Teste speciale de evaluare a articulatie cotului

1.Testele de stabilitate articulara

Testul de stress valg al cotului(testul Jobe)
Testul de stress var al cotului
Testul de instabilitate rotatorie posterolaterala

2.Testele pentru epicondilita laterala

Testul cotului tenismanului
Testul Extensiei pumnului contrarezistenta

3.Testul pentru epicondilita mediala(cotul jucatorului de golf)

Testul flexiei si pronatiei pumnului contrarezistenta
Testul sindromului pronator

4.Testul pentru sindromul de tunel radial

1.Testele de stabilitate articulara

Testul de stress valg al cotului(testul Jobe)
Rezistenta la stress in valg este determinate de ligamentul collateral medial,capul radiusului si
capsula articulara.Activitatiile care solicita acest stress sunt baseball-ul,aruncarea cu sulita.
Bratul pacientului este plasat intr-o usoara flexie si pronatie.Examinatorul plaseaza o mana pe
aspectul lateral al humerusului distal,iar cealalta mana pe aspectul medial al antebratului distal si
aplica un stress valg antebratului concomitant cu o contractie aplicata humerusului.
Testul este pozitiv daca pacientul are durere medial(ulnara) si au laxitate.
https://www.youtube.com/watch?v=r_A84ox9JRM

https://www.youtube.com/watch?v=3xF9_5fbJ8A

Testul de stress valg în mișcare

Brațul este abdus și rotit extern, iar examinatorul ține degetul mare în timp ce susținând cotul
aplică un valg stres pe tot parcursul flexiei și extensiei. Durerea aparuta la un arc de mișcare de
80 până la 120 de grade indică un rezultat pozitiv
https://www.youtube.com/watch?v=JIU_kv5VoQk

Testul de stress var al cotului

Acest test pune in tensiune ligamentul collateral lateral,capsula anterioara si laterala,muschii
anconeu si extensori.
Bratul pacientului este plasat intr-o usoara flexie si supinatie.Examinatorul plaseaza o mana pe
aspectul medial la humerusului distal iar cealalta mana pe aspectul lateral al antebratului distal si
aplica un stress var antebratului concomitant cu o contraforta aplicata humerusului.Manevra
realizeaza o tensiune pe aspectul lateral al cotului.Testul este pozitiv cand apare durere pe
aspectul lateral al cotului si-sau laxitate.
https://www.youtube.com/watch?v=5zl8GsG3hR4

1
Testul de instabilitate rotatorie posterolaterala
Evalueaza laxitatea partii ulnare al ligamentului collateral lateral care permite articulatiei
humeroulnare sa subluxeze cu dislocarea secundara a articulatiei humeroradiale.Acest test se
efectueaza cu pacientul in decubit dorsal cu bratul extins peste cap si rotat extern maximal.
Din aceasta pozitie de start,se flecteaza antebratul in timp ce aplica un stress valg si o compresie
axiala.Manevra produce o subluxatie rotatorie in articulatia humeroulnara.In conditiile unei
instabilitati posterolaterale a cotului se produce subluxatia posterioara a ulnei dureroasa.Manevra
in marea majoritate a cazurilor se produce sub anestezie.

2.Testele pentru epicondilita laterala

Testul cotului tenismanului

Este efectuat cu pacientul cu cotul extins si stabilizat cu mana examinatorului si policele acestuia
plasat pe epicondilul lateral al pacientului.Pacientul strange pumnul,proneaza antebratul(roteste
medial)deviaza radial si extinde pumnul.Testul este pozitiv daca apare durere la nivelul
epicondilului lateral.La pacientul cu suferinta avansata la nivelul epicondilului lateral,durerea
apare chiar si atunci cand manevra este efectuata cu cotul flectat la 90 de grade.

Testul Extensiei pumnului contrarezistenta

Testul evalueaza aparitia durerii la nivelul epicondilului lateral al cotului la extinderea
contrarezistenta a pumnului.Cu cat cotul este mai extins cu atat probabilitatea de aparitie a
durerii este mai mare.

Testul pentru epicondilita mediala(cotul jucatorului de golf)

Desi epicondilita mediala a fost etichetata in literature de specialitata ca si cotul jucatorului de
golf,ea apare frecvent la muncitorii care efectueaza munci fizice grele sau usoare cu mainile,la
dactilografe,la bastchetbalisti.

Testul flexiei si pronatiei pumnului cu contrarezistenta

Pacientul se afla cu cotul flectat la 90 de grade si antebratul supinate,strange pumnul si il
flecteaza,in timp ce examinatorul il forteaza sa extinda pumnul.Daca flexia pumnului contra
rezistenta produce durere aceasta sugereaza afectarea tendonului flexor radial al carpului.Testul
va fi repetat si cu cotul extins in totalitate.

Testul pentru sindromul pronator

Compresia nervului median in pozitie inalta intre cele doua capete ale rotundului
pronator,detemina aparitia sindromului pronator manifesta prin parestezii la nivelul
anetebratului.Acest sindrom apare si ca urmare a miscarilor repetitive de flexie si pronatie la
nivelul pumnului.Pronatia active a antebratului contratezistenta cu cotul in flexie la 30 de grade
determina aparitia durerii pe aspectul antebratului.

Testul pentru sdr.de tunel radial.

Se efectueaza prin flexia fortata aplicata degetului 3 de la mana,extins,distal de articulatia
interfalangiana proximala.Manvra este pozitiva atunci cand determina durere la nivelul masei
musculare extensoare de la nivelul antebratului proximal.Testul pozitiv este sugestiv pentru
sindromul de tunel radial,sindrom frecvent diagnosticat gresit ca si cot dureros al tenismanului
rezistent la tratament.

2
 Teste speciale de testare a pumnului si mainii

Semiologia pumnului si mainii Șhttps://www.youtube.com/watch?v=Rtn3UuHtuc8

Si https://www.youtube.com/watch?v=tsiqY7L2CzQ
Examinarea mainii https://www.youtube.com/watch?v=GRxY6ghU3eg
I. Teste pentru evaluarea stabilitatii pumnului si mainii

A.Teste de instabilitate radioulnara distala

B.Teste de instabilitate radiocarpala
C.Teste de instabilitate scafo-semilunara
D.Teste de instabilitate semilunaro-piramidala
E.Teste de instabilitate pisiformo-piramidala
F.Teste de instabilitate scafo-trapezoidala
G.Teste de instabilitate ulnara sau mediocarpala
H.Teste de instabilitate carpometacarpiana

II. Testele pentru deformare

A.Terstele intrinseci pentru deformare

B.Testele pentru deformare posttraumatica in butoniera

III.Teste pentru durere pe aspectul radial al pumnului

A.Teste de instabilitate radioulnara distala

Cele anterioare apar dupa traumatisme associate cu supinatia,iar cele posterioare dupa
traumatisme asociate cu pronatia. Subluxatia ulnara dorsala este responsabila cu pierderea
supinatiei si protruzia capului ulnar.In subluxatia ulnara anterioara tegumentul dorsal este
deprimat si pronatia este limitata.

Semnul cheii de pian-test de instabilitate consta in balotarea capului ulnar(proeminenta

ulnei).
Testul strange si roteste(Squeeze and turn test)-examinatorul stabilizeaza cu o mana
antebratul pacientului si cu cealalta mana strange mana pacientului ca si cum ar stange mana
sanatos.Cand se efectueaza rotatia contra rezistenta din aceasta pozitie apare durerea.

Testul balotajului radioulnar

Manevra se executa cu cotul pacientului flectat iar examinatorul cu indexul si policele unei maini
stabilizeaza radial radiusul si cu indexul si policele celeilalte maini capul ulnar.In mod normal nu
exista nici un grad de mobilitate in directive anterioara si dorsala.

Testul conflictului ulnar- pentru identificarea injuriei complexului cartilaginous

triunghiular(TFCC) - se strange mana pacientului cu deviatie ulnara a pumnului in timp ce se
roteste antebratul.aparitia durerii semnifica un test pozitiv.

3
 B.Teste de instabilitate radiocarpala
Aceasta apare foarte rar,de obicei dupa traumatismele asociate cu hiperextensie, deviatie
ulnara si rotatie si determina un test al sertarului anterior pozitiv.

Testul anterior al sertarului

Testul anterior si posterior al sertarului-in care examinatorul exercita o tractiune axiala in axul
antebratului si a metacarpienelor.Cu o mana apuca extremitatea distala a antebratului iar cu
cealalta capetele metacarpienelor.La pacientii cu laxitati ligamentare apar dislocari reale in
articulatia mediocarpiana care sunt associate cu deformare in flexie a primului rand de carpiene
in timpul testului sertarului anterior si deformarea dorsala in (in extensie) in timpul testului
sertarului posterior.Testul sertarului posterior are o semnificatie clinica mai mare decat testul
sertarului anterior.

C.Teste de instabilitate scafo-semilunara

Instabilitatea scafo-semilunara apare de obicei dupa o cadere pe un pumn hiperextins cu
antebratul in pronatie si punctul de impact pe eminenta tenara.

Semnul iritatiei sinoviale a scafoidului

.-se pune in evidenta prin presiunea exercitata asupra scafoidului in tabachera
anatomica,manevra care determina aparitia durerii si semnifica instabilitatea scafoidului.Testul
are insa o specificitate foarte scazuta.

Semnul soneriei scafoidului

Semnul soneriei scafoidului consta in palparea tuberozitatii scafoidului,anterior in tabachera
anatomica prin santul radiusului,cu ajutorul indexului examinator.In deviatia ulnara a
pumnului,protruzia anterioara a tuberozitatii distale a scafoidului dispare si polul proximal
dispare in tabachera anatomica.Cu deviatia radial a pumnului,polul proximal dispare in tabachera
anatomica si protruzia tuberozitatii distale a scafoidului reapare in santul radial.Orice modificare
in acest mecanism este sugestiva pentru instabilitate insa si acest test are sensibilitate foarte
mica.

Balotajul scafo- semilunarului

–pune in evidenta orice miscare anormala intre scafoid si semilunar.Pentru realizarea manevrei
examinatorul utilizeaza ambele police si degete aratatoare.Policele si aratatorul unei maini
stabilizeaza semilunarul iar policele si aratatorul celeilalte maini tine scafoidul care este impins
din directia palmara catre aspectul dorsal al pumnului.Disconfortul in aceasta arie sugereaza
posibilitatea unei injurii a ligamentului scafo-semilunar.Acest test trebuie efectuat comparativ cu
mana opusa.

Manevra extensiei degetelor pumnului flectat-Watson

Se efectueaza cu pacientul cu cotul sprijinit pe o masa,pumnul flectatExaminatorul cere
pacientului sa extinda degetele,in timp ce examinatorul aplica o presiune la nivelul
unghiilor.Aparitias durerii la efectuarea acestei manevre sugereaza injurie a ligamentului scafo-
semilunar.

4
Testul KIRK –Watson –examinatorul se aseaza fata in fata cu pacientul.Policele examinatorului
face presiune pe tuberculul scaphoid iar indexul pe ligamentul scafo-semilunar pentru a palpa
clickul.Ligamentul scafo-semilunar initiaza flexia scafoidului pe pumnul deviat radial iar
terminarea flexiei scafoidului se realizeaza prin presiunea determinate de oasele
inconjuratoare.In mod normal se poate palpa flexia scafoidului in deviatia radial.In injuria
ligamentului scafo-semilunar,presiunea exercitata de policele examinatorului impiedica initierea
flexiei scafoidului,dar determina aparitia clickului prin presiunea brusca exercitata oaselor
inconjuratoare.Pacientul isi indeparteaza mana ca reactie de aparare la durere.Manevra trebuie
executata comaparativ si la celalata mana.

D.Testele de instabilitate semilunaro-piramidala.

Instabilitatea semilunaro-piramidala poate apare dupa un traumatism prin hiperpronatie sau
printr-un traumatism prin hiperextensie cu punct de impact pe partea ulnara.

Testul Reagan-testul balotajului semilunaro-piramidal.

Examinatorul stabilizeaza cu policele si indexul unei maini semilunarul si cu policele si indexul
mainii opuse piramidalul.Apoi impinge pisiformul si piramidalul din pozitie palmara in pozitie
dorsala.Afectarea ligamentului interosos semilunaro-piramidal este sugerata de aparitia durerii in
aria testate.Sensibilitatea acestei manevre este variabila intre 33-100% dar specificitatea este
necunoscuta.
https://www.youtube.com/watch?v=gFM25GC-Llc

Testul Kleinman
Se aplica policele examinatorului pe fata dorsala a semilunarului si aratatorul examinatorului pe
osul pisiform.Examinatorul strange intre police si index pisiformul si il impinge dorsal.Aparitia
durerii in articulatia semilunaro-piramidala semnifica un test pozitiv.Testul este mult mai
specific si mai sensibil decat testul Reagan.

Testul Linscheid-testul compresiei tabacherei ulnare

Policele examinatorului se aplica pe partea ulnara a piramidalului si exercita o presiune axaiala
catre semilunar.Testul este pozitiv cand manevra determina aparitia durerii.
https://www.youtube.com/watch?v=TCDluv83TpE

E. Testele de instabilitate pisiformo-piramidala

Instabilitatea pisiformo-piramidala apare dupa caderi cu pumnul extins in deviatie ulnara.

Testul balotajului pisiformului-Testul Lichtman

Antebratul este stabilizat de mana examinatorului si tinut in pronatie si deviatie ulnara de 15
grade.Cealalta mana a examinatorului strange mana pacientului si cu policele exercita o presiune
directionata palmar la nivelul osului capitat.Pumnul este apoi incarcat axial si deviat ulnar cu
reducerea articulatiei mediocarpiene.Acest test este pozitiv daca apare un click dureros odata cu
miscarea de deviatie ulnara pasiva.

5
F.Testele de instabilitate scafo-trapezoidala
Instabilitatea scafo trapezoidala apare dupa traumatisme prin hiperextensie a pumnului si
policelui asociata cu rotatie.Instabilitatea determina durere pe fata anterioara a articulatiei scafo-
trapezoidale care se intensifica cu extensia fortata a policelui.Examinatorul fixeaza cu o mana
trapezul si trapezoidal si cu celalata mana mobilizeaza scafoidul.
https://www.youtube.com/watch?v=HnzhKMrmdVE

G.Testele de instabilitate ulnara sau mediocarpala.

Testul forfecarii dintre piramidal si osul cu carlig.
Piramidalul este tinut de examinator intre police si index si o presiune este aplicata pe suprafata
palmara a carligului osului cu carlig in directie dorsala.

H.Testele de instabilitate carpometacarpiana.

Acest tip de instabilitate apare ca urmare a traumatismelor prin cadere cu pumnul in
hiperflexie.Durerea apare la baza metacarpienelor si este evidentiata sau accentuate de strangerea
metacarpienelor.O alta manevra prin care se pune in evidenta instabilitatea cea prin care
examinatorul stabilizeaza al doilea rand de carpiene cu o mana in timp ce cu cealalta mana
impinge in sus si in jos metacarpienele.

II.Testele pentru deformare

Testul Bunnel-Littler
Testul evalueaza redoarea intrinseca.Cu articulatia metacarpofalangiana in extensie muschii
intrinseci sunt intinsi.Se cere pacientului sa flecteze articulatia interfalangiana proximala cu
articulatia metacarpofalangiana in extensie.Incapacitatea de a flecta articulatia interfalangiana
proximala reflecta contractura capsule articulare.Cu articulatia MCF flectata(muschii intrinseci
sunt relaxati) se cere pacientului sa flecteze articulatia IFP.Incapacitatea de a flecta articulatia
IFP sugereaza capsula aderenta ,stransa.

Testul Bouvier
Are ca obiectiv identificarea functionalitatii normale capsule articulatiei IFP si musculatura
extensoare functioneaza normal. Blocarea hiperextensiei articulatiei MCF permite extensia
articulatiei interfalangiene proximale.
Testul este pozitiv in situatia atenuarii alunecarii centrale,alunecarea centrala aderenta pe
articulatia IFP sau subluxatia volara a bandeletelor laterale.

B.Testele pentru deformarea postraumatica in butoniera

Testul Elson Se cere pacientului sa flecteze articulatia IFP la 90 de grade si apoi sa extinda
impotriva unei rezistente.Scaderea fortei la extensia contrarezistenta a articulatiei IFP si
hiperextensia IFD apare in cazul rupturii alunecarii centrale.

Testul Pasiv
Examinatorul cere pacientului cu pumnul si articulatiile MCF flectate sa opuna rezistenta la
miscarea de impingere asupra falangei mijlocii.Rezistenta scazuta la miscare sugereaza un
mechanism extensor slabit.

6
Testul Boye
Daca articulatia IFP este tinuta extinsa in mod pasiv este posibil pentru individual normal sa
flecteze izolat articulatia interfalangiana distala.Daca butoniera este rupta aceasta manevra se
realizeaza cu dificultate si testul este pozitiv.

III.Teste pentru durere pe aspectul radial al pumnului.

Testul Finkelstein pentru tenosinovita de Quervain.In tenosinovita de Quervain tendoanele lung

abductor al policelui sis curt extensor al policelui sunt comprimate intre apofiza stiloida radial si
retinaculul extensor ca urmare a ingrosarii acestor tendoane dupa traumatisme repetate.

Testul Finkelstein consta in flectarea policelui in palma asociata cu deviatia ulnara a

pumnului.Durerea puternica la nivelul primului compartiment dorsal semnifica un test pozitiv.

Testul pentru artroza in articulatia carpo metacarpiana 1

Se efectueaza presiune pe articulatia CMC 1 si se circumduce policele cu presiune in acelasi
timp in axul articulatiei.

Testul pentru artroza in articulatia scafoido-trapezo-trapezoidala-se efectueaza pronatia

contrarezistenta care determina durere.

Teste speciale pentru articulatia coxofemurala

Testul Thomas-Testul pentru contracture in flexie a soldului

Pacientul in decubit dorsal pe masa de examinare.Examinatorul cere initial pacientului sa
flecteze amandoi genunchii pe bazin simultan in incercarea de a aplatiza lordoza lombara si de a
adduce bazinul intr-o pozitie neutra.Pozitia neutra a bazinului este atinsa cand spina iliaca
anterosuperioara si posterosuperioara sunt in acelasi plan orizontal,linia ce uneste cele doua
spine iliace trebuie sa fie perpendicular pe masa de examinare.Apoi se cere pacientului sa
ramana cu o coapsa flectata pe abdomen,iar celalalt membru sa revina intins pe masa de
examinare,moment in care bazinul incepe sa se incline anterior.Daca coapsa piciorului coborat se
ridica de pe masa de examinare,testul este pozitiv pentru o contracture in flexie a bazinului.Acest
test nu face diferenta intre contractura determinate de iliopsoas sau cea determinata de dreptul
femural.

Testul Thomas modificat

Testul incearca sa faca diferenta intre contracture determinata de iliopsoas sau cea determinate
de dreptul femoral.Pacientul efectueaza testul Thomas ca mai sus.Daca coapsa se ridica de pe
masa de examinare se flecteaza genunchiul de aceasi parte.Daca genunchiul flecteaza
usor,contractura in flexie este determinate de iliopsoas(test pozitiv pentru iliopsoas).Daca nu se
poate flecta genunchiul sau se simte o rezistenta la flexia acestuia,contracture in flexie a
bazinului este determinate de dreptul femural(test pozitiv pentru dreptul femoral)

7
Testul Ely pentru contractura dreptului femural
Pacientul se afla in decubit ventral,confortabil,cu ambele picioare extinse.Examinatorul flecteaza
pasiv genunchiul pacientului la 90 de grade,in timp ce cu o mana stabilizeaza bazinul de aceeasi
parte.In timpul flexiei genunchiului soldul de partea genunchiului flectat,flecteaza si el spontan,
indicand existent unei contracturi a dreptului femural de aceeasi parte si testul pozitiv.Testul este
negativ daca soldul si bazinul raman in contact cu masa de examinare in timpul flexiei
genunchiului.Atentie!Flectarea genunchiului se face incet,pentru a depasi orice rezistenta la
intinderea pasiva.

Testul Ober-testul pentru contractura bandeletei iliotibiale.

Pacientul este asezat in decubit lateral,cu membrul inferior de aceeasi parte confortabil
flectat,pentru a-si stabiliza pozitita.Examinatorul flecteaza,abduce si in final extinde pasiv soldul
testat iar cu cealalta mana stabilizeaza bazinul.Genunchiul de partea testate trebuie sa fie flectat
la 90 de grade si ramane asa pe tot parcursul testului.La yrtminarea miscarii piciorul testat este
eliberat usor catre masa de examinare.Daca genunchiul testat coboara pe masa de examinare
testul este negative.Testul este pozitiv,daca piciorul testat ramane in afara mesei de
examinare.Pentru o mai mare acuratete a testului soldul trebuie extins maximal,pentru ca
bandeleta iliotibiala sa treaca peste marele trochanter in timpul testului.

Testul compresiei Noble-Testul pentru sindromul de frecare a bandeletei iliotibiale

Pacientul este in decubit dorsal cu genunchii flectati la 90 de grade si soldurile
flectate.Examinatorul aplica o presiune cu policele pe epicondilul femoral lateral.In timp ce
aceasta compresie este mentinuta ,I se cere pacientului sa extinda incet genunchiul.La
aproximativ 30 de grade de flexie(o grade-picior extins complet) daca pacientul acuza durere
severa in epicondilul lateral, semnifica test pozitiv.Sindromul de frecare al bandeletei iliotibiale
se manifesta prin durere localizata pe fata laterala a genunchiunlui in timpul activitatiilor, durere
care se poate asocial cu o senzatie de pocnitura in momentul in caere genunchiul este flectat si
apoi intins.Este o afectiune frecventa a dansatorilor, alergatorilor.

Testul piriformului
Obiectivul testului este de a se determina contributia muschiului piriform in etiologia unei dureri
de tip sciatic,cunoscut fiind faptul ca exista multe variante anatomice in care nervul sciatic
traverseaza acest muschi.Pacientul se afla in decubit lateral,cu membrul inferior de testat
deasupra.Pacientul flecteaza soldul testat la 60 de grade cu genunchiul flectat,in timp ce
examinatorul aplica o presiune in jos pe genunchi.Durerea apare daca muschiul este
contractat.Durerea iradiaza in jos pe picior daca muschiul piriform lezeaza sciaticul.

Testul Fabere- testul Patrik

FABERE este un acronim care descrie pozitionarea soldului in timpul
testului:Flexie,Abductie,Rotatie Externa,Extensie.Testul este cunoscut si sub numele de testul
Patrik.Pacientul este in decubit dorsal si examinatorul flecteaza abduce si roteste extern soldul
testat,ducand glezna pe genunchiul contralateral si stabilizeaza pelvisul prin aplicarea unei
presiuni pe ilionul contralateral.Presiunea este apoi aplicata in directive posterioara pe genunchi
accentuindu-se mai mult rotatia externa a soldului.Testul este considerat pozitiv pentru patologia
intraarticulara coxofemurala daca aceasta pozitie induce durerea in sold anterior.Daca durerea
este resimtita posterior in bazin contralateral testul este pozitiv pentru afectarea sacroiliaca.

8
Testul Stinchifield
Este un test care pune in evidenta disfunctia intraarticulara coxo-femurala prin cresterea in
timpul manevrei a presiunii intraarticulare.Manevra se realizeaza cu pacientul in decubit dorsal
si genunchii extinsi,examinatorul opunand rezistenta la flexia la 20-30 de grade a
soldului.Aparitia durerii in zona anterioara a soldului in timpul manevrei semnifica un test
pozitiv.

Testul cadranului sau arcului de cerc https://www.youtube.com/watch?v=5tU8005io9w

Testul evalueza durerea si limitarile de miscare in articulatia coxofemurala, eliminand prin
aceasta manevra implicarea muschiului iliopsoas si capsula articulara.Pacientul se afla decubit
dorsal.Examinatorul flecteaza soldul si apoi il misca in abduce maximal si in adductie maximal
descriind un arc de cerc.Testul poate combina si rotatia externa si interna.In timpul manevrei se
aplica o compresie posterioara in directia axului femural incarcand in acest fel
acetabulul.Prezenta oricarei neregularitati in miscare,aparitia durerii,a crepitatiilor sau a
blocajelor semnifica un test pozitiv.

Testul descarcarii caudale

Testul identifica daca simptomele din articulatia coxofemurala se datoreaza unor forte
compresive pe sold.Pacientul se afla in decubit dorsal,abduce soldul la 30 de grade si aplica o
tractiune axiala asupra membrului inferior,apucand piciorul de la nivelul gleznei.Daca se
suspecteaza o patologie la nivelul genunchiului tractiunea se exercita la nivelul extremitatii
distale a coapsei.ameliorarea simptomatologiei articulare prin aceasta manevra semnifica un
proces intraarticular.

Testul Craig-Testul pentru torsiune femurala

Testul ofera posibilitatea determinarii unghiului de torsiune al femurului.Testul se efectueaza cu
pacientul in decubit ventral cu ambele picioare extinse.Geniunchiul de partea evaluate este
flectat la 90 de grade.Marele trochanter de aceeasi parte este palpat intre index si police in timp
ce este rotat intern si extern.Pozitia cea mai laterala a marelul trochanter este determinata prin
palpare si se evalueaza gradul rotatiei interne si externe.Folosind un goniometru se păoate
determina unghiul de torsiune al femurului plasand bratul fix al goniometrului perpendicular la
podea(reprezentand axul gatului femoral)iar bratul mobil perpendicular la podea(reprezentand
linia dintre condilii femurali)este vorba de antedorsiune daca unghiul de torsiune este mai mare
de 15 grade si retrotorsiune daca este mai mic de 15 grade.

Teste de stabilitate

Testul si semnul Trendelenburg

Testul Trendelenburg este un test de stabilitate al soldului.El este dependent de faptul ca in mod
normal bazinul se ridica de partea opusa piciorului care tine greutatea atunci cand se sta pe un
picior sau in timpul mersului.Aceasta se intampla deoarece centrul de gravitatie al corpului va fi
peste centrul capului femural purtator de greutate si este essential pentru stabilitatea soldului si
echilibru,altfel pacientul ar cadea in partea opusa.Testul masoara inclinarea bazinului.Se vor
palpa ambele creste iliace in timp ce pacientul sta pe fiecare picior. Testul Trendelenburg este
negative daca pacientul are o buna stabilitate a soldului si creasta iliaca de partea care nu poarta

9
greutatea corpului se ridica iar corpul se inclina catre partea care tine greutatea.Un test pozitiv
apare daca bazinul cade de partea care nu puarta greutatea corpului.

Testul Barlow
Este un test care identifica soldul instabil ce sta in pozitie redusa,dar poate fi pasiv
dislocate.Aproape 2% din copii au un test Brlow pozitiv.Din acestia 60% se vor normaliza fara
tratament intr-o luna,iar 88% dupa 2 luni.Manevra se efectueaza cu copilul in decubit dorsal cu
soldul flectat,coapsa addusa,in timp ce se impinge posterior femurul in ax,determinand
dislocarea posterioara a capului femoral din acetabul.Dislocarea este palpabila in momentul in
care capul femoral iese din acetabul.

Testul Ortolani
Semnul Ortoloni este interpretat strict ca senzatiea obtinuta prin palparea la alunecarea capului
femoral din si in acetabul.Testul Ortolani este de fapt manevra inversa de la testul Barlow de
reasezare a capului femoral in acetabul.Soldurile sunt examinate in acelasi timp.Soldurile
copilului si genunchii sunt flectate la 90 de grade.Coapsele sunt abduse usor si aduc capul
femoral din pozitia dislocate posterioara inapoi in acetabul.Odata cu reducerea capului femoral
in acetabul se aude un pocnet.

Teste speciale ale genunchiului

I.Teste de stabilitate articulara-sunt utilizate cand este suspectata injuria ligamentara

1.Testul pentru instabilitate mediala intr-un singur plan
Testul abductiei-Testul stressului valg
2. Testul pentru instabilitate laterala intr-un singur plan
Testul adductiei-Testul stressului var
3. Testul pentru instabilitate anterioara intr-un singur plan
Testul Lachman
Semnul anterior al sertarului
Testul schimbului pivotal
4. Testul pentru instabilitate posterioara intr-un singur plan
Testul Lachman inversat
Semnul posterior al sertarului
Semnul alunecarii posterioare a tibiei
Testul cvadricepsului active
Testul schimbului pivotal inversat
II.Testele pentru leziune meniscala
Testul McMurray
Testul Apley
Testul blocajului elastic
Semnul Bragard
Semnul Childress
Testul Steinmann I si II

10
 Semnul Payr
Testul Helfet modificat
Testul O”Donoghue
III. Teste pentru plica(Lateral si Medial)
IV.Teste pentru disfunctia femuropatelara
Semnul Clarke-Testul rindelei
Testul Mc.Connell

I.Teste de stabilitate articulara

1.Testul pentru instabilitate mediala intr-un singur plan

Testul abductiei-Testul stressului valg

Pacientul este asezat in decubit dorsal. Examinatorul plaseaza o mana pe fata laterala a
genunchiului extins si aplica un stress valg genunchiului,in timp ce glezna este stabilizata in
usoara rotatie laterala.Manevra se efecteaza apoi si cu genunchiul flectat la 90 de grade la
marginea patului.(coapsa se sprijina pe pat pentru relaxarea musculaturii)Testul este
pozitiv(adica separarea excesiva a extremitatiilor articulare pe aspectul medial al genunchiului
present in flexie la 30 de grade si absent in extensie sugereaza o rupture limitata a ligamentului
collateral medial si aspectul posteromedial al capsule.Testul pozitiv in extensie sugereaza o
rupture a ligamentului collateral medial,a aspectului posteromedial al capsule dar si a
ligamentului incrucisat posterior.
2. Testul pentru instabilitate laterala intr-un singur plan
Testul adductiei-Testul stressului var
Pacientul este aserzat in decubit dorsal.Examinatorul plaseaza o mana pe fata mediala a
genunchiului extins si aplica un stress var genunchiului in timp ce glezna este stabilizata in
usoara rotatie mediala.Manevra se executa si cu genunchiul flectat la 30 de grade la marginea
patului.(coapsa se sprijina pe pat pentru relaxarea musculaturii).Testul pozitiv(adica separarea
excesiva a extremitatiilor articulare pe aspectul lateral al genunchiului)present in flexia la 30 de
grade si absent in extensie sugereaza o rupture limitata a ligamentului collateral lateral si
aspectul posterolateral al capsule.Testul pozitiv in extensie sugereaza o rupture a ligamentului
colateral medial,aspectul posterolateral al capsule,a ligamentului crucisat.In plus poate sugera o
suferinta a bandeletei iliotibiale sau a tendonului biceps femural.

3. Testul pentru instabilitate anterioara intr-un singur plan-pentru diagnosticul leziunii

ligamentului incrucisat anterior
Testul Lachman-este testul care pune in evidenta leziunea ligamentului incrucisat
anterior.Examinare se realizeaza cu pacientul in decubit dorsal si genunchiul de examinat de
partea examinatorului,flectat la 30 de grade(in pozitie functionala)Examinatorul stabilizeaza cu o
mana femurul distal,pe fata laterala a coapsei si cu cealalta mana aplica aspectul posterior al
tibiei o forta in directie anterioara.Testul este considerat pozitiv atunci cand este perceputa
miscarea lenta anterioara a tibiei si disparitia pantei create de tendonul infrapatellar si indica
ruptur ligamentului incrucisat anterior(in special bandeleta posterolaterala)Rezultate fals positive
pot apare atunci cand femurul nu este bine stabilizat,meniscul blocheaza miscarea de translatie
sau daca tibia este rotata medial.

11
 Semnul anterior al sertarului - este mai putin sensibil decat testul Lanchman.Examinarea se
realizeaza cu pacientul asezat pe masa de examinare,genunchiul de examinat de partea
examinatorului flectat la 90 de grade si coapsa flectata la 45 de grade.Examinatorul plaseaza
ambele maini in jurul tibiei si misca tibia anterior.Semnul este considerat pozitiv atunci cand
tibia se misca mai mult de 6 mm fata de femur si indica rupture ligamentului incrucisat
anterior(in special fasciculul anteromedial) dar si leziunea aspectului posterolateral si
posteromedial al capsule,leziunea fibrelor profunde ale ligamentului collateral medial.Testul este
negative daca se produce numai rupture ligamentului incrucisat anterior pentru ca sunt si alte
structure care limiteaza miscarea.
https://www.youtube.com/watch?v=IdnBKv38EEQ

Testul schimbului pivotal-este un test sensibil pentru injuria ligamentului incrucisat

anterior,dar este foarte dureros si dificil de executat correct.Testul este rareori utilizat in
diagnosticul cazurilor acute.Examinarea se realizeaza cu pacientul in decubit dorsal,cu membrull
inferior extins,ridicat si piciorul rotat medial.Examinatorul aplica o presiune-un stress valg tibiei-
in timp ce genunchoiul este flectat incet.Daca tibia se deplaseaza in afara articulatiei intr-un
unghi de 30-40 de grade se suspecteaza instabilitatea ligamentului incrucisat anterior.
https://www.youtube.com/watch?v=qqy5IfkEvfw

4. Testul pentru instabilitate posterioara intr-un singur plan

Testul Lachman inversat-Pacientul este in decubit ventral,cu genunchiul flectat la 30 de

grade.Examinatorul stabilizeaza cu o mana femurul distal,pe fata larerala a caoapsei si cu
cealalta aplica aspectului anterior al tibiei o forta in directite poaterioara.Testul este considerat
pozitiv daca este perceputa o miscare excesiva in directia posterioara a tibiei si indica ruptur
ligamentului incrucisat posterior.Pot apare rezultate fals negative in conditiile rupturii
ligamentului incrucisat anterior deoarece gravitatia poate determina o alunecare anterioara a
tibiei.

Semnul posterior al sertarului-este testul cel mai util pentru obiectivarea leziunii de ligament
incrucisat posterior.Pacientul este plasat in decubit dorsal,cu coapsele flectate la 45 de
grade,ambii genunchi flectati la 90 de grade si picioarele plasate in pozitie neutra pe masa de
examinare(in aceasta potitie platoul tibial este pozitionat la aproximativ 1 cm anterior de condilii
femurali.
Examinatorul apuca extremitatea proximala a tibiei cu ambele maini ci imprima acesteia o forta
posterioara.Deplasarea mare a tibiei posterior este indicatorul unei rupture partiale sau totale de
ligament incrucisat posterior.
Daca Tibia poate fi deplasata cu aprox.5mm este vorba de o leziune de gradul 1
Daca tibia se deplaseaza intre 5-10mm este o leziune de gradul 2,iar daca deplasarea depaseste
10 mm si platoul tibila aluneca in spatele condililor femurali leziunea este de gradul 3.
Rotatia interna sau externa a piciorului in timpul testului permite evaluarea diferitelor
structuri.Daca piciorul este plasat in rotatie interna se testeaza ligamentul incrucisat posterior si
ligamentul collateral lateral.

12
Semnul alunecarii posterioare a tibiei-acest test identifica o rupture complete de ligament
incrucisat posterior.Pacientul se afla in decubit dorsal,coapsa flectata la 45 de grade si
genunchiul flectat la 90 de grade.In aceasta pozitie,tibia este complet subluxata posterior pe
femur datorita gravitatiei in rupture ligamentului incrucisat posterior determinanad un aspect
concave al tendonului patellar.Manevra trebuie repetata si la genunchiul contralateral.
Leziunea de gradul 1 a ligamentului incrucisat anterior este indicate in asimetria fata de
genunchiul contralateral dar platoul tibial este anterior de condilii femurali.Leziunea de gradul 2
este cand platoul tibial este in continuare sub condilii femurali si leziunea de gradul 3 cand
platoul tibial cade in spatele condiliilor femurali.

Testul cvadricepsului activ-Pacientul este plasat in decubit dorsal,ca la semnul sertarului

posterior cu coapsele flectate la 45 de grade,ambii genunchi flectati la 90 de grade si picioarele
plasate in pozitie neutra pe masa de examinare.Din aceasta pozitie se cere pacientului sa
contracteze si a-si indrepte piciorul,in timp ce examinatorul aplica o contrarezistenta la nivelul
gleznei.Cvadricepsul se contracta si impinge anterior in tuberculul tibial pentru a reduce
translatia posterioara a tibiei.Testul este pozitiv daca tibia se misca anterior mai mult de 2
mm,atuci cand cvadricepsul este contractat cu genunchioul flectat si semnifica rupture de
ligament incrucisat posterior.

Testul schimbului pivotal inversat.-Testul identifica instabilitatea rotatorie posterolaterala

asociata leziunilor structurilor posterolaterale si permite examinatorului sa distinga leziunea
izolata de ligament incrucisat de o leziune combinata a structuriilor posterolaterale.Examinarea
se face cu pacientul in decubit dorsal,cu mb inferior extins si ridicat de calcai de catre
examinator.Cealalta mana a examinatorului este plasata pe fata laterala a gambei pentru a aplica
un stress valg genunchiului.Testul se realizeaaza in aceeasi maniera ca a schimbului pivotal.Intr-
o prima etapa genunchiul pacientului este flectat la 70-80 de grade si piciorul rotat extern cee ace
face ca tibia de partea afectata sa alunece posterior.In a doua etapa a testului,examinatorul
extinde piciorul pacientului in timp ce aplica un stress valg genunchiului.Testul este pozitiv daca
subluxatia se reduce si indica o rupture a ligamentului incrucisat posterior,a complexului arcuate
si a ligamentului collateral fibular.

II.Testele pentru leziunile meniscale

Testul McMurray
Testul adduce informatii privind o eventuala ruptura a cornului mijlociu sau posterior al
meniscului.El exte pozitiv in 50% din cazurile de rupture meniscale.Pacientul este asezat in
decubit dorsal,cu soldul si genunchiul de examinat flectat.Examinatorul isi plaseaza o mana pe
genunchiul de examinat(degetul mijlociu,indexul si inelarul sunt plasate in lungul liniei articulare
mediale)iar cu cealalta mana apuca calcaiul pacientului,flecteaza maximal genunchiul,roteste
glezna extern astfel incat piciorul sa puncteze in afara(eversia piciorului)si apoi directioneaza
genunchiul in asa fel incat sa puncteze si el in afara(stress valg)In timp ce se mentine piciorul in
eversie,se extinde si se flecteaza genunchiul.Daca exista o leziune meniscala
mediala,examinatorul va simti un click la nivelul liniei articulare mediale,iar pacientul
durere.Pentru leziunile meniscale laterale,genunchiul este flectat maximal,piciorul este rotat
inern(Inversia piciorului),iar genunchiului I se aplica un stress var.Examinatorul aplica cle 3
degete examinatoare la nivelul liniei articulare laterale.Palparea unui click la nivel in timpul
extensiei genunchiului,sugereaza leziune meniscala laterala.

13
Testul Apley
Este un test util in diferentierea intre o leziune ligamentara si una meniscala.Examinarea incepe
cu pacientul in decubit ventral si genunchiul flectat la 90 de grade.Examinatorul stabilizeaza
coapasa pacientului cu genunchiul sau,in timp ce cuprinde cu ambele maini piciorul si glezna si
aplica o forta axiala in calcai,roteste extern si intern piciorul.Aceasta manevra realizeaza o
presiune directa asupra meniscurilor.Daca manevra determina durere la nivelul interliniului
medial sau lateral semnifica afectarea meniscului medial,respective lateral.Manevra se repeat in
aceeasi maniera efectuand o tractiune pe genunchi asociata cu rotatia interna sau externa a
genunchiului.Aparitia durerii la nivelul interliniului articular medial sau lateral,la efectuarea
acestei manevre,semnifica afectarea ligamentara:a ligamentului collateral medial sau lateral.

Testul blocajului elastic

Testul evalueaza lipsa de extensie maximal a genunchiului care poate fi rezultatul unei rupture de
menisc,a unei colectii lichidiene intraarticulare sau ca urmare a unor corpi
intraarticulari.Examinarea incepe cu pacientul in decubit dorsal.Examinatorul flecteaza maximal
genunchiul si apoi extinde pasiv.Daca genunchiul nu se extinde complet sau se palpeaza o
senzatrie de finalizare elastic a miscarii,miscarea poate fi blocata de o rupture de menisc.

Semnul Bragard
Testul isi gaseste utilitatea atunci cand este prezenta durerea in lungul interliniului
articular.Pentru a testa leziunea meniscului medial,examinatorul extinde si roteste extern tibia
care deplaseaza anterior leziunea meniscala,daca ea exista.Palparea sensibilitatii dureroase in
lungul liniei articulare mediale este redusa cu flexia si rotatia interna a genunchiului cee ace
semnifica un semn Bragard pozitiv si deci o leziune meniscala mediala.

Semnul Childress
Se cere pacientului sa se aseze pe vine,cu geninchii maximal flectati sis a mearga ca o rata(sau
mersul piticului).Daca miscarea este blocata este sugerata o leziune meniscala.Chiar si durerea in
aceasta pozitie poate sugera fie o leziune meniscala,fie o afectare a articulatiei femuropatelare.

Testul Steimann
Semnul Steinmann I
Cu pacientul in decubit dorsal,genunchiul in extensie,examinatorul forteaza rotatia externa a
tibiei si flecteaza usor genunchiul.Rotatia externa fortata misca anterior meniscul si il comprima
posterior.Aparitia durerii la rotatia externa a tibiei si flexia usoara agenunchiului semnifica o
leziune meniscala mediala,iar aparitia la rotatia interna fortata a tibiei asociata flectarii usoare a
genunchiului semnifica leziune meniscala laterala.
Semnul Steinmann II
Deoarece meniscul se misca posterior odata cu miscarea de flexie a genunchiului si anterior cu
cea de extensie,palparea durerii pe linia articulara si disparitia ei odata cu miscarea lenta de
flexie semnifica afectarea meniscului.Daca durerea pe intrliniul articular persista in timpul
flectarii genunchiului structura afectata este mai degraba ligamentara.

14
Semnul Payr
Pacientul se afla in pozitie sezanda cu coapsele adduse si rotate intern,genunchii flectati si addusi
si picioarele in flexie plantara,iar examinatorul exercita o presiune in jos pe aspectul medial al
genunchiilor.Aparitia durerii pe aspectul medial al genunchiilor atunci cand este aplicata
presiunea in jos(valg)indica o leziune a cornului posterior al meniscului medial.

Testul Helfet modificat

Examinarea incepe cu pacientul sezand la marginea mesei de examinare,cu genunchii flectati la
90 de grade.Examinatorul cere pacientului sa extinda genunchiul.In mod normal,tuberozitatea
tibiala se observa pe linia care continua linia mijlocie a rotulei in flexie maximala,in timpul
extensiei tibia se roteste si tubercului tibial se misca corespunzator pe linia care trece prin
marginea laterala a rotulei.Lipsa de rotatie a tibiei in timpul miscarii de extensie sugereaza o
leziune meniscala sau o afectare a ligamentului incrucisat.

Testul O’Donoghue
Examinarea incepe cu pacientul in decubit ventral,iar examinatorul flecteaza genunchiul
pacientului la 90 de grade si roteste tibia intern si apoi extern,dupa care extinde genunchiul si
repeta miscarile de rotatie.Aparitia durerii sau intensificarea ei in timpul rotatiei in ambele
pozitii(flexie,extensie a genunchiului)sugereaza o ruptura meniscala sau o iritatie a capsulei
articulare.Aparitia durerii atunci cand se aplica un stress valg genunchiului flectat si rotat lateral
semnifica lezarea meniscului medial,a ligamentului colateral medial si aligamentului incrucisat
anterior si reprezinta triada O;Donoghue.

III.Teste pentru plica (lateral si medial)

Testele pozitive pot mima o patologie meniscala,motiv pentru care ele vor fi folosite in
combinatie cu testele meniscale.Manevra se efectueaza cu pacientul in decubit dorsal,cu
meniscul flectat,iar examinatorul misca rotula in directie lateral/mediala.Testul este considerat
pozitiv daca poacientul acuza durere,ceea ce indica compresia marginii plicii pe condilul femural
lateral,respectiv medial

IV.Teste pentru disfunctia femuropatelara

Semnul Clarke-Testul rindelei

Pacientul este relaxat cu genunchiul extins.Examinatorul comprima in jos cu marginea mainii
asezata proximal de baza rotulei.Pacientul contracta cvadricepsul in timp ce examinatorul
impinge in jos rotula.Testul este pozitiv daca determina aparitia durerii patelare si pacientul nu
poate efectua contractia cvadricepsului.Pentru a testa diferite parti ale rotulei se repeta
examinarea genunchiului in flexie la 30,60,90 de grade si extensie maximala.

Testul McConnell.
Testul se efectueaza in situatiile in care este suspectata durerea femuropatelara.Durerea este
initial reprodusa printr-o contractie izometrica a cvadricepsului,cu pacientul flectand
genunchii,asezat pe vine sau la urcatul si coboratul scarilor.Odata ce durerea a fost reprodusa,ea
poate fi ameliorata printr-o alunecare mediala a rotulei.Aceasta alunecare mediala poate di
efectuata si cand pacientul sta pe vine sau urca si coboara scarile.Durerea care se amelioreaza
prin alunecarea mediala a rotulei este specifica durerii femuropatelare.

15
 Teste speciale ale gleznei

I.Teste de stabilitate articulara

In traumatismele acute,durerea poate face dificila examinarea.Uneori o infiltratie cu xilina in
ligamentul afectat sau nervul popliteu lateral permite efectuarea testelor cu mai mare usurinta.

Testul anterior al sertarului

Testul evalueaza integritatea ligamentului tibiofibular anterior.
Examinatorul aeaza piciorul in pozitie neutral la 90 de grade,cu o mana cuprinde calcaiul
pacientului si exercita o forta de tractiune anterioara iar cu cealalta mana stabilizeaza gamba si
opune rezistenta.O deplasare anterioara mai mare de 0,5 mm semnifica un test pozitiv si deci o
problema cu ligamentul talofibular anterior.

Testul inclinarii (Tilt test)

Testul evalueaza instabilitatea talara,in fapt traumatismul combinat al ligamentului talofibular
anterior si calcaneofibular.Testul masoara unghiul format de plafonul tibial cu domul talusului
cand piciorului posterior i se aplica o inversie fortata.
Pacientul este asezat pe pat cu genunchiul flectat la 90 de grade.Examinatorul stabilizeaza cu o
mana tibia distala,in timp ce cu mana opusa apuca gatul talusului.Initial examinatorul pune
piciorul pacientului in pozitie neutral(evalueza afectarea ligamentului calcaneofibular)sau in
flexie plantara(evalueza in principal ligamentul talofibular anterior si secundar calcaneofibular)
Consideratii speciale:Genunchiul este flectat la 90 de grade pentru a reduce tensiunea pe
muschiul gastrocnemian.Testul va fi efectuat bilateral pentru comparatie.
-ruptura izolata a ligamentului calcaneofibular poate sa nu determine o laxitate demonstrabila la
nivelul glezniei,inclinarea normal a talusului este de aproximativ 5 grade sau mai mica,iar in
cazul unui test pozitiv variaza intre 0 grade si 23 de grade.
-efectuarea testului cu piciorul in flexie plantara evalueaza in principal ligamentul talofibular
anterior si secundar ligamnetul calcaneofibular ,cand este rupt numai ligamentul talofibular
anterior se produc cresteri mici ale inclinarii talusului,rupture ambelor ligamente talofibular
anterior si calcaneofibular creste mult inclinarea talusului.Tumefactiile la nivelul gleznei reduc
posibilitatea de a translata anterior talusul.

Testarea ligamentului deltoid

Aceasta manevra evalueaza numai component superficiala a complexului ligamentar
deltoidian.Se executa cu piciorul din pozitie neutral,miscarea de eversie fortata.Manevra de
rotatie externa fortata a piciorului evalueaza ligamentele sindesmotice si component profunda a
complexului ligamentar deltoid.Pacientul este cu genunchiul flectat la 90 de grade,glezna in
pozitie neutral.Examinatorul stabilizeaza cu o mana tibia si fibula si cu mana cealalta roteaza
extern glezna.Durerea la nivelul sindesmozei indica un test pozitiv.

Testele ligamentelor sindesmotice

1.Testarea ligamentului tibiofibular inferior
In rupturile acestui ligament care are o component anterioara si una posterioara durerea este
localizata deasupra ligamentului,usor deasupra liniei articulare a gleznei.In rupture ligamentului
tibiofibular inferior,durerea este reprodusa prin dorsiflexia piciorului,manevra care deplaseaza

16
fibula lateral.O alta manevra prin care poate fi pusa in evidenta rupture ligamentului tibiofibular
inferior este deplasarea laterala a talusului in articulatia talocrurala,manevra care deplaseaza si
fibula ca urmare a sindesmozei care exista intre tibie si fibula inferior.

2.Testul fibular al sertarului https://www.youtube.com/watch?v=W3SHqKqkK14

Se efectueaza atunci cand se suspecteaza o rupture a ligamentelor sindesmotice.Examinatorul
poate realiza deplasarea posterioara a fibulei care produce in acest fel durere.

3.Testul Squeeze
Testul evalueaza afectarea ligamentului tibiofibular anterior.Examinatorul comprima gamba
proximal si aceasta determina separarea fibulei in sindesmoza distala cu aparitia durerii.

Testul Thomson
Testul evalueaza ruptura de tendon achilian-este un test patognomonic pentru acesta.Pacientul
asezat in decubit ventral,cu picioarele atarnate la marginea patului iar examinatorul comprima
gamba.In mod normal,manevra de compresie a gambei determina flexia plantara a
gleznei.Pierderea acestei miscari este specifica pentru rupture de tendon achilian

Teste speciale
I.Testele de stabilitate in articulatia subtalara

Testul anterior al sertarului

Testul poate oferi informatii privind o eventuala laxitate subtalara dar instabilitatea este dificil de
demonstrat chiar utilizand radiografii sau artroscopie.Manevra:examinatorul tine cu o mana gatul
talusului iar cu cealalta mana translateaza anterior.Testul este pozitiv daca se constata alunecarea
anterioara a talusului.

II.Testul blocajului Coleman

Testul evalueaza flexibilitatea piciorului posterior si pronatia antepiciorului.Deformarea initiala
este in antepicior,urmata de aparitia modificariilor in piciorul posterior.
Testul se efectueaza cerand pacientului sa-si puna calcaiul si marginea laterala a piciorului pe un
bloc de lemn de 4 cm aproximativ si sa se sprijine pe picior cu toata greutatea in timp ce
metatarsienele 1,2,3 pot efectua liber flexia plantara si pronatia.Capul primului metatarsian nu
trebuie sa atinga podeaua.
Interpretare:testul porneste de la premiza ca exista o flexie fixa a metatarsianului 1.Daca varusul
calcaiului se corecteaza in timp ce pacientul sta pe blocul de lemn,calcaiul posterior este
flexibil.Daca articulatia subtalara este supla si se corecteaza cu testul,procedurile chirurgicale pot
corecta pronatia antepiciorului care este frecvent determinata de flexia plantara a metatarsianului
1.Daca piciorul posterior este rigid este necesara corectia chirurgicala atat a piciorului posterior
cat si a antepiciorului.
Pozitia neutra a articulatiei subtalare este evidenta cand articulatiile talonaviculara si
calcaneocuboidala sunt reduse sau atunci cand navicularul este centrat pe talus.Stabilirea pozitiei
neutre a aticulatiei subtalare este importanta in determinarea ulterioara a deviatiei in var sau valg
a antepiciorului sau portiunii posterioare a piciorului.

17
Durerea in aria sinusului tarsi in stressul var maximal este expresia unei injurii a ligamentului
talocalcaneean.
Durerea in stressul valg maximal la nivelul sinusului tarsi este determinata de compresia
recesului calcaneofibular dupa o fractura calcaneana sau in situatia unui calcaneu in valg cu sau
fara boala articulara inflamatorie.

III.Determinarea iritabilitatii sinusului tarsian

Examinarea sinusului tarsian trebuie facuta cu atentie pentru identificarea sindromului de sinus
tarsian,determinat frecvent de trauma ligamentului talocalcanean interosos care se poate
rupe,poate fi comprimat in articulatia subtalara,inflamat cronic sau fibrozat.El se manifesta prin
durere la palparea ferma a sinusului tarsian,durere in timpul mersului sau in timpul supinatiei si
adductiei picioruluiDurerea este ameliorata prin bandajul ferm al piciorului care tine calcaiul in
pronatie sau valg.Examenul fizic pune in evidenta durerea deasupra sinusului tarsi.Portiunea
ligamentului talofibular anterior proximal de sinus tarsi necesita o palpare foarte specifica pentru
a identifica sursa durerii.Durerea poate fi reprodusa prin testarea mobilitatii piciorului in
supinatie si adductie extrema.Durerea si instabilitatea pot fi reproduse in timp ce pacientul
coboara scarile.Diagnosticul de sindrom de sinus tarsian este pus daca simptomele dispar dupa
injectia a 2-3 ml de anestezic local in canalul tarsian.

18