Microflora cutanată GENERALITAŢI

- Comensală (Ex.Corynebacteria, etc) • Infecţiile bacteriene ale pielii pot fi divizate în 4 grupe de
-Mutualistă (Ex. Pseudomonas aeruginosa)- bază:
Produce acidul pseudomonic (Mupirocina) - Infecţii cutanate primare (piodermite)
-Patogenă (Ex. S. aureus etc) - Infecţii cutanate secundare ca complicaţii ale altor
dermatoze
- Manifestări cutanate în maladiile sistemice bacteriene
- Reacţii cutanate la infecţiile la distanţă
Flora pielii este formată din: Manifestările produse de infecţii bacteriene cutanate
- flora rezidentă – bacterii non-patogene care sunt condiţionate de: - 1.patogenitatea bacteriilor –
colonizează pielea permanent (cu excepţia ductelor capacitatea de a produce un proces infecţios cutanat
glandelor sudoripare ecrine şi apocrine), formând o care este în dependenţă de virulenţă, componentul
biocenoză cu rol important anti-infectios local; flora enzimatic şi capacitatea de a realiza reacţii de
rezidentă este constituită din coci Gram-pozitivi hipersensibilizare;
(Staphylococcus spp, Micrococcus spp, bacili Gram- 2.gradul de contaminare – cantitatea de germeni în
pozitivi (Corynebacterium spp.) şi bacili Gram-negativi momentul anumit;
(Acinetobacter spp); la nivelul folicului pilos se gâsesc, 3. terenul gazdei (factorii locali) – xeroza tegumentară
de regulă, Propionibacterium spp. şi levuri sau hiperhidroza, eficacitatea antibacteriană a secreţiei
(Pityrosporum spp.); sebacee, utilizarea în exces a detergenţilor,
- flora temporar rezidentă persistă o perioadă de timp săpunurilor, etc.), igienă precară, etc.
şi nu produce manifestări patologice (ex.: după o O importanţă deosebită în producerea maladiilor
piodermită prealabilă vindecată); microbiene prezintă factorii de ordin general: stările de
- flora cutanată tranzitorie care este responsabilă imunodeficienţă, bolile neoplazice sau metabolice,
pentru manifestările patologice infecţioase pe hipovitaminozele, anemiile, etc.
tegument.
Speciile:
Stafilococii sunt bacterii Staphylococcus aureus, coagulazo- positiv, este patogen (90%)
sferoidale, neincapsulate, Gram- Staphylococcus epidermidis, coagulazo-negativ, este potential patogen (10%)
pozitive aranjate în clastere în Staphylococcus albus, coagulaso-negativ, este saprofit
materialul patologic Substanţele biologice active produse de Staphylococcus aureus:
-enzimele: coagulaza, hemolizinele, leucocidinele, fosfatasele, fosfolipasele,
enzimele proteolitice, enzimele glicolitice.
-toxinele: toxina exfoliativă, toxina –I al sindromului de şoc toxic, proteina А
Streptococcul este o bacterie -Este catalaza-negativ, anaerob facultativ
Gram pozitivă, sferoidală, uneori -Creşte pe medii de cultură Se deosebesc după producerea hemolizei beta-
capsulată, arangată în materialul hemolitice, alpha-hemolitice non-hemolitice
patologic în lanţuri -Există 18 grupe de antigeni (A - R) după clasificarea lui Lancefield
-Streptococul β-hemolitic din grupul A Lancefield (tipuril e 3, 13, 12, 8, 49 şi
57)– Streptococcus pyogenes
-Patogenia şi virulenţa streptococilor:este realizară prin streptolizina O,
hemolizina, streptokinaza, hialuronidaza, eritrotoxina, leucocidina,
proteinaza.
Infecţiile cutanate primare (piodermitele) reprezintă manifestări cutanate inflamatorii, adesea supurative,
produse în special de coci piogeni (streptococi sau stafilococi) care se găsesc pe suprafaţa pielii în exces.
Clasificarea: Se face în dependenţă de factorul etiologic CARACTERISTICA GENERALĂ A STAFILODERMIILIOR
(stafilodermii, streptococii şi piodermite mixte); -Preponderent afectează foliculii piloşi, glandele
-în dependenţă de evoluţie în acute, subacute şi cronice; sebacee şi sudoripare
-în dependenţă de manifestările clinice şi localizare -Procesul supurativ ca regulă, avansează în
profunzime
-Erupţiile nu au tendinţă la creştere periferică şi
confluere
-Pustulele au formă conică sau semisferică, cu tavan
tensionat.
-Sunt înconjurate de un lizereu eritematos.
-Masele supurative sunt de culoare galben-verzuie
IMPETIGO STAFILOCOCIC (Bockhardt) sau Sicozisul stafilococic
OSTIOFOLICULITA Definiţie: este o inflamaţie foliculară profundă
Definiţie şi etiopatogenie: inflamaţie purulentă a subacută sau cronică, afectând foliculul pilos în
treimei superioare a folicului pilos; agentul patogen este totalitate; infecţia stafilococică depăşeşte ostiumul
Staphylococcus aureus afectând ostiumul folicular. folicular şi pătrunde în profunzimea folicului pilos,
Se localizează electiv pe faţă, scalp şi extremităţi (zonele realizând un abces folicular.
păroase) Etiopatogenie: afecţiunea este produsă de stafilococul
Se caracterizează prin apariţia pustulelor superficiale, aurius
centrate de un fir de păr, înconjurate de un halou Clinic -Proces subacut, deseori recidivant, localizat la
eritematos. Unică/multiplă nivelul bărbii şi mustăţii, care survine la bărbatul adult.
-Pustulele au formă conică sau semisferică, cu tavan -Este prezentat de colecții superficiale ostio-foliculare
tensionat. Sunt înconjurate de un lizereu eritematos și şi un abces în profunzimea foliculului pilos („abces în
nu au tendinţă la creştere periferică şi confluere buton de cămaşă”)
Evoluţie şi prognostic: evoluează spre crustificare şi se -La smulgerea părului din focar, la rădăcina lui se
rezorbă cu un discret eritem postinflamator fără observă o teacă gelatinoasă îmbibată cu puroi.
cicatrice; netratată se poate croniciza sau evoluează
către foliculită profundă, formând furuncule sau sicozis. Papulo-pustulele sunt situate la rădăcina firelor de păr,
Diagnostic diferenţial: sicozisul tricofitic, acneea însoţite de o reacţie inflamatorie în profunzime. În
vulgară, rozaceea, acneea de ulei, acneea clorică, jurul foliculitelor apare un infiltrat inflamator, destul
acneea cortizonică. de dur, dureros, de culoare roşu-cianotică---crusta
galben-gri.
Furunculul
Definiţie: furunculul reprezintă o infecţie purulentă foliculară şi perifoliculară cu evoluţie spre necroză şi cicatrice.
Etiopatogenie: agentul patogen este stafilococul auriu; favorizează dezvoltarea furunculului diabetul zaharat,
malnutriţia, stările imunosupresive, corticoterapia prelungită, carenţele de vitamine.
Clinic: Debutează ca o foliculită superficială simplă, care repede devine dureroasă, congestivă şi iritantă în
profunzime cu un nodul înconjurat de edem.
Nodul folicular inflamător, -dureros, cald (faza de infiltraţie); în câteva zile nodulul evoluează spre abcedarea
centrală cu evacuarea unui dop (burbion) necrotic-purulent (faza de supuraţie şi necroză), ulceraţie cratiriformă,
care se vindecă cu cicatrice (faza de cicatrizare);
-poate fi însoţit de febră, dureri pulsatile, edem important;
-furunculul apare mai frecvent ca erupţie unică (forma solitară) la adulţii tineri, bărbaţi, pe teritorii bogate în
foliculi pilo-sebacei şi supuse fricţiunii (braţe, coapse, fese, ano-genital), uneori revine în acelaşi loc (forma solitar -
recidivantă);
Complicații: „furuncul malign al fieţii” provine de la posibilă complicaţie – tromboza septică de sinus cavernos,
complicaţie ce conduce la deces în 90% din cazuri

FURUNCULOZA
Este o stare morbidă caracterizată prin succesiunea unor furuncule timp de luni şi ani de zile: pe măsura ce un
furuncul se vindecă, se formează altul nou. Boala apare la persoane cu deficienţă imună sau este favorizată de
diabet, denutriţie, caşecxie
Furunculul antracoid (carbunculul)
Definiţie: este o formă diseminată de afectare a mai multor foliculi pilo-sebacei adiacenţi, dând astfel naştere unui
placard inflamator şi supurativ foarte dureros.
Etiopatogenie: Este o infecţie stafilococică gravă; afectează mai des bărbaţii.
Clinic: carbuncul este constituit din mai multe furuncule, formând un placard pseudotumoral de dimensiuni mari;
între foliculite se formează fistule, necroza fiind evidentă; eliminarea dopurilor necrotice este aproape
concomitentă, aspectul clinic fiind numit "scurgere în stropitoare"; o necroză masivă formează ulceraţia
crateriformă; se localizează frecvent pe ceafă, umeri, coapse; se asociază cu alterarea stării generale de tip septic
şi cu adenopatie regională.
Evoluţie şi prognostic: vindecarea naturală se face cu cicatrici (deseori, cheloidiene).
Complicaţii: poate se apăra periostita şi osteomielita vertebrelor coloanei cervicale sau septicemii cu punct de
plecare cutanat. Diagnostic diferenţial: chisturile cutanate suprainfectate, hidrosadenita, antraxul cutanat, gomele
sifilitice sau tuberculoase (scrofuloderma).

Hidrosadenita Abcesele multiple ale sugarului (pseudofurunculoză)

Definiţie: afecţiune inflamatorie recurentă a glandelor FINGER
sudoripare apocrine. Definiţie: o afecţiune a glandelor sudoripare ecrine
Etiopatogenie: modificările inflamatorii sunt datorate întâlnită rar, la sugarii malnutriţi, cu igiena precară.
atât agenţilor microbieni (stafilococul auriu, streptococii Localizarea electivă este pe faţă, gât, părţile laterale
anaerobi), cât şi maceraţiei locale, cauzând un proces ale abdomenului, regiunea fesieră, pliurile mari.
obstructiv al ductului glandular (caldura, umiditatea, Etiopatogenie: este produsă de stafilococul auriu
folosirea de antiperspirante). coagulazo-pozitiv.
Epidemiologie: boala apare după pubertate, Epidemiologie: sursa de infecţie o constituie purtătorul
predominant la femei. de stafilococ patogen din mediul familial sau spital.
Clinic: Clinic Debut insidios, cu pustule cât o gămălie de ac
1.Debutează prin apariţia unor nodozităţi subcutanate (porită), care evoluează fie spre uscare şi resorbţie, fie
dureroase, acoperite de un tegument iniţial se extind în profunzime formând noduli inflamatori ce
nemodificat. 2.Ulterior acestea devin roşii, indurate, pot atinge mărimea unui bob de mazăre (periporită) cu
aderente la ţesutul cutanat şi abcedează lăsând să se tendinţă la abcedare. La regresiune rămân cicatrici
scurgă o cantitate redusă de puroi smântânos cu punctiforme.;
component hemoragic. Starea generală este bună, cu excepţia cazului de
3.După deschiderea nodozităţilor se micşorează evoluţie spre o septicemie stafilococică.
senzaţia de durere şi tensionare. Evoluţie: vindecarea se face cu cicatrice.
4.Procesul regresează prin cicatrici fibroase. Prognostic: este favorabil cu excepţie cazurilor
Se localizează în axile (90%), zona perigenitală, fese, recidivante.
regiunea mamară. Diagnostic diferenţial: spre deosebire de furuncul şi
Prognostic: vindecarea se realizează cu cicatrici vicioase, hidrosadenita, nodozităţile inflamatorii nu dezvoltă
inestetice. burbioane necrotice.
Diagnostic diferenţial: furuncul, scrofuloderma, etc.
PEMFIGUS NEONATORUM EPIDEMIC (impetigo bulos)
Definiţie: este o piodermită acută, superficială şi contagioasă.
Etiopatogenie: factorii favorizanţi pentru impetigo bulos stafilococic sunt igienă precară, afecţiunile cutanate
preexistente, soluţiile de continuitate, terenul imunitar.
Epidemiologie: se întâlneşte mai des la copii de vârstă preşcolară şi şcolară.
Etiologie: stafilococică (S. aureus, tipul fagic II, care produce toxine exfoliative A sau B, capabile să inducă clivaj în
epiderm), mai rar şi streptococică.
Clinic:
-Leziunile pot fi prezente pretutindeni, inclusiv palmele și plantele, mai rar poate fi implicată și mucoasa cavitpții
bucale. Manifestările clinice sunt localizate pe faţă (preferenţial periorificial), gambe, antebraţe şi trunchi;
- Se caracterizează prin bule flasce cu conţinut sero-purulent, de dimensiuni diverse (1-3 cm în ø).
-În jurul bulelor se găseşte un halou inflamator.
-După 4-5 zile bulele se rup şi formează cruste, la detaşarea cărora rămân pete eritematoase, care dispar în câteva
săptămâni.
-O formă extinsă al impetigo-ului bulos la nou-născuţi se întâlneşte mai rar, numită şi pemfigus epidemic al nou
născuţilor.
Evoluţie: se observă extinderea periferică a leziunilor, vindecarea iniţial fiind din aria centrală şi dobândind,
respectiv, un aspect circinat; uneori este asociată cu adenopatie. Prognostic: vindecarea se constată în 10-12 zile.
Diagnostic diferenţial: herpesul circinat, eritemul polimorf, sifilidele papulo-erozive, pemfigusul sifilitic al nou
născutului.
Pot să apară complicaţii conjunctivale, onixis, perionixis
DERMATITA EXFOLIATIVĂ Ritter von Rittershaim Staphylococcal scalded skin syndrome (SSSS)
Dermatită exfoliativă a nou-născutului, determinată de o infecţie cu stafilococ auriu hemolitic, tipul fagic 71.
Etiopatogenie: Considerată parte a unui spectru de infecţii mediate de toxinele stafilococice exfoliative (ET), care
include impetigo bulos şi sindromul de soc toxic.
-Apare sporadic, în primele săptămâni de viaţă,la copiii mici imunodepresaţi.De obicei, la nastere şi până la 4 ani;
reprezintă una din marile urgenţe dermatologice; leziunile se produc prin clivaj superficial.
-Copii prezintă somnolenţă, vomă, diaree, febră.
-În cazurile grave procesul evoluează septic, deseori în asociere cu complicaţii (pneumonie, otite, fenomene
meningeale, enterocolite acute, flegmoane), care pot duce la deces letal.

Clinic:
Stadiul eritematos: debutează printr-un eritem periorificial care se extinde rapid cuprinzând întregul tegument.
Stadiul de exfoliere: se produce o exfoliere generalizată cu decolarea epidermului la frecare sau apăsare
neânsemnată (semnul Nikolsky pozitiv), lăsând suprafeţe denundate, roşii, lucitoare. Deseori apar bule mari care
repede se sparg lăsând suprafeţe erozive cu tendinţă spre extindere.
Aspectul este asemănător unui tegument opărit;
-Starea generală este alterată (febră, durere şi arsuri cutanate); copilul intră rapid în şoc hipovolemic prin pierdere
transcutanată de apă şi electroliţi.
Stadiul de vindecare: survine peste 7-10 zile prin micşorarea eritemului și epitelizarea completă a eroziunilor

Laborator: Anemie, leucocitoză, eozinofilie, VSH-crecut

Prognostic: este rezervat.
Diagnostic diferenţial: sindromul Stevens-Johnson, reacţiile postmedicamentoase buloase, eritrodermia
exfoliativă Ritter von Rittersheim

CARACTERISTICA GENERALĂ A STREPTODERMIILIOR

 Preponderent afectează pielea glabră cu respectarea foliculilor piloşi şi a glandelor
 Procesul supurativ mai frecvent afectează straturile superficiale,
 Erupţiile au tendinţă la creştere periferică şi confluiere
 Pustulele au formă de vezicule sau de bule cu tavanul uşor fragil (flasc).
 Conţinutul flictenelor iniţial este transparent apoi devine tulbure (purulent).
Impetigoul streptococic contagios Tilbury-Fox
Definiţie: este o infecţie cutanată superficială buloasă (flictenă – bulă cu plafon flasc).
Etiopatogenie: etiologia maladiei este considerată a fi mixtă (strepto-stafilococică), afecţiunea a rămas încadrată
în grupul streptocociilor buloase; este favorizată de existenţa unui teren imunodeficitar şi igienă personală
precară.
Epidemiologie: impetigoul streptococic contagios Tilbury-Fox este o streptodermie care afectează mai des copiii
între 2 şi 10 ani; contaminarea se realizeză prin cale directă şi indirectă de la un individ la altul prin leziunile
cutanate luând aspectul unei epidemii în colectivităţi închise (creşe, grădiniţe, şcoli).
Clinic: leziunile elementare sunt flictene superficiale (veziculo-bule), cu dimensiuni diverse (de la câţiva milimetri
la 3cm), situate pe o bază eritemato-edematoasă; iniţial, având un conţinut clar, flictena devine rapid purulentă şi
se deschide, lăsând eroziuni şi acoperându-se cu cruste melicerice; cel mai des aspectul clinic este caracterizat
printr-un polimorfism lezional: vezicule, bule, pustule, eroziuni şi cruste;
Localizarea poate fi diversă: faţa, orificiile naturale, extremităţile membrelor, pielea capului şi trunchiul; prezenţa
pruritului explică extensia leziunilor prin autoinoculare; se asociază deseori cu adenopatii regionale; starea
generală este, de regulă, nemodificată.
Evoluţie şi prognostic: sub tratament adecvat leziunile se epitelizează în câteva zile fără cicatrici; afecţuinea are
tendinţă la vindecarea spontană în 2-3 săptămâni.
Diagnostic diferenţial: herpesul circinat, erupţiile postmedicamentoase, herpesul simplex

Turniola (perionixisul) Intertrigoul streptococic

Definiţie: este o infecţie streptococică a repliului
unghial.
Etiopatogenie: este provocată de streptococi, dar pot fi
implicaţi şi stafilococii, bacilul piocianic, proteul, etc.
Clinic: turniola apare ca o flictenă de dimensiuni mari cu
conţinut purulent, pornind din partea laterală a unghiei
şi cu extindere rapidă, înconjurând complet unghia;
turniola se localizeaza specific la unul din degetele
mâinilor; se remarcă tumifierea repliului periunghial,
care este eritematos, dureros şi lasă să se scurgă la
presiune o mică cantitate de puroi; afecţiunea este
insoţită de durere intensă.
Diagnostic diferenţial: micozele (candidoza),
onicodistrofiile psoriazice, eczemele localizate la
degete, dactilitele sifilitice (şancru-panariciu), etc.
Ectima streptococică
Definiţie: infecţie piogenică profundă a pielii,
caracterizată prin formarea de ulceraţii acoperite cu
cruste presate aderente.
Etiopatogenie: este o maladie produsă de streptococi,
dar pot fi implicaţi şi stafilococii, etc; se dezvoltă pe un
teren imuno-deficitar; factorii favorizanţi sunt
insuficienţa venoasă cronică, plăgile superficiale,
deficienţele metabolice, igiena deficitară.
Epidemiologie: ectima se întâlneşte, de obicei, la
persoane diabetice, subnutrite, mai des la copii, dar şi la
cei cu afecţiuni mintale; poate complica afecţiunile
cutanate pruriginoase (scabia).
Clinic: ectima streptococica se localizează electiv la
nivelul gambelor, dar leziunile se extind şi pe coapse,
fese; apare ca o leziune unică, buloasă, profundă,
situată pe o bază eritematoasă, care se deschide cu
ulceraţie şi se acoperă de cruste hematice presate; de
obicei, leziunile sunt multiple, apărute prin auto-
inoculare.
Definiţie: intertrigo-ul streptococic este o inflamaţie cu
exudaţie, crustificare şi fisuri în profunzimea pliurilor.
Clinic: interesează cu predilecţie pliurile, factorii
favorizanţi fiind căldura, umiditatea, igiena precară şi
alte afecţiuni preexistente (eczemă, micoze);
CLINIC- se manifestă printr-o placă eritematoasă şi
erozivă la nivelul pliurilor retro-auriculare, inghinale,
acoperită cu cruste melicerice şi însoţită de fisuri în
fundul pliului; conturul leziunii este difuz; afecţiunea se
însoţeşte de adenopatie satelită; se întâlneşte mai des
la copii.
Diagnostic diferenţial: alte intertrigo-uri infecţioase
(dermatofitice, candidozice, eritrasma).
Erizipelul
Definiţie: erizipelul este o infecţie bacteriană a
dermului şi ţesutului subcutanat superficial (dermo-
hipodermită), cu margini bine delimitate.
Etiopatogenia: este produsă de streptococul beta-
hemolitic din grupul A (streptococul piogen);
pătrunderea streptococului în reţeaua limfatică
dermică se realizează la poarta de întrare prin soluţii de
continuitate (înţepături de insecte, plăgi superficiale).
Clinic: debutul erizipelului este brusc cu febră şi
frisoane; tabloul clinic se caracterizează printr-un
placard eritemato-edematos, dispus în jurul porţii de
întrare; marginile placardului sunt bine delimitate de un
halou periferic care se extinde excentric în “pata de
ulei” sau „limbi de foc”; leziunea cutanată se asociază
de adenopatie reactivă satelită; se localizează mai
frecvent pe gambe sau pe faţă.
Forme clinice complicate de erizipel: pot fi evidenţiate
formele clinice de tip bulos, hemoragic, necrotic,
flegmonos, recidivant.
Diagnosticul: se stabileste după îndepartarea mecanică
a crustei, pentru ectima streptococică fiind
caracteristică prezenţa unei ulceraţii superficiale şi
perfect rotunde sub crustă; ulceraţia prezintă un fund
necrotic şi purulent, iar leziunile ulcerative sunt, de
regulă, multiple.
Evoluţie şi prognostic: vindecarea se face cu o cicatrice
pigmentară; în lipsa tratamentului ectima se vindecă
lent, în câteva săptămâni.
Diagnostic diferenţial: ectimele din sifilisul secundar,
precum şi sifilidele ulceroase terţiare.
Diagnostic diferenţial: tromboză venoasă profundă,
infecţiile fungice subcutanate, reacţiiile inflamatorii
produse de înţepături de insecte, reacţiile cutanate la
toxinele unor plante, dermatitele de contact, etc.
Evoluţie şi prognostic: după mai multe recidive se
înstalează un limfedem cronic, uneori masiv, realizând
aspectul clasic de elefantiazis.

Diagnosticul de laborator în piodermite

 Examinenul microscopic a materialului patologic, după Gram
 Bacteriologic
- Mediul de bază - agar cu sânge într-un tub de thioglycollate (bulion anaerob), medii suplimentare sunt
indicate în dependenţă de aspectele clinice și după evaluarea frotiului Gram-colorat

Tratamentul piodermitelor
I. Antibioticoterapia sistemică
 A. Înfecţii stafilococice :
S.aureus sau S.epidermidis ne producători de penicilinază:
1.De prima linie: penicilina G sau V
2.Alternativ: cefalosporine (Ceftriaxon, Cefalexin, Cefadroxil, Cefaclor); claritromycină, vancomicină, clindamicină
Stafilococi producători de penicilinază:
- meticilin-sensibili:
1.De prima linie: oxacillină, cephalosporine de generaţia I sau II
2.Alternativ: ciprofloxacina, acidul fuzidic, macrolide, rifampicina, aminopeniciline + inhibitori de β-lactamază
(Augmentin)
- methicillin-resistenţi:
1.De prima linie: vancomicina, acidul fuzidic, rifampicina
2. Alternativ: oxacilina, cefotaxim

 B. Înfecţii streptococice :
1.De prima linie: penicilina G sau V
2.Alternativ: eritromicina, clindamicina, cefalosporine, vancomicina In cazuri recurente (erisipel) - penicilină
retard (benzilpenicilina) care pot preveni recăderile.
II. Imunoterapie: III. Tratament topic:
A.Specifică 1.Soluţii antiseptice: povidon iod 1% (Betadin a), chlorhexidin
Activă bigluconat 1%
-Vaccin 2.Antibiotice (unguente): eritromicin a 2-4%, acidul fuzidic
-Anatoxină stafilococică 2%, mupirocina 2% , canamicina 0,5-1%, cloramfenicol 3%,
-Antifagina stafilococică neomicina 0,5-1%, bacitracin a
Pasivă
-Ser (γ–globulin) antistafilococic IV. Fizioterapie: UVB
-Plasmă hiperimună antistafilococică V. Proceduri chirurgicale
B.Nespecifică
-Piroterapie
-Autohemoterapie
-Adaptogeni etc.
 Scabia Epidemiologie
Definiţie: scabia este o dermatoză parazitară contagioasă, Scabia apare la orice vârstă şi la ambele sexe.
produsă de căpuşa Sarcoptes scabiei. Perioada de incubaţie constituie 1-3
Etiologie: Sarcoptes scabiei var. hominis este un antropod din săptămâni. Sursa de infecţie este omul
clasa Arahnidelor, subclasa Acari, familia Sarcoptide; are un corp bolnav.
ovoid, alb-cremos, aplatizat dorsoventral; Se transmite maladia prin contact direct,
-femela adultă are 0,35 mm lungime şi 0,25 mm lăţime, patru habitual sau sexual, sau prin intermediul
perechi de picioare scurte, anterior un rostru cu dinţi şi pe partea obiectelor de toaletă – contact indirect.
dorsală mai mulţi spini;
-masculul este mai mic (aproximativ jumatate din lungimea Parazitul nu poate supravieţui departe de
femelei). gazdă mai mult de 24-36 ore.
În stadiul reproductiv femela face în stratul cornos un tunel, în Favorizează râspândirea infecţiei următorii
care are loc copularea şi în timp de 1-2 luni depune ouă (40-50) şi factori: diagnosticul tardiv, tratamentul
fecale; la capătul distal al tunelului se formează vezicula perlată. incorect, ignorarea normelor de dezinfecţie
După 3-4 zile, din ouă ies larve cu 6 picioare. Acestea părăsesc vestimentară, focarele de răspândire şi
tunelul prin tăierea acoperişului şi se transformă în protonimfe, contagiozitate (creşe, şcoli, grădiniţe),
teleonimfe, nimfe şi apoi în acarieni adulţi (stadii de libertinajul sexual, turismul, promiscuitatea.
metamorfozare), care se află în papule, vezicule şi pe tegument.
Clinic: boala poate prezenta atât leziuni specifice cât şi nespecifice. Forme particulare clinice ale scabiei:
A.Leziuni specifice: şanţul acarian se prezintă sub formă unei leziuni • forma incognito, nediagnosticată la
lineare (filiforme), scurtă, de câţiva mm, mărginită la un capăt de o timp şi tratată cu corticoizi topici;
eroziune scuamoasă, discretă (locul de intrare a parazitului) şi la celălalt – • forma frustă la persoane cu igienă
de veziculă perlată. suficientă, leziunile cutanate fiind
Vezicula perlată este o proeminenţă translucidă, cu lichid clar sau discrete, dar cu prurit intens;
purulent, care marchează capătul şanţului acarian. • forma nodulară cu leziuni de
B.Leziuni nespecifice: pot fi întâlnite leziuni de tip prurigo, leziuni de culoare roşie-brună, persistente,
grataj (excoriaţii), plăci urticariene, veziculo-bule, macule eritematoase, pruriginoase, acoperite de cruste
pseudolimfoame. hematice, localizate pe fese, flancuri,
Locurile de elecţie sunt spaţiile interdigitale, zonele articulaţiilor organe genitale externe, coapse;
pumnilor, coatelor (semnul Hardi) şi genunchilor, regiunea axilară, • forma norvegiană – o formă rară
ombilicală şi fesieră. care apare la persoanele cu deficit
La femei se întâlnesc în regiunile perimamelonare, iar la bărbaţi – pe imunitar şi se caracterizează prin
teaca penisului şi scrot. La copii leziunile pot avea dispoziţii particulare: leziuni scuamo-crustoase, groase,
palme, plante, faţa, scalp. bogate în paraziţi, localizate
Manifestările subiective sunt exprimate de un prurit intens caracteristic, predominant pe scalp, palme, picioare
exacerbând nocturn. Se datorează reacţiei de hipersensibilizăre la şi asociate de prurit moderat sau
paraziţi. Exacerbările nocturne sunt produse de iritaţia directă provocată absent, adenopatie generalizată;
de paraziţii în mişcare. • forma papuloasă la copii.
Diagnostic pozitiv: prezenţa de leziuni Tratament: are scop de a distruge acarienii de la nivel cutanat; alegerea
specifice, localizarea leziunilor pe tratamentului antiscabios se face în funcţie de următoarele criterii –
zonele de elecţie, pruritul cu vârsta, forma clinică, extinderea leziunilor, prezenţa/absenţa
exacerbare nocturnă, epidemiologie complicaţiilor.
sugestivă. Dintre substanţele anntiscabioase mai frecvent folosite sunt: lindanul
Diagnostic de laborator: examenul 1% la adulţi; unguentul cu sulf precipitat 10-33% pentru adulţi şi 5-15%
parazitologic (microscopia directă a pentru copii; benzoatul de benzil 20% pentru adulţi şi 10% pentru copii
materialului recoltat) pune în evidenţă (poate produce reacţii iritative); permetrină 5% (eficient în aplicaţii
prezenţa paraziţilor, ouăle sau unice); crotamiton 10% – pentru tratamentul scabiei la copii; malation
excrementele acestora şi confirmă 0,5% (contraindicat la copii şi gravide).
diagnosticul scabiei; un examen Se administrează şi metoda Demianovici cu soluţia nr.1 – tiosulfat de
parazitologic negativ nu poate exclude sodiu 60% (copii sub 10 ani – 20-30%), apoi după 5-10 minute se aplică
diagnosticul. soluţia nr.2 – acid clorhidric concentrat 6% (copii sub 10 ani – 3%), se
Complicaţii: impetiginizare – repetă timp de 5-7 zile. Se face fricţionarea topicelor pe toată suprafaţa
suprainfecţia bacteriană a leziunilor; corpului cu excepţia porţiunii cefalice (de la gât în jos).
eczematizarea leziunilor (mai ales la Pentru cazurile familiale se recomandă tratamentul simultan al tuturor
copii); mai rar – lichenificarea; membrilor. Infecţiile bacteriene secundare răspund la tratament cu
evoluţia spre forma nodulară sau antibiotice administrate atât general, cât şi topic.
norvegiană; acarofobia
Complicaţii pe parcursul şi după tratament: dermatita de contact (iritativă), eritrodermizarea, pseudolimfoamele.
Profilaxia scabiei: se propune respectarea igienei personale; se indică tratamentul profilactic pentru toate
contactele identificate; sterilizarea lenjeriei şi vestimentaţiei se face prin spălare şi fierbere; controlul clinic
repetat se efectuează peste 10 zile, precum şi la o lună.
Pediculozele
Definiţie: pediculozele sunt dermatoze parazitare produse de paraziţi hematofagi (insecte), numiţi păduchi;
paraziţii îşi exercită acţiunea nocivă asupra pielii în cursul nutriţiei sale prin înţepare şi sucţiune.

Etiologie: omul este parazitat de două specii, deosebite morfologic:

• Pediculus humanus care are două subspecii: P. h. capitis (păduchele capului, se localizează pe scalp) şi P. h.
corporis, care se fixează pe haine şi coboară pe piele, pentru a se hrăni (păduchele corpului şi hainelor).
• Phtirius pubis (păduchele lat) se localizează predominant în zona genital
Pediculoza scalpului Pediculoza corpului
Etiologie: este produsă de Pediculus humanus capitis; femela are Etiologie: pediculoza corpului este produsă
dimensiuni de 3- 4 mm, trăieşte 40 zile şi depune 10-12 ouă/zi; de Pediculus humanus corporis; paraziţii se
ouăle maronii sunt fixate de tija firelor de păr cu ajutorul unui fixează pe haine şi coboară pe piele pentru a
material secretat de glandele salivare ale femelei şi se numesc se hrăni şi sunt foarte mobili; nu rezistă la
lindeni; după ce păduchele părăseşte oul prin opercul, aceata temperatură înaltă, fiind distruşi la spălarea
devine albicios. şi călcarea hainelor. Epidemiologie:
Epidemiologie: afecţiunea este mai frecventă la copii decât la afecţiunea apare la persoanele cu igienă
adulţi, producând epidemii în colectivitate; Contaminarea se face deficitară; infectarea se face prin contact
prin contact direct sau prin obiecte de toaletă şi vestimentaţie. direct sau prin obiecte de toaletă şi
Clinic vestimentaţie. Clinic: se caracterizează prin
Se caracterizează prin prurit intens care este un semn clinic major leziuni papulo-veziculoase, care apar la
al bolii. Leziuile primare sunt papulo-veziculele de locul înţepăturii, însoţite de un prurit intens;
hipersensibilizare la saliva parazitului, leziunile hemoragice concomitent este prezentă o pigmentaţie
punctiforme, ulterior excoriaţiile şi crustele hematice. brună a tegumentului, datorită toxinelor din
Datorită gratajului prelungit apar leziuni impetiginoase cu saliva paraziţiilor. Pot fi înâlnite şi alte
aglutinarea firelor de păr. În formele vechi de leziuni: papule urticariene, leziuni de tip
boală şi când leziunile sunt intens parazitate, se instalează hemoragic, cruste hematice,
adenopatia retromastodiană sau latero-cervicală. Pe firele de păr hiperpigmentări, excoriaţii, lichenificări, etc.,
sunt prezenţi lindeni, situaţi la câteva mm de emergenţa, intens mai ales la indivizii infectaţi un timp
aderenţi. îndelungat – „piele de vagabond”.
Pentru Pediculus capitis zona de elecţie de localizare este regiunea Diagnostic differenţial: scabia, urticaria
occipitală, iar ulterior leziunile se extind pe toată suprafaţa acută, prurigo-ul actinic, dermatita atopică,
scalpului. pruritul senil, pruritul din limfoame, etc.
Diagnostic differenţial: dermatita seboreică, neurodermita, Tratament: prelucrarea sanitară a
eczema pielii capului. veşmintelor (spălare, fierbere, călcare)
Tratament: igiena locală (spălarea cu apă şi săpun şi aplicarea unei poate fi suficientă pentru tratament; pentru
soluţiei de acid acetic 15-20%); aplicarea substanţelor cu acţiune siguranţă se poate administra lindan 2-3% în
antiparazitară – lindan 1% (şampon, pudraj sau loţiune); piretrine talc, 90 pudraje locale timp de 2-3 zile;
(insecticide naturale) sau permetrină 1% (piretroid sintetic), crotamiton loţiune 10%; malation loţiune
aplicaţie unică; crotamiton; malation 0,5-1%; topice cu antibiotice 0,5%; piperonil butoxid 3% în vehicul inert.
(pentru
formele intens impetiginizate); tratamentul se poate repeta după Profilaxie: dezinfecţia lenjeriei, prin pudraj
8-10 zile. cu insecticide; respectarea igienei personale;
Profilaxie: respectarea igienei personale; se indică un tratament se indică un tratament profilactic pentru
profilactic pentru toate persoanele de contact; sterilizarea lenjeriei toate persoanele de contact.
şi vestimentaţiei se face prin spălare şi fierbere.
Ftiriaza pubiană Epidemiologie: contaminarea se
Etiologie: ftiriaza pubiană este produsă de Phtirius pubis sau păduchele lat, face prin contact direct casnic, prin
având localizare predominant în zona genitală; este un păduche turtit dorso- contact direct sexual sau prin
ventral, are dimensiuni de 1,5 mm lungime şi posedă 3 perechi de picioare; contact indirect (lenjerie şi obiecte
perechile de picioare 2 şi 3 sunt prevăzute cu cleşti puternici folosiţi pentru de anturaj).
deplasare pe firele de păr; ouăle se depun la rădăcina firelor de păr, apărând
peste 7-8 zile nimfe, iar la două săptămâni nimfele devin insecte adulte.
Clinic: la locul înţepăturii apar pete mici, de culoare albastră, numite macule Tratament: raderea firelor de păr;
„cerulee” sau „umbrite”; pot fi întâlnite alte leziuni posibile – papulo- pulverizaţii cu lindan 1%; precipitat
vezicule, cruste hematice, eczematizări, lichenificări; erupţia se asociază de galben de mercur 2% (pentru zona
prurit intens şi permanent; pe firele de păr se pot identifica ouăle parazitului sprâncenară şi gene); benzil-
sub forma unor granulaţii gri-gălbui; zona de elecţie a leziunilor este benzoat de 10-20%; aplicaţii
regiunea genitală, dar paraziţii pot coloniza şi alte zone (axile, sprâncene, oculare cu fluoresceină 20%
gene, bărbie, părul de pe trunchi şi membre). (instilaţii pe marginea liberă a
pleoapelor); tratamentul se poate
Diagnostic diferenţial: pruritul genital de alte etiologii, dermatitele de repeta după 7-10 zile.
contact, epidermofiţia inghinală. Profilaxie: vor fi trataţi toţi
partenerii sexuali; se face
dezinfecţia lenjeriei prin pudraj cu
insecticide; respectarea igienei
personale.