Evaziunea fiscala: consecinte, diminuare

INTRODUCERE

Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea unor persoane

fizice sau juridice de la plata impozitelor sau taxelor.
Evaziunea fiscală se manifestă adesea prin denaturarea
informațiilor ce sunt raportate către autorități, precum
declararea unor venituri sau profituri mai mici decât în
realitate, sau mărirea artificială a cheltuielilor.

CAPITOLUL1 EVAZIUNE FISCALA

Ca fenomen, evaziunea fiscală se întâlnește atât pe plan

național, căt și pe cel internațional, reprezentând una dintre
cele mai răspândite infracțiuni cu caracter economic.
Frecvent, evaziunea fiscală frauduloasă se întâlnește sub
diferite forme, cum ar fi:

 ținerea unor registre contabile nereale

 distrugerea voită a unor documente care pot ajuta
la aflarea adevarului privind livrările de mărfuri
 modificarea prețurilor practicate sau a
comisioanelor încasate sau plătite
 întocmirea de documente de plată fictive
 modificarea nejustificată a prețurilor de
aprovizionare și a cheltuielilor de transport și
depozitare
 întocmirea unor declarații vamale false la importul
sau exportul de mărfuri
  întocmirea de declaratii de impunere false, când cu
bună știință nu sunt mentionate decât o parte din
veniturile realizate.

Evaziunea fiscală este o activitate asociată cu economia

informala. O măsură a gradului de evaziune fiscală este
dată de valoarea veniturilor nedeclarate, care reprezintă
diferența dintre valoarea venitului care ar trebui să fie
raportat autorităților fiscale și suma reală raportată. Un
instrument tipic de fraudă fiscală este includerea în
contabilitate facturi de cumpărare false pentru a reduce
venitul impozabil.

Pentru a oferi o măsură cantitativă la amploarea

fenomenului de evaziune fiscală, atât la nivel individual,
cât si la cel colectiv, pe lângă furnizarea directă a sumei
totale a fondurilor sustrase, indicele sau rata de evaziune
fiscală poate fi definit și calculat ca raport între fondurile
sustrase și totalul fondurilor datorate statului pentru
impozitare. Un alt indice macroeconomic este raportul
dintre fondurile totale evadate și PIB.

Exista si o varianta mult mai grava a evaziunii fiscale,

frauda fiscală care are loc cu mecanisme sofisticate ce
creeaza o aparența de legalitate, sub care se ascunde
evaziunea, îngreunand astfel munca de constatare a
impozitului. Veniturile din evaziunea fiscală și frauda
fiscală se încadrează în așa-numita economie subterană.

Evaziunea fiscală se pedepsește cu sancțiuni pecuniare

peste un anumit prag pentru scăderea sumei impozabile,
chiar și penal. Frauda fiscală, în schimb, se pedepsește mult
mai aspru decât simpla evaziune fiscală.
1.1 Evaziunea fiscală poate fi implementată prin
anumite comportamente desfășurate în situații
foarte diferite. De exemplu:

 efectuarea de vânzări sau prestare de servicii către

cetățean/consumator fără a emite o factură regulată,
bon fiscal (așa-numitele vânzări „negre”);
 efectuarea de operațiuni de vânzare/administrare
sau prestare de servicii către cetățean/consumator cu
eliberarea unui document fiscal doar pentru o sumă
parțială, față de suma întreagă (în timp ce în cazul
precedent evaziunea este totală, nefiind emis un
document);
 desfășurarea unei activități economice, alta decât
orice regularizare: de exemplu, „muncă dublă
nedeclarată” de către angajați (publici sau privați);
 primirea unei părți din salariu într-o formă
nedocumentată, prin numerar;

Într-un context profesional, adică atunci când relațiile

client-furnizor sunt între companii sau între companii și
lucrători independenți, cele mai comune forme de evaziune
sunt:

 primirea facturilor pentru servicii false sau vânzări

false de către așa-numitele „societăți de hârtie”,
deschise cu unicul scop de a emite sau a generara de
false. Evident, aceste firme nu depun declarații de
venit și nici nu plătesc TVA, fiind înregistrate pe
numele unui nominalizat și sunt închise de îndată ce
este convenabil sau pentru a evita urmări penale;
 subestimarea, la sfârșitul anului, a stocurilor sau a
lucrărilor în curs (declararea mai puțin sau
devalorizarea acestora) pentru a reduce venitul
impozabil;
  supraestimarea, la sfârșitul anului, a stocurilor sau a
lucrărilor în curs pentru a-și îmbunătăți poziția
bilanțului față de potențialii creditori (de exemplu
bănci);

1.2 Complicitate la evaziune

Evaziunea fiscală, fie ea condamnată public sau oficial, este

un fenomen acceptat in momentul unei solicitări explicite,
deoarece este foarte convenabil pentru plătitor (firmă,
consumator, după caz). În lumea liber profesioniștilor, unde
TVA-ul nu este inclus in preț, amploarea evaziunii fiscale
este mult mai mare. Mai mult, în aceste cazuri, clientul este
cel care, de cele mai multe ori, nu dorește un document
fiscal (bon fiscal, factura).

În ceea ce privește declarațiile fiscale se poate observa că,

în afară de angajații care au impozite reținute la sursă și
venitul realizat documentat de angajator (și, prin urmare, nu
este posibilă modificarea semnificativă a acestuia), în teorie
toți contribuabilii pot efectua operațiuni de evaziune,
acționând asupra altor venituri.

În unele cazuri, (servicii medicale, renovarea clădirilor etc.)

amploarea acestui fenomen este redusă, comparativ cu alte
sectoare, deoarece cheltuielile trebuie demonstrate. Prin
urmare, deși evaziunea fiscală nu este legală, este un
fenomen popular deoarece are foarte multe avantaje
economice pentru consumator.

Prin urmare, deși evaziunea fiscală este un fenomen

deplorabil, este și adevărat că acesta se bucură de o anumită
susținere în condițiile în care consumatorul are avantaje
economice considerabile în a nu solicita factura fiscală.
1.3Tipuri de contribuabili

Metode de evaziune pot varia in functie de tipuri de

contribuabili.

Prima tipologie include „marii contribuabili”, cei care au o

cifră de afaceri, venituri și remunerații care depășesc
100.000.000 de euro. Acest tip include subcategoria
„societăți mai mari”, societăți care în anul fiscal considerat
au o cifră de afaceri sau venituri de cel puțin 150.000.000
de euro.

Cel de-al doilea tip include „contribuabilii mijlocii”,

subiecți cu o cifră de afaceri sau un venit sau o remunerație
cuprinsă între 5.164.568,99 EUR și 100.000.000 EUR.

Sunt considerați „contribuabili minori” subiecții cu cifra de

afaceri sau venituri sau remunerații în valoare care nu
depășește 5.164.568,99 euro.

Este necesar să precizăm că nu există o regulă generală care

să reglementeze împărțirea evaziunii fiscale între marii și
micii contribuabili. Cu toate acestea, contribuabilii mai
mari folosesc scheme evazive care nu sunt la îndemâna
unui mic comerciant din cauza complexității lor.

Evaziunea taxei pe valoare adaugata(TVA)

In a doua jumatate a secolului al xx- lea, taxa pe valoarea

adaugata( TVA) a devenit forma moderna de impozit pe
consum in intreaga lume, cu exceptia notabila a SUA.
Producatorii care colecteaza TVA de la consumatori pot
face evaziune fiscal prin raportarea unei cantitati a
vanzarilor mai mica decat in realitate. SUA nu are nici un
fel de impozit global pe consum la nivel federal, si in
present nici un stat nu colecteaza TVA; majoritatea statelor
din SUA colecteaza taxe de vanzari. Canada utilizeaza
TVA atat la nivel federal cat si la nivel provincial; unele
provincii au o singura taxa care le combina pe cele doua.
TABELUL 1.1

Țările din top 10 cu cea mai mare evaziune fiscală în

termeni absoluți, conform estimărilor lui Richard Murphy.
Acesta a estimat că evaiunea fiscală reprezintă 5% din
economia mondială.
Capitolu 2 Evaziunea de taxe vamale

Taxele vamale reprezintă o sursă importantă de

venituri în țările în curs de dezvoltare. Importatorii se
sustrag taxelor vamale prin facturarea incompletă a
produselor sau declararea incorectă a cantității sau a
descrierii produselor.

2.1 Contrabandă

Contrabanda reprezintă importul sau exportul de produse

străine prin mijloace ilegale. Contrabanda este folosită
pentru evaziunea totală a taxelor vamale, precum și pentru
importul de contrabandă. Un contrabandist nu trebuie să
plătească nicio taxă vamală, deoarece produsele de
contrabandă nu sunt direcționate prin punctele vamale și
prin urmare nu sunt supuse la plata taxelor și impozitelor.

2.2 Efectele evaziunii fiscale

Pe langă crearea unui prejudiciu moral consumatorilor

cinstiți, evaziunea fiscală reprezinta un nod central în
cadrul analizei economice a oricarui stat, deoarece creaza
prejudicii financiare. Nerecuperarea fondurilor de către stat,
pentru a fi utilizate in cheltuielile publice, poate duce la
crearea datoriei publice. Pentru a recupera datoria publică,
statul, dacă nu poate, așa cum se întâmplă adesea, să
recupereze integral fondurile din evaziune, este, în
consecință, obligat să reducă cheltuielile publice cu
reduceri la finanțarea administrației publice și, în
consecință, posibila scădere a calității serviciilor publice
oferite și/sau la creștere deimpozitarea și impozitul pe
contribuabili (de exemplu, creșterea accizelor ) cu efect de
creștere a sarcinii fiscale. Pe termen lung, pe lângă
eventualele deservicii publice, impozitarea mai mare poate
duce la o scădere a veniturilor consumatorilor, cu o scădere
a consumului și, prin urmare, o scădere suplimentară a
creșterii economice.

Un alt efect important al înăspririi impozitării, sau povara

fiscală a contribuabililor pentru a încerca să recupereze
fondurile eludate, este dezavantajarea activității
antreprenorilor, precum și limitarea activității normale de
consum a consumatorilor: toate acestea pot crea un cerc
vicios, generând o situație pentru unii nesustenabil, care
împinge din ce în ce mai mulți contribuabili la evaziune,
înrăutățind și mai mult situația.

Recuperarea evaziunii ar putea avea potențial să rezolve

două probleme fundamentale, cea a datoriei publice și cea a
creșterii economice, într-un mod mult mai mare, mai rapid
și mai eficient cu cât se apropie mai mult de suma totală a
fondurilor sustrase.

Pe scurt, efectele evaziunii fiscale nu sunt doar

condamnabile din punct de vedere economic, ci și etic,
astfel:

 are loc o reducere a veniturilor și resurselor statului

pentru cetățeni, în consecință:
o calitatea serviciilor publice și a
administrației publice se reduce din cauza
scăderii cheltuielilor iar statul trebuie să
limiteze resursele pentru cheltuielile publice
precum sănătatea, educația, transportul,
drumurile
 o fondurile disponibile pentru finanțarea
creșterii economice sunt în scădere
o se mărește nivelul de impozitare asupra
contribuabililor pentru a încerca recuperarea
fondurilor pierdute

Pe lângă aceste efecte directe, pot fi luați în considerare

câțiva factori etici secundari:

 se creează situații de concurență neloială între

operatorii economici care plătesc impozite și cei
care se sustrag din a plăti, cu efect de domino
asupra tuturor subiecților economici interesați.
 nu toți cetățenii pot evada impozitele cu aceeași
ușurință, acest lucru fiind mai ușor pentru lucrătorii
independenți decât pentru angajați;

2.3 Metode de măsurare a evaziunii fiscale

Potrivit experților, evaziunea fiscală poate fi măsurate prin

diferite metode:

 audit fiscal: constă in audit-ul si evaluarea fiscală

unui consumator aleatoriu, bazat pe declarațiile
fiscale si a evaluărilor din anii precedenti.
 interviuri model: interviuri pe un model aleatoriu de
consumatori pentru a le afla comportamentul și
moralitatea lor fiscală.
 metoda martorilor: constă in interviuri cu persoane
care, datorită pozitiei si experienței profesionale,
dețin informații despre consumatorul analizat.
 utilizarea datelor din activitatea de supraveghere a
afacerilor desfășurată de Agenția Națională de
Administrare Fiscala (ANAF).

Capitolul 3 Contramăsuri posibile

Problema evaziunii fiscale este un subiect important în
dezbaterea politică datorită multiplelor efecte negative
asupra economiei unei țări.

3.1 Plătește pe toata lumea pentru a plăti mai puțin

Când evaziunea este redusă, impozitele pot fi reduse pentru

toata populația (scăderea accizelor), cu beneficii pentru
societate în ceea ce privește consumul și investițiile în
favoarea creșterii economice și a ocupării forței de muncă.
Susținătorii acestei poziții consideră, așadar, că sunt
necesare eforturi mai mari din partea statului pentru a viza
evazatorii fiscali prin creșterea controlului și prin înăsprirea
amenzii pentru evaziunea fiscală ca măsură descurajatoare
și represivă.

3.2 Plătește mai puțin pentru a plăti pe toată lumea

O a doua modalitate de combatere a evaziunii fiscale ar fi

reducerea cotelor. În acest fel, s-ar obține o extindere a
bazei de impozitare, întrucât consumatorii, nevoiți să
plătească impozite reduse, ar fi mai puțin dispuși să își
asume riscuri legate de încălcarea legii si platirea
amenzilor.

3.3 Urmărirea plăților

O altă metoda posibilă de reducere a evaziunii fiscale este
impunerea unui numar maxim pentru plățile în numerar.
Totuși, lupta împotriva evaziunii fiscale prin limitarea
utilizării numerarului nu este eficientă în cazul în care
părțile convin asupra unei tranzacții fără a se emite
document fiscal(negru) sau cu document fiscal emis doar
pentru o sumă parțială.
TABELUL 1.2

Reacția guvernului

Mărimea "piețelor negre" din țările europene în 2011.

Nivelul de evaziune depinde de o serie de factori, inclusiv

suma de bani pe care o persoană sau o societate o posedă.
Tendința de a comite evaziune fiscală scade atunci când
sumele implicate sunt mici. Nivelul de evaziune, de
asemenea, depinde de eficiența administrației fiscale.
Corupția ridicată a funcționarilor publici poate face
imposibilă limitarea evaziunii fiscale. Administrațiile
fiscale folosesc diferite mijloace pentru a reduce evaziunea
fiscală și pentru a crește nivelul de colectare a taxelor: de
exemplu, privatizarea executării fiscal.

În 2011, HMRC, agenția de colectare a impozitelor din

Marea Britanie, a declarat că va continua să combată
evaziunea fiscală, cu scopul de a colecta 18 miliarde de lire
sterline în venituri înainte de 2015. În 2010, HMRC a
început un voluntar program de amnistie care a vizat micile
întreprinderi și a ridicat peste 500 de milioane de lire
sterline.[

Capitolulu 4 Corupția de către funcționarii publici

Funcționarii corupți cooperează adesea cu contribuabili

care fac evaziune fiscală. Atunci când aceștia detectează că
cineva face evaziune, pot să nu raporteze fapta în schimbul
mitei. Corupția de către funcționarii publici este o problemă
serioasă pentru administrația fiscală, în special în țările mai
puțin dezvoltate.

4.1 Activism Civil

Unele dintre cele mai cunoscute cazuri de evaziune fiscală

nu au fost scoase la iveală de catre autoritățile competente,
ci de inițiative private ce au scos la iveală documente ținute
secrete de catre bănci, acestea dezvăluind identitatea si
activitatea a numeroase persoane fizice si companii.

Un caz cunoscut în Romania este Armagedon(2002), dosar

ce include o serie de rapoarte anonime în care erau făcute
publice anumite secrete din societatea românească.
4.2 Date privind evaziunea fiscală

În lume

În total, evaziunea fiscală globală măsoară intre 21.000 si

32.000 de miliarde de dolari, fiind egal cu PIB-ul Statelor
Unite ale Americii, Japoniei și Germaniei la un loc.
Poster lansat de autoritățile britanice pentru a opri
evaziunea fiscală cu firme și conturi bancare din străinătate.
Posterul menționează următoarele: "Ascunzi venit
nedeclarat? Suntem aproape să te prindem. Noi acorduri
internaționale ne permit să avem la dispoziție mai multe
informații despre conturile din străinătate. ..."

România

Este reglementată prin Legea nr. 241/2005 pentru

prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, modificată prin
Legea nr. 50 din 14.03.2013. Conform acestor legi, refuzul
de a prezenta documentele în ceea ce privește contabilitatea
se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani.

În anul 2013, evaziunea fiscală s-a cifrat la aproximativ

16% din PIB, adică peste 100 de miliarde de lei. În anul
2014, Radu Timiș, vicepreședintele Asociației Române a
Cărnii și președintele Cris-Tim, a declarat că la nivelul
României există o evaziune fiscală de circa 13 miliarde de
euro, ceea ce reprezintă 75% din TVA-ul care ar trebui
încasat.

Printre cele mai cunoscute cazuri de evaziune fiscală din

Romania sunt:

 Dosarul „Loteria I” (2006)

 Dosarul Transferurilor (2007)
 Dosarul „Loteria II” (2008)

Infracțiune urmăribilă penal

Standardul de referință este Decretul Legislativ 74 din

2000, modificat prin Decretul Legislativ 138 din 2011.
Comportamentele care constituie infracțiune și sancțiunile
aferente sunt:

 declarație frauduloasă : impozitul minim sustras

egal cu 30.000 euro, venitul nedeclarat depășește
5% din total sau în orice caz 1 milion euro,
închisoare de la 1 an și 6 luni la 6 ani;
 declarație omisă : taxa sustrasă depășește treizeci de
mii de euro, închisoare de la 1 la 3 ani;
 emiterea de facturi false : indiferent dacă partea
destinatară folosește sau nu documentele false,
închisoare de la 1 an și 6 luni la 6 ani;
 ascunderea sau distrugerea documentelor contabile :
închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Pentru toate aceste infracțiuni, suspendarea condiționată a

pedepsei nu se aplică dacă impozitul susținut depășește:

 30% din cifra de afaceri;

 cele 3 milioane de euro.

Alertele cetățenilor

În Italia, o altă sursă de date despre evaziune sunt

rapoartele directe ale cetățenilor. Cele adresate serviciului
117 al Guardia di Finanza sunt rare din punct de vedere
statistic și nu foarte reprezentative întrucât cetățeanul
trebuie să își declare datele personale pentru ancheta
fiscală. În plus, aceste date nu sunt făcute publice la nivel
statistic.

Marea Britanie

HMRC, agenția de colectare a impozitelor din Marea

Britanie (echivalentul ANAF-ului), a estimat că evaziunea
fiscală a costat guvernul £5.2 miliarde de lire sterline în
anul fiscal 2014-15. În plus, decalajul fiscal (diferența
dintre valoarea taxei pe care ar trebui, în teorie, să fie
colectată de către HMRC și suma colectată de fapt) a fost
mult mai mare: £36 de miliarde de lire sterline.

În 2013, coaliție de guvernare a anunțat măsuri severe care

să reducă "criminalitatea economică". S-a adăugat în codul
penal o nouă infracțiune pentru "complicitate la evaziune
fiscală" și s-a eliminat cerința autorităților de a dovedi
"intenția de a se sustrage la impozitare" pentru a începe
urmărirea penală.

În 2015, ministrul de finanțe George Osborne a promis să

colecteze £5 miliarde de lire sterline prin lansarea unui
"război" cu evazioniștii, anunțând noi puteri pentru HMRC
ce vizau oameni cu conturi bancare în offshore-uri. Ca
urmare, numărul de persoane ce au fost date în urmărire
penală pentru evaziune fiscală s-a dublat în 2014/15 în
comparație cu anul precendent.

Statele Unite ale Americii

În Statele Unite ale Americii, evaziunea fiscală federală

este definită ca încercarea conștientă de a se sustrage de la
plata unei taxe impuse de legea federală. În SUA evaziunea
fiscală se pedepsește cu amendă și închisoare.

Fiscul american (eng. Internal Revenue Service) a

identificat întreprinderile mici și persoanele fizice ca fiind
cei mai mari contribuitori la diferența dintre taxele ce ar
trebui colectate și valoarea actuală colectată. Întreprinderile
mici și cele individuale fac evaziune fiscală întrucât este
dificil pentru guvern să afle despre ne-raportarea unor
venituri fără să lanseze investigații.
În 2007, cele mai frecvente mijloace de evaziune fiscală au
fost exagerarea contribuțiilor caritabile, în special donațiile
la biserici.

Fiscul american estima în 2001 că evaziunea fiscală a fost

de 345 de miliarde de dolari, iar pentru 2006 a fost de 450
miliarde de dolari. Un studiu din 2008 a estimat un decalaj
fiscal (i.e. evaziune fiscală) de 450–500 de miliarde de
dolari, iar veniturile nedeclarate ca fiind de aproximativ 2
miliarde de dolari, ce reprezintă 18-19% din totalul
veniturilor raportabile.

Concluzii

Bibliografie

 Daniel Morar, Evaziunea fiscală, în: Revista de

Drept Penal nr. 2/2004.
 Neculai Cârlescu, Evaziunea fiscală: comentarii și
exemple practice, Ediția a 2-a, Editura CH Beck,
2013.

https://ro.wikipedia.org/wiki/Evaziune_fiscal%C4%83