ARTROZA

GERIATRIE

VIRLAN IRINA GEORGIANA

IIIB
 ARTROZA

Definitie
Boala artrozică este constituită dintr-un grup de afecţiuni caracterizat prin perturbarea
echilibrului degradare-sinteză la nivelul cartilajului articular şi al osului subcondral. Acest
dezechilibru duce la distrugerea cartilajului articular şi la modificări caracteristice în osul
subcondral.

Simptomatologie

Simptomul principal în toate tipurile de artroză este reprezentat de artralgie (durerea

articulară) care poate fi:

Durere de tip mecanic cu dispariţie în condiţii de repaos.

Durere accentuată în condiţii de umiditate şi temperatură ambientală scazută.

Alături de durerea articulară, în cadrul artrozei mai pot fi prezente redoarea articulară
(limitarea mişcărilor active şi pasive ale articulaţiilor afectate) în special matinală sau după
repaos îndelungat.

Tumefierea articulaţiei (articulaţie cu volum crescut), deformările vizibile ale acesteia şi

prezenţa cracmentelor (pocniturilor) la mobilizarea membrului reprezintă manifestări frecvent
întâlnite la pacienţii cu artroză.

Cauze
Principala cauză este dezechilibrul între procesele de formare şi distrucţie ale cartilajelor,
prin scăderea numărului de condrocite, distrucţia de colagen şi proteoglicani.

Factorii de risc sunt:

 Ereditatea
 Sexul – persoanele de sex feminin, prin scăderea estrogenilor, cu rol protector asupra
oaselor
 Hipotiroidismul
 Tulburările metabolice: diabetul zaharat
 Obezitatea
 Suprasolicitarea articulară
 Traumatismele articulare profesionale sau sportive
Investigatii

Diagnosticul artrozei se stabileste pe baza anamnezei, examenului fizic al pacientului, al

metodelor imagistice şi de laborator, reprezentate de către:

 Radiografia: observarea unei îngustări la nivelul spaţiilor interarticulare

 Ecografia articulară şi ecografia musculoscheletală periarticulară pentru examinarea
ţesuturilor moi din vecinatate
 Rezonanţa magnetică nucleară permite obţinerea imaginilor detaliate ale structurilor
osoase şi a ţesuturilor moi care intră în alcătuirea articulaţiei afectate.
 Artroscopia este atât o metodă invazivă de diagnostic, cât şi de tratament al artrozei
 Investigatii paraclinice de laborator pentru determinarea factorului reumatoid,
markerilor tumorali şi analiza citologică, bacteriologică a lichidului sinovial extras prin
puncţie articulară.

Tratament

Tratamentul artrozei este simptomatic şi are ca scop remiterea durerii, creşterea

mobilităţii articulare şi redobândirea funcţiilor acestora cu îmbunătăţirea calităţii vieţii
pacientului.

 Kinetoterapia tonifică musculatura periarticulară, creşte flexibilitatea şi reduce

sindromul algic prin intermediul exerciţiilor.
 Terapia ocupatională reprezintă o metodă de tratament care presupune modificarea
modului de realizare al activităţilor fizice pentru reducerea suprasolicitării articulaţiilor
afectate.
 Terapia medicamentoasă presupune administrarea de substanţe antialgice şi
antiinflamatorii nesteroidiene pentru reducerea disconfortului dureros al pacientului cu
artroză.
 Intervenţiile chirurgicale presupun utilizarea infiltraţiilor articulare de corticosteroizi
pentru diminuarea durerii, cu acid hialuronic pentru lubrifierea suprafeţelor articulare şi
osteotomie pentru realinierea suprafeţelor osoase intraarticulare şi redobândirea
functionalitatii la nivelul articulatiei afectate. Protezarea de sold si genunchi este utilizată
în stadiile avansate de boală şi presupune înlocuirea structurilor articulare cu dispozitive
artificiale care să restabilească funcţia motorie la nivelul membrului afectat.
 Compresele reci pentru calmarea durerii locale
 Reducerea greutăţii corporale şi mentinerea unei greutăţi normale, utilizarea unor
dispozitive tehnico-medicale aşa cum sunt ortezele de susţinere