interpozitia musculara.

La fel in cadrul pacienŃilor perpendicular pe panul de rotaŃie a celor doua

revăzuŃi la 3 dintre pacienŃii ce au suferi fracturi
meta-epifizare a fost depistata o consolidare vicioasa
a fragmentelor. Asemănător celor de mai sus, si in
cadrul acestor pacienŃi au fost depistate circumstanŃe
favorizante: efectuarea unei reduceri ortopedice
incomplete si imobilizarea gipsata defectuoasa.
Aprecierea funcŃiei prono-supinaŃii a antebratului a
evidentiat următoarele date: in cazul fracturilor
diafizare de antebraŃ pronaŃia a fost de 85-90, iar
supinaŃia - 75-80; in cazul fracturilor metaepifizare
pronaŃia a fost 70-85, iar supinaŃia 65-75. Astfel am
constatat ca tratamentul fracturilor diafizare de
antebraŃ trebuie sa aibă in vedere mai multe
obiective: restabilirea curburilor normale ale
radiusului (superioara supinatorie si inferioara
pronatoare), menŃinerea armoniei de lungime intre
ulna rectilinie si radiusul încurbat, păstrarea axului de
rotaŃie antebrahial ce trece prin centrul capului radial
in sus si prin centrul capului ulnei in jos
extremitaŃi amintite.
Concluzii.
1. Eficacitatea tratamentului conservator sau
chirurgical depinde direct de perioada de
adresare eventuala după producerea
traumatismului
2. Nu sunt admise deplasările pe lungime cit si cele
angulare.
3. Pentru păstrarea miscărilor de prono-supinaŃie,
reducerea fracturii trebuie sa fie anatomica cu
scop de menŃinere a lungimii celor doua oase
precum si a formei oaselor antebraŃului, in
special curbura pronatorie a radiusului
4. Spre evitarea unor sechele (pseudoartroze,
refracturi) este necesar de a respecta durata
imobilizării.
5. Procedeele fizio-terapeutice duc la o recuperare
funcŃionala a membrului mai rapida si eficienta.

BIBLIOGRAFIE
1. Materialele congresului VI al ortopezilor si traumatologilor din Republica Moldova (in memoria acad. V. BeŃisor) Chişinău 20-22
septembrie 2006, pag. 38-53.
2. Georgescu N. , Alexa O. , Cozma T. Ortopedie si traumatologie, Iaşi, 1996 p.83-88.
3. Materialele congresului III al ortopezilor si traumatologilor din Republica Moldova, Chişinău 14-15 noiembrie 2002, 1991, pag 52-67.
4. Proca E. Tratat de patologie chirurgicala, Bucureşti, 1988, pag. 145-148
5. Соков Л. Курс Травматологии и Ортопедии. Москва ,1985 с. 133-141
6. Краснов А., Арсин В. ,Тейтлин М. Справочник по травматологии Москва 1985 с. 146
7. Floares G. Traumatismele osteo-articulare, Iaşi, 1979, pag. 70-74.
8. Каплан А. Повреждение костей и суставов. Москва, 1979 с. 147.
9. Radulescu D., Niculescu G. DificultăŃi, riscuri, atitudini in diagnosticul si tratamentul traumatismelor aparatului locomotor, Bucureşti
1978, pag. 192-218.

G.F. Rusanovschi

COXA VALGA DISPLASTICĂ LA COPIL

Catedra ortopedie, traumatologie, chirurgie şi anesteziologie pediatrică,

FPM USMF "Nicolae TestemiŃanu"

01.11.2007

Summary
COXA VALGA DYSPLASTICA IN CHILDREN
2/3 of patients with dysontogenetic coxarthrosis have disturbances in coxofemoral articulation, which are represented by
increased neck-shaft angle and angle antetorsion of the head of the femur. These disturbances lead to the irregular load
distribution on the joint surface and to coxarthrosis development. In this report 107 patients, 45(42,06%)- boys, 62(57,94%)-girls
are presented. Final diagnosis was based on the neck-shaft angle, Alsberg angle, Moroz angle measurements. The problems of
diagnosis and adequate surgical treatment with elimination of the instability in coxofemoral joint are still actual. Surgery remains
the best opportunity for the dysontogenetic coxarthrosis prevention.

Резюме
ДИСПЛАСТИЧЕСКИЙ КОКСАРТРОЗ У ДЕТЕЙ
У 2/3 больных диспластическим коксартрозом, есть нарушения в тазобедренном суставе, которые проявляются в
виде увеличения шеечно-диафизарного угла и угла антеторсии головки бедра, что является причиной неравномерной
нагрузки суставных поверхностей и приводит к развитию коксартроза. В данной работе представлены 107 случаев
больных, 45 (42,06%) - мальчики, 62 (57,94%) - девочки. Окончательный дигноз был установлен путем измерения
шеечно-диафизарного угла,угла Альсберга, угла Мороза. Вопрос диагностики и адекватного хирургического лечения с
устранением нестабильности тазобедренногосустава, остаётся актуальной. Профилактикой диспластического
коксартроза является своевременное хирургическое лечение.

Actualitatea temei: Coxa valga displastică este o fosa acetabulară, care duce la dereglări în articulaŃia
deformitate congenitală caracterizată prin mărirea coxofemurală. Coxa valga congenitală reprezintă
unghiului de înclinaŃie a colului femoral, până la persistenŃa staviului fetal de dezvoltare a extremităŃii
dispariŃia sa, provoacă decentrarea capului femural în superioare a femurului, în mod normal începând de
la 7 săptămâni intrauterine. Pe parcursul dezvoltării
intrauterine se formează unghiul dintre col şi diafiză
care în momentul naşterii este încă foarte deschis
(145-150gr.) şi doar mai târziu, sub influenŃa greutăŃii
corpului în ortostatism, atinge valoarea medie de 125
la adulŃi. Coxa valga congenitală însoŃeşte luxaŃia de
şold. Coxa valga se poate manifesta şi izolat de toate
aceste deformităŃi, constatată de Veher până la 4,6%.
Conform datelor lui КрисюкА.П.(1982),
Поздникин Ю.И.(1982), Рулла Е.А.(1982),
Соколовский А.М.(1983), Miller (1979) 40% din
cauzele coxartrozei la maturi sunt urmări netratate ale
defectelor de dezvoltare a articulaŃiei coxofemurale în
copilărie. Эдельштейн Б.М., Кравцова И.М.(Riga
1971) prezintă date: la 2/3 bolnavi cu coxartroza
displastică sunt date de articulaŃie depreciată care se
manifestă prin mărirea unghiul col – diafiză a
femurului şi unghiul antetorsiei, ce este cauza
încarcarei neregulată suprafeŃelor articulare şi duce la
dezvoltarea coxartrozei.
De aceea problema de diagnostic şi tratament
chirurgical la timp este actuală şi contemporană.
Profilaxia coxartrozei displastice este tratamentul
chirurgical oportun.
A. Varna (1987) coxa valga trebuie considerată
ca şi o oprire sau încetinire în evoluŃia dezvoltării
femurului.
Deformitatea părŃii proximale de femur este una
din cele mai frecvente cauze ce duc la dezvoltarea
coxartrozei juvenile la copii.(O.K. Евдокимов,
А.Н.Кречмар 1983)
După P.F. Moroz (1991) mărirea unghiul cervico-
diafizar al femurului, apărută în urma displaziei
articulaŃiei coxofemurale condiŃionează decentrarea
capului femural, dereglări statico-dinamice şi evoluŃia
ulterioară a coxartrozei deformante a articulaŃiei
şoldului. Diagnosticarea operativă şi corectarea
corelaŃiilor în articulaŃia coxofemurală, contribuie la
lichidarea leziunilor apărute şi restabilirea formei şi
funcŃiei articulaŃiei afectate.
Scopul cercetării constă în elaborarea
procedeelor clinico-radiologice de diagnostic şi
metodelor de tratament a deformităŃii de coxa valga
displastică la copil şi prevenire coxartrozei displastice
juvenile.
Material şi metode: Studiile includ un lot de
bolnavi în număr 107. BăieŃi – 45 ce este 42,06%,
Fete - 62 ce este 57,94% .
Tabelul 1
Repartizarea conform vârstei
I Grupă 3-6 19 17,76%
II Grupă 7-10 41 38,32%
III Grupă 11-14 37 34,58%
IV Grupă 15-18 10 9,34%
Rezultate şi discuŃii. Tabloul clinic la copii este
destul de redus, dar totuşi e posibil de evidenŃiat
unele momente subiective şi obiective. Printre
primele date subiective se poate de socotit oboseala
copilului(52 cazuri) în a doua jumătate a zilei, care nu
era observată precedent. Pe parcurs, în caz de
intensificări al efortului fizic, la copil încep apărea
dureri într-un membru inferior sau în ambele(78
cazuri). Durerile ca obicei, au localizare la nivelul
articulaŃiei genunchiului, fiind prezente ca şi
oboseala, în a doua jumătate ale zilei, spre seară.
Durerile nu sunt de caracter nocturne, ele nu sunt
permanente. Agravarea procesului provoacă apariŃia
durerilor şi în regiunea articulaŃiei şoldului, dereglare
de mers (alignare, şchiopătare)(56bolnavi).
La examinarea clinică a copilului (în debutul
datelor subiective) arsenalul de simptoame este destul
de redus. ExperienŃa noastră ne permite de a
evidenŃia o limitare de flexie în articulaŃia şoldului,
forŃarea căreia provoacă sindrom algic. Extensia nu
este limitată şi se efectuează fără dureri. O mică
limitare şi sindrom algic se apreciază la abducŃia în
articulaŃia şoldului şi rotaŃie interne. Semnele Tomas,
Drahman pozitive au fost(38 cazuri)Diagnosticul
definitiv este stabilit cu ajutorul examinării
radiologice ale articulaŃiilor şoldului. Radiograma
antero-posterioară permite obiectiv de apreciat
mărimea unghiul col-diafiză care în coxa valga
displastică depăşeşte 140 grade.
I gr. Norma = 133,4° Patologia = 153,3°
II gr. N = 131,5° P = 158,6°
III gr. N = 130,2° P = 146°
IV gr. N = 127,5° P = 143°
Pe aceiaşi radiogramă este apreciat şi unghiul
Alsberg format din linia dusă prin zona fizară a
colului femurului şi osia medie longitudinală a
femurului. În normă unghiul Alsberg este egal cu 40-
60 grade, în coxa valga displasică acest unghi
depăşeşte 60 grade.
I gr. Norma = 45,4° Patologia = 77,5°
II gr. N = 43,5° P = 81°
III gr. N = 42.2° P = 71,6°
IV gr. N = 40,1° P = 75°
În toate cazurile coxa valga displastică unghiul
acetabular este normal. La copii cu patologia dată sa
efectuat radiografia poziŃională prin flexia de şold de
90 grade şi abducŃia de 20 grade pentru aprecierea
gradului de antetorsie dupa Ripştein.
P.Moroz şi coautorii(2006) au efectuat aprecierea
corelaŃiei liniei fizare a capului femurului şi linia ce
uneşte marginea laterală a sprâncenei cotilei şi
marginea inferioară a ei. Cercetările preventive au
arătat că aceste linii în normă formează un unghi
ascuŃit de 12-20 grade (unghiul cotil-fizar Moroz). La
coxa valga displastică liniile sus numite formează un
unghi, care depăşeşte 20 grade.
I gr. Norma = 20,2° Patologia = 32°
II gr. N = 18,4° P = 30,8°
III gr. N = 15,3° P = 31,4°
IV gr. N = 12,1° P = 32°
 Examinarea clinico-radiologică a copiilor cu
patologia în vigoare a permis de selectat bolnavii în
trei grupe. În prima grupă au fost incluşi copii cu
coxa valga displastică fără antetorsie. În grupa a doua
au fost incluşi copii cu coxa valga displastică şi
antetorsia proximală de femur. În grupa a treia au fost
incluşi copii cu coxa valga displastică, prezenŃa
anteversiei şi patologia muşchiului tensor fascia lata.
Problema tratamentului chirurgical patologiei
congenitale articulaŃiei coxofemurale la copii, în
aspectul profilaxiei artrozei la maturi, este foarte
important pentru sănătatea comunităŃii.
Tratamentul tardiv şi neadecvat pacienŃilor cu
patologie susnumită aduce la dezvoltare coxartrozei.
Întrebarea diagnosticului oportun şi tratamentul
chirurgical adecvat cu înlăturarea instabilităŃii
articulaŃiei coxofemurale rămâne actuală şi
importantă.
Dereglările necorectate în articulaŃie
coxofemurală, la început lipsa simptoamelor clinice,
aduc la dereglări degenerativ-distrofice în articulaŃie
coxofemurală. Prevenirea artrozei displastică este
tratament chirurgical la momentul oportun.
Pawels (1935) a făcut o comunicare, în care a
studiat bazele osteotomii de corecŃie. El cu o precizie
matematică a calculat repariŃia încărcării suprafeŃelor
cotilei şi a capului femural, la pacienŃi cu
deformitatea prin valgus colul femurului şi a
argumentat influenŃa favorabilă propusă de el -
osteotomiei în formă de clin părŃii interne colul
femural, cu baza situat medial şi posterior.
Instabilitatea articulaŃiei coxofemurale, cauzată
patologiei părŃii proximală femurului, majoritatea
autorilor a convenit, că osteotomia de corecŃie este
indicată la copii de vârsta preşcolară. Pentru copii
mai mari de 8 ani această operaŃie conŃine scop de
prevenirea dezvoltării artrozei deformante, fiindcă la
aceşti pacienŃi, operaŃia sus numită nu influenŃează
asupra dezvoltării articulaŃiei coxofemurale.
Problema corecŃiei unghiulară părŃii proximale a
femurului până la momentul contemporan rămâne
discutabilă. Majoritatea autorilor socot, că la copii în
vârsta până la 5 ani este necesar de efectuat
hipercorectare unghiul col-diafiză până la 110°-115 °,
anteversia se corectează până la normă (8°-12 °), se
prevede că dupâ intervenŃie va avea loc treptat
îndreptarea colului femurului. La copii cei mai mari,
unghiul col- diafiz este necesar de micşorat pînă la
graniŃa inferioară a normei(118°-120 °). Pawels
(1935), (în 1929 F.Pawels bazele teoretice, din 1931
popularizează osteotomiile de varizare), care a
publicat bazele teoretice osteotomiilor de corecŃie.
Pawels cu model matematic a apreciat forŃele de
presiune asupra capului femurului şi asupra cotilului.
Autorul a argumentat eficacitatea osteotomiei de
corecŃie cu ajutorul rezecŃiei unui segment cuneiform
cu baza spre medial şi posterior la instabilitatea
articulaŃiei şoldului, datorată patologiei proximală de
BIBLIOGRAFIA
1. GoŃea D. Ortopedie neonatală, Iaşi, „Simpozion” 1996
2. Moroz P. Metoda de corecŃie chirurgicală a deformaŃiunii valgus a colului femural la copii. Chişinău, „Curierul medical” 05.02.1991
3. Корж А.А.,Тихоненков Е.С., Андрианов В.Л. и др. ‚Диспластический коксартроз’’Москва, Медицина,1986.
4. Андрианов В.Л. Патология тазобедренного сустава. Ленинград, 1983.
femur, majoritatea autorilor socot, că osteotomie de
corecŃie este indicată copiilor cu vârstă preşcolară. La
copii cu vârsta de peste 8 ani operaŃia nu poate fi
apreciată ca profilaxie a procesului degerativ-
distrofic. În a. 1970 P. Moroz obŃine brevet de
invenŃie (авторское свидетельство №279886 на
изобретение) pentru metoda de corecŃie a coxa valga
la copil (по заявке с приоритетом с 1969) propusă
din 1968. Metoda constă în efectuarea osteotomiei
transversale intertrohanterice de femur, rezecŃia unui
segment osos de femur cu baza spre medial şi de o
marime unghiulară egală cu jumatatea din mărimea
unghiului necesar de corecŃie a deformităŃii.
Segmentul obŃinut este rotat la 180° şi instalat între
suprafeŃele osteotomiate din partea laterală a
femurului. Urmează osteosinteza şi imobilizarea
gipsată. ExperienŃa clinică pe parcurs a demonstrat
eficacitatea metodei. În 1.1991 a urmat publicaŃie în
revista „Curier medical”.
Principiu tratamentului chirurgical în coxa valga
dupa Pawels este unanim recunoscut în literatură.
Modificările se referă la diverse tehnologii de fixare a
fragmentelor.
Separate publicaŃii consacrate coxa valga
displastică congenitală în literatură noi n-am întâlnit.
Studieri prin Internet au constatat informaŃii despre
coxa valga numai în cazuri de malformaŃii luxante de
şold.
Totalizând datele reduse ale literaturii medicale
despre coxa valga displastica congenitală trebuie de
menŃionat, că clasificarea anomaliilor de femur
propusă de A.Pappas (1989) apreciază coxa valga ca
anomalie şi o apreciază în clasa 8 prin cele 9
apreciate.
În publicaŃii cu 50 de ani în urmă se cantata că
tabloul clinic în coxa valga este foarte redus şi
nespecific, diagnosticul poate fi efectuat prin
examinarea radiologică, tratamentul special nu se
recomandă, s-au se recomandă gimnastică medicală,
masaj, bai; corecŃia chirurgicală poate fi recomandată
doar în cazuri tardive, care nu s-au corectat spontan.
Există diverse păreri referitor la vârsta copilului
pentru corecŃie chirugicală (de la 3 ani şi mai mare),
în ultimii 20 de ani s-au majorat şi modelele de
fixare ale fragmentelor după osteotomie (broşe,
şuruburi, placi figurale, dinŃate etc.)
Concluzii:
- Problema tratamentului chirurgical patologiei
congenitale articulaŃiei coxofemurale la copii, în
aspectul profilaxiei artrozei la maturi, este foarte
important pentru sănătatea comunităŃii.
- Tratamentul tardiv şi neadecvat pacienŃilor cu
patologie sus numită aduce la dezvoltare
coxartrozei.
- Întrebarea diagnosticului oportun şi tratamentul
chirurgical adecvat cu înlăturarea instabilităŃii
articulaŃiei coxofemurale rămâne actuală şi
importantă.