Dimitrie Cantemir

S-a născut pe 26 octombrie 1673 la Iaşi în familia lui Constantin Cantemir.Mama sa –

Ana Bantaş, era descendenta unei familii de boiernaşi, la origine negustori din Lăpuşna. Deşi
analfabet, ştiind numai să se iscălească, Constantin Cantemir a dat o educaţie aleasă copiilor
săi Antioh şi Dimitrie. El a invitat în familie dascăli dintre cei mai instruiţi din ţară şi din
străinătate, între care şi pe călugărul grec Ieremia Cacavelas, teolog poliglot, filosof şi
predicator, care studiase la universităţile din Leipzig şi Viena. Încă în patrie, până la plecarea sa
în calitate de ostatic la Poarta Otomană, Dimitrie căpătase cunoştinţe temeinice. În afară de
instrucţia obişnuită, care era dată pe atunci copiilor de boieri (citire, scriere şi socotit, unele
cunoştinţe elementare de religie creştin-ortodoxă), el mai studiase limbile slavă, greacă şi latină,
teologia ş.a.
Este ultima mare personalitate a acestei perioade. Prima personalitate enciclopedica din
istoria noastra. S a nascut in 1673 ca fiu al domnitorului Constantin Cantemir care desi era
nestiutor de carte a oferit posibilitatea copiilor lui sa invete cu un dascal grec initial si apoi sa si
continue studiile la scoala de la Academia Patriarhiei din Constantinopol unde la 15 ani Dimitire
devine ostatic la curtea sultanului pentru a garanta domnia tatalui sau. Invata filozofie, grografie,
istorie, muzica, araba, persana, turca, greaca, latina, italiana, germana, rusa, franceza. Se
intoarce in Moldova si in 1693 la 19 ani este proclamat domn insa doar la 3 saptamani instigati
de Brancoveanu turcii il aresteaza, il aduc la Constantinopol inde ramane pana in 1710.
Revine din nou in Moldova si pentru 9 luni este din nou domn insa in razboiul ruso-turc
se aliaza cu rusii care vor fii invinsi in batalia de la Stanilesti ceea ce va determina refugiul sau
in Rusia impreuna cu sotia Casandra Cantacuzino, cu fiul lui Antioh devenit mai tarziu primul
mare poet modern al Rusiei roman si ambasador al Rusiei in Anglia, dar si cu o suita de 4000
de moldoveni printre care si Ion Neculce. Rămâne in Rusia unde devine consilierul tarului Petru
cel Mare. Dupa moartea sotiei sale Casandra se racasatoreste cu o principesa rusa primind o
mosie din partea tarului. Devine emisar al tarului in Iran insa in aceasta calatorie se
imbolnaveste moare in 1723 pe mosia sa de langa Moscova insa ramasitele sale sunt aduse in
1935 la biserica Trei Ierarhi din Iasi. Opera lui contine lucrari istorice, geografice, literatura,
religioase, filozofice, stiintifice, dar si muzicale. Pentru istorice: Viata lui Constantin Cantemir,
Hronicul Vechimii a romanomoldovlahilor, Isoria cresterii si descresterii curtii otomane.