rică de spirt, clădirea era de piatră, acoperită cu țiglă. Stăpânul fabricii era M.

Starostinski de cetățenie română. În această perioadă s-au executat următoarele

lucrări de interes obștesc: s-a înființat un dispensar sanitar înzestrat cu
mobilier și ustensile medicale pentru primul ajutor, s-a construit un local nou de
primărie (în prezent în acest local e școala muzicală), s-a început construcția
unei școli noi în s. Gîrla 1937, s-a înființat în 1934 telefon propriu pe rețeaua
județeană, s-au construit poduri de piatră. După venirea trupelor rusești în timpul
celui de-Al Doilea Război Mondial au avut loc mai multe schimbări: au fost
reîmpărțite pământurile, a fost schimbat președintele sovietului sătesc, au fost
deportați mai multe persoane de vază, iar alții au fost arestați fără motiv. La 22
iunie 1941 încep operațiunile militare pentru eliberarea Basarabiei și Bucovinei de
Nord de sub ocupația sovietică. Se spune că la Ialoveni era un mic aerodrom care a
fost bombardat în zorii acestei zile. După ce a fost ocupat satul și întreaga
Moldovă de catre ruși peste 500 de consăteni au plecat pe front. Costeștenii s-au
aflat pe prima linie până în ultimul an de război, mulți dintre care au decedat pe
meleagurile străine a Germaniei, Poloniei, Ungariei, Austriei, Ceho-Slovaciei.

Evenimentele marcante de la mijlocul sec. XX

Una din cele mai dureroase file ale istoriei republicii este foametea din 1947.
Puterea Sovietică, declarată putere a muncitorilor și țăranilor, a confiscat fără
scrupule toate rămășițele de pâine din anii precedenți. După mărturisirile
martorilor oculari oamenii au mâncat nu numai turte de lobodă, dar și urzică,
cioroi, câini, mălai, frunză verde de vie etc. Alții ca să supraviețuiască
strângeau buruiene, le amestecau cu tescovină, coceau turte și le mâncau. Unii
plecau prin Polonia și vindeau lucruri care le mai aveau prin casă pentru a salva
familiile de foame. După datele martorilor au decedat peste 3000 oameni în
Costești.

O altă etapă crudă a neamului nostru a fost anul 1949 – anul colectivizării și al
deportărilor. Pentru a grăbi acest proces la 28 iunie 1949,