164
tea articulaţiei, permit de a majora sensibilitatea me-
todei de constatare a acestor leziuni.
Deoarece LÎA în absolută majoritate a cazurilor
este lezat în locul inserţiei către condilul lateral fe-
mural sau în 1/3 a ligamentului – sectoarele, care pot
fi vizualizate ecografic optimal, tehnica sonografică
este utilizată pe larg pentru diagnosticarea veridică a
acestei patologii.
Bibliografie
1. Badea R, Dudea S, Mircea P, Stamate M. Tratat
de ultrasonografie clinică Vol.III ISBN 978-973-39-0640-
7. 2008: 67-74.
2. Bianchi S, Martinoli C. Ultrasound of the mus-
culoskeletal system. ISBN 978-3-540-42267-9. 2007:716-
717.
3. Bradley M, O’Donnell . Atlas of musculoskele-
tal ultrasound anatomy. ISBN 978-1-841-10118-7. 2002:
188-189.
4. Hirose H, Doi T, Nishiue S, Henmi S. Arthrosco-
pic findings and derect visual findings during arthrotomy
for injury of the anterior cruciate ligament. Arthroscopy
(Jpn). 1987; 12: 41-43.
5. Ihara H, Tanabe K, Murao T. Arthroscopy in the
diagnosis of cruciate ligament injuries of the knee. Arthro-
scopy (Jpn). 1985;10: 31-36.
6. Laine HR, Harjula A, Peltokallio P. Ultrasound in
the evaluation of the knee and patellar regions. J Ultra-
sound Med. 1987;6: 33-36.
7. Polly DW, Callaghan JJ, Sikes RA, McCabe JM,
McMahon K, Savory CG.The accuracy of selective mag-
netic resonance imaging compared with the findings of art-
hroscopy of the knee. J Bone Joint Surg [Am]. 1988; 70:
192-198.
8. S. Suzuki, K. Kasahara, T. Futami, R. Iwasaki, T.
Ueo, and T. Yamamuro. Ultrasound diagnosis of pathology
of the anterior and posterior cruciate ligaments of the knee
joint. Arch Orthop Trauma Surg. 1991;110:200-203.
9. Van Holsbeeck, Marnix T. Musculoskeletal ultra-
sound - 2nd ed. ISBN 0-323-00018-5.2001: 171-192.
Rezumat
Examenul ecografic a permis diagnosticarea leziunii
LÎA în 53 cazuri de traumatisme a articulaţiei genunchiului
în perioada preponderent de până la o lună posttraumatism.
Tratamentul artroscopic a acestor bolnavi a confirmat dia-
gnosticul în 45 de cazuri, ce constituie gradul de veridicita-
te a metodei ecografice în 84,9%.
Summary
Sonographic examination showed 53 injuries of the
ACL in patients with knee joint trauma. Arthroscopic treat-
ment of these patients confirmed the diagnosis in 45 cases;
the ultrasound method had sensitivity of 84.9%.
Резюме
Ультразвуковая диагностика позволила выявить
повреждение передней крестообразной связки в 53
случаях травм коленного сустава на ранней стадии, до
одного месяца. Артроскопия подтвердила достовер-
ность в 45 случаях, что составило 84,9% всех наблю-
дений.
Buletinul AŞM
UNELE ASPECTE DE DIAGNOSTIC
ŞI TRATAMENT CONSERVATIV
AL SCOLIOZEI
_______________________________________
Anna Kusturova, Centrul Naţional
Ştiinţifico-Practic de Medicină Urgentă,
Catedra Ortopedie şi Traumatologie,
USMF “Nicolae Testemiţanu”
Actualitatea temei
Scolioza este o deformaţie complexă a coloanei
vertebrale cu încurbarea laterală stabilă şi torsie ver-
tebrală, schimbări în ţesutul neuromuscular şi con-
junctiv, distopia organelor interne, cu dereglări func-
ţionale şi organice cu greutate diferită [1]. Fiind cea
mai serioasă maladie în ortopedia pediatrică, scolioza
este larg răspândită la copii şi adolescenţi în toată lu-
mea cu o rată de la 0,5–3% până la 27,6%. Potrivit
examinării medicale efectuate în Rusia în 2002 (30
milioane 400 mii sau 94,6% din copiii din Rusia, în
vârstă de 0-18 ani), postura incorectă a fost găsită la
17,6% din copii, cu frecvenţă aproape egală la băieţi
şi fete. După datele prezentate de Rosstat (2005), in-
cidenţa dereglărilor ţinutei înainte de şcoală era 97,3,
dar după absolvire – 113 de cazuri din 1000 de copii
examinaţi [2]. Invaliditatea primară din copilărie, ca
urmare a scoliozei idiopatice este de 8-9% în structura
generală de handicap a copiilor. Tendinţa de creştere
a numărului de bolnavi cu forme progresive grave ale
maladiei, ineficienţa tratamentului conservator au ca
rezultat faptul că 23-25% din pacienţi necesită inter-
venţie chirurgicală la diferite etape ale vieţii [3].
Seriozitatea problemei constă în faptul că defor-
maţiile statice necorectate la timp prezintă un factor
determinant pentru dezvoltarea schimbărilor structu-
rale în coloana vertebrală şi a bolilor organelor inter-
ne, ce ulterior rezultă în scăderea sau lipsa capacităţii
de muncă la maturitate. Deformarea cutiei toracice
determină modificări în plămâni, unde pot apărea re-
giuni de atelectaze şi emfizem. Patologia duce la o
încălcare a funcţiei respiraţiei externe: scade capaci-
tatea vitală a plămânilor, rata maximă de ventilaţie,
creşte volumul de respiraţie pe minut. Apar tulburări
hemodinamice, care conduc la “inima kifoscoliotică”
varianta “inimii pulmonare” [4]. Fluxul insuficient de
oxigen pentru organismul în creştere afectează creie-
rul: copiii învaţă mai rău, mai repede obosesc, suferă
de dureri de cap, iritabilitate. Cu scolioză adesea se
asociază încălcări în organele abdominale, deosebit
de greu tratate standard, fără a privi la biomecanica
scoliozei. În cazurile scoliozei de formă gravă sunt
prezente şi complicaţii neurologice [2].
Mai mult de 80% din cazurile diformităţii scolio-
Ştiinţe Medicale
tice constituie scolioza idiopatică. Etiologia necunos-
cută a scoliozei idiopatice a dat naştere multor teorii.
Se presupune că în etiologia scoliozei idiopatice joa-
că un rol important disfuncţia sistemului nervos vege-
tativ simpatic (I.Savastik, 2000), dereglarea creşterii
primare vertebrale (И. A. Мовшович, 1994), altera-
rea statutului hormonilor osteotropi (М. Г. Дудин,
1993). Necătând la multitudinea teoriilor etiologice,
la momentul dat cauza apariţiei scoliozei idiopatice
nu este clară, deaceea tratamentul acestei patologii
complexe este una din problemele actuale ale medici-
nei contemporane. Cercetările în domeniu, din ultimii
ani, dau prioritate teoriilor ereditare de dezvoltare a
scoliozei idiopatice (Miller, 1996, Wise et al., 1998).
Apariţia şi dezvoltarea scoliozei este un proces
care apare în perioada de creştere intensivă a schele-
tului. Scolioza are loc în prezenţa a trei factori:
• factorul patologic primar - ereditar (tulburări la
nivelul aparatului genetic, cromozomial, ce se manifes-
tă prin modificări displazice în măduva spinării, verte-
bre, discurile intervertebrale, vasele sangvine etc.);
• factorul care creează un fon patologic de ex-
primare a primului factor într-un segment întreg al
coloanei vertebrale (tulburări metabolice, endocrine)
- factor predispozant;
• factorul de statică şi dinamică are importanţă
deosebită în formarea unor schimbări structurale în
vertebre şi, pune în aplicare acţiunile primelor doi
factori.
La examinarea copiilor cu diformităţi ale coloa-
nei vertebrale sunt tot mai des folosite metodele de
cercetare a manualelor ortopedice bazate pe analiza
biomecanicii sistemului locomotor [2, 4]. Aceas-
tă tendinţă se datorează necesităţii de evaluare mai
completă şi obiectivă a tulburărilor funcţionale pentru
a justifica tactica şi a controla eficacitatea tratamen-
tului. Succesele reale ale biomecanicii aplicative se
datorează studiilor ştiinţifice cu privire la structura,
mobilitatea şi mecanogeneza diformităţilor coloanei
vertebrale. Un interes considerabil pentru cercetătorii
şi medicii practicieni îl prezintă întrebările de meca-
nogeneză a diformităţilor vertebrogene şi modelarea
matematică a cinematicii coloanei vertebrale.
Necătând la dezvoltarea intensivă a diferitor me-
tode instrumentale de examinare a pacienţilor ortope-
dici, metoda principală este examenul clinic [1,4, 5].
Examenul ortopedic se realizează în poziţie ortostati-
că - din spate, din faţă şi din profil, în poziţia şezân-
dă şi în decubit dorsal. Se constată o serie de semne
speciale caracteristice pentru scolioză ca: asimetria
umerilor, denivelarea şi bascularea vârfurilor scapu-
lei, ghibozitatea costală, bureletul lombar, asimetria
şi denivelarea pliurilor interfesiere şi subfesiere. În
poziţia şezândă se apreciază devierea coloanei verte-
165
brale, poziţia orizontală a bazinului, mobilitatea co-
loanei vertebrale se determină prin elongarea axială a
coloanei vertebrale.
Examinarea pacientului în decubit se efectuează
pentru aprecierea dereglărilor funcţionale sau organi-
ce din partea aparatului locomotor. În ţinuta scolioti-
că, fără dereglări structurale ale coloanei vertebrale,
devierea axei coloanei vertebrale se corijează, iar în
schimbările organice – nu se corijează complet. Cu
ajutorul examenului neurologic se determină dereglă-
rile de sensibilitate şi motricitate [1]. „Standardul de
aur” în examinarea ortopedică a pacientului cu sus-
pecţie la scolioză rămâne testul lui Adams - pacientul
în „poziţie-îndoit înainte”, care determină asimetria
trunchiului - un aspect al deformării scoliotice. Exa-
minarea pacientului în poziţie îndoită este destinată
detectării unui grad de curbură uşoară la examenele
de screening în masă. Pentru evaluarea cantitativă a
deformării coloanei vertebrale în Europa şi SUA este
pe larg folosit scoliometrul, eficacitatea căruia a fost
dovedită în programele de screening a scoliozei [2,
3]. Scoliometrul este simplu, fiabil şi necostisitor în
utilizare şi această metodă de măsurare este uşor de
învăţat pentru personalul care execută screeningul în
şcoli. Metoda ar putea fi folosită pentru măsurările
clinice la următoarele vizite şi aceste date, mai degra-
bă decât studiile suplimentare radiologice, ar putea
servi la documentarea progresării curburilor.
În plus, pe lângă metodele de inspecţie şi palpa-
re, pentru evaluarea elementelor sistemului locomo-
tor şi analiza mişcărilor pasive şi active în articulaţii
au fost îmbunătăţite metodele de diagnostic vizual şi
metodele instrumentale. Ele permit identificarea legi-
tăţilor în variaţia relaţiilor spaţiale dintre elementele
individuale ale coloanei vertebrale şi a componente-
lor aparatului locomotor ca un întreg [2]. În arsena-
lul de diagnostic instrumental putem lista radiografia
(spondilografia standard şi funcţională), tomografia
computerizată (CT), rezonanţa magneto-nucleară
(RMN), ecospondilografia (ESG), precum şi metode
relativ noi - topografia computerizată optică, evalua-
rea micromişcărilor etc.
Pentru confirmarea diagnosticului de scolioză
până în prezent se utilizează metodele radiologice. Se
efectuează radiografii din faţă şi profil, în ortostatism,
care neapărat trebuie să cuprindă regiunile toracală şi
lombară, de la Th1 la S1. Spondilografia de ansamblu
ne oferă informaţie sumară despre diformitatea sco-
liotică. Pentru planificarea tratamentului conservator
sau chirurgical este necesară informaţia despre mobi-
litatea coloanei vertebrale care este evaluată prin exa-
minări radiologice la tracţie. Radiografiile funcţiona-
le în poziţia laterală ne permit aprecierea mobilităţii
diformităţilor cifoscoliotice şi hiperlordotice.
166
Este mai mult cunoscută metoda de analiză a ra-
diogramelor cu scolioză în proiecţie anteroposterioară
după Fergusson. “Standardul de aur” în spondilometrie
este unghiul Cobb (1948) care descrie unghiul difor-
mităţii scoliotice. Dacă nu se pot determina vertebrele
neutre, unii cercetători utilizează metoda Lekum.
Tehnologia computerelor a jucat un rol-cheie în
eforturile savanţilor de a realiza o înţelegere globală a
diformităţilor coloanei vertebrale şi care ne vor oferi
multe oportunităţi de explorare în viitor. Noile evolu-
ţii de sisteme de imagistică medicală, cum ar fi CT şi
RMN, ne oferă o oportunitate de a evalua situaţia în
măduva spinării şi rădăcinile ei, care este o cauză ma-
joră de îngrijorare pentru chirurgi-vertebrologi. Evo-
luţiile recente în stereoradiologie au condus la o nouă
abordare în obţinerea imaginii stărilor fiziologice şi
modificărilor patologice ale sistemului musculo-sche-
letar. În acest caz putem obţine reconstrucţia bi- şi tri-
dimensională a pacientului într-o poziţie ortostatică,
pentru evaluarea scheletului întreg [3, 6, 7].
Evaluarea obiectivă a funcţiilor statico-
dinamice ale coloanei vertebrale ne permite metoda
de diagnosticare biomecanică - scanarea tridimensi-
onală cu ultrasunete. Rezultatele scanării reperelor
anatomice cu un marker ultrasonor sunt automat pre-
lucrate şi afişate într-un grafic [2].
Diagnosticarea cauzelor primare ale tulburări-
lor percepţiei semnalelor de reglementare la nivelul
sistemului musculo-scheletar poate fi efectuată prin
evaluarea micromişcărilor. În cazul scoliozei această
investigaţie determină perturbarea iniţială la nivelul
cerebelului şi analiza gradului de schimbări la peri-
ferie [4].
O contribuţie importantă în studiul biomecani-
cii sistemului musculo-scheletar a fost introdusă prin
dezvoltarea şi punerea în aplicare a stabilometriei.
Această metodă de investigare a balanţei de suport
vertical conţine o serie de fenomene tranzitorii cu în-
registrarea poziţiei, anomaliilor centrului comun de
greutate pe planul de sprijin în cazul scoliozei [2].
Tratamentul conservativ al scoliozei este axat
pe mobilizarea coloanei vertebrale cu corecţia difor-
mităţii scoliotice şi menţinerea coloanei vertebrale
în poziţia corectă, prin mărirea tonusului muscular.
Obiectivele de bază ale tratamentului conservator al
scoliozei idiopatică sunt [8]:
1. a reduce progresia curburii scoliotice la puber-
tate (sau, eventual, chiar opri),
2. a preveni sau a trata disfuncţiile respiratorii,
3. a preveni sau a trata sindromul algic,
4. a îmbunătăţi aspectul estetic prin corectarea
posturii.
Observaţie. Primul pas în tratament activ al sco-
liozei idiopatice este constituit din evaluarea periodi-
Buletinul AŞM
că clinică cu o anumită perioadă de urmărire. Durata
acestei monitorizări poate varia de la 2-3 până la 36-
60 de luni, în funcţie de situaţia clinică specifică. Eva-
luarea clinică nu înseamnă efectuarea radiografiei de
fiecare dată, de obicei rentghen-control se efectuează
în timpul evaluării clinice alternante.
Exerciţii speciale (gimnastica curativă). Include
toate formele de gimnastică curativă care pot fi efec-
tuate ambulator şi care au dovedit eficacitatea sa. Frec-
venţa sesiunii terapeutice depinde de unele tehnici,
de cooperare şi capacitatea pacientului de a efectua
tratamentul cu ajutorul persoanelor care îl îngrijesc.
Exerciţiile pot fi efectuate în fiecare zi sau de câteva
ori pe săptămână. Forma actuală de exerciţii depinde în
principal de caracterul metodei terapeutice selectate.
Articolele consacrate gimnasticii curative pot fi
divizate în funcţie de auto-corectarea propusă [9]:
extrinsecă (corecţia maximă se obţine cu ajutorul
gravităţii, aparatelor pentru poziţionare şi/sau plasa-
rea membrelor) [10, 11, 12, 13], intrinsecă (corecţie
maximă obţinută fără ajutor extern) [14], fără exer-
ciţii de auto-corectare, dar exerciţii asimetrice [15],
fără autocorecţie dar cu exerciţii simetrice [14]. În
conformitate cu aceste recenzii, până în prezent sunt
şcoli de gimnastică curativă eficacitatea cărora este
dovedită: DoboMed [11], Lyon [14], MedX [15],
Schroth (fie ca reabilitarea intensivă a scoliozei [10],
sau tratament în ambulator [12]), SEAS [14], side
shift [16]. Sunt metode de tratament conservativ ca
masaj, înot, miostimulare, recomandate numai în an-
samblu cu exerciţiile specifice [8].
Reabilitarea specială în staţionar. Aceasta este o
metodă de exerciţii speciale utilizată pe bază de staţi-
onar (departamentul de spital, sanatoriu sau o formă
similară de îngrijirea sănătăţii). Reabilitarea este re-
comandată de către unele şcoli în special la începutul
tratamentului cu gimnastica curativă cu scopul de a
învăţa pacientul şi rudele sale cum de efectuat exerci-
ţii de sinestătător.
Corsetoterapie. Constă în folosirea unui corset
(o orteză de corecţie) pentru o anumită perioadă de
timp în fiecare zi pentru a corecta scolioza în trei pla-
nuri (3D). Acesta este folosit pentru perioada nece-
sară pentru a obţine şi menţine rezultatul terapeutic.
Rezultatul terapeutic este, în principal, stoparea pro-
gresării. În unele cazuri este posibil de a corecta sco-
lioza dar la alţi pacienţi rata progresării poate fi numai
încetinită înainte de intervenţia chirurgicală selectată.
Conform SOSORT utilizarea corsetulu rigid întot-
deauna este însoţită de efectuarea exerciţilor fizice, în
timp când pacientul scoate orteza [8].
Corsetoterapia include:
• purtarea corsetei rigide pe timp de noapte, în
pat (8-12 ore pe zi);
Ştiinţe Medicale
• purtarea corsetei moi: aceasta include, în prin-
cipal, corseta SpineCor [17], şi alte orteze similare
[18,19];
• purtarea corsetei rigide part time (12-20 ore pe
zi): în principal în afara şcolii şi în pat;
• purtarea corsetei rigide full time (20-24 ore pe
zi) sau gips: permanent (la şcoală, acasă, în pat etc.).
Aparate gipsate sunt folosite de unele şcoli ca
prima etapă de tratament pentru a realiza corecţia care
ulterior să fie menţinută cu un corset rigid [20]; alţii
propun gips numai în cazurile cele mai grave [21],
aparatul gipsat este considerat ca un standard în tra-
tamentul scoliozei infantile. Recent, o orteză nouă a
fost dezvoltată pentru a obţine aceleaşi rezultate ca şi
gipsarea [22,23].
SRS a definit o serie de criterii metodologice care
trebuie urmate în timpul studiilor despre corsetotera-
pie [24]. Criteriile optimale de includere constau în:
vârsta de 10 ani sau mai mare atunci când este indi-
cată purtarea corsetului, Risser 0-2, unghiuri primare
ale curburii scoliotice de la 25 de grade, până la 40
de grade, nici un tratament anterior, şi, dacă este fată,
fie în perioada premenarchială sau mai puţin de 1 an
postmenarchială.
Material şi metode. A fost efectuată examina-
rea ortopedică primară a 1398 elevi din şcolile mun.
Chişinău, cu vârsta 7-18 ani: 728 fete (52,07%) şi 670
băieţi (47,93%). Procedura screeningului coloanei
vertebrale a inclus inspecţia vizuală a trunchiului în
poziţie ortostatică - din spate, din faţă şi din profil,
testul lui Adams şi măsurarea unghiului de rotaţie a
corpului cu ajutorul scoliometrului. Testul lui Adams
pozitiv şi cinci grade de URT au fost definite ca o in-
dicaţie pentru radiografia coloanei vertebrale.
Rezultate. Cincizeci şi şapte din elevi au avut
rezultate pozitive la examinarea în poziţie ortostatică,
testul de aplicare înainte şi măsurarea cu scoliome-
tru. La 54 (3,86%) deformitatea coloanei vertebrale a
fost confirmată radiologic, din care erau 39 (72,22%)
fete şi 15 (27,78%) băieţi. Trei elevi (2 fete şi 1 băiat)
aveau coloana vertebrală normală la radiografie (re-
zultate fals-pozitive).
Pentru fiecare pacient a fost elaborat un program
individual de tratament conservativ care includea
gimnastica curativă cu exerciţii speciale, înotul, ma-
sajul curativ, corectarea posturii în diferite situaţii ale
vieţii etc. Toţi pacienţii sunt luaţi la evidenţă şi vor fi
urmăriţi în viitor.
Concluzii. Scolioza este o problemă actuală a or-
topediei contemporane. În diagnosticarea ei rămâne
ca standard examinarea ortopedică a pacientului. Ra-
diografia este metoda de diagnostic de bază dar care
nu poate fi folosită în monitoring din cauza efectului
său cancerogen asupra organismului în creştere. Ca
167
alternativă, au fost adoptate pe scară largă dispozi-
tive şi metode moderne de diagnosticare, concepute
pentru a determina parametrii biomecanici ai apara-
tului locomotor fără daune asupra organismului, care
ne permt evaluarea obiectivă a diformităţilor coloanei
vertebrale. Aceste metode sunt fotometria, scoliome-
tria, stabilometria, scanarea cu ultrasunete, topografia
optică computerizată etc.
Pentru rezolvarea problemei scoliozei au fost
introduse multe metode de tratament conservativ cs:
gimnastica curativă, masajul, miostimularea, exerciţii
speciale pentru respiraţie, corsetoterapia etc.
O trăsătură comună a tuturor formelor de trata-
ment conservativ este necesitatea de includere activă
a pacientului şi persoanelor care îl îngrijesc [25]. Prin
urmare, educaţia, psihoterapia, monitorizarea siste-
mică a rezultatelor, evaluarea cooperării pacientului
precum şi verificarea şi modificarea metodelor în cur-
sul terapiei sunt elemente cruciale de tratament con-
servator. Cu scopul realizării celui mai bun rezultat
posibil, tratamentul conservator ar trebui realizat de o
echipă cu experienţă terapeutică, inclusiv un medic
ortoped, un fizioterapeut, un ortezist şi, eventual, un
psiholog.
Bibliografie
1. Caproş N. Elemente de patologie a coloanei ver-
tebrale. Chişinău; Edit-Prest, 2009: 152 p.
2. Сквознова Т.М. Комплексная коррекция
статических деформаций у подростков с дефектами
осанки и сколиозами I и II степени. Дис... Москва,
2008: 281 с.
3. Burnei Gh., Gavriliu St., Vlad C., Georgescu Ilea-
na, Logeanu M. Idiopathic Scoliosis and its Treatment -
Personal Experience. SICOT / SIROT 2005, XXIII World
Congress Istanbul, Turkey. Abstract book, 2005:76-77.
4. Дудин Г.М. Идиопатический сколиоз. В кн.
Травматология и ортопедия. Под редакцией Корнилова
Н.В., Грязнухина Э.Г. Спб.: Гиппократ, том 4.2006:
624 с.
5. Antonescu D. Diformităţile coloanei vertebrale:
scolioze – cifoze. Patologia aparatului locomotor. Bucu-
reşti, Editura medicală, vol.II, 2008:.164 – 265.
6. Devedzic G., Ristic B., Stefanovic M., Cukovic S.,
Lukovic T. Development of 3D parametric model of human
spine and simulator for biomedical engineering education
and scoliosis screening. Computer Applications in Engine-
ering Education 2010;18(1):157-161.
7. Pazos V., Cheriet F., Danserau J., Ronsky J., Ze-
rnicke R.F., Labelle H. Reliability of trunk shape measu-
rements based on 3-D surface reconstructions. European
Spine Journal 2007;16(11):1882-1891.
8. Negrini et al.: 2011 SOSORT guidelines: Ortho-
paedic and Rehabilitation treatment of idiopathic scoliosis
during growth. Scoliosis 2012; 7:3.
9. Negrini S., Fusco C., Minozzi S. et al: Exercises
reduce the progression rate of adolescent idiopathic sco-
168
liosis: results of a comprehensive systematic review of the
literature. Disabil Rehabil 2008;30(10):772-785.
10. Weiss H.R., Weiss G., Petermann F: Incidence of
curvature progression in idiopathic scoliosis patients trea-
ted with scoliosis in-patient rehabilitation (SIR): an age-
and sex-matched controlled study. Pediatr Rehabil 2003;
6(1):23-30.
11. Durmala J., Dobosiewicz K., Kotwicki T., Jendr-
zejek H: Influence of asymmetric mobilisation of the trunk
on the Cobb angle and rotation in idiopathic scoliosisin
children and adolescents. Ortop Traumatol Rehab 2003;
5(1):80-85.
12. Otman S., Kose N., Yakut Y: The efficacy of
Schroth s 3-dimensional exercise therapy in the treatment
of adolescent idiopathic scoliosis in Turkey. Saudi Med J
2005; 26(9):1429-1435.
13. Maruyama T., Matsushita T., Takeshita K. et al.
Side shift exercises for idiopathic scoliosis after skeletal ma-
turity. J Bone and Joint Surgery (Br) 2003;85 B(Suppl. 1).
14. Negrini S., Negrini A., Romano M. et al.: A con-
trolled prospective study on the efficacy of SEAS.02 exerci-
ses in preventing progression and bracing in mild idiopa-
thic scoliosis. Stud Health Technol Inform 2006; 123:523-
526
15. McIntire K., Asher M., Burton D., Liu W: Trunk
rotational strength training for the management of adoles-
cent idiopathic scoliosis (AIS). Stud Health Technol Inform
2006; 123:273-280.
16. Mamyama T. et al. Side shift exercise for idiopa-
thic scoliosis after skeletal maturity. Stud Health Technol
Inform 2002; 91:361-364
17. Coillard C., Circo A.B., Rivard C.H.: SpineCor
treatment for Juvenile Idiopathic Scoliosis: SOSORT
award 2010 winner. Scoliosis 2010; 5:25.
18. Wynne J.H.: The Boston Brace and TriaC syste-
ms. Disabil Rehabil Assist Technol 2008; 3(3):130-135.
19. Veldhuizen A.G., Cheung J., Bulthuis G.J., Ni-
jenbanning G.: A new orthotic device in the non-ope-
rative treatment of idiopathic scoliosis. Med Eng Phys
2002;24(3):209-218.
20. de Mauroy J.C., Lecante C., Barral F.: “Brace Te-
chnology” Thematic SeriesThe Lyon approach to the con-
servative treatment of scoliosis. Scoliosis 2011; 6(1):4.
21. Mammano S., Scapinelli R.: Plaster casts for the
correction of idiopathic scoliosis. Acta Orthop Belg 1992;
58(1):81-84.
22. Negrini S., Atanasio S., Negrini F., Zaina F.,
Marchini G.: The Sforzesco brace can replace cast in the
correction of adolescent idiopathic scoliosis: A controlled
prospective cohort study. Scoliosis 2008; 3(1):15.
23. Negrini S., Marchini G.: Efficacy of the Symme-
tric, Patient-oriented, Rigid, Three-dimensional, active
(SPoRT) concept of bracing for scoliosis: a prospective
study of the Sforzesco versus Lyon brace. Eura Medico-
phys. 2006:171-181
24. Richards B.S. et al.: Standardization of criteria
for adolescent idiopathic scoliosis brace studies: SRS
Committee on Bracing and Nonoperative Management.
Spine 2005; 30(18):2068-2075,
Buletinul AŞM
25. Negrini S., Grivas T.B., Kotwicki T., Rigo M.,
Zaina F.: Guidelines on “Standards of management of idi-
opathic scoliosis with corrective braces in everyday clinics
and in clinical research”: SOSORT Consensus 2008. Sco-
liosis 2009; 4(1):2.
Rezumat
Scolioza este o problemă actuală a ortopediei contem-
porane. În diagnosticarea ei rămâne ca standard examina-
rea ortopedică a pacientului. Radiografia este metoda de di-
agnostic de bază dar care nu poate fi folosită în monitoring
din cauza efectului său cancerogen asupra organismului
în creştere. Ca alternativă, au fost adoptate pe scară largă
dispozitive şi metode moderne de diagnostic: fotometria,
scoliometria, stabilometria, scanarea cu ultrasunet, topo-
grafia optică computerizată etc. Pentru rezolvarea proble-
mei scoliozei au fost introduse multe metode de tratament
conservativ ca: gimnastica curativă, masajul, miostimula-
rea, exerciţii speciale pentru respiraţie, corsetoterapia etc.
Summary
Scoliosis is one of the most actual problems of the
contemporary orthopedics. The “gold standard” of scolio-
sis diagnostic is orthopedic examination. Radiology is one
of the base diagnostic methods but it cannot be used in fol-
low-up because of the high risk of cancerous effect for the
growing body. As an alternative, many modern diagnos-
tic devices and methods were developed i.e.: photome-
try, scoliometry, stabilometry, ultrasound scanning, optic
computer topography, etc. A lot of conservative treatment
methods are introduced in the management of scoliosis:
physiotherapeutic exercises, massage, muscle stimulation,
respiratory exercises, bracing etc.
Резюме
Сколиоз является одной из наиболее актуальных
проблем современной ортопедии. Ортопедический
осмотр является базовым в диагностике сколиоза. Ра-
диология является одним из основных методов диагно-
стики, но она не может быть использована слишком ча-
сто из-за высокого риска канцерогенного эффекта для
растущего организма. В качестве альтернативы, были
разработаны современные диагностические приборы
и методы именно: фотометрия, сколиометрия, стабило-
метрия, ультразвуковое сканирование, оптическое ком-
пьютерное топографирование и т.д. В лечение сколиоза
внедрены многие консервативные методы: физиотера-
певтические, физические упражнения, массаж, стиму-
ляция мышц, дыхательные упражнения и т.д.