EXTERNALITĂŢI ŞI ALTE SITUAŢII DE EŞEC AL PIEŢEI

Eşec al pieţei O situaţie în care piaţa eşuează în atingerea

standardelor acceptate de eficienţă şi echitate,
sau în care preţurile nu mai îndeplinesc
satisfăcător funcţiile de transmitere de informaţii,
asigurarea de stimulente şi distribuirea venitului.

Externalităţi

Externalitate Efectul producerii sau consumării unui bun al

cărui impact se răsfrânge asupra unei terţe părţi,
alta decât cumpărătorul sau vânzătorul bunului
respectiv şi care nu este reflectat în preţuri.

Poluarea

Exemplul 1: Internalizarea costurilor externe

Pentru a produce o ţel, o firmă foloseşte furnale pe bază de cărbune. Costul

combustibililor, al capitalului şi al mâinii de lucru este 100 USD pentru
fiecare tonă de oţel produsă. Aceste costuri sunt costuri interne, deoarece ele
sunt generate de producerea oţelului în sine. Aceste costuri sunt reflectate în
tranzacţiile de piaţă – plăţi către furnizorii de cărbuni, plata lucrătorilor,
dividende către proprietarii firmei etc. Costurile interne sunt parte din costul
de oportunitate al producerii oţelului deoarece ele reprezintă valoarea ş
anselor sacrificate ca urmare a utiliză rii resurselor pentru producerea de oţel
şi nu pentru alte scopuri. Pentru a rămâne în afacere, firma trebuie să
primească pe piaţă un preţ de cel puţin 100 USD pe tona de oţel, altfel spus
un preţ egal cu costul intern de oportunitate al producerii oţelului.

Costurile interne nu reprezint ă întregul cost al producerii oţelului. În

procesul de ardere a cărbunelui, furnalele degajă în atmosferă substanţe utile
(de exemplu, dioxid de sulf), care poluează mediul înconjurător – distrug
vegetaţia din zonă şi afectează negativ viaţa celor care locuiesc în
vecinătatea firmei. Aceste efecte sunt costuri externe, deoarece ele sunt
suportate de o ţerţă parte – oameni care nu sunt nici cumpărători de oţel şi
nici vânzători de inputuri pentru producerea oţelului. Costurile externe sunt,
de asemenea, parte a costului de oportunitate al producerii oţelului, datorită
 Microeconomie

faptului că ele reprezintă valoarea factorilor distruşi de poluare (vegetaţie

distrusă, boli ale locuitorilor din vecinătate care nu au nici o legătură cu
producerea oţelului etc.) sau reprezintă valoarea cheltuielilor necesare
pentru înlăturarea acestor efecte.

Presupunînd că valoarea daunelor produse este de 20 USD/tona de oţel

produsă – de fapt, adăugarea acestei sume la costurile interne măreşte costul
de oportunitate al producerii oţelului la 120 USD/tonă.

Dacă preţul oţelului este stabilit doar de ofertă şi cerere pe o piaţă

concurenţială, el va tinde spre 100 USD/tonă, valoare care acoperă doar
costurile interne. Acest preţ transmite, însă, un semnal fals cumpărătorilor
de oţel şi anume: oţelul este ieftin, altfel spus, este o resursă abundentă. În
aceste condiţii, consumatorii de o ţel nu sunt stimulaţi să apeleze la
înlocuitori pentru oţel sau nu vor fi stimulaţ i s ă găsească metode de
producţie care necesită cantităţi mai mici de oţel. În concluzie, piaţa va eşua
în alocarea eficientă a resurselor, deoarece preţurile transmit informaţii false
cu privire la raritatea resurselor.

Aglomeraţia pe proprietăţile comune

Proprietate comună Proprietate la care au acces liber toţi membrii

unei comunităţi.

Exemplul 2: Pescuitul în apele internaţionale

Pentru a intra în afaceri de pescuit, o firmă trebuie să suporte un număr de

costuri interne – costul vapoarelor, costul cu salariile echipajelor, costul
combustibilului utilizat de vapoare etc. Aceste costuri sunt pe deplin
reflectate în tranzacţiile dintre proprietarii de vase de pescuit şi furnizorii de
inputuri. Atunci când mai multe vapoare de pescuit concurează pentru a
prinde peşte, preţul peştelui este stabilit de ofertă şi cerere la un nivel care
reflectă aceste costuri interne.

Totodată, atunci când spaţiul în care se pescuieşte atinge un anumit nivel de

aglomeraţie, apar şi costurile externe. Pe măsură ce pescuitul afectează
capacitatea de reproducere a populaţiei de peşte, totalul capturilor fiecărui
pescador scade pe măsură ce tot mai multe pescadoare intră în flotă . Cum
tot mai multe pescadoare operează acum în apele internaţionale, dar există
tot mai puţin peşte, costul aducerii pe piaţă a unei tone de peşte creşte.
Rolul economic al guvernului

Efectele aglomeraţiei sunt un tip de externalitate în care terţa parte aspra

căreia cad costurile externe este reprezentată de alţi participanţi la activitatea
respectivă – în acest exemplu, alte vase de pescuit. Măsura costurilor
externe este suma cu care intrarea unui pescador suplimentar în flotă reduce
capturile zilnice ale pescadoarelor deja existente. Altfel spus, suma cu care
creşte costul capturării unei tone de peşte pentru vasele deja existente.
Astfel, costul de oportunitate real al măririi flotei de pescuit cu încă un vas
este mai mare decât costurile interne (capital, vas, plata echipajului etc.) pe
care le suportă noul intrat. Pe măsură ce aglomeraţia în spaţiul de pescuit
creşte, consumatorii trebuie să plătească preţuri din ce în ce mai mari, astfel
încât fiecare pescador să continuie să obţină un venit suficient pentru a-şi
acoperi costurile interne.

Externalităţi pozitive
Exemplul 3: Apicultorul şi proprietarul de livadă
Un apicultor creşte albine pentru a câştiga din vânzarea mierii de albine. Dacă
el îşi ţine stupii în apropierea unei livezi – aflate în proprietatea altui individ –
albinele culeg polen din livadă şi, în acelaşi timp, polenizează pomii. Dacă
preţul mierii de albine nu reflectă şi valoarea serviciului de polenizare, preţul
supraestimează costul de oportunitate al producerii mierii, iar rezultatul pe piaţă
va fi o cantitate prea mică de miere produsă şi consumată.

Rolul guvernului

În cazul Exemplului 1, guvernul poate obliga firma producătoare de oţel să

acopere costurile reparării daunelor produse de poluare, impunând acesteia
să plătească o taxă de 20 USD pentru fiecare tonă de oţel produsă . Astfel,
prin internalizarea externalităţii, pre ţul de vânzare al oţelului va reflecta
acum mai bine costul de oportunitate al producerii sale.

Acţiuni provate pentru internalizarea externalităţilor

Atunci când între indivizi privaţi negocierea este posibilă , externalităţile pot
fi internalizate fă ră intervenţia guvernului. În exemplul 2, proprietarul de
livadă poate plăti apicultorului o sumă stabilită de comun accord cu acesta
pentru serviciul de polenizare.
În alte situaţii, proprietatea privată rezolvă problema aglomeraţiei prin
impunerea unui onorariu. De exemplu, în cazul unui iaz cu peşte, soluţia
privată este perceperea unui onorariu pentru cei care vor să pescuiască.
 Microeconomie

Bunuri publice

Bun public Un bun sau un serviciu care îndeplineşte cumulativ

următoarele condiţii: (1) nu poate fi furnizat unei
persoane fără a fi furnizat şi altei persoane
(nonexcludabilitate) şi (2) o dată ce este furnizat
unei persoane poate fi furnizat, pentru oricât de
multe alte persoane la un cost marginal zero.

Concurenţă insuficientă

Atunci când concurenţa este insuficientă, eşecul pieţei poate apărea datorită
preţurilor prea mari. Monopolul este un exemplu în acest sens. Atunci când
preţul (prea mare) nu reflectă costul de oportunitate al utilizării resurselor,
consumatorii primesc informaţii false.

Redistribuirea venitului
Bunuri de merit Un bun la care toţi cetăţenii sunt îndreptăţiţi să
aibă acces, indiferent de disponibilitatea lor de
plată.
Rolul macroeconomic al guvernului

Unii economişti cred că economia de piaţă este instabilă , ea fiind subiect al

inflaţ iei, alternativ cu perioade de creştere a ş omajului şi creştere economică
lentă sau negativă. Prin urmare, guvernul ar trebui să utilizeze instrumente de
politică economică pentru a promova stabilitatea macroeconomică (impozite,
cheltuieli publice, manipularea ratelor dobânzii etc.).

TEORIA CĂUTĂRII, DOBÂNDIRII ŞI PĂSTRĂRII RENTEI ŞI

EŞECUL INTERVENŢIEI GUVERNAMENTALE

Aceasta este o teorie alternativă la teoria eşecului pieţei.

Rentă economică Orice plată a unui factor de producţie în exces

faţă de costul lui de oportunitate.
Procesul de căutare, dobândire şi păstrare a rentei

Rent seeking Activitatea de obţinere şi apărare a rentei.

Rolul economic al guvernului

Eşecul intervenţiei guvernamentale în economie

Teoria eşecului pieţei şi intervenţiei guvernamentale în economie este o

teorie normativă, care încearcă să definească rolul pe care guvernul ar trebui
să îl joace în economie. Pe scurt, această teorie susţine că guvernul ar trebui
să promoveze alocarea eficientă a resurselor, să asigure o distribuţie
echitabilă a veniturilor în societate şi să facă tot ce poate pentru a asigura
stabilitatea macroeconomică. Analizând, însă, ceea ce guvernul face efectiv
şi nu ceea ce ar trebui să facă guvernul, s-a scos în evidenţă faptul că multe
programe guvernamentale par proiectate să promoveze ineficienţa şi
inechitatea pe pieţe care ar funcţiona, de altfel, bine fără intervenţia
guvernului. Oricum, se poate afirma cu certitudine că multe programe
guvernamentale nu pot fi explicate în termenii teoriei eşecului pieţei, care
justifică însăşi intervenţia guvernului în economie. James M. Buchanan,
Robert D. Tollison ş i Gordon Tullock de la Universitatea George Mason au
dezvoltat teoria rent seeking-ului ca alternativă la teoria eşecului pieţei.

Firmele, lucrătorii şi proprietarii de resurse nu aleg întotdeauna calea

antreprenorială şi, adesea, ei se adresează guvernului pentru a obţine şi
păstra rente economice. O rentă obţinută printr-un program guvernamental
care măreşte preţurile sau reduce costurile este la fel de bună ca şi o rentă
obţinută pe piaţă. În unele cazuri, o rentă obţinută de la guvern poate să fie
chiar mai bună, deoarece guvernul nu numai că poate oferi rente, dar poate
oferi chiar protecţie pentru beneficiarii ei. De exemplu, subvenţiile sau
restricţionarea importurilor (prin taxe vamale şi cote de import) sunt tactici
importante în procesul de obţinere şi păstrare a rentei.

Privatizarea

Privatizarea Transferul unor funcţii ale guvernului spre

sectorul privat.

Argumente în favoarea privatizării: (1) Motive politice şi ideologice;

(2) Îmbunătăţirea administrării; (3) Economii de costuri prin concurenţă;
(4) Reducerea importanţei rent-seeking-ului; (5) Creşterea calităţii serviciilor.

Limitele potenţiale ale privatizării provin din noţiunea de eşec al pieţei.