Teme Subiect 5

Educabilitatea. Teoriile educabilității

Teme de reflecție, aplicații și dezbateri

1. Explicaţi esenţa teoriilor educabilităţii: teoriile ereditariste, teoriile ambientaliste,

teoria dublei determinări.

Teoria ereditaristă
 Susţine rolul determinant al eredităţii în evoluţia fiinţei umane, considerând că
omul şi evoluţia sa psihoindividuală sunt produsul exclusiv al eredităţii sale, toate
progresele nefiind decât manifestări, obiectivări, ale acestui program ereditar.
 factorii ereditari prestabilesc dezvoltarea psihică a omului, şi pe lângă ereditatea
biologică există şi o ereditate psihologică, ce nu poate fi depăşită prin influenţele
externe.
 Teoriile ereditariste exgerează rolul eredității, absolutizându-l chiar, neglijând rolul
celorlalţi factori: mediul social şi educaţia.
 Prin ignorarea rolului mediului social şi al educaţiei, aceste teorii sunt în opoziţie cu
concepţia educabilităţii, adepţii lor situându-se pe poziţia scepticismului pedagogic.

Teoria ambientalistă
 Susţine rolul determinant al mediului socio-cultural, în care este inclusă şi educaţia,
considerând omul ca fiind produsul educaţiei, mediului în care se naşte, el neavând
la naştere nici un fel de date inițiale.
 Există teorii ambientaliste, care absolutizează rolul mediului social în dezvoltarea
psihică a omului şi care consideră că dezvoltarea omului este determinată de mediul
în care trăieşte şi mediul nu poate fi modificat (poate stimula dezvoltarea psihică,
dacă este favorabil sau o poate frâna dacă este nefavorabil).
 Există şi teorii care absolutizează rolul educaţiei, considerând că prin educaţie se
poate modifica natura umană.
 Există şi teorii ambientaliste, care nu neagă total intervenţia factorului ereditar, dar
îl reduc la caracteristicile fizice ale individului.
 Exemple de teorii ambientaliste:
 Helvetius spune că “educaţia poate totul”, iar oamenii sunt egali de la natură,
deosebirile dintre ei fiind rezultatul faptului că unii au primit o educaţie mai
bună, iar alţii au primit o educaţie mai redusă, sau au fost privaţi de ea.
 Comenius susţine că “fiecare om se naşte capabil să dobândească
cunoaşterea lucrurilor”.
 Teoriile ambientaliste reprezintă poziţii pedagogice optimiste, ce au contribuit la
dezvoltarea educaţiei şi învăţământului. Ele neglijează, însă ereditatea, care
reprezintă un factor real al dezvoltării psihice.

Teoria dublei (triplei) determinări

 Susţine atât rolul eredităţii cât şi rolul mediului socio-cultural, deci şi educaţional,
în dezvoltarea psihică, omul fiind produsul interacţiunii celor doi factori (ereditate
şi mediu socio-cultural).
 Dezvoltarea psihică şi calităţile personalităţii sunt rezultatul interacţiunii celor doi
factori, care pot fi consideraţi, de fapt, trei: ereditate, mediu social şi educaţie
(teoria triplei determinări).
 Această teorie este susţinută astăzi de majoritatea specialiştilor, eliminându-se,
astfel, unilateralitatea teoriilor anterioare.
 Ea constituie o concepţie pedagogică optimistă despre dezvoltarea personalităţii,
care este considerată o unitate biopsihosocială, ce rezultă din interacţiunea celor trei
factori: ereditate, mediu, educaţie.