Stati Leo
OSTOESINTEZA ÎN FRACTURILE DIAFIZARE ALE OASELOR ANTEBRAŢULUI LA COPIL
USMF „Nicolae Testemiţanu”
Catedra chirurgie, ortopedie şi anesteziologie pediatrică
Summary
SHAFT OSTEOSYNTHESIS IN FRACTURES OF FOREARM BONES IN CHILDREN.
The article is based on the surgical treatment of bone fractures forearm shaft to 126 children. Centro-medullary fixation in fractures of the shaft
retrograde in children should be performed using strict indications elastic rods.
Резюме
ОСТЕОСИНТЕЗ ПРИ ПЕРЕЛОМАХ КОСТЕЙ ПРЕДПЛЕЧЬЯ У ДЕТЕЙ
Статья основана на хирургическом лечении диафизарных костей предплечья у 126 детей. Фиксации центро-медуллярного
ретроградной при диафизарных переломах у детей следует проводить с использованием строгим показаниям эластичных стержней.
Introducere. Fracturile reprezintă o întrerupere a
continuitaţii osoase, produsă dintr-un dezechilibru între
rezistenţa intrinsecă a osului şi solicitările la care este
supus osul.
De cele mai multe ori fractura se produce pe un os
cu structură normală, dar în anumite situaţii fractura
poate să se producă pe un os în prealabil fragilizat
printr-o suferinţă anterioară. În aceasta, din urmă
situaţie simptomatologie este mai puţin zgomotoasă, iar
fracturile sunt numite impropiu fracturi patologice.
Sub denumirea de fracturi ale oaselor antebraţului
sunt încadrate acele întreruperi ale continuităţii celor
două oase care formează antebraţul, radiusul şi ulna, ca
urmare a acţiunii unui agent vulnerant. Acest agent
vulnerant are o forţă mai mare decît rezistenţa osului.
Antebraţul, a doua pîrghie importantă a membrului
superior, prezintă un schelet alcătuit din două oase
lungi dispuse paralel în axul lung al segmentului:
radiusul, situat extern în prelungirea policelui, pîrghia
mobilă, profundă, cu o curbură pronatorie pronunţată şi
alta minimă, curbura supinatorie şi ulna situată intern
în prelungirea degetului V, pîrghie rectilinie, puţin
mobilă, cu rol de susţinere. Ambele oase sunt
solidarizate prin articulaţiile radiocubitale proximală şi
distală, cît şi prin membrana interosoasă, realizînd
astfel un sistem precis a cărui integritate asigură
condiţia mişcării de pronaţie-supinaţie, indispensabilă
functiei mîinii.
Antebraţul prin particularităţile sale anatomo-
fiziologice pune probleme deosebite din punct de
vedere biomecanic. Forma oaselor joacă un rol
important.
Radiusul fiind mai lung în jos decît cubitusul
permite ca extremitatea lui inferioară să efectuieze în
jurul extremităţii inferioare a cubitusului o mişcare de
învăluire.
Antebraţul astfel este structurat încît să permită
efectuarea mişcării de pronaţie-supinaţie, mişcare care
reprezintă o importantă componentă a mişcărilor
membrelor superioare. În supinaţie antebraţul se
răsuceşte înafară, iar în pronaţie antebraţul se răsuceşte
înăuntru.
Tratamentul fracturilor de antebraţ are drep scop
refacrea curburilor radiale, respectarea inegalităţii de
lungime relativă a oaselor, păstrarea integrităţii
articulaţiilor şi respectarea axei lor comune de rotaţie.
Tratamentul fracturilor de antebrţ la copil este
preconizat peste 80% conservator.
Materiale şi metode. Pe parcursul anilor 2006-
2011, conform datelor oferite de Clinica de Ortopedie
şi Traumatologie a USMF ”N. Testemiţanu ”, din
cadrul Centrului Naţional Ştiinţifico-practic de
Chirurgie Pediatrică ”Natalia Gheorghiu”, s-au tratat
chirurgical 126 copii cu fracturi diafizare ale oaselor
antebraţului. Fracturile de antebraţ se întîlnesc la toate
vîrstele, cu anumite particularităţi. Distribuţia cazurilor
în funcţie de vîrsta copiilor reiese că:
 0- 3 ani= 2 copii
 4-7 ani= 37 copii
 8-10 ani= 32 copii
 11-17 ani= 55 copii
Repartiţia pacieţilor cu fracturi diafizare de
antebraţ după sex copiilor: masculin- 108 şi feminin-
18. Din care reiese ponderea predominantă a sexului
masculin, datorită diferenţelor legate de natura
activităţilor la cele două sexe.
După modul de adresare, o frecvenţă mai mare a
fracturilor se întîlneşte în lunile: mai, iunie, iulie,
august şi septembrie.
Reieşind din partea practică- mecanismul de
producere a fracturilor antebraţului este coplex şi poate
fi direct şi indirect. Primul loc în etiologia fracturilor îl
au fracturile produse prin cădere de la acelaşi nivel sau
de la înălţime.
Toţi copiii internaţi în clinică pentru tratament
chirurgical au fost supuşi metodelor de diagnostic
folosite pentru aceste cazuri au fost datele aferente de
examenul clinic colaborate cu cele oferite de radiografii
efectuate din incidenţa antero-posterioară şi latero-
laterală.
Datorită mişcărilor complexe pe care le realizează
antebraţul, alegera tratamentului adecvat este esenţială
pentru o bună vindeacre şi o recuperare funcţională
comletă a antebraţului. În ceea ce priveşte fracturile
diafizare ambelor oase ale antebraţului, acestea necesită
o atenţie deosebită în ceea ce priveşte tratamentul broşe Kirşner sau Ilezarov nu poate împiedica rotaţia
datorită riscului crescut de apariţie a complicaţiilor fragmentelor. Osteosinteza în fracturile diafizare ale
tardive ca urmare a unei fixări inadecvate care permite antebraţului la copil se efectuează cu mijloace simple,
rotaţia fragmentelor fracturate. În tratamentul fine care permite obţinnerea fixării relativ stabile, fără a
acestortipuri de fracturi s-a preferat repoziţia deschisă a deperiosta osul şi fără a traumatiza major endostul.
frragmentelor fracturate a celor două oase şi Elaborarea tacticii şi tehnicii de osteosinteză diafizară
osteosinteza centro-medulară retrogradă adecvate oasle antebraţului trebuie să fie strict individual în
pentru fiecare os. fiecare caz separat în dependenţă de nivelul fracturii,
La copiii supuşi intervenţiei chirurgicale în Clinică tipul fracturii, caracterul deplasării, vîrstei copilului.
de Ortopedie Pediatrică a arătat că din cei 126 copii: Mijloace de osteosinteză la copil necesită corect
 43 copii au beneficiat de repoziţie deschisă şi măsurate şi bine calibrate pentru asigurarea şi
osteosinteză centro-medulară la osul radial cu broşe menţinerea reducerii, avînd indicaţii limitate în funcţie
de tip Ilezarov. de diametrul canalului medular al osului antebraţului şi
 12 copii au beneficiat de repoziţie deschisă şi de sediul traiectului de fractură.
osteosinteză centro-medulară la osul ulnar cu broşe În Clinica de Ortopedie Pediatrică este bine venită
de tip Ilezarov. şi folosită cu succes la fracturile diafizare ale
 71 copii au beneficiat de repoziţie deschisă şi antebraţului osteosinteza centro-medulară retrogradă cu
osteosinteză centro-medulară retrograd la mbele oase ajutorul tijelor elastice de tip Bogdanov sau broşele de
ale antebraţului. tip Ilezarov.
Din numărul total de pacienţi, numai la 9 copii a În ultimul timp este recomandată osteosinteza
fost folosită osteosinteza centro-medulară retrogradă cu radiusului prin metoda antegradă pentru a evita unele
tija Bogdanov. dereglări funcţionale în articulaţia radio-carpală.
Rezultate. În perioada postoperatorie la copii se Concluzii:
aplică imobilizare cu atelă gipsată de la partea palmară- 1. Fracturile oaselor antebraţului se întîlnesc la orice
antebraţ pînă la umărul opus sau cel sănătos pe o durată vîrstă, cu o incidenţă mai mare în rîndul sexului
de 8 săptămîni. După înlăturarea imobilizării- tratament masculin.
de recuperare medicală, fără a forţa mişcările. 2. Majoritatea fracturilor oaselor antebraţului sunt
Rezultatele nesatisfăcătoare au fost apreciate la 2 produse datorită căderilor.
bolnavi, după fixare cu placa metalică şi şurub, şi 3. Osteosinteza în fracturile diafizare la copil trebuie
operaţii repetate care s-au ales cu pseudoaartroză. efectuată la indicaţii stricte cu ajutorul tijelor elastice
Dereglări funcţionale la articulaţia radio-carpală au de tip Bogdanov sau broşe de tip Ilezarov şi metoda
fost apreciate la copii după osteosinteza centro- anterogradă la radius.
medulară retrogradă a radiusului. 4. Imobilizarea externă gipsată după osteosinteză în
Discuţii. Fracturile diafizare ale oaselor fracturile diafizare a antebraţului nu prezintă
antebraţului au ca singura modalitate de tratament- particularităţi refritor la dereglări de funcţie.
osteosinteza. Implantul folosit trebuie să asigure o 5. Recuperarea postoperatorie este rapidă cu
fixare rigidă, respectînd în acelaşi tipm anatomia posibilitatea inegrării în activitate în cel mai scurt
coplexă a antebraţului. Datorită forţelor musculare ce timp posibil.
acţionează în focar, osteosinteza centro-medulară cu
BIBLIOGRAFIE
1. Papilean V. Anatomia omului vol. I, Editura Medicală, Bucureşti, 1991, 61-63, 131-134.
2. Proca E. Tratat de Patologie Chirurgicală, Ortopedie, vol. III, Editura Medicală, Bucureşti, 1988, 359-392.
3. Baciu C. Semiologia Aparatului Locomotor, Editura Medicală, Bucureşti, 1988, 159-171.
4. Antonescu D.M. Patologia Aparatului Locomotor, vol. II, Editura Medicală, Bucureşti, 2006.
5. Tomoaia G.H. Curs de traumatologie osteo-articulară, Editura Medicală Universitară ”Iuliu Haţiegeanu”, Cluj-Napoca, 2004.
6. Floareş Gh. Fracturile antebraţului în traumatismele osteo-afticulare, 101-129, Litografia I.M.F. Iaşi 1979.