Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Forme radiofarmaceutice
4.4.1. Generalităţi
A Definiţie
Formele radiofarmaceutice sunt preparate standardizate care conţin izotopi radioactivi şi sunt utilizate în scop terapeutic sau cu scop diagnostic.
Denumirea de medicamente radioactive utilizează cuvântul radio de provenienţă din limba latină „radius” = rază.
Denumirea preparatelor radiofarmaceutice adoptată de F.R. X, constă în folosirea prefixului „radio” înaintea denumirii elementului radioactiv, înscrii
simbolului elementului cu majuscule, iar în stânga sus numărul de masă.
Elementele cu proprietăţi radioactive mai poartă denumirea de nuclizi. Nuclizii sunt elemente a căror nuclei au un anumit număr de protoni, neutroni
- stabili;
- instabili - care prin dezintegrare şi emitere de radiaţii se transformă în alţi nuclizi. Proprietatea nuclizilor instabili de a emite radiaţii se numeşte rad
dezintegrării, nuclizii pot transmite diferite tipuri de radiaţii ionizate şi anume:
O caracteristică importantă pentru radionuclizi este timpul de înjumătăţire (t 1/2) = timp necesar ca un nucleu radioactiv să se dezintegreze. În funcţie d
diferenţe mari între diferiţi izotopi radioactivi şi anume:
Activitatea unei substanţe radioactive este dată de viteza de dezintegrare şi este egală cu numărul de dezintegrări radioactive în unitatea de timp.
Unitatea de măsură adoptată în S.I. este bequerelul (Bq) şi multiplul său Curie (Ci).
B. Istoric
Utilizarea formelor radiofarmaceutice este una din realizările deosebite ale sec. al XX-lea. Introducerea formelor radiofarmaceutice în medicină a fos
unor savanţi ca Hertz, Robert, Evans, care în anul 1938 studiază funcţiile glandei tioride utilizând radionuclizi.
O dezvoltare deosebită în acest domeniu s-a cunoscut după 1946 când s-a trecut la producţia industrială a izotopilor radioactivi.
La noi în ţară, Institutul de Fizică Atomică şi Inginerie Nucleară din Bucureşti prepară un număr semnificativ de radionuclizi.
Aceste preparate au fost pentru prima dată oficinale în F.R. VIII (1965). În F.R. X avem înscrise câteva forme radioactive, o soluţie perorală, 7 soluţi
capsule gelatinoase şi de asemenea un capitol „Controlul preparatelor radiofarmacuetice”.
- rezultate exacte;
D. Dezavantaje
E. Clasificare
E2 – Preparate radiofarmaceutice pentru diagnostic – nuclizi care emit particule [123I], [99Tc].
Se cunosc 106 elemente chimice de la care provin un număr de 1.000 nuclizi. Totuşi, în interes terapeutic, marea majoritate a preparatelor provin de l
lor provin de la 6 elemente chimice.
Atât laboratoarele cât şi farmaciile nucleare sunt amplasate în anumite centre, înfiinţarea şi amplasarea lor presupunând investiţii mari.
Laboratorul este prevăzut cu paravane de protecţie din plumb (Plumbul are proprietatea de a absorbi radiaţiile). Laboratorul are camere mari, bine aer
corespunzătoare.
Personalul va purta echipament de protecţie potrivit. Deşeurile lichide se colectează în locuri special amenajate unde sunt păstrate mai mult timp (6-7
Farmacia nucleară este unitatea prin care se manipulează aceste produse. Farmacistul angajat al acestei unităţi trebuie să efectueze controale de calita
manipuleze corect aceste produse şi să ofere informaţii necesare pacientului pentru a nu fi expuşi accidental la radiaţii.
Produsele radiofarmaceutice se condiţonează în fiole de sticlă sau flacoane multidoză ambalate corespunzător în containere care la rândul lor sunt pu
etichetele recipientelor din containere se trec câteva date şi anume:
- numele produsului;
- unitatea producătoare;
- numărul şarjei;
- concentraţia radioactivă;
- volumul soluţiei;
- termenul de valabilitate;
- „Atenţie radiaţii”.
- calea de administrare;
- termenul de valabilitate;
- data expirării;
- condiţii de păstrare.
- puritatea radionuclidică;
- puritatea radiochimică;
- impurităţi pirogene;
- sterilitatea.