Fracturile La Copil

FRACTURILE LA COPIL
Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii “Sf. Maria” - Iasi

Generalităţi
Fractura = discontinuitate produsã de o încărcare deformantă

osoasa ce depăşeşte elasticitatea sau abilitatea
osului de a dispersa forţa aplicată.
Entorsa = leziune traumatică a unei articulaţii provocată de

executarea bruscă a unei mişcări dincolo de
limitele fiziologice, fără a fi urmată de o deplasare
permanentă a oaselor sau a ligamentelor.
Luxatia = deplasare a două extremități osoase ale unei

articulații antrenând o pierdere a contactului normal
a două suprafețe articulare.
Generalităţi
 forţele actioneazã asupra osului prin mecanism direct şi indirect
 frecvenţa - creşte odată cu vârsta copilului
 20% traumatismele suferite de copii produc leziuni ortopedice:
contuzii, fracturi, entorse, luxatii – prin lipsa de experienta si
de prudenţa
 Tipuri de forte - compresiune, tensiune , forţă rotatorie
Particularitati morfo-functionale ale copilului
 Cartilajul de crestere – punctul cel mai slab al osului → luxatii

traumatice puţine la copil
- el amortizeazã o parte din socul traumatic
leziune ligamentarã fracturã la copil
la adult
 Periostul - gros, rezistent

- funcţional => puternic osteogenic → formarea mai
rapidă a calusului
- neconsolidarea fracturii este o raritate
- este puţin aderent la osul cortical
 Osul - elastic (continut mare de tesut cartilaginos)

 Elementul determinant – CREŞTEREA

 Lungime
 Grosime
 Iniţial – osul – matrice cartilaginoasă
 Apoi - matrice osoasă cu nuclei osoşi

 Diafizar
 Epifizar
 Apofizar
 La nou-născut şi sugar – circulaţie sanghină metafizo-epifizară
 Creşterea şi dezvoltarea sistemului osteo-articular – după legile lui

Volkmann (Delpeche şi Wolf)
 Presiunea pe un cartilaj de creştere încetineşte creşterea
 Dezvoltarea normala impune exercitarea unor presiuni şi

mişcări normale specifice fiecarei articulatii
Particularitati ale consolidarii fracturilor la copil
 Tratamentul fracturilor la copil- DIFERIT !!!
 “Creşterea aranjează totul” ?!?!
 Potenţialul plastic al osului copilului diminuează după vârsta de 12 ani
 Autocorecţia osoasă - este capacitate de remodelare osoasã spontană

a deformărilor reziduale post-fractură
Conditiile de producere a autocorectiei:
• cartilagiul de crestere să mai aibă cel puţin 2 ani de activitate
• fractura sã fie localizatã cât mai aproape de cartilagiul de crestere,

în sau aproape de metafiză
• deformarea să fie localizată în axul principal de mişcare a articulaţiei

învecinate
 Autocorecţia - varsta pacientului
 Fractura diafizara se autocorecteazã mai greu
 Prin autocorecţie se corecteaza majotritatea deplasarilor

 Nu se autocorecteaza rotaţia
 Importanţa cartilajului de creştere
• Fracturi grave - cartilajul de creştere este lezat

• Fracturi mai puţin grave – cele diafizare
 Redorile articulare post imobilizare – sunt de scurtã duratã
 Hipotrofia musculară postimobilizare - slab reprezentata

- se amelioreazã repede
Clasificãrile fracturilor
 după localizarea anatomică a fracturii
 după traseul liniei de fractură

 Dupa gradul de interesare a structurii osoase:

•fracturi complete
•fracturi incomplete - fracturile specifice copilului
 Fractura prin tasare – compresiune

 Fractură în lemn verde
 Deformarea plastică
 Fracturi prin cartilajul de crestere - prezente numai la copil
Clasificarea Salter–Harris (1963)

- este bazată pe relaţia dintre linia de fractură şi fiză
1. prognostic bun
2. reducere ortopedica
•frecventa la copii >10 ani
•prognostic bun
3. fracturã rara - intraarticulara
• tratament chirurgical pt. realizarea congruentei artic.
4. necesita reducere perfecta (intraarticulara) – tratament chirurgical
• apar tulburări de creştere
5. distrugere a cartilajului de crestere – rare, situate in special la tibie, la nivelul gleznei
 după comunicarea cu mediul exterior
 Fracturi închise - oasele nu comunica cu exteriorul

- cele mai frecvente la copil
 Fracturi deschise – când oasele comunică cu exteriorul

- rare la copil
- mai frecvente în accidentele mari
 Clasificarea Gustilo – în funcţie de profunzimea şi gravitatea leziunilor de

ţesuturi moi
• Grd. I
•plaga sub 1cm, fără striviri de parţi moi
• Grd II
•plaga mai extinsă în lungime şi profuzime, dar fără devitalizări
• Grd. III
•contaminare extinsa; fracturi cominutive
•leziuni arteriale si/sau neuromusculare
Particularitati clinice la copilul cu fractura
 Anamneza precara
 Circumstante ambigue
 Nu localizeaza durerea
 Toleranta mare la durere

Simptomatologia
 depinde de tipul fracturii si de gravitatea leziunilor din partile moi
• durere locală - spontan si la mobilizare

• tumefierea locală +/- scurtare
• deformarea regiunii – modificarea axului segmentului de membru

pătrunderea de părţi moi între fragmentele osase
• Leziuni nervoase şi vasculare posibile

Examinarea fizică
 inspecţia pentru observarea deformităţilor, edemelor, echimozelor,

plăgilor
 palparea membrului pe toată lungimea sa pentru a identifica durere,

crepitaţii
 examinarea pulsurilor distale, reumplerii capilare, sensibilitatii, tonusului

muscular, mişcării active a articulaţiilor (nu se fac mişcări pasive dacă
sunt luxaţii sau posibile fracturi)
 examinarea funcţionării tendoanelor şi a integrităţii lor

Principii fundamentale în aprecierea gravităţii
unei fracturi
 Lezarea cartilajului de creştere scurtare
 Lezarea parţială a cartilajului de creştere deviere axială
 Fractura unei epifize instabilitate ligamentară
 Lezarea unei apofize deformaţii
 Reducerea fracturilor care afectează cartilajul de creştere trebuie să fie

impecabilă (A. Dimeglio)
Sindromul Volkmann
= creşterea presiunii tisulare în compartimentele musculare, care

duce la scăderea perfuziei şi moartea tisulară
- edem, durere
- slăbiciune musculară, paralizie, sensibilitate, puls slab, reumplere

capilară distală scăzută
Diagnosticul imagistic al fracturilor
 Radiografia convetionala - din cel putin 2 incidenţe

- la oasele lungi sa cuprinda cel putin o
articulatie
 In fracturile incomplete rgf. comparative
 Rgf. păstrate pana la incheierea tratamentului
 CT – fracturile triplane, fracturile de bazin etc.
 RMN – fracturi de coloana vertebrala

Tratamentul fracturilor la copil
Ortopedic – reducerea şi imobilizarea fracturilor prin mijloace

nesângerânde
Chirurgical – reducere sângerândă, imobilizare chirurgicală prin

osteosinteză
Sechelele fracturilor la copil
prin lezarea cartilajului de creştere

 Scurtarea
prin încălecarea fragmentelor osoase
> 2cm <
 Alungirea
 Angulaţia – 20° (?!) pentru localizările diafizare

 Necesită corecţie – în zona metafizei
- în zona epifizei
- în vecinătatea articulaţiei
 Decalajul axial – TRATAMENT !!!
 Limitarea mişcărilor segmentului de membru

Aparate ghipsate
Criterii de eficienta:
- să nu fie prea strâns, dar nici prea larg

- să depăşească articulaţiile proximală şi distală fracturii - “Legea de aur
Boehler”
- indiferent de forma care se dă aparatului gipsat, se respectă poziţia
funcţională a articulaţiilor, poziţie care să asigure reluarea mobilităţii
articulare în condiţii optime după redoarea post-imobilizare
- aparatul gipsat trebuie să fie solid, dar în acelaşi timp uşor şi, totodată,
realizat estetic
- orice aparat gipsat trebuie supravegheat atent în primele 24-48 ore şi în
zilele următoare pentru a decela o eventuală tulburare vasculară, nervoasă
sau trofică, ca în sdr. de compartiment (dureri intense neameliorate de
analgezice, cianoză, parestezii, edem), situaţie în care aparatul gipsat
trebuie despicat sau chiar înlăturat
- să protejeze reliefurile osoase şi formaţiunile vasculo-nervoase
- să fie menţinut timp suficient, în concordanţă cu tipul de fractură şi
conduita terapeutică decisă
Aparate ghipsate
Aparate ghipsate
Aparate gipsate
COMPLICATII
 Pierderea reducerii
 Redoare articulara după îndepartarea gipsului
 Sindrom algoneurodistrofic
 Cutanate (escare, necroze)
 Maladie trombembolică
 Nervoase
 Vasculare (sindrom de compartiment)

Rasinile
= suport sintetic realizat din fibre de poliester impregnate cu rasina

poliuretanica, ce polimerizeaza la contactul cu apa
Avantaje: greutate redusa, rezistenta crescuta, radiotransparenta,

posibilitate de uscare in cazul contactului accidental cu apa
Dezavantaje: realizare mai dificila, cost crescut, lipsa de aerare a pielii,

retusurile nu sunt posibile, degajarea de vapori de isocianat
in timpul polimerizarii poate duce la reactii alergice

TRAUMATISME OBSTETRICALE
= totalitatea traumatismelor mecanice si chimice (hipoxice), legate de

actul nasterii
 Cauze
 mecanismul naşterii
 talia şi greutatea fătului - macrosomia, disproportia cefalopelvina,

prezentatii anormale, nasteri distocice,
prelungite sau precipitate, prematuritate,
asistenta obstetricala deficitara
Paralizia obstetricală de plex brahial
= paralizie de tip periferic a membrului superior produsă în timpul

naşterii prin elongatia sau ruptura uneia sau a tuturor
rădăcinilor care alcătuiesc plexul brahial
Diagnostic diferenţial
 Fractura de claviculă
 Osteoartrita de umăr
Paralizia obstetricală de plex brahial
Evoluţie
 Forma superioară (C5-C6) – pronostic bun

 Forma inferioară (C7-C8-D1)
– se insoteste de sdr. Claude-Bernard-Horner
- pronostic sumbru
Tratament
 Scop – prevenirea contracturii şi retracţiei
 Kinetoterapie (7-10 zile) şi imobilizare pe atelă
 După varsta de 1 lună - fizioterapie şi vitaminoterapie
 Chirurgical – în stadiul de sechele

Leziuni traumatice obstetricale cranio-cerebrale minore
 Contuzii, plăgi după aplicarea forcepsului
 Bosa sero-sanghină = sânge între scalp şi periost
 Cefalhematomul – fractura tăbliei externe a osului parietal

Leziuni traumatice obstetricale cranio-cerebrale minore
Cefalhidrocelul – fractura ambelor corticale ale parietalului

- vizibilă Rx
- acumulare de sânge şi LCR
- formaţiune parţial reductibilă
- rezoluţie în 2-3 săptămâni/fractură “progresivă“
 Fractura cu înfundare a oaselor calotei

 Fractură în “minge de ping-pong“ - tratament chirurgical
Fracturi obstetricale
Caracteristici
 Raritate – 1%
 Consolidare rapidă (7-10 zile)
 Calus hipertrofic
Membrul superior
 Clavicula
 Diafiza humerală
 Decolare epifizară proximală humerală
Membrul inferior
 Diafiza femurală
 Decolare epifizară proximală

Fracturile La Copil

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Fracturile La Copil

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FRACTURILE LA COPIL

Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii “Sf. Maria” - Iasi

Fractura = discontinuitate produsã de o încărcare deformantă

Entorsa = leziune traumatică a unei articulaţii provocată de

Luxatia = deplasare a două extremități osoase ale unei

 forţele actioneazã asupra osului prin mecanism direct şi indirect

 Cartilajul de crestere – punctul cel mai slab al osului → luxatii

 Periostul - gros, rezistent

 Osul - elastic (continut mare de tesut cartilaginos)

 Elementul determinant – CREŞTEREA

 Iniţial – osul – matrice cartilaginoasă

 Apoi - matrice osoasă cu nuclei osoşi

 La nou-născut şi sugar – circulaţie sanghină metafizo-epifizară

 Creşterea şi dezvoltarea sistemului osteo-articular – după legile lui

 Presiunea pe un cartilaj de creştere încetineşte creşterea

 Dezvoltarea normala impune exercitarea unor presiuni şi

 Potenţialul plastic al osului copilului diminuează după vârsta de 12 ani

 Autocorecţia osoasă - este capacitate de remodelare osoasã spontană

Conditiile de producere a autocorectiei:

• cartilagiul de crestere să mai aibă cel puţin 2 ani de activitate

• fractura sã fie localizatã cât mai aproape de cartilagiul de crestere,

• deformarea să fie localizată în axul principal de mişcare a articulaţiei

 Importanţa cartilajului de creştere

• Fracturi grave - cartilajul de creştere este lezat

 Redorile articulare post imobilizare – sunt de scurtã duratã

 Hipotrofia musculară postimobilizare - slab reprezentata

 după traseul liniei de fractură

 Dupa gradul de interesare a structurii osoase:

 Fractura prin tasare – compresiune

 Fracturi prin cartilajul de crestere - prezente numai la copil

Clasificarea Salter–Harris (1963)

 după comunicarea cu mediul exterior

 Fracturi închise - oasele nu comunica cu exteriorul

 Fracturi deschise – când oasele comunică cu exteriorul

 Clasificarea Gustilo – în funcţie de profunzimea şi gravitatea leziunilor de

 Toleranta mare la durere

 depinde de tipul fracturii si de gravitatea leziunilor din partile moi

• durere locală - spontan si la mobilizare

• Leziuni nervoase şi vasculare posibile

 inspecţia pentru observarea deformităţilor, edemelor, echimozelor,

 palparea membrului pe toată lungimea sa pentru a identifica durere,

 examinarea pulsurilor distale, reumplerii capilare, sensibilitatii, tonusului

 examinarea funcţionării tendoanelor şi a integrităţii lor

 Lezarea cartilajului de creştere scurtare

 Lezarea parţială a cartilajului de creştere deviere axială

 Fractura unei epifize instabilitate ligamentară

 Lezarea unei apofize deformaţii

 Reducerea fracturilor care afectează cartilajul de creştere trebuie să fie

= creşterea presiunii tisulare în compartimentele musculare, care

- slăbiciune musculară, paralizie, sensibilitate, puls slab, reumplere

 Radiografia convetionala - din cel putin 2 incidenţe

 In fracturile incomplete rgf. comparative

 CT – fracturile triplane, fracturile de bazin etc.

 RMN – fracturi de coloana vertebrala

Ortopedic – reducerea şi imobilizarea fracturilor prin mijloace

Chirurgical – reducere sângerândă, imobilizare chirurgicală prin

prin lezarea cartilajului de creştere

 Angulaţia – 20° (?!) pentru localizările diafizare

 Limitarea mişcărilor segmentului de membru

- să nu fie prea strâns, dar nici prea larg

 Redoare articulara după îndepartarea gipsului

 Cutanate (escare, necroze)

 Vasculare (sindrom de compartiment)