COMUNICARE

Psihologie transpersonală. Intuiții puternice.

Sîrbu Nicoleta
APCP an. II
Cuvinte cheie: transpersonal, intuiție masculină\feminină, neurotransmițători.
„Transpersonal” înseamnă dincolo de nivelul psihologic personal, de experienţa realităţii traită
prin prisma personalităţii individuale. Asociem nivelul egoic personal cu domeniul existenţei şi nivelul
transpersonal cu cel al transcendenţei. Trăirile transcedentale se derulează prin (un sens al „trans”)
personalitatea individuală, dar provin de dincolo de[ un alt sens al ,,trans’’] eul individual.
Valle și Mohs evidențiază câteva trăsături specifice ale experienţelor transpersonale dintr-o
serie de studii transpersonale fenomenologice.
1. Extinderea limitelor identităţii către unificarea cosmică sau divină, şi absenţa fricii;
2. Linişte sau pace, deseori însoţită de un sentiment pozitiv de abandon;
3. Transcendenţa spaţiului şi a timpului;
4. Intuiţii puternice;
5. Iubire necondiţionată,;
6. Emoţii de recunoştinţă, binecuvântare, sau spirit/ har;
7. Inefabil;
8. Auto-transformare.
Intuiția este un simț fundamental al fiecăruia dintre noi, chiar dacă atunci când întâlnim
persoane care o manifestă în mod vizibil, frecvent, avem convingerea că oamenii aceștia sunt înzestrați
cu abilități extrasenzoriale, parapsihologice. De fapt, cu toții avem darul intuiției, doar că acesta se poate
estompa până la dispariție dacă nu e utilizat și antrenat.
Există o serie de neurotransmițători specifici intuiției care răspund la două categorii de stimuli:
externi și interni. Atunci când acești neurotransmițători intră în acțiune, pot apărea semne
bruște, aparent din senin: teamă inexplicabilă, îndoială, stare de bucurie sau senzație de „fluturi în
stomac”. Cercetătorii au stabilit că nu există o explicație plauzibilă și nicio relație de cauzalitate între
senzația apărută și un eveniment care ar urma să se întâmple. Dar, trecând prin diverse situații în care
intuiția a funcționat, în timp ajungem să legăm lucrurile. Există persoane care simt o senzație ca de
fluturi în stomac, atunci când urmează să se întâmple ceva. Cumva, intuitiv, senzația respectivă îi anunță
că urmează să se producă un eveniment.
Profesorul de psihiatrie Judith Orloff la UCLA si autor al cărții “Guide to Intuitive Healing: Five
Steps to Physical, Emotional, and Sexual Wellness”, explică procesul care are loc atunci când intuim: “La
fel ca in creier, există niste neurotransmițători ai intuiției care răspund la stimulii din mediul inconjurător
și la emoțiile din prezent. Când acei neurotrasmițători intră in acțiune, apar tot felul de senzații bruște,
aparent din senin, precum teama, indoiala și chiar fluturașii din stomac, toate fără niciun fel de bază
logică stabilită după un proces indelungat de gândire”.

dincolo de (un alt sens al „trans”) eul

individual.
Se vorbeste mai mult de “intuitia feminina” decat de cea masculina, capacitatile femeilor de a sesiza
unele lucruri fiind de netagaduit, chiar daca este atestata doar empiric.

“Dar si barbatii pot avea intuitii puternice, pentru ca si ei au aceleasi capacitati ca femeile”, atrage
atentia profesorul de psihiatria Judith Orloff.

Singurul motiv pentru care este mai “celebra” intuitia feminina este ca intuitia in sine este considerata
un subiect “usor, dragut, lipsit de putere, asadar prea putin masculin”. Aceasta lipsa indusa de
preocupare fata de intuitie, trairi si sentimente, de regula, au facut ca o parte din barbati sa-si piarda
sau, cel putin, sa-si scada capacitatile intuitive.
Se vorbește mai mult de “intuiția feminină” decât de cea masculină, capacitățile femeilor de a
sesiza unele lucruri fiind de netăgăduit, chiar dacă este atestată doar empiric. “Dar și bărbații pot
avea intuiții puternice, pentru că și ei au aceleași capacități ca femeile”, atrage atenția profesorul
de psihiatrie Judith Orloff. Singurul motiv pentru care este mai “celebră” intuiția feminină este
că intuiția in sine este considerată un subiect “ușor, drăguț, lipsit de putere, așadar prea puțin
masculin”. Această lipsă indusă de preocupare față de intuiție, trăiri și sentimete, de regulă, a
făcut ca bărbații sa-și piardă, sau, cel puțin, să-și scadă capacitățile intuitive.

Gerd Gigerenzer, director la Institutul Max Planck pentru Dezvoltare Umană și autor al
cărții Gut Feelings: The Intelligence of the inconscient, susține că este atât intuitiv, cât și
rațional:
,,În activitatea mea științifică, am vânat. Nu pot explica întotdeauna de ce cred că o
anumită cale este calea corectă, dar trebuie să am încredere în ea și să merg mai departe. Am și
capacitatea de a verifica această vânătoare și de a afla despre ce este vorba. Aceasta este partea
științifică. Acum, în viața privată, mă bazez pe instinct. De exemplu, când m-am întâlnit cu soția
mea, nu am făcut calcule. Nici ea. Intuiția în sine nu înseamnă inteligență egală, dar intuiția cu
acțiunea poate fi inteligentă. Probabil că v-ați spus-o înainte, știam că acesta este răspunsul; că
ar fi trebuit să ascult de primul meu instinct.’’ Vezi, acesta este un exemplu despre modul în care
intuiția ta știe adesea ceea ce nu poate percepe mintea conștientă. Dar, așa cum spune
Gigerenzer, își testează primul instinct pentru a vedea dacă a fost corect și de multe ori este
timpul. Deci, intuiția deține o anumită formă de inteligență. Ai încredere în intuiția ta.
Deci, în ciuda faptului că ai deseori această idee grozavă, găsești că ai o perioadă dificilă
în care să ai încredere în acest răspuns sau calea este corectă? Lucrul uimitor despre intuiție este
că poate fi gândită ca un mușchi. De fiecare dată când îl folosești și ai încredere în el, devine mai
puternic. Deci, dacă simți că intuiția ta nu este foarte clară, încearcă să consolidezi acest mușchi.
Data viitoare, acționează asupra primei idei care îți vine în cale.
De exemplu, aveam de gând să întâlnesc o prietenă, dar telefonul ei a rămas fără baterie
și a trebuit să mă întorc acasă să iau ceva înainte să o iau. Încercuiesc zona în care trebuia să o
cunosc, dar nu era găsită nicăieri. Mi-a spus intuiția: Du-te la restaurantul Bucătăria Verde, va fi
acolo, dar mintea mea îmi spunea: Nu merge acolo, va fi o problemă pentru a găsi parcare și este
îndoielnic că va fi chiar acolo. În momentul în care a reușit să mă sune, am aflat că și ea avea o
senzație intuitivă de a merge la restaurant și de a aștepta acolo. Dacă aș fi avut încredere în acest
sentiment chiar de la început, aș fi putut să mă economisesc mult timp și stres.
Încearcă să acționezi după primul gând pe care îl ai și vezi cât de des te duce acolo unde
trebuie să mergi sau îți oferă răspunsul corect. Poți fi surprins plăcut.
 Pe scurt, psihologia transpersonală este zona de confluenţă între psihologie,
spiritualitate, şi experienţă. Experienţa generează cunoaşterea directă, empirică a realităţii
transcedentale, şi această cunoaştere accelerează dezvoltarea psihică. Bineînţeles o distincţie
între transpersonal şi non-transpersonal este necesară. O clasificare stabilită a priori în
funcţie de conţinutul experienţei însă, este considerată problematică de unii teoreticieni în
domeniu, deoarece eliminarea unor experienţe este întotdeuna arbitrar.
Dacă sensul identităţii personale este extins, dacă individul transcende realitatea
obiectivă şi cunoaşte direct un alt nivel al realităţii, suferind astfel o transformare a
personalităţii, atunci putem considera experienţa respectivă, transpersonală, indiferent de
contextul sau conţinutul experienţial. Efectul transformativ al experienţei este de aceea mai
important decât conţinutul ei.
Spre sfârșit, vrea să menționez că precum acceptarea metodelor riguroase ale cercetării
ştiinţifice psihologia transpersonală caracteristică culturii noastre evită pericolele senzaţionalului,
spiritismului, şi ale apocalipticului, tot aşa psihologia transpersonală vestică şi-ar putea adânci
cunoaşterea de sine şi îmbogăţi metodologia de lucru prin examinarea meta-reflectivismului
nostru existenţial.

BIBLIOGAFIE:
1. Milletere, B, Intuiția. Învață să îți asculți vocea interioară, psilobia, ISBN 978-
606-9707-16-6.
2. Braud, W., & Anderson, R. (1998). Transpersonal research methods for the
social sciences. Thousand Oaks, CA: Sage.
3. Maslow, A. (1969). The further reaches of human nature. Journal of
Transpersonal Psychology, 1(1), 1-9
4. Valle, R., & Mohs, M. (1998). Transpersonal awareness in phenomenological
inquiry: Philosophy, reflections, and recent research. In W. Braud & R.
Anderson, Transpersonal research methods for the social sciences (pp. 95-
113). Thousand Oaks, CA: Sage.