27.10.

2015

Cursul 4
Tipologia drepturilor reale principale
I. Continutul drepturilor reale
II. Caracterele drepturilor reale
III. Limite de exercitare a drepturilor reale

Dreptul de proprietate

Diferite perspective asupra dreptului de proprietate

Nu exista un drept de proprietate propriuzis, ci acesta exista prin cele doua forme ale
sale: dreptul de proprietate privata si dreptul de proprietate publica.
Sub aspect terminologic,termenul proprietate are multiple sensuri (bunul care formeaza
obiectul dreptului de proprieatte, avere, reletia proprietar-bun/proprietar-celelalte persoane,
dreptul de proprietate), fie in vorbirea curenta, fie in diferitele discipline, care din perspective
diferite studiaza proprietatea.
Ca urmare, in functie de context, trebuie sa deslusim sensul pe care il are termenul
proprietate. Exista multiple perspective asupra acestui termen, fara a face un inventar complet, ne
vom opri la perspectiva istorica, cea sociologica, cea filosofica si cea juridica.
Important este ca indiferent de perspectiva exista o problema fundamentala a dreptului
de proprietate. Aceasta consta in tensiunea care se creeaza, in contradictia care apare intre
aproprierea privata a bunurilor, pe de o parte, si aproprierea comunitara a bunurilor, pe de alta
parte (=> structura polara a dreptului de proprietate).
In orice tip de societate, aceasta contradictie exista si, intrun fel sau altul, in functie de
modul in care se rezolva, se configureaza organizarea sociala.
Aproprierea privata nu se reduce la stapanirea individuala a bunurilor (proprietatea
individuala), iar aproprierea comitara nu cuprinde orice forma de stapanire comuna sau colectiva
a bunurilor. AC se face prin intermediul structurilor de putere, care sunt expresia juridica de
drept public a unei comunitati. AP isi pastreaza acest caracter si cand se face de catre mai multe
persoane care formeaza sau nu un subiect colectiv de drept (ex. coproprietatea este o forma de
AP).
Important este ca, din perspectiva istorica, aceste doua forme de apropriere a bunurilor
au coexistat dintotdeauna. Nicio forma de organizare sociala nu a exclus in totalitate una sau alta
dintre aceste doua forme, chiar daca raportul dintre ele a fost variabil in timp.
Din perspectiva sociologica, sa incercat formularea unei legi de evolutie a dreptului de
proprietate.
Potrivit unui prim raspuns, sa afirmat ca dreptul de proprietate a evoluat de la formele
primitive de apropriere comunitara catre formele moderne de apropriere individuala. Al doilea
raspuns, total opus, afirma ca initial a predominat proprietatea privata, dar aceasta a fost inlocuita

1
treptat de proprietatea comuna. Daca ne intoarcem la perspectiva istorica, vom observa, insa, ca
o aaceste legi sunt infirmate. Au fost perioade in care sa acordat preeminenta aproprierii private,
au fost alte perioade in care a dominat aproprierea comunitara.
Realitatea este ca exista un balans al formelor de apropriere. De exemplu, in perioada
moderna a fost afirmata preeminenta aproprierii private a bunurilor, iar proprietatea privata a fost
declarata sfanta si inviolabila. Mai ales in partea a doua secolului XIX si in prima parte a
secolului XX, proprietatea privata a fost supusa unei critici ample, pe temeiul careia sa declansat
o ampla miscare sociala de instaurare a aproprierii comunitare a bunurilor, mai ales in cadrul
sistemului totalitar comunist. La sfarsitul secolului trecut, odata cu prabusirea acestui sistem, a
fost din nou reafirmata preeminenta aproprierii private a bunurilor fata de cea comunitara.
Niciuna dintre cele doua legi formulate de sociologi nu are temei istoric.
Tot din perspectiva sociologica, a fost pusa in evidenta, cu mai multa acuratete, structura
dreptului de proprietate. Elementele structurii dreptului de proprietate despre care s-a vorbit:
● lucrul, obiectul aproprierii (care prin apropriere devine bun)

● persoanele care apropriaza

● legatura dintre lucrurile apropriate si persoanele care apropriaza

Primul element din aceasta structura , obiectul dreptului de proprietate, ne arata ca
numai lucrurile pot fi apropriate, dar nu orice lucru poate fi apropriat. Sub primul aspect, odata
cu abolirea sclaviei, fiintele umane nu mai pot fi apropriate. Sub cel deal doilea aspect (nu orice
lucru poate fi apropriat), aproprierea, care inseamna aducerea in sfera civilizatiei a lucrurilor din
starea de natura, nu este posibila cand e vorba asanumitele lucruri comune (res comunaes) sau
cand este vorba de lucruri care sunt susceptibile doar de proprietate publica, cazuri in care
aproprierea nu este posibila. Sunt situatii in care, desi anumite lucruri sunt apropriabile si in
forma privata, totusi sunt declarate inalienabile, prin vointa legiuitorului sau a titularului
proprietatii.
Cat priveste persoanele care apropriaza, este important de observat ca, pe de o parte,
exista titularul proprietatii, adica persoana care apropriaza, iar pe de alta parte, exista toate
celelalte persoane care trebuie sa ii respecte dreptul titularului. In acest sens, se spune ca
proprietatea are caracter privativ,ea apartine celui care apropriaza, iar prin asta toti ceilalti sunt
privati de dreptul de proprietate asupra bunului respectiv. Asfel, avem relatia dintre titularul
proprietatii, denumit si subiect activ, individualizat si determinat si toate celelelate persoane care
formeaza subiect pasiv, general si nedeterminat.
=> caracterul privativ: apropriere pt subiectul activ = privare pt subiectul pasiv
In ceea ce priveste relatia dintre persoana care apropriaza si bunurile apropriate,
aceasta este esentiala pentru intelegerea continutului juridic al dreptului de proprietate. (Uneori,
anumite elemente ale corpului uman dobandesc, prin intermediul relatiei de apropiere,
semnificatia unui lucru, iar, alteori, anumite lucruri primesc incarcatura pesonala si apar ca o
prelungire a persoanei.
Cat priveste perspectiva filosofica, ea incearca sa raspunda la intrebarea: care dintre cele
doua forme de apropriere este mai potrivita cu esenta umana? Rezumam dezbaterea astfel: daca
acceptam ca latura individuala a fiintei umane primeaza asupra laturii ei sociale, daca acceptam
ca libertatea este valoarea cea mai importanta, atunci trebuie sa recunoastem primatul aproprierii
private a bunurilor fata de aproprierea comuna.

2
 Cat priveste perspectiva juridica, ea este cea care ne intereseaza in mod deosebit. Chiar
si din perspectiva juridica, trebuie sa observam ca dreptul de proprietate este un concept
interdisciplinar. Toate ramurile dreptului se raporteaza la dreptul de proprietate. Rezulta ca avem
conceptul de proprietate din perspectiva celorlalte ramuri de drept, care nu trebuie ignorate,
pentru a intelege ce inseamna proprietatea (dimensiunea de drept constitutional, administrativ, de
drepturile omului).
Ne intreseaza modul in care dreptul de proprietate este configurat in Codul civil. Pe langa
Codul civil, exista numeroase reglementari cuprinse in legi civile speciale care completeaza
regimul proprietatii. Trebuie avute in vedere pentru a intelege acest regim juridic, dar, in
principal, ne raportam la Codul civil.
Desi vorbim de drept de proprietate, in realitate, nu exista ca atare, ci prin speciile sale:
dreptul de proprietate privata si dreptul de proprietate publica, recunoscute in Constitutie si de
Codul civil.
Daca se recunoaste primatrul proprietatii private asupra proprietati i publice, teoria
dreptului de proprietate privata este chiar teoria generala a proprietatii. Art. 554 alin. 2 C. civ.
prevede ca „Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile aplicabile dreptului de proprietate
privata se aplica si dreptului de proprietate publica, insa numai in masura in care sunt
compatibile cu acesta din urma”.
Art. 136 alin. 1 din Constitutie prevede ca „Proprietatea este publica sau privata.”, iar in
celelalte alineate ale art. 136 si art. 44 sunt inscrise principiile care guverneaza regimul juridic al
dreptului de proprietate privata si regimul juridic al dreptului de proprietate publica.

Dreptul de proprietate privata

De peste 2000 de ani, de la dreptul romana pana in prezent, nu poate fi inteles dreptul
de proprietate daca nu ii intelegem, in primul rand, continutul juridic.
Art. 555 alin. 1 „Proprietatea privata este dreptul titularului de a poseda, folosi si
dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege.” =>
� apartenenta la categoria drepturilor reale

� diferenta specifica, data de:

I. continutul juridic al dreptului de proprietate (prerogativele lui)
II. carcterele acestui drept
III. precizarea limitelor exerictarii sale
Cand vorbim de continutul juridic (art. 555), avem in vedere latura substantiala si
elementul procesual, adica atributele pe care proprietarul le are asupra bunului sau si dreptul pe
care il are proprietarul de a cere justitiei protectia dreptului sau.
Latura substantiala a continutului juridic contine trei prerogative: posesia, folosinta si
dispozitia. Al doilea element definitoriu se refera la limitele exercitarii acestor prerogative. Al
treilea element face referire la caracterele dreptului de proprietate.

Dreptul de proprietate privata = dreptul real principal care confera titularului sau
atributele posesiei (ius possidendi), folosintei (ius utendi si ius fruendi) si dispozitiei (ius
abutendi) asupra bunului apropriat in forma privata, atribute care pot fi exercitate in mod absolut,
exclusiv si perpetuu, cu respectare limitelor materiale si a limitelor juridice.

3
 I. Continutul juridic al dreptului de proprietate privata

Acesta cuprinde trei prerogative:

1. posesia
2. folosinta
3. dispozitia

1. Posesia (ius possidendi)

! NU este vorba despre posesie ca stare de fapt protejata juridic, si despre posesie ca
element de drept, pentru ca este o parte a dreptului de proprietate. Exercitatea atributelor
proprietatii duce tocmai la posesie ca stare de fapt, care este obiectivarea unui drept real
principal.
In primul rand dreptul de proprietate, este exteriorizarea dreptului de proprietate prin
exercitarea atributelor sale, adica totalitatea actelor materiale si juridice prin care se exercita
prerogativele dreptului de proprietate => posesia ca stare de fapt nu inseamna numai
exercitarea atributelor posesiei, ci si exercitarea celorlalte doua, folosinta si dispozitia.Posesia
ca stare de drept este indreptatirea de a apropria si de a stapani un anumit bun. Prin acest
element, este pus in evidenta caracterul privativ al proprietatii. Cel care apropriaza si stapaneste
ii priveaza pe toti ceilalti de aproprierea si stapanirea bunului respectiv, de aceea se numeste si
drept de proprietate privata. Posesia este fundamentul celorlalte atribute ale dreptului de
proprietate.
Se exercita, in primul rand, in momentul aproprierii, dupa care actul initial de
apropriere are o semnificatie de continuitate pana la momentul pierderii stapanirii bunului sau a
dreptului de proprietate de catre titularul sau. Se manifesta si dupa pierderea stapanirii bunului,
in mod direct, prin actiunile petitorii, si indirect, prin actiunile posesorii.
Ca prerogativa a dreptului de proprietate, posesia nu se confunda cu starea de fapt a
aproprierii si stapanirii unui bun, ci este exprimarea intelectuala a indreptatirii aproprierii si
stapanirii.

2. Folosinta (ius utendi si ius fruendi)

! Dreptul de folosinta ca atribut al dreptului de proprietate nu se confunda cu dreptul de
folosinta ca drept real autonom.
Folosinta, in sens juridic, contine doua elemente:
a. utilizarea lucrului (ius utendi/usus) posibilitatea pe care o are proprietarul de a se servi
personal de lucru, in acord cu natura si destinatia acestuia.
Dreptul de a utiliza bunul se infatiseaza fie in forma pozitiva, fie in forma negativa.
Proprietarul nu numai ca poate face orice vrea cu lucrul sau, dar poate pur si simplu sa nul
utilizeze. A nu folosi bunul este forma negativa a folosirii bunului, dar in ambele sale forme ius
utendi poate sa fie ingradit de legiuitor. Uneori proprietarul este obligat sa utilizeze bunul intrun
anumit fel (obligatii propter rem), sunt anumite bunuri carora le este atasata o obligatie de a face
(ex. terenuri agricole, care nu pot fi lasate necultivate). Si cand e forma de forma pozitiva de ius
utendi, legiuitorul poate sa intervina si sa o limiteze. In cazul abuzului de drept, dreptul de uz nu
se mai bucura de protectie juridica, acest drept fiind limitat in acord cu principiul neminem
laedere.

4
 Neuzul nu duce la stingerea dreptului, care ramane imprescriptibil extinctiv. Neuzul
proprietarului nu se refera insa doar la neexercitarea dreptului de uz, ci la neexercitarea tuturor
atributelor dreptului de proprietate, ceea ce inseamna ca bunul a intrat in stapanirea unei alte
persoane. Chiar daca neuzul nu este sanctionat cu prescriptia extinctiva, tertul posesor poate
beneficia de prescriptia achizitiva.
! Neuzul nu se confunda cu abandonul lucrului.
! In cazul bunurilor consumptibile, dreptul de a utiliza bunul se confunda cu dreptul de
dispozitie materiala, intrucat aceste bunuri isi pierd substanta prin utilizare.
b. culegerea fructelor acestuia (ius fruendi) proprietarul are dreptul la fructe (produse de un
lucru in mod periodic, fara a consuma substanta acestuia), dobandite prin separatiune, daca e
vorba de fructe naturale si industriale, si zi cu zi, daca sunt fructe civile.
! Ius fruendi nu cuprinde si culegerea productelor, care consuma substanta lucrului.
Semnificatia situatiei in care proprietarul alege sa nu culeaga fructele naturale si
industriale este aceea a unei dispozitii materiale, intrucat acestea sunt perisabile. In cazul
fructelor civile, exercitarea negativa a atributului folosintei nu poate fi privita ca un act de
dispozitie materiala, dreptul de a incasa fructele civile fiind un drept de creanta, un bun
incorporal. Pasivitatea atrage stingerea dreptului material la actiune.

3. Dispozitia
Dispozitia imbraca 2 forme:
3.1. Dispozitia materiala
proprietarul poate sa modifice substanta bunului, sa ii schimbe forma, sa distruga sau sa
consume substanta (inclusiv prin culegerea productelor) bunului ex. proprieatrul unei case poate
sa faca adaugiri sau sa demoleze
- are in vedere bunurile corporale, inclusiv drepturile de creanta, a caror substanta juridica este
incorporata in materialitatea titlului.
- legiuitorul intrevine de multe ori pentru a limita dispozitia materiala, fie pentru a interzice
anumite forme de modificare sau transformare, fie prin a cere unele autorizari prealabile, fie
pentru a impiedica distrugerea bunului
- ! titularii celorlalte drepturi reale au posibilitatea sa isi exercite atributele astfel incat sa
conserve substanta lucrului

3.2. Dispozitia juridica

A) Substanta acestui atribut

Se exercita prin acte juridice de dispozitie.
! Dispozitia materiala priveste substanta bunului, iar cea juridica chiar continutul juridic
al dreptului de proprietate.
Moduri de exercitare a dispozitiei juridice: instrainarea dreptului de proprietate prin acte
juridice intre vii sau pentru cauza de moarte, instrainarea unui atribut al dreptului de proprietate
avand ca urmare nasterea dezmambramintelor acestuia, constituirea unor garantii reale,
abandonarea sau delasarea bunului si renuntarea la dreptul de proprietatea. Dispozitia juridica
poate, deci, sa priveasca tot dreptul de proprietate sau doar anumite atribute, luand astfel nastere
dezmembramintele dreptului de proprietate prin instrainarea unor prerogative. Mai este posibil ca
bunul sa fie grevat cu sarcini, de ex. o ipoteca (e tot act de dispozitie juridica).
! Dispozitia se realizeaza aspra dreptului de proprietate, nu asupra bunului. Asupra
bunului se exercita acte materiale, fie ca manifestare a lui ius possidendi/utendi/fruendi, fie ca
5
manifestare a dispozitiei materiale, daca bunul este corporal.
NB: Dispozitia juridica este interna dreptului de proprietate, iar nu externa, cum sa
afirmat uneori. Aceasta afirmatie este cauzata de intelegerea gresita a raportului dintre dreptul de
proprietate si capacitatea juridica. Dispozitia juridica este motorul intern al dreptului de
proprietate, motor care este pornit prin intermediul capacitatii juridice (de folosinta, in mod
special) si asigura dinamica dreptului de proprietate.

B) Inalienabilitatea legala si inalienabilitatea voluntara

Legiuitorul poate interveni si pentru a limita sau a inlatura dispozitia juridica. Exemple:
cerinta unei autorizatii prealabile instrainarii dreptului de proprietate, dreptul de preemtiune,
dreptul de preferinta.
Cea mai importanta modalitate de limitare a dispozitiei juridice este clauza de
inalienabilitate. Distingem intre clauzele legale de inalienabilitate si clauzele voluntare de
inalienabilitate.

B1) Inalienabilitatea legala

interdictia legala de a apropria anumite lucruri (exista lucruri care nu sunt apropriabile in nicio forma sau

Legiuitorul emite uneori norme prin care declara ca anumite bunuri sunt inalinabile, adica
nu pot fi instrainate prin acte juridice. CCR a apreciat ca asemenea norme sunt in acord cu legea
funamentala in masura in care clauzele de inalienabilitate sunt temporare. Aceste norme trebuie
sa fie adoptate prin lege organica, intrucat atributul instrainarii tine de regimul juridic general al
proprietatii (art. 73 alin. 3 lit. m din Constitutie).

B2) Inalienabilitatea voluntara

Cat priveste clauza voluntara de inalienabilitate, in Codul civil avem o reglementare
cuprinsta in art. 627629. Desi reglementarea evocata este cuprinsa intro sectiune care are titlul
Limite conventionale, totusi o asemena clauza poate fi instituita nu numai printro conventie, ci si
prin testament. De aceea, vorbim de clauza voluntara de inalienabilitate si nu de cea
conventionala, deoarece aceasta poate fi instituita si in mod unilateral.
Sub imperiul Codului lui Napoleon, se cosidera ca aceste clauze contravin liberei
circulatii a bunurilor. Aceasta idee trebuie armonizata cu ideea libertatii de vointa, prin punerea
lor in balanta putanduse admite o clauza voluntara de inalienabilitate, desigur in anumite
conditii.
Art. 627 precizeaza ca trebuie sa fie vorba de un interes serios si legitim, iar durata
clauzei nu poate fi mai mare de 49 de ani.
Astfel inteleasa, clauza de inalienabilitate nu trebuie confundata cu obligatia personala de
a nu instraina un bun, adica este posibil ca proprietarul unui bun sa se oblige printrun contract sa
nu instraineze un bun, dar aceasta datorie este opozabila numai cocontractantului, este o obligatie
persoanala, opozabila unui drept de creanta.
Clauza reglementata in Codul civil are caracter real, nu personal, altfel spus obligatia de a
nu instraina este opozabila tuturor dobanditorilor succesivi ai bunului, indiferent de titlul
dobandirii, pe durata clauzei respective.

6
 a) Natura juridica
clauza de inalienabilitate
- instituita prin vointa dispunatorului / subinteleasa de legiuitor in sarcina persoanei
care are obligatia de a transmite in viitor dreptul de proprietate asupra unui bun unei
persoane determinate (contract sau testament)
- incalcarea => actiune de raspundere contractuala in cadrul contractului initial (daune-
interes +/ rezolutiune) SAU actiune in anularea contractului subsecvent
- specifica legatelor si donatiilor
- indisponibilizare legata de bun
obligatia de a nu instraina
- obligatie speciala de a nu face corespunzatoare unui drept de creanta (contract
sinalagmatic)
- incalcarea => actiune in daune-interese / rezolutiune
- specifica contractelor cu titlu oneros
- indisponibilizare legata de persoana

incapacitate personala a dobanditorului – nu poate fi instituita prin conventie

Ca natura juridica,aceasta clauza cu caracter real este o limitare a dispozitiei juridice din
continutul dreptului de proprietate, o limitare opozabila erga omnes. Dreptul de proprietate care
se configureaza ca urmare a instituirii clauzei nu este un drept real nou, nici un dezmembramant,
este tot dreptul de proprietate, dar cu aceasta restrangere a prerogativelor sale.

b) Efectele juridice
Efect specific – limitarea dreptului de dispozitie juridica: dreptul care formeaza obiectul
clauzei de inalienabilitate nu poate fi instrainat prin acte juridice intre vii, respectiv prin
conventii
-interdictia de a dezmembra dreptul de proprietate
-bunul nu poate fi urmarit de creditori
-bunul nu poate fi ipotecat – eventual numaio ipoteca asupra unui bun viitor, care isi va
produce efectul dupa incetarea cauzei
-nu e permisa incheierea unui antecontract de instrainare/unei promisiuni de ipoteca in
cazul in care momentul executarii ar fi anterior expirarii duratei clauzei
-nu scoate bunul din circuitul civil – inca mai poate fi transmis prin succesiune
! transmiterea bunului indisponibilizat printr-un act juridic intre vii poate sa ramana
valabila daca cei indreptatiti nu cer in termenul de prescriptie nici rezolutiunea contractului
initial, nici anularea contractului subsecvent !! chiar daca va ramane valabil, subdobanditorul
este tinut de clauza de inalienabilitate pana la expirarea acesteia

c) Domeniul de aplicare – este conturat de 4 elemente:

i) Actele juridice in care poate fi inclusa

Conform art. 627 alin. 1, clauza de inalienabilitate poate fi inclusa intr-o conventie sau
intr-un testament.
Din interpretarea sistematica a art. 627 alin. 1 teza a II-a, alin. 2 si alin. 4 si art. 629 alin.

7
1 si 2 – utilizarea termenilor dobandirea bunului, dobanditorul => este vorba numai de
conventiile translative de drepturi de proprietate.
Mecanismul juridic al clauzei de inalienabilitate, desi presupune doua manifestari de
vointa (unite in cadrul contractului / exprimate separat: legat + acceptarea acestuia) isi are sursa
primara in intentia transmitatorului de a proteja un interes al sau/al dobanditorului/al unui tert.
Numai pentru ca provine de la transmitator i se recunoaste acestei intentii efectul juridic al
indisponibilizarii bunului.
Transmitatorul poate limita intinderea dreptului real principal transmis, iar tertii interesati
(subdobanditorii/creditorii proprietarului) sa se poata plange de o vatamare, daca au fost
indeplinite formalitatile de publicitate. In absenta unei transmiteri, proprietarul nu poate
indisponibiliza bunul in propriul patrimoniu, pentru ca astfel ar reduce garantia comuna a
creditorilor sai ⬄ intentia de fraudare a acestora. Cat timp bunul este in patrimoniul sau,
proprietarul are libertatea sa nu il instraineze. Daca cu ocazia transmiterii clauza de
inalienabilitate este o modalitate de fraudare a creditorilor, acestia vor putea recurge la actiunea
pauliana.
Contractul de partaj (art. 680) poate fi asmilat unui contract translativ de proprietate. Se
poate admite ca atunci cand copartasii realizeaza partajul pe cale judiciara, nu voluntara, se pot
intelege ca un anumit bun sa fie indisponibilizat o perioada de timp dupa partaj, indiferent de
copartasul beneficiar al atribuirii bunului.
Clauza de inalienabilitate este subinteleasa in conventiile din care se nate obligatia
de a transmite in viitor proprietatea catre o persoana determinata sau determinabila (art.
627 alin. 4) – 3 seminificatii:
� contractele care, desi sunt translative de proprietate, presupun amanarea, dintr-un motiv
sau altul, a trasmiterii dreptului de proprietate la un moment ulterior incheierii contractului:
transmitatorul este tinut de clauza de inalienabilitate subinteleasa pana la momentul
producerii efectului translativ de proprietate catre dobanditor
! din text => ca NU intra in sfera de aplicare si antecontractele prin care partile convin sa
incheie in viitor un contract translativ de proprietate (= obligatie de a face, NU obligatia de a
transmite in viitor proprietatea = obligatie de a da)

DAR art. 60 din Legea nr. 71/2011 – in categoria conventiilor prevazute la art. 627 alin. 4 intra si antecontra

� cazurile in care legea permite sau impune ca dobanditorul unui bun sa isi asume obligatia
de a transmite in viitor dreptul de proprietate catre o persoana determinata sau
determinabila (ex. substitutia fideicomisara – art. 993-1000, fiducia – art. 773-791)
� textul instituie o prezumtie absoluta de existenta a clauzei de inalienabilitate in cele doua
situatii mentionate
NU este eficienta o clauza de inalienabilitate stipulata in contractul de ipoteca. Art.
2376 – daca s-a stipulat o asemenea clauza, „actele de dispozitie asupra bunului ipotecat sunt
valabile chiar daca dobanditorul bunului cunoate stipulatia din contractul de ipoteca ce interzice

8
transferul sau declara ca acest transfer este echivalent cu neindeplinirea obligatiei garantate”,
solutie reluata de art. 2384. In cazul ipotecii mobiliare, nu numai ca bunul ipotecat poate fi
instrainat, dar daca este achizitionat „in cursul obisnuit al activitatii unei intreprinderi care
instraineaza bunuri de acelasi fel dobandeste bunul liber de ipotecile constituite de instrainator”
(art. 2393). Ipoteca se stramuta asupra pretului sau altor bunuri rezultate din instrainarea bunului
ipotecat (subrogatie reala cu titlu particular) => creditorul ipotecar nu este pagubit.

ii) Drepturile reale principale care pot fi indisponibilizate

Prin legate sau conventii translative de preoprietate se inteleg nu numai actele juridice
prin care se transmite dreptul de proprietate cu toate atributele sale, ci si acelea prin care se
transmite nuda proprietate => prin efectul clauzei de inalienabilitate se poate indisponibiliza
nuda proprietate in patrimoniul dobanditorului.
Codul civil exclude sau face inutila aceasta indisponibilizare in cazul
dezmembramintelor dreptului de proprietate:
● dreptul de uz si dreptul de abitatie – nu sunt cesibile (art. 752)

● dreptul de uzufruct – este cesibil (art. 714), dar pentru indisponibilizarea uzufructului in
patrimoniul dobanditorului este suficienta o simpla clauza derogatorie de la aceasta regula,
fara indeplinirea conditiilor pentru admisibilitatea clauzei de inalienabilitate
● servitutea – are caracter accesoriu (sub aspect activ – dreptul de servitute este accesoriu
fondului dominant, si sub aspect pasiv – obligatia corespunzatoare este accesorie fondului
aservit) => este suficienta clauza de inalienabilitate referitoare la fondul dominant sau la
fondul aservit, o clauza speciala pentru servitute nefiind necesara
● dreptul de superficie – art.693 (= dreptul de proprietate asupra unei constructii/lucrari aflate
pe terenul altei persoane decat titularul dreptului de superficie + dreptul de folosinta asupra
terenului cirsumscris exploatarii constructiei edificate) – are 2 forme:
⮚ forma deplina (= dreptul de proprietate asupra constructiei edificate + dreptul de
folosinta asupra terenului in momentul construirii acesteia / dreptul de a avea o
constructie pe terenul altuia) - art. 695 alin. 4 „Cat timp constructia exista, dreptul de
folosinta asupra terenului se poate instraina ori ipoteca numai odata cu dreptul de
proprietate asupra constructiei” => clauza de inalienabilitate se poate referi la dreptul
de superficie in ansamblul sau sau doar la dreptul de proprietate asupra constructiei,
efectul ei extinzandu-se in acest caz si asupra dreptului de folosinta asupra terenului,
intrucat acesta are un caracter accesoriu in raport cu dreptul de proprietate asupra
constructiei
⮚ forma incipienta (= dezmembrarea dreptului de proprietate asupra terenului si
trasmiterea dreptului de folosinta asupra acestuia anterior realizarii constructiei /
„dreptul de a edifica o constructie pe terenul altuia asupra caruia superficiarul

9
 dobandeste un drept de folosinta”) - numai in aceasta situatie clauza de
inalienabilitate poate sa priveasca exclusiv dreptul de folosinta asupra terenului

iii) Persoana care suporta efectul clauzei de inalienabilitate

Regula – clauza de inalienabilitate apasa asupra dobanditorului
Exceptia – art. 627 alin. 4 – in cazul conventiilor din care se naste obligatia de a transmite
in viitor proprietatea catre o persoana determinata sau determinabila, efectul prohibitiv de
instrainare apasa in sarcina transmitatorului bunului, pentru a-l impiedica sa instraineze
dreptul de proprietate altei persoane decat aceleia cu care a incheiat contractul initial

iv) Natura bunului care formeaza obiectul dreptului real indisponibilizat

Sfera notiunii de bun utilizate in art. 627-629:
- bunurile corporale
! creantele, ca bunuri incorporale, pot forma obiectul unei clauze de inalienabilitate, daca nu
au ca obiect o suma de bani, iar clauza este expres mentionata in inscrisul constatator al
creantei sau cesionarul a cunoscut-o sau trebuia s-o cunoasca in momentul cesiunii (art.
1570), DAR este o clauza diferita fata de cea de la art.627-629: nu determina o
indisponibilizare reala, ci produce efecte in raporturile personale; clauza nu este prevazuta
intr-un act translativ
- bunurile individual determinate
! bunurile de gen nu pot fi transmise inainte de individualizare, deci nu pot forma obiectul
unei clauze de inalienabilitate
- universalitatile de drept sau de fapt
o masa patrimoniala fiduciara (universalitate juridica) formeaza obiectul clauzei de
inalienabilitate prezumate prin art. 627 alin. 4; drepturile reale care compun masa
fiduciara ar putea fi instrainate cu respectarea regimului juridic al administrarii
bunurilor altuia (art. 800, 801 si 809)
o alte universalitati juridice sau de fapt, daca sunt susceptibile de instrainare, ar
putea forma obiectul clauzei de inalienabilitate
! patrimoniul nu intra in aceasta categorie - este inalienabil prin esenta lui
- legiuitorul poate sa prevada ca anumite bunuri nu pot forma obiectul derivat al unei clauze
voluntare de inalienabilitate, cu consecinta ca nici drepturile reale principale constituite
asupra bunurilor respective nu pot fi indisponibilizate
- pentru bunurile care formeaza obiectul unei clauze legale de inalienabilitate nu mai este
utila o clauza voluntara de inalienabilitate

d) Conditii speciale de valabilitate

Din art. 627 alin. 1 => sunt doua conditii speciale de validitate a clauzei voluntare de
inalienabilitate, care se adauga conditiilor de validitate proprii actului juridic in care este
inserata sau la care se refera aceasta:
1. durata de cel mult 49 de ani
2. interesul serios si legitim

10
 Nerespectarea acestora => nulitatea absoluta a clauzei de inalienabilitate
Chiar daca au fost respectate, in cazuri speciale, este posibila instrainarea bunului de
catre dobanditor chiar inainte de expirarea duratei pentru care este instituita clauza.

i) Caracterul temporar
A fost impus de necesitatea echilibrului intre principiul liberei circulatii a bunurilor si
principiul libertatii de vointa: o inalienabilitate perpetua ar lipsi dreptul de proprietate in mod
definitiv de atributul dispozitiei juridice si ar rupe acest echilibru, ingradind in mod excesiv
libera circulatie a bunurilor.
Din art. 627 alin.1 rezulta ca nu poate fi admisa nicio exceptie de la conditia caracterului
temporar al clauzei de inalienabilitate.
Termenul de 49 de ani incepe sa curga de la data dobandirii bunului:
⮚ legat – coincide cu data deschiderii succesiunii

⮚ contract – data incheierii contractului SAU data prevazuta in contract pentru trasmiterea
dreptului de proprietate SAU data individualizarii bunului de gen SAU data inscrierii in
cartea funciara (dupa ce se va aplica efectul translativ al unei asemenea inscrieri)
Sunt admise doua exceptii de la termenul de 49 de ani:
● fiduciei - durata ei nu poate depasi 33 de ani (art. 779 lit. b) => nici clauza de
inalienabilitate (prezumata conf. art. 627 alin. 4) nu poate avea o durata mai mare
● substitutia fideicomisara - durata clauzei (tot prezumata) este subordonata decesului
instituitului (art. 994 alin. 1) => in principiu, poate fi mai mare de 49 de ani

ii) Interesul serios si legitim

Acesta poate fi analizat:
❖ in persoana celui care instituie clauza de inalienabilitate – ex. se instraineaza nuda
proprietate, transmitatorul pastrand dreptul de uzufruct - are interesul de a-l pastra pe
dobanditorul initial ca nud proprietar pentru a nu se supune dificultatilor posibile din partea
unui nud proprietar subdobanditor
❖ in persoana dobanditorului bunului – ex. in cazul bunurilor donate/legate pentru protectia
beneficiarului liberalitatii care, desi major, manifesta tendinte de risipa
❖ in persoana unui tert – ex. se dispune printr-un legat de un anumit bun, prevazandu-se in
sarcina legatarului plata unei rente viagere catre un tert - clauza protejeaza interesul
credirentierului

iii) Nulitatea clauzei de inalienabilitate

Sanctiunea incalcarii oricareia dintre aceste conditii speciale de validitate este
nulitatea absoluta a clauzei de inalienabilitate.
Solutia <= natura interesului ocrotit prin cele doua conditii legale, care este unul general
11
� interesul octrotit prin instituirea clauzei = interes privat

� interesul protejat prin art. 627 alin. 1: asigurarea echilibrului intre principiul liberei circulatii
a bunurilor si principiul libertatii de vointa = interes general
In ceea ce priveste conditia duratei < 49 de ani, nulitatea absoluta intervine cand:
- nu s-a prevazut un termen (clauza apare ca perpetua)
- termenul > 49 de ani, legiuitorul nu a prevazut posibilitatea reducerii duratei clauzei la 49 de
ani (de drept sau prin interventia instantei)
In ceea ce priveste conditia interesului serios si legitim:
- nu este necesar ca interesul serios si legitim sa fie precizat chiar in cuprinsul clauzei (! daca
beneficiarul este un tert trebuie specificat numele beneficiarului)
- sarcina probei apartine paratului din actiunea in nulitate
! nu este vorba despre rasturnarea sarcinii probei, ci se aplica actori incumbit probatio, regula
ce are ca obiect afirmarea faptelor pozitive, faptele negative neputand fi dovedite direct:
reclamantul afirma un fapt negativ (inexistenta interesului serios si legitim) => se impune
dovada interesului, ca fapt pozitiv, facuta de parat
Nulitatea clauzei de inalienabilitate (absoluta sau relativa) ar putea sa intervina si pentru
nerespectarea uneia sau alteia dintre conditiile de validitate specifice actului juridic in care
este cuprinsa sau la care se refera (- nu are caracter autonom: nulitatea actului => nulitatea
clauzei).
Nulitatea clauzei de inalinabilitate pentru o cauza care nu ii este proprie poate afecta,
dupa caz, fie numai clauza de inalienabilitate, fie intregul act juridic. Art. 627 alin. 3 =>
„nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulate intr-un contract (identitate de ratiune, si legate)
atrage nulitatea intregului contract daca a fost determinanta la incheierea acestuia” => per a
contrario – daca nu a fost determinanta, sanctiunea nulitatii va afecta numai clauza. In cazul
contractelor cu titlu oneros exista o prezumtie relativa a caracterului determinant.

iv) Cazuri speciale de incetare anticipata a clauzei de inalienabilitate

Regula – indisponibilizarea dreptului real principal care formeaza obiectul clauzei
inceteaza in momentul in care expira durata acesteia.
Exceptiile:
⮚ dobanditorul poate sa fie autorizat in instanta sa instraineze bunul, inainte de expirarea
duratei => incetarea efectelor cauzei
art. 627 alin. 2 => 2 cazuri de incetare a clauzei:
● interesul care a justificat cauza de inalienabilitate a bunului a disparut – ex. daca
transmitatorul care si-a rezervat uzufructul decedeaza inainte de expirarea duratei
clauzei => inceteaza uzufructul => dobanditorul care si-a intregit dreptul de
proprietate nu mai este oprit de nici un interes serios si legitim de a instraina bunul

12
 ● a aparut un interes superior in raport cu interesul serios si legitim care a
justificat initial instituirea cauzei, iar acest interes superior impune incetarea
efectelor ei – indiferent cui i-a apartinut interesul care a justificat instituirea clauzei,
interesul superior trebuie sa apartina celui care este tinut de clauza (ex. necesitatea
unor cheltuieli urgente vitale pentru dobanditor, care nu pot fi acoperite decat prin
vanzarea bunului)
! actiunea in justitie prin care se cere autorizarea de a instraina (incetarea anticipata a
efectului clauzei) apartine celui care are dreptul in patrimoniul sau => nu pot exercita aceasta
actiune creditorii titularului dreptului indisponibilizat (nici direct, nici pe calea actiunii
oblice) / lichidatorul persoanei juridice in patrimoniul careia se gaseste un bun afectat de o
clauza de inalienabilitate

! actiunea prin care se cere autorizarea incetarii anticipare a efectului clauzei (NU pune in discutie valabilita

⮚ ipoteza renuntarii la clauza – poate fi facuta numai de catre cel care a stipulat clauza,
indiferent in interesul carei persoane opereaza aceasta:
- regula – persoana transmitatorului
- exceptia – ipoteza art. 627 alin. 4 in prima semnificatie – persoana dobanditorului
(acesta beneficiaza de pe urma clauzei)
– partaj – copartasul caruia nu i s-a atribuit bunul
- renuntarea trebuie sa indeplineasca formalitatile de opozabilitate de la art. 628
f) Opozabilitatea clauzei de inalienabilitate
Trei aspecte intereseaza in acest context:

i) Formalitatile de publicitate
Art. 628 alin. 2: „pentru opozabilitate, clauza de inalienabilitate trebuie sa fie supusa
formalitatilor de publicitate prevazute de lege, daca este cazul”.
Drepturile indisponibilizate printr-o asemenea clauza sunt dreptul de proprietate, nuda
proprietate si dreptul de proprietate.
Formalitatile de publicitate sunt diferite dupa cum aceste drepturi au caracter
imobiliar sau mobiliar:
� daca dreptul real principal are caracter imobiliar – trebuie sa fie indeplinite formalitatile
de publicitate specifice regimului de carte funciara (art. 902 alin. 2 pct. 8)
! daca nu au fost indeplinite formalitatile de publicitate imobiliara pentru clauza de
inalienabilitate, iar tertul si-a inscris in cartea funciara dreptul real dobandit prin incalzarea
acesteia, cel interesat poate introduce actiunea in rectificarea cartii funciare (art. 908, 909):
⮚ fara limita de timp, daca tertul-dobanditor este de rea-credinta (art. 909 alin. 1)

⮚ in termen de 5 ani, daca dobanditorul prin act cu titlu gratuit este de buna-credinta

13
 (art. 909 alin. 2)
⮚ in termen de 3 ani, daca sunt invocate dispozitiile art. 908 alin. 1 pct. 1 si 2, iar
dobanditorul prin act cu titlu oneros este de buna-credinta (art. 909 alin. 3)
! in toate cazurile exista rezerva prescriptiei dreptului la actiunea in fond
Regula inopozabilitatii clauzei de inalienabilitate neinscrisa in cartea funciara este suspendata
in perioada in care cel interesat poate introduce actiunea in rectificare tabulara.
! daca sunt indeplinite conditiile de la art. 901 actiunea in rectificare nu mai este posibila, iar
clauza ramane inopozabila
� daca dreptul real principal are caracter mobiliar – sunt aplicabile regulile prevazute pentru
dobandirea proprietatii prin posesia de buna-credinta (art. 628 alin. 3) => 2 semnificatii:
● in absenta unor conditii speciale de publicitate pentru anumite categorii de bunuri mobile,
posesia ca stare de fapt are si functia de publicitate in materie mobiliara (art. 936)
● realizarea legaturii intre opozabilitatea clauzei de inalienabilitate si dobandirea bunurilor
mobile prin posesia de buna-credinta
Ipoteza: persoana tinuta de clauza de inalienabilitate incalca interdictia de instrainare si
transmite bunul mobil catre un tert.
� In masura in care s-a intemeiat doar pe posesia bunului mobil, care apartinea
persoanei tinute de clauza, fara a fi luat cunostinta pe alta cale de existenta clauzei,
tertul-dobanditor este de buna-credinta:
❖ tertul-dobanditor se poate opune cu succes unei actiuni in anularea actului sau de
dobandire (art. 629 alin. 2), deoarece clauza nu ii este opozabila => contractul
incheiat cu tertul-dobanditor ramane titlu valabil de dobandire a bunului mobil =>
nu se mai pune problema dobandirii bunului mobil prin posesia de buna-credinta
❖ daca instrainatorul solicita si obtine rezolutiunea contractului incheiat cu persoana
tinuta de clauza de inalienabilitate, tertul dobanditor va fi expus aplicarii efectului
retroactiv al acestei sanctiuni juridice <= principiul anularii actului subsecvent ca
urmare a anularii actului initial: chiar daca titlul tertului-dobanditor este desfiintat
ca efect al rezolutiunii titlului autorului sau, el va beneficia de modul de
dobandire reglementat de art. 937 (dobandirea bunurilor mobile prin posesia de
buna-credinta)
� In cazul in care tertul-dobanditor al bunului mobil a cunoscut, pe orice cale,
clauza de inalinebilitate, actul sau de dobandire poate fi anulat.
� Daca acesta a trasmis, la randul sau, bunul mobil unui al doilea subdobanditor
de buna-credinta, acesta din urma va putea opune modul de dobandire intemeiat pe

14
 art. 937:
❖ daca s-ar anula contractul de instrainare incheiat de persoana tinuta de clauza de
inalienabilitate cu primul tert dobanditor
❖ daca s-ar anula prin rezolutiune contractul de dobandire al persoanei tinute de
clauza de inalienabilitate

ii) Efectele publicitatii

Art. 628 alin.1 => efectul indeplinirii conditiilor de opozabilitate este realizarea fata de
terti a opozabilitatii clauzei de inalienabilitate => consecinte:
- creditorii proprietarului nu vor putea executa bunul indisponibilizat
- tertii care ar dobani bunul respectiv vor ramane sub amenintarea anularii contractului
lor de dobandire
Indiferent de indeplinirea formalitatilor de publicitate, clauza produce efecte intre
beneficiarul acesteia si persoana tinuta de clauza - beneficiarul (cel care a instituit clauza/tert) va
putea sa pretinda daune-interese de la proprietarul care a incalcat clauza (art. 628 alin. 5), fara a
fi necesar:
✔ sa fi fost mentionat in cuprinsul clauzei

✔ sa faca dovada interesului serios si legitim (proba necesara numai daca este atacat actul
juridic in care este prevazuta/la care se refera clauza)
Chiar daca beneficiarul este un tert, persoana care a instituit clauza va avea dreptul sa
ceara, odata cu rezolutiunea contractului in care a fost stipulata sau la care se refera clauza de
inalienabilitate, si daune-interese de la dobanditor.
DAR cand beneficiarul este un tert, temeiul actiunii sale in daune nu mai este contractual
(ca la stipulatia pentru altul), ci delictual: el nu are un drept subiectiv nascut dintr-un contract, ci
are un interes conturat prin vointa dispunatorului.

iii) Sfera tertilor fata de care este necesara indeplinirea formalitatilor de publicitate
Regula (fata de cea mai mare parte a tertilor) – opozabilitatea actelor juridice si a
drepturilor nascute din acestea se realizeaza fara niciun fel de formalitate de publicitate.
Exceptia – indeplinirea formalitatilor este necesara numai in raport cu anumiti terti, care
au drepturi si interese proprii in legatura cu un anumit act juridic si cu drepturile transmise prin
acesta.
In legatura cu clauza de inalienabilitate, in sfera tertilor intra:
1. dobanditorii ulteriori si succesivi ai dreptului real principal care formeaza obliectul
clauzei de inalienabilitate (= tertul care a dobandit dreptul respectiv de la o persoana care a
incalcat interdictia de a instraina si tot sirul subdobanditorilor acestuia) – daca NU au fost
indeplinite formalitatile de publicitate, clauza nu le va fi opozabila, iar actul lor de dobandire
va ramane valabil
2. creditorii proprietarului (persoanei tinute de clauza de inalienabilitate) – daca au fost

15
 indeplinite conditiile de opozabilitate, opozabilitatea clauzei de inalienabilitate se apreciaza
dupa cum contractul in care este prevazuta sau la care se refera este un:
a) contract cu titlu oneros – interpretarea per a contrario a art. 628 alin. 4 => clauza este
opozabila numai creditorilor ulteriori ai dobanditorului (creditorii ulteriori nu pot
urmari silit dreptul)
! creditorii anteriori, inclusiv cei chirografari, vor putea urmari silit dreptul real principal
care formeaza obiectul clauzei => nu intra sub incidenta art. 629 alin. 3
Echitabil: fiind vorba de un contract cu titlu oneros creditorii chirografari anteriori ar fi
prejudiciati, garantia lor comuna fiind restransa ca efect al diminuarii patrimoniului
debitorului lor cu contraprestatia executata de dobanditor in schimbul transferului bunului
b) contract cu titlu gratuit – clauza este opozabila SI creditorilor chirografari anteriori ai
dobanditorului (art. 628 alin. 4) (nici creditorii ulteriori, nici creditorii chirografari
anteriori nu pot urmari silit dreptul)
Echitabil: creditorii nu mai sunt prejudiciati prin imposibilitatea de urmarire, intrucat
patrimoniul debitorului lor nu s-a diminuat prin plata unei contraprestatii
! desi textul nu distinge, numai creditorii chirografari anteriori vor fi impiedicati sa
urmareasca bunul, daca este vorba de un bun imobil
Situatia creditorilor anteriori cu garantii reale:
Cand creditorii oricarei persoane au dobandit anterior, cu respectarea
formalitatilor de publicitate, o garantie reala chiar asupra bunului imobil care formeaza
obiectul clauzei, ei vor putea sa-si execute garantia, chiar daca actul juridic in care a fost
cuprinsa sau la care se refera clauza este cu titlu gratuit <= anterior inscrierii clauzei se
realizase opozabilitatea erga omnes a garantiei reale.
In situatia bunurilor mobile care intra in sfera de aplicare a art. 2393, chiar daca
au fost ipotecate anterior, ipoteca se stramura asupra pretului/altor bune rezultate din
instrainarea lor => desi este vorba despre creditori anteriori ipotecari, nu vor mai putea fi
urmarite bunurile in patrimoniul dobanditorului.
Rezulta ca numai creditorii chirografari ulteriori ai persoanei tinute de clauza de
inalienabilitate mai fac parte din categoria tertilor interesati.
Creditorii chirografari ai stipulantului nu intra in categoria tertilor interesati, intrucat
ei nu au un drept de urmarire a bunului dupa instrainarea acestuia de catre stipulant. Ar putea
avea un interes numai in masura in care instrainarea ar fi frauduloasa, dar in acest caz vor
recurge la actiunea pauliana (art. 1562).
Poate un creditor chirografar anterior al persoanei tinute de clauza de
inalienabilitate sa foloseasca actiunea pauliana pentru a revoca clauza de inalienabilitate?
❖ act juridic cu titlu oneros – irelevant: clauza nu ii este oricum opozabila

❖ act juridic cu titlu gratuit – clauza le este opzabila, dar nu pot face dovada unui prejudiciu (nu
li s-a micsorat intinderea dreptului de gaj general)
Creditorii chirografari ulteriori ai persoanei tinute de clauza vor avea interesul de a
utiliza actiunea pauliana pentru revocarea acesteia, dar numai cand clauza a fost inclusa sau se

16
refera la un act juridic cu titlu oneros. In cazul unui act juridic cu titlu gratuit nu ar putea
dovedi un prejudiciu.
Precizari:
- anterioritatea se stabileste in raport cu momentul indeplinirii publicitatii clauzei si cu data certa
a creantei
- problema opozabilitatii se pune numai daca creantele au ajuns la scadenta inainte de expirarea
inalienabilitatii

g) Sanctiuni pentru incalcarea clauzei de inalienabilitate

Instrainarea bunului care formeaza obiectul clauzei de inalienabilitate de catre persoana
tinuta de aceasta clauza => efecte in doua planuri:
� planul contractului de instrainare incheiat intre aceasta persoana si un tert dobanditor

� planul contractului incheiat intre aceasta persoana si instrainatorul care a stipulat clauza de
inalienabilitate
In concluzie:
1. daca clauza a fost stipulata prin contract – instrainatorul poate alege intre:
a) sanctiunea anularii contractului subsecvent – daca instrainatorul are interesul sa
mentina dreptul real principal care formeaza obiectul clauzei in patrimoniul
dobanditorului
b) sanctiunea rezolutiunii contractului initial – daca are interesul sa ceara desfiintarea
contractului initial incheiat cu dobanditorul, inclusiv a clauzei de inalienabilitate, cu
consecinta reintoarcerii dreptului in patrimoniul sau
! daca se opteaza pentru si se obtine a), nu se mai pune problema b) <= anularea contractului
initial duce la anularea contractului subsecvent
2. daca clauza a fost stipulata prin testament – beneficiarul are la dispozitie:
a) actiunea in anularea contractului subsecvent
b) posibilitatea revocarii judiciare a legatului <= clauza de inalienabilitate are si
semnificatia unei sarcini pentru legatar (art. 1069 alin. 1), dreptul real principal urmand
sa revina mostenitorilor legali

i) Efectele incalcarii clauzei de inalienabilitate cu privire la contractul in care

aceasta a fost inclusa sau cu privire la care a fost incheiata
Instrainarea bunului de catre dobanditor are semnificatia incalcarii unei obligatii
contractuale.
Sanciunea rezolutiunii este legata de clasificarea contractelor in functie de criteriul
reciprocitatii si interdependentei obligatiilor (art. 1171), pe temeiul careia distingem intre
contractele unilaterale si contractele sinalagmatice. Sanctiunea rezolutiunii opereaza, in
principal, in cazul contractelor sinalagmatice.
Chiar daca este vorba de un contract de donatie, pastrandu-se caracterul gratuit, acest
contract nu este unilateral, ci bilateral. Obligatia asumata de donatar de a nu instraina bunul
confera donatiei caracter sinalagmatic.
Ca urmare, indiferent daca clauza de inalienabilitate a fost inclusa sau se refera la un

17
contract cu titlu gratuit sau oneros, nerespectarea ei de catre debitorul obligatiei de a nu instraina,
a) dobanditorul
b) instrainatorul (in ipoteza primei semnificatii a art. 627 alin.4)
da dreptul creditorului obligatiei de a nu instraina, adica
a) instrainatorului din contractul initial, cand acesta este si stipulantul clauzei de
inalienabilitate:
� de a solicita instantei rezolutiunea contractului (art. 1549 alin. 1)

� de a emite o declaratie unilaterala de rezolutiune (art. 1552)

� de a beneficia de efectele unui pact comisoriu – clauza expresa introdusa in contract

prin care partile stipuleaza rezolutiunea de drept a contractului in cazul in care una
dintre ele nu-si executa culpabil obligatia asumata (art. 1553)
b) dobanditorului (in ipoteza art. 627 alin. 4)
� firesc, acesta are dreptul de a cere rezolutiunea contractului, deoarece el este
creditorul obligatiei de a nu instraina
� dar este vorba de o clauza conventionala de inalienabilitate prezumata, nu expresa:
partile pot sa includa in contractul de instrainare o clauza expresa pe baza careia
creditorul obligatiei de a nu instraina sa poata emite declaratia unilaterala de
rezolutiune (art. 1552) sau sa beneficieze de dispozitiile art. 1553

ii) Efectele incalcarii clauzei de inalienabilitate cu privire la contractul de

instrainare sau de grevare subsecvent
Art. 629 alin.2 „Atat instrainatorul, cat si tertul, daca inalienabilitatea s-a stipulat in
favoarea acestuia, pot sa ceara anularea actului de instrainare subsecvent incheiat cu
nerespectarea clauzei”.
Precizari:
1) „anulare” => natura sanctiunii nulitatii: nulitatea relativa a contractului subsecvent
2) sanctiunea opereaza indiferent daca clauza a fost inclusa in sau se refera la un legat ori la un
contract
3) nu are importanta daca actul subsecvent are semnificatia unei instrainari voluntare sau a unei
vanzari silite
! creditorii nu pot urmari bunurile care formeaza obiectul clauzei de inalienabilitate, dar daca
aceste bunuri sunt vandute silit, vanzarea va fi anulabila
4) titularii actiunii in anularea actului subsecvent sunt:
Aplicarea art. 629 alin. 2 - Niciunul nu a participat la incheierea
● instrainatorul din actul juridic initial
contractului subsecvent, dar amandoi au un interes ocrotit prin dispozitia
legala incalcata. (art. 1248 alin. 2)
● tertul in favoarea caruia s-a stipulat clauza
! cand tertul nu este expres prevazut in cuprinsul clauzei, poate dovedi prin orice mijloc
de proba ca stipulantul a urmarit sa-i ocroteasca un interes

18
 ● dobanditorul in ipoteza primei semnificatii a art. 627 alin. 4 – dobanditorul este cel
ocrotit de clauza
! art. 629 alin. 2 => persoana care incalca clauza nu poate cere anularea contractului
subsecvent
5) paratii in actiunea in anulare trebuie sa fie:
▪ cel care si-a incalcat obligatia de a nu instraina

▪ subdobanditorul sau, deoarece conteaza buna-credinta a subdobanditorului si trebuie sa

fie analizata de instanta

II. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate privata

Asa cum se spune in art. 555 alin. 1, dreptul de proprietate privata are trei caractere:
1. Caracterul absolut
! NU avem in vedere doar opozabiliatea erga omnes a drepturilor absolute (care le
diferentiaza de drepturile relative), cu toate ca este adevarat ca dreptul de proprietate privata este
absolut in sensul ca este opozabil erga omnes.
Caracterul absolut sintetizeaza 4 semnificatii:
a) dreptul de proprietate este absolut pentru a fi opus ideii de divizare a proprietatii, specifice
Evului Mediu
b) dreptul de proprietate este absolut, adica deplin sau complet, ceea ce il deosebeste de toate
celelalte drepturi reale, intrucat confera titularului plenitudinea prerogativelor posibile
pentru intregul sistem al drepturilor reale =>
Consecinta 1: dreptul de proprietate privata este fundamentul tuturor celorlalte drepturi reale
(direct – dezmembramintele si drepturile reale accesorii si indirect – dreptul de proprietate
publica)
Consecinta 2: are vocatia de a se reintregi ori de cate ori inceteaza dezmembramintele sale. ! sub
acest aspect, nuda proprietate pastreaza caracterul absolut
c) dreptul de proprietate este absolut – titularul sau are libertatea oricarei actiuni sau inactiuni in
legatura cu bunul sau, altfel spus, nu exista limite inerente ale dreptului de proprietate =>
privit in raport cu titularul sau, dreptul de proprietate poate fi exercitat fara nicio limita
NB: distinctia dintre absenta limitelor inerente si existanta limitelor exterioare: limitele inerente
au in vedere raportul dintre drept si titularul sau, iar limitele interne se refera la raportul dintre
titular si alte persoane
d) dreptul de proprietate este absolut, intrucat nu difera in configuratia sa in functie de
obiectul sau si in functie de titularul sau
! Nu este exclus ca anumite bunuri sa aiba un regim juridic special sau ca exercitarea dreptului
de proprietate sa difere in functie de situatia juridica a persoanei (minori, persoane puse sub
interdictie), dar aceste imprejurari nu schimba modul in care se manifesta constructia tehnica a
dreptului de proprietate privata.

19
2. Caracter exclusiv
Acest caracter ingemaneaza doua idei:
a) monopolul titularului dreptului de proprietate privata asupra bunului sau - monopolul
exercitarii celor 3 atribute, pe care le poate exercita singur, fara interventia altei persoane
- monopolul ramane, in general, intact si in ipoteza proprietatii rezolubile sau anulabile, intrucat
proprietarul sub conditie rezolutorie/dobanditorul din actul juridic anulabil se comporta ca un
proprietar pur si simplu
- in cazul proprietatii comune, monopolul este exercitat in comun, in conditii specifice, de catre
coproprietari/proprietarii devalmasi
- monopolul asupra bunului este spart in ipoteza dezmembrarii dreptului de proprietate privata,
atributele proprietatii fiind impartite intre titularii dezmembramintelor (nuda proprietate
pastreaza vocatia reunirii tuturor atributelor initiale dupa incetarea dezmembramintelor)
b) excluderea tertilor, inclusiv a autoritatilor publice, de la exercitarea prerogativelor
proprietatii (in mod complementar, din monopol decurge ideea ca toate celelalte persoane
trebuie sa respecte dreptul titularului)
- proprietarul poate interzice tuturor accesul la bunul sau
- excluderea tertilor de la exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate privata este atenuata
in situatii speciale prin lege (prin stabilirea asa-numitelor servituti naturale si legale, fie prin
instituirea servitutilor administrative)
Trebuie sa distingem intre:
� raporturile pe verticala (de putere)
Cat priveste raportul cu autoritatile, acestora le este interzisa incalcarea monopolului
proprietarului privind exercitarea atributelor dreptului de proprietate.
Acest drept se bucura de o protectie speciala: numai in masura in care este vorba de
limitari constitutionale, autoritatile pot interveni in sfera dreptului de proprietate, adica numai in
caz de expropriere/folosire a subsolului unei proprietati imobiliare/confiscare (art. 44 alin. 3, 4 si
9 din Constitutie), altfel ele sunt obligate sa respecte dreptul de proprietate. Astfel, se impiedica
abuzurile autoritatilor.
� raporturile pe orizontala (intre particulari).
Protectia juridica a dreptului de proprietate privata opereaza si cand e vorba de raporturile
intre particulari (raporturile cu ceilalti terti sau chiar raporturile cu autoritatile publice, daca
acestea actioneaza ca titulare ale dreptului de proprietate privata).
Prin legi organice este posibil sa fie reglementate cazuri in care proprietarul isi pierde
dreptul. Este vorba, in principal, de cazurile reglementate de Codul civil: uzucapiunea,
ocupatiunea, dobandirea fructelor prin posesia de bunacredinta. Acestea sunt nu numai moduri
de dobandire a dreptului de proprietate privata, ci si exceptii de la regula protectiei juridice a
acestui drept. Si sub acest aspect, este nevoie de o lege organica pentru ca un alt particular sa
dobandeasca dreptul de proprietate fara acordul proprietarului initial. In toate ipotezele
enumerate, proprietarul pierde dreptul sau de proprietate si se naste un alt drept al altei peroane
asupra aceluiasi bun.
OBS! Indiferent daca opereaza pe verticala sau pe orizontala, restrangerea caracterului exclusiv
se poate face numai prin norme constitutionale sau legi organice, deoarece atributele proprietatii

20
tin de regimul general al proprietatii

3. Caracterul perpetuu
Este singurul drept real principal care se bucura de acest caracter: el dureaza cat timp
exista si este accesibil bunul care formeaza obiectul sau.
Acest caracter se exprima, in primul rand, prin faptul ca dreptul de proprietate este
transmisibil (prin mostenire sau prin acte juridice, asadar prin acte intre vii sau acte pentru
cauza de moarte). O asemenea transmisiune nu duce la stingerea dreptului de proprietate, acesta
schimbandu-si doar titularul. ! „dreptul de proprietate nu este viager, ci este ereditar”
In al doilea rand, este imprescriptibil sub aspect extinctiv: nu se stinge prin neuz (fara
distinctie intre bunurile imobile si cele mobile, in masura in care nu se aplica art. 937). Cu toate
acestea, dreptul de proprietate se stinge in masura in care o alta persoana dobandeste prin
uzucapiune un nou drept de proprietate asupra aceluiasi bun.
! in ipoteza vanzarii sub conditie, cand dreptul de proprietate este afectat temporar de
anumite conditii, nu suntem in prezenta unei proprietati temporare, ci a unui mecanism specific
de trasmitere a dreptului de proprietate
! in materia drepturilor patrimoniale de proprietate intelectuala, legea le recunoaste o
protectie juridica pe o durata limitata in timp => proprietatea este temporara
De regula, desi este perpetuu, cand piere obiectul proprietatii, in mod normal se
stinge si dreptul. In mod exceptional, dreptul de proprietate privata se stinge si in ipoteza in
care, desi bunul nu a pierit, el nu mai este accesibil material pentru apropriere.
Mai exista, pe langa stingerea deteterminata de o cauza materiala si cauze juridice de
stingere a dreptului de proprietate – corelata cu nasterea dreptului de proprietate publica (ex.:
exproprierea / transferul unui bun din domeniul privat in domeniul public al statului sau al unei
comunitati locale), cu nasterea unui alt drept de proprietate privata asupra aceluiasi bun
(accesiune, uzucapiune, dobandirea fructelor sau a bunurilor mobile ca efect al posesiei de buna-
credinta) sau fara a avea ca efect imediat nasterea unui alt drept de proprietate (ex. abandonul
bunurilor mobile).

21