ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “POMPEI SAMARIAN” CĂLĂRAȘI

Str. Bărăganului, nr. 26, cod poştal: 910105, tel./fax 0242321544

e-mail: postliceala_sanitara@yahoo.com

Lucrare de diplomă

Coordonator:

As. med.pr: Asoltanei Aneta

Absolvent:

Stroe M. Andreea Maria

Călărași

2019
 ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ “POMPEI SAMARIAN” CĂLĂRAȘI
Str. Bărăganului, nr. 26, cod poştal: 910105, tel./fax 0242321544
e-mail: postliceala_sanitara@yahoo.com

Îngrijirea pacientei cu neoplasm de ovar

Coordonator:

As. med.pr: Asoltanei Aneta

Absolvent:

Stroe M. Andreea Maria

Călărași

2019
 Motto

„Femeia nu este sexul slab. E cel mai nobil dintre cele două, prin puterea sa de
sacrificiu, de suferinţă în tăcere, de umilinţă, credinţă şi cunoaştere.”

Mahatma Gandhi
 Motivaţia

Prin elaborarea acestui proiect îmi propun identificarea şi evidenţierea modalitaţilor

de evaluare, investigare, îngrijire şi recuperare a unei paciente cu cancer ovarian prin care să se
asigure legătura de continuitate între pregătirea teoretică dobândită în şcoală şi pregătirea
practică, dobândită prin învăţământ clinic, în unităţi de asistentă obstetricală.
Sănătatea femeii este fără îndoială bunul cel mai preţios. Organele genitale feminine,
care îndeplinesc o funcţie atât de importantă precum perpetuarea speciei, sunt expuse unor boli,
dintre care multe pot fi prevenite prin măsuri şi practici de igienă. Acestea au ca scop pe de o
parte asigurarea dezvoltării şi funcţionării normale a organelor genitale, iar pe de altă parte
prevenirea îmbolnăvirii lor.
Prin tema de faţă doresc să pun în evidenţă importanţa acestei afectiuni prin acordarea
unei atenţii deosebite primelor semne patognomonice. Întrucât numărul cazurilor noi este în
creştere la femeile tinere este foarte bine de ştiut că descoperirea în stadiul său incipient poate
duce la o vindecare completă, prin urmare, aş dori să menţionez că până la apariţia cancerului
există suficient timp ca aceste semne să fie descoperite şi tratate corect, în felul acesta
prevenindu-se apariţia bolii şi agravarea ei.
 CUPRINS

CAPITOLUL 1. Noțiuni de anatomie și fiziologie ale aparatului genital feminin

1.1 Noțiuni de anatomie a aparatului genital feminin.................pag.5

1.1.1 Ovarul..................................................................................pag.5-pag.6
1.1.2 Trompele uterine................................................................pag.6
1.1.3 Uterul...................................................................................pag.6-pag.7
1.1.4 Vaginul.................................................................................pag.7-pag.8
1.1.5 Vulva....................................................................................pag.8-pag.9

1.2 Noţiuni de fiziologie ale aparatului genital feminin...............pag.9

1.2.1 Ovarele....................................................................................pag.9-pag.11

1.2.2 Trompele uterine...................................................................pag.11

1.2.3 Uterul......................................................................................pag.11-pag.12

CAPITOLUL 2.Noţiuni despre neoplasm de ovar......................

2.1 Definiţia bolii.............................................................................pag.13

2.2. Incidenţa, epidemiologia, etiologia.........................................pag.13-pag.14

2.3. Anatomia patologică................................................................pag.14-pag.15

2.4. Explorări clinice.......................................................................pag.15

2.5. Explorări paraclinice...............................................................pag.15-pag.18

2.6. Clasificarea stadială a neoplasmului de ovar........................pag.18-pag.21

2.7. Diagnosticul pozitiv..................................................................pag.21

2.8. Diagnosticul diferenţial..................................................................pag.22

2.9. Evoluţie....................................................................................pag.22

2.10. Tratament...........................................................................pag.23-pag26

CAPITOLUL 3. Îngrijiri acordate de asistentul medical pacientei cu neoplasm de

ovar...................................................................................................

3.1. Îngrijiri autonome alea asistentei medicale...........................pag.27-pag.29

3.2 Îngrijirile delegate ale asistentei medicale...............................pag.29-pag.30

3.3 Pregătirea preoperatorie...........................................................pag.30-pag.32

3.4 Îingrijirea postoperatorie..........................................................pag.32-pag.34

CAPITOLUL 4. Procesul de nursing în 3 studii de caz..............

4.1. Cazul nr. 1................................................................................pag.35-pag.37

4.2. Cazul nr. 2................................................................................pag.38-pag.40

4.3. Cazul nr. 3................................................................................pag.41-pag.44

EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE...........................................pag.45-pag.46

CONCLUZII..................................................................................pag.47

BIBLIOGRAFIE...........................................................................pag.48
 CAPITOLUL 1. Noţiuni de anatomie şi fiziologie ale aparatului genital feminin

1.1 Noțiuni de anatomie ale aparatului genital feminin

Aparatul genital cuprinde, atât la femeie cât şi la bărbat următoarele:

 organe genitale interne reprezentate de gonade şi căi genitale interne,

 organe genitale externe şi
 organe anexe.

Diferenţa constă în faptul că aparatul genital feminin pe lângă rolul de producere a gameţilor şi a
hormonilor sexuali, mai are rolul şi de a susţine sarcina şi de a asigura naşterea.
De asemenea, spre deosebire de aparatul reproducător masculin, aparatul genital feminin se
găseşte în mare parte la nivelul cavităţii pelvine.

Aparatul genital feminin cuprinde:

 organele genitale interne:

 gonadele/ovarele, cu rol în producerea gameţilor şi în secreţia hormonală
 căile genitale:
 trompele uterine cu rol în transportul gameţilor către uter, care sunt de
asemenea şi sediul fertilizării,
 uterul, organul gestaţiei care asigură creşterea şi dezvoltarea embrionului
 vaginul, organul copulaţiei.
 organele genitale externe: vulva
 organe anexe: glandele mamare

1.1.1 Ovarele reprezintă glande sexuale feminine care produc ovule, secretă hormoni și
formează împreună cu trompele uterine și ligamentele largi anexele uterului.
Ovarul nu este o structură care funcționează independent, ci face parte dintr-un ansamblu
complex numit gonadostatul, format din următoarele structuri:
 -HIPOTALAMUS (structura nervoasă din sistemul nervos central),
 -HIPOFIZA ( glanda care eliberează hormoni specifici asupra ovarelor),
 -OVARE (produc hormoni care acționează asupra organelor genitale dar și asupra altor
sisteme)
Forma: migdalată, ovoidă, ușor turtită;
Volum: volumul variază în funcție de condițiile fiziologice, ovarul își dublează volumul
în perioada ovulatorie;

5
  Dimensiuni: 4/ 2/ 1 cm;
Aspect exterior:
 -neted până la pubertate și la menopauză;
 -neregulat la femeia adultă datorita cicatricilor determinate de involutia corpilor galbeni
și formarea corpilor albicans.
 Situație: Fața supero-medială și marginea liberă vin în contact cu segmentele învecinate
ale tractului digestiv. Fața infero-laterală vine în contact, prin intermediul peritoneului
parietal pelvian, cu foseta Krause, delimitată superior de vasele iliace externe, posterior
de vasele iliace interne și ureter, anterior de extremitatea ligamentului larg, iar inferior de
trunchiul arterial ombilical și uterina la origine. Aria acestei fosete este străbătută,
dinspre posterior spre anterior, de nervul obturator, iritarea acestuia în cazul unor procese
inflamatorii sau tumorale anexiale explicând apariția durerilor iradiate în teritoriul său
senzitiv(treimea internă a feței mediale a coapsei și fața medială a genunchiului). La
multipare, ovarul este situat posterior față de vasele hipogastrice și ureter, la nivelul
fosetei Claudius.

1.1.2 Trompele uterine

Trompele uterine fac parte din anexele uterine, alături de ovare și ligamentele uterului. Sunt două
conducte musculo-membranoase întinse de la coarnele uterine către extremitățiile superioare ale
ovarelor.
Are o lungime de aproximativ 10-12 cm și e împărțită în patru segmente:
 Pavilionul trompei uterine-are formă de pâlnie și este situat lateral
 Ampula tubară-este cel mai lung segment, având o lungime de 7-9cm
 Istmul-are o lungime de 3-4 cm
 Porțiunea uterină tranversează cornul uterin-are direcție oblică, lung de aproximativ 1 cm
Rolul trompelor uterine este de a capta ovocitul II și în tranzitul spermatozoizilor pentru
fecundare.

1.1.3 Uterul
Uterul este un organ musculo-cavitar, nepereche, în interiorul căruia se dezvoltă oul.
Acesta este un organ care aparține sistemului reproducator feminin.
Uterul are formă de trunchi de con cu baza orientată către superior și vârful către inferior. I se
descrie o porțiune îngustată semicirculară, în partea sa mijlocie, numită istmul uterului. Acesta
împarte uterul în:
6
  Corp uterin
-are aspect de trunchi de con turtir antero-posterior
-are două fețe: anterioară (vezicală) și posterioară (intestinală)
-are două margini laterale care la nulipare sunt concave iar la multipare convexe.
-fundul uterin este drept la nulipare si convex la multipare
-are două unghiuri tubare numite coarne uterine care se continuă cu trompe uterine.
 Col uterin
-are formă cilindrică, de butoiaș
-i se descriu: ostiul uterin (orificiul uterin) punctiform la nulipare si cu formă de fantă
transversală de aproximativ 1 cm la multipare.
-este imparțit în partea supravaginală si intravaginală de către inserția vaginei la nivelul colului.

Fig.1. Uterul și anexele uterine

1.1.4 Vaginul
Vaginul e un organ musculo-conjunctiv al cărui principal rol este cel copulator, dar reprezintă și
principala cale de examinare ginecologică sau cale de abord chirurgical a organelor genitale
interne feminine.

7
Vaginul este un receptor hormonal sensibil mai ales la stimuli estrogenici al căror rol asupra
vaginului este de a-i asigura troficitatea.
Forma sa este cilindrică. Turtit antero-posterior în cea mai mare parte a lungimii sale.
Extremitatea sa superioară este mai dilatată, având forma unei cupole și este numită fornix
vaginal.
Cavitatea vaginului este virtuală, devenind reală în rupturile de perineu.
Dimensiunile vaginului sunt dependente de anumiți factori precum vârsta, raporturi sexuale,
paritate și caracteristici individuale. Totuși lungimea medie este de aproximativ 8 cm, existând o
diferență de 1-2 cm între peretele anterior și posterior, în favoarea celui posterior.
Mucoasa pereților anterior și posterior ai vaginului este neregulată, prezentând columnele
vaginală anterioară/ posterioară de la nivelul cărora pleacă plici vaginale.

1.1.5 Vulva
Vulva– reprezintă deschiderea în afară organelor genitale .

Este constituită din:

- muntele lui Venus

- labiile mari

- labiile mici

- clitorisul

- himenul

- glandele Bertholin

- glandele Skene

- bulbii vestibulari

- glandele anexe regionale

- perineul

La nivelul vulvei se află şi orificiul extern al uretrei (meatul urinar) cu glandele Skene.

8
Muntele lui Venus :Regiunea anatomică dinaintea simfizei puluiene, acoperită, de la pubertate cu
păr. Este bogat în ţesut grăsos, fibroconjuctiv, oferindu-i un relief uşor proeminent şi o
consistentă moale de „periniţa”.

Labiile mari : sunt pliuri cutaneo-mucoase constituite din fibre musculare şi ţesut grăsos şi
conjunctiv. Ele sunt acoperite pe faţă externă de piele, iar pe partea internă de o mucoasa
prevăzută cu un epiteliu pavimentos. Prezintă foliculi polisebaceici pe faţă externă şi glande
sudoripare a căror funcţie debutează la pubertate.

Anatomic se unesc şi formează comisură anterioară, extremităţile posterioare se unesc, la fel

între ele şi formează comisură posterioară (furculiţa). Conţin un bogat plex venos care în cazuri
de traumatisme produce hemoragie profuza şi hematoame extinse.

Labiile mici : Sunt formate din ţesut conjunctiv şi fibre musculare, printre care se găsesc rare
fibre de tip erectil. Sunt acoperite de o mucoasă prevăzută cu un epiteliu pavimentos. Prezintă
glande sebacee şi eventual glande sudoripare.

Clitorisul: Este constituit din doi corpi cavernoşi, separaţi printr-un sept incomplet. Se termină cu
o extremitate proeminentă denumită gland, prevăzută cu un fren.

Himenul: Obliterează parţial orificiul vaginal şi este format din ţesut conjunctiv bine
vascularizat, fiind acoperit de un epiteliu pavimentos.

Glandele Bertholin : Sunt situate pe cele două lături ale extremităţii inferioare a vaginului în
grosimea labiilor mari. Sunt glande tubulare ramificate, alcătuite din lobi formaţi la rândul lor
din acini glandulari cu funcţie muco-secretorie.

Glandele Skene : Sunt aşezate parauretral şi se deschid pe părţile laterale ale orificiului uretral.

Bulbii vestibulari: Sunt organe erectile incomplet dezvoltate.

Limfaticele vulvei : Sunt drenate de ganglionii limfatici inghinali superficiali şi profunzi şi de

ganglionii femurali superficiali şi profunzi

Perineul : Este o formaţiune musculo-aponevrotică, care închide în jos excavația osoasă a

bazinului.

1.2 Noţiuni de fiziologie ale aparatului genital feminin.

1.2.1 Ovarele
-secretă estrogen şi progesteron ca răspuns la acţiunea hormonilor secretaţi de adenohipofiza:
hormon foliculostimulant (FSH) şi hormon luteinizant (LH).

9
Femeia aflată în perioada fertilă are modificări ritmice ale secreţiei hormonilor feminini şi de
asemenea transformări fizice
corespunzătoare ale ovarelor si celorlalte organe sexuale. Acest model ritmic ale ratelor de
secreţie se numeşte ciclu sexual lunar feminin, cunoscut şi sub denumirea de ciclu menstrual.
Durata medie a acestui ciclu este de 28 de zile însă poate avea variaţii individuale, de la 20 de
zile ajungând până la 45 de zile, însă aceste cicluri cu durate anormale sunt asociate deseori cu
scăderea fertilitaţii.

Consecinţele ciclului ovarian feminin:

- eliberarea unui ovul cu posibilitatea dezvoltării unui făt.
- endometrul uterin este pregătit pentru implantarea corectă a ovulului fecundat.
Modificările care apar în timpul ciclului sexual la ovare sunt strict dependente de acţiunea
hormonilor adenohipofizari: FSH şi LH deci în absenţa acestora, ovarele rămân inactive, situaţie
fiziologică în perioada copilăriei când hormonii hipofizari sunt aproape absenţi.
În jurul vârstei de 11-15 ani apare ciclul menstrual datorat hipofizei care pe la 9-12 ani începe să
secrete cantitaţi progresiv mai mari de FSH şi LH.
Perioada în care survin aceste transformari este numită pubertate iar momentul primului ciclu
menstrual este numit menarhă.

Ciclul ovarian parcurge mai multe etape:

-faza foliculară: dezvoltarea foliculilor antrali şi veziculari, maturarea completă a unui singur
folicul lunar, restul suferind procese de atrezie, ovulaţia.
-faza luteală: secreţia corpului luteal, involuţia corpului luteal, debutul celuilalt ciclu ovarian.
Rolurile hormonilor ovarieni (estrogeni cu reprezentatul estradiol şi progestative cu
reprezentantul progesteron):
a) Hormonii estrogenilor:
- stimularea profliferării celulelor responsabile de dezvoltarea majoritătii caracterelor sexuale
secundare feminine.
- începând cu perioada pubertăţii hormonii ovarieni sunt secretaţi la nivele mult mai ridicate
determinând modificarea aspectului organelor genitale feminine de la cel puberal la cel adult.
- vor creşte în dimensiuni ovarele, uterul şi vaginul, labiile mici şi se va depune ţesut adipos la
nivelul muntelui lui Venus.

10
 - proliferarea stromei endometrială cu amplificarea dezvoltării glandelor locale, cu rol în
facilitarea nutriţiei ovulului implantat.
- determină creşterea numărului de celule care căptuşesc trompele uterine, accelerarea
activităţii cililor şi proliferarea ţesuturilor glandulare.
- creşterea rezistenţei epiteliului vaginal.
- dezvoltarea ţesutului stromal al sânilor cu formarea unui sistem de ducte foarte bine
reprezentat şi depunerea ţesutului adipos la acest nivel.
- stimulează creşterea osoasă prin inhibarea activităţii osteoclastelor din oase (osteoporoză
apare ca urmare a lipsei de estrogeni de la o anumită vârstă).
- determină o uşoară creştere a numărului de proteine totale din organism.
- amplifică uşor rata metabolică a întregului organism, determină depunerea în ţesutul cutanat.
- determină o textură moale, netedă a tegumentelor dar amplifică în acelaşi timp vascularizaţia
tegumentelor (sâangerare mai mare la femei decât la barbaţi).
- stimulează retenţia de Na şi apă la nivelul tubilor renali, această activitate însă fiind redusă.
b) Rolul progesteronului:
- pregătirea uterului pentru sarcină manifestate predominant în a doua jumătate a ciclului
sexual feminin.
- scăderea intensităţii contracţiilor uterine şi frecvenţei acestora, având rolul de a împiedica
astfel expulzia ovulului implantat.
- pregătirea sânilor pentru alăptare: dezvoltarea lobulilor şi alveolelor mamare dar totodată
tumefierea sânilor.
- stimulează secreţia mucoasei care tapetează trompele uterine.

1.2.2 Trompele uterine

- direcţionează corect ovulul fecundat prin intermediul mişcărilor cililor, controlate de către
hormonii estrogeni.
- hrănirea ovulului fecundat, aflat în proces de diviziune, înaintea implantării.

1.2.3 Uterul
- facilitarea nutriţiei ovulului implantat.
- prin intermediul unor filamente de mucus se ajută direcţionarea corectă a spermatozoizilor din
vagin în uter.

11
- prin intermediul endometrului cu activitate secretorie intensă se reuşeşte implantarea ovului
fecundat.
- asigură nutriţia ovulului cu ajutorul secreţiilor uterine.
- dacă ovulul nu este fecundat apare menstruaţia.

Organele genitale externe (vulva)

-rol sexual

12
 CAPITOLUL 2. Noţiuni despre neoplasm de ovar

2.1 Definiţia bolii

Neoplasmul de ovar este iniţial o boală locală. Într-un timp relativ scurt sau mai lung
(depinde de numeroşi factori) devine boală generală cu prognostic extrem de grav. Se
caracterizează prin prezenţa sau apariţia unor noi populaţii de celule, diferite de cele originare
ovariene. Aceste celule atipice au potenţial de multiplicare aberantă, agresivitate şi invazivitate
maxime atât faţă de ţesuturile gonadale pe care le distrug, faţă de organele vecine, cât şi faţă de
organele de la distanţă (metastaze).

2.2. Incidenţa, epidemiologia, etiologia

Prognosticul actual în cancerul de ovar este sumbru. Deoarece nu există tehnici sigure de depistare în
stadiile precoce este important să fie urmărite în special grupele de femei cu mare risc.
Trei grupe de femei sunt foarte expuse:
 Femei care provin din familii unde există o predispoziţie genetică (factor genetic/familii cu risc).
 Femei nulipare sau sterile (ovulaţie sistematică; cele care au beneficiat de stimulare artificială ovariană
în protocoale de FIV).
 Femei cu un nivel de viaţă bun (probabil în relaţie cu anumiţi factori alimentari).
Cancerul de ovar reprezintă al treilea cancer ca incidenţă al organelor genitale (col, corp, ovar). Incidenţa
a fost estimată în ultimele decenii la 10 cancere de ovar / 100.000 femei pe an. Supravieţuirea la 5 ani a
rămas se pare neschimbată în ultimele decenii (15-25%) faţă de cancerul de col şi cancerul de corp a căror
mortalitate în ţările dezvoltate s-a redus semnificativ prin prisma progreselor realizate în diagnosticul
precoce, tratamentul complex oncostatic (radiologie, chirurgical, chimioterapie, imunologic / 90% în
stadiul I; 80% în stadiul II). Există comunicări care atestă supravieţuiri globale la 5 ani de până la 35-40%
datorită diagnosticului precoce, tratamentului complex medico-chirurgical.

Dacă anumiţi factori de risc sunt cunoscuţi de mai multă vreme (ereditari), alţii sunt de dată
recentă (ginecologici, respectiv efectul dăunător al hiperstimulărilor ovulaţiei).

13
Există autori care consideră corio-carcinomul drept cancerul fecundaţiei şi cancerul de ovar
(tumorile epiteliale) drept cancer al ovulaţiei.

Sunt contabilizate până în prezent 3 grupe mari de factori de risc:

1. Ereditari

2. Ginecologici. FATHALLA a fost primul care a emis ipoteza că multiplicarea şi repetiţia

ovulaţiilor creşte riscul cancerului de ovar şi că acest cancer la anumite grupe de femei poate fi
considerat un cancer al ovulaţiei. În sprijinul acestei ipoteze au fost aduşi în discuţie mai mulţi
parametri:

- Paritatea;

- Contracepţia orală;

- Vârsta de instalare a menopauzei;

- Prezenţa unui "sindrom de ovar palpabil în postmenopauză";

- Sterilitatea;

- Femeile cu antecedente de chiste de ovar tratate prin diverse procedee conservatoare;

- Endometrioza;

- Cancerul de sân şi adeno-carcinomul de endometru.

3. Factorii de mediu şi alţi factori (factorii alimentari; tulburări dispeptice; fenomene paraendocrine).

2.3. Anatomia patologică

Criteriile privind caracterul malign al tumorilor ovariene

*Macroscopice:

- flateralitatea în peste 50% din cazuri cancerele ovariene interesează ambele ovare;

- prezenţa vegetaţiilor intrachistice şi în mod deosebit extrachistice.

*Microscopice:

14
După De Brux-Moricard sunt considerate drept criterii histopatologice de malignitate.

- numărul mare al mitozelor celulare;

- anarhia celulară;

- vascularizaţia dezordonată;

2.4. Explorări clinice

Tabloul clinic în cancerul precoce de ovar este needificator. În stadiile avansate acesta
poate atrage atenţia prin anumite simptome şi semne. Se consideră totuşi că inclusiv în
formele avansate semnele majore şi simptomele lipsesc în circa 75% din cazuri. Bolnava
poate solicita consultul de specialitate pentru diverse acuze: dureri pelviene sau pelvi-
abdominale, neregularităţi menstruale, metroragii în ginopauză, tulburări urinare,
tulburări de tranzit sindrom dispeptic asociat.

Alteori este prezentă ascita. Prin examenul genital este descoperită tumora dură sau
chistică, neregulată, ce ocupă una sau ambele zone anexiale. În stadiile avansate aproape
întreg pelvisul esteocupat de un "bloc tumoral dur", lipsit de mobilitate care înglobează
uterul, anexele şi organele de vecinătate. Simptomele în cancerul de ovar pot apare la o
femeie care până atunci era în perfectă stare de sănătate. Cele mai importante rămân:
creşterea de volum a abdomenului; scăderea în greutate / slăbirea, emacierea; jenă sau
dureri discrete pelviene; meteorism; uşor edem unilateral al membrelor inferioare; ascita
în circa 70% din cazuri cancerul de ovar este bilateral. Ascita este prezentă doar în 12,5% din
cazuri.

2.5. Explorări paraclinice

*Ecografia convenţională trans-abdominală permite un diagnostic de orientare precoce,

câteodată neaşteptat, constituind o explorare paraclinică fundamentală în această patologie.

*Ecografia endovaginală cu sonde de înaltă rezoluţie (7,5 MHz) permite chiar un diagnostic
mai precoce şi mai precis.

15
*Ecografia tridimensională (3D) este metoda cea mai performantă. Ea permite maximum de
detalii, măsoară talia dar în special volumul tumorii, localizează topografic tumoarea în raport cu
celelalte structuri din vecinătate, rezoluţia esteaproape perfectă.

*Dopplerul color şi Power dopplerpermit şi ele un diagnostic cât mai precoce şi mai precis
în asociere cu ecografia tradiţională.

*Puncţia eco-ghidată.

PUNCŢIA ECOGHIDATĂ

Este explorarea legată strâns de ecografia morfologică.Ea se poate practica sub ghidajul
ecosondei tradiţionale trans-abdominale sau al celei endovaginale. Analiza celularităţii, a unor
markeri biochimici şi tumorali, a anumitor receptori hormonali din prelevatele obţinute, poate
orienta diagnosticul spre o tumoare benignă sau malignă de ovar. Această puncţie are valoare cu
atât mai mare când se asociază dopplerul pulsat, color, power doppler, eco-3D. Puncţia
ecoghidată nu trebuie confundată cu "puncţia clinică", eminamente "oarbă", chiar în mâinile
unui specialist experimentat.Puncţia formaţiunii tumorale nu trebuie confundată cu examenul
histopatologic veritabil al formaţiunii tumorale.

Examenul suveran în diagnosticul paraclinic precis al tumorilor de ovar şi mai ales în cancerul de
ovar rămâne examenul microscopic al prelevatelor tisulare pe cupe senate multiple (cel puţin 10)
din formaţiune!

PUNCŢIA DOUGLASULUI (CULDOCENTEZA)

Se puncţionează pe "valvă"sau sub ghidul degetelor introduse în vagin, fundul de sac posterior.
Se introduc cu seringa 20-30 ml de ser fiziologic în Douglas.Apoi se aspiră cu aceeaşi seringă.
Lichidul extras cu eventuale celule exfoliate de pe ovar se examinează la microscop de către
citopatolog.

SCANNERUL ŞI RMN

Scannerul:

accesibil în raport cu RMN;

poate fi practicată chiar în urgenţe;

16
- vizualizează mai bine calcificările şi densităţile grăsoase, invizibile câteodată la
radiografia abdominală pe gol;

- bun când se urmăreşte vascularizaţia prin injectarea unei substanţe iodate de

contrast bine tolerată.

RMN:

- nu vizualizează calcificările, dar sensibilitatea tisulară a tehnicii permite o perfectă delimitare

anatomică, eventual întărită prin produse de contrast RMN care apar bine tolerate;

- malignitatea poate fi bănuită în faţa unei imagini heterogene (întâlnită în 83% din cazuri, după
SCOUTT);

- în egală măsură este interesantă în bilanţul si urmărirea endometriozei datorită

marii sensibilităţi în depistarea focarelor hemoragice;

- are avantaje în depistarea metastazelor osoase înainte chiar de fixarea scintigrafică.

Se practică şi: radiografia abdominală pe gol, irigografia, urografia, radiografia pulmonară.

PELVISCOPIA

Metoda endoscopică are valoare în tumorile de ovar mai ales atunci când este
vorba de femei tinere.

Chistoscopia evidenţiază conţinutul, prezenţa eventualelor vegetaţii intrachistice şi extrachistice,

extensivitatea extraovariană perihepatică şi diafragmatică.Pelviscopia permite lavajul cavităţii
pelvi-abdominale, aspiratul fiind studiat citologic.Ea mai poate fi folosită în situaţia "second-
look" (la 6 luni post-operator) pentru a se cerceta eventuala diseminare extraovariană, efectele
benefice ale chimioterapiei. Pelviscopia este avantajoasă pentru depistarea precoce a cancerelor
de ovar fiind contraindicată în stadiile avansate. Ea are valoare deosebită în cazul tumorilor
benigne, în tumorile "borderline", la femeile tinere sau la grupele de femei cu mare risc. în
acelaşi timp, dacă nu sunt contraindicaţii, permite rezolvarea
chirurgicală prin pelviscopia operatorie şi examenul histopatologic extemporaneu.

HISTEROSCOPIA

17
Poate culege informaţii asupra cavităţii uterine mai ales în contextul sângerărilor anormale din
perioada adultă sau în postmenopauză. Poate fi vorba de hiperplazii de endometru determinate de
o tumoare de ovar estrogeno-secretantă, de un adenocarcinom cu metastaze în ovar, de un
fibromiom endocavitar asociat unei tumori ovariene. Biopsia per-histeroscopică şi examenul
histopatologic al fragmentelor prelevate tranşează diagnosticul.

2.6. Clasificarea stadială a neoplasmului de ovar

Cancerul ovarian se stadializează prin laparotomie exploratorie care permite evaluarea la distanţă
a bolii neoplazice maligne cu punct de plecare ovarian. în situaţia în care laparotomia nu
evidenţiază boala macroscopică, aceasta permite confirmarea sau infirmarea bolii microscopice.
Atunci când este prezentă boala macroscopică, laparotomia este continuată cu intervenţia
citoreductivă cu ameliorarea implicită a rezultatelor terapeutice.

Reguli:

Trebuie să existe confirmarea histologică şi împărţirea pe tip histologic. În acord cu FIGO se

recomandă o versiune simplificată a clasificării histologice WHO a tumorilor epiteliale
comune.Trebuie menţionat gradul de diferenţiere.

Pentru T sunt necesare: examen Mc, imagistică, laparoscopie şi/sau explorare chirurgicală.

Pentru N sunt necesare: examen fizic, imagistică, laparoscopie şi/sau explorare chirurgicală.

Pentru M sunt necesare: examen fizic, imagistică, laparoscopie şi/sau explorare chirurgicală.

Ganglionii limfatici regionali cuprind următoarele grupe:

- hipogastrici (obturatori);

-iliaci comuni;

-iliaci externi;

-latero-sacraţi;

-paraaortici;

18
-inghinali.

T - tumora primară

TNM/FIGO

Tx- Tumora primară nu a putut fi stabilită

T0 - Nu se evidenţiază tumora primară;

T1/I - Tumora limitată la ovare;

-T1a/I A Tumora limitată la un ovar; capsula intactă, nu există tumoră pe suprafaţa ovariană; nu
există celule maligne în ascită sau lavajul peritoneal.

-T1b/I B Tumora limitată la ambele ovare; capsula intactă; nu există tumoră la suprafaţa
ovarului; nu există celule maligne în ascită sau lavajul peritoneal.

-T1c/I C Tumora limitată la unui sau ambele ovare cu oricare din următoarele: capsula distrusă,
tumoră pe suprafaţa ovariană, celule maligne în lichidul de ascită sau lavajul peritoneal.

T2/II Tumora interesează unul sau ambele ovare cu extensie pelvină.

-T2a/II A Extensia şi/sau implantarea la nivelul uterului şi/sau trompei (trompelor); nu există
celule maligne în ascită sau lavaj peritoneal.

- T2b/IIB Extensia la alte ţesuturi pelvine; nu există celule maligne în ascită sau lavaj peritoneal.

- T2c/II C Extensie pelvină (2a sau 2b) cu celule maligne în lichidul de ascită sau lavaj peritoneal.

T3 şi/sau NI/III Tumora invadează unul sau ambele ovare cu metastaze peritoneale confirmate
microscopic în afara pelvisului şi/sau metastaze în ganglionii regionali.

-T3a/III A Metastaze peritoneale microscopice în afara pelvisului.

-T3b/III B Metastaze peritoneale macroscopice în afara pelvisului cu dimensiunea maximă de 2

cm.

-T3c şi/sau NI/III C Metastaze peritoneale macroscopice în afara pelvisului cu dimensiunea mai
mare de 2 cm şi/sau metastaze în ganglionii limfatici regionali.

19
M1/IV Metastaze la distanţă (excluse metastazele peritoneale).

Notă:

- metastazele în capsula hepatică sunt încadrate ca T3 - stadiul III;

- metastazele în parenchimul hepatic sunt M1 - stadiul IV;

- efuziunile pleurale cu citologie pozitivă sunt M1 - stadiul IV.

N - ganglionii limfatici regionali:

Nx - nu s-a putut stabili invazia ganglionară.

N0 - nu există invazie ganglionară.

N1 - metastaze în ganglionii limfatici regionali.

M - metastaze la distantă:

Mx - nu s-au putut stabili.

M0 - nu există metastaze.

M1 - metastaze la distanţă prezente.

Clasificarea patologică pTNM

Categoriile de pT, pN şi pM corespund categoriilor de T, N şi M.

pNO - examinarea histologică a piesei de limfadenectomie pelvină va include 10 sau mai mulţi
ganglioni limfatici.

G - grading histopatologic:

Gx - nu s-a putut stabili.

GB - tumorile borderline (de graniţă).

G1 - bine diferenţiate.

G2 - moderat diferenţiate.

20
G3-4 - slab diferenţiate sau nediferenţiate.

Pentru a evalua o tumoră anexială sau o tumoră pelvină (care poate fi un cancer ovarian), clasic, se utilizează
incizia mediană pubo-xifoidiană. După pătrunderea în cavitatea peritoneală se indică un examen citologic, fie
din lichidul liber existent în cavitatea abdominală, în special din fundul de sac Douglas, fie din lichidul obţinut
după lavajul peritoneal cu 50-100 ml ser fiziologic de la nivelul fluidului de sac Douglas, firidelor parieto-
colice şi de sub fiecare hemidiafragm. Aceste citologii au un rol important, în situaţia în care tumora malignă
pare a fi limitată, din punct de vedere macroscopic, la ovar. Dacă există lichid de ascită în cavitatea peritoneală,
trebuie apreciat volumul acestuia şi recoltat pentru examenul citologic.Dacă nu există nici o dovadă privind
eventuala diseminare extraovariană a bolii neoplazice, rezecţia tumorii ovariene trebuie făcută cu deosebită
atenţie pentru a nu se rupe capsula ovariană.

Examenul histopatologic la gheaţă a tumorii ovariene oferă informaţii în vederea conduitei

terapeutice ulterioare. Dacă se confirmă malignitatea tumorii ovariene şi boala este aparent
limitată la ovar, se explorează sistematic toate suprafeţele peritoneale şi viscerale. De asemenea,
se prelevă biopsii peritoneale randomizate de la nivelul fondului de sac Douglas, firidelor
parieto-colice şi diafragmului.Orice aderenţă intraabdominală prelevată trebuie verificată
histopatologic, iar epiploonul trebuie decolat (decolatare colo-epiploică şi nu omentectomie) şi
verificat histopatologic. Ulterior, se explorează spaţiul retroperitoneal, pentru a evalua ganglionii
pelvini şi paraaortici. Orice ganglion limfatic mărit trebuie biopsiat şi verificat histopatologic la
gheaţă.

2.7. Diagnosticul pozitiv

În stadii precoce diagnosticul pozitiv este dificil. Cu atât mai mult vor fi luate în consideraţie în
primul rând chisturile de ovar, suspecte şi cele benigne ţinând cont de faptul că tumorile
epiteliale canceroase ale ovarului (adenocarcinoamele) reprezintă aproape 80% din cancerele de
ovar.

21
2.8. Diagnosticul diferenţial

La femeia adultă intră în discuţie: sarcina intrauterină, mola hidatiformă, sarcina ectopică,
chiste de ovar funcţionale, fibroame uterine, chiste asociate sarcinii, sesile sau pediculate,
endometrioza, malformaţii uterine (uter dublu, uter pseudodideif), rinichi ectopic, tumori
intraperitoneale (colon, cec, rect, sigma, mezenter), tumori retroperitoneale (chistice, solide), tumori
osoase pelviene, patologie infecţioasă tubară (BIP, piosalpinx, hidrosalpinx, hematosalpmx),
apendicită, abcese, flegmoane de ligament larg sau de fosă pelvină, chist hidatic intraperitoneal.

La femeia în postmenopauză, exceptând sarcina, cât şi o serie de alte afecţiuni particulare

perioadei adulte (endometrioza, BIR...) rămân valabile toate celelalte afecţiuni. Intră ta discuţie
cancerul tubar (chiar dacă este foarte rar), cancerul recto-colic, eventuale metastaze în ovar
de la un cancer de endometru, cancer de sân, cancer de stomac (tumora KRUKENBERG), toate
celelalte tipuri de tumori ovariene benigne, "border-line" şi maligne. Dar nu trebuie uitat
faptul că între 55-59 de ani cancerul de ovar atinge un vârf maxim şi că în 80% din cazuri este
vorba de adenocarcinoame. Se vor exclude desigur "globul vezical", fecaloamele, sindromul
ocluziv (atenţie - în 50% din cazuri cancerul de ovar avansat/ carcinomatoza peritoneală
produce ea însăşi ocluzie intestinală), bolile hepatice (ciroza, hepatoame) care se însoţesc de ascită.
Diagnosticul diferenţial face apel la datele furnizate de anamneză (grupele de risc), examenul
clinic genital şi general, explorările paraclinice ţintite pe particularităţile fiecărui caz.

2.9. Evoluţie

Din datele expuse până acum reies câteva observaţii importante. Cancerul de ovar este un
cancer grav cu evoluţie rapidă chiar sub tratament complex (supravieţuire 15-35%). Gravitatea
şi evoluţia sunt dependente de mai mulţi factori: tipul histologic, gradingul de malignitate,
extensivitatea extraovariană, stadiul clinic al bolii.

Formele rapide au evoluţia cea mai severă prognosticul fiind sumbru (adenocarcinoamele
seroase în special şi carcinomul nediferenţiat).Formele lente (border-line tumors sau L.M.P. -
low malignant potenţial) au prognostic bun.Depistarea precoce ar fi soluţia optimă pentru
evitarea cancerului de ovar, dar cu actualele posibilităţi tehnice şi economice ea va rămâne încă
multă vreme un deziderat. Adenocarcinoamele mucinoase chiar dacă sunt mai rare decât cele
seroase şi au unprognostic mai bun, constituie apanaj al femeilor în postmenopauză spre
deosebire de cele seroase, mai frecvente la femeia adultă şi în premenopauză.

22
Tumorile epiteliale comune maligne sunt prezente în special în perioadele adultă şi
perimenopauză comparativ cu tumorile germinate prezente la femeia foarte tânără.

2.10. Tratament

PROFILACTIC

După anumiţi autori profilaxia cancerului de ovar este iluzorie. După alţii, accesul la informaţie,
educaţia sanitară, consultul genital periodic în tandem cu ecografia, contracepţia hormonală
reală ar reprezenta factori siguri de profilaxie şi totodată o posibilitate reală de selecţionare şi
supraveghere sistematică a grupelor de mare risc.

La aceste grupe, examenul clinic anual, ecografia de înaltă rezoluţie asociată cu doppler color şi
power doppler, puncţia ecoghidată, dozarea markerilor tumorali (CA-125; CA 19-9;
oncogena BRCA-1 de pe cromozomul 17q), pelviscopia (chistoscopia per-pelviscopică) ar
permite o depistare precoce, o reducere a morbidităţii şi a mortalităţii prin cancer de ovar. Mai
mult, la cazurile înalt predispuse, în absenţa altor posibilităţi de preîntâmpinare a unui cancer de
ovar s-ar putea sugera, în scop profilactic după 35 de ani histerectomia totală cu anexectomie
bilaterală, pe cale clasică (celiotomie) sau modernă (pelviscopie). Nu este poate soluţia cea mai
bună dar în absenta altor mijloace sigure, eficiente ar permite reducerea mortalităţii prin cancer de
ovar cu cel puţin 20%. Ulterior, tratamentul tulburărilor de menopauză chirurgicală ar putea fi
susţinut prin actualele preparate existente în practică (tablete, ovule, fiolaje, patch-uri, spray-uri,
implante, unguente) în combaterea tulburărilor neurovegetative, a tulburărilor trombotice şi
aterosclerotice, a osteoporozei infarctului, uscăciunii vaginale etc.

CURATIV

Intră în discuţie: chirurgia (C), chimioterapia (C.T.), radioterapia (R.T.), imunoterapia (I.T.),
hormonoterapia (H.T.), alte tipuri de tratamente complementare sau adjuvante. Aceste tratamente se
stabilesc în colaborare (chirurg, oncolog, radioterapeut, anestezist-reanimator) în funcţie de stadialitatea
clinică, gradingul de malignitate, extensivitatea extraovariană, tipul histologic.

23
CHIRURGIA

Tratamentul chirurgical rămâne mijlocul tehnic fundamental în tratamentul cancerului de ovar. Este
efectuat fie în "prima intenţie" (filiera: diagnostic clinic de mare probabilitate, intervenţie chirurgicală
cu examen histopatologic extemporaneu, continuarea intervenţiei, tratamente adjuvante post-
operatorii/chimioterapie, radioterapie, imunoterapie, hormonoterapie, "second-look" la 6 luni), fie în a
"doua intenţie".Desigur că tratamentul chirurgical ca în orice cancer depinde de stadialitatea
preterapeutică TNM/FIGO.

CHIMIOTERAPIA (CI)

Chimioterapia este metoda care face apel la o asociere de droguri individual active asupra
cancerului de ovar. Dintre diferitele combinaţii acelea care conţin o sare de platină au dat, se
pare, cele mai bune rezultate (după nivelul de răspuns şi cel de supravieţuire). În stadiile
avansate, citotoxicele cele mai agresive dau însă rezultate decepţionante (media de supravieţuire este
de 30-32 luni).

A. Chimioterapia sistemică

a) Monoterapia citotoxică

Agenţii alkilanţi: Melphalan (Alkeran), Levophalan; Ciclofosfamida (Endoxan);

Clorambucil (Chlorarnino-phene; Stereocyt); Ifosfamida (Holoxan); Thiotepa.

Antimetaboliţi: 5 fluorouracil (Fluorouracile; Methotrexat (Methotrexate; Ledertrexate) asociat cu

Leucovorinîn leucopenie.

Antibiotice.Sunt reprezentate în special de anthracycline: Doxorubicin, 4 epi-doxorubicin, THP-

adriamicin (Adriblastine), actinomicina D, Bleomicina.

Derivaţi din plante (alcaloizi), Alcaloizi din pervenche (s'aschin; brebenoc/vinca herbaceea) -
preparatele Vinblastin şi Vincristin care dau niveluri de răspuns de circa 10%.

Taxolul (extras din coajă de "If de California - lemn de tisă - Taxus baccata; Taxus brevifolia).

Compuşi organo-metalici: Cisplatinum, Carboplatine.

Alţi agenţi citotoxici(Hexastat - hexametil-melamina).

24
b) Polichimioterapia (cis-piatin + ciclofosfamidă + adriamycina; recent cisplatin + carboplatin, cis-platin +
taxol).

B. Chimioterapia intraperitoneală

Calea intraperitoneală permite obţinerea unor concentraţii mult mai importante decât cele obţinute pe
cale sistemică. Numeroase studii din ultimul deceniu au permis să se definească atât limitele, cât şi
beneficiile potenţiale ale acestei căi.

Limite.Penetrarea agenţilor citotoxici în ţesutul tumoral este redusă la câteva straturi celulare sau la
maxim 1-3 mm. Din pricina septărilor, a aderenţelor penetraţia soluţiilor în cavitatea peritoneală nu este
uniformă/omogenă. Se disting două categorii de agenţi în funcţie de raportul concentraţie
peritoneală/efecte sistemice:

- Agenţi cu un raport mai mare de 100;

- Agenţi care au un raport moderat (10-20).

RADIOTERAPIA (R.T.)

Radioterapia externă.Rolul radioterapiei externe ca tratament de a doua intenţie în cancerul de

ovar este destul de limitat cu toate că tumorile epiteliale sunt în general radiosensibile. Acest
tratament nu este lipsit de riscuri (radio-ileite, radio-colite) la femei care au suportat cei mai adesea
două laparotomii. Iradierea externă este bine să fie aplicată în stadiile precoce (I şi II) ca tratament
complementar, să cuprindă pelvisul şi tot abdomenul până la diafragm Ea trebuie să ţină cont de
agresiunea asupra anselor intestinale.

Injectarea intraperitoneală deradioizotopi.Fosforul radioactiv se administrează intraperitoneal în a doua

intenţie în soluţie de ser fiziologic 500 ml timp de 2 ore. Are perioada de înjumătăţire la 14,2 zile, eliberează
numai radiaţii beta cu putere de penetraţie de 5 mm. Pacienta se va mobiliza din 10 în 10 minute pentru a
facilita difuzarea uniformă a soluţiei. Este utilizat predominant în stadiul IB, IC fiind contraindicat în
celelalte stadii (boală reziduală mai mare de 2 cm, metastaze).

ALTE TRATAMENTE COMPLEMENTARE

A. Chimioterapia CI. asociată cu homo-grefemedulare (H.M.).

25
B. Folosirea unor noi molecule. Actualmente există studii randomizate privind
folosirea de TAXOL, TAXOTERE, cât şi G-CSF ("Granulocite – Colonystimulating factor" permite
reducerea leucopeniilor dar nu şi a trombopeniilor) sau cu autogrefe de măduvă.

C. Imunoterapia nespecifică (vaccin BCG, Corynaebacterium parvum; Polidin),cât şi aportul crescut

de gamma globuline au fost utilizate pentru creşterea puterii de apărare a organismului. Efectele
sunt discutabile.

D. Hormonoterapia.

26
 CAPITOLUL 3. Îngrijiri acordate de asistentul medical pacientei cu neoplasm de
ovar

3.1. Îngrijirile autonome ale asistentei medicale

Asistenta medicală asigură şi îndeplineşte o serie de sarcini, având ca scopuri principale:

îngrijirea omului bolnav şi prevenirea complicaţiilor.

Salonul

Temperatura optimă a saloanelor să fie de 20-220C. Salonul trebuie aerisit ori de câte ori
este necesar, avându-se grijă ca bolnavii să fie protejaţi de curenţii de aer rece.

Curăţenia se va efectua zilnic: dimineaţa şi după-amiaza. Curăţenia de dimineaţă se va

începe imediat după terminarea toaletei bolnavilor şi se termină înainte de începerea vizitei
medicale, iar cea de după-amiază se va efectua după odihna pasivă a bolnavilor, înainte de
servirea cinei, iar în zilele de vizită se va face imediat după plecarea vizitatorilor.

Mobilierul să fie cât mai simplu pentru a facilita executarea curaţeniei şi pentru a nu reţine
praful. Curăţenia se va face exclusiv cu aspiratoare şi cârpe umede pentru a evita ridicarea
prafului şi a nu antrena inhalarea germenilor existenţi.

Bolnavii vor fi plasaţi în saloane în funcţie de afecţiunile lor, vârsta, sex, ţinând cont de
similaritatea bolii, avându-se în vedere posibilele propagări a heteroinfecţiilor (infecţii
încrucişate).

Igiena salonului - încăperea în care stă bolnavul trebuie să fie spaţioasă, curată şi bine
aerisită. În saloanele de bolnavi nu trebuie să fie mai mult de patru paturi, iar distanţa între ele sa
fie de minimum un metru.

În anotimpul rece, aerisirea se va face de 2-3 ori pe zi, fereastra ramanand larg deschisă
20 de minute, timp în care bolnavul va fi bine învelit; în anotimpul cald, fereastra poata să
ramană deschisă în permanenţă. Temperatura camerei trebuie să fie constantă în jur de 200C.

La curaţenia încăperii se va evita măturatul, folosindu-se tehnica umedă sau mai bine
aspiratorul de praf. În acest fel, se evită ridicarea în aer a particulelor de praf încărcate cu
microbi.

27
 Patul şi accesoriile sale

Paturile trebuie să fie deplasabile pe roţi, rabatabile, prevăzute cu rezemător mobil la care
treimea cefalică a somierei poate fi ridicată în poziţie oblică de 450, necesară pentru a asigura
confortabilitatea în poziţie semisezândă, în scopul favorizării respiraţiei.

Salteaua optimă este cea din burete sau cauciuc umplut cu apă, pentru a preveni escarele
de decubit la bolnavii imobilizati. Pernele, în număr de două, una mai mică şi alta mai mare
pentru a asigura bolnavului o poziţie comodă. Pătura trebuie să fie confecţionată din lână moale.
Lenjeria trebuie să fie albă, din bumbac, cu cât mai puţine cusături.

Patul reprezintă pentru fiecare bolnav spaţiul unde îşi petrece majoritatea timpului şi i se
asigură îngrijirile necesare. De aceea toate aceste accesorii au atât rolul de a proteja bolnavul
împotriva umidităţii, frigului şi împotriva producerii leziunilor tegumentare (escare), cât şi de a
uşura munca asistentei medicale.

Toaleta bolnavului

În funcţie de starea generală a bolnavului, asistenta medicală va efectua toaleta acestuia

pe porţiuni, respectând intimitatea acestuia şi măsurile de igienă sau dacă pacientul este
independent, îl va educa pe acesta să efectueze toaleta generală, în sălile de baie/duş ale
salonului.

Va insista asupra regiunilor inghinale pe care le va pudra apoi cu talc, pentru a evita
apariţia eczemelor şi iritaţiilor pielii.

Unghiile şi părul vor fi curăţate regulat, având în vedere faptul că la acest nivel stagneaza
un mare număr de agenţi patogeni, iar bolnavul cu dizabilităţi motorii se poate accidenta în
cadrul crizelor de agitaţie.

Efectuarea toaletei are efecte benefice asupra circulaţiei cutanate, pe care o stimulează,
favorizează mobilizarea anticorpilor formaţi de celulele reticuloendoteliale din ţesutul celular
subcutanat, are efect relaxant şi sedativ asupra organismului

Alimentaţia

Alimentaţia constituie substratul vital în îngrijirea bolnavului, constituind un obiectiv

important de realizat pentru asistenta medicală, alimentaţia mentinând energia organismului.

28
 Lichidele se vor administra în doze mici, fracţionate, în acest timp bolnavul stând în pat
pentru conservarea energiei, iar asistenta medicală va urmari şi calcula cu atenţie ingesta-excreta,
pentru a elimina posibilitatea unei deshidratări masive sau apariţia unui dezechilibru electrolitic.
Se vor administra 5-6 mese mici, uşor digerabile, sărace în fibre şi lipide,
alimente bogate în vitamine şi minerale, evitându-se legumele bogate în celuloză, se
interzice consumarea băuturilor alcoolice.

Cantităţile vor fi adaptate la fiecare individ în parte, în funcţie de vârstă, sex, înălţime,
greutate, grad de activitate, boli asociate, preferinţe culinare – este util sfatul unui nutriţionist.

3.2 Îngrijirile delegate ale asistentei medicale

Tratamentul medicamentos al cancerului este o altă componentă de bază a terapiei anti-tumorale,

cu succes în anumite tipuri de cancer. Datorită efectelor secundare pot produce însă perturbări
funcţionale de durată.
Această formă de tratament se aplică cel mai frecvent sistemic. Astfel, chimio- hormono- si
imunoterapia acţionează la nivelul tuturor organelor. Citostaticele afectează, astfel, toate
celulele, nu doar pe cele tumorale, ci şi pe cele sănătoase.

Administrarea dozelor de chimioterapice poate produce reacţii diferite de la individ la individ. Este
sarcina personalului îngrijitor să cunoască posibilele modificări, pentru a putea fi diagnosticate la
timp.

CHIMIOTERAPICE

Definiţie:
Citostaticele sunt medicamente care opresc mitoza celulară, afectând toate celulele
organismului, nu doar pe cele tumorale.
Chimioterapia depinde de tipul, localizarea şi stadiul evolutiv al tumorii.
Datorită mecanismelor diferite de acţiune, frecvent, citostaticele se administrează combinat.
Schema de administrare o stabileşte medicul. Citostacele se administrează în cure la intervale de
timp astfel ca organismul să se regenereze .
Căile de administrare :
-sub formă de tablete pe cale orală ;
-pe cale parenterală prin injecţii IV, injecţii intraarteriala, IM, SC ;
29
-prin perfuzii IV ;
-intracavitar prin instilaţii intravezicale, în cavitatea pleurală
Pregătirea pacientului:
-psihică - este informat despre efectele secundare ale unor citostatice: produc
greaţă, senzaţie de sufocare sau vomă de intensitate gravă sau puternică ; pot epuiza bolnavul;
inhibă apărarea organismului producând febră, alopecie temporară, modificări ale mucoaselor,
diaree. Se ia consiţământul bolnavului.
Pacienţii insuficient informaţi devin intoleranţi şi nu au atitudine corespunzătoare faţă de boala
de aceea au nevoie de consiliere psihologică, de sprijin sufletesc din partea familiei şi prietenilor
şi în unele cazuri de administrare de calmante.
-fizică - înaintea de începerea tratamentului se recoltează sânge pentru examenul hematologice
(hematii, trombocite, leucocite, Hb, constante eritrocitare).
Regimul alimentar al pacientului va fi în funcţie de starea generală şi de preferinţă.
Se administrează medicamente antiemetice pentru prevenirea vărsăturilor.
Pentru prevenirea gustului neplăcut se recomadă pacientului să mestece gumă sau să consume
bomboane mentolate.
Pacientul va primi regim alimentar în prima zi de cură cu citostatice puternic emetizante :
-dejun normal sau la alegere ;
- la prânz nu va mânca ;
- cina : supă uşoară ;
-lichidele se vor consuma dupa preferinţă.
A doua zi: mic dejun normal sau la alegere ; prânz şi seara supă ;
A treia zi : la alegere după apetit şi starea generală .
Medicamentele administrate bolnavului înainte de începerea tratamentului sunt:
- antiemetice - Metoclopramid sub formă de tablete, supozitoare sau fiole în perfuzie, Zofran
tb.. supozitoare sau fiole ;
- sedative - Diazepam cp., Flunitrazepam, Lorazepam.

3.3 Pregătirea preoperatorie

Pregătirea pacientului pentru operație are obiective specifice:
- restricția aportului de alimente și lichide;
- pregătirea câmpului operator (suprafața cutanată);
- recoltarea produselor pentru examene de laborator;
30
- efectuarea igienei personale și pregătirea psihică a bolnavului;
- asigurarea siguranței pacientului după administrarea medicației preanestezice;
- pregătirea documentelor pacientului pentru operație: revederea semnăturii
consimțământului chirurgical.
Pregătirea pacientului în ziua care precede operația:
se face o pregătire psihică a pacientului;
se administrează la indicația medicului sedative, hipnotice în seara dinaintea intervenției pentru a
asigura o odihnă adecvată a pacientului în timpul nopții;
igiena pacientului:
- se face baie, duş sau toaleta pe regiuni, la pat, în cazul bolnavilor imobilizați;
- se curăță regiunea ombilicală şi zonele de flexie pentru a reduce riscul infecției
prin floră cutanată.
Crearea câmpului operator:
- se epilează zona de intervenție prin raderea pilozităților cu un aparat de ras individual,
pe o suprafață largă (15/25 cm);
- se interzice folosirea cremelor depilatoare;
- se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină.
Supravegherea înaintea operației constă în:
- măsurarea funcțiilor vitale: puls,TA, temperatură, respirație;
- se cântărește bolnavul pentru dozarea premedicației și anestezicelor;
- se notează eventualele semne de infecție de căi respiratorii sau apariția menstruației la femei.
Investigația paraclinică va cuprinde obligatoriu:
- grupul sanguin și factorul Rh,
- hemograma,
- glicemia,
- ureea și creatinina serică,
- ionograma sanguină,
- probele hepatice,
- factorii de coagulare,
- sumarul de urină,
- se efectuează ECG-ul și radiografia pulmonară.
Se va goli intestinul terminal:

31
- se face clismă în seara dinaintea și în dimineața intervenției chirurgicale în caz de
intervenție pe tub digestiv
- se administrează un laxativ cu 12 - 24 de ore înaintea inter-venției, dacă actul operator
nu se desfășoară pe tubul digestiv și dacă tranzitul bolnavului este normal.
Restricția alimentară:
- se scade aportul alimentar oral cu o zi înaintea operației;
- se sistează orice alimente (lichide, solide) de la orele 21 înaintea operației;
- se interzice fumatul sau consumul de alcool cu o seară înainte de operație.

3.4 Îngrijirea postoperatorie

1. Ingrijirea in sectia de terapie intensiva
Sectia de terapie intensiva (STI) este organizata fie pe spital, fie in sectia pe care o deserveste
(chirurgie, ortopedie, ginecologie). In Serviciul de Terapie Intensiva bolnavul este supravegheat
continuu de catre personalul medical specializat si de catre un numar mare de cadre medii (fata
de celelalte saloane ale sectiei). Aici sunt supravegheate activ functiile aparatului respirator,
cardiocirculator, urinar si digestiv.
In STI moderne supravegherea este efectuata dintr-un punct central pentru toti bolnavii cuplati la
sistemul de control.
Prin monitorizare se intelege determinarea continua a unor parametri a functiilor vitale.
Avantajele monitorizarii sunt:
- permite adaptarea continua a tratamentului administrat la starea biologica a bolnavului;
- permite depistarea precoce a unor complicatii si luarea de masuri terapeutice imediate;
- permite aprecierea corectitudinii tratamentului aplicat si eventualele compli-catii legate de
terapia administrata.
Principalii parametri monitorizati sunt:
1) Aparatul cardiovascular: puls, tensiunea arteriala, alura ventriculara, presiunea venoasa
centrala, ECG.
2) Aparatul respirator: frecventa si ritmul respiratiei, amplitudinea miscarilor respiratorii.
3) Aparatul urinar: curba diurezei cu debitul urinar, densitatea urinei, ureea sangvina si urinara.
4) Aparatul digestiv: starea abdomenului, staza gastrica (cantitate, calitate).
5) Curba febrila.
6) Sistemul nervos central: EEG, presiunea intracraniana.
32
7) Probe de coagulare: timpul de coagulare, timpul Howell, tipul de protrombina
8) Echilibrul acido-bazic: pH sangvin, PO2, PCO2.
9) Ionograma: Na, K, Cl,Ca.
10) Hematocritul, hemograma.
2.Ingrijirea postoperatorie generala
Indiferent de amploarea operatiei, bolnavii beneficiaza de ingrijiri speciale:
A) Pozitia bolnavului in pat este de regula in decubit dorsal. Dupa anumite interventii, pozitia
poate fi modificata: decubit ventral (interventii pe coloană), decubit lateral (interventii pe
rinichi), pozitie Trendelenberg (circulatie cerebrala deficitară), pozitie Fowler (drenaje pleurale,
insuficienta respiratorie).
B) Calmarea durerii postoperatorii. Intensitatea durerii postoperatorii urmeaza o curba
ascendenta cu un maxim in noaptea de dupa operatie, apoi diminuiaza progresiv.
C) Mobilizarea bolnavului trebuie inceputa cat mai repede: pentru operatiile mici si mijlocii,
chiar in ziua operatiei; pentru cele ample, in functie de starea generala a bolnavului. Astfel se
previn: tromboflebitele, bronhopneumoniile, escarele.
D) Reluarea alimentatiei se va face in functie de tipul operatiei, cat mai repede posibil. La
inceput i se permite bolnavului sa bea lichide (apa, ceai putin indulcit), apoi se prescrie supa de
zarzavat strecurata, sarata normal, dupa care se pot adauga iaurtul, laptele, piureul de legume,
carnea fiarta, in functie de reluarea tranzitului.
E) Reluarea tranzitului intestinal este un parametru al evolutiei postoperatorii favorabile. In mod
normal la 48-72 ore de la operatie bolnavul va emite gaze, apoi are primul scaun. Pentru
combaterea parezei postoperatorii se folosesc: amestec alfa-blocant +colinagonist, ulei de ricin
sau parafina, clisme usoare (contraindicate in suturile digestive joase), supozitoare emoliente.
F) Prevenirea si combaterea complicatiilor inflamatorii:
- Complicatiile pulmonare se previn prin aspirarea secretiilor, gimnastica respiratorie, masaj
toracic, mucolitice, tuse asistata, antibiotice.
- Complicatiile trombo-embolice se previn prin mobilizare precoce dar supravegheata,
anticoagulante.
- Complicatiile urinare se previn prin evitarea sondajului vezical, medicatie de stimulare a
mictiunii (alfa si beta blocante)
G) Supravegherea evolutiei plagii si a drenajului.

33
3. Ingrijirea postoperatorie a plagii chirurgicale
Orice interventie chirurgicala se incheie cu sutura plagii operatorii. Scoaterea firelor de la nivelul
plagii constituie actul final al vindecarii, care permite externarea bolnavului chirurgical.
De la punerea firelor si pana la scoaterea lor, plaga trece printr-o serie de faze. Daca plaga
evoluiaza fara nici o problema, firele se scot in a 5-a zi la operatiile mici, in a 8-a zi la operatiile
mijlocii si in a 10-12 zi la neoplazici, varstnici, denutriti.
Plaga va fi controlata zilnic la vizita. Daca evolutia este normala, ea este supla, nedureroasa, iar
pansamentul este curat. In acest caz pansamentul se schimba la doua zile. Pansamentul imbibat
cu secretii se schimba zilnic, iar daca secretia este abundenta, se schimba de mai multe ori pe zi,
pentru a evita iritarea pielii prin stagnarea secretiilor.
In cazul unei evolutii nefavorabile a plagii, in a treia sau a patra zi de la operatie, apare febra
insotita de senzatia de tensiune, durere, usturime la nivelul plagii. La ridicarea pansamentului se
constata o zona congestionata (rosie, bombata cu tegu-mente locale calde). Uneori printre fire se
scurge lichid seropurulent. Explorarea plagii se face cu un stilet sau cu pensa, constatandu-se
aparitia unei serozitati, sange sau puroi. Aparitia puroiului impune scoaterea firelor, debridarea
plagii, spalarea cu apa oxigenata si cloramina, si eventual drenarea ei. Se va recolta puroi intr-o
eprubeta sterila pentru examenul bacteriologic si antibiograma. Plagile supurate pot conduce la
complicatii severe (septicemii, gangrene, evisceratii etc.).
Plagile drenate din timpul operatiei, vor fi controlate zilnic pentru a se urmari eficacitatea si
calitatea drenajului, permeabilitatea tubului, cantitatea secretiilor drenate. Cand secretiile se
reduc, tuburile vor fi mobilizate, scurte si fixate cu ace de siguranta.

34
 CAPITOULUL 4.Procesul de nursing în 3 studii de caz.

4.1. Cazul nr. 1

CULEGEREA DATELOR

*Date de identificare:

Pacient: M.E.

Sex: feminin

Vârsta: 59 ani

Domiciliu: Călărași

Ocupaţia: pensionară

Starea civilă: căsătorită

Religia: creştin-ortodoxă

Data internării: 08.01.2019 ora 1040 .

Diagnosticul medical la internare: Neoplasm de ovar drept

Data externării: 14.01.2019

Număr total zile de spitalizare: 6.

Diagnostic medical la externare: Neoplasm de ovar drept, Std. III (T 3N0Mx)

*Motivele internării:

- pentru tratament chimioterapie

*Antecedente:

a) A.H.C. - fără importanţă

b) A.P.F. - menarha la 12 ani, 2 naşteri fiziologice, 3 avorturi, menopauza la 52 de ani

35
c) A.P.P. - H.T.A. gradul II (T.A. = 180/100 mm Hg)

*Factori de risc legaţi de modul de viaţă:

- nu consumă alcool sau cafea

- nu fumează

- consumă alimente grase, condimentate

*Istoricul bolii

Pacientă în vârstă de 59 de ani, operată de neoplasm ovarian drept.Se internează pentru conduită
terapeutică.

Rezultatele analizelor de laborator:

10.07.2018

Glucoză: 120 mg/dl

Creatinină: 1,11 mg/dl

Fibrinogen: 611 mqy

V.S.H.: -1h-28 mm

-2h-55 mm

11.07.2018

Glucoză: 110 mg/dl

Timp de sângerare: 2'30"

Timp de coagulare: 5'45"

Tipul tratamentului:

Chimioterapeutic cu: Doxorubicina (35 mg/mpi.v.), Cisplatin (75-100 mg/mp).

36
 Nevoia Manifestări de Probleme Obiective Intervenții Evaluare
dependență

Autonome Delegate
-De a comunica -retragere -comunicare ineficientă -diminuarea anxietății -asigurarea unui climat -la indicația medicului -pacienta este
-izolare -cunoașterea regimului de liniște și securitate se administrează echilibrată psihic
-neliniște de viață pe care trebuie -informarea despre Meprobamat 1cp/zi -cunoaște regimul de
-anxietate să-l respecte boală și regimul de viață viață impus
-pregătirea psihică în -cooperează cu
vederea tuturor personalul medical
investigațiilor și
tratamentelor
-De a bea și a mânca -dureri abdominale -disconfort abdominal - pacienta să aibă o stare -asigurarea repausului -la indicația medicului -durerile abdominale s-
-inapetență se administrează Piafen au diminuat.
datorită durerii de confort fizic, să se fizic şi psihic
-scădere în greutate 2 cp/zi, Mialgin f. 2ml-
abdominale din poată alimenta - asigurarea regimului 1/zi i.v.
regiunea hipogastrică -diminuarea durerii dietetic hipercaloric
- pregătirea pacientei
pentru explorări
funcţionale

-De a elimina -metroragii intermitente -scurgeri vaginale -să aibă o stare de bine -observarea eliminarilor -la indicația medicului -pacienta nu mai
-transpirații cantitativ si calitativ de confort și securitate vaginale se efectuează spălături prezintă metroragii
-tranzit intestinal absent datorata leziunilor -să nu mai prezinte -repaus la pat vaginale cu soluții
canceroase scurgeri vaginale antiseptice
anormale -efectuarea
pansamentului
absorbant
-De a dormi și a se -somn insuficient - insomnie, disconfort, -pacienta să aibă un -învață pacienta tehnici -la indicația medicului -pacienta prezintă un
odihni calitativ şi cantitativ oboseală somn calitativ și de relaxare se administreaza somn liniștit, cantitativ
cantitativ -îi oferă lichide calde somnifere Sonlax 1cp/zi și calitativ
(lapte, ceai)
-aerisirea salonului pe
timpul zilei

37
4.2. Cazul nr. 2

CULEGEREA DATELOR

*Date de identificare:

Pacient: B. M.

Sex: F.

Vârsta: 59 ani

Domiciliu: sat Mihai Viteazu, județul Călărași

Ocupaţia: şomeră

Starea civilă: căsătorită

Religia: creştin-ortodoxă

Data internării: 1.02.2019 ora 1030

Diagnosticul medical la internare: Neoplasm ovarian

Data externării: 14.02.2019

Număr total zile de spitalizare: 13.

Diagnostic medical la externare: Neoplasm ovarian

*Motivele internării:

- intervenție chirurgicală

*Antecedente:

a) A.H.C. - fără importanţă

b) A.P.F. – menarha = 12 ani; naşteri = 0; avorturi = 0; menopauza = 51 ani.

c) A.P.P. - nu prezintă

38
*Factori de risc legaţi de modul de viaţă:

- nu fumează

- nu lucrează în mediu cu noxe

*Istoricul bolii:

Pacienta în vârstă de 59 ani, se prezintă la Spitalul judetean Călărași pentru intervenţie chirurgicală

Rezultatele analizelor de laborator:

2.02.2019

Glucoză: 80,8 mg/dl

Creatinină: 0,360 mg/dl

Proteine totale: 7,59 mg/dl

V.S.H.: -1h-23 mm

-2h-40 mm

Timp de sângerare: 2'45"

Timp de coagulare: 5'

Uree: 41,7 mg/dl

B.D.: 0 mg/dl

B.T.: 0,2 mg/dl

Fibrinogen: 555 mqy

Amilazemie: 16 mg/dl

Na: 138 mmol/l

K: 5,4 mmol/l

Ca: 1,31 mmol/l.

39
 Nevoia Manifestări de dependență Probleme de dependență Obiective Intervenții Evaluare
Autonome Delegate
-De a fi curat și a păstra -sângerare intermitentă -perturbarea imaginii -- pacienta să se -să-și împărtășească -pacienta prezintă
tegumentele integre -paliditate corporale după intervenție adapteze la imaginea sentimentele cu persoanele tegumente integre și curate.
corporală apropiate
- să cunoască regimul -informarea despre boală
de viaţă pe care trebuie -asigurarea suportului psihic
să-l respecte -păstrarea tegumentelor curate

-De a evita pericolele -durere legată de incizia - alterarea integrităţii - pacienta să înveţe să- -se aerisește salonul -se administrează -durerea s-a ameliorat.
abdominală, vaginală fizice şi controleze durerea -repaus la pat medicaţia antialgică
-stare de disconfort - să diminuez durerea - am învăţat pacienta să-şi prescrisă de medic:
comprime cu palma plaga mialgin-f-2ml-i.v;
operatorie atunci când piafen-dj-2/zi-i.m;
tuşeşte şi când îşi diclofenac supozitoare
schimbă poziţia în pat

-De a dormi și a se -somn insuficient - insomnie, disconfort, -pacienta să aibă un -învață pacienta tehnici -la indicația medicului -pacienta prezintă un
odihni calitativ şi cantitativ oboseală somn calitativ și de relaxare se administreaza somn liniștit, cantitativ
cantitativ -îi oferă lichide calde somnifere Sonlax 1cp/zi și calitativ
(lapte, ceai)
-aerisirea salonului pe
timpul zilei
-De a elimina -metroragii -scurgeri vaginale -să aibă o stare de bine -observarea eliminarilor -la indicația medicului -pacienta nu mai
intermitente cantitativ si calitativ de confort și securitate vaginale se efectuează spălături prezintă metroragii
-transpirații datorata leziunilor -să nu mai prezinte -repaus la pat vaginale cu soluții
-tranzit intestinal canceroase scurgeri vaginale antiseptice
absent anormale -efectuarea
pansamentului
absorbant
40
4.3. Cazul nr. 3

CULEGEREA DATELOR

*Date de identificare:

Pacient: M.V.

Sex: F.

Vârsta: 64 ani

Domiciliu: comuna Lupșanu, județul Călărași

Ocupaţia: pensionară

Starea civilă: căsătorită

Religia: creştin-ortodoxă

Data internării: 18.11.2018 ora 0945

Diagnosticul medical la internare: neoplasm ovarian stâng

Data externării: 24.11.2018.

Număr total zile de spitalizare: 5

Diagnostic medical la externare: 1. neoplasm ovarian stâng

2. insuficienţă renală

Motivele internării:

Pentru tratament chimioterapeutic

*Antecedente:

a) A.H.C. - nesemnificative

b) A.P.F. - menarha la 11 ani, 1 naştere fiziologică, 3 avorturi, menopauza la 53 de ani

c)A.P.P. – nesemnificative

41
*Factori de risc legaţi de modul de viaţă:

- consumă alcool moderat

- nu fumează

- consumă alimente grase, condimentate

*Istoricul bolii:

Pacientă în vârstă de 64 de ani, se prezintă în serviciul de oncologie.Se internează pentru

conduită terapeutică.
Rezultatele investigaţiilor paraclinice:

Examen ecografic:

18.11.2018

Ecografie abdominală fără procese înlocuitoare de spaţiu, dimensiuni normale.

Colecist voluminos, hipoton, în rest relaţii normale.

Radiografie abdominală:

18.11.2018

Imagini hidroaerice care se proiectează în etajul abdominal superior.

Imagine hidroaerică proiectată la nivelul mediastinului.

Aspect de ocluzie intestinală.

Hernie hiatală.

Rezultatele analizelor de laborator:

19.11.2018

Glucoză: 129 mg/dl

Creatinină: 0,95 mg/dl

Fibrinogen: 555 mqy

42
Na: 144 mmol/l

K: 2,1 mmol/l

Ca: 1,08 mmol/l

V.S.H.: -1h-4 mm

-2h-7 mm

Glicozurie: 13 g%

G.P.T. 51,1 UI/l

B.T. 0,550 mg/dl

Timp de sângerare: 2'45"

Timp de coagulare: 7'

Tipul tratamentului:

Pentru tratament chimioterapeutic cu: Doxorubicina (35 mg/mp i.v.), Cisplatin (75-100 mg/mp
i.v.), Carboplatin (300-400 mg/mp/zi i.v.).

43
 Nevoia Manifestări de Probleme de Obiective Intervenții Evaluare
dependență dependență Autonome Delegate
-De a comunica -retragere -comunicare ineficientă -diminuarea anxietății -asigurarea unui climat -la indicația medicului -pacienta este
-izolare -cunoașterea regimului de liniște și securitate se administrează echilibrată psihic
-neliniște de viață pe care trebuie -informarea despre Meprobamat 1cp/zi -cunoaște regimul de
-anxietate să-l respecte boală și regimul de viață impus
viață -cooperează cu
-pregătirea psihică în personalul medical
vederea tuturor
investigațiilor și
tratamentelor
-De a bea și a mânca -dureri abdominale -disconfort abdominal - pacienta să aibă o -asigurarea repausului -la indicația medicului -durerile abdominale s-
-inapetență se administrează au diminuat.
datorită durerii stare de confort fizic, fizic şi psihic
-scădere în greutate Piafen 2 cp/zi, Mialgin
abdominale din să se poată alimenta - asigurarea regimului f. 2ml-1/zi i.v.
regiunea hipogastrică -diminuarea durerii dietetic hipercaloric
- pregătirea pacientei
pentru explorări
funcţionale

-De a elimina -scurgeri vaginale cu -scurgeri vaginale -să aibă o stare de bine -observarea -la indicația medicului -pacienta nu mai
striuri sanguinolente cantitativ si calitativ de confort și securitate eliminarilor vaginale se efectuează spălături prezintă metroragii şi
-meteorism abdominal datorata leziunilor -să nu mai prezinte -repaus la pat vaginale cu soluții meteorism abdominal
canceroase scurgeri vaginale şi antiseptice
meteorism -introducerea tubului
de gaze la
recomandarea
medicului
-De a dormi și a se -somn insuficient - insomnie, disconfort, -pacienta să aibă un -învață pacienta tehnici -la indicația medicului -pacienta prezintă un
odihni calitativ şi cantitativ oboseală somn calitativ și de relaxare se administreaza somn liniștit, cantitativ
cantitativ -îi oferă lichide calde somnifere Sonlax și calitativ
(lapte, ceai) 1cp/zi
-aerisirea salonului pe
timpul zilei

44
 EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

Educarea pacienților oncologici este cel mai important aspect. Trebuie să le furnizăm
informațiile potrivite și detalii despre posibilele reacții adverse care pot apărea. Să le explicăm
mecanismul acestora, să le dăm sfaturi cât mai clare și specifice despre cum pot reduce aceste
efecte secundare și cel mai important, cum să le prevină.
Una dintre marile provocări în chimioterapie și radioterapie este dată de diminuarea și
controlul efectelor adverse, care variază de la oboseală, greață, până la diferite reacții apărute la
nivelul pielii. Dozele puternice de radiații nu ucid numai celulele canceroase, ci și celulele
sănătoase din zona tratată, cauzând spargerea dermei și apariția unor leziuni grave la nivelul
pielii sau al cavității bucale. Aceste reacții adverse pot fi însă ameliorate atât printr-o bună
educație a pacientului în ceea ce privește igiena tegumentelor și mucoaselor, cât și prin folosirea
unor produse revoluționare.
Pacienţii bolnavi de cancer suferă frecvent de durere. Adeseori ei se tem că durerea nu va
putea fi controlată, iar unii medici cred de asemenea că în majoritatea cazurilor nu se poate
obţine un control eficient al durerii.
Informarea atât a pacientului cât și a aparținătorilor despre modalitățile prin care durerea
poate fi ținută sub control. Speranţa este ca toţi pacienţii cu cancer să beneficieze de un tratament
eficace al durerii lor, putându-se bucura de o mai bună calitate a vieţii.
Medicul trebuie să indice pacientelor tratate pentru cancer ovarian să revină la controale
periodice astfel:
− în primul an - la 3 luni
− în al doilea an - la 4-6 luni
− în anul al treilea - la 6 luni
− ulterior - anual

Caracteristici generale: bogat în calorii şi proteine, sărac în grăsimi

şi dulciuri (normocaloric, hiperproteic, hipolipidic, normoglucidic).
Vor fi servite 5 mese pe zi, cu evitarea meselor abundente.
Meniul va fi alcătuit din următoarele alimente:
- lapte doar în preparate: iaurt proaspăt, brânză de vaci, caş,
şvaiţer, brânzeturi nefermentate;

45
- carne fiartă, înăbuşită, friptă, la cuptor, peşte rasol, peşte în
pergament;
- ouă doar în preparate sau ca spume de albuş;
- pâine prăjită;
- făina va fi limitată la sufleuri, budinci, aluaturi, dar fără
drojdie şi foetaje;
- legume doar fierte, pasate, ca piureuri, soteuri, sufleuri. Se
exclud cartofii şi leguminoasele (fasole, mazăre, linte);
-fructe sub formă de gelatină din sucuri, piureuri, fructe coapte, banane;
- dulciuri: gelatine, chiseluri, biscuiţi uscaţi, pişcoturi, tarte cu
fructe, peltea de gutui;
- e permis unt şi ulei vegetal, nu margarină;
- ceaiuri de mentă, muşeţel, măceşe, cafea neagră slabă, citronade;
- condimente ca cimbru, dafin, verdeţuri aromate, scorţişoară;
- supe creme de legume, borş de legume, supe de carne, borş de carne.
Cantităţile vor fi adaptate la fiecare individ în parte, în funcţie de
vârstă, sex, înălţime, greutate, grad de activitate, boli asociate, preferinţe culinare – este util
sfatul unui nutriţionist.

46
 CONCLUZII

Cancerul de ovar necesită îngrijiri complexe, atât pentru funcţiile biologice (respiraţie, circulaţie,
digestie) cât şi pentru treptele superioare ale piramidei lui Maslow.

De asemenea, pacienţii diagnosticaţi cu cancer de ovar necesită îngrijiri particulare:

Specifice vârstei:

Datorită modificărilor fiziologice care apar la vârstnici (scăderea acuităţii vizuale şi auditive,
deglutiţie dificilă datorată reducerii secreţiei salivare, reducerea masei şi forţei musculare,
reducerea amplitudinii mişcărilor articulare, scăderea capacităţii de reacţie la stimuli, scăderea
memoriei etc. aceşti pacienţi necesită îngrijiri speciale din partea nursei, deoarece au potenţial de
accidentare foarte mare, în acest sens, nursa va avea o acţiune didactică, explicând pacienţilor
modificările care au survenit odată cu vârsta şi cum trebuie evitate pericolele. În acelaşi timp,
nursa va supraveghea atent pacienţii pentru a evalua capacitatea lor de înţelegere şi îi va ajuta în
mobilizare.

Specifice tratamentului chimioterapic:

Post-terapeutic apare durerea, imobilitatea, alimentaţia inadecvată în deficit, anxietatea, riscul

complicaţiilor: vărsături, evisceraţii, tromboflebita, complicaţii pulmonare etc.

Nursa are rolul de a administra medicaţia antialgică pentru calmarea durerilor, să asigure
echilibrul hidro-electrolitic, să ajute pacienţii să-şi recapete independenţa în mobilizare, să
prevină complicaţiile post-terapeutice şi să supravegheze vindecarea.

Specifice pacienţilor în faza terminală:

De mare importanţă la pacienţii diagnosticaţi cu cancer de ovar este psihoterapia. Aceşti pacienţi
trebuie consiliaţi şi ajutaţi să se adapteze noii situaţii. De aceea, printre calităţile nursei care
îngrijeşte un pacient cu cancer de ovar trebuie să se numere şi capacitatea de a oferi suport, de a
fi un bun psiholog.

Nursa are un rol important în promovarea bunăstării, menţinerea autonomiei, prevenirea izolării,
asigurarea reconfortării spirituale, precum şi asigurarea susţinerii familiei pacientului.

47
 BIBLIOGRAFIE

https://liceunet.ro/manual-biologie-anatomie/sistemul-reproducator/aparatul-genital-feminin

https://anatomie.romedic.ro/sistemul-genital-feminin

https://anatomie.romedic.ro/uterul

https://anatomie.romedic.ro/trompele-uterine

https://anatomie.romedic.ro/vaginul

Titircă, L., Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţii medicali, Ed. Viaţa Medicală
Românească, 2001, pag. 73-76, 335-338, 364-365.

Titircă, L., Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Ed.
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2001, pag. 335-339.

48