Patricia-Ioana Papin Grupa 3306

Andreea-Lucia Stroe 27/10/2020

PARACHERATOZA RUMINALĂ
Noțiuni introductive
Epiteliile stratificate sunt formate din mai multe rânduri de celule. Sunt epitelii de
protecție pentru țesuturile subiacente. Suprafețele uscate sunt prevăzute cu epiteliu
pavimentos keratinizat (cornificat) și se găsește în epiderm, mucoasa bucală, mucoasa
faringiană, mucoasa esofagiană, mucoasa prestomacelor la rumagatoare.
Epiteliul stratificat pavimentos keratinizat este format dintr-o zonă profundă cu celule
vii și o zona cornoasă (keratinizată), superficială, cu celule involuate sau moarte cu grade
înalte de keratinizare. Stratul bazal este generator de keratinocite care, pe masură diferențierii
trec în straturile superficiale. Stratul intermediar (Malpighi) conține celule poliedrice care pe
masură ce se apropie de suprafața se turtesc marcând începutul keratinizării. Stratul granular
este alcătuit din celule pavimentoase ce conțin granulații bazofile de keratohialină. În stratul
lucidum granulele citoplasmatice dispar, nucleii intră în degenerare iar membrana celulară se
îngroasa foarte mult. Stratul cornos este format din corneocite, turtite și anucleate.
Citoplasma corneocitelor este ocupată de keratină. Acest strat este supus frecării și pierderilor
prin descuamare, pierderi ce sunt înlocuite de celule din stratul bazal.1
Paracheratoza este o distrofie ce se caracterizează prin cheratinizare excesivă, dar
incompletă a stratului cornos, cu păstrarea nucleilor celulari. Afecțiunea prezintă importanță
la suine, la rumegatoare și la carnivore, la care este determinată de hipozincoză. 2
Cauze: carența în vitamina A și zinc, deficit de acizi grași esențiali.
Tipuri de paracheratoză:
- Congenitală
- Nutrițională
Localizări: extremitățile membrelor, fața internă a coapselor, zona scrotală (la vieri),
mucoasa esofagiană și porțiunea esofagiană a mucoasei gastrice (la suine).
Aspectul microscopic: stratul cornos este mult îngroșat și conține numeroși nuclei (cheratină
imatură). 3

Paracheratoza ruminală
Paracheratoza ruminală (hipercheratoza, discheratoza) este o afecțiune manifestată
prin discheratoza mucoasei ruminale urmată de tulburări nutriționale și eventual complicații
septice. Se întâlnește atât la tineret cât si la adulte, îndeosebi în îngrășătorii.
Paracheratoza ruminală este o afecțiune a vacilor și oilor caracterizată prin indurarea
și mărirea în volum a papilelor rumenului.
La bovine poate apărea o hipercheratoză combinată cu paracheratoză ruminală, în care
mucoasa ruminala apare îngroșată și indurată, de culoare brun-negriciosă, cu papilele mărite,
de consistență crescută, uneori alungite, cu formarea unor plăci cornoase predispuse fisurilor,
cu declanșarea ulterioară a ulcerelor ruminale sau a ruminitelor.
Etiopatogeneză: Boala apare după hrănirea preponderent cu nutrețuri tocate mărunt
sau granulate și nutrețuri verzi care au consistență scazută. Acestea inhibă dezvoltarea
fiziologică a compartimentelor pregastrice la tineret și au o putere abrazivă mică asupra
stratului cornos al mucoasei ruminale, favorizând discheratoza. Dacă acțiunea acestor factori
este îndelungată se ajunge și la modificarea biochimismului ruminal, care prin acțiunea
1
N. Cornila, S. Raita, (2013), “Biologie celulară, histologie, Embriologie”, Ed. Ceres, Bucuresti
2
Prof. univ.Dr. M. D. Codreanu, (2017) – “Patologie și clinică medicală veterinară” – Ed. Printech, București
3
M. Militaru, E. Ciobotaru, G. Dinescu, T. Soare (2007) – “Noțiuni practice de histopatoligie veterinară” – Ed.
Elisavaros, București
Patricia-Ioana Papin Grupa 3306
Andreea-Lucia Stroe 27/10/2020

chimică, alături de cea mecanică directă a furajelor, determină cornificarea exagerată a

mucoasei ruminale producând hipercheratoza, hiperacantoză sau paracheratoză. În final se
ajunge la maldigestie si absorbție neselectivă din rumen, cu modificări nutriționale și
fenomene toxiconutriționale corespunzătoare. La nivelul acestor leziuni se pot dezvolta
procese infecțioase, complicate apoi cu metastaze hepatice, pulmonare sau septicemii.
Evoluția bolii este cronică cu manifestări clinice ușoare în paracheratoza simplă sau
grave atunci când s-au produs complicații.
Morfopatologic pe anumite porțiuni se constată îngroșarea, indurarea și aspectul
negricios al mucoasei ruminale. Pe acest fond se pot întâlni și leziuni congestive, edematoase,
ulcere sau cicatrici cu atrofii sau hipertrofii ruminopapilare. 4 Papilele sunt mărite în volum și
indurate, iar unele pot adera una de alta formând mănunchiuri. De obicei sunt afectate
papilele din sacul anterior ventral. La bovine, plafonul sacului dorsal poate prezenta focare
multiple (fiecare de 2-3 cm2) de paracheratoză. Papilele afectate conțin straturi multiple de
celule epiteliale cheratinizate, particule de hrană și bacterii. 5
Histopatologic se constată hipercheratoza, discheratoza sau paracheratoza mucoasei
ruminale și congestia straturilor submucoase, cu prezența de microabcese la acest nivel.
Tabloul clinic este diferit în fucție de evoluția bolii:
- În forma ușoară, de paracheratoză simplă, se constată apetit capricios, semne de
meteorism cronic și parezie cronică rumino-reticulară. (în timp poate ajunge la
slăbire, reducerea randamentului productiv, etc.)
- În forma gravă, de paracheratoză complicată apar semne de ruminită, cu vomisment
sau diaree, deshidratare și colici, la care se adaugă manifestări clinice dependente de
metastazele infecțioase (hepatita aposteomatoasă, bronhopneumonia purulentă sau
pododermatită, etc.)
Diagnosticul pe baza semnelor clinice este dificil de stabilit, datorită complicațiilor
fecvente cu care ce asociază. Însă examenul morfopatologic, în special histopatologic
evidențiază ușor procesele paracheratozice ruminale, el putându-se efectua ca metodă de
diagnostic doar în efectivle mari de animale. Cel mai frecvent întalnit este diagnosticul
necropsic.
Prognosticul vital este favorabil, însă sub aspect economic este rezervat, datorită
scăderii randamentului productiv.
Tratamentul profilactic are în vedere măsuri de igiena alimentarăcare impun ca rația
furajeră să conțină suficiente fibroase netocate iar introducerea noilor sortimente să se facă
treptat. În îngrășatorii, unde boala poate afecta peste 40% din efectiv, se recomandă
introducerea în rație a rumegușului de stejar, care are rol abraziv asupra mucoasei ruminale.
Tratamentul curativ constă în combaterea simptomatică a eventualelor complicații cu
bicarbonat de sodiu împotriva acidozei, terapie antiinfecțioasă locală și generală, tonice și
pansamente digestive, vitaminoterapie (în special vitamina A).6

4
G. Solcan, V. Boghian, F. Rollin, 2005 – “Patologie și clinică medical veterinară” – Ed. “Ion Ionescu de la Brad”,
Iași
5
C. M. Kahn, S. E. Aiello; ed.: dr. Gh. P. Cuculici, dr. Anca W. Gheorghiu, 2014 – “Manual Merck de Medicină
Veterinară” – Ed. Medicală Callisto, București
6
G. Solcan, V. Boghian, F. Rollin, 2005 – “Patologie și clinică medical veterinară” – Ed. “Ion Ionescu de la Brad”,
Iași
Patricia-Ioana Papin Grupa 3306
Andreea-Lucia Stroe 27/10/2020

Fig. 1 - Epiteliul stratificat pavimentos keratinizat – schemă Fig. 2 - Epiteliul stratificat pavimentos keratinizat – imagine
microscopică

Fig. 3 – Paracheratoza – aspect microscopic Fig. 4 – Paracheratoza ruminală – aspect macroscopic

Fig. 5 – Hiper- si paracheratoza ruminală Fig. 6 – Hepatita aposteomatoasă – Ficat, aspect macroscopic

Fig. 7 – Mucoasa ruminală cu papile îngrosate, alipite

cu noduli de culoare negricioasă – aspect macroscopic
Patricia-Ioana Papin Grupa 3306
Andreea-Lucia Stroe 27/10/2020

Bibliografie

[1] Prof. univ.Dr. M. D. Codreanu, 2017 – “Patologie și clinică medicală veterinară” – Ed.
Printech, București

[2] N. Cornila, S. Raita, 2013, “Biologie celulară, histologie, embriologie”, Ed. Ceres,
București

[3] C. M. Kahn, S. E. Aiello; ed.: dr. Gh. P. Cuculici, dr. Anca W. Gheorghiu, 2014 –
“Manual Merck de Medicină Veterinară” – Ed. Medicală Callisto, București

[4] M. Militaru, E. Ciobotaru, G. Dinescu, T. Soare (2007) – “Notiuni practice de

histopatoligie veterinară” – Ed. Elisavaros, București

[5] G. Solcan, V. Boghian, F. Rollin, 2005 – “Patologie și clinică medical veterinară” – Ed.
“Ion Ionescu de la Brad”, Iași

[6] Imagini - https://univet.hu/files/courses/dt/7440/files/2019a_28_keratinisation.pdf

Cadru didactic coordonator:

Prof. Univ. Dr. Manuella Militaru