Cîmpea Matei

Clasa a XII-a G

REPLICAREA ADN-ULUI ȘI TRANSCRIPȚIA

Replicarea ADN este un proces fundamental care are loc în celulele organismelor vii și este baza
eredității biologice. În urma acestui proces se realizează copierea, mai precis duplicarea,
moleculelor de ADN, care sunt purtătorii informației genetice.
Este un proces „semiconservativ”, ceea ce presupune faptul că molecula ADN inițială este
despicată în lung, ca un fermoar, în cele două șiraguri complementare care o compun. Fiecare
din acestea devine un model pentru sinteza unui nou șirag complementar, integrând, după
regula complementarității bazelor, nucleotidele dispersate în nucleul celulei. Rezultă două
molecule ADN identice.
Transcripția sau transcrierea este prima dintre mai multe etape ale expresiei genei bazate pe
ADN, în care un anumit segment de ADN este copiat în ARN (în special ARNm) de către enzima
ARN polimerază.
Atât ADN-ul, cât și ARN-ul, sunt acizi nucleici care folosesc perechi de nucleotide, sub formă de
limbaj complementar. În timpul transcrierii, o secvență de ADN este citită de o ARN polimerază,
care produce o catenă antiparalelă complementară de ARN numită transcript primar.
Transcrierea se desfășoară în următorii pași:
1. ARN polimeraza, împreună cu unul sau mai mulți factori generali de transcripție, se leagă
de ADN-ul promotor.
2. ARN polimeraza generează o bulă de transcripție, care separă cele două catene ale
helixului de ADN. Acest lucru se face prin ruperea legăturilor de hidrogen dintre
nucleotidele complementare.
3. ARN polimeraza adaugă la una dintre catenele ADN-ului, nucleotidele ARN
complementare
4. Scheletul din zahăr-fosfat se formează cu ajutorul ARN polimerazei, ca parte a catenei
ARN.
5. Legăturile de hidrogen ale spiralei ARN-ADN se rup, eliberând catena de ARN nou
sintetizată.
6. Dacă celula are nucleu, ARN-ul poate fi procesat în continuare. Această procesare
adițională poate presupune: poliadenilare, acoperire și matisare.
7. ARN-ul poate rămâne în nucleu sau ieși în citoplasmă prin porii nucleari.
Porțiunea de ADN transcrisă într-o moleculă de ARN se numește unitate de transcripție și
codifică cel puțin o genă. Dacă gena codificată este o proteină, transcripția produce ARN
mesager (ARNm); la rândul său, mARN-ul servește drept șablon pentru sinteza proteinei
respective prin translație . Alternativ, gena transcrisă poate codifica un tip de ARN necodant,
cum ar fi microARN, ARN ribozomal (ARNr), ARN de transfer (ARNt) sau molecule de ARN
enzimatic (i.e. ribozime). În general, ARN-ul ajută la sintetizarea, regularea și procesarea
proteinelor; de aceea joacă un rol fundamental în funcționalitatea unei celule.