabilirea cerintelor minime pentru securitatea si protectia sanatatii lucratorilor expusi unui potential risc datorat atmosferelor explozive. 6.7.7.2.Obligatiile angajatorului In vederea prevenirii si a asigurarii protectiei impotriva exploziilor angajatorul trebuie sa i-a masuri tehnice si organizatorice corespunzatoare naturii operatiei in ordinea prioritatilor si respectand urmatoarele principii de baza: a.prevenirea formarii atmosferelor explosive;
228

b.acolo unde natura activitatii nu o permite evitarea aprinderii atmosferelor explosive; c.limitarea efectelor daunatoare ale unei explozii. Angajatorul trebuie sa evalueze riscurile specifice din atmosferele explozive luand in considerare: a.probabilitatea producerii si persistentei atmosferelor explosive; b.probabilitatea prezentei si activarii surselor de aprindere, inclusiv a descarcarilor electrostatice si a declansarii incendiului; c.utilajele, substantele folosite, procesele si posibilile lor interactiuni; d.dimensiunile efectelor anticipate. Hotararea stabileste in anexa 1 sistemul de clasificare al locurilor unde pot sa apara atmosfere explozive iar in anexa 2 cerintele minime pentru inbunatatirea protectiei sanatatii sisecuritatii lucratorilor aflati in potential pericol in atmosfere explozive. Angajatorul are obligatia de a clasifica locul unde pot aparea atmosfere explozive pe zone si trebuie sa asigure indeplinirea cerintelor din anexa 2. In situatiile unde pot aparea atmosfere explozive in concentratii, in cantitati susceptibile de apune in pericol sanatatea si securitatea lucratorilor, locurile trebuie marcate cu indicatoare la punctele de intrare conform anexei 3 la hotarare. Angajatorul este obligat de asemenea sa elaboreze si actualizeze documentul privind protectia impotriva exploziilor care trebuie sa demonstreze ca: a.au fost determinate si evaluate riscurile de explozie; b.se iau masuri adecvate pentru indeplinirea obiectivelor hotararii; c.locurile sunt clasificate pe zone; d.care sunt locurile carora li se aplica cerintele minimee; e.locul de munca si echipamentul de munca, inclusiv dispozitiile de avertizare sunt proiectate, realizate si intretinute conform normelor de protectie a muncii; f.s-au luat masuri pentru utilizarea in conditii de securitate a echipamentului delucru. Documentul mai sus mentionat se elaboreaza anterior inceperii activitatii si este actualizat de angajator cand locul de munca, echipamentul de lucru sau organizarea muncii sufera schimbari, extinderi ori transformari semnificative.

229

6.7.8. Hotararea de Guvern nr.1091/2006 Privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru locul de munca 6.7.8.1. Directiva transpusa Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 89/654/CEE privind cerinteleminime de securitate si sanatate pentru locul de munca. 6.7.8.2. Scopul Prezenta hotarare are ca scop sa promoveze ameliorarea mediului de munca pentru agaranta o mai buna protectie a securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca. 6.7.8.3. Obiectivul Obiectivul hotararii il constituie punerea in opera a masurilor minimale vizand promovarea ameliorarii mediului de munca pentru garantarea unui nivel mai bun protectiei securitatii si sanatatii muncii. Locurile de munca sunt definite ca locurile destinate sa cuprinda posturile de lucru situate in cladirile intreprinderii si/sau unitatii, inclusiv orice alt loc din aria intreprinderii si/saua unitatii la care lucratorul are acces in cadrul desfasurarii activitatii. 6.7.8.4. Exceptiile in aplicare Dispozitiile nu se aplica mijloacelor de transport utilizate in afara intreprinderii nici locurilor de munca din interiorul mijloacelor de transport, santierelor temporare sau mobile, industriilor extractactive, vaselor de pescuit, campurilor, padurilor si altor terenuri care apartin unei intreprinderi agricole sau forestiere, dar sunt situate in afara ariei cladirilor intreprinderii. 6.7.8.5. Obligatii generale Angajatorul trebuie sa ia toate masurile ca: a)sa fie pastrate in permanenta libere caile de acces ce conduc spre iesirile de urgenta si iesirile propriu-zise;

230

b)sa fie realizata intretinerea tehnica a locului de munca si a echipamentelor si dispozitivelor iar orice neconformitati constatate si suscceptibile de a afecta sanatatea si securitatea lucratorilor sa fie corectate cat mai curand posibil; c)sa fie curatate cu regularitate pentru a se asigura un nivel de igiena corespunzator locului de munca, echipamentele si dispozitivele; d)sa fie cu regularitate intretinute si verificate echipamentele si dispozitivele de securitate destinate prevenirii sau eliminarii pericolelor. 6.7.8.6. Obligatii specifice Locurile de munca trebuie sa satisfaca prescriptiile minimale de securitate si sanatatecare figureaza in anexele la hotarare. Aceste anexe fixeaza prescriptiile detaliate in materie de instalatii electrice, cai si iesiri de urgenta, lupta contra incendiului, aerisirea locurilor de munca inchise, temperatura locurilor de munca, iluminat, porti, plansee, plafoane, pereti,scari, echipamente sanitare, principii ergonomice. 6.7.8.7. Informarea consultarea si participarea lucratorilor Angajatorul trebuie sa organizeze consultarea si participarea lucratorilor asupra materiilor acoperite de hotararea de guvern conform prevederilor art. 18 si 19 din Legea319/2006. 6.7.8.8. Lucrul in conditii de izolare Un lucrator lucreaza in conditii de izolare atunci cand nu are contact vizual si comunicare verbala directa cu alti lucratori pentru o perioada de timp mai mare de 1 ora si cand nu este posibil sa i se acorde ajutor medical in caz de accident sau cand se afla intr-o situatie critica.Pentru aceste situatii lucratorii trebuie sa fie informati cu privire la: a)manevrarea echipamentului de munca, starea acestuia; b)riscurile de accidentare si modul de actiune in caz de aparitie a acestora; c)comportamentul adecvat in cazul producerii unei avarii sau al aparitiei unei situatii critice; d)utilizarea echipamentului individual de protectie; e)primul ajutor; f)utilizarea sistemului de supraveghere si de legatura cu exteriorul.

231

6.7.9. Hotararea de Guvern nr.1136/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de campuri electromagnetice 6.7.9.1. Directiva transpusa Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 2004/40/CE privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurilegenerate de campuri electromagnetice. 6.7.9.2. Obiectiv si domeniu de aplicare Hotararea stabileste cerinte minime pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor generate de campuri electromagnetice. Hotararea se refera la riscurile pentru sanatatea si securitatea lucratorilor datorate efectelor recunoscute ca nocive pe termen scurt asupra corpului uman, provocate de circulatia curentilor indusi si de absorbtia de energie, precum si de curentii de contact. 6.7.9.3 Obligatiile angajatorului. Determinarea expunerii si evaluarea riscurilor Angajatorul are obligatia de a evalua, masura si calcula nivelurile campurilor electromagnetice la care sunt expusi lucratorii conform standardelor nationale in domeniu. Elementele carora angajatorul trebuie sa le acorde atentie la evaluarea riscurilor sunt: a)nivelul, spectrul de frecventa, durata si tipul expunerii; b)valorile limita de expunere si valorile de declansare a actiunii conform anexei la prezenta hotarare; c)efectele asupra starii de sanatate si securitatii lucratorilor care apartin unor grupuri sensibile la riscuri specifice; d)efectele indirecte, cum ar fi, interferentele cu echipamente si dispozitive medicale electronice, inclusiv stimulatoare cardiace si alte dispozitive implantate, riscul de proiectare a obiectelor, feromagnetice in campuri magnetice statice avand o inductie magnetica mai mare de 3 mT, amorsarea dispozitivelor electroexplozive detonatoare, incendiile si exploziile rezultate in urma aprinderii

232

materialelor inflamabile datorita scanteilor provocate de campuri induse, curenti de contact sau descarcari de scantei; e)existenta unor echipamente alternative proiectate pentru a reduce nivelurile de expunere la campuri electromagnetice; f)informatiile adecvate obtinute in urma supravegherii starii de sanatate; g)sursele de expunere multiple; h)expunere simultana la campuri de frecvente multiple; Evaluarea riscurilor trebuie actualizata periodic. 6.7.9.4. Evitarea sau reducerea riscurilor generate de campurile electromagnetice In nici o situatie lucratorii nu trebuie sa fie expusi la valori ale campului electromagnetic care depasesc valorile limita de expunere. Daca expunerea depaseste valorile limita, in pofida masurilor luate de angajator, acesta trebuie sa i-a imediat masuri de reducere a expunerii la un nivel inferior valorilor limita, sa determine cauzele depasirii valorilor limita de expunere si sa modifice in consecinta masurile de protectie si prevenire, pentru a evita orice alta depasire. 6.7.9.5. Informarea si formarea lucratorilor Angajatorul trebuie sa asigure informarea si formarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora, in raport cu rezultatele evaluarii riscurilor mai ales in ce priveste: a)masurile luate in aplicarea prezentei hotarari; b)valorile si conceptele referitoare la valorile limita de expunere si la valorile dedeclansare a actiunii si potentialele riscuri asociate; c)rezultatele evaluarii, masurarii si calculelor privind nivelurile de expunere lacampuri electromagnetice; d)modul de detectare a efectelor nocive ale expunerii asupra starii de sanatate si modul de semnalare a acestora; e)conditiile in care lucratorii au dreptul la supravegherea starii de sanatate; f)practicile profesionale sigure, in scopul reducerii la minimum a riscurilor datorate expunerii. 6.7.9.6. Consultarea si participarea lucratorilor Consultarea si participarea lucratorilor trebuie sa se faca cu respectarea prevederilor art. 18 din Legea nr. 319/2006.
233

6.7.9.7. Supravegherea sanatatii Supravegherea sanatatii se face cu respectarea prevederilor articolelor 24 si 25 dinLegea nr.319/2006. Atunci cand se depisteaza o expunere la campuri electromagnetice care depasesc valorile limita, lucratorul in cauza trebuie sa fie supus unui examen medical daca se depisteaza o deteriorare a starii de sanatate a lucratorului, angajatorul trebuie sa efectueze o reevaluare a riscurilor. Medicul de medicina a muncii trebuie sa aiba acces la rezultatele evaluarii riscurilor. Dosarele medicale cuprinzand rezultatele supravegherii medicale trebuie pastrate intr-o forma adecvata pentru consultarea ulterioara. Lucratorii au drept de acces la dosarele medicale personale 6.7.10. Hotararea de Guvern nr. 1146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamenetelor de munca 6.7.10.1. Directiva transpusa Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 89/655/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea in munca de catre lucratori a echipamenetelor de munca 6.7.10.2. Scopul Hotararea are scopul de a stabili cerintele minime pentru asigurareasecuritatii si sanatatii lucratorilor care utilizeaza la locul de munca echipamente de munca. Hotararea precizeaza regulile aplicabile la montarea si utilizarea echipamentelor de munca de catre lucratori. Obiectivul principal al hotararii este de a pune in opera masurile concrete minimale vizand promovarea securitatii si sanatatii in munca pentru utilizarea echipamentelor de munca. Aceasta hotarare fixeaza obligatiile angajatorilor privind alegerea echipamentelor de munca in functie de lucrarile de efectuat si de riscurile la care vor fi supusi lucratorii. Ea stabileste de asemenea, regulile de informare si formare

234

adecvate in beneficiul lucratorilor pusi sa monteze si sa utilizeze echipament de munca. Hotararea fixeaza principiile de verificare initiale si periodice a echipamentului infunctie de criteriile de periculozitate si de conditiile de punere in functiune a echipamentelor. Pentru amenajarea posturilor de munca si aplicarea prescriptiilor minimale de securitate trebuie luate in considerare si aplicate principiile ergonomice. Reprezentantii lucratorilor trebuie sa fie consultati si asociati in ansamblul demersurilor care se refera la aplicarea prescriptiilor din hotarare. 6.7.10.3. Definitii Echipamentul de munca este orice masina, aparat, unealta sau instalatie folosita la locul de munca. Zona periculoasa este orice zona din interiorul si din jurul echipamentului de munca in care prezenta unui lucrator expus il supune pe acesta unui risc pentru sanatatea sisecuritatea sa. 6.7.10.4. Obligatiile angajatorului Obligatiile angajatorului sunt de mai multe naturi. Alegerea echipamentelor se face in functie de tipul de munca si riscuri. Angajatorii sunt obligati sa aleaga echipamentele de munca in functie de caracteristicile specifice ale muncii si de riscurile pentru muncitori cu scopul eliminarii sau pentru minimalizarea riscurilor. 6.7.10.5. Conditiile specifice de aplicare Echipamentele puse pentru prima data la dispozitia lucratorilor dupa aplicarea prezentei hotarari trebuie sa satisfaca prescriptiile minimale prevazute in anexe. 6.7.10.6. Gestiunea echipamantelor specific Utilizarea, repararea sau mentenanta echipamentelor de munca la riscuri specifice sunt rezervate lucratorilor abilitati special.

235

6.7.10.7. Obligatiile privind informarea si formarea pentru utilizare sigura Angajatorul trebuie sa furnizeze lucratorilor informatiile adecvate, notificari asupraechipamentelor de munca, continand minimum de indicatii asupra securitatii si sanatatii. Trebuie de asemenea sa se acorde o formare adecvata lucratorilor insarcinati cu utilizarea echipamentelor privind riscurile in utilizare. 6.7.10.8. Verificarile initiale si periodice Trebuie vegheat ca echipamentul de munca a caror securitate depinde de cerintele deinstalare sa fie supuse unei verificari initiale si unei verificari dupa fiecare montare. Echipamentul de munca trebuie sa faca obiectul verificarilor periodice si unor verificari exceptionale de fiecare data cand pot avea loc evenimente susceptibile sa produca daune. 6.7.10.9. Principiile prevenirii (ergonomie) Postul de munca si pozitia lucratorilor in timpul utilizarii echipamentului de muncaprecum si principiile ergonomice trebuie sa fie luate deplin in considerare de catre angajator in timpul aplicarii prescriptiilor minime de securitate. Lucratorii trebuie sa fie atenti la riscurile care se afla in mediul imediat de munca. 6.7.10.10. Consultarea si participarea lucratorilor Angajatorul are obligatia de a organiza consultarea si participarea lucratorilor inmateriile acoperite de prezenta hotarare 6.7.11. Hotararea de Guvern nr. 1876/2006 Privind cerintele minime de securitate si sanatate referitoare la expunerea lucratorilor la riscurile generate de vibratii 6.7.11.1. Scopul Hotararea stabileste cerinte minime pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea lor datorate expunerii la vibratii mecanice.
236

6.7.11.2. Domeniu Hotararea se aplica activitatilor in exercitarea carora lucratorii sunt sau este posibil sa fie expusi la riscuri generate de vibratii mecanice. 6.7.11.3. Obligatiile angajatorilor Angajatorul trebuie sa evalueze si daca este necesar, sa masoare nivelurile de vibratii mecanice la care sunt expusi lucratorii, utilizand aparatura specifica si metodologie corespunzatoare. Evaluarea si masurarea se planifica si se efectueaza de servicii competente la intervale corespunzatoare. La evaluarea riscurilor angajatorul trebuie sa acorde o atentie deosebita urmatoarelor elemente: a)nivelul, tipul si durata expunerii, inclusiv orice expunere la vibratii intermitente sau la socuri repetate; b)valorile limita ale expunerii si valorile de expunere de la care se declanseaza actiunea; c)orice efecte indirecte asupra securitatii lucratorilor, care rezulta din interactiunile dintre vibratiile mecanice si locul de munca sau alte echipamente de lucru; d)orice efecte indirecte asupra securitatii lucratorilor, care rezulta din interactiunile dintre vibratiile mecanice si locul de munca sau alte echipamente de lucru; e)informatiile furnizate de producatorii de echipamente de munca, potrivit legislatiei in vigoare; f)existenta echipamentelor similare, proiectate astfel incat sa reduca nivelurile de expunere la vibratiile mecanice; g)prelungirea expunerii la vibratii transmise intregului corp in afara programului de lucru normat, sub responsabilitatea angajatorului; h)conditiile de munca specifice cum ar fi temperaturile scazute; i)informatiile corespunzatoare obtinute din supravegherea sanatatii. 6.7.11.4. Evitarea sau reducerea expunerii Riscurile care decurg din expunerea la vibratiile mecanice trebuie sa fie eliminate la sursa sau reduse la minimum. Atunci cand valorile de expunere la care se declanseaza actiunea sunt depasite, angajatorul trebuie sa instituie si sa puna in aplicare un program de
237

masuri tehnice si organizatorice menite sa reduca la minimum expunerea la vibratii mecanice si riscurile legate de aceasta, tinand cont de: a)alte metode de lucru care implica o expunere mai scazuta la vibratii mecanice; b)alegerea echipamentelor de munca adecvate; c)furnizarea de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate devibratii; d)programme de intretinere pentru echipamentele de munca locul de munca si sistemele de la locul de munca; e)proiectarea si amplasarea locurilor de munca si a posturilor de munca; f)informarea si formarea adecvata a lucratorilor in vederea utilizarii corecte si sigurea echipamentelor de munca, pentru a le reduce la minimum expunerea la vibratiile mecanice; g)limitarea duratei si intensitatii expunerii; h)programme de lucru cu perioade de odihna adecvate; i)furnizarea de imbracaminte pentru protejarea impotriva frigului si a umezelii a lucratorilor expusi. 6.7.11.5. Informarea si formarea lucratorilor Angajatorul trebuie sa asigure ca lucratorii expusi riscurilor generate de vibratii mecanice la locul de munca si reprezentatii acestora, primesc informatii cu privire la rezultatul evaluarii riscurilor si o formare corespunzatoare. Informarea si formarea trebuie sa se refere in special la : -masurile luate pentru eliminarea sau reducerea la minimum a riscurilor datorate vibratiilor mecanice; -valorile limita ale expunerii si valori de expunere de la care se declanseaz aactiunea; -rezultatele evaluarilor si ale masurarilor vibratiilor mecanice efectuate conformprevederilor din prezenta hotarare ; -leziunile care ar putea fi produse de echipamentele de lucru utilizate; -cum si de ce trebuie detectate si raportate semnele de leziune; -conditiile in care lucratorii au dreptul la supravegherea sanatatii ; -practici de lucru sigure pentru minimizarea expunerii la vibratii mecanice. 6.7.11.6. Consultarea si participarea lucratorilor Consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor lor trebuie sa se realizeze poitrivit prevederilor Legii nr. 319/2006.
238

6.7.11.7. Supravegherea sanatatii Trebuie sa se asigure supravegherea medicala corespunzatoare atunci cand: a)expunerea lucratorilor la vibratii este de asa natura incat poate fi stabilita intre aceasta expunere si o boala identificabila efecte daunatoare asupra santatii ; b)este probabil ca afectiunea sau efectele sa apara in conditiile de lucru specifice ale unui anumit lucrator; c)exista tehnici testate pentru detectarea afectiunii sau a efectelor daunatoarea supra sanatatii. Fiecare lucrator supus supravegherii sanatii trebuie sa aiba un dosar medical individual care se pastreaza intr-o forma adecvata pentru consultare ulterioara si tinand seama de obligatia pastrarii secretului medical. Lucratorul are acces la cerere la propriul dosar iar daca sufera de o boala sau are efecte negative asupra sanatatii, medicul sau medicul de medicina a muncii il informeaza si ii da sfaturi despre supravegherea sanatatii la care trebuie sa se supuna dupa incheiereaperioadei de expunere. 6.7.12. Hotararea de Guvern nr.1092/2006 privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate deexpunerea la agenti biologici in munca 6.7.12.1. Directiva transpusa Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 2000/54/CE privind protectialucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti biologici in munca. 6.7.12.2. Scopul Hotararea are ca scop protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea lor, rezultate sau care pot sa rezulte din expunerea la agenti biologici in cursul activitatii, precum si prevenirea acestor riscuri. 6.7.12.3. Definitii si clasificare Agentii biologici sunt microorganisme inclusiv microorganismele modificate genetic, culturile celulare si endoparazitii umani, care sunt susceptibile sa provoace infectie, alergie sau intoxicatie.
239

Microorganismul este o entitate microbiologica celulara sau nu, capabila de a se reproduce sau transfera pe un material genetic. O cultura celulara este rezultatul cresterii invitro a celulelor izolate din organisme multicelulare. Clasificarea agentilor biologici se face in patru grupe de risc, in functie de importanta riscului de infectie pe care il prezinta. Grupa 1- agenti biologici care nu sunt succeptibili sa provoace o boala la om; Grupa 2 - agenti biologici care pot provoca o boala omului si constituie un pericol pentru lucratori; propagarea lor in colectivitate este imposibila; exista , in general, o profilaxie sau un tratament eficace; Grupa 3 - agenti biologici care pot provoca imbolnaviri grave la om si constituie un pericol serios pentru lucratori; ei pot prezenta un risc de propagare in colectivitate, dar exista in general o profilaxie sau un tratament eficace; Grupa 4 - agenti biologici care pot provoca boli grave omului si constituie un pericol serios pentru lucratori; ei pot sa prezinte un risc ridicat de propagare in colectivitate si nu exista in general o profilaxie sau un tratament eficace. 6.7.12.4. Domeniul de aplicare. Identificarea si evaluarea riscurilor Hotararea se aplica in toate activitatile in care exista riscul ca lucratorii sa poata fiexpusi agentilor biologici. Angajatorul este obligat sa determine natura, nivelul si durata expunerii pentru orice activitate susceptibila sa prezinte un risc de expunere la agenti biologici, pentru a se putea evalua orice risc pentru sanatatea si securitatea lucratorilor si pentru a se putea stabili masurile ce trebuie luate. Angajatorul trebuie sa reinnoiasca periodic evaluarea riscurilor si la orice modificare a conditiilor de munca. Evaluarea riscurilor profesionale se efectueaza mai des pe baza: a.clasificarii agentilor biologici care constituie sau pot constitui un pericol pentru sanatate; b.recomandarilor emise de inspectorii de munca sau cei sanitari ; c.informatiilor asupra bolilor ce pot fi contractate datorita unei activitati profesionale a lucratorilor; d.efectele alergice si toxicogene ce pot sa rezulte ca urmare a activitati lucratorilor; e.faptului ca un lucrator sufera de o boala legata direct de munca sa.

240

6.7.12.5. Obligatiile angajatorilor Angajatorul trebuie sa evite utilizarea unui agent biologic periculos, inlocuindu-l printr-un agent biologic care, in functie de conditiile de utilizare si de stadiul actual al cunostintelor, nu este periculos sau este mai putin periculos pentru sanatatea lucratorilor. Daca evaluarea releva existenta unui risc pentru securitatea si sanatatea lucratorilor, angajatorul trebuie sa ia masurile necesare pentru ca expunerea lucratorilor sa fie evitata. Daca acest lucru nu este posibil tehnic atunci angajatorul trebuie sa reduca riscul de expunere profesionala la un nivel suficient de scazut pentru protejarea sanatatii lucratorului prin aplicarea urmatoarelor masuri : a.limitarea, la un nivel cat mai scazut posibil a numarului de lucratori expusi sau care pot fi expusi; b.conceperea proceselor de munca si a masurilor de control tehnic, astfel inca tsa se evite sau sa se reduca la minimum diseminarea agentilor biologici la locul de munca; c.masuri de protectie colectiva si/sau masuri de protectie individuala, atunci cand expunerea nu poate fi evitata prin alte mijloace; d.masuri de igiena adecvate obiectivului de prevenire sau reducere a transferului ori diseminarii accidentale a unui agent biologic in afara locului de munca; e.utilizarea panourilor care semnalizeaza pericolul biologic; f.elaborarea unor planuri care sa fie puse in aplicare in caz de accidente ce implica prezenta agentilor biologici; g.daca este necesar si tehnic posibil, detectarea in afara izolarii fizice primare a prezentei agentilor biologici utilizati in procesul de munca; h.utilizarea de mijloace ce permit colectarea, depozitarea si eliminarea deseurilor in deplina securitate de catre lucratori, daca este cazul, dupa tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor recipiente sigure, usor identificabile; i.masuri care sa permita manipularea si transportul fara risc a agentilor bilogici la locul de munca. 6.7.12.6. Informatiile competente ce trebuie furnizate autoritatilor

Angajatorii trebuie sa puna la dispozitia autoritatilor competente la cererea acestorainformatiile corespunzatoare privind : - rezultatele evaluarii; - activitatile in care lucratorii au fost sau pot fi expusi la agenti biologici;
241

- numarul de lucratori expusi; - numele si competenta persoanei responsabile cu sanatatea si securitatea la locul demunca; - masurile de protectie si de prevenire luate, inclusiv procedeele si metodele de lucru; - un plan de urgenta pentru protectia lucratorilor impotriva expunerii la un agent biologic din grupa 3 sau 4 in cazul defectarii izolarii fizice. Angajatorul trebuie sa informeze imediat autoritatile de sanatate publica si medicul de medicina muncii despre orice accident sau incident care ar putea sa provoace diseminarea unui agent biologic care ar putea provoca lucratorilor o infectie sau o boala grava. 6.7.12.7. Masuri de igiena si protectie individuala Angajatorul trebuie sa ia 5 tipuri de masuri fara a antrena costuri pentru lucratori. Aceste masuri trebuie: a.sa interzica sa se manance si sa se bea in zona de risc; b.sa furnizeze imbracaminte de protectie; c.sa asigure lucratorilor spatii dotate cu instalatii igienico-sanitare adecvate, care pot include solutii/picaturi pentru ochi si/sau substante antiseptice pentru piele ; d.sa aiba in vedere ca echipamentul individual de protectie sa fie: 1. asezat corect intr-un loc stabilit separat de celelalte haine; 2. verificat si curatat, daca este posibil inainte, si, in orice caz, dupa fiecar eutilizare; 3.reparat sau schimbat inaintea unei noi utilizari, in cazul in care prezinta defectiuni; e.sa stabileasca proceduri privind prelevarea, manipularea si tratarea esantioanelor de origine umana sau animala. Orice imbracaminte care poate fi contaminata de agenti biologici trebuie sa fie dezinfectata, curatata sau la nevoie distrusa. 6.7.12.8. Informarea, pregatirea si consultarea lucratorilor Angajatorul trebuie sa ia masuri corespunzatoare pentru ca lucratorii si reprezentantii lor sa primeasca o formare adecvata sub forma de informatie si instructiuni referitoare la eventualele riscuri pentru sanatate si la precautiile de luat si prescriptiile privind igiena, utilizarea EIP, masuri de luat in caz de incidente.
242

Angajatorul trebuie sa asigure la locul de munca instructiuni de securitate scrise si dupa caz afise, privind procedura de urmat in caz de: a.accident sau incident grav datorat manipularii unui agent biologic ; b.manipularea unui agent biologic de grupa 4. Angajatorul trebuie sa asigure consultarea si participarea lucratorilor si a reprezentantilor lor la rezolvarea tuturor problemelor legate de securitatea si sanatatea in munca in cazul expunerii la agenti biologici. 6.7.12.9. Lista lucratorilor expusi Angajatorul trebuie sa aiba lista lucratorilor expusi la agenti biologici din grupele 3 si 4 care indica activitatea efectuata si, atunci cand este posibil, agentul biologic la care lucratorii au fost expusi si dupa caz, datele referitoare la expuneri, la accidente si incidente. Normele prevad termenele de pastrare a listelor in functie de grupa de agenti biologici si de consecintele expunerii. Medicul de medicina muncii, inspectorul de munca precum si orice persoana responsabila cu securitatea si sanatatea in munca trebuie sa aiba acces la lista. 6.7.12.10. Supravegherea medicala a lucratorilor Normele impun supravegherea medicala a lucratorilor inainte de expunere profesionala si in continuare, periodic. Datele rezultate din supravegherea medicala sunt tinute in dosare medicale individuale, care se pastreaza de catre serviciile de medicina a muncii cel putin 10 ani dupa incetarea expunerii sau chiar pana la 40 de ani de la ultima expunere in cazul expunerilor susceptibile sa antreneze infectii. Medicul de medicina muncii trebuie: - sa propuna masuri de protectie sau de prevenire utile individual pentru fiecare lucrator; - sa dea informatii si sfaturi medicale lucratorilor privind supravegherea medicala la acare ei vor fi supusi dupa ce a incetat expunerea. Lucratorii trebuie sa aiba acces la rezultatele supravegherii medicale care ii privesc personal. Toate imbolnavirile sau decesele survenite tebuie notificate autoritatilor competente.

243

6.7.12.11. Serviciile medicale si veterinare altele decat laboratoarele de diagnostic Masurile care trebuie luate in serviciile medicale si veterinare cuprind : a.specificarea procedeelor corespunzatoare de decontaminare si de dezinfectie; b.punerea in practica a procedeelor care permit manipularea si eliminarea fara riscuri a deseurilor contaminate. In serviciile de izolare sau in sectiile de carantina unde se gasesc pacienti umani orianimale care sunt sau ar putea fi contaminati cu agenti biologici din grupele 3 si 4 angajatorul trebuie sa ia masuri de izolare 6.7.13. Hotararea de Guvern nr. 1093/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca 6.7.13.1. Directiva transpusa Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 2004/37/CE privind protectialucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni lalocul de munca. 6.7.13.2. Scopul Hotararea are ca scop protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru sanatatea si securitatea lor, inclusiv prevenirea unor astfel de riscuri, care apar sau este posibil sa aparaprin expunerea la agenti cancerigeni sau mutageni la locul de munca. 6.7.13.3. Definitii. Domeniul de aplicare. Determinarea si evaluarea riscurilor Agentul cancerigen este: a.o substanta care corespunde criteriilor de clasificare 1 sau 2 de agenti cancerigeni conform anexei 1 la Normele metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta aGuvernului nr.200/2000; b.un preparat compus din una sau mai multe substante prevzute la lit.a) atunci cand concentratia uneia sau a mai multor astfel de substante, corespunde
244

cerintelor impuse de anexa 2 a Normelor metodologice de aplicare a Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.200/2000; c.o substanta, un preparat sau un procedeu, prevazute in anexa 1, precum si o substanta sau un preparat care este degajat printr-un procedeu prevazut inaceasta anexa. Hotararea defineste de asemenea agentii mutageni. Valoarea limita este limita mediei ponderate in timp a concentratiei agentului cancerigensau mutagen in aer in zona de respiratie a lucratorului, pe o perioada de referinta. 6.7.13.4. Identificarea si aprecierea riscurilor In cazul oricarei activitati susceptibile sa prezinte pentru lucratori un risc de expunere la agenti cancerigeni sau mutageni, angajatorul este obligat sa determine natura, gradul si durata de expunere a lucratorilor, pentru a face posibila evaluarea oricarui risc pentru sanatatea si securitatea lor, precum si stabilirea masurilor care trebuie luate. Angajatorul are obligatia de a evalua periodic ridscurile si la orice modificare aconditiilor de munca. Angajatorul trebuie sa tina cont la evaluare de toate caile de patrundere a agentului cancerigen sau mutagen in organism si sa acorde atentie speciala lucratorilor cu sensibilitate cunoscuta. 6.7.13.5. Obligatiile angajatorilor. Reducerea utilizarii si inlocuirea agentilor cancerigeni sau mutageni la loculde munca Angajatorul trebuie sa reduca utilizarea unui agent cancerigen sau mutagen la locul de munca daca este posibil din punct de vedere tehnic in special prin inlocuirea sa cu osubstanta, preparat sau procedeu care, in conditii de utilizare nu este periculos sau este mai putin periculos. 6.7.13.6. Prevenirea si reducerea expunerii cancerigeni sau mutageni la locul demunca la agenti

In situatia in care s-a depasit valoarea limita a agentului cancerigen sau mutagenvexpunerile nu trebuie sa se realizeze. Obligatiile angajatorului pentru a garanta sanatatea si securitatea lucratorilor sunt:
245

1.Reducerea utilizarii unui agent cancerigen sau substituirea cu un altul care nu este periculos sau este mai putin periculos; 2.Evitarea sau reducerea expunerii. Trebuie sa se produca agentul cancerigen in spatiu inchis. Daca acest lucru nueste posibil tehnic trebuie ca nivelul de expunere sa fie cat mai redus posibil. Intoate cazurile de utilizare a unui agent cancerigen, angajatorul trebuie sa ia urmatoarele masuri: -sa limiteze numarul de lucratori expusi; -sa evite (sa sa minimizeze) degajarea agentului cancerigen la locul demunca; -sa evacueze agentul cancerigen la sursa (aspirare locala si ventilatiegenerala); -sa utilizeze metode de masurare corespunzatoare (pentru detectarea precoce a poluarii); -sa aplice metode si proceduri de lucru corespunzatoare; -sa acorde prioritate masurilor de protectie colectiva (daca este imposibil individuala); -sa puna in aplicare masuri de igiena (curatarea locurilor); -sa informeze lucratorii; -sa delimiteze zonele de risc si sa utilizeze semnale adecvate de securitate ( interdictia de fumat ); -sa puna in aplicare planuri de urgenta ( pentru caz de accident ); -sa asigure mijloace de depozitare si de transport fara risc (etichetarea obligatorie a recipientilor care trebuie sa fie ermetici); -sa asigure mijloace care sa permita colectarea, depozitarea sievacuarea in siguranta a deseurilor de catre lucratori. 3.Informarea autoritatilor competente Angajatorul trebuie sa puna la dispozitia autoritatilor competente la cerere informatiilelegate de motivele pentru care se utilizeaza agentii cancerigeni sau mutageni; -activitatile desfasurate si procedeele industriale folosite; -cantitatile fabricate sau utilizate de substante ori preparate care continagenti cancerigeni sau mutageni; -numarul lucratorilor expusi; -masurile de prevenire luate; -tipul echipamentului de protectie utilizat; -natura si gradul expunerii; -cazurile de inlocuire a agentilor cancerigeni sau mutageni; 4.Expunerea imprevizibila si cea previzibila. Accesul in zonele de risc
246

In cazul producerii unor evenimente imprevizibile sau a accidentelor care ar putea antrena o expunere anormala a lucratorilor, angajatorul trebuie sa ii informeze pe acestia. Pana la normalizarea situatiei si eliminarea cauzelor expunerii anormale, angajatorul trebuie sa i-a urmatoarele masuri: a.sa dispuna ca in zona afectata sa lucreze numai lucratori care sunt indispensabili; b.sa doteze lucratorii implicati cu echipament individual de protectie; c.sa nu permita ca lucratorii neprotejati sa lucreze in zona afectata. Angajatorul este obligat ca pentru orice activitate in care exista risc de contaminare cu agenti cancerigeni sau mutageni sa i-a masuri pentru a se asigura ca: a.lucratorii nu mananca, nu beau si nu fumeaza in zonele cu risc; b.lucratorii sunt dotati cu echipament individual de protectie; c.sunt prevazute locuri special amenajate pentru depozitarea separata a echipamentului individual de protectie fata de imbracamintea de strada; d.lucratorii au la dispozitie grupuri sanitare si dusuri; e.echipamentul individual de protectie este depozitat corect este verificat si curatat inainte si dupa fiecare utilizare; f.echipamentul individual de protectie cu deficiente este reparat sau inlocuit inainte de urmatoare utilizare. 6.Informarea si formarea lucratorilor Informarea si formarea lucratorilor trebuie sa fie suficienta si adecvata, bazata pe toate cunostintele disponibile privind: -riscurile potentiale pentru sanatate; -masurile care trebuie luate pentru prevenirea expunerilor; -cerintele de igiena; -purtarea si utilizarea echipamentului individual de protectie; -masurile de luat in caz de incidente. Angajatorul trebuie sa vegheze ca recipientii, ambalajele, instalatiile sa fie etichetate clar si lizibil si sa exprime semnele de avertizare cat mai vizibil. Este necesar sa se permita lucratorilor sa verifice daca dispozitiile prezentei hotarari isunt bine aplicate 7.Consultarea si participarea lucratorilor Angajatorul trebuie sa asigure consultarea si participarea lucratorilor si reprezentantilor lor la procesul de stabilire a masurilor privind protectia lucratorilor impotriva riscurilor legate de expunerea la actiunea agentilor cancerigeni si mutageni.

247

6.7.13.7. Supravegherea medicala Fiecare lucrator care desfasoara activitati cu risc pentru securitate si sanatate trebuiesa fie supus unei supravegheri medicale inainte de expunere si la intervale de timp regulate. In baza supravegherii medicale se intocmeste un dosar medical si medicul de medicina muncii propune masuri individuale de protectie sau de prevenire de luat in cazul fiecarui lucrator. Toate cazurile de cancer identificate ca rezultat al expunerii la un agent cancerigen in timpul muncii trebuie sa fie notificate autoritatii responsabile.Lista lucratorilor expusi si dosarul medical sunt pastrate pentru 40 de ani de la sfarsitul expunerii. 6.7.14. Hotararea de Guvern nr. 1028/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare 6.7.14.1. Directiva transpusa Prezenta hotarare transpune in legilsatia romana prevederile Directivei 1990/270/CEE privind cerintele minime de securitate si sanatate in munca referitoare la utilizare a echipamentelor cu ecran de vizualizare 6.7.14.2. Scop Hotararea generala stabileste cerintele minime de securitate si sanatate inmunca privind utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare. 6.7.14.3. Definitie Echipamentcu ecran de vizualizare echipament de vizualizare grafic saualfa-numeric, indiferent de procedeul de afisare folosit. Post de lucru ansamblu care cuprinde un echipament cu ecran de vizualizare prevazut cu tastatura, accesorii operationale, periferice, inclusive unitatea de discheta sau unitate optica, telefon, modem , imprimanta, suport pentru documente, scaun, masa sau suprafata de lucru, precum si mediul de munca inconjurator.

248

Lucrator orice persoana angajata conform prevederilor art.5 lit. a) din Legeanr.319/2006, care foloseste in mod obisnuit un echipament cu ecran de vizualizare, pe o durata semnificativa a timpului normal de lucru. 6.7.14.4. Obligatiile angajatorilor -angajatorii au obligatia de a evalua conditiile de securitate si sanatate in special in ce priveste riscurile pentru vedere, probleme fizice si solicitarementala; -angajatorii trebuie sa i-a masuri pentru remedierea riscurilor constatate ; -angajatorii trebuie sa i-a masuri corespunzatoare pentru ca posturile de lucru sa indeplineasca cerintele minime de securitate prevazute in anexa la hotarare ; -angajatorii trebuie sa planifice sarcinile lucratorilor astfel incat folosirea zilnica a ecranului de vizualizare sa fie intrerupta periodic prin pauze sau schimbari de activitate care sa reduca suprasolicitarea. 6.7.14.5. Informarea, instruirea, consultarea si participarea lucratorilor Informarea, instruirea, consultarea si participarea lucratorilor se face cu respectareaprevederilor din Legea nr.319/2006. Protectia ochilor si a vederii Lucratorii trebuie sa beneficieze de un examen corespunzator al ochilor si al vederii,efectuat de o persoana care are competenta necesara: -inainte de inceperea activitatii la ecranul de vizualizare; -ulterior, la intervale regulate; -ori de cate apar tulburari de vedere cauzate de activitate. 6.7.15. Hotararea de Guvern nr. 1218/2006 privind stabilirea cerintelor minime de securitate si sanatate in muncapentru asigurarea protectiei lucratorilor impotriva riscurilor legate de prezenta agentilor chimici la locul de munca 6.7.15.1. Directiva transpusa Prezenta hotarare transpune in legislatia romana prevederile Directivei 98/24/CE, Directivei 91/322/CEE, Directivei 2000/39/CE si Directivei 2006/15/CE.

249

6.7.15.2. Obiectivul Obiectivul hotararii este de a stabili cerintele minime pentru protectia lucratorilor impotriva riscurilor pentru securitatea si sanatatea lor, care provin sau pot proveni din efectele agentilor chimici prezenti la locul de munca ori ca rezultat al oricarei activitati profesionale care implica agenti chimici. Hotararea stabileste intelesul termenilor urmatori: agent chimic; agent chimic periculos; activitati care implica agenti chimici; valoarea limita biologica; supravegherea sanatatii; pericol; risc. 6.7.15.3. Obligatiile angajatorilor Angajatorii trebuie sa i-a pe langa riscurile prevazute in art. 7 alin (1) (3) din Legeanr.319/2006 si urmatoarele masuri din prezenta hotarare: -sa se asigure ca riscul pentru securitatea si sanatatea lucratorilor in procesul de munca, indus de un agent chimic periculos, este eliminat sau redus la minimum,tinand cont de valorile limita de expunere profesionala si de valorile limita admise; -atunci cand constata prezenta agentilor chimici periculosi la locul de munca, angajatorul trebuie sa evalueze orice risc referitor la securitatea si sanatatea lucratorilor care decurge din prezenta agentilor, luand in considerare: -proprietatile lor periculoase; -informatiile puse la dispozitie de furnizori cum ar fi fisele de securitate ; -nivelul, tipul si durata expunerii; -conditiile in care se desfasoara lucrul in prezenta unor altfel de agenti, inclusiv cantitatile acestora; -valorile limita de expunere profesionala sau valorile limita biologice nationale ; -efectul masurilor preventive luate sau care urmeaza sa fie luate; -concluziile care rezulta in urma supravegherii starii de sanatate a lucratorilor. 6.7.15.4. Principii generale pentru prevenirea riscurilor asociate cu agenti chimicipericulosi Masurile prin care angajatorul elimina sau reduce la minimum riscurile datorateagentilor chimici periculosi, potrivit evaluarii de risc, mentionate de hotarare, sunt: a)proiectarea si organizarea sistemelor de lucru;
250

b)dotarea cu echipament corespunzator pentru lucrul cu agenti chimici, elaborarea si implementarea procedurilor de intretinere, care sa asigure securitatea si sanatatea lucratorilor in procesul de munca; c)reducerea la minimum a numarului de lucratori expusi sau care pot fi expusi; d)reducerea la minimum a duratei si intensitatii de expunere; e)masuri corespunzatoare de igiena; f)reducerea cantitatii de agenti chimici prezenti la locul de munca minim necesar pentru tipul de activitate respectiva; g)proceduri adecvate de lucru care includ in special reglementari tehnice privind manipularea, depozitarea si transportul in conditii de siguranta la locul de munca al agentilor chimici periculosi si ale deseurilor care contin asemenea agenti chimici. 6.7.15.5. Masuri specifice de protectie si prevenire Hotararea de guvern stabileste masurile specifice de protectie si prevenire dupa cumurmeaza: -angajatorul recurge la substituirea unui agent chimic periculos, inlocuindu-l cu unagent sau proces chimic care in conditiile utilizarii, nu este periculos sau este mai putin periculos pentru securitate si sanatate; -atunci cand substituirea nu este posibila, angajatorul i-a in ordinea prioritatii masurile: a)proiectarea unor procese de munca si control tehnic adecvate si utilizarea echipamentelor si materialelor potrivite, astfel incat sa se evite sau sa se reduca la minim, emiterea de agenti chimici periculosi care pot prezenta un risc pentru siguranta si sanatatea lucratorilor la locul de munca; b)aplicarea unor masuri de protectie colectiva la sursa riscului, cum ar fi ventilatia adecvata si masurile potrivite de organizare; c)aplicarea unor masuri de protectie individuala, inclusiv asigurarea echipamentului individual de protectie daca expunerea nu poate fi prevenita cu alte mijloace. Angajatorul este obligat sa efectueze masurari ale agentilor chimici care pot prezenta risc pentru sanatatea lucratorilor la locul de munca in mod regulat si ori de cate ori se produce expunerea lucratorilor la agenti chimici, in special cu privire la valorile limita de expunere profesionala. Atunci cand o valoare limita de expunere profesionala stabilita efectiv la nivel national a fost depasita, angajatorul i-a masuri imediat pentru remedierea situatiei prin aplicarea de masuri de prevenire si de protectie.
251

Masurile care trebuie luate pot fi masuri tehnice sau organizatorice potrivite cu natura operatiunii inclusiv de depozitare, manipulare si separare a agentilor chimici incompatibili. Ordinea prioritatii masurilor are ca scop: -sa previna prezenta la locul de munca a concentratiilor periculoase ale substantelor inflamabile sau a cantitatilor periculoase de substante chimice instabile, cand natura muncii permite acest lucru; -sa se evite prezenta surselor de aprindere care pot da nastere unor incendii si explozii sau a conditiilor nefavorabile care pot determina ca substantele chimice instabile ori amestecurile de substante sa genereze efecte fizice daunatoare si sa diminueze efectele negative pentru sanatatea si securitatea lucratorilor in caz de incendiu sau explozie din cauza aprinderii substantelor inflamabile, ori efectele fizice daunatoare care decurg din prezenta substantelor chimice instabile sau a amestecurilor de substante. 6.7.15.6. Masuri aplicabile in cazul producerii de accidente, incidente sau urgente Angajatorul stabileste masuri sau planuri de actiune care pot fi aplicate atunci cand seproduce un eveniment. Aceste planuri trebuie sa includa exercitii la intervale regulate sipentru care se asigura mijloacele adecvate de prim ajutor. Atunci cand un eveniment se produce, angajatorul ia imediat masuri pentru reducereaefectelor evenimentului si pentru informarea lucratorilor interesati.Pentru a readuce situatia la normal angajatorul trebuie: -sa aplice masurile de remediere a situatiei; -sa permita sa lucreze in zona afectata numai lucratorilor care sunt indispensabili pentru efectuarea reparatiei. Lucratorilor care lucreaza in zona afectata li se asigura imbracaminte de protectie potrivita, echipamente individuale de protectie si instalatiile pe care trebuie sa le utilizeze pana la revenirea situatiei la normal. Angajatorul asigura disponibilitatea informatiilor cu privire la masurile aplicabile in caz de urgenta, care implica agenti chimici periculosi. 6.7.15.7. Informarea si instruirea lucratorilor Angajatorul se asigura ca lucratorii sau reprezentantii lor primesc: -datele referitoare la existenta oricarui agent periculos la locul de munca si informatii suplimentare de cate ori au loc schimbari majore la locul de munca;

252

-informatii despre agenti chimici periculosi la locul de munca, riscurile pentrusecuritate si sanatate, valorile limita de expunere profesionala si prevederi legale; -instruire si informare privind precautiile necesare si actiunile ce trebuie intreprinse pentru a se proteja pe ei insisi si pe alti lucratori la locul de munca; -acces la orice fisa tehnica de securitate. 6.7.15.8. Interdictii. Supravegherea starii de sanatate In art. 34 al hotararii se interzice producerea, fabricarea sau utilizarea la locul demunca a agentilor chimici prevazuti in anexa 3 a hotararii, in conditiile prevazute in anexa pentru a preveni expunerea lucratorilor la riscurile pentru sanatate pe care le pot prezenta anumiti agenti chimici sau anumite activitati care implica agenti chimici. Se pot permite exceptiile urmatoare: -pentru scopul exclusiv al cercetarii stiintifice si testarii; -pentru activitatile prin care se elimina agentii chimici care sunt prezenti subforma de produse secundare sau deseuri; -pentru producerea agentilor chimici pentru a fi folositi ca produse intermediare in conditii specificate de hotarare. Obtinerea derogarii obliga angajatorul sa pezinte la MMSSES urmatoarele date: -motivul pentru care solicita derogarea; -cantitatile de agent chimic ce va fi folosita anual; -activitatile si/sau reactiile sau procesele implicate; -numarul lucratorilor care vor fi implicati; -masurile prevazute pentru protejarea securitatii si sanatatii lucratorilor implicati; -masurile tehnice si organizatorice luate pentru a preveni expunerealucratorilor. 6.7.15.9. Supravegherea starii de sanatate Supravegherea starii de sanatate se efectueaza atunci cand sunt indeplinite simultan urmatoarele conditii: 1.expunerea lucratorului la agentul chimic periculos este de asa natura incat se poate stabili o legatura intre o boala identificabila sau un efect negativ al expunerii asupra sanatatii; 2.exista posibilitatea ca boala sau efectul sa apara in conditiile specifice de la locul de munca al lucratorului;
253

3.tehnica de investigare prezinta un risc scazut pentru lucratori. In situatia in care este stabilita o valoare limita biologica tolerabila obligatorie, supravegherea starii de sanatate este obligatorie daca se desfasoara o activitate cu respectivul agent chimic periculos. Hotararea interzice utilizarea unor agenti chimici, respectiv a carbonatului bazic deplumb (ceruza), sulfatului de plumb, oxidului de plumb, cu exceptia unor activitati mentionate. Dosarele medicale cu privire la starea de sanatate a lucratorilor supravegheati trebuie sa contina un rezumat al rezultatelor supravegherii starii de sanatate si al tuturor datelor reprezentative obtinute prin monitorizarea expunerii persoanei respective la agentul chimicpericulos. Lucratorii au acces la dosarele lor medicale. Atunci cand in urma supravegherii medicale se releva faptul ca un lucrator sufera de oboala sau o afectiune legata de expunerea la un agent chimic periculos la locul de munca sau daca o valoare biologica admisa a fost depasita, lucratorul trebuie sa fie informat despre acest lucru de medicul care ii da informatiile si il consiliaza asupra starii sanatatii sale. Angajatorul trebuie sa revada evaluarea riscurilor si masurile prevazute pentru suprimarea sau reducerea acestor riscuri tinand cont de avizul medicului de medicina muncii.

6.7.16. Hotararea de Guvern nr. 1875/2005 privind protectia sanatatii si securitatii lucratorului fata de riscurile datorate expunerii la azbest 6.7.16.1. Directiva transpusa Prezenta hotarare transpune prevederile Directivei 87/477/CEE impreuna cu toate modificarile sale privind protectia securitatii si sanatatii lucratorului fata de riscurile datorate expunerii la azbest. 6.7.16.2. Scopul Hotararea are ca scop stabilirea masurilor pentru protejarea sanatatii si securitatii lucratorului fata de riscurile de expunere la azbest in timpul desfasurarii muncii, inclusive prevenirea acestor riscuri.

254

6.7.16.3. Domeniul de aplicare Azbestul defineste silicatii fibrosi: -actinolit -grunerit (amosit) -antofilit -crizotil -crocidolit Hotararea se aplica activitatilor in care lucratorii sunt expusi sau sunt susceptibili de afi expusi la pulberea degajata din azbest sau din materiale cu continut de azbest. Hotararea stabileste obligatia pentru angajatori de a lua masuri pentru ca nici un lucrator sa nu fie expus la o concentratie de azbest in suspensie in aer mai mare de 0,1fibre/cmc, masurata in raport cu o medie ponderata in timp pe o perioada de 8 ore. 6.7.16.4. Interdictii Hotararea interzice activitatile care expun lucratorii la fibre de azbest, in timpul: a)extractiei azbestului; b)fabricarii si prelucrarii produselor din azbest; c)fabricarii si prelucrarii produselor cu continut de azbest adaugat deliberat ; d)prelucrarea azbestului si activitatile care implica utilizarea unor materiale izolante sau fonoizolante de joasa densitate cu continut de azbest. 6.7.16.5. Evaluarea riscurilor Angajatorul este obligat sa dispuna efectuarea evaluarii riscului de expunere la azbest pentru a determina natura expunerii si gradul de expunere. Inaintea inceperii lucrarilor, angajatorul trebuie sa transmita la ITM o notificare care contine: a) descrierea amplasamentului santierului; b)descrierea tipului si cantitatilor de azbest utilizate sau manipulate; c)descrierea activitatilor si a procedeelor aplicate; d) numarul de lucratori implicati; e)data de incepere si durata activitatii; f)descrierea masurilor luate pentru a se limita expunerea lucratorilor la azbest;
255

6.7.16.6. Reducerea expunerii lucratorilor Masurile care trebuie luate pentru reducerea expunerii lucratorilor prevazute de hotarare sunt: a)numarul lucratorilor expusi sau care pot fi expusi la pulberea de azbest trebuie safie cat mai mic posibil; b)procesele de munca trebuie concepute incat sa nu produca pulbere de azbest, sau daca tehnic acest lucru nu este posibil, sa nu se produca degajare de azbestin aer; c)toate constructiile si echipamentele implicate in tratarea azbestului trebuie sa poata fi curatate si intretinute cu regularitate si eficacitate; d) deseurile trebuie colectate si indepartate de la locul de munca in cel mai scurt timp posibil, in ambalaje etanse adecvate, prevazute cu etichete care sa indice ca acestea contin azbest. Hotararea stabileste obligatia efectuarii cu regularitate a masuratorilor concentratiei de fibre de azbest in aer la locul de munca, conditiile in care se fac masuratorile si metoda recomandata. 6.7.16.7. Reducerea sau evitarea riscurilor La depasirea valorii limita de continut de fibra de azbest in aer (0,1 fibre/cmc), angajatorul trebuie sa ia masuri adecvate pentru remedierea situatiei, fiind interzisa continuarea lucrului in zona afectata. Inainte de inceperea lucrarilor de demolare daca exista cea mai mica indoiala privind prezenta azbestului intr-un material sau intr-o constructie, angajatorul trebuie sa respecteprevederile prezentei H.G. Angajatorul trebuie sa stabileasca un plan de lucru inaintea inceperii lucrarilor de demolare ori de indepartare a azbestului sau a materialelor cu continut de azbest din cladiri,structuri, aparate, instalatii si vapoare. Planul trebuie sa prevada masuri pentru asigurarea securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca: -eliminarea azbestului sau a materialelor cu continut de azbest inainte de aplicarea tehnicilor de demolare; -asigurarea daca este necesar a echipamentului individual de protectie; -verificarea absentei riscurilor datorate expunerii la azbest la locul de munca. Planul de lucru trebuie sa cuprinda informatii privind: a)natura si durata probabila a lucrarilor; b)locul unde se efectueaza lucrarile; c)metode aplicate atunci cand lucrarile presupun manipularea azbestului;
256

d)caracteristicile echipamentelor utilizate pentru protectia si decontaminarea celor care efectueaza lucrarile; e)metodele aplicate pentru protectia altor persoane prezente la locul unde se efectueaza lucrarile sau in apropierea acestora.Planul de lucru se transmite la ITM la solicitarea acestuia, inainte de inceperea lucrarilor. Angajatorii au obligatia sa asigure o instruire adecvata pentru toti lucratorii care suntsau pot fi expusi la pulberi care contin azbest.Instruirea trebuie sa contina: a) proprietatile azbestului si efectele lui asupra sanatatii, inclusiv efectul sinergic al fumatului ; b) tipurile de produse si materiale care pot contine azbest ; c)operatiile care pot conduce la expunerea la azbest si importanta controalelor preventive pentru reducerea la minim a expunerii; d)practicile profesionale sigure, controalele si echipamentele de protectie; e)rolul adecvat, alegerea, selectarea, limitarile si utilizarea echipamentelor de respiratie; f)procedurile de urgenta; g)procedurile de decontaminare; h)eliminarea deseurilor; i)cerintele privind supravegherea medicala. Hotararea prevede masuri referitoare la locurile de munca unde se desfasoara activitatile, respectiv determinarea si marcarea acestora precum si masuri de protectie si laimbracamintea de lucru. 6.7.16.8. Informarea lucratorilor Angajatorul este obligat sa asigure informarea lucratorilor si a reprezentantilor acestora cu informatii referitoare la riscurile pentru sanatate datorate expunerii la pulberea provenita: a) din azbest ; b)existenta valorilor limita de expunere reglementate si necesitatea supravegherii atmosferei; c)masurile de igiena, inclusiv interzicerea fumatului; d)masurile preventive pentru purtarea echipamentului individual de protectie; e)masurile preventive speciale destinate minimizarii expunerii la azbest. Lucratorii si reprezentantii lor trebuie sa aiba acces la rezultatele determinarilor continutului de azbest si cel putin o data la fiecare 3 ani pe perioada cand are loc expunereaau dreptul la examenul medical.Medicul de medicina muncii intocmeste un dosar medical pentru fiecare lucrator expusi recomanda angajatorului masuri individuale de protectie.Medicul de medicina muncii
257

furnizeaza lucratorilor vizati informatii si recomandari cuprivire la starea lor de sanatate. Dosarele si registrul in care se trec rezultatele evaluarii trebuie pastrate cel putin 40 deani de la incetarea expunerii. 6.8. STANDARDE IN DOMENIUL SSM 6.8.1. Rolul standardizarii Standardizarea este recunoscuta astazi drept disciplina esentiala pentru toti agentii economici, care trebuie sa depuna eforturi pentru cunoasterea motivatiilor si a implicatiilor acesteia. Acum 20 de ani, standardizarea era un domeniu rezervat doar catorva specialisti. Astazi, companiile au preluat standardizarea ca element tehnic si comercial major. Ele constientizeaza faptul ca trebuie sa joace un rol activ in acest domeniu sau sa fie gata sa accepte standardizarea care se desfasoara fara contributia lor sau fara luarea in considerare a intereselor lor. Mai multi factori au contribuit la definirea acestei tendinte: -Integrarea economica a Europei Pasii alerti spre integrarea economica europeana si decizia Comisiei CE de a da standardelor o valoare decisiva in ceea ce priveste libera circulatie a marfurilor si a serviciilor in cadrul Uniunii au condus la rolul- cheie pe care il joaca instrumentul normativ. Concurenta in crestere si specializarea pe care le determina vor conduce la o dezvoltare majora a schimburilor in cadrul Pietei Unice. Aceste schimburi trebuie sa se conformeze anumitor reguli. Comisia si-a limitat rolul prin afirmarea obiectivelor cerintele esentiale lasand agentilor economici implicati in elaborarea standardelor posibilitatea de a specifica modalitatile si mijloacele de atingere a obiectivelor. -Cerinta calitatii Aparuta in anii 50, cerinta calitatii a dobandit o importanta crescuta si se evidentiaza din ce in ce mai mult ca factor determinant al competitivitatii. Daca astazi este usor sa compari preturi, este mult mai dificil sa compari niveluri de calitate. Existenta unui sistem de calitate de referinta, recunoscut unanim, reprezinta un instrument pretios de clarificare. Acesta este rolul exact al standardelor. -Evolutia tehnica si tehnologica Un alt factor pozitiv pentru expansiunea standardizarii este aparitia noilor tehnici si tehnologii. Toate tehnicile privind informatia, prelucrarea si transmiterea la distanta a acesteia (prelucrarea datelor, telecomunicatiile, caile de informatii
258

etc.) implica stabilirea retelelor. In ceea ce priveste alte tehnici bazate pe retele (transmisii electronice), dezvoltarea acestora depinde de acceptul utilizatorilor in privinta regulilor comune care faciliteaza interoperabilitatea. Intr-o economie a tarilor dezvoltate, aceste tehnici joaca un rol considerabil, fapt atestat, spre exemplu, de expansiunea ridicata a Electronic Data Interchange (EDI). -ASRO Asociatia de Standardizare din Romania este organismul privat, de interes public, specializat in domeniul standardizarii. ASRO reprezinta Romania in procesul de standardizare internationala prin coordonarea activitatii nationale, organizarea schimbului de informatii referitoare la standardizare astfel incat Asociatia are un rol important in dezvoltarea economica si optimizarea performantei firmelor romanesti pe piata nationala, internationala si europeana, in mod deosebit. Activitatea nationala de standardizare din Romania se desfasoara in baza prevederilor OG 39/98 si a Legii nr. 355/2002. Ghidul ISO/CEI 2:1996 defineste standardul ca fiind un document, stabilit prin consens si aprobat de catre un organism recunoscut, care asigura, pentru uz comun si repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activitati sau rezultatelor lor, cu scopul de a se obtine gradul optim de ordine intr-un anumit context. 6.8.2. Continutul unui standard Standardele variaza sub raportul caracterului, al subiectului sau al volumului. Acestea includ mai multe discipline, incepand cu toate aspectele tehnice, economice si sociale ale activitatii umane si incheind cu toate disciplinele de baza, cum ar fi limbajul, matematica, fizica etc. Standardele se caracterizeaza prin urmatoarele: -Sunt coerente si consecvente: standardele sunt elaboratede catre comitetele tehnice coordonate de catre un organism specializat si asigura depasirea barierelor dintre diferitele domenii de activitate si diferite politici comerciale; -Rezulta din participare: standardele reflecta rezultatele activitatii desfasurate in comun ce implica toate partile competente si sunt validate prin consens pentru a reprezenta toate interesele relevante: producatori, utilizatori, laboratoare, autoritati, consumatori etc. -Sunt procese active: standardele se bazeaza pe experienta reala si conduc la rezultate materiale in practica (produse atat bunuri, cat si servicii metodele de incercare etc.); ele stabilesc un compromis intre cele mai ridicate niveluri de progres si constrangerile economice ale timpului;
259

-Sunt actualizate: standardele sunt revizuite periodic sau dupa cum dicteaza circumstantele, pentru a li se asigura actualitatea si, de aceea, evolueaza odata cu progresul social si tehnologic; -Au statut de referinte in contracte comerciale si in instanta,in cazul unei dispute; -Au recunoastere nationala sau internationala: standardele sunt documente recunoscute ca valabile la nivel national, regional sau international, dupa caz; -Sunt disponibile pentru oricine: standardele pot fi consultate si achizitionate fara restrictie. Ca regula generala, standardele nu sunt obligatorii, acestea avand o aplicare voluntara. In anumite cazuri, implementarea poate fi obligatorie (cum ar fi in domeniile legate de securitate, instalatii electrice sau in contracte publice). 6.8.3. Rolul standardelor Un standard reprezinta un nivel de experienta si tehnologie care face ca prezenta industriei in elaborarea sa sa fie indispensabila. Acesta este un document de referinta folosit, in special, in contextul contractelor publice sau in cadrul comertului international, pe care se bazeaza majoritatea contractelor comerciale. Standardele sunt folosite de catre industriasi ca referinta indiscutabila ce simplifica si clarifica relatiile comerciale dintre partenerii economici. Standardele sunt documente care se folosesc din ce in ce mai mult in jurisprudenta. Pentru factorii economici, standardele sunt: -Un factor de rationalizare a productiei : standardul face posibila stapanirea caracteristicilor tehnice, pentru a satisfice clientul, pentru a valida metodele de fabricatie, pentru cresterea productivitatii, dand un sentiment de securitate operatorilor si instalatorilor; -Un factor de clarificare a tranzactiilor : in fata unei oferte supraaglomerate de produse sau servicii, care pot avea valori practice extrem de diferite, existenta sistemelor de referinta faciliteaza o mai buna evaluare a ofertelor si reducerea incertitudinilor, ajuta la definirea necesitatilor, optimizeaza relatiile cu furnizorii, elimina necesitatea unor incercari suplimentare; -Un factor de inovare si dezvoltare a produselor: participarea la activitatea de standardizare favorizeaza anticiparea si prin aceasta asigura progresul simultan al produselor. Standardele au un rol favorabil in inovare datorita transferului de cunostinte; -Un factor de transfer al noilor tehnologii: standardizarea faciliteaza si accelereaza transferul de tehnologie in domeniile care sunt esentiale atat pentru companii, cat si pentru persoane fizice (noi materiale, sisteme de informare,
260

biotehnologie, produse electronice, fabricarea integratelor pentru computere CIM etc.) -Un factor pentru selectarea strategica a companiilor: Participarea la standardizare inseamna introducerea solutiilor adaptate la competenta unei companii si echiparea acelei companii pentru a putea concura intr-un mediu economic competitiv. Acest lucru inseamna sa actionezi in spiritul standardizarii, nu sa suporti costurile. 6.8.4. Tipuri de standard Se pot mentiona patru tipuri mari de standarde: -Standarde de prescriptii fundamentale, care se refera la terminologie, metrologie, conventii, semne si simboluri etc. -Standarde pentru metode de incercare si pentru analiza, care masoara caracteristicile; -Standarde care definesc caracteristicile unui produs (standard de produs) sau ale unei specificatii pentru un serviciu (standarde pentru activitati de servicii) si pragurile de performanta ce trebuie atinse (utilizare adecvata, interfata si interschimbabilitate, sanatate, securitate, protectia mediului, contracte standard, documentatie ce insoteste produsele sau serviciile etc.); -Standarde de organizatie, care se refera la descrierea functiilor unei companii si la relatiile dintre acestea, ca si la structurarea activitatilor (managementul si asigurarea calitatii, mentenanta, analizele de valoare, logistica, managementul calitatii, managementul proiectelor sau al sistemelor, managementul productiei etc.) Un standard armonizat este un standard adoptat de una dintre organizatiile europene de standardizare Comitetul European de Standardizare (CEN), Comitetul European de Standardizare Electrotehnica (CENELEC) si Institutul European de Standardizare in Telecomunicatii (ETSI) ca urmare a unei cereri din partea Comisiei Europene. Asanumita noua abordare reprezinta o metoda inovatoare de armonizare tehnica prin impartirea responsabilitatilor intre legiuitorul european si organismele europene de standardizare. Noua abordare are la baza urmatoarele principiifundamentale: -Directivele Europene definesc cerintele esentiale pentru asigurarea unui nivel ridicat de protectie a sanatatii, a sigurantei consumatorilor sau a mediului.
261

Aceste directive din cadrul noii abordari au la baza articolul 114 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene (ex-articolul 95 din TCE) care permite adoptarea unor masuri pentru imbunatatirea liberei circulatii a bunurilor. -Sarcina elaborarii standardelor armonizate corespunzatoare, care sa indeplineasca cerintele esentiale ale produselor stabilite de directive, revine organizatiilor europene de standardizare (CEN, CENELEC si ETSI). -Produsele care indeplinesc standardele armonizate sunt considerate ca indeplinind cerintele esentiale corespunzatoare (prezumtie de conformitate, marcaj CE), iar statele membre trebuie sa accepte libera circulatie a acestor produse. -Utilizarea acestor standarde ramane voluntara. Pot fi respectate si standarde alternative, insa, in acest caz, producatorii sunt obligati sa dovedeasca faptul ca produsele lor indeplinesc cerintele esentiale. 6.8.5. Categorii de standarde romanesti care adopta standardele europene armonizate Domeniile de standarde aplicate in domeniul SSM se grupeaza pe categoriile: 13.100 Securitate profesionala. Igiena industriala 13.110 Securitate a masinilor si a aparatelor 13.140 Zgomotul si efectele sale asupra omului 13.160 Vibratiile, socurile si efectele lor asupra omului 13.180 Ergonomie 13.200 Prevenirea accidentelor si dezastrelor 13.220 Protectia contra incendiilor 13.230 Protectia contra exploziilor 13.240 Protectia contra presiunii excesive 13.260 Protectia contra electrocutarii 13.280 Protectia contra radiatiilor 13.300 Protectia contra produselor periculoase 13.310 Protectia impotriva crimei 13.320 Sisteme de alarma si de alertare 13.340 Echipament de protectie individuala Acestea vor fi prezentate structurat in anexa.

262

6.9.INSTITUTII DIN ROMANIA IN ARIA SECURITATII SI A SANATATII IN MUNCA 6.9.1. Clasificarea institutiilor responsabile in domeniul SSM din Romania Prezentam in cele ce urmeaza principalele institutii responsabile de gestionarea domeniului Securitatii si Sanatatii in Munca- tabelul 6.2. si figura 6.3.:
1 2 3 4 Tab.6.2. Principalele institutii cu atributii in domeniul SSM Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale Inspectia Muncii Institutul National de CercetareDezvoltare pentru Protectia Muncii Alexandru Darabont

Institutul National de Cercetare Stiintifica in domeniul Muncii si Protectiei Sociale INCSMPS 5 Centrul de Pregatire si Perfectionare Profesionala al Inspectiei Muncii 6 Ministerul Sanatatii 7 Directia de Sanatate Publica 8 Institutul National de Sanatate Publica 9 Centrul National de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC) 10 Centrul National de Evaluare si promovare a Starii de Sanatate (CNEPSS) 11 Casa Nationala de Pensii si alte drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS)

Fig.6.3. Principalele institutii cu atributii SSM

263

In Romania, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale este autoritatea competenta in domeniul SSM. Responsabilitatile principale ale Ministerului constau in: -elaborarea politicii nationale si a strategiei in acest domeniu; -elaborarea de proiecte de acte normative in vederea punerii in aplicare a strategiei nationale; -monitorizarea aplicarii legislatiei. Inspectia Muncii este autoritatea care controleaza respectarea legislatiei privind SSM. Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Protectia Muncii Alexandru Darabont stabileste, pe baza de criterii stiintifice, masurile de imbunatatire a Securitatii si Sanatatii in Munca si promoveaza politica acreditata pentru acest sector. Ministerul Sanatatii Publice este autoritatea central in domeniul protectiei sanatatii publice. Directia Sanatate Publica controleaza respectarea standardelor de sanatate in munca si contribuie la promovareasanatatii la locul de munca. Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale este asiguratorul in domeniul accidentelor de munca si al bolilor. Punctul focal roman gestioneaza reteaua nationala SSM si ofera informatii pe site-ul romanesc al Agentiei Europene pentru Securitate si Sanatate in Munca. 6.9.2. Caracterizarea si atributiile principalelor responsabile in domeniul SSM din Romania institutii

6.9.2.1. Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale MMFPS MMFPS se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Guvernului, cu personalitate juridica, avand rol de sinteza si de coordonare a aplicarii strategiei si politicilor Guvernului in domeniile: -muncii; -familiei; -egalitatii de sanse; -protectiei sociale. Atributii ale MMFPS in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca:

264

a) elaboreaza politici, programe si proiecte de acte normative, precum si metodologii privind Securitatea si Sanatatea in Munca; b) elaboreaza programe privind actiuni de interes national in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca; c) recunoaste si desemneaza organismele de evaluare a conformitatii sau de inspectie si laboratoarele de incercari pentru: masini industriale, echipamente individuale de protectie, echipamente si sisteme protectoare destinate utilizarii in atmosfere potential explozive si explozivi de uz civil; publica si actualizeaza lista acestora si supravegheaza activitatea acestora; d) elaboreaza politici si strategii in domeniul de asigurare si prevenire a accidentelor de munca si a bolilor profesionale; e) avizeaza lucrari de cercetare din domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca si analizeaza temele, programele si proiectele de cercetare stiintifica elaborate de institute de profil. www.mmuncii.ro 6.9.2.2. Inspectia Muncii Inspectia Muncii are ca principal scop urmarirea indeplinirii obligatiilor legale de catre angajatori in domeniul relatiilor de munca, precum si a celor referitoare la conditiile de munca, apararea vietii, integritatii corporale si sanatatii salariatiilor si a altor participanti la procesul de munca, in desfasurarea activitatii. Obiective de baza ale Inspectiei Muncii: -Controlul aplicarii prevederilor legale referitoare la relatiile de munca, la SSM, la protectia salariatilor care lucreaza in conditii deosebite si a prevederilor legale referitoare la asigurarilesociale; -Informarea autoritatilor competente despre deficientele legate de aplicarea corecta a dispozitiilor legale in vigoare; Furnizarea de informatii celor interesati despre cele mai eficiente mijloace de respectare a legislatiei muncii; Asistenta tehnica a angajatilor si angajatorilor pentru prevenirea riscurilor profesionale si a conflictelor sociale; -Initierea de propuneri adresate Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei pentru imbunatatirea legislatiei existente si elaborarea de noi acte legislative in domeniu. In domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca, Inspectia Muncii controleaza: -respectarea cerintelor pentru locul de munca, pentru utilizarea echipamentelor de munca si a echipamentelor individuale de protectie, precum si pentru semnalizarea de Securitate si/sau Sanatate la locul de munca;
265

-protectia lucratorilor expusi la riscuri specifice: vibratii, zgomot, campuri electromagnetice, agenti chimici, agenti cancerigeni, azbest, agenti biologici, manipularea manuala a maselor, utilizarea ecranelor de vizualizare, radiatii optice artificiale; -respectarea cerintelor minime impuse pentru santierele temporare sau mobile, pentru asistenta medicala la bordul navelor, industria extractiva de suprafata sau subterana, industria extractiva de foraj, pentru atmosfere explozive si pentru nave de pescuit; - protectia tinerilor in munca; respectarea regimului materiilorexplozive; -respectarea regimului produselor de uz fitosanitar pentru combaterea bolilor, daunatorilor si buruienilor in agricultura si silvicultura; -respectarea cerintelor esentiale de SSM necesare pentru introducerea pe piata si punerea in functiune a echipamentelor electrice destinate utilizarii la joasa tensiune, a echipamentelor individuale de protectie, a masinilor industriale, a echipamentelor si sistemelor de protectie destinate utilizarii in atmosfere potential explozive, a explozivilor de uz civil si limitarea nivelului emisiilor de zgomot al echipamentelor utilizate in exteriorul cladirilor. www.inspectmun.ro 6.9.2.3. Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Protectia Muncii Alexandru Darabont INCDPM Alexandru Darabont este un institut de cercetare-dezvoltare acreditat de catre autoritatea nationala pentru cercetare stiintifica ANCS ca institut national, persoana juridical romana de interes public, aflata in coordonarea MMFPS, dar care functioneaza, conform HG nr. 1772/2004, pe principiul autofinantarii. Obiectivele INCDPM: -participarea la fundamentarea stiintifica a politicilor in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca; -realizarea de studii si cercetari stiintifice avand ca scop obtinerea de solutii tehnice si organizatorice pentru sistemele de munca, in conformitate cu cerintele de securitate si cu dezvoltarea tehnica si sociala; -constientizarea actorilor implicati in activitatile de Securitate si Sanatate in Munca si dezvoltarea culturii de prevenire diseminare de informatii si formare profesionala. www.inpm.ro
266

6.9.2.4.Institutul National de Cercetare Stiintifica in domeniul Muncii si Protectiei Sociale- INCSMPS In conformitate cu art. 3 din HG nr. 1305/1996 si nr. 1773/21.10.2004 obiectul principal de activitate al institutul este de realizare de studii si cercetari cu caracter teoreticaplicativ in domenii de interes national privind managementul resurselor umane dezvoltarea sociala si protectia sociala in Romania. Pentru realizarea obiectului principal de activitate se au in vedere urmatoarele obiective: Obiective generale: -Consolidarea expertizei si excelentei stiintifice a institutului in domeniul muncii si protectiei sociale; -Valorificarea rezultatelor obtinute de institut in activitatea de cercetare, prin transferarea acestora catre beneficiari; -Integrarea institutului in retele de cercetare dezvoltare din tara si UE, pentru sustinerea politicii de cercetare dezvoltare la nivel national. www.incsmps.ro 6.9.2.5. Centrul de Pregatire si Perfectionare Profesionala al Inspectiei Muncii- CPPPIM CPPPIM a fost creat ca o institutie publica specializata cu misiunea de a forma si pregati specialisti in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca si al relatiilor de munca. Centrul de Pregatire si Perfectionare Profesionala al Inspectiei Muncii are ca domeniu de activitate pregatirea si perfectionarea profesionala a personalului propriu al Inspectiei Muncii, a personalului Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, a personalului cu atributii in domeniul relatiilor de munca si Securitatii si Sanatatii in Munca, precum si efectuarea altor tipuri de prestatii legate de domeniul de activitate al Ministerului Muncii, Familiei si Protectiei Sociale si al Inspectiei Muncii, in conditiile legii. Centrul isi desfasoara activitatea atat la sediul acestuia, cat si in cadrul unor centre teritoriale fara personalitate juridica. www.cpppim.ro 6.9.2.6. Ministerul Sanatatii MS MS reprezinta autoritatea centrala in domeniul asistentei de sanatate publica. Ministerul Sanatatii indeplineste, in principal, urmatoarele atributii in domeniul sanatatii lucratorilor la locul de munca:
267

a) coordoneaza activitatea de medicina a muncii la nivel national; b) elaboreaza sau avizeaza reglementari pentru protectia sanatatii in relatie cu mediul de munca, pentru promovarea sanatatii la locul de munca, precum si pentru medicina muncii; c) supravegheaza starea de sanatate a lucratorilor; d) asigura formarea si perfectionarea profesionala in domeniul Medicinei Muncii; e) coordoneaza activitatea de cercetare, declarare, inregistrare si evidenta a bolilor profesionale si a celor legate de profesiune; f) autorizeaza/avizeaza si controleaza calitatea serviciilor medicale acordate lucratorilor la locul de munca; g) colaboreaza cu alte institutii implicate in activitati cu impact asupra sanatatii lucratorilor; h) indeplineste si alte atributii, conform competentelor sale in domeniu, reglementate prin legi speciale. www.ms.ro 6.9.2.7. Directia de Sanatate Publica Directiile de Sanatate Publica sunt institutii publice cu personalitate juridica desfasurandu-si activitatea la nivel judetean pe teritoriul Municipiului Bucuresti in scopul realizarii politicilor si programelor nationale de sanatate publica, al activitatii de medicina preventiva si al inspectiei sanitare de stat, al monitorizarii starii de sanatate si al organizarii statisticii de sanatate, precum si al planificarii si derularii investitiilor finantate de la bugetul de stat pentru sectorul de sanatate. Directiile de Sanatate Publica au in principal urmatoarele atributii: -evalueaza starea de sanatate a populatiei din teritoriul arondat, identifica principalele probleme de sanatate publica si aloca prioritar resursele spre interventiile cu cel mai mare randament in ameliorarea starii de sanatate; -evalueaza anual strategiile de control selectate prin prisma progresului realizat in ameliorarea starii de sanatate a populatiei organizeaza, controleaza si finanteaza programele nationale de sanatate ce se desfasoara in teritoriul arondat; -exercita atributii specifice de inspectie sanitara de stat prin personalul imputernicit in conditiile legii; -in colaborare cu Casele de Asigurari de Sanatate judetele/ a Municipiului Bucuresti coordoneaza serviciul de ambulanta, organizeaza si coordoneaza asistenta medicala in caz de calamitati, catastrofe si situatii deosebite, organizeaza,

268

conduc, coordoneaza si raspund de pregatirea retelei sanitare pentru aparare si asistenta medicala in caz de dezastre, epidemii si alte situatii deosebite; - in colaborare cu autoritatile locale, institutiile de invatamant si organizatiile guvernamentale si nonguvernamentale organizeaza activitati de promovare a sanatatii si de educatie pentru sanatate a populatiei. www.dspb.ro 6.9.2.8. Institutul National de Sanatate Publica-INSP INSP este institutie publica cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Sanatatii, ce are ca scop: a) prevenirea, supravegherea si controlul bolilor transmisibile si netransmisibile; b) monitorizarea starii de sanatate; c) promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate; d) evaluarea sanatatii ocupationale; e) monitorizarea sanatatii in relatie cu mediul; f) elaborarea reglementarilor in domeniul sanatatii publice; g) asigurarea managementului sanatatii publice; h) dezvoltarea serviciilor de sanatate publica specifice. Institutul exercita urmatoarele atributii generale: a) asigura indrumarea tehnica si metodologica a retelei de sanatate publica, in functie de domeniul de competenta; b) participa la elaborarea strategiilor si politicilor din domeniul de competenta; c) elaboreaza proiecte de acte normative, norme, metodologii si instructiuni privind domeniile specifice din cadrul sanatatii publice; d) efectueaza expertize, ofera asistenta tehnica si realizeaza servicii de sanatate publica, la solicitarea unor personae fizice sau juridice; e) supravegheaza starea de sanatate a populatiei, bolile transmisibile si netransmisibile, pentru identificarea problemelor de sanatate comunitara; f) asigura sistemul de supraveghere epidemiologica, precum si de alerta precoce si raspuns rapid si participa la schimbul de informatii in cadrul retelei europene de supraveghere epidemiologica in domeniul bolilor transmisibile; g) participa la efectuarea de investigatii epidemiologice de teren, din proprie initiativa, la solicitarea Ministerului Sanatatii sau a autoritatilor locale de sanatate publica;

269

h) elaboreaza metodologia, instrumentele si indicatorii de monitorizare si evaluare a serviciilor si programelor de sanatate publica, de promovare a sanatatii si de educatie pentru sanatate; i) participa la procesul de invatamant medical de specializare si perfectionare in domeniile specifice din cadrul sanatatii; j) desfasoara activitati de cercetare-dezvoltare in domeniul sanatatii publice si al managementului sanatatii publice; k) colecteaza, analizeaza si disemineaza date statistice privind sanatatea publica; l) asigura existenta unui sistem informational si informatics integrat pentru managementul sanatatii publice; m) asigura activitatea economico-financiara, administrative si juridica a Institutului si a centrelor nationale si regionale de sanatate publica atat prin personalul propriu, cat si prin personalul de specialitate preluat de la Centrul National de Perfectionare in Domeniul Sanitar Bucuresti, institutie care se desfiinteaza, in conditiile legii. Activitatea Institutului la nivel teritorial se realizeaza prin 4 centre nationale si 6 centre regionale de sanatate publica, organizate in structura acestuia, fara personalitate juridica. Centrele nationale, care asigura coordonarea profesionalaspecifica pe plan national a Institutului, sunt: a) Centrul National de Supraveghere si Control al Bolilor Transmisibile (CNSCBT); b) Centrul National de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar (CNMRMC); c) Centrul National de Evaluare si Promovare a Starii de Sanatate (CNEPSS) d)Centrul National de Statistica si Informatica in Sanatate Publica (CNSISP) Centrele regionale de sanatate publica, care asigura coordonarea si executia profesionala la nivel regional a Institutului, sunt: a) Centrul Regional de Sanatate Publica Bucuresti (CRSPB); b) Centrul Regional de Sanatate Publica Cluj (CRSPC); c) Centrul Regional de Sanatate Publica Iasi (CRSPI); d) Centrul Regional de Sanatate Publica Timisoara (CRSPT); e) Centrul Regional de Sanatate Publica Targu Mures (CRSPM); f) Centrul Regional de Sanatate Publica Sibiu (CRSPS). www.insp.gov.ro

270

6.9.2.9. Centrul National de Monitorizare a Riscurilor din Mediul Comunitar-CNMRMC S-a infintat odata cu aprobarea organigramei si regulamentului de ordine si functionare a Institutului National de Sanatate Publica prin Ordin MS 261/2010 CNMRMC asigura coordonarea profesionala specifica pe plan national, exercitand printre altele urmatoarele atributii generale: -participa la elaborarea strategiilor privitoare la prevenirea imbolnavirilor, -realizeaza Raportul anual privind starea de sanatate a populatiei in relatie cu factorii de mediu; -identifica prioritatile de monitorizare a sanatatii in relatiecu mediul; -coordoneaza si participa la elaborarea metodologiilor de monitorizare si supraveghere a sanatatii in relatie cu mediul; -participa la elaborarea strategiilor privitoare la prevenirea imbolnavirilor, supravegherea si controlul bolilor asociate determinantilor din mediu; -coordoneaza programul de studii si cercetari pentru evaluarea sanatatii in relatie cu mediul; -elaboreaza si actualizeaza indicatorii sanatatii in relatie cu mediul;[...] -evalueaza furnizorii de instruire in domeniul cunostintelor fundamentale de igiena; -participa la sistemul de raspuns rapid pentru domeniile chimic si radiologie; -realizeaza baza de date privind bolile profesionale la nivel national; -furnizeaza datele privind sanatatea in relatie cu mediul conform indicatorilor ENHIS; www.insp.gov.ro/cnmrmc/ 6.9.2.10. Centrul National de Evaluare si Promovare a Starii de Sanatate - CNEPSS Este infiintat in structura Institutului National de Sanatate Publica prin HG 1414/2009 pentru infiintarea, organizarea si functionarea Institutului National de Sanatate Publica si asigura coordonarea profesionala specifica pe plan national a activitatilor de evaluare si promovare a sanatatii. CNEPSS, in conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Sanatatii nr. 261/2010, art. 33 asigura coordonarea profesionala specifica pe plan national a Institutului, exercitand urmatoarele atributii generale:

271

a) coordoneaza tehnic si metodologic elaborarea, implementarea, monitorizarea si evaluarea programelor desanatate din domeniul specific; b) identifica prioritatile de monitorizare a sanatatii populatiei si a grupurilor specifice; c) participa la elaborarea metodologiilor de monitorizare, supraveghere si evaluare a sanatatii in relatie cu mediul; d) participa la studii si cercetari pentru evaluarea sanatatii in relatie cu mediul; [...], i) actualizeaza si implementeaza indicatorii sanatatii publice; j) analizeaza si disemineaza rezultatele si cunostintele referitoare la determinantii sanatatii si propune recomandari pentru interventii specifice; k) efectueaza expertize, ofera asistenta tehnica si realizeaza servicii de sanatate publica la solicitarea unor personae fizice sau juridice; l) participa la elaborarea de proiecte de acte normative[...] t) elaboreaza ghiduri metodologice in domeniile de competenta. www.insp.gov.ro/cnepss/despre-no/atributii/ 6.9.2.11. Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale CNPAS CNPAS reprezinta autoritatea competenta in domeniul asigurarii pentru accidente de munca si boli profesionale. Strategiea CNPAS cuprinde Adaptarea cadrului legislative astfel incat sa se poata asigura: -echilibrarea si consolidarea sistemului public de pensii. -diversificarea resurselor de asigurare a veniturilor la batranete. -crearea resurselor de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale. Obiectivele 2009 2013 sunt: -asigurarea sustenabilitatii financiare a sistemului public de pensii pe baza principiilor contributivitatii si solidaritatii sociale. -eliminarea inechitatilor si anomaliilor care mai exista insistemul public de pensii. 36 Ca directii de actiune CNPAS inregistreaza: -atingerea unei tinte de 45% din salariul mediu brut pe economie a punctului de pensie, in conditiile sustenabilitatii sistemului public de pensii;

272

-asigurarea unei pensii sociale minime garantate care sa completeze pensia pana la 350 lei lunar pentru toti pensionarii cu cuantumul pensiei sub aceasta suma, finantata din bugetul de stat; -eliminarea inechitatilor in ceea ce priveste pensiile pentru persoanele incadrate in fostele grupe de munca I si II, precum si pentru conditii speciale si deosebite de munca, conform prevederilor Legii nr. 218/2000; -aplicarea prevederilor noii legislatii privind sistemul public de pensii pentru agricultori. www.cnpas.org

273

274

SECTIUNEA V
ANEXE

275

276

ANEXA 1- Legislaie referitoare la munc i securitate i sntate n munc NUMR MONITOR DOMENIU DE DENUMIRE DOCUMENT Nr. OFICIAL AL DOCUMENT EUROPEAN APLICARE LEGISLATIV crt. ROMNIEI SPECIFIC Principii, 89/391/CEE, modificat de L nr. 319/2006 = Legea obligaii Nr. 646 din 2007/30/CE i regulamentele generale ale securitii i sntii n munc nr. 1 26/07/2006 R 1882/2003, angajatorilor i 319 din 14.07.2006 R 1137/2008 lucrtorilor HG nr. 1425/ 2006 = Hotrrea Nr. 882 din Guvernului nr. 1425 din 30/10/2006 26.07.2006 pentru aprobarea nu Normelor metodologice de aplicare Norme metodologice a prevederilor Legii securitii i 2 de aplicare a sntii n munc nr. 319/2006 Nr. 661 din HG nr. 955/ 2010 = Hotrrea legii 27/09/20010 Guvernului nr. . 955/27.09.2010 pentru modificarea i completarea Hotrrii Guvernului nr. 1425/2006 HG nr. 1091/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 1091 din Nr. 739 din 89/654/CEE, modificat de 3 Loc de munc 16/08/2006 privind cerinele 30/08/2006 2007/30/CE minime de securitate i sntate pentru locul de munc HG nr. 1146/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 1146 din Echipamente de 89/655/CEE modificat de 30.08.2006 privind cerinele Nr. 815 din munc 2001/45/EC, 2001/45/CE, 200 minime de securitate i sntate 4 03/10/2006 (echipamente 7/30/CE pentru utilizare n munc de ctre tehnice) lucrtori a echipamentelor de munc HG nr. 1876/2005 = Hotrrea Guvernului nr. 1876 din 2002/44/CE, modificat Riscuri fizice, 22/12/2005 privind cerinele 5 Nr. 81 din 30/01/2006 minime de securitate i sntate de 2007/30/CE i R 1137/2008 vibraii referitoare la expunerea lucrtorilor la riscurile generate de vibraii HG nr. 300/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 300 din 02/03/2006 antiere Nr. 252 din Directiva Consiliului 92/57/CEE, 6 temporare sau privind cerinele minime de 21/03/2006 modificat de 2007/30/CE mobile securitate i sntate pentru antierele temporare sau mobile HG nr. 493/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 493 din 12.04.2006 Nr. 380 din 2003/10/CE, modificat Riscuri fizice, privind cerinele minime de 7 de 2007/30/CE i R 1137/2008 securitate i sntate referitoare la 03/05/2006 zgomot expunerea lucrtorilor la riscurile generate de zgomot HG nr. 971/2006 = Hotrrea Semnalizare de Guvernului nr. 971 din 26/07/2006 Nr. 683 din 92/58/CEE, modificat 8 securitate i privind cerinele minime pentru 09/08/2006 de 2007/30/CE sntate semnalizarea de securitate i/sau sntate la locul de munc HG nr. 1028/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 1028/ din 09.08.2006 privind cerinele Nr. 710 din 90/270/CEE, modificat Ecrane de minime de securitate i 9 18/08/2006 de 2007/30/CE vizualizare sntate referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare 91/382/CEE, modificat HG nr.1875/2005 = Hotrrea 10 Azbest Nr. 64 din 24/01/2006 de 98/24/CE, 2003/18/CE, Guvernului nr. 1875 din

277

Nr. crt.

11

12

13

14

15

16

17

18

ANEXA 1- Legislaie referitoare la munc i securitate i sntate n munc NUMR MONITOR DOMENIU DE DENUMIRE DOCUMENT OFICIAL AL DOCUMENT EUROPEAN APLICARE LEGISLATIV ROMNIEI SPECIFIC 2007/30/CE 22/12/2005 privind protecia sntii i securitii lucrtorilor fa de riscurile datorate expunerii la azbest HG nr. 1048/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 1048 din 09/08/20 Echipamente privind cerinele minime de Nr. 722 din 89/656/CEE, modificat individuale de securitate i sntate pentru 23/08/2006 de 2007/30/CE protecie (EIP) utilizarea de ctre lucrtori a echipamentelor individuale de protecie la locul de munc HG nr.1051/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 1051 din 09/08/2006 privind cerinele Nr. 713 din 90/269/CEE, modificat Manipularea minime de securitate i sntate pentru manipularea manual a 21/08/2006 de 2007/30/CE maselor maselor care prezint riscuri pentru lucrtori, n special de afeciuni dorsolombare HG nr. 1058/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 1058 din 09/08/2006 privind cerinele Nr. 737 din 1999/92/CE, modificat minime pentru mbuntirea Atmosfere 29/08/2006 de 2007/30/CE securitii i protecia sntii explozive lucrtorilor care pot fi expui unui potenial risc datorat atmosferelor explozive HG nr. 1092/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 1092 din Nr. 762 din 16/08/2006 privind protecia 2000/54/CE Ageni biologici 07/09/2006 lucrtorilor mpotriva riscurilor legate de expunerea la ageni biologici la locul de munc HG nr. 1093/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 1093 din 16/08/2006 privind stabilirea cerinelor minime de securitate i Ageni Nr. 757 din 2004/37/CE cancerigeni sau sntate pentru protecia 06/09/2006 lucrtorilor mpotriva riscurilor mutageni legate de expunerea la ageni cancerigeni sau mutageni la locul de munc HG nr. 1218/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 1218/06.09.2006 din privind cerinele minime de securitate i sntate pentru Nr. 845 din 98/24/CE, modificat Ageni chimici asigurarea proteciei lucrtorilor 13/10/2006 de 2007/30/CE mpotriva riscurilor legate de expunerea la ageni chimici n munc HG nr. 1136/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 1136 din 30/08/2006 2004/40/CE, modificat Nr. 769 din privind cerinele minime de Cmp de 2007/30/CE, 2008/46/CE i electromagnetic securitate i sntate referitoare la 11/09/2006 R 1137/2008 expunerea lucrtorilor la riscuri generate de cmpuri electromagnetice HG nr. 510/2010 = Hotrrea Riscuri fizice, Guvernului nr. 510/2010 privind 2006/25/CE, modificat radiaii optice Nr. 427/25.06.2010 cerinele minime de securitate i de 2007/30/CE i R 1137/2008 artificiale sntate n munc referitoare la

278

Nr. crt.

19

20

21

22

23

ANEXA 1- Legislaie referitoare la munc i securitate i sntate n munc NUMR MONITOR DOMENIU DE DENUMIRE DOCUMENT OFICIAL AL DOCUMENT EUROPEAN APLICARE LEGISLATIV ROMNIEI SPECIFIC expunerea lucrtorilor la riscurile generate de radiaiile optice artificiale HG nr. 601/2007 = Hotrrea Modificri HG Guvernului Nr. 601 din 13 iunie 300/2006, HG 2007 pentru modificarea i Nr. 470 din 1875/2005, HG completarea unor acte normative 12/10/2007 1876/2005 din domeniul securitii i snttii n munc L nr. 226/2006 = Legea nr. 226/2006 privind incadrarea Nr. 509/13.06.2006 nu unor locuri de munca in conditii speciale HG nr. 1025/2003 = Hotrrea Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia i criteriile de ncadrare a persoanelor n locuri de Nr. 645/10.09.2003 munc n condiii speciale, cu modificrile i completrile ulterioare. HG nr. 280/2004 = Hotrrea Guvernului nr. 2280/2004 pentru modificarea i completarea - Monitorul Oficial nr. Hotrrea Guvernului nr. 1025/2003 privind metodologia i 1251/24.12.2004 Condiii criteriile de ncadrare a persoanelor speciale n locurile de munc cu condiii speciale HG nr. 1822/2004 = Hotrrea Guvernului nr. 1822/2004 privind stabilirea locurilor de munc i - Monitorul Oficial activitilor cu condiii deosebite, nr. 1032/08.11.2004 speciale i alte condiii, specifice pentru poliiti, cu modificrile i completrile ulterioare Ordinul ministrului muncii nr. 572/2006 pentru aprobarea Normelor tehnice de aplicare a Nr. 714/21.08.2006 prevederilor Legii nr. 226/2006 privind ncadrarea unor locuri de munc n condiii special HG nr. 355/2007 = Hotrrea Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea sntii lucrtorilor Supraveghrea HG nr. 37/2008 = Hotrrea strii de Guvernului nr. 37/2008 pentru sntate modificarea Hotrrii Guvernului nr. 355/2007 privind supravegherea Nr. 45 /21 .01 .2008 sntii lucrtorilor L nr. 359/2004 = Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalitilor la nregistrarea n registrul comerului a persoanelor nregistrare n fizice, asociaiilor familiale i Nr. 839/13. 09. 2004 registrul persoanelor juridice, nregistrarea comerului fiscal a acestora, precum i la autorizarea funcionrii persoanelor juridice, cu modificrile i completrile ulterioare nregistrare n OUG nr. 44/2008 = Ordonana de Nr. 328/25.04.2008 registrul urgen a Guvernului nr. 44/2008

279

Nr. crt.

ANEXA 1- Legislaie referitoare la munc i securitate i sntate n munc NUMR MONITOR DOMENIU DE DENUMIRE DOCUMENT OFICIAL AL DOCUMENT EUROPEAN APLICARE LEGISLATIV ROMNIEI SPECIFIC comerului privind desfurarea activitilor economice de ctre persoanele fizice autorizate, ntreprinderile individuale i ntreprinderile familiale, cu modificrile i completrile ulterioare HG nr. 573/2002 = Hotrrea Guvernului nr. 573/2002 pentru Autorizare Monitorul Oficial 24 funcionare aprobarea procedurilor de nr. 414/14.06.2002 comerciani autorizare a funcionrii comercianilor O MMFPS nr. 3/2007 = Ordinul nregistrarea ministrului muncii nr. 3/2007 25 accidentului de privind aprobarea Formularului Nr. 70 /30. 01. 2007 munca FIAM pentru nregistrarea accidentului de munc FIAM L nr. 53/2003 = Legea nr. Nr. 72/05.02.2003 53/24.01.2003 Codul muncii L nr. 480/2003 = Legea nr. 480/12.11.2003 pentru modificarea Nr. 814/18.11.2003 lit. e) art. 50 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii L nr. 541/2003 Legea nr. 541/18.12.2003 pentru modificarea Nr. 913/19.12.2003 unor dispoziii ale Legii nr. 53/2003 Codul muncii OUG nr. 65/2005 = Ordonana de urgen a Guvernului nr. 65/2005 Nr. 576/05.07.2005 privind modificarea i completarea Legii nr. 53/2003 Codul Muncii L nr. 371/2005 = Legea nr. 371/2005 pentru aprobarea Ordonanei de urgen a Nr. 1.147/19.12.2005 Guvernului nr. 65/2005 privind modificarea i completarea Legii nr. 53/2003 Codul Muncii OUG nr. 55/2005 = Ordonana de urgen a Guvernului nr. 55/2005 Nr. 788/18.09.2006 26 Codul muncii pentru modificarea i completarea Legii nr. 53/2003 Codul muncii L nr. 94/2007 = Legea nr. 94/2007 privind aprobarea Ordonanei de urgen a Nr. 264/19.04.2007 Guvernului nr. 55/2006 pentru modificarea i completarea Legii nr. 53/2003 Codul muncii L nr. 237/2007 = Legea nr. 237/2007 privind modificarea Nr. 497/25.07.2007 alineatului (1) al articolului 269 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii L nr. 202/2008 = Legea nr. 202/2008 pentru modificarea Nr. 728/28.10.2008 alin. (1) al art. 134 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii OUG nr. 148/2008 = Ordonana de urgen a Guvernului nr. Nr. 765/13.11.2008 148/2008 pentru modificarea Legii nr. 53/2003 Codul muncii L nr. 331/2009 = Legea nr. 331/2009 privind modificarea Nr. 779/13.11.2009 lit. e) a alin. (1) al art. 276 din

280

Nr. crt.

27

28

29

30

31

32

33

34

ANEXA 1- Legislaie referitoare la munc i securitate i sntate n munc NUMR MONITOR DOMENIU DE DENUMIRE DOCUMENT OFICIAL AL DOCUMENT EUROPEAN APLICARE LEGISLATIV ROMNIEI SPECIFIC Legea nr. 53/2003 Codul muncii HG nr. 161/2006 = Hotrrea Guvernului nr. 161/2006 privind Registru de ntocmirea i completarea Nr. 172/22.06.2006 eviden a registrului general de eviden a salariailor salariailor, cu modificrile i completrile ulterioare L nr. 136/1996 = Legea nr. Contract Nr. 184/18.07.1998 colectiv de 130/1996 privind contractul colectiv de munc, republicat munc O MMFPS nr. 64/2003 = Ordinul ministrului muncii i solidaritii Nr. 139/04.03.2003 sociale nr. 64/2003 pentru aprobarea modelului cadru al contractului individual de munc O MMFPS nr. 76/2003 = Ordinul Contract ministrului muncii i solidaritii individual de sociale nr. 76/2003 privind munc modificarea i completarea Nr. 159/12.03.2003 modelului cadru al contractului individual de munc prevzut n anexa la Ordinul ministrului munciisi solidaritii sociale nr. 64/2003 HG nr. 557/2007 = Hotrrea Guvernului nr. 557/2007 privind completarea msurilor destinate s Contract individual pe promoveze mbuntirea securitii i sntii la locul de durat 91/383/CEE, modificat Nr. 407/ 18. 06. 2007 determinat, munc pentru salariaii ncadrai n de 2007/30/CE baza unui contract individual de salariai munc pe durat determinat i temporari pentru salariaii temporari ncadrai la ageni de munc temporar HG nr. 600/2007 = Hotrrea Protecia Nr. 473 din 94/33/CE, modificat Guvernului nr. 600 din 13 iunie tinerilor la locul 13/07/2007 de 2007/30/CE 2007 privind protecia tinerilor la de munc locul de munc L nr. 448/2006 = Legea nr. 448/2006 privind protecia i Persoane cu promovarea drepturilor persoanelor Nr. 1/03.01.2008 handicap cu handicap, republicat, cu modificrile i completrile ulterioare L nr.202/2002 = Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de Munc, Nr. 135/14.02.2005 egalitatea de sanse intre femei si barbati, republicata, cu modificarile si sanse completarile ulterioare OUG nr.96/2003 = Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 92/85/CEE, modificat privind protectia maternitatii la Nr. 750/27.10.2003 de 2007/30/CE locurile de munca, cu modificarile si completarile ulterioare Protecia HG nr.537/2004 = Hotararea maternitii Guvernului nr. 537/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice Nr. 378/29.04.2004 de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 96/2003 privind protectia maternitatii la locurile de

281

Nr. crt.

35

36

37

38

39

40

41

ANEXA 1- Legislaie referitoare la munc i securitate i sntate n munc NUMR MONITOR DOMENIU DE DENUMIRE DOCUMENT OFICIAL AL DOCUMENT EUROPEAN APLICARE LEGISLATIV ROMNIEI SPECIFIC munca, cu modificarile si completarile ulterioare OUG nr.99/2000 = Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate in Nr. 304/04.07.2000 perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca HG nr.580/2000 = Hotararea Temperaturi Guvernului nr. 580/2000 pentru extreme aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonantei de urgenta a Nr. 315/07.07.2000 Guvernului nr. 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate n perioadele cu temperaturi extreme pentru protecia persoanelor ncadrate n munc HG nr.1156/2002 = Hotararea Guvernului nr. 1156/2002 pentru aprobarea Memorandumului de Nr. 792/30.10.2002 Eliminarea intelegere dintre Guvernul muncii copiilor Romaniei si Organizatia International a Muncii privind eliminarea muncii copilului, semnat la Geneva la 18 iunie 2002 O MMFPS nr.245/2003 = Ordinul ministrului sanatatii si familiei nr. 245/2003 privind Nr. 217/02.04.2003 Timp de munc aprobarea categoriilor de personal sub 8 ore si a locurilor de munc pentru care durata zilnic a timpului de munc este mai mic de 8 ore OG nr.29/2000 = Ordonana Guvernului Nr. 29 din 2000 privind Nr. 436 din Formare profesionala formarea profesional a adulilor, 21.06.2002 aprobat prin L 375/2002 OMEC MMFPS nr.4543/2004 = Ordinul ministrului educatiei si cercetarii si al ministerului muncii, solidaritatii sociale si familiei nr. 4543/2004 pentru aprobarea Certificare Nr.903/05.10.2004 competene Procedurii de evaluare si certificare a competenelor profesionale obinute pe alte ci dect cele formale, cu modificrile si completrile ulterioare L nr.279/2005 = Legea nr.279/05.10.2005 privind ucenicia Nr. 907/11.10.2005 la locul de munc HG nr.234/2006 = Hotararea Ucenicie la locul Guvernului nr. 234/2006 pentru de munc aprobarea Normelor metodologice Nr. 196/02.03.2006 de aplicare a prevederilor Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de munca L nr.67/2006 =Legea nr. 67/2006 Transferul privind protectia drepturilor intreprinderilor, Nr. 276/28.03.2006 salariatilor in cazul transferului protecia intreprinderii, al unitatii sau al unor salariailor parti ale acestora

282

Nr. crt.

42

43

44

45

46

47

48

49

ANEXA 1- Legislaie referitoare la munc i securitate i sntate n munc NUMR MONITOR DOMENIU DE DENUMIRE DOCUMENT OFICIAL AL DOCUMENT EUROPEAN APLICARE LEGISLATIV ROMNIEI SPECIFIC OUG nr.56/2007 = Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2007 Incadrarea privind ncadrarea n munca si Nr. . 424/26.06.2007 detasarea strainilor pe teritoriul strinilor Romniei, cu modificarile si completarile ulterioare L nr.49/2010 = Legea nr. Munc i 49/2010 privind unele masuri n Nr. 195/29.03.2010 asigurri domeniul muncii si asigurarilor sociale sociale L nr.346/2002 = Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru Nr. 772 /12. 11. 2009 accidente de munca si boli profesionale, republicata O MMFPS 450/2006 = Ordinul Asigurarea ministrului muncii nr. 450/2006 pentru pentru aprobarea Normelor accidente metodologice de aplicare a Legii nr. Nr. 708 /17. 08. 2006 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale, cu modificarile si completarile ulterioare OG nr.2/2001 = Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind Contravenii regimul juridic al contraventiilor, cu Nr. 410/25.07.2001 modificarile si completarile ulterioare O MMFPS nr.455/2010 = Ordinul ministrului muncii, familiei si protectiei sociale nr. 455/2010 pentru constituirea Persoane fizice, comisiilor de abilitare a serviciilor abilitare pentru externe de prevenire si protectie si Nr. 411/21.06.2010 servicii de de avizare a documentatiilor cu protecia muncii caracter tehnic de informare si instruire n domeniul securitatii si sanatatii n munca din cadrul inspectoratelor teritoriale de munca HG nr.1193/2010 = Hotararea Salariu de baz Guvernului nr. 1193/2010 pentru Nr. 824/09.12.2010 minim brut stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata OG 58/1998 = Ordonanta Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea Nr. 309 din activitatii de turism n Romania 26.08.1998 Legea nr. 755/ 2001 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism n Romania OG 5/2003 = Ordonanta Guvernului nr. 5/2003 pentru modificarea art. 33 din Ordonanta Nr. 462 din 03.07.2009 Guvernului nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea activitatii de turism n Romania L 254/2009 = Lege nr. 254/2009 privind aprobarea OUG nr. 123/2008 pentru modificarea si completarea OG nr. 58/1998 privind organizarea si desfasurarea

283

Nr. crt.

ANEXA 1- Legislaie referitoare la munc i securitate i sntate n munc NUMR MONITOR DOMENIU DE DENUMIRE DOCUMENT OFICIAL AL DOCUMENT EUROPEAN APLICARE LEGISLATIV ROMNIEI SPECIFIC activitatii de turism in Romania HG nr.1328/2001 = HOTRRE Nr. 17 din 15 ianuarie Nr. 1328 din 27 decembrie 2001 privind clasificarea structurilor de 2002 primire turistice Clasificare HG nr.1412/2002 = Hotrrea uniti din Guvernului nr. 1412/2002 pentru turism Nr. 923 din modificarea i completarea Hotrrii Guvernului nr 1.328/2001 17.12.2002 privind clasificarea structurilor de primire turistice HG nr.238/2001 = Hotrrea Guvernului nr.238/2001 privind condiiile de acordare a licenei i brevetului de turism HG nr.1267/2010 = Hotrrea Guvernului nr. 1267 din 8.12.2010 Nr. 866 din privind eliberarea certificatelor, a 22.01.2011 licenelor i brevetelor de turism OMIMM 636/2008 = Ordinul ministrului pentru ntreprinderi mici i mijlocii, comer, turism i profesii Nr. 379 bis din 19 mai liberale nr. 636/2008 pentru 2008 aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice

284

ANEXA 2 - Legislaie referitoare la condiii pentru a fi permis libera circulaie i utilizarea unor produse utilizate n procesul de munc NUMR MONITOR DOMENIU DE DENUMIRE DOCUMENT NR. OFICIAL AL DOCUMENT EUROPEAN APLICARE LEGISLATIV CRT ROMNIEI SPECIFIC domeniu reglementat, liber circulaie HG nr.1029/2008 = Hotrrea Guvernului nr. 1029/2008, Nr. 674/30.09.2008 Directiva 2006/42/CE . 1 hotarare privind conditiile - maini introducerii pe piata a masinilor industriale i componente de securitate HG nr.457/R1/2003 = Hotrrea Guvernului nr. 457 din 18.04.2003 domeniu privind asigurarea securitii Nr. 402 din 15/06/2007 reglementat, liber utilizatorilor de echipamente (republicare) circulaie electricende joas tensiune, 2006/95/CE republicata in 15.06.2007 + 2 (fost 73/23/CEE) - echipamente electrice de joas HG nr.962/22.08.2007 pentru tensiune modificarea i completarea unor acte normative din domeniul liberei circulaii a mrfurilor domeniu reglementat, liber HG nr.982/2007 = Hotrrea Guvernului nr.982 din 22 august 2004/108/CE circulaie Nr. 645 din 21.09.2007 (abrogare a Directivei 2007 3 privind compatibilitatea 89/336/CEE) - compatibilitate electromagnetic electromagnetic HG nr.115/2004 = Hotrrea Guvernului nr. 115 din 05/02/2004 privind stabilirea cerinelor Nr. 166 din 26.02.2004 eseniale de securitate ale echipamentelor individuale de protecie i a condiiilor pentru domeniu Directiva 89/686/CEE, reglementat, liber introducerea lor pe pia HG nr.809/2005 = Hotrrea amendat prin 93/68/EEC, circula ie Nr. 723 din 10 august 4 Guvernului nr. 809 din 14.07/2005 2005 93/95/EEC i pentru modificarea Hotararii 96/58/EC - EIP Guvernului nr. 115/2004 privind stabilirea cerinelor eseniale de securitate ale echipamentelor individuale de protecie i a condiiilor pentru introducerea lor pe pia HG nr.439/2003 = HG 439 / 10.04.2003 privind stabilirea condiiilor de introducere pe pia a Nr. 322 din 13.05.2003 ascensoarelor domeniu reglementat, liber HG nr.294/2008 = Hotrrea Nr. 217 din 21.03.2008 Directiva Parlamentului Guvernului nr. 294 din 12 martie European i a Consiliului 5 circulaie 2008 95/16/CE pentru modificarea i completarea - ascensoare Hotrrii Guvernului nr. 439/2003 privind stabilirea condiiilor de introducere pe pia a ascensoarelor HG nr.453/2003 = Hotararea domeniu 90/396/EEC, amendat reglementat, liber Guvernului nr.453 din 18.04.2003 prin 93/68/EEC 6 privind stabilirea condiiilor de circulaie introducere pe pia a aparatelor aparate

285

consumatoare de consumatoare de combustibili combustibili gazoi gazoi HG nr.1480/2003 = Hotararea Nr. 489 din 09.06.2005 Guvernului nr.1480 din 11.12.2003 (republicare) pentru modificarea i completarea Hotrrii Guvernului nr. 453/2003 privind stabilirea condiiilor de introducere pe pia a aparatelor consumatoare de combustibili gazoi Hotararea Guvernului nr.962 din 22.08.2007 pentru modificarea i completarea unor acte normative din domeniul liberei circulaii a mrfurilor Nr. 596 din 11.07.2005 HG nr.574/2005 = Hotrrea Guvernului nr. 574 din 15 iunie 2005 privind stabilirea cerinelor domeniu referitoare la eficiena cazanelor reglementat, liber noi pentru ap cald care circulaie funcioneaz cu combustibili lichizi Nr. 627/12.09.2007 sau gazoi 7 - cazane noi de apa HG nr.1043/2007 = Hotrrea Guvernului nr. nr.1043 din 28 calda care august 2007 functioneaza cu privind cerinele de ecoproiectare combustibil lichid pentru produsele consumatoare de sau gazos energie, precum i pentru modificarea, completarea i abrogarea unor acte normative HG nr.1094/2009 = Hotararea Guvernului nr. 1094/2009 privind conditiile introducerii pe piata a Nr. 700 din 19 generatoarelor de aerosoli octombrie 2009 HG nr.573/2010 = Hotararea 573 domeniu reglementat, liber din 16 iunie 2010 (Hotararea 573/2010) pentru completarea circulaie Hotararii Guvernului nr.454/2003 8 privind stabilirea conditiilor de Nr. 525 din 28.07.2010 -Generatoare de introducere pe piata a recipientelor aerosoli simple sub presiune si pentru modificarea Hotararii Guvernului nr.1094/2009 privind conditiile introducerii pe piata a generatoarelor de aerosoli HG nr.454/2003 = Hotrrea Guvernului nr. 454 din 18.04.2003 privind stabilirea condiiilor de Nr. 538 din 08.08.2007 introducere pe pia a recipientelor (republicare) simple sub presiune+ Hotararea Nr.290/25 aprilie 2000 Guvernului nr.1242 domeniu reglementat, liber din 05.08.2004 pentru modificarea 9 circulaie Hotrrii Guvernului nr.454/2003 recipiente simple privind stabilirea condiiilor de sub presiune introducere pe Nr.290/25 aprilie 2000 pia a recipientelor simple sub presiune + HG nr.962/22.08.2007 pentru modificarea i completarea unor acte normative din domeniul liberei circulaii a mrfurilor HG nr.584/2004 = Hotrrea domeniu Guvernului nr.584 din 15.04.2004 10 reglementat, liber privind stabilirea condiiilor de introducere pe pia a

2009/142/EC (versiune codificat)

Directivele europene referitoare la cazanele noi cu ap fierbinte alimentate cu combustibil lichid sau gazos (cazane/boliere cu ap fierbinte): 92/42/CEE , 2004/8/CEE

75/324/EEC 94/1/EC

87/404/EEC, amendat de 90/488/EEC i 93/68/EEC

97/23/CE

286

11

12

13

14

15

16

17

echipamentelor sub presiune Nr. 404 din 06.05.2004 HG nr.1168/2005 = Hotrrea Guvernului nr. 1168 din - echipamente sub 29.09.2005 pentru modificarea i presiune completarea Hotrrii Guvernului Nr. 914 din 12.10.2005 nr. 584/2004 privind stabilirea condiiilor de introducere pe pia a echipamentelor sub presiune HG nr.539/2004 = Hotrrea Guvernului nr.539 din 07/04/2004 privind limitarea nivelului emisiilor Nr. 48 din 22.01.2007 mediu, zgomot de zgomot n mediu produs de echipamente destinate utilizarii n exteriorul cladirilor HG nr.2105/2004 = Hotrrea domeniu reglementat, liber Guvernului nr. 2105/2004 privind Nr. 16 din 6 ianuarie stabilirea condiiilor de introducere circulaie 2005 ambarcatiuni de pe pia i/sau punere n funciune a ambarcaiunilor de agrement agrement HG nr.580/2004 = Hotrrea domeniu reglementat, liber Guvernului nr.1009/ 25.06.2004 privind stabilirea condiiilor de circulaie Nr. 688/30 iulie 2004 punere in funciune a instalaiilor instalatii de transport pe cablu de transport pe cablu pentru persoane pentru persoane HG nr.621/2005 = Hotrrea Guvernului nr.621 din 23.06.2005 privind gestionarea ambalajelor i Nr. 639 din 20.07.2005 deeurilor de ambalaje HG nr.1872/2006 = Hotrrea domeniu Nr. 15 din 10/01/2007 reglementat, liber Guvernului nr. 1872 din 21/12/2006 circulaie Publicat in Monitorul Oficial, pentru ambalaje modificarea i completarea Hotrrii Guvernului nr.621/2005 privind gestionarea ambalajelor i a deeurilor de ambalaje domeniu reglementat, liber HG nr.937/2010 = Hotrrea circulaie Guvernului nr.937 din 1 septembrie Nr. 690 din 14.10.2010 clasificarea, 2010 etichetarea si privind clasificarea, ambalarea i ambalarea etichetarea la introducerea pe pia preparatelor chimice a preparatelor periculoase periculoase HG nr.752/2004 = Hotararea Guvernului nr.752 din 14/05/2004 privind stabilirea conditiilor pentru Nr. 499 din 3.06.2004 domeniu introducerea pe piata a reglementat, liber echipamentelor si sistemelor circulaie protectoare destinate utilizarii n atmosfere potential explozive HG nr.461/2006 = Hotrrea - ATEX Guvernului nr. 461 din 5 aprilie (echipamente si sisteme protectoare 2006 pentru modificarea Hotrrii Nr. 383 din 4 mai 2006 destinate utilizarii n Guvernului nr. 752/2004 privind atmosfere potential stabilirea condiiilor pentru introducerea pe piata a explozive) echipamentelor i sistemelor protectoare destinate utilizrii n atmosfere potenial explozive L 178/2000 = Legea privind domeniu reglementat, liber produsele cosmetice L 469/2006 = Lege pentru circulaie Nr. 120 din 17.02.2011 modificarea legii 178 din 2000 OG nr.2/2010 pentru modificarea circulaie

2000/14/CEE

94/25/EC

2000/9/EC D C(2008)7289

94/62/CE modificat 2004/12/CE i 2005/20/CE

1999/45/EC R 1272/2008

94/9/CE

Directiva Consiliului din 27 iulie 1976 oprivind armonizarea legislaiei statelor membre referitoare la produse

287

- produse cosmetice, unguente de protecie- cerine rspundere pentru 18 produse defecte

Legii nr. 178/2000 privind produsele cosmetice

(republicat)

cosmetice (76/768/EEC)

L 240/2004 = Lege nr. 240 din 07/06/2004 privind rspunderea productorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte L 245/2004 = Lege nr. 245 din securitatea general 09/06/2004 privind securitatea 19 a produselor general a produselor domeniu nereglementat, liber circulaie HG nr.1022/2002 = Hotrrea Guvernului nr. 1022/2002 privind - produse i servicii regimul produselor i serviciilor 20 care pot pune n care pot pune n pericol viaa, pericol viaa, sntatea, securitatea muncii i sntatea, protecia mediului securitatea muncii i protecia mediului

Nr. 313 din 22.04.2008. 85/374/EEC i (republicare) 1.999/34/EC

Nr. 565 din 25/06/2004 2001/95/CE

Nr. 711/30.09.2002

288


ANEXA 3 STANDARDE CONEXE DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA 3.1. LISTA STANDARDELOR ROMNE CARE ADOPT STANDARDELE EUROPENE ARMONIZATE REFERITOARE LA MAINI INDUSTRIALE NR. CRT. NUMR DE REFERIN STANDARD ROMN NUMR DE REFERIN STANDARD EUROPEAN ARMONIZAT EN 81-3:2000 EN 115:1995+EN 115:1995/A1:1998 EN 201:1997 TITLUL Reguli de securitate pentru execuia i montarea ascensoarelor. Partea 3: Ascensoare mici de materiale electrice i hidraulice Reguli de securitate pentru construcia i montarea scrilor i a trotuarelor rulante Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Maini de modelat prin injecie. Cerine de securitate Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Maini de modelat prin injecie. Cerine de securitate Platforme ridictoare mobile de persoane. Calcule de proiectare. Condiii de stabilitate. Construcie - Securitate - Examinri i ncercri Maini de prelucrat cauciuc i materiale plastice. Prese de formare prin comprimare i prin transfer. Condiii de securitate pentru proiectare Securitatea mainilor. Concepte de baz, principii generale de proiectare. Partea 1: Terminologie de baz, metodologie Securitatea mainilor. Concepte de baz, principii generale de proiectare. Partea 2: Principii i condiii tehnice Securitatea mainilor. Distane de securitate pentru prevenirea ptrunderii membrelor superioare n zonele periculoase Securitatea mainilor. Distane minime pentru prevenirea strivirii prilor corpului uman Securitatea mainilor de ambalat. Partea 1: Terminologia i clasificarea mainilor de ambalat i echipamente asociate Securitatea mainilor de ambalat. Partea 2: Maini de ambalat pentru containere rigide preformate Securitatea mainilor de ambalat. Partea 3: Maini de format, de umplut i de nchidere Securitatea mainilor de ambalat. Partea 4: Maini de paletizat i de depaletizat Securitatea mainilor. Echipament pentru oprirea de urgen, aspecte funcionale. Principii de proiectare Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Securitate. Maini de modelat prin suflare pentru fabricarea articolelor cave. Cerine de proiectare i execuie Maini pentru industria alimentar. Maini pentru frmntat aluat. Condiii de securitate i igien Maini pentru industria alimentar.

1.

SR EN 81-3:2003

2. 3.

SR EN 115+A1:2000 SR EN 201:2003

4.

SR EN 201:2003/A1:2003 EN 201:1997/A1:2000

5.

SR EN 280:2003

EN 280:2001

6.

SR EN 289:1999

EN 289:1993

7.

SR EN 292-1:1996

EN 292-1:1991 EN 292-2:1991 EN 292/2:1992/A1:1995 EN 294:1992

8.

SR EN 292-2+A1:1998

9.

SR EN 294:1997

10. SR EN 349:1996

EN 349:1993

11. SR EN 415-1:2003

EN 415-1:2000

12. SR EN 415-2:2003 13. SR EN 415-3:2003 14. SR EN 415-4:2003 15. SR EN 418:1996

EN 415-2:1999 EN 415-3:1999 EN 415-4:1997 EN 418:1992

16. SR EN 422:2003

EN 422:1995

17. SR EN 453:2003 18. SR EN 454:2003

EN 453:2000 EN 454:2000

289

Bttoare - amestectoare. Condiii de securitate i igien 19. SR EN 457:1996 20. SR EN 474-1:2001 21. SR EN 4741:2001/A1:2003 EN 457:1992 EN 474-1:1994 EN 474-1:1994/A1:1998 EN 474-2:1996 EN 474-3:1996 EN 474-4:1996 Securitatea mainilor. Semnale acustice de pericol. Condiii generale, proiectare i ncercri Maini de terasament. Reguli de securitate. Partea 1: Cerine generale Maini de terasament. Reguli de securitate. Partea 1: Cerine generale Maini de terasament. Reguli de securitate. Partea 2: Cerine pentru buldozere Maini de terasament. Reguli de securitate. Partea 3: Cerine pentru ncrctoare Maini de terasament. Reguli de securitate. Partea 4: Cerine pentru ncrctoareexcavatoare Maini de terasament. Reguli de securitate. Partea 5: Cerine pentru excavatoare hidraulice Maini de terasament. Reguli de securitate. Partea 6: Cerine pentru dumpere Maini de terasament. Reguli de securitate. Partea 7: Cerine pentru screpere Maini de teresament. Reguli de securitate. Partea 8: Cerine pentru gredere Maini de terasament. Reguli de securitate. Partea 9: Cerine pentru pozatoare de conducte Maini de terasament. Reguli de securitate. Partea 10: Cerine pentru sptoare de anuri Maini de terasament. Reguli de securitate. Partea 11: Cerine pentru compactoare de ramblee i deeuri Maini mobile pentru construcia drumurilor. Securitate. Partea 1: Cerine generale Maini mobile pentru construcia drumurilor. Securitate. Partea 2: Cerine specifice pentru maini de frezat drumuri Maini mobile pentru construcia drumurilor. Securitate. Partea 3: Cerine specifice pentru maini de stabilizat terenul Maini mobile pentru construcia drumurilor. Securitate. Partea 4: Cerine specifice pentru maini de compactat Echipament de depozitare pe rafturi. Securitate Echipament de depozitare pe rafturi. Securitate Maini pentru construcia drumurilor. Centrale pentru prepararea mixturilor asfaltice. Cerine de securitate Securitatea mainilor. Dimensiuni ale corpului uman. Partea 1: Principii de determinare a dimensiunilor necesare deschiderilor destinate accesului corpului operatorului n maini Securitatea mainilor. Dimensiuni ale corpului uman. Partea 2: Principii de determinare a dimensiunilor necesare pentru deschiderile de acces

22. SR EN 474-2:2001 23. SR EN 474-3:2001 24. SR EN 474-4:2001

25. SR EN 474-5:2001 26. SR EN 474-6:2001 27. SR EN 474-7:2003 28. SR EN 474-8:2003 29. SR EN 474-9:2003

EN 474-5:1996 EN 474-6:1996 EN 474-7:1998 EN 474-8:1998 EN 474-9:1998

30. SR EN 474-10:2003

EN 474-10:1998

31. SR EN 474-11:2003 32. SR EN 500-1:2003 33. SR EN 500-2:2003

EN 474-11:1998 EN 500-1:1995 EN 500-2:1995

34. SR EN 500-3:2003

EN 500-3:1995

35. SR EN 500-4:2003 36. SR EN 528:2003

EN 500-4:1995 EN 528:1996

37. SR EN 528:2003/A1:2003 EN 528:1996/A1:2002 38. SR EN 536:2003 EN 536:1999

39. SR EN 547-1:2001

EN 547-1:1996

40. SR EN 547-2:2001

EN 547-2:1996

290

41. SR EN 547-3:2001

EN 547-3:1996

Securitatea mainilor. Dimensiuni ale corpului uman. Partea 3: Date antropometrice Securitatea mainilor. Temperaturi ale suprafeelor care pot fi atinse. Date ergonomice pentru stabilirea valorilor limit ale temperaturii suprafeelor fierbini Securitatea mainilor. Temperaturi ale suprafeelor care pot fi atinse. Date ergonomice pentru stabilirea valorilor limit ale temperaturii suprafeelor fierbini Securitatea mainilor. Dispozitive de comand bimanual. Aspecte funcionale. Principii de proiectare Maini agricole i forestiere. Ferstraie portabile cu lan. Securitate Maini agricole i forestiere. Maini de crpat buteni. Partea 1: Maini de crpat cu pan Maini agricole i forestiere. Maini de crpat buteni. Partea 2: Maini de crpat cu ax melcat Securitatea mainilor. Principii ergonomice de proiectare. Partea 1: Terminologie i principii generale Securitatea mainilor. Principii ergonomice de proiectare. Partea 2: Interaciuni ntre proiectarea mainilor i a sarcinilor de munc Mijloace i sisteme de transport continuu. Cerine de securitate i CEM pentru echipamente de depozitare a produselor n vrac n silozuri, buncre, rezervoare i recipiente de alimentare Mijloace i sisteme de transport continuu. Cerine de securitate i de compatibilitate electromagnetic pentru echipamentul de transport a produselor n vrac, cu excepia transportoarelor fixe cu band Echipamente i sisteme de transport continuu. Securitate i cerine EMC pentru echipamentul mecanic de manipulare al sarcinii Mijloace i sisteme de transport continuu. Cerine de securitate i compatibilitate electromagnetic pentru transportoarele fixe cu band pentru produse n vrac Securitatea mainilor. Reducerea riscurilor pentru sntate datorate substanelor periculoase emise de maini. Partea 1: Principii i condiii tehnice pentru productorii de maini Securitatea mainilor. Reducerea riscurilor pentru sntate datorate substanelor periculoase emise de maini. Partea 2: Metodologie care conduce la proceduri de verificare Reguli pentru nregistrarea informaiilor i supravegherea ascensoarelor, scrilor i trotuarelor rulate Maini agricole. Combine de recoltat cereale i maini de recoltat i tocat furaje.

42. SR EN 563+AC:2001

EN 563:1994

SR EN 43. 563+AC:2001/A1:2001

EN 563:1994/A1:1999

44. SR EN 574:2000 45. SR EN 608:1998 46. SR EN 609-1:2003

EN 574:1996 EN 608:1994 EN 609-1:1999

47. SR EN 609-2:2003

EN 609-2:1999

48. SR EN 614-1:1997

EN 614-1:1995

49. SR EN 614-2:2003

EN 614-2:2000

50. SR EN 617:2003

EN 617:2001

51. SR EN 618:2003

EN 618:2002

52. SR EN 619:2003

EN 619:2002

53. SR EN 620:2003

EN 620:2002

54. SR EN 626-1:1998

EN 626-1:1994

55. SR EN 626-2:2001

EN 626-2:1996

56. SR EN 627:1998 57. SR EN 632:2003

EN 627:1995 EN 632:1995

291

Securitate 58. SR EN 690:1998 59. SR EN 692:2001 60. SR EN 693:2003 61. SR EN 704:2003 62. SR EN 706:2003 63. SR EN 707:2003 64. SR EN 708:2000 EN 690:1994 EN 692:1996 EN 693:2001 EN 704:1999 EN 706:1996 EN 707:1999 EN 708:1996 Maini agricole. Maini de mprtiat ngrminte naturale. Securitate Prese mecanice. Securitate Maini unelte. Securitate. Prese hidraulice Maini agricole. Prese de balotat. Securitate Maini agricole. Main de crnit lstari de vi de vie. Securitate Maini agricole. Maini de mprtiat ngrmnt natural, prevzute cu decantor de noroi. Securitate Maini agricole. Maini de prelucrat solul, cu organe active antrenate. Securitate Maini agricole. Maini de prelucrat solul, cu organe antrenate. Securitate Maini agricole i forestiere. Motocultoare echipate cu freze purtate, motopritoare i freze pe roat(roi) motric(e). Securitate Maini agricole i forestiere. Motocultivatoare echipate cu freze purtate, motopritoare i freze pe roat(roi) propulsat(e). Securitate Condiii de securitate pentru maini i secii de format i miezuit din turntorie i echipamente auxiliare acestora Echipamente i sisteme de transport continuu. Cerine de securitate pentru sisteme i componentele lor pentru transportul pneumatic al produselor n vrac Maini agricole. Cositori rotative i maini de mcinat grosier. Securitate Echipamente pentru procese termice industriale. Partea 1: Cerine generale de securitate a echipamentelor pentru procese termice industriale Echipamente pentru procese termice industriale. Partea 2: Cerine de securitate pentru sistemele de manipulare i ardere a combustibililor Echipamente pentru procese termice industriale. Partea 3: Cerine de securitate pentru generarea i utilizarea gazelor atmosferice Echipamente pentru procese termice industriale. Partea 4: Cerine speciale de securitate a echipamentelor termice industriale pentru galvanizare la cald Echipamente pentru procese termice industriale. Partea 5: Cerine speciale de securitate pentru echipamente termice industriale cu baie de sare Echipamente pentru procese termice industriale. Partea 8: Cerine speciale de securitate pentru echipamente de clire Maini pentru grdinrit. Maini portabile de tiat garduri vii, echipate cu motor. Securitate Maini pentru grdinrit. Maini portabile de tiat garduri vii, echipate cu motor. Securitate Maini pentru grdinrit. Maini portabile de

65. SR EN 708:2000/A1:2003 EN 708:1996/A1:2000 66. SR EN 709:2003 EN 709:1997

67. SR EN 709:2003/A1:2003 EN 709:1997/A1:1999

68. SR EN 710:2003

EN 710:1997

69. SR EN 741:2003

EN 741:2000

70. SR EN 745:2003

EN 745:1999

71. SR EN 746-1:2003

EN 746-1:1997

72. SR EN 746-2:2003

EN 746-2:1997

73. SR EN 746-3:2003

EN 746-3:1997

74. SR EN 746-4:2003

EN 746-4:2000

75. SR EN 746-5:2003

EN 746-5:2000

76. SR EN 746-8:2003

EN 746-8:2000

77. SR EN 774:2003

EN 774:1996

78. SR EN 774:2003/A1:2003 EN 774:1996/A1:1997 79. SR EN 774:2003/A2:2003 EN 774:1996/A2:1997

292

tiat garduri vii, echipate cu motor. Securitate 80. SR EN 774:2003/A3:2003 EN 774:1996/A3:2001 81. SR EN 775:1998 EN 775:1992 Maini pentru grdinrit. Maini portabile de tiat garduri vii, echipate cu motor. Securitate Roboi industriali de manipulare. Securitate Maini pentru grdinrit. Maini electrice portabile cu conductor pedestru, de tiat gazon i maini electrice portabile cu conductor pedestru, de tiat margini de gazon. Securitate mecanic Maini pentru grdinrit. Maini electrice portabile cu conductor pedestru, de tiat gazon i maini electrice portabile cu conductor pedestru, de tiat margini de gazon. Securitate mecanic Maini de forat. Securitate Maini portative neelectrice. Cerine de securitate. Partea 1: Maini de asamblat pentru elemente de asamblare mecanice nefiletate Maini portative neelectrice. Cerine de securitate. Partea 2: Maini de debitat i maini de bordurat Maini portative cu motor neelectric. Cerine de securitate. Partea 3: Maini de gurit i filetat Maini portative neelectrice. Cerine de securitate. Partea 4: Maini nerotative cu percuie Maini portative cu motor neelectric. Cerine de securitate. Partea 5: Maini de gurit rotative cu percuie Maini portative neelectrice. Cerine de securitate. Partea 6: Maini de asamblat pentru elemente de asamblare filetate Maini portative cu motor neelectric. Cerine de securitate. Partea 7: Maini de polizat Maini portative neelectrice. Cerine de securitate. Partea 8: Maini de lefuit i de lustruit Maini portative neelectrice. Cerine de securitate. Partea 9: Maini de polizat pentru matrierie Maini portative neelectrice. Cerine de securitate. Partea 10: Maini de tasat Maini portative neelectrice. Cerine de securitate. Partea 11: Maini de tiat prin ronire i forfecare Maini portative neelectrice. Cerine de securitate. Partea 12: Maini de debitat tip ferstru circular, tip ferstru oscilant i tip ferstru alternativ Maini portative neelectrice. Cerine de securitate. Partea 13: Maini de asamblat Pompe i agregate de pompare pentru lichide. Cerine comune de securitate Securitatea mainilor. Distane de securitate pentru prevenirea ptrunderii membrelor inferioare n zone periculoase Securitatea mainilor neprotejate pentru

82. SR EN 786:2003

EN 786:1996

83. SR EN 786:2003/A1:2003 EN786:1996/A1:2001

84. SR EN 791:2003 85. SR EN 792-1:2003

EN 791:1995 EN 792-1:2000

86. SR EN 792-2:2003

EN 792-2:2000

87. SR EN 792-3:2003

EN 792-3:2000

88. SR EN 792-4:2003

EN 792-4:2000

89. SR EN 792-5:2003

EN 792-5:2000

90. SR EN 792-6:2003 91. SR EN 792-7:2003 92. SR EN 792-8:2003

EN 792-6:2000 EN 792-7:2001 EN 792-8:2001

93. SR EN 792-9:2003 94. SR EN 792-10:2003 95. SR EN 792-11:2003

EN 792-9:2001 EN 792-10:2000 EN 792-11:2000

96. SR EN 792-12:2003

EN 792-12:2000

97. SR EN 792-13:2003 98. SR EN 809:2003 99. SR EN 811:2000 100. SR EN 815:2003

EN 792-13:2000 EN 809:1998 EN 811:1996 EN 815:1996

293

forarea tunelurilor i mainilor de spat puuri de explorare fr prjin n roc 101. SR EN 818-1:2000 EN 818-1:1996 Lanuri cu zale scurte pentru ridicat. Reguli de securitate. Partea 1: Condiii generale de recepie Lanuri cu zale scurte pentru ridicat. Reguli de securitate. Partea 2: Lan de toleran mijlocie pentru lanuri de legare. Clasa 8 Lanuri cu zale scurte pentru ridicat. Securitate. Partea 3: Lan de toleran mijlocie pentru lanuri de legare. Clasa 4 Lanuri cu zale scurte pentru ridicat. Reguli de securitate. Partea 4: Lanuri de legare. Clasa 8 Lanuri cu zale scurte pentru ridicat. Securitate. Partea 5: Lanuri de legare. Clasa 8 Lanuri cu zale scurte pentru ridicat. Securitate. Partea 6: Lanuri de legare. Specificaii pentru informaiile pentru utilizare i mentenan care trebuie precizate de productor Lanuri cu zale scurte pentru ridicat. Reguli de securitate. Partea 7: Lanuri cu toleran fin pentru palane, clasa T (Tipurile T, DAT i DT) Maini pentru grdin. Cositori de gazon echipate cu motor. Securitate Maini pentru grdin. Cositori de gazon echipate cu motor. Securitate Securitatea mainilor. Semnale vizuale de pericol. Cerine generale, proiectare i ncercri Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini de frezat pe o fa, cu scul rotativ. Partea 1: Frez cu un singur arbore portscul cu ax vertical Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini de frezat pe o fa, cu scul rotativ. Partea 1: Frez cu un singur arbore portscul cu ax vertical Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini de frezat pe o fa, cu scul rotativ. Partea 2: Maini de frezat de sus cu un arbore cu avans manual/mecanizat Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini de frezat pe o fa, cu scul rotativ. Partea 3: Maini de frezat i maini de gurit cu comand numeric Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini de ndreptat cu avans manual Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini de rindeluit la grosime pe o fa Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini combinate pentru rindeluit la grosime i ndreptat Condiii de securitate pentru instalaii de turnare sub presiune a metalelor la presiune nalt

102. SR EN 818-2:2000

EN 818-2:1996

103. SR EN 818-3:2003

EN 818-3:1999

104. SR EN 818-4:2000

EN 818-4:1996

105. SR EN 818-5:2003

EN 818-5:1999

106. SR EN 818-6:2003

EN 818-6:2000

107. SR EN 818-7:2003

EN 818-7:2002 EN 836:1997+EN 836:1997/A1:1997 EN 836:1997/A2:2001 EN 842:1996

108. SR EN 836+A1:2003 109. SR EN 836+A1:2002/A22003

110. SR EN 842:2000

111. SR EN 848-1:2003

EN 848-1:1998

112.

SR EN 8481:2003/A1:2003

EN 848-1:1998/A1:2000

113. SR EN 848-2:2003

EN 848-2:1998

114. SR EN 848-3:2003

EN 848-3:1999

115. SR EN 859:2000

EN 859:1997

116. SR EN 860:1999

EN 860:1997

117. SR EN 861:2003

EN 861:1997

118. SR EN 869:2003

EN 869:1997

294

119. SR EN 894-1:2001

EN 894-1:1997

Securitatea mainilor. Cerine ergonomice de proiectare a surselor de informaii i a organelor de comand. Partea 1: Principii generale ale interaciunilor dintre operatorul uman, sursele de informaii i organele de comand Securitatea mainilor. Cerine ergonomice de proiectare a surselor de informaii i a organelor de comand. Partea 2: Surse de informaii Securitatea mainilor. Cerine ergonomice de proiectare a surselor de informaii i a organelor de comand. Partea 3: Organe de comand Maini agricole i forestiere. Maini de stropit i maini de administrat ngrminte lichide. Securitate Maini agricole i forestiere. Maini cu tambur pentru irigare. Securitate Maini agricole i forestiere. Tipuri de maini de irigare cu pivot central i deplasare lateral. Securitate Maini pentru confecionarea nclmintei i a articolelor de piele i imitaie. Maini de scmoat, glzuit, lustruit i frezat. Cerine de securitate Maini pentru confecionarea nclmintei. Maini de tras. Cerine de securitate Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini combinate pentru prelucrarea lemnului Securitatea mainilor. Protectori. Cerine generale pentru proiectarea i construcia protectorilor fici i mobili Securitatea mainilor. Pri referitoare la securitatea din sistemele de comand. Partea 1: Principii generale de proiectare Maini pentru tbcrii. Maini cu cilindri alternativi. Cerine de securitate Securitatea mainilor. Sistem de semnale acustice i vizuale de pericol i de informare Securitatea mainilor. Cerine de securitate referitoare la sistemele de acionare hidraulice i pneumatice i la componentele acestora. Hidraulic Securitatea mainilor. Sisteme de securitate referitoare la sistemele de acionare hidraulice i pneumatice i la componentele acestora. Pneumatic Maini pentru introducerea piloilor. Cerine de securitate Maini pentru introducerea piloilor. Cerine de securitate Securitatea mainilor. Amplasarea echipamentelor de protecie n funcie de vitezele de apropiere a prilor corpului uman Securitatea mainilor. Performana fizic uman. Partea 1: Termeni i definiii Securitatea mainilor. Performan fizic uman. Partea 3: Limite de fore

120. SR EN 894-2:2001

EN 894-2:1997

121. SR EN 894-3:2003

EN 894-3:2000

122. SR EN 907:2003 123. SR EN 908:2003 124. SR EN 909:2003

EN 907:1997 EN 908:1999 EN 909:1998

125. SR EN 930:2003

EN 930:1997

126. SR EN 931:2003 127. SR EN 940:1999

EN 931:1997 EN 940:1997

128. SR EN 953:2001

EN 953:1997

129. SR EN 954-1:2000 130. SR EN 972:2003 131. SR EN 981:1998

EN 954-1:1996 EN 972:1998 EN 981:1996

132. SR EN 982:2001

EN 982:1996

133. SR EN 983:2003

EN 983:1996

134. SR EN 996:2003

EN 996:1995

135. SR EN 996:2003/A1:2003 EN 996:1995/A1:1999

136. SR EN 999:2001

EN 999:1998

137. SR EN 1005-1:2003 138. SR EN 1005-3:2002

EN 1005-1:2001 EN 1005-3:2002

295

recomandate pentru utilizarea mainilor 139. SR EN 1010-3:2003 EN 1010-3:2002 Securitatea mainilor. Cerine de securitate pentru proiectarea i construcia mainilor pentru tiprire i transformarea hrtiei. Partea 3: Maini de tiat Compresoare i pompe de vid. Cerine de securitate. Partea 1: Compresoare Compresoare i pompe de vid. Cerine de securitate. Partea 2: Pompe de vid Pompe utilizate n incendiu. Pompe centrifuge cu dispozitiv de amorsare utilizate n incendiu. Partea 1: Clasificare. Prescripii generale i de securitate Pompe utilizate n incendiu. Pompe centrifuge cu dispozitiv de amorsare utilizate n incendiu. Partea 2: Verificarea prescripiilor generale i de securitate Vibraii mecanice. ncercarea mainilor mobile pentru determinarea valorilor emisiei vibraiilor transmise corpului. Generaliti Vibraii mecanice. ncercarea mainilor mobile pentru determinarea valorilor emisiei vibraiilor transmise corpului. Generaliti Vibraii mn-bra. Msurri n laborator ale vibraiilor la nivelul suprafeei de prindere a mainilor ghidate cu mna. Generaliti Securitatea mainilor. Cerine de securitate pentru proiectarea i construcia mainilor pentru fabricarea i finisarea hrtiei. Partea 3: Maini de tiat, de bobinat i pentru hrtie multistrat Securitatea mainilor. Prevenirea pornirii neateptate Securitatea mainilor. Principii pentru aprecierea riscului Securitatea mainilor. Dispozitive de interblocare asociate cu protectori. Principii de proiectare i alegere Securitatea mainilor. Evaluarea emisiei de substane periculoase transportate de aer. Partea 1: Alegerea metodelor de ncercare Securitatea mainilor. Evaluarea emisiei de substane periculoase transportate de aer. Partea 3: Debit de emisie al unui poluant specificat. Metod de ncercare pe stand prin utilizarea poluantului real Securitatea mainilor. Evaluarea emisiei de substane periculoase transportate de aer. Partea 4: Eficiena captrii unui sistem de aspiraie. Metoda cu trasor Securitatea mainilor. Evaluarea emisiei de substane periculoase transportate de aer. Partea 6: Eficiena separrii masice, evacuare liber Securitatea mainilor. Evaluarea emisiei de substane periculoase transportate de aer. Partea 7: Eficiena separrii masice, ieire racordat Securitatea mainilor. Evaluarea emisiei de substane periculoase transportate de aer. Partea 8: Concentraia poluantului, metoda de ncercare pe stand

140. SR EN 1012-1:2003 141. SR EN 1012-2:2003

EN 1012-1:1996 EN 1012-2:1996

142. SR EN 1028-1:2003

EN 1028-1:2002

143. SR EN 1028-2:2003

EN 1028-2:2002

144. SR EN 1032:2003

EN 1032:1996

145. SR EN 1032:2003/A1:2003 EN 1032:1996/A1:1998

146. SR EN 1033:2001

EN 1033:1995

147. SR EN 1034-3:2003

EN 1034-3:1999

148. SR EN 1037:2000 149. SR EN 1050:2000 150. SR EN 1088:2000

EN 1037:1995 EN 1050:1996 EN 1088:1995

151. SR EN 1093-1:2002

EN 1093-1:1998

152. SR EN 1093-3:2003

EN 1093-3:1996

153. SR EN 1093-4:2001

EN 1093-4:1996

154. SR EN 1093-6:2003

EN 1093-6:1998

155. SR EN 1093-7:2001

EN 1093-7:1998

156. SR EN 1093-8:2001

EN 1093-8:1998

296

157. SR EN 1093-9:2001

EN 1093-9:1998

Securitatea mainilor. Evaluarea emisiei de substane periculoase transportate de aer. Partea 9: Concentraia poluantului, metoda de msurare n ncperea de ncercare Securitatea mainilor. Evaluarea emisiei de substane periculoase transportate de aer. Partea 11: Indice de decontaminare Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Extrudere i linii de extrudare. Partea 1: Condiii de securitate pentru extrudere Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Extrudere i linii de extrudare. Partea 2: Condiii de securitate pentru instalaiile de tabletare Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Maini i linii de extrudare. Partea 3: Cerine de securitate pentru extractoare Atmosfere explozive. Prevenirea i protecia la explozii. Partea 1: Concepte fundamentale i metodologie Tractoare i maini agricole i forestiere. Protectori pentru arbori cardanici de transmisie de la priza de putere (PTO). ncercri la uzur i la rezisten Securitatea crucioarelor de manipulare. Cerine electrice. Partea 1: Cerine generale pentru crucioare alimentate cu baterii Securitatea crucioarelor de manipulare. Cerine electrice. Partea 2: Cerine generale pentru crucioarele acionate cu motor cu ardere intern Securitatea crucioarelor de manipulare. Cerine electrice. Partea 3: Cerine specifice pentru sistemele de transmisie electric ale crucioarelor acionate cu motor cu ardere intern Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini de profilat. Partea 1: Maini simple de profilat cu masa mobil Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini de profilat. Partea 3: Maini cu avans manual i mas mobil pentru tierea elementelor de cadre de lemn pentru acoperi Maini pentru turntorie. Prescripii de securitate pentru echipamente de sablare abraziv Cod de ncercare a zgomotului la maini i echipamente pentru turntorie Vibraii i ocuri mecanice. Izolarea mainilor mpotriva vibraiilor. Informaii privind realizarea izolrii sursei Maini agricole. Maini staionare de descrcat baloi cilindrici. Securitate Rampe ajustabile Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Laminoare cu dou role. Condiii de securitate Maini portabile de tiat cu disc, acionate de un motor cu ardere intern. Securitate Securitatea crucioarelor de manipulare.

158. SR EN 1093-11:2002

EN 1093-11:2001

159. SR EN 1114-1:2003

EN 1114-1:1996

160. SR EN 1114-2:2003

EN 1114-2:1998

161. SR EN 1114-3:2001

EN 1114-3:2001

162. SR EN 1127-1:2003

EN 1127-1:1997

163. SR EN 1152:2003

EN 1152:1994

164. SR EN 1175-1:2003

EN 1175-1:1998

165. SR EN 1175-2:2003

EN 1175-2:1998

166. SR EN 1175-3:2003

EN 1175-3:1998

167. SR EN 1218-1:2003

EN 1218-1:1999

168. SR EN 1218-3:2003

EN 1218-3:2001

169. SR EN 1248:2002 170. SR EN 1265:2003 171. SR EN 1299:2003 172. SR EN 1374:2003 173. SR EN 1398:2003 174. SR EN 1417:2003 175. SR EN 1454:2003 176. SR EN 1459:2003

EN 1248:2001 EN 1265:1999 EN 1299:1997 EN 1374:2000 EN 1398:1997 EN 1417:1996 EN 1454:1997 EN 1459:1998

297

Crucioare autopropulsate cu nivel de ridicare variabil 177. SR EN 1492-1:2003 EN 1492-1:2000 Cabluri de legare. Securitate. Partea 1: Cabluri de legare plate din band din fibre artificiale, pentru uz general Cabluri de legare. Securitate. Partea 2: Cabluri de legare cu seciune rotund, din fibre artificiale, pentru uz general Elevatoare pentru vehicule Cricuri mobile sau deplasabile i echipament de ridicare asociat Platforme de ridicat. Platforme de lucru care se deplaseaz pe un catarg Bene pentru deeuri menajere i dispozitive asociate de ridicare a containerelor. Condiii generale i condiii de securitate. Partea 1: Bene cu ncrcare prin partea din spate Securitatea crucioarelor de manipulare. Crucioare fr conductor i sistemele lor Securitatea crucioarelor de manipulare. Cerine suplimentare pentru funciile automatizate ale crucioarelor Usctoare i cuptoare n care se degaj substane inflamabile. Cerine de securitate Echipamente pentru procese termice industriale. Procedur de ncercare acustic pentru echipamente termice industriale, inclusiv echipamente de manipulare auxiliare Securitatea mainilor unelte. Condiii de securitate pentru proiectarea i execuia mandrinelor pentru piese Securitatea crucioarelor de manipulare. Crucioare autopropulsate cu capacitate peste 10 000 Kg Maini agricole. Maini autopropulsate, purtate, semipurtate i remorcate. Cerine comune de securitate Cerine de securitate pentru plcile de ridicare Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Maini de format cu contrapresiune. Partea 1: Condiii de securitate pentru instalaiile de dozare i amestecare Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Maini de modelat prin reacie. Partea 2: Condiii de securitate pentru utilajele de modelat prin reacie Maini pentru industria alimentar. Noiuni fundamentale. Partea 2: Cerine de igien Maini pentru industria alimentar. Cuptoare cu rastel rotativ. Cerine de securitate i igien Maini pentru industria alimentar. Laminoare pentru aluat i foietaj. Cerine de securitate i igien Accesorii pentru cabluri de legare. Securitate. Partea 1: Accesorii de oel forjat, clasa 8 Accesorii pentru cabluri de legare. Securitate. Partea 2: Crlige de oel forjat,

178. SR EN 1492-2:2003 179. SR EN 1493:2003 180. SR EN 1494:2003 181. SR EN 1495:2003

EN 1492-2:2000 EN 1493:1998 EN 1494:2000 EN 1495:1997

182. SR EN 1501-1:2003

EN 1501-1:1998

183. SR EN 1525:2003 184. SR EN 1526:2003 185. SR EN 1539:2003

EN 1525:1997 EN 1526:1997 EN 1539:2000

186. SR EN 1547:2003

EN 1547:2001

187. SR EN 1550:2003

EN 1550:1997

188. SR EN 1551:2002

EN 1551:2000

189. SR EN 1553:2003 190. SR EN 1570:2003

EN 1553:1999 EN 1570:1998

191. SR EN 1612-1:2003

EN 1612-1:1997

192. SR EN 1612-2:2003

EN 1612-2:2000

193. SR EN 1672-2:2000 194. SR EN 1673:2003

EN 1672-2:1997 EN 1673:2000

195. SR EN 1674:2003

EN 1674:2000

196. SR EN 1677-1:2002 197. SR EN 1677-2:2002

EN 1677-1:2000 EN 1677-2:2000

298

cu siguran, clasa 8 198. SR EN 1677-3:2003 199. SR EN 1677-4:2003 200. SR EN 1677-5:2003 201. SR EN 1677-6:2003 202. SR EN 1678:2003 EN 1677-3:2001 EN 1677-4:2000 EN 1677-5:2001 EN 1677-6:2001 EN 1678:1998 Accesorii pentru cabluri de legare. Securitate. Partea 3: Crlige cu autoblocare de oel forjat. Clasa 8 Componente pentru cablurile de legare. Securitate. Partea 4: Zale, clasa 8 Componente pentru cablurile de legare. Securitate. Partea 5: Crlige de oel forjate pentru ridicare, cu limb, clasa 4 Componente pentru cablurile de legare. Securitate. Partea 6: Zale, clasa 4 Maini pentru industria alimentar. Maini de tiat legume. Cerine de securitate i igien Motoare cu ardere intern cu micare alternativ. Securitate. Partea 1: Motoare cu aprindere prin comprimare Securitatea crucioarelor de manipulare. Crucioare autopropulsate cu capacitate pn la 10 000 Kg, inclusiv, i tractoare cu efort la crlig pn la 20 000 N, inclusiv. Partea 1: Condiii generale Securitatea crucioarelor de manipulare. Crucioare autopropulsate cu capacitatea pn la 10000 kg i elevatoare cu sarcina pe furc pn la 20000 N. Partea 2: Cerine suplimentare pentru crucioarele cu postul de conducere ridicabil i pentru crucioare Securitatea crucioarelor de manipulare. Funcionare n atmosfer potenial exploziv. Utilizare n atmosfere inflamabile datorate prezenei gazelor, cetii i prafului Platforme cu oblon ridictor. Platforme ridictoare care se monteaz pe vehicule pe roi. Cerine de securitate. Partea 1: Platforme cu oblon ridictor pentru mrfuri Securitate crucioarelor de manipulare. Crucioare manuale. Partea 1: Crucioare stivuitoare Securitatea crucioarelor de manipulare. Crucioare manuale. Partea 2: Crucioare pentru palete Securitatea mainilor. Dispozitive de protecie sensibile la presiune. Partea 1: Principii generale pentru proiectarea i ncercarea covoarelor i pardoselilor sensibile la presiune Securitatea mainilor. Dispozitive de protecie sensibile la presiune. Partea 2: Principii generale pentru proiectarea i ncercarea muchiilor i barelor sensibile la presiune Maini pentru mine subterane. Cerine de securitate pentru suporii hidraulici ai tavanului. Partea 1: Uniti de susinere i cerine generale Maini pentru mine subterane. Cerine de securitate pentru suporii hidraulici ai tavanului. Partea 2: Picioare de susinere acionate i cilindri Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Ferstraie panglic

203. SR EN 1679-1:2001

EN 1679-1:1998

204. SR EN 1726-1:2002

EN 1726-1:1998

205. SR EN 1726-2:2003

EN 1726-2:2000

206. SR EN 1755:2003

EN 1755:2000

207. SR EN 1756-1:2003

EN 1756-1:2001

208. SR EN 1757-1:2002

EN 1757-1:2001

209. SR EN 1757-2:2002

EN 1757-2:2001

210. SR EN 1760-1:2003

EN 1760-1:1997

211. SR EN 1760-2:2003

EN 1760-2:2001

212. SR EN 1804-1:2003

EN 1804-1:2001

213. SR EN 1804-2:2003

EN 1804-2:2001

214. SR EN 1807:2003

EN 1807:1999

299

215. SR EN 1808:2003

EN 1808:1999

Cerine de securitate pentru platformele suspendate la nivele variabile. Calcule de proiectare, criterii de stabilitate, construcie, ncercri Motoare cu ardere intern cu micare alternativ. Cerine de securitate pentru proiectarea i construcia motoarelor pentru utilizarea n atmosfere potenial explozive. Partea 2: Motoare din grupa l pentru utilizare n medii de lucru subterane susceptibil Securitatea mainilor. Iluminatul integrat al mainilor Maini pentru confecionarea nclmintei. Maini de injectat nclminte. Cerine de securitate Autospeciale de stingere a incendiilor i de salvare. Partea 2: Condiii generale. Securitate i performane. Autospeciale de stingere a incendiilor i salvare. Partea 3: Echipament instalat permanent. Securitate i performan Maini agricole. Remorci cu ben basculant. Securitate Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini cu ferstraie circulare. Partea 1: Ferstraie circulare cu mas de tmplrie (cu sau fr mas mobil) i ferstraie pentru formatizare Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Ferstraie circulare. Partea 3: Maini de retezat cu tiere descendent i maini de retezat mixte cu tiere descendent i tiere pe mas Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Ferstraie circulare. Partea 4: Circulare multiple cu alimentare i/sau evacuare manual Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Ferstraie circulare. Partea 5: Ferstraie circulare combinate cu mas i cu tiere transversal ascendent Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Ferstraie circulare. Partea 6: Ferstraie circulare cu suport i/sau mas pentru tierea lemnului de foc cu ncrcare i/sau descrcare manual Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Ferstraie circulare. Partea 7: Ferstraie circulare cu o pnz, cu avans mecanizat al masei i cu ncrcare i/sau descrcare manual Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Ferstraie circulare. Partea 8: Ferstraie circulare de tivit cu o pnz cu deplasare mecanizat a grupului de tiere i cu ncrcare i/sau descrcare manual Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Ferstraie circulare. Partea 9: Ferstraie cu dou pnze de ferstru circulare, pentru secionat, cu avans mecanizat i ncrcare i/sau descrcare

216. SR EN 1834-2:2003

EN 1834-2:2000

217. SR EN 1837:2003 218, SR EN 1845:2003

EN 1837:1999 EN 1845:1998

219. SR EN 1846-2:2002

EN 1846-2:2001

220. SR EN 1846-3:2003 221. SR EN 1853:2003

EN 1846-3:2002 EN 1853:1999

222. SR EN 1870-1:2003

EN 1870-1:1999

223. SR EN 1870-3:2003

EN 1870-3:2001

224. SR EN 1870-4:2003

EN 1870-4:2001

225. SR EN 1870-5:2003

EN 1870-5:2002

226. SR EN 1870-6:2003

EN 1870-6:2002

227. SR EN 1870-7:2003

EN 1870-7:2002

228. SR EN 1870-8:2003

EN 1870-8:2001

229. SR EN 1870-9:2003

EN 1870-9:2000

300

manual 230. SR EN 1915-1:2002 EN 1915-1:2001 Echipament de sol pentru aeronave. Cerine generale. Partea 1: Cerine de securitate de baz Echipament de sol pentru aeronave. Cerine generale. Partea 2: Cerine de stabilitate i rezisten, calcule i metode de ncercare Echipamente de atomizare i de pulverizare pentru produse de acoperire. Cerine de securitate Maini pentru industria alimentar. Maini de tranat. Condiii de securitate i igien Maini de terasament. Dimensiuni de acces minime Maini de terasament. Mijloace de acces Maini de terasament. Evaluarea n laborator a structurilor de protecie. Specificaii pentru volumul limit de deformare Maini de terasament. Dimensiuni ergonomice ale conductorilor i spaiu nconjurtor minim al postului de conducere Maini de terasament. Sisteme de frnare ale mainilor pe pneuri. Cerine de performan i proceduri de ncercare Maini de terasament. Protectori. Definiii i specificaii Acustic. Determinarea nivelurilor de putere acustic ale surselor de zgomot utiliznd presiunea acustic. Metode exacte n camere de reverberaie Acustic. Determinarea nivelurilor de putere acustic emise de sursele de zgomot. Metode tehnice n cmp reverberant aplicabile surselor mici transportabile. Partea 1: Metoda comparaiei n camere de ncercare cu perei duri Acustic. Determinarea nivelurilor de putere acustic emise de sursele de zgomot utiliznd presiunea acustic. Metode tehnice n cmpurile reverberante aplicabile surselor mici transportabile. Partea 2: Metode n camere de ncercare reverberante speciale Acustic. Determinarea nivelurilor de putere acustic ale surselor de zgomot utiliznd presiunea acustic. Metod tehnic n condiii apropiate de cele ale unui cmp liber deasupra unui plan reflectant Acustic. Determinarea nivelurilor de putere acustic emise de sursele de zgomot utiliznd presiunea acustic. Metod de control care utilizeaz o suprafa de msurare nconjurtoare, deasupra unui plan reflectant Acustic. Determinarea nivelurilor de putere acustic ale surselor de zgomot utiliznd presiunea acustic. Metoda comparaiei in situ Acustic. Declararea i verificarea valorilor emisiei de zgomot a mainilor i echipamentelor Acustic. Determinarea puterii acustice

231. SR EN 1915-2:2002

EN 1915-2:2001

232. SR EN 1953:2003 233. SR EN 1974:2003 234. SR EN ISO 2860:2003 235. SR EN ISO 2867:2003 236. SR EN ISO 3164:2003

EN 1953:1998 EN 1974:1998 EN ISO 2860:1999 EN ISO 2867:1998 EN ISO 3164:1999

237. SR EN ISO 3411:2003

EN ISO 3411:1999

238. SR EN ISO 3450:2003 239. SR EN ISO 3457:2003

EN ISO 3450:1996 EN ISO 3457:1995

240. SR EN ISO 3741:2003

EN ISO 3741:1999

241. SR EN ISO 3743-1:1997

EN ISO 3743-1:1995

242. SR EN ISO 3743-2:1998

EN ISO 3743-2:1996

243. SR EN ISO 3744:1997

EN ISO 3744:1995

244. SR EN ISO 3746:1998

EN ISO 3746:1995

245. SR EN ISO 3747:2003

EN ISO 3747:2000

246. SR EN ISO 4871:1999 247. SR EN ISO 5136:2003

EN ISO 4871:1996 EN ISO 5136:2003

301

radiate ntr-o conduct de ventilatoare i alte dispozitive de circulare a aerului. Metoda n conduct 248. SR EN ISO 6682:2003 249. SR EN ISO 6683:2003 250. SR EN ISO 7096:2002 EN ISO 6682:1995 EN ISO 6683:1999 EN ISO 7096:2000 Maini de terasament. Zone de confort i de accesibilitate la organele de comand Maini de terasament. Centuri de siguran i ancoraje pentru centurile de siguran Maini de terasament. Evaluarea n laborator a vibraiilor transmise la scaunul conductorului Acustic. Proceduri de msurare a atenuatoarelor n conduct. Pierdere prin inserie, zgomot de curgere i pierdere de presiune total. Msurri de baz ale corpului uman pentru proiectarea tehnologic Cerine de securitate pentru mainile de curat chimic cu percloretilen Maini portative. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 4: Maini de polizat Maini portative. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 6: Maini de gurit cu percuie Maini portative. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 7: Maini portative de nurubat tip cheie, tip urubelni i maini portative de nurubat cu impact, cu impuls sau cu clichet Maini portative. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 8: Maini portative de lustruit i maini portative de lefuit rotative, orbitale i orbitale speciale Unelte manuale portabile cu motor. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 9: Unelte de tasat Unelte manuale portabile cu motor. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 10: Unelte tip foarfec i unelte de stanat Unelte manuale portabile cu motor. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 12: Unelte tip ferstru i unelte de pilit cu micare alternativ i unelte tip ferstru cu micare oscilant sau de rotaie Unelte manuale portabile cu motor. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 13: Unelte de polizat pentru matrierie Unelte manuale portabile cu motor. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 14: Unelte pentru prelucrarea pietrei i unelte de curat cu ace Acustic. Determinarea nivelurilor de putere. Acustic a surselor de zgomot utiliznd intensitatea acustic. Partea 1: Msurarea n puncte discrete Acustic. Determinarea nivelurilor de putere acustic a surselor de zgomot utiliznd intensitatea acustic. Partea 3: Metod exact pentru msurare prin baleiere Maini pentru industria textil. Cod de ncercare a zgomotului. Partea 1: Cerine comune

251. SR EN ISO 7235:2002

EN ISO 7235:1995

252. SR EN ISO 7250:2001 253. SR EN ISO 8230:2003 254. SR EN ISO 8662-4:2001 255. SR EN ISO 8662-6:2001

EN ISO 7250:1997 EN ISO 8230:1997 EN ISO 8662-4:1995 EN ISO 8662-6:1995

256. SR EN ISO 8662-7:2001

EN ISO 8662-7:1997

257. SR EN ISO 8662-8:2001

EN ISO 8662-8:1997

258. SR EN ISO 8662-9:2003

EN ISO 8662-9:1996

259. SR EN ISO 8662-10:2003

EN ISO 8662-10:1998

260. SR EN ISO 8662-12:2003

EN ISO 8662-12:1997

261. SR EN ISO 8662-13:2003

EN ISO 8662-13:1997

262. SR EN ISO 8662-14:2003

EN ISO 8662-14:1996

263. SR EN ISO 9614-1:2001

EN ISO 9614-1:1995

264. SR EN ISO 9614-3:2003

EN ISO 9614-3:2002

265. SR EN ISO 9902-1:2003

EN ISO 9902-1:2001

302

266. SR EN ISO 9902-2:2003

EN ISO 9902-2:2001

Maini pentru industria textil. Cod de ncercare a zgomotului. Partea 2: Maini pentru preparaia filaturii i mainii de filat Maini pentru industria textil. Cod de ncercare la zgomot. Partea 3: Maini pentru neesute Maini pentru industria textil. Cod de ncercare a zgomotului. Partea 4: Maini de prelucrare a firelor i maini de confecionat cablu i frnghie Maini pentru industria textil. Cod de ncercare a zgomotului. Partea 5: Maini de preparaie pentru esut i pentru tricotat Maini pentru industria textil. Cod de ncercare a zgomotului. Partea 6: Maini pentru producia de esturi Maini pentru industria textil. Cod de ncercare a zgomotului. Partea 7: Maini de vopsit i finisat Cerine de securitate pentru maini de splat industrial. Partea 1: Cerine comune Cerine de securitate pentru maini de splat industrial. Partea 2: Maini de splat i maini de splat centrifugat Cerine de securitate pentru maini de splat industrial. Partea 3: Linii tunel de splat, inclusiv mainile componente Cerine de securitate pentru maini de splat industrial. Partea 4: Usctor cu aer Cerine de securitate pentru maini de splat industrial. Partea 5: Maini de clcat, alimentat i pliat pentru articole plate Cerine de securitate pentru maini de splat industrial. Partea 6: Prese de clcat i termocolat Motoare cu ardere intern, cu micare alternativ. Echipament de pornire manual. Partea 1: Cerine de securitate i ncercri Motoare cu ardere intern, cu micare alternativ. Echipament de pornire manual. Partea 2: Metod de ncercare a unghiului de decuplare Cerine de securitate pentru maini textile Optic i instrumente optice. Laseri i echipamente pentru laseri. Vocabular i simboluri Acustic. Zgomotul emis de maini i echipamente. Ghid de utilizare a standardelor de baz pentru determinarea nivelurilor de presiune acustic ale emisiei la locul de munc i n alte poziii precizate Acustic. Zgomotul emis de maini i echipamente. Msurarea nivelurilor de presiune acustic ale emisiei la locul de munc i n alte poziii precizate. Metod tehnic n condiii apropiate de cele ale unui cmp liber deasupra unui plan reflectant Acustic. Zgomotul emis de maini i echipamente. Msurarea nivelurilor de presiune acustic ale emisiei la locul de munc i n alte poziii precizate. Metod de

267. SR EN ISO 9902-3:2003

EN ISO 9902-3:2001

268. SR EN ISO 9902-4:2003

EN ISO 9902-4:2001

269. SR EN ISO 9902-5:2003

EN ISO 9902-5:2001

270. SR EN ISO 9902-6:2003

EN ISO 9902-6:2001

271. SR EN ISO 9902-7:2003 272. SR EN ISO 10472-1:2000 273. SR EN ISO 10472-2:2000

EN ISO 9902-7:2001 EN ISO 10472-1:1997 EN ISO 10472-2:1997

274. SR EN ISO 10472-3:2001 275. SR EN ISO 10472-4:2001 276. SR EN ISO 10472-5:2000

EN ISO 10472-3:1997 EN ISO 10472-4:1997 EN ISO 10472-5:1997

277. SR EN ISO 10472-6:2001

EN ISO 10472-6:1997

278. SR EN ISO 11102-1:2001

EN ISO 11102-1:1997

279. SR EN ISO 11102-2:2003 280. SR EN ISO 11111:2003 281. SR EN ISO 11145:2003

EN ISO 11102-2:1997 EN ISO 11111:1995 EN ISO 11145:2001

282.

SR EN ISO 11200+AC:1999

EN ISO 11200:1995

283.

SR EN ISO 11201+AC:1999

EN ISO 11201:1995

SR EN ISO 284. 11202+AC:1998

EN ISO 11202:1995

303

control in situ Acustic. Zgomotul emis de maini i echipamente. Determinarea nivelurilor de presiune acustic ale emisiei la locul de munc i n alte poziii precizate din nivelurile de putere acustic Acustic. Zgomotul emis de maini i echipamente. Msurarea nivelurilor de presiune acustic ale emisiei la locul de munc i n alte poziii precizate. Metod care necesit corecii pentru mediu Acustic. Determinarea performanelor de izolare acustic ale carcaselor. Partea 1: Msurri n laborator (pentru declarare) Acustic. Determinarea performanelor de izolare acustic ale carcaselor. Partea 2: Msurri in situ (pentru acceptare i verificare) Optic i instrumente optice. Laseri i echipamente pentru laseri. Metoda de verificare a puterii, energiei i a caracteristicilor temporale ale fasciculului laser Maini forestiere. Condiii de securitate i ncercri pentru maini de elagat echipate cu motor. Partea 1: Maini echipate cu motor cu ardere intern integrat Maini forestiere. Condiii de securitate i ncercri pentru maini de elagat echipate cu motor. Partea 2: Maini echipate cu motor purtat n spate Maini forestiere. Ferstraie portabile cu lan. Condiii de securitate i ncercri. Partea 2: Ferstraie cu lan pentru ntreinerea arborilor Acustic. Recomandri practice pentru proiectarea mainilor i echipamentelor cu zgomot redus. Partea 1: Planificare Acustic. Msurarea pierderii prin inserie a atenuatoarelor de zgomot n conducte, n absena curgerii fluidului. Metod de control n laborator Maini agricole i forestiere. Aparate portabile pentru curat tufiuri i tiat iarb, acionate de un motor cu ardere intern. Securitate Acustic. Determinarea performanei de izolare acustic a cabinelor. Msurri n laborator i in situ Acustic. Zgomotul emis de maini i echipamente. Reguli pentru elaborarea i prezentarea unui cod de ncercare a zgomotului Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Maini de mrunire. Partea 1: Cerine de securitate referitoare la mainile de mrunire cu lame Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Maini de mrunire. Partea 2: Cerine de securitate referitoare la mainile de mrunire pentru nur Maini pentru cauciuc i materiale plastice.

285. SR EN ISO 11203:1999

EN ISO 11203:1995

SR EN ISO 286. 11204+AC:1999

EN ISO 11204:1995

287. SR EN ISO 11546-1:1999

EN ISO 11546-1:1995

288. SR EN ISO 11546-2:1999

EN ISO 11546-2:1995

289. SR EN ISO 11554:2003

EN ISO 11554:1998

290. SR EN ISO 11680-1:2003

EN ISO 11680-1:2000

291. SR EN ISO 11680-2:2003

EN ISO 11680-2:2000

292. SR EN ISO 11681-2:2003

EN ISO 11681-2:1998

293. SR EN ISO 11688-1:1999

EN ISO 11688-1:1998

294. SR EN ISO 11691:2003

EN ISO 11691:1995

295. SR EN ISO 11806:2003

EN ISO 11806:1997

296. SR EN ISO 11957:2000

EN ISO 11957:1996

297. SR EN ISO 12001:1999

EN ISO 12001:1996

298. SR EN 12012-1:2002

EN 12012-1:2000

299. SR EN 12012-2:2002 300. SR EN 12012-3:2003

EN 12012-2:2001 EN 12012-3:2001

304

Maini de mrunire. Partea 3: Cerine de securitate referitoare la mainile de mrunire cu valuri 301. SR EN 12013:2003 EN 12013:2000 Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Amestectoare interne. Condiii de securitate Compatibilitate electromagnetic. Standard gam de produse pentru ascensoare, scri i trotuare rulante. Imunitate Maini pentru industria alimentar. Maini pentru modulare aluat. Cerine de securitate i igien Maini pentru industria alimentar. Predospitoare cu leagne. Cerine de securitate i igien Securitatea crucioarelor de manipulare. Metode de ncercare pentru msurarea emisiilor de zgomot Securitatea instalaiilor de ridicat. Cerine pentru sntate i securitate. Partea 2: Limitatoare i indicatoare Maini pentru executarea tunelurilor, nchiztoare pneumatice. Cerine de securitate Maini pentru executarea tunelurilor. Scuturi pentru tuneluri, maini de spat cu aciune continu i prin impact. Cerine de securitate Ascensoare de materiale pentru construcii. Partea 1: Ascensoare de materiale pentru construcii cu platforme accesibile Ascensoare de materiale pentru construcii. Partea 2: Ascensoare nclinate cu dispozitive de transport sarcini fr accesul persoanelor Pompe pentru lichide. Cerine de securitate. Procedur pentru ncercarea hidrostatic Securitatea mainilor. Aprecierea i reducerea riscurilor datorate radiaiilor emise de maini. Partea 1: Principii generale Securitatea mainilor. Aprecierea i reducerea riscurilor datorate radiaiilor emise de maini. Partea 2: Procedur pentru msurarea emisiei de radiaie Securitatea mainilor. Aprecierea i reducerea riscurilor datorate radiaiilor emise de maini. Partea 3: Reducerea radiaiilor prin atenuare sau ecranare Ecrane de protecie pentru locurile de munc cu laser. Cerine de securitate i ncercare Ecrane de protecie pentru locuri de munc cu laser. Cerine de securitate i ncercare Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Calandre. Cerine de securitate Echipament de sol pentru aeronave. Cerine specifice. Partea 1: Scri pentru pasageri Echipamente aeroportuare. Condiii specifice. Partea 2: Vehicule de catering Echipamente de sol pentru aeronave. Cerine specifice. Partea 3: Transportoare cu band

302. SR EN 12016:2001

EN 12016:1998

303. SR EN 12041:2003

EN 12041:2000

304. SR EN 12043:2003

EN 12043:2000

305. SR EN 12053:2002

EN 12053:2001

306. SR EN 12077-2:2003

EN 12077-2:1998

307. SR EN 12110:2003

EN 12110:2002

308. SR EN 12111:2003

EN 12111:2002

309. SR EN 12158-1:2003

EN 12158-1:2000

310. SR EN 12158-2:2003 311. SR EN 12162:2003 312. SR EN 12198-1:2002

EN 12158-2:2000 EN 12162:2001 EN 12198-1:2000

313. SR EN 12198-2:2003

EN 12198-2:2002

314. SR EN 12198-3:2003

EN 12198-3:2002

315. SR EN 12254:2003 316. SR EN 12254:2003/A1;2003

EN 12254:1998 EN 12254:1998/A1:2002 EN 12301:2000 EN 12312-1:2001 EN 12312-2:2002 EN 12312-3:2004

317. SR EN 12301:2002 318. SR EN 12312-1:2002 319. SR EN 12312-2:2003 320. SR EN 12312-3:2004

305

321. EN 12312-4:2003

SR EN 12312-4:2004

Echipamente de sol pentru aeronave. Cerine specifice. Partea 4: Puni de mbarcare pasageri Echipamente aeroportuare. Condiii specifice. Partea 12: Echipamente pentru ap potabil Echipamente aeroportuare. Condiii specifice. Partea 13: Echipamente pentru toalete Maini pentru foraj cu extragere de carote pe stand. Securitate Maini pentru industria alimentar. Maini de feliat, curat i de cojit. Condiii de securitate i igien Cabluri de oel. Securitate. Partea 1: Condiii generale Cabluri de oel. Securitate. Partea 2: Definiii, notri i clasificri Cabluri de oel. Securitate. Partea 4: Cabluri cu toroane pentru aplicaii generale de ridicat Maini pentru cauciuc i materiale plastice. Maini pentru formare la cald. Cerine de securitate Securitatea mainilor-unelte. Strunguri cu comand numeric i centre de strunjire de dimensiuni mici Securitatea mainilor unelte. Strunguri cu comand numeric i centre de strunjire de dimensiuni mici Maini unelte. Securitate. Centre de prelucrare Maini de tiat zidrie i piatr pentru lucrri pe antier. Securitate Securitatea mainilor unelte. Strunguri cu comand numeric i centre de strunjire de dimensiuni mari Maini pentru industria alimentar. Maini centrifugale pentru procesarea uleiurilor i grsimilor comestibile. Cerine de securitate i igien Maini agricole. Maini de ncrcat frontal. Securitate Maini pentru confecionarea nclmintei i articolelor de piele i nlocuitori de piele. Cod de ncercare la zgomot. Cerine generale Centrifuge. Cerine comune de securitate Acustic. Cod de ncercare a zgomotului pentru maini de asamblat. Metod tehnic Grupuri electrogene acionate de motoare cu ardere intern cu micare alternativ. Securitate Securitatea mainilor unelte. Prese hidraulice Securitatea mainilor. Maini de prelucrat cu laser. Cerine de securitate Maini pentru fabricarea produselor de construcii din beton i silicat de calciu. Securitate. Partea 1: Cerine generale

322. SR EN 12312-12:2003

EN 12312-12:2002

323. SR EN 12312-13:2003 324. SR EN 12348:2003 325. SR EN 12355:2003 326. SR EN 12385-1:2003 327. SR EN 12385-2:2003 328. SR EN 12385-4:2003

EN 12312-13:2002 EN 12348:2000 EN 12355:2003 EN 12385-1:2002 EN 12385-2:2002 EN 12385-4:2002

329. SR EN 12409:2002

EN 12409:1999

330. SR EN 12415:2001 SR EN 12415:2001/A1:2003

EN 12415:2000

331.

EN 12415:2000/A1:2002 EN 12417:2001 EN 12418:2000 EN 12478:2000

332. SR EN 12417:2003 333. SR EN 12418:2003 334. SR EN 12478:2002

335. SR EN 12505:2003

EN 12505:2000

336. SR EN 12525:2003

EN 12525:2000

337. SR EN 12545:2003 338. SR EN 12547:2003 339. SR EN 12549:2003 340. SR EN 12601:2002 341. SR EN 12622:2003 342. SR EN 12626:2003 343. SR EN 12629-1:2003

EN 12545:2000 EN 12547:1999 EN 12549:1999 EN 12601:2001 EN 12622:2001 EN 12626:1997 EN 12629-1:2000

306

344. SR EN 12629-4:2003

EN 12629-4:2001

Maini pentru fabricarea produselor de construcii din beton i silicat de calciu. Securitate. Partea 4: Maini pentru fabricarea iglelor pentru acoperi din beton Pompe pentru lichide i agregate de pompare. Cod de ncercare la zgomot. Clasele de exactitate 2 i 3 Maini de terasament. Maini echipate cu pneuri. Cerine pentru sisteme de direcie Instalaii de ridicat. Informaii pentru utilizare i ncercare. Partea 1: Instruciuni Instalaii de ridicat. Informaii pentru utilizare i ncercare. Partea 2: Marcare Maini pentru confecionarea nclmintei i a articolelor de piele i nlocuitori de piele. Maini de fixat n cuie. Cerine de securitate Securitatea mainilor unelte. Maini de gurit Maini agricole i forestiere. Motocositori cu operator pedestru. Securitate Securitatea mainilor pentru prelucrarea lemnului. Maini de rindeluit pe patru fee Securitatea mainilor unelte. Strunguri cu comand manual cu sau fr control automat Maini pentru industria alimentar. Preparatoare alimentare i amestectoare. Condiii de securitate i igien Maini pentru industria alimentar. Amestectoare portative. Condiii de securitate i igien Benzi de transport de uz general. Cerine de securitate electric i de protecie mpotriva inflamabilitii Maini unelte. Securitate. Maini de prelucrare prin electroeroziune Instalaii de ridicat. Instalaii de ridicat pentru ncrcare Mentenana ascensoarelor i scrilor rulante. Reguli pentru elaborarea instruciunilor de mentenan Maini pentru curarea suprafeei drumurilor. Cerine de securitate Securitatea crucioarelor de manipulare. Metode de ncercare pentru msurarea vibraiilor Maini pentru tbcrii. Maini de pltuit i maini de tuns cu cuit n band. Cerine de securitate Maini pentru tbcrii. Maini de depunere cu cilindri. Cerine de securitate Maini pentru tbcrii. Butoaie rotative pentru prelucrare. Cerine de securitate Maini agricole. Echipament de recoltat cartofi. Securitate Securitatea mainilor unelte. Maini de frezat (inclusiv maini de alezat) Maini agricole. Echipament de recoltat sfecl de zahr i furaje. Securitate Maini unelte. Securitate. Maini de

345. SR EN 12639:2003 346. SR EN 12643:2003 347. SR EN 12644-1:2003 348. SR EN 12644-2:2003 349. SR EN 12653:2003 350. SR EN 12717:2003 351. SR EN 12733:2002 352. SR EN 12750:2003 353. SR EN 12840:2003

EN 12639:2000 EN 12643:1997 EN 12644-1:2001 EN 12644-2:2000 EN 12653:1999 EN 12717:2001 EN 12733:2001 EN 12750:2001 EN 12840:2001

354. SR EN 12852:2003

EN 12852:2001

355. SR EN 12853:2003

EN 12853:2001

356. SR EN 12882:2003 357. SR EN 12957:2003 358. SR EN 12999:2003 359. SR EN 13015:2003 360. SR EN 13019:2003 361. SR EN 13059:2003

EN 12882:2001 EN 12957:2001 EN 12999:2002 EN 13015:2001 EN 13019:2001 EN 13059:2002

362. SR EN 13112:2003 363. SR EN 13113:2003 364. SR EN 13114:2003 365. SR EN 13118:2003 366. SR EN 13128:2003 367. SR EN 13140:2003 368. SR EN 13218:2003

EN 13112:2002 EN 13113:2002 EN 13114:2002 EN 13118:2000 EN 13128:2001 EN 13140:2000 EN 13218:2002

307

rectificat fixe 369. SR EN 13289:2003 370. SR EN 13378:2003 EN 13289:2001 EN 13378:2001 Utilaje pentru prepararea pastelor. Usctoare i rcitoare. Condiii de securitate i igien Utilaje pentru prepararea pastelor. Prese pentru paste. Condiii de securitate i igien Utilaje pentru prepararea pastelor. Maini de ntins, de stripat i de tiat, transportoare i magazii. Condiii de securitate i igien Maini pentru industria alimentar. Maini pentru formarea tartelor. Cerine de securitate i igien Accesorii de capt pentru cabluri din srm de oel. Securitate. Partea 1: Manoane pentru cabluri de legare de otel Accesorii de capt pentru cabluri din srm de oel. Securitate. Partea 2: Matisri de ochiuri pentru cabluri de legare Accesorii de capt pentru cabluri din srm de oel. Securitate. Partea 4: Manoane cu adaos de metal sau de rin Maini agricole i forestiere. Cositori ntre rnduri. Securitate Securitatea mainilor. Prevenirea i protecia mpotriva incendiului Vibraii mecanice. Camioane industriale. Evaluarea i specificarea n laborator a vibraiilor scaunului operatorului Maini de terasament - Structuri de protecie la rsturnare. ncercri de laborator i cerine de performan Maini de terasament. Structur de protecie la basculare (TOPS) pentru miniexcavatoare. ncercri de laborator i cerine de performan Maini de terasament. Structuri de protecie mpotriva cderii de obiecte, ncercri de laborator i cerine de performan Maini pentru industria alimentar. Rcitoare pentru lapte vrac pentru ferme. Prescripii pentru construcie, performane, aptitudini de utilizare, securitate i igien Securitatea mainilor unelte. Prese pneumatice Vibraii i ocuri mecanice. Vibraii mnbra. Metod de msurare a factorului de transmitere a vibraiilor pentru materialele elastice solicitate de sistemul mn-bra Maini unelte. Securitate. Strunguri automate multiax Maini pentru tiat pardoseal. Securitate Maini unelte. Securitate. Ghilotin tip foarfece Securitatea mainilor. Mijloace permanente de acces la maini. Partea 1: Alegerea mijloacelor fixe de acces ntre dou niveluri Securitatea mainilor. Mijloace permanente de acces la maini. Partea 2: Platforme de lucru i pasarele Securitatea mainilor. Mijloace de acces

371. SR EN 13379:2003

EN 13379:2001

372. SR EN 13390:2003

EN 13390:2002

373. SR EN 13411-1:2003

EN 13411-1:2002

374. SR EN 13411-2:2002

EN 13411-2:2001

375. SR EN 13411-4:2003 376. SR EN 13448:2002 377. SR EN 13478:2002 378. SR EN 13490:2002

EN 13411-4:2002 EN 13448:2001 EN 13478:2001 EN 13490:2001

379. SR EN 13510:2003

EN 13510:2000

380. SR EN 13531:2003

EN 13531:2001

381. SR EN 13627:2002

EN 13627:2000

382. SR EN 13732:2003

EN 13732:2002

383. SR EN 13736:2003

EN 13736:2003

384. SR EN ISO 13753:2003

EN ISO 13753:1998

385. SR EN 13788:2003 386. SR EN 13862:2003 387. SR EN 13985:2003 388. SR EN ISO 14122-1:2002

EN 13788:2001 EN 13862:2001 EN 13985:2003 EN ISO 14122-1:2001

389. SR EN ISO 14122-2:2002 390. SR EN ISO 14122-3:2001

EN ISO 14122-2:2001 EN ISO 14122-3:2001

308

permanente la maini. Partea 3: Scri i balustrade 391. SR EN ISO 14738:2003 EN ISO 14738:2002 Securitatea mainilor. Cerine antropometrice pentru proiectarea poziiilor de lucru la maini Maini agricole i forestiere. Compatibilitatea electromagnetic. Metode de ncercare i criterii de acceptabilitate Maini portative neelectrice. Cod de msurare a zgomotului. Metod tehnic (Gradul 2) Maini portative. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 1: Generaliti Maini portative. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 2: Ciocane de dltuit i ciocane de nituit

392. SR EN ISO 14982:2001

EN ISO 14982:1998

393. SR EN ISO 15744:2003 394. SR EN 28662-1:2001 395. SR EN 28662-2:2001 SR EN 286622:2001/A1:2003 SR EN 286622:2001/A2:2002

EN ISO 15744:2002 EN 28662-1:1992 EN 28662-2:1994

396.

Unelte manuale portabile cu motor. EN 28662-2:1994/A1:1995 Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 2: Ciocane de dltuit i ciocane de nituit Unelte manuale portabile cu motor. EN 28662-2:1994/A2:2001 Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 2: Ciocane de dltuit i ciocane de nituit EN 28662-3:1994 Maini portative. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 3: Ciocane perforatoare i perforatoare rotative

397.

398. SR EN 28662-3:2001

SR EN 28662399. 3:2001/A1:2002

Unelte manuale portabile cu motor. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 3: EN 28662-3:1994/A1:1995 Ciocane perforatoare i perforatoare rotative Unelte manuale portabile cu motor. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 3: EN 28662-3:1994/A2:2001 Ciocane perforatoare i perforatoare rotative EN 28662-5:1994 Maini portative. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 5: Ciocane de spart betonul, ciocane de demolare i ciocane de abataj

SR EN 28662400. 3:2001/A2:2002

401. SR EN 28662-5:2001

SR EN 28662402. 5:2001/A1:2002

Unelte manuale portabile cu motor. Msurarea vibraiilor pe mner. Partea 5: EN 28662-5:1994/A1:1995 Ciocane de spart betonul, ciocane de demolare i ciocane de abataj EN 30326-1:1994 Vibraii mecanice. Metod de laborator pentru evaluarea vibraiilor scaunului de vehicul. Partea 1: Cerine de baz Lasere i echipamente asociate laserelor. Surse laser. Condiii minime pentru documentaie Lasere i echipamente asociate laserelor. Surse laser. Interfee mecanice Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 1: Prescripii generale Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 1: Prescripii generale Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 2-1: Prescripii particulare pentru maini de gurit Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 2-2: Prescripii particulare pentru urubelnie i chei cu percuie Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 2-3: Prescripii particulare pentru polizoare, maini de lustruit cu disc

403. SR EN 30326-1:2003

404. SR EN 31252:1998 405. SR EN 31253:1998 406. SR EN 50144-1:2003 407. SR EN 501441:2003/A1:2003

EN 31252:1994 EN 31253:1994 EN 50144-1:1998 EN 50144-1:1998/A1:2002 EN 50144-2-1:1999

408. SR EN 50144-2-1:2003

409. SR EN 50144-2-2:2003

EN 50144-2-2:1999

410. SR EN 50144-2-3:2003

EN 50144-2-3:2002

309

i maini de lefuit SR EN 50144-2411. 3:2003/A1:2003 EN 50144-23:2002/A1:2002 Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 2-3: Prescripii particulare pentru polizoare, maini de lustruit cu disc i maini de lefuit Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 2-4: Prescripii particulare pentru maini de lefuit Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 2-5: Prescripii particulare pentru ferstraie circulare i cuite circulare Securitatea uneltelor electrice portabile cu motor. Partea 2-6: Prescripii particulare pentru ciocane Securitatea uneltelor electrice portabile cu motor. Partea 2-6: Prescripii particulare pentru ciocane Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 2-7: Prescripii particulare pentru pistolete de pulverizat Securitatea uneltelor electrice portabile cu motor. Partea 2-10: Prescripii particulare pentru ferstru mecanic pentru metale cu micare de translaie alternativ Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 2-13: Prescripii particulare pentru ferstraie cu lan Securitatea uneltelor electrice portabile cu motor. Partea 2-14: Prescripii particulare pentru raboteze Securitatea uneltelor electrice portabile cu motor. Partea 2-15: Prescripii particulare pentru foarfeci de tuns gard viu Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 2-17: Prescripii particulare pentru rindele Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile. Partea 2-18: Prescripii particulare pentru maini de rectificat Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile, alimentate de la baterii i blocuri de baterii. Partea 1: Prescripii generale Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile alimentate de la baterii i blocuri de baterii. Partea 2-1: Prescripii particulare pentru maini de gurit Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile alimentate de la baterii i blocuri de baterii. Partea 2-2: Prescripii particulare pentru urubelnie i chei cu percuie Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile alimentate de la baterii i blocuri de baterii. Partea 2-4: Prescripii particulare pentru maini de lefuit Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile alimentate de la baterii i blocuri de baterii. Partea 2-5: Prescripii particulare pentru ferstraie circulare i cuite circulare Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile alimentate de la baterii i blocuri de baterii. Partea 2-6: Prescripii particulare pentru ciocane

412. SR EN 50144-2-4:2003

EN 50144-2-4:1999

413. SR EN 50144-2-5:2003

EN 50144-2-5:1999

414. SR EN 50144-2-6:2001 SR EN 50144-26:2001/A1:2003

EN 50144-2-6:2000 EN 50144-26:2000/A1:2001 EN 50144-2-7:2000

415.

416. SR EN 50144-2-7:2003

417. SR EN 50144-2-10:2001

EN 50144-2-10:2001

418. SR EN 50144-2-13:2003

EN 50144-2-13:2002

419. SR EN 50144-2-14:2001

EN 50144-2-14:2001

420. SR EN 50144-2-15:2001

EN 50144-2-15:2001

421. SR EN 50144-2-17:2003

EN 50144-2-17:2000

422. SR EN 50144-2-18:2003

EN 50144-2-18:2000

423. SR EN 50260-1:2003

EN 50260-1:2002

424. SR EN 50260-2-1:2003

EN 50260-2-1:2002

425. SR EN 50260-2-2:2003

EN 50260-2-2:2002

426. SR EN 50260-2-4:2003

EN 50260-2-4:2002

427. SR EN 50260-2-5:2003

EN 50260-2-5:2002

428. SR EN 50260-2-6:2003

EN 50260-2-6:2002

310

429. SR EN 50260-2-7:2003

EN 50260-2-7:2002

Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile alimentate de la baterii i blocuri de baterii. Partea 2-7: Prescripii particulare pentru pistoale de pulverizat Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile alimentate de la baterii i blocuri de baterii. Partea 2-10: Prescripii particulare pentru ferstraie cu micare alternativ Securitatea uneltelor electrice cu motor portabile alimentate de la baterii i blocuri de baterii. Partea 2-14: Prescripii particulare pentru maini de frezat i maini de rectificat Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Prescripii particulare pentru maini de tuns iarb alimentate de la baterie i acionate cu piciorul Securitatea mainilor. Echipamentul electric al mainilor. Partea 1: Cerine generale Securitatea mainilor. Echipamentul electric al mainilor. Partea 11: Cerine pentru echipamente IT care funcioneaz la tensiuni mai mari de 1000 V c.a. sau 1500 V c.c. i care nu depesc 36 kV Securitatea mainilor. Echipamentul electric al mainilor. Partea 31: Cerine particulare de securitate i CEM pentru mainile, unitile i sistemele de cusut Securitatea mainilor. Echipamentul electric al mainilor. Partea 32: Cerine pentru instalaiile de ridicat Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 1: Prescripii generale

430. SR EN 50260-2-10:2003

EN 50260-2-10:2002

431. SR EN 50260-2-14:2003

EN 50260-2-14:2002

432. SR EN 50338:2003

EN 50338:2000

433. SR EN 60204-1:2000

EN 60204-1:1997

434. SR EN 60204-11:2002

EN 60204-11:2000

435. SR EN 60204-31:2003

EN 60204-31:1998

436. SR EN 60204-32:2003

EN 60204-32:1998

437. SR EN 60335-1:1999 SR EN 603351:1999/A1:2002 SR EN 603351:1999/A2:2002 SR EN 603351:1999/A11:2002 SR EN 603351:1999/A12:2002 SR EN 603351:1999/A13:2002 SR EN 603351:1999/A14:2002 SR EN 603351:1999/A15:2002 SR EN 603351:1999/A16:2003

EN 60335-1:1994

438.

Securitatea aparatelor electrice pentru uz EN 60335-1:1994/A1:1996 casnic i scopuri similare. Partea 1: Prescripii generale Securitatea aparatelor electrice pentru uz EN 60335-1:1994/A2:2000 casnic i scopuri similare. Partea 1: Prescripii generale EN 603351:1994/A11:1995 EN 603351:1994/A12:1996 EN 603351:1994/A13:1998 EN 603351:1994/A14:1998 EN 603351:1994/A15:2000 EN 603351:1994/A16:2001 EN 60335-1:2002 Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 1: Prescripii generale Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 1: Prescripii generale Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 1: Prescripii generale Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 1: Prescripii generale Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 1: Prescripii generale Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 1: Prescripii generale Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 1:

439.

440.

441.

442.

443.

444.

445.

446. SR EN 60335-1:2003

311

Prescripii generale 447. SR EN 60335-2-64:2003 EN 60335-2-64:2000 Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 2-64: Prescripii particulare pentru maini electrice de buctrie pentru uz comercial Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 2-64: Prescripii particulare pentru maini electrice de buctrie pentru uz comercial Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 2-72: Prescripii particulare pentru maini automate de prelucrare a podelei de uz industrial i comercial Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 2-72: Prescripii particulare pentru maini automate de prelucrare a podelei de uz industrial i comercial Securitatea aparatelor electrice pentru uz casnic i scopuri similare. Partea 2-77: Prescripii particulare pentru maini de tuns iarb alimentate de la reea i acionate cu piciorul Aparataj de joas tensiune. Partea 5-3: Aparate i elemente de comutaie pentru circuite de comand. Prescripii pentru dispozitive de detectare de proximitate cu comportare definit n condiii de defect (PDF) Aparataj de joas tensiune. Partea 5-5: Aparate i elemente de comutaie pentru circuite de comand. Aparat electric de oprire de urgen cu zvorre mecanic Securitatea uneltelor electrice cu motor transportabile. Partea 1: Prescripii generale Securitatea uneltelor electrice cu motor transportabile. Partea 2-1: Prescripii particulare pentru ferstraie circulare cu batiu Securitatea uneltelor electrice cu motor transportabile. Partea 2-4: Prescripii particulare pentru maina de rectificat montat pe banc Securitatea uneltelor electrice cu motor transportabile. Partea 2-9: Prescripii particulare pentru ferstraie unghiulare Securitatea mainilor. Indicare, marcare i acionare. Partea 1: Specificaii pentru semnale vizuale, auditive i tactile Securitatea mainilor. Indicare, marcare i manevrare. Partea 2: Specificaii pentru marcare Securitatea mainilor. Indicare, marcare i acionare. Partea 3: Cerine pentru amplasarea i funcionarea elementelor de acionare Securitatea mainilor. Echipamente de protecie electrosensibile. Partea 1: Cerine generale i ncercri

SR EN 60335-2448. 64:2000/A1:2003

EN 60335-264:2000/A1:2002

449. SR EN 60335-2-72:2003

EN 60335-2-72:1998

450.

SR EN 60335-272:2003/A1:2003

EN 60335-272:1998/A1:2000

451. SR EN 60335-2-77:2003

EN 60335-2-77:2000

452. SR EN 60947-5-3:2001

EN 60947-5-3:1999

453. SR EN 60947-5-5:2002

EN 60947-5-5:1997

454. SR EN 61029-1:2002

EN 61029-1:2000

455. SR EN 61029-2-1:2003

EN 61029-2-1:2002

456. SR EN 61029-2-4:2003

EN 61029-2-4:2003

457. SR EN 61029-2-9:2003

EN 61029-2-9:2002

458. SR EN 61310-1:1999

EN 61310-1:1995

459. SR EN 61310-2:2000

EN 61310-2:1995

460. SR EN 61310-3:2001

EN 61310-3:1999

461. SR EN 61496-1:2003

EN 61496-1:1997

Publicat n Monitorul Oficial cu numrul 634bis din data de 13 iulie 2004

312


Anexa nr. 3 STANDARDE CONEXE DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA 3.2. LISTA STANDARDELOR ROMNE CARE ADOPT STANDARDELE EUROPENE ARMONIZATE REFERITOARE LA ECHIPAMENTE INDIVIDUALE DE PROTECIE Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. Numr de referin standard romn SREN 132:2003 SREN 133:2003 SREN 134:2003 SREN 135:2003 SREN 136:2002 SREN 137+AC:2001 Numr de referin standard european armonizat EN 132:1998 EN 133:2001 EN 134:1998 EN 135:1998 EN 136:1998 EN 137:1993 Titlu Aparate de protecie respiratorie. Definiii de termeni i pictograme Aparate de protecie respiratorie. Clasificare Aparate de protecie respiratorie. Nomenclatorul componentelor Aparate de protecie respiratorie. Lista termenilor echivaleni Aparate de protecie respiratorie. Masc complet. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie autonome cu circuit deschis, cu aer comprimat. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie cu aer liber cu masc complet, semi-masc sau ansamblu mutiuc. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie cu aducie de aer comprimat cu masc complet, semi-masc sau ansamblu mutiuc. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie cu aducie de aer comprimat cu masc completa, semi-masc sau ansamblu mutiuc. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Semi-mti i sferturi de mti. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Filtre mpotriva gazelor i filtre combinate. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Ansambluri tip mutiuc. Condiii, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Filtre de particule. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Robinete pentru butelii de gaz. Partea 1: Racorduri cu cap filetat Aparate de protecie respiratorie. Robinete pentru butelii de gaz. Partea 1: Racorduri cu cap filetat Aparate de protecie respiratorie. Robinete pentru butelii de gaz. Partea 2: Racorduri de ieire Aparate de protecie respiratorie. Robinete pentru butelii de gaz. Partea 3: Racorduri de ieire pentru gaze de plonjare nitrox i oxigen Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie izolante, autonome cu circuit nchis, tipul cu oxigen comprimat sau cu oxigen-azot comprimat. Cerine, ncercri,

7.

SREN 138:2003

EN 138:1994

8.

SREN 139:2002

EN 139:1994

9.

SREN 139:2002/A1:2002 EN 139/A1:1999

10. SREN 140:2003

EN 140:1998

11. SREN 141:2002

EN 141:2000

12. SREN 142:2003 13. SREN 143:2002 14. SREN 144-1:2003

EN 142:2002 EN 143:2000 EN 144-1:2000

15. SREN 1441:2003/A1:2003 16. SREN 144-2:2003

EN 144-1/A1:2003

EN 144-2:1998

17. SREN 144-3:2003

EN 144-3:2003

18. SREN 145:1999

EN 145:1997

313

marcare 19. SREN 145:1999/A1:2003 EN 145/A1-.2000 Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie izolante, autonome, cu circuit nchis, tipul cu oxigen comprimat sau cu oxigen-azot comprimat. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Filete pentru piese faciale. Racord cu filet standardizat Aparate de protecie respiratorie. Filete pentru piese faciale. Partea 2: Racorduri cu filet central Aparate de protecie respiratorie. Filete pentru piese faciale. Partea 3: Racorduri cu filet M 45x3 Aparate de protecie respiratorie. Semi-mti filtrante mpotriva particulelor. Cerine, ncercri, marcare Protecia individual a ochilor. Vocabular Protecie individual a ochilor. Specificaii Protecie individual a ochilor. Metode de ncercare optice Protecie individual a ochilor. Metode de ncercare, altele dect cele optice Protecie individual a ochilor. Filtre pentru sudur i tehnici conexe. Cerine referitoare la factor de transmisie i utilizare recomandat Protecie individual a ochilor. Filtre pentru ultraviolet. Cerine referitoare la factorul de transmisie i utilizarea recomandat Protecie individual a ochilor. Filtre pentru infrarou. Cerine referitoare la factorul de transmisie i utilizare recomandat Protecie individual a ochilor. Filtre de protecie mpotriva radiaiilor solare, pentru utilizare industrial Protecie individual a ochilor. Filtre de protecie mpotriva radiaiilor solare, pentru utilizare industrial Protecie individual. Echipament de protecie a ochilor i a feei pentru sudare i tehnici conexe Protecie individual a ochilor. Filtre i protectori ai ochilor mpotriva radiaiilor laser (protectori ai ochilor pentru laser) Protecie individual a ochilor. Filtre i protectori ai ochilor mpotriva radiaiilor laser (protectori ai ochilor pentru laser) Protecie individual a ochilor. Protectori ai ochilor pentru lucrri de reglare pe lasere i sisteme laser (protecie a ochilor pentru reglare laser) Protecie individual a ochilor. Protectori ai ochilor pentru lucrri de reglare pe lasere i sisteme laser (protecie a ochilor pentru reglare laser) Aparate respiratorii. Aparate de scufundare cu aer comprimat i circuit deschis. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie cu aducie de aer

20. SREN 148-1:2000

EN 148-1:1999

21. SREN 148-2:2003

EN 148-2:1999

22. SREN 148-3:2003

EN 148-3:1999

23. SREN 149:2003

EN 149:2001

24. SREN 165:1999 25. SREN 166:2003 26. SREN 167:2003 27. SREN 168:2003 28. SREN 169:2003

EN 165:1995 EN 166:2001 EN 167:2001 EN 168:2001 EN 169:2002

29. SREN 170:2003

EN 170:2002

30. SREN 171:2003

EN 171:2002

31. SREN 172:2003

EN 172:1994

32. SREN 172:2003/A2:2003 EN 172/A2:2001

33. SREN 175:2002

EN 175:1997

34. SREN 207:2003

EN 207:1998

35. SREN 207:2003/A1:2003 EN 207/A1-2002

36. SREN 208:2003

EN 208:1998

37. SREN 208:2003/A1:2003 EN 208/A1:2002

38. SREN 250:2003

EN 250:2000

39. SREN 269:2003

EN 269:1994

314

proaspt cu asisten motorizat, cu cagul. Cerine, ncercri, marcare 40. SREN 270:2003 EN 270:1994 Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie cu aducie de aer comprimat, cu cagul. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie cu aducie de aer comprimat, cu cagul. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie izolante, cu aduciune de aer comprimat sau cu aer liber, cu ventilaie asistat, cu cagul, utilizate pentru operaiile de proiectare a abrazivilor. Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie izolante, cu aducie de aer comprimat sau cu aer liber, cu ventilaie asistat, cu cagul, utilizate pentru operaiile de proiectare a abrazivilor. Cerine, ncercri, marcare mbrcminte de protecie. Cerine generale Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Cobortoare Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Dispozitive de coborre Cerine i metode de ncercare pentru nclmintea de securitate, nclmintea de protecie i nclmintea utilizat n timpul muncii pentru uz profesional Cerine i metode de ncercare pentru nclmintea de securitate, nclmintea de protecie i nclmintea utilizat n timpul muncii pentru uz profesional nclminte de securitate, nclminte de protecie i nclminte de lucru pentru uz profesional. Partea 2: Cerine suplimentare i metode de ncercare Specificaii pentru nclminte de securitate de uz profesional Specificaii pentru nclmintea de securitate de uz profesional nclminte de securitate de uz profesional. Partea 2: Specificaii suplimentare Specificaii pentru nclmintea de protecie de uz profesional Specificaii pentru nclmintea de protecie de uz profesional nclminte de protecie de uz profesional. Partea 2: Specificaii suplimentare Specificaii pentru nclmintea de lucru de uz profesional Specificaii pentru nclmintea de lucru de uz profesional nclminte de lucru de uz profesional. Partea 2: Specificaii suplimentare mbrcminte de protecie. Metode de ncercare. Determinarea comportrii materialelor la contactul cu stropi mici de

41. SREN 270:2003/A1:2003 EN 270/A1:2000

42. SREN 271:1998

EN 271:1995

43. SREN 271:1998/A1:2003 EN 271/A1:2000

44. SREN 340:1998 45. SREN 341+AC:1999 46. SREN 341+AC1999/A1:2003 47. SREN 344:1995

EN 340:1993 EN 341:1992 EN 341/A1:1996

EN 344:1992

48. SREN 344:1995/A1:2002 EN 344/A1:1997

49. SREN 344-2:1999

EN 344-2:1996

50. SREN 345:1996

EN 345:1992

51. SREN 345:1996/A1:2002 EN 345/A1:1997 52. SREN 345-2:2002 53. SREN 346:1996 EN 345-2:1996 EN 346:1992

54. SREN 346:1996/A1:2002 EN 346/A1:1997 55. SREN 346-2:2002 56. SREN 347:1996 EN 346-2:1996 EN 347:1992

57. SREN 347:1996/A1:2002 EN 347/A1:1997 58. SREN 347-2:2002 59. SREN 348:1997 EN 347-2:1996 EN 348:1992

315

metal topit 60. SREN 352-1:2003 61. SREN 352-2:2003 62. SREN 352-3:2003 EN 352-1:2002 EN 352-2:2002 EN 352-3:2002 Protectori individuali mpotriva zgomotului. Cerine generale. Partea 2: Antifoane externe Protectori individuali mpotriva zgomotului. Cerine generale. Partea 2: Antifoane interne Protectori individuali mpotriva zgomotului. Condiii de securitate i de ncercare. Partea 3: Antifoane externe montate pe o casc de protecie utilizat n industrie Protectori individuali mpotriva zgomotului. Cerine de securitate i de ncercare. Partea 4: Antifoane externe cu atenuare dependenta de nivel Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Partea 1: Opritoare de cdere cu alunecare pe suport de ancorare rigid Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Partea 2: Opritoare de cdere cu alunecare pe suport de ancorare flexibil Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Mijloace de legtur Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Absorbitoare de energie Echipament individual de protecie pentru poziionare n timpul lucrului i prevenirea cderilor de la nlime. Centuri de poziionare n timpul lucrului i limitare a deplasrii i mijloace de legtur pentru poziionare n timpul lucrului Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Opritoare de cdere retractabile Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Centuri complexe Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Piese de legtur Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Sisteme de oprire a cderii Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Metode de ncercare Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Condiii generale pentru instruciuni de utilizare i pentru marcare mbrcminte de protecie. Protecia mpotriva cldurii i flcrilor. Metod de ncercare. Determinarea transmisiei cldurii la expunerea la flacr mbrcminte de protecie. Protecia mpotriva produselor chimice lichide. Metod de ncercare: Rezistena materialelor la penetrarea lichidelor mbrcminte de protecie. Protecia mpotriva produselor chimice lichide. Metod de ncercare. Rezistena materialelor la permeaia lichidelor Aparate de protecie respiratorie. Filtre

63. SREN 352-4:2003

EN 352-4:2001

64. SREN 353-1:2003

EN 353-1:2002

65. SREN 353-2:2003

EN 353-2:2002

66. SREN 354:2003 67. SREN 355:2003

EN 354:2002 EN 355:2002

68. SREN 358:2003

EN 358:1999

69. SREN 360:2003

EN 360:2002

70. SREN 361:2003 71. SREN 362:1996 72. SREN 363:2003

EN 361:2002 EN 362:1992 EN 363:2002

73. SREN 364+AC:1996 74. SREN 365:1996

EN 364:1992 EN 365:1992

75. SREN 367+AC:1999

EN 367:1992

76. SREN 368:1997

EN 368:1992

77. SREN 369:1997

EN 369:1993

78. SREN 371:2003

EN 371:1992

316

antigaz AX i filtre combinate mpotriva compuilor cu punct sczut de fierbere. Cerine, ncercri, marcare 79. SREN 372:2003 EN 372:1992 Aparate de protecie respiratorie. Filtre antigaz SX i filtre combinate mpotriva anumitor compui cu punct sczut de fierbere. Cerine, ncercri, marcare mbrcminte de protecie. Evaluarea rezistenei materialelor la mprocarea cu metal topit Mnui de protecie mpotriva produselor chimice i a microorganismelor. Partea 1: Terminologie i performane impuse Mnui de protecie mpotriva produselor chimice i a microorganismelor. Partea 2: Determinarea rezistenei la penetrare Mnui de protecie mpotriva produselor chimice i a microorganismelor. Partea 3: Determinarea rezistenei la permeaia produselor chimice Specificaii referitoare la filtre de sudur cu factor de transmisie n vizibil comutabil i filtre de sudur cu doi factori de transmisie n vizibil Specificaii referitoare la filtre de sudur cu factor de transmisie n vizibil comutabil i filtre de sudur cu doi factori de transmisie n vizibil mbrcminte de protecie pentru utilizatorii ferstrului cu lan inut cu mn. Partea 1: Banc de ncercare pentru ncercrile la tiere de ctre un ferstru cu lan mbrcminte de protecie pentru utilizatorii ferstrului cu lan inut cu mna. Partea 2: Metode de ncercare pentru protectori ai piciorului mbrcminte de protecie pentru utilizatorii ferstrului cu lan inut cu mna Partea 3: Metode de ncercare pentru nclminte mbrcminte de protecie pentru utilizatorii ferstrului cu lan inut cu mna. Partea 4: Metode de ncercare pentru mnuile de protecie mpotriva ferstrului cu lan mbrcminte de protecie pentru utilizatorii ferstrului cu lan inut cu mna. Partea 5: Cerine pentru protectori ai piciorului mbrcminte de protecie pentru utilizatorii ferstrului cu lan inut cu mna. Partea 7: Cerine pentru mnuile de protecie mpotriva ferstrului cu lan mbrcminte de protecie pentru utilizatorii ferstrului cu lan inut cu mna. Partea 8: Metode de ncercare a ghetelor de protecie la utilizarea ferstrului cu lan mbrcminte de protecie pentru utilizatorii ferstrului cu lan inut cu mna. Partea 9: Cerine pentru ghetrele de protecie pentru utilizarea ferstrului cu lan mbrcminte de protecie pentru utilizatorii de ferstraie cu lan. Partea 10: Metode de ncercare pentru haine de protecie mbrcminte de protecie pentru utilizatorii

80. SREN 373:2003

EN 373:1993

81. SREN 374-1:1997

EN 374-1:1994

82. SREN 374-2:1997

EN 374-2:1994

83. SREN 374-3:1998

EN 374-3:1994

84. SREN 379:2003

EN 379:1994

85. SREN 379:2003/A1:2003 EN 379/A1:1998

86. SREN 381-1:2003

EN 381-1:1993

87. SREN 381-2:2003

EN 381-2:1995

88. SREN 381-3:2003

EN 381-3:1996

89. SREN 381-4:2003

EN 381-4:1999

90. SREN 381-5:2003

EN 381-5:1995

91. SREN 381-7:2003

EN 381-7:1999

92. SREN 381-8:2003

EN 381-8:1997

93. SREN 381-9:2003

EN 381-9:1997

94. SREN 381-10:2003

EN 381-10:2002

95. SREN 381-11:2003

EN 381-11:2002

317

ferstrului cu lan inut cu mna. Partea 11: Cerine pentru haine de protecie 96. SREN 388:1996 97. SREN 393:2002 EN 388:1994 EN 393:1993 Mnui de protecie mpotriva riscurilor mecanice Veste de salvare i echipament individual ajuttor de plutire. Echipament ajuttor de plutire - 50N Veste de salvare i echipament individual ajuttor de plutire. Echipament ajuttor de plutire - 50N Veste de salvare i echipament individual de plutire. Accesorii Veste de salvare i echipament individual ajuttor de plutire. Veste de salvare - 100 N Veste de salvare i echipament individual ajuttor de plutire. Veste de salvare - 100 N Veste de salvare i echipament individual de plutire. Veste de salvare - 150 N Veste de salvare i echipament individual de plutire. Veste de salvare - 150 N Cti de protecie pentru uz industrial Cti de protecie pentru uz industrial Veste de salvare i echipament individual ajuttor de plutire. Veste de salvare - 275 N Veste de salvare i echipament individual ajuttor de plutire. Veste de salvare - 275 N Aparate de protecie respiratorie. Semi-mti filtrante cu supape mpotriva gazelor sau mpotriva gazelor i particulelor. Cerine, ncercri, marcare Mnui de protecie mpotriva riscurilor termice (cldur i/sau foc) Cerine generale pentru mnui de protecie Mnui de protecie mpotriva radiaiilor ionizante i a contaminrii radioactive Cti pentru pompieri Protectori individuali mpotriva zgomotului. Recomandri pentru selecionare, utilizare, ngrijire i ntreinere. Ghid mbrcminte de protecie mpotriva produselor chimice lichide. Metod de ncercare. Determinarea rezistenei la penetrare cu jet de lichid (ncercare la jet) mbrcminte de protecie mpotriva produselor lichide i gazoase inclusiv aerosolilor lichizi i particulelor solide. Metod de ncercare: Determinarea etaneitii combinezoanelor etane la gaz (ncercare la presiune intern) mbrcminte de protecie. Protecie mpotriva produselor chimice lichide. Cerine de performan pentru mbrcmintea de protecie chimic cu mbinri etane la cea ntre diferitele pri ale sale (Echipament de tip 4) mbrcminte de protecie. Protecie mpotriva produselor chimice lichide. Cerine de performan pentru mbrcmintea de protecie chimic cu mbinri etane la cea ntre diferitele pri ale sale (Echipament de tip 4)

98. SREN 393:2002/A1:2002 EN 393/A1:1998

99. SREN 394:2002 100. SREN 395:2001

EN 394:1993 EN 395:1993

101. SREN 395:2001/A1:2003 EN 395/A1:1998 102. SREN 396:2002 EN 396:1993

103. SREN 396:2002/A1:2002 EN 396/A1:1998 104. SREN 397:2003 106. SREN 399:2002 EN 397:1995 EN 399:1993

105. SREN 397:2003/A1:2003 EN 397/A1:2000

107. SREN 399:2002/A1:2002 EN 399/A1:1998 108. SREN 405:2003 EN 405:2001

109. SREN 407:1996 110. SREN 420:1996 111. SREN 421:2000 112. SREN 443:2003 113. SREN 458:1998

EN 407:1994 EN 420:1994 EN 421:1994 EN 443:1997 EN 458:1993

114. SREN 463:2002

EN 463:1994

115. SREN 464:1998

EN 464:1994

116. SREN 465:2002

EN 465:1995

117. SREN 465:2002/A1:2002 EN 465/A1:1998

318

118. SREN 466:2003

EN 466:1995

mbrcminte de protecie. Protecie mpotriva produselor chimice lichide. Cerine de performan pentru mbrcmintea de protecie chimic cu mbinri etane la lichide ntre diferite pri ale mbrcmintei (echipament de tip 3) mbrcminte de protecie. Protecie mpotriva produselor chimice lichide. Cerine de performan pentru mbrcmintea de protecie chimic cu mbinri etane la lichide ntre diferite pri ale mbrcmintei (echipament de tip 3) mbrcminte de protecie. Protecia mpotriva produselor chimice lichide. Cerine de performan pentru articolele de mbrcminte care confer protecie chimic unor pri ale corpului mbrcminte de protecie mpotriva produselor chimice lichide. Metod de ncercare. Determinarea rezistenei la penetrarea ceei (ncercare la cea) mbrcminte de protecie pentru pompieri. Cerine i metode de ncercare pentru mbrcmintea de protecie pentru lupta mpotriva incendiilor mbrcminte de protecie utilizat la activiti de sudur i tehnici conexe. Partea 1: Cerine generale mbrcminte de protecie utilizat la activiti de sudur i tehnici conexe. Partea 1: Cerine generale mbrcminte avertizoare de mare vizibilitate Cerine pentru mbrcmintea de protecie folosit acolo unde exist riscul de agare de pri mobile Mnui de protecie mpotriva frigului Rezistena la abraziune a materialului din care este realizat mbrcmintea de protecie. Metod de ncercare mbrcminte de protecie pentru lucrtorii din industrie expui la cldur (cu excepia mbrcmintei pentru pompieri i sudori) mbrcminte de protecie pentru lucrtori expui la cldur mbrcminte de protecie. Protecie mpotriva cldurii i flcrilor. Materiale i ansambluri de materiale cu propagare limitat a flcrii Echipament pentru alpinism i escaladare. Cordelin. Cerine de securitate i metode de ncercare Echipament pentru alpinism i escaladare. Chinga. Cerine de securitate i metode de ncercare Echipament pentru alpinism i escaladare. Bucle de ancorare. Cerine de securitate i metode de ncercare Echipament pentru alpinism i escaladare. Dispozitive de blocare. Cerine de securitate i metode de ncercare Echipament pentru alpinism i escaladare. Dispozitive de ancorare n ghea. Cerine de

119. SREN 466:2003/A1:2003 EN 466/A1:1998

120. SREN 467+A1:2000

EN 467:1995+ EN 467/A1:1998

121. SREN 468:2002

EN 468:1994

122. SREN 469:1999

EN 469:1995

123. SREN 470-1:1999

EN 470-1:1995

124. SREN 4701:1999/A1:2002 125. SREN 471:1996 126. SREN 510:2002

EN 470-1/A1:1998

EN 471:1994 EN 510:1993

127. SREN 511:1999 128. SREN 530:1997

EN 511:1994 EN 530:1994

129. SREN 531:1997

EN 531:1995

130. SREN 531:1997/A1:2002 EN 531/A1:1998 131. SREN 533:2003 EN 533:1997

132. SREN 564:2003

EN 564:1997

133. SREN 565:2003

EN 565:1997

134. SREN 566:2003

EN 566:1997

135. SREN 567:2003

EN 567:1997

136. SREN 568:2003

EN 568:1997

319

securitate i metode de ncercare 137. SREN 569:2003 EN 569:1997 Echipament pentru alpinism i escaladare. Pitoane. Cerine de securitate i metode de ncercare Mnui de protecie pentru pompieri mbrcminte de protecie. Protecie mpotriva cldurii i a focului. Metod de ncercare. Determinarea transmisiei termice de contact prin mbrcmintea de protecie sau materialele sale Protecie mpotriva cderilor de la nlime. Dispozitive de ancorare. Cerine i ncercri Protecie mpotriva cderilor de la nlime. Dispozitive de ancorare. Cerine i ncercri Cti de protecie, de tip uor, pentru industrie Cti de protecie de tip uor pentru industrie Echipament individual de protecie pentru prevenirea cderilor de la nlime. Centura scaun mbrcminte de protecie. Proprieti mecanice. Metod de ncercare: Rezisten la perforaie Echipament de alpinism i escaladare. Corzi dinamice pentru alpinism i escaladare. Cerine de securitate i metode de ncercare Echipament pentru alpinism i escaladare. Crampoane. Cerine de securitate i metode de ncercare mbrcminte de protecie mpotriva produselor chimice solide i gazoase, inclusiv aerosoli lichizi i particule solide. Partea 1: Cerine de performan pentru combinezoanele de protecie chimic ventilate i neventilate, etane la gaze (Tip 1) i neetane la gaze (Tip 2) mbrcminte de protecie mpotriva produselor chimice solide i gazoase, inclusiv aerosoli lichizi i particule solide. Partea 2: Cerine de performan pentru combinezoanele de protecie chimic etane la gaze (Tip 1) destinate echipelor de salvare (ET) Echipament pentru alpinism i escaladare. Absorbitoare de energie utilizate n Via Ferrata. Cerine de securitate i metode de ncercare Mulaje de capete utilizate la ncercrile ctilor de protecie Mulaje de capete utilizate la ncercrile ctilor de protecie mbrcminte de protecie mpotriva contaminrii radioactive. Partea 1: Cerine i metode de ncercare pentru mbrcmintea de protecie ventilat, mpotriva contaminrii cu particule radioactive mbrcminte de protecie mpotriva contaminrii radioactive. Partea 2: Cerine i metode de ncercare pentru mbrcmintea de protecie neventilat mpotriva contaminrii radioactive sub form de particule

138. SREN 659:2003 139. SREN 702:2003

EN 659:2003 EN 702:1994

140. SREN 795:2003

EN 795:1996

141. SREN 795:2003/A1:2003 EN 795/A1:2000 142. SREN 812:2003 EN 812:1997

143. SREN 812:2003/A1:2003 EN 812/A1:2001 144. SREN 813:2003 EN 813:1997

145. SREN 863:2003

EN 863:1995

146. SREN 892:2003

EN 892:1996

147. SREN 893:2003

EN 893:1999

148. SREN 943-1:2003

EN 943-1:2002

149. SREN 943-2:2003

EN 943-2:2002

150. SREN 958:2003

EN 958:1996

151. SREN 960:1996

EN 960:1994

152. SREN 960:1996/A1:2003 EN 960/A1:1998 153. SREN 1073-1:2000 EN 1073-1:1998

154. SREN 1073-2:2003

EN 1073-2:2002

320

155. SREN 1082-2:2003

EN 1082-2:2000

mbrcminte de protecie. Mnui i protectori pentru brae mpotriva tierilor i loviturilor cuitelor de mn. Partea 2: Mnui i protectori pentru brae din materiale altele dect zale mbrcminte de protecie. Mnui i protectori pentru brae mpotriva tierilor i loviturilor cuitelor de mn. Partea 3: ncercare la tiere prin impact pentru esturi, piele i alte materiale Aparate de protecie respiratorie pentru evacuare. Aparate de protecie respiratorie izolante autonome cu circuit cu aer comprimat cu cagul (aparate de evacuare cu aer comprimat cu cagul). Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie pentru evacuare. Aparate de protecie respiratorie izolante autonome cu circuit cu aer comprimat cu cagul (aparate de evacuare cu aer comprimat cu cagul). Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie pentru evacuare. Aparate de protecie respiratorie izolante autonome cu circuit cu aer comprimat cu cagul (aparate de evacuare cu aer comprimat cu cagul). Cerine, ncercri, marcare Aparate de protecie respiratorie. Aparat de protecie respiratorie izolant autonom cu circuit deschis, cu aer comprimat, cu cagul (aparat de evacuare cu aer comprimat, cu cagul). Cerine, ncercri, marcare mbrcminte de protecie. Proprieti electrostatice. Partea 1: Rezistivitate de suprafa (metode de ncercare i cerine) mbrcminte de protecie. Proprieti electrostatice. Partea 2: Metod de ncercare pentru msurarea rezistenei electrice la traversarea materialelor (rezisten vertical) mbrcminte de protecie, mbrcminte avertizoare pentru utilizri neprofesionale. Metode de ncercare i cerine Cti de protecie pentru sporturi hipice Cti de protecie pentru sporturi hipice Cti de protecie utilizate la caiac-canoe i pentru sporturi practicate pe cursuri de ap repezi mbrcminte de protecie pentru pompieri. Metode de ncercare i cerine pentru mbrcmintea reflectorizant pentru operaiile speciale de lupt mpotriva incendiului Protectori ai ochilor i feei, tip sit, de uz industrial i neindustrial, mpotriva riscurilor mecanice i/sau mpotriva cldurii Protectori ai ochilor i feei, tip sit, de uz industrial i neindustrial, mpotriva riscurilor mecanice i/sau mpotriva cldurii Aparate de protecie respiratorie. Semi-mti fr supape de inspiraie i cu filtre

156. SREN 1082-3:2003

EN 1082-3:2000

157. SREN 1146:2003

EN 1146:1997

158. SREN 1146:2003/A1:2003

EN 1146/A1:1998

159. SREN 1146:2003/A2:2003

EN 1146/A2:1999

160. SREN 1146:2003/A3:2003

EN 1146/A3:2001

161. SREN 1149-1:2002

EN 1149-1:1995

162. SREN 1149-2:2003

EN 1149-2:1997

163. SREN 1150:2003

EN 1150:1999

164. SREN 1384:2002 165. SREN 1384:2002/A1:2003 166. SREN 1385:2002

EN 1384:1996 EN 1384/A1:2001 EN 1385:1997

167. SREN 1486:2001

EN 1486:1996

168. SREN 1731:2003

EN 1731:1997

169. SREN 1731:2003/A1:2003 170. SREN 1827:2003

EN 1731/A1:1997

EN 1827:1999

321

demontabile, mpotriva gazelor, mpotriva gazelor i particulelor sau numai mpotriva particulelor. Cerine, ncercri, marcare 171. SREN 1836:2003 EN 1836:1997 Protecie individual a ochilor. Ochelari de soare i filtre de protecie mpotriva radiaiilor solare pentru utilizare general Protecie individual a ochilor. Ochelari de soare i filtre de protecie mpotriva radiaiilor solare, pentru utilizare general Echipament individual de protecie mpotriva cderilor de la nlime. Lista termenilor echivaleni Echipament individual de protecie pentru prevenirea cderilor de la nlime. Corzi cu miez cu coeficient redus de alungire Acustic. Protectori individuali mpotriva zgomotului. Partea 2: Estimarea nivelurilor de presiune acustic ponderate A n cazul utilizrii protectorilor individuali mpotriva zgomotului mbrcminte de protecie. Protecie mpotriva cldurii i a focului. Metod de ncercare: Evaluarea materialelor i a ansamblurilor de materiale expuse la o surs de cldur radiant Vibraii i ocuri mecanice. Vibraii mnbra. Metod de msurare i evaluare a factorului de transmitere a vibraiilor de la mnu la palm Aparate de protecie respiratorie. Filtre cu furtunuri respiratorii (Filtre nemontate pe masc). Filtre mpotriva particulelor, filtre mpotriva gazelor i filtre combinate. Cerine, ncercri, marcare Echipament pentru alpinism i escaladare. Piolei. Cerine de securitate i metode de ncercare Echipament de alpinism i escaladare. Piese de legtur. Cerine de securitate i metode de ncercare Echipament de alpinism i escalad. Ancore mecanice. Cerine de securitate i metode de ncercare Echipament de alpinism i escaladare. Centur complex Echipament de alpinism i escaladare. Scripei. Cerine de securitate i metode de ncercare Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie izolante de construcie uoar cu aducie de aer comprimat, cu masc complet, semi-masc sau sfert de masc. Cerine, ncercri, marcare Mnui de protecie pentru sudori Echipament de alpinism i escaladare. Cti pentru alpiniti. Cerine de securitate i metode de ncercare Echipament de alpinism i escaladare. Cti pentru alpiniti. Cerine de securitate i metode de ncercare Protectori ai piciorului i gambei. Cerine i metode de ncercare pentru bombeuri i

172. SREN 1836:2003/A1:2003 173. SREN 1868:2003

EN 1836/A1:2001

EN 1868:1997

174. SREN 1891:2003

EN 1891:1998

175. SREN ISO 4869-2:1997

EN ISO 4869-2:1995

176. SREN ISO 6942:2003

EN ISO 6942:2002

177. SREN ISO 10819:2002

EN ISO 10819:1996

178. SREN 12083:2003

EN 12083:1998

179. SREN 12270:2003

EN 12270:1998

180. SREN 12275:2003

EN 12275:1998

181. SREN 12276:2003

EN 12276:1998

182. SREN 12277:2003 183. SREN 12278:2003

EN 12277:1998 EN 12278:1998

184. SREN 12419:2003

EN 12419:1999

185. SREN 12477:2003 186. SREN 12492:2003

EN 12477:2001 EN 12492:2000

187. SREN 12492:2003/A1:2003 188. SREN 12568:2003

EN 12492/A1:2002

EN 12568:1998

322

inserii metalice antiperforaie 189. SREN 12628:2003 EN 12628:1999 Accesorii de plonjare. Echipamente combinate ajuttoare pentru plutire i salvare. Cerine funcionale i de securitate, metode de ncercare mbrcminte de protecie. Protectori de tibie pentru juctorii de fotbal. Cerine i metode de ncercare Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 1: Condiii i condiionare Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 1: Condiii i condiionare Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 2: Absorbia ocurilor Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 2: Absorbia ocurilor Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 3: Rezistena la penetraie Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 3: Rezisten la penetraie Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 4: Eficiena sistemului de retenie Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 5: Rezistena sistemului de retenie Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 6: Cmp vizual Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 6: Cmp vizual Cti de protecie. Metod de ncercare. Partea 7: Rezistena la flacr Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 7: Rezistena la flacr Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 8: Proprieti electrice Cti de protecie. Metode de ncercare. Partea 10: Rezistenta la cldur radiant Protecie individual a ochilor. Protectori ai ochilor destinai utilizatorilor de snowmobile Aparate de protecie respiratorie. Metode de ncercare. Partea 1: Determinarea fugii spre interior i a fugii totale spre interior Aparate de protecie respiratorie. Metode de ncercare. Partea 2: ncercri practice de performan Aparate de protecie respiratorie. Metode de ncercare. Partea 3: Determinarea rezistenei respiratorii Aparate de protecie respiratorie. Metode de ncercare. Partea 4: ncercri la flacr Aparate de protecie respiratorie. Metode de ncercare. Partea 5: Condiii climatice Aparate de protecie respiratorie. Metode de ncercare. Partea 6: Determinarea coninutului de dioxid de carbon n aerul inhalat Aparate de protecie respiratorie. Metode de ncercare. Partea 7: Determinarea penetraiei filtrelor de particule Aparate de protecie respiratorie. Metode de ncercare. Partea 8: Determinarea colmatrii

190. SREN 13061:2003

EN 13061:2001

191. SREN 13087-1:2003 192. SREN 130871:2003/A1:2003 193. SREN 13087-2:2003 194. SREN 130872:2003/A1:2003 195. SREN 13087-3:2003 196. SREN 130873:2003/A1:2003 197. SREN 13087-4:2003 198. SREN 13087-5:2003 199. SREN 13087-6:2003 200. SREN 130876:2003/A1:2003 201. SREN 13087-7:2003 202. SREN 130877:2003/A1:2003 203. SREN 13087-8:2003 204. SREN 13087-10:2003 205. SREN 13178:2003 206. SREN 13274-1:2003

EN 13087-1:2000 EN 13087-1/A1:2001 EN 13087-2:2000 EN 13087-2/A1:2001 EN 13087-3:2000 EN 13087-3/A1:2001 EN 13087-4:2000 EN 13087-5:2000 EN 13087-6:2000 EN 13087-6/A1:2001 EN 13087-7:2000 EN 13087-7/A1:2001 EN 13087-8:2000 EN 13087-10:2000 EN 13178:2000 EN 13274-1:2001

207. SREN 13274-2:2003

EN 13274-2:2001

208. SREN 13274-3:2003

EN 13274-3:2001

209. SREN 13274-4:2003 210. SREN 13274-5:2003 211. SREN 13274-6:2003

EN 13274-4:2001 EN 13274-5:2001 EN 13274-6:2001

212. SREN 13274-7:2003

EN 13274-7:2002

213. SREN 13274-8:2003

EN 13274-8:2002

323

cu pulbere de dolomit 214. SREN 13277-4:2003 EN 13277-4:2001 Echipament de protecie pentru artele mariale. Partea 4: Cerine suplimentare i metode de ncercare privind protectori ai capului Echipament de protecie pentru artele mariale. Partea 5: Cerine suplimentare i metode de ncercare pentru protectorii genitali i protectorii abdominali Accesorii de vizualizare pentru uz neprofesional. Metode de ncercare i cerine Cti pentru utilizatorii de sniue mbrcminte de protecie. Protectori ai minii, braului, pieptului, abdomenului, gambei, piciorului i organelor genitale pentru portarii de hochei pe iarb i protectori ai tibiei pentru juctorii de hochei pe iarb. Cerine i metode de ncercare mbrcminte de protecie. Protectori ai minii, braului, pieptului, abdomenului, gambei, organelor genitale si feei pentru scrimeri. Cerine i metode de ncercare Mnui de protecie pentru motocicliti profesioniti. Cerine i metode de ncercare mbrcminte de protecie pentru motocicliti profesioniti. Haine, pantaloni i combinezoane sau combinaii din dou piese. Partea 1: Cerine generale mbrcminte de protecie pentru motocicliti profesioniti. Haine, pantaloni i combinezoane sau combinaii din dou piese. Partea 2: Metod de ncercare pentru determinarea rezistenei la abraziune prin impact mbrcminte de protecie pentru motocicliti profesioniti. Haine, pantaloni i combinezoane sau combinaii din dou piese. Partea 3: Metode de ncercare pentru determinarea rezistenei la pleznire mbrcminte de protecie pentru motocicliti profesioniti. Haine, pantaloni i combinezoane sau combinaii din dou piese. Partea 4: Metod de ncercare pentru determinarea rezistenei la tiere prin impact Cti de protecie pentru conductorii i pasagerii snowmobilelor i boburilor Aparate de protecie respiratorie. Aparate de protecie respiratorie izolante, autonome, cu circuit nchis pentru evacuare. Cerine, ncercri, marcare Echipament respiratoriu. Aparate de scufundare autonome cu circuit deschis pentru utilizare cu Nitrox i oxigen comprimat. Cerine, ncercare, marcare mbrcminte de protecie. Proprieti mecanice. Determinarea rezistenei materialelor la tiere cu obiecte tioase mbrcminte de protecie. oruri, pantaloni i haine de protecie mpotriva tierilor i loviturilor cuitului de mn mbrcminte de protecie. Protectori pentru ncheietura minii, palm, genunchi i cot

215. SREN 13277-5:2003

EN 13277-5:2002

216. SREN 13356:2003 217. SREN 13484:2003 218. SREN 13546:2003

EN 13356:2001 EN 13484:2001 EN 13546:2002

219. SREN 13567:2003

EN 13567:2002

220. SREN 13594:2003 221. SREN 13595-1:2003

EN 13594:2002 EN 13595-1:2002

222. SREN 13595-2:2003

EN 13595-2:2002

223. SREN 13595-3:2003

EN 13595-3:2002

224. SREN 13595-4:2003

EN 13595-4:2002

225. SREN 13781:2003 226. SREN 13794:2003

EN 13781:2001 EN 13794:2002

227. SREN 13949:2003

EN 13949:2003

228. SREN ISO 13997:2003

EN ISO 13997:1999

229. SREN ISO 13998:2003

EN ISO 13998:2003

230. SREN 14120:2003

EN 14120:2003

324

pentru utilizatorii de echipament de sport cu role. Cerine i metode de ncercare 231. SREN ISO 14460:2003 EN ISO 14460:1999 Protecie mpotriva cldurii i focului. mbrcminte de protecie pentru piloii de automobile. Cerine de performan i metode de ncercare Protecie mpotriva cldurii i focului. mbrcminte de protecie pentru piloii de automobile. Cerine de performan i metode de ncercare mbrcminte de protecie pentru operaii de proiectare, a abrazivilor granulari mbrcminte de protecie. Protecie mpotriva cldurii i flcrilor. Metod de ncercare pentru propagarea limit a flcrii Costume de protecie termic n caz de imersie. Partea 1: Costume purtate permanent, cerine care includ securitatea Costume de protecie termic n caz de imersie. Partea 2: Costume purtate n caz de urgen, cerine care includ securitatea Costume de protecie termic n caz de imersie. Partea 3: Metode de ncercare Acustic. Protectori individuali mpotriva zgomotului. Metod subiectiv de msurare a atenurii acustice Acustic. Protectori individuali mpotriva zgomotului. Partea 3: Metod simplificat pentru msurarea atenurii acustice a protectorilor de tip antifon extern n scopul controlului de calitate Mnui cu protecie mecanic pentru lucrri electrice mbrcminte electroizolant de protecie pentru instalaii de joas tensiune nclminte electroizolant pentru lucrri n instalaii de joas tensiune Cti electroizolante pentru utilizare n instalaii de joas tensiune Lucrri sub tensiune. Terminologie pentru scule, echipamente i dispozitive mbrcminte conductoare pentru lucrri sub tensiune, la tensiuni nominale pn la 800 kV n curent alternativ Specificaii pentru mnui de materiale electroizolante pentru lucrri n instalaii electrice Specificaii pentru mnui de materiale electroizolante pentru lucrri n instalaii electrice Protectori electroizolani pentru brae pentru lucrri sub tensiune Protectoare electroizolante pentru brae pentru lucrri sub tensiune Protectoare electroizolante pentru brae pentru lucrri sub tensiune

232. SREN ISO 14460:2003/A1:2003

EN ISO 14460/A1:2002

233. SREN ISO 14877:2003 234. SREN ISO 15025:2003

EN ISO 14877:2002 EN ISO 15025:2002

235. SREN ISO 15027-1:2003 EN ISO 15027-1:2002

236. SREN ISO 15027-2:2003 EN ISO 15027-2:2002

237. SREN ISO 15027-3:2003 EN ISO 15027-3:2002 238. SREN 24869-1:1998 EN 24869-1:1992

239. SREN 24869-3:1997

EN 24869-3:1993

240. SREN 50237:2003 241. SREN 50286:2003 242. SREN 50321:2003 243. SREN 50365:2003 244. SREN 60743:2003 245. SREN 60895:2003

EN 50237:1997 EN 50286:1999 EN 50321:1999 EN 50365:2002 EN 60743: 2001 EN 60895:1996

246. SREN 60903:1997

EN 60903:1992

247. SREN 60903:1997/A11: 2003 248. SREN 60984:2003 249. SREN 60984:2003/A1:2003 250. SREN 60984:2002/A11: 2003

EN 60903/A11:1997

EN 60984:1992 EN 60984/A 1:2002 EN 60984/A11:1997

Publicat n Monitorul Oficial cu numrul 635bis din data de 13 iulie 2004

325

Anexa nr. 3 STANDARDE CONEXE DE SECURITATE SI SANATATE IN MUNCA 3.3. LISTA STANDARDELOR ROMNE CARE ADOPT STANDARDE EUROPENE ARMONIZATE REFERITOARE LA ECHIPAMENTE I SISTEME PROTECTOARE DESTINATE UTILIZRII N ATMOSFERE POTENIAL EXPLOZIVE Nr. crt. 0 1. Numr de referin standard romn 1 SR EN 1127-1:2003 Numrul de referin al standardului european Titlu armonizat 2 3 EN 1127-1:1997 Atmosfere explozive. Prevenirea i protecia la explozii. Partea 1: Concepte fundamentale i metodologie EN 1127-2:2002 Atmosfere explozive. Prevenirea i protecia la explozie. Partea 2: Concepte fundamentale i metodologie pentru minerit EN 1755:2000 Securitatea crucioarelor de manipulare. Funcionare n atmosfer potenial exploziv. Utilizare n atmosfere inflamabile datorate prezenei gazelor, cetii i prafului EN 1834-1:2000 Motoare cu micare alternativ cu ardere intern. Cerine de securitate pentru proiectarea i construcia motoarelor pentru utilizare n atmosfere potenial explozibile. Partea 1: Motoare din grupa II pentru utilizare n atmosfere cu gaze i vapori inflamabili EN 1834-2:2000 Motoare cu ardere intern cu micare alternativ. Cerine de securitate pentru proiectarea i construcia motoarelor pentru utilizarea n atmosfere potenial explozive. Partea 2: Motoare din grupa I pentru utilizare n medii de lucru subterane susceptibile de a conine gaz de min i/sau praf combustibil EN 1834-3:2000 Motoare cu ardere intern cu micare alternativ. Cerine de securitate pentru proiectarea i construcia motoarelor pentru utilizare n atmosfere potenial explozive. Partea 3: Motoare din grupa II pentru utilizare n atmosfere cu praf inflamabil EN 12874: 2001 Opritoare de flacr. Cerine de performan, metode de ncercare i limite de utilizare EN 13012:2001 Staii de carburant. Construcia i performanele pistoalelor automate de umplere utilizate la distribuitoarele de carburant EN 13463-1:2001 Echipamente neelectrice pentru atmosfere potenial explozive. Partea 1: Metod i cerine de baz EN 13821:2002 Atmosfere potenial explozive. Prevenirea i protecia la explozie. Determinarea energiei minime de aprindere a amestecurilor praf/aer EN 13980:2002 Atmosfere potenial explozive. Aplicarea sistemelor calitii EN 50014:1997 Aparatur electric pentru atmosfere potenial explozive. Cerine generale EN 50014: 1997/A1:1999 Aparatur electric pentru atmosfere potenial explozive. Cerine generale EN 50014: 1997/A2:1999 Aparatur electric pentru atmosfere potenial explozive. Cerine generale EN 50015:1998 Aparatur electric pentru atmosfere potenial explozive. Imersiune n ulei "o" EN 50017:1998 Aparatur electric pentru atmosfere potenial

2.

SR EN 1127-2:2003

3.

SR EN 1755:2003

4.

SR EN 1834-1:2001

5.

SR EN 1834-2:2003

6.

SR EN 1834-3:2003

7. 8.

SR EN 12874:2003 SR EN 13012:2003

9.

SR EN 13463-1:2003

10

SR EN 13821:2003

11 12 13 14 15 16

SR EN 13980:2003 SR EN 50014:2003 SR EN 50014:2003/A1:2003 SR EN 50014:2003/A2:2003 SR EN 50015:2003 SR EN 50017:2003

326

17 18 19 20 21 22

SR EN 50018:2003 SR EN 50018:2003/Al:2003 SR EN 50019:2003 SR EN 50020:2003 SR EN 50021:2003 SR EN 50054:2003

EN 50018:2000 EN 50018: 2000/A 1:2002 EN 50019:2000 EN 50020:1994 EN 50021:1999 EN 5054:1998

23

SR EN 50055:2003

EN 50055:1998

24

SR EN 50056:2003

EN 50056:1998

25

SR EN 50057:2003

EN 50057:1998

26

SR EN 50058:2003

EN 50058:1998

27

SR EN 50104:2003

EN 50104:1998

28

SR EN 50241-1:2003

EN 50241-1:1999

29

SR EN 50241-2:2003

EN 50241-2:1999

30

SR EN 50281-1-1:2003

EN 50281-1-1:1998

31

SR EN 50281-11:2003/A1:2003

EN 50281-11:1998/A1:2002

32

SR EN 50281-1-2:2003

EN 50281-1-2:1998

33

SR EN 50281-12:2003/A1:2003

EN 50281-12:1998/A1:2002

34

SR EN 50281-2-1:2003

EN 50281-2-1:1998

explozive. Umplere cu pulbere "q" Aparatur electric pentru atmosfere potenial explozive. Capsulare antideflagrant "d" Aparatur electric pentru atmosfere potenial explozive. Capsulare antideflagrant "d" Aparatur electric pentru atmosfere potenial explozive. Securitate mrit "e" Aparatur electric pentru atmosfere potenial explozive. Securitate intrinsec "i" Aparatur electric pentru atmosfere potenial explozive. Tip de protecie "n" Aparatur electric pentru detectarea i msurarea gazelor combustibile. Cerine generale i metode de ncercare Aparatur electric pentru detectarea i msurarea gazelor combustibile. Cerine de performan pentru aparatele din Grupa I ce indic pn la 5 % (v/v) metan n aer Aparatur electric pentru detectarea i msurarea gazelor combustibile. Cerine de performan pentru aparatele din Grupa I ce indic pn la 100 % (v/v) metan n aer Aparatur electric pentru detectarea i msurarea gazelor combustibile. Cerine de performan pentru aparatele din Grupa 11 ce indic pn la 100 % din limita inferioar de explozie Aparatur electric pentru detectarea i msurarea gazelor combustibile. Cerine de performan pentru aparatele din Grupa II care indic pn la 100 % (v/v) gaz Aparatur electric pentru detectarea i msurarea oxigenului. Cerine de performan i metode de ncercare Specificaii pentru aparatura cu traiectorie deschis care detecteaz gaze combustibile sau toxice i vapori. Partea 1: Cerine generale i metode de ncercare Specificaii pentru aparatura cu traiectorie deschis care detecteaz gaze combustibile sau toxice i vapori. Partea 2: Cerine de performan pentru aparatura de detectare a gazelor combustibile Aparatur electric destinat utilizrii n prezena prafului combustibil. Partea 1-1: Aparatur electric protejat prin carcase. Construcie i ncercare Aparatur electric destinat utilizrii n prezena prafului combustibil. Partea 1-1: Aparatur electric protejat prin carcase. Construcie i ncercare Aparatur electric destinat utilizrii n prezena prafului combustibil. Partea 1-2: Aparatur electric protejat prin carcase. Alegere, instalare i ntreinere Aparatur electric destinat utilizrii n prezena prafului combustibil. Partea 1-2: Aparatur electric protejat prin carcase. Alegere, instalare i ntreinere Aparatura electric destinat utilizrii n prezenta prafului combustibil. Partea 2-1: Metode de ncercare. Metode de determinare a temperaturii minime de aprindere a prafului

327

Cerine speciale pentru construcia, ncercarea i marcarea aparaturii electrice din grupa II de echipamente, categoria 1G 36 SR EN 50303:2003 EN 50303:2000 Echipamente pentru grupa I, categoria M1 destinate s rmn n funciune n atmosfere grizutoase i/sau cu praf de crbune Publicat n Monitorul Oficial cu numrul 866 din data de 22 septembrie 2004

35

SR EN 50284:2003

EN 50284:1999

328

BIBLIOGRAFIE

Carti
1. Basuc Mariana, Balta Mihai si altii - Reglementari si bune practici in domeniul securitatii si sanatatii in munca, - Editura Copertex , Bucuresti, 2004 2. BUGA CONSTANTIN- Reglementarea juridica a protectiei muncii, Editura Jus-R.B.A.Bucuresti, 1997 3. DARABONT AL., PECE ST., DASCALESCU A - Managementul securitatii si sanatatii in munca, vol. 1 si 2, -Editura AGIR, Bucuresti, 2001 4. DARABONT ALEXANDRU, PECE STEFAN - Protectia muncii, - Editura Didactica si Pedagogica-Bucuresti, 1996 5. MUNTEANU ROXANA- Drept European Editura Oscar Print- Bucuresti, 1996 6. PECE STEFAN, DASCALESCU ANDREI - DEX Securitate si sanatate in munca, Dictionar explicativ, - Editura Genicod, Bucuresti, 2001 7. STEFANESCU ION TRAIAN- Dreptul muncii - Editura Lumina Lex Bucuresti, 2000 8. TINCA OVIDIU- Normele juridice de protectie a muncii Editura Lumina Lex Bucuresti, 2002 9. TUDOROIU THEODOR- Tratatul Uniunii Europene, Editura Lucretius Bucuresti, 1996 10. http://agency.osha.eu.int- Publicatiile FACTS, ale Agentiei Europene pentru Securitate si Sanatate in Munca, Bilbao, Spania

Tratate, Acte de aderare si Directive

11. Tratatul de instituire a Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului (Tratatul de la Paris)- 18 aprilie 1951 12. Tratatul de instituire a Comunitii Economice Europene (Tratatul de la Roma)- 25 martie 1957 13. Tratatul de instituire a Comunitii Europene a Energiei Atomice (Tratatul Euratom)- 25 martie
1957

14. Tratatul de instituire a unui Consiliu unic i a unei Comisii Europene unice ale Comunitilor Europene (Tratatul de fuziune)- 8 aprilie 1965 15. Tratatul de modificare a unor dispoziii bugetare ale Tratatelor de instituire a Comunitilor Europene i a Tratatului de instituire a unui Consiliu unic i a unei Comisii unice ale Comunitilor Europene-8 aprilie 1965 16. Tratatul de modificare a unor dispoziii bugetare ale Tratatelor de instituire a Comunitilor Europene i a Tratatului de instituire a unui Consiliu unic i a unei Comisii unice ale Comunitilor Europene-20 aprilie 1970 17. Acte privind aderarea la Comunitile Europene a Regatului Danemarcei, Irlandei Regatului Norvegiei i a Regatului Marii Britanii i Irlandei de Nord-1973 18. Tratatul de modificare a unor dispoziii financiare ale Tratatelor de instituire a Comunitilor Europene i ale Tratatului de instituire a unui Consiliu unic i a unei Comisii unice ale Comunitilor Europene-22 iulie 1975 19. Tratat privind modificarea anumitor dispoziii ale Protocolului privind Statutul Bncii Europene de Investiii-1978
329

20. Acte privind aderarea Republicii Elene la Comunitile Europene-1981 21. Actul Unic European-28 februarie 1986 22. Tratat privind aderarea Regatului Spaniei i a Republicii Portugheze-1986 23. Tratatul privind Uniunea European (Tratatul de la Maastricht)- 7 februarie 1992 24. Tratat privind aderarea Republicii Austria, Republicii Finlanda i a Regatului Suediei-1995 25. Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea European, a Tratatelor de instituire a Comunitilor Europene i a altor acte conexe -2 octombrie 1997 26. Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului privind Uniunea European, a Tratatelor de instituire a Comunitilor Europene i a altor acte conexe-26 februarie 2001 27. Directiva 89/391/CEEcadru 28. Directiva 98/37/CE, forma consolidat a directivei 89/392/CEE i amendamentele din directivele 91/368/CEE, 93/44/CEE i 93/68/CEEmaini

Monitorul Oficial
29. Monitorul Oficial nr. 404/20.07.2001- Legea nr. 436/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta nr. 99/2000 privind masurile ce pot fi aplicate in perioadele cu temperaturi extreme pentru protectia persoanelor incadrate in munca 30. Monitorul Oficial nr. 712/08.11.2001- Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformitatii produselor 31. Monitorul Oficial nr. 9/09.01.2001 - Hotararea de Guvern nr. 4/2001 pentru organizarea si functionarea Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale. 32. Monitorul Oficial 322/15.06.2001 - Hotararea de guvern nr. 537/2001 privind infiintarea Centrului de Pregatire si Perfectionare Profesionala al Inspectiei Muncii. 33. Monitorul Oficial nr. 413/14.06.2002 - Ordonanta de urgenta nr. 76/2001 privind simplificarea unor formalitati administrative pentru inregistrarea autorizarii functionarii comerciantilor, republicata 34. Monitorul Oficial nr. 414/14.06.2002- Hotararea de guvern nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a functionarii comerciantilor 35. Monitorul Oficial nr. 454/27.06.2002- Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca si boli profesionale 36. Monitorul Oficial nr. 535/23.07.2002 - Lege nr. 452/2002 pentru ratificarea Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr. 183/2000 privind revizuirea Conventiei (revizuita) asupra protectiei maternitatii din 1952, adoptata la cea de-a 88-a sesiune a Conferintei Generale a Organizatiei Internationale a Muncii la Geneva la 15 iunie 2000 37. Monitorul Oficial nr. 740/10.10.2002 - Ordinul nr. 232/2002 al ministrului muncii si solidaritatii sociale pentru aprobarea Regulamentului propriu de organizare si functionare al Inspectiei Muncii si Regulamentul de organizare si functionare a inspectoratelor teritoriale de munca. 38. Monitorul Oficial nr. 740/10.10.2002- Legea nr. 108/1999 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii, republicata . 39. Monitorul Oficial nr. 204/26.03.2002 - Hotararea de Guvern nr. 238/2002 pentru majorarea limitelor amenzilor contraventionale prevazute de Legea protectiei muncii nr. 90/1996, republicata, de Legea nr. 108/1999 pentru infintarea si organizarea Inspectiei Muncii, precum si de Legea nr. 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca. 40. Monitorul Oficial nr. 279/21.04.2003- Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.
330

41. Monitorul Oficial nr. 291/25.04.2003- Ordonanta de Urgenta nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite. 42. Monitorul Oficial nr. 740/10.10.2003- Hotararea de Guvern nr. 504/2003 pentru aprobarea Programului de aplicare a Legii nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea 43. Monitorul Oficial nr. 464/29.06.2003 - Ordonanta de Urgenta nr. 64/2003 pentru stabilirea unor masuri privind infiintarea, organizarea si functionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor institutii publice 44. Monitorul Oficial nr. 483/07.07.2003- Hotararea de Guvern nr. 737/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei 45. Monitorul Oficial nr. 496/09.07.2003- Hotararea de guvern nr. 745/2003 privind organizarea si functionarea Autoritatii Nationale de Control 46. Monitorul Oficial nr. 767/31.10.2003- Constitutia Romaniei (republicare) 47. Monitorul Oficial nr. 72/05.02.2003- Legea nr. 53/2003 - Codul muncii

Linkuri web ale OIM

48. http://www.ilo.org/global/lang--es/index.htm 49. Programul Safework: http://www.ilo.org/safework/lang--es/index.html 50. http://www.ilocis.org/en/contilo.html 51. http://www.ilo.org/global/standards/WCMS_125637/lang--es/index.html 52. Global Strategy on Occupational Safety and Health: Conclusions adopted by the International Labour Conference at its 91st Session 2003:http://www.ilo.org/safework/info/publications/lang-en/WCMS_107535/index.html 53. Raportul III (1B): Studiu general al Conventiei privind Securitatea si Sanatatea lucratorilor, 1981 (nr. 155), al Recomandarii privind Securitatea si Sanatatea lucratorilor, 1981 (nr. 164) si al Protocolului din 2002 al Conventiei privind Securitatea si Sanatatea lucratorilor: http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---ed_norm/---relconf/documents/meetingdocument/ wcms_103489.pdf 54. Organele de control ale OIM: Organisation Internationale du Travail, Centrul International de Formare al OIM, Turin:www.plades.org.pe/.../organos_control_oit_23Abr.pdf 55. Directive privind sistemele de Management al Securitatii si Sanatatii la locul de munca ILOOSH 2001, OrganizatiaInternationala a Muncii, Geneva:www.ilo.org/public/libdoc/ilo/2001/101B09_287_span.pdf

Linkuri la pagina web a Uniunii Europene

56. Comisia Europeana: http://ec.europa.eu/about/ds_es.htm 57. Directia Generala pentru Munca (Securitate si Sanatate la locul de munca) :http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=148&langId=es 58. Comunicatul Comisiei Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic si Social European si Comitetului Regiunilor privind aplicarea practica a dispozitiilor Directivelor privind Securitatea si Sanatatea la locul de munca 89/31(Directiva cadru), 89/654 (Locuri de munca), 89/655 (Echipamente de lucru), 89/656 (Echipamente individuale de protectie), 90/269 (Manipularea manuala a incarcaturilor) y 90/270 (Ecrane de vizualizare): http://eur lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=es&type_doc=C OMfinal&an_doc=2004&nu_doc=62 59. Parlamentul European: http://www.europarl.europa.eu/
331

60. Comisia Fortelor de Munca si Protectiei Sociale: http://www.europarl.europa.eu/activities/committees/homeCom. do?language=ES&body=EMPL 61. Agentia europeana pentru Securitate si Sanatate in Munca: http://osha.europa.eu/es/front-page: EUROFOUND: http://www.eurofound.europa.eu/ EUROLEX (legislatia europeana): http://eur-lex.europa.eu/es/index.htm

Linkuri web international

62. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS): http://www.who.int/es/index.html 63. Monitorul Oficial al Romaniei 64. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Surse internet
65. http://ec.europa.eu/enterprise/sectors/food/index_ro.htm 66. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/statistics/search_database 67. http://www.gandul.info/financiar/romanii-mananca-si-beau-mai-putin-cu-10-industriaalimentara-produce-someri-in-pas cu-restrangerea-consumului-sindicatele-se-asteapta-lacresterea-importurilor-si-la-scumpiri-6882969 68. http://ec.europa.eu/health-eu/my_environment/at_work/index_en.htm 69. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/health/health_safety_work/data/database 70. http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=en&catId=22 71. http://www.mmuncii.ro/ro/articole/0000-00-00/documente-cheie-249-articol.html 72. http://osha.europa.eu/en/sector/agriculture 73. http://osha.europa.eu/en/publications/reports/ 74. http://www.ciaa.eu/asp/documents/brochures.asp 75. http://www.recolta.eu/rubrica/industria-alimentara/page/9/?nomo=true 76. http://www.ziare.com/cautare/industria+alimentara 77. http://www.euro.who.int/en/where-we-work/member-states/romania/publications2 78. http://www.who.int/countries/rou/en/ 79. http://www.ispt.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=27&Itemid=41 80. http://www.cpss.ro/index.html/publications/sectionID_2/Public/health.html 81. http://www.eurohealthnet.eu/index.php?option=com_content&task=blogcategory&id=182&Ite mid=221 82. http://www.eurohealthnet.eu/index.php?option=com_content&task=blogcategory&id=202&Ite mid=244 83. http://www.enwhp.org/workplace-health-promotion.html 84. http://www.enwhp.org/european-toolbox.html 85. http://www.ms.ro/?pag=57 86. http://www.protectiamuncii.ro/ro/statistics 87. http://www.eurofound.europa.eu/ewco/cc/fs_romania.htm 88. http://www.protectiamuncii.ro/ro/publications/publicatii_agentie.shtml 89. http://www.protectiamuncii.ro/ro/topics/sectors/agriculture 90. http://www.protectiamuncii.ro/ro/topics/sectors/horeca/accident_prevention.html 91. http://ec.europa.eu/health-eu/my_environment/at_work/index_ro.htm 92. http://www.eurofound.europa.eu/ewco/2008/04/RO0804019I.htm 93. http://www.mmuncii.ro/en/statistical-bulletin-190-view.html
332

94. http://www.inspectiamuncii.ro/ssmimm/p1e.html 95. http://www.inspectmun.ro/RAPORT%20ANUAL/raport%20anual.html 96. http://www.ilo.org/dyn/cisdoc/index_html?p_lang=e 97. http://laborsta.ilo.org/STP/guest 98. http://www.ilo.org/dyn/natlex/natlex_browse.country?p_lang=en&p_country=ROM 99. http://osha.europa.eu/ro/organisations/osh_strategies 100. http://www.arssm.ro/ 101. http://www.inspectmun.ro/Legislatie/LegislatieC/legislatiec.html 102. http://www.securitatea-muncii.ro/instructiuni-proprii 103. http://sanatatesisecuritateinmunca.webgarden.ro/menu/s-s-m-scurt-istoric 104. http://www.asro.ro

333