Sindromul de alienare parentală: de ce au

nevoie furnizorii de servicii medicale

Să știi
Deana S. Goldin, dr., PMHNP-BC, Debra
Salani, DNP, PMHNP-BC

Consecința tensiunii emoționale asupra copiilor a fost documentată

împreună cu legătura dintre
experiențe de viață dăunătoare și traiectorii viitoare de sănătate
nedorite. Maltratarea emoțională a copiilor poate fi cea mai dificil de
identificat în practica clinică și, prin urmare, este subrecunoscută.
Având o misiune fundamentală de a promova sănătatea copilului,
medicii pediatri și de familie se află într-o poziție ideală în timpul
vizitele copiilor în stare de bine pentru a detecta sindromul de
alienare a părinților (PAS), un tip de maltratare emoțională
experimentată de copiii divorțați sau de separarea părinților cu
conflicte mari. Scopul acestui raport este de a oferi un
prezentare generală a constructului PAS către furnizorii care nu
sunt familiarizați cu acest sindrom. În plus, acest raport
își propune să alerteze profesioniștii din domeniul sănătății asupra
caracteristicilor PAS și să îi sprijine în identificarea copiilor care
poate necesita servicii suplimentare de asistență pentru sănătate mintală din partea altor membri ai echipei de îngrijire a sănătății.

© 2020 Elsevier Inc. Toate drepturile rezervate.

Schimbările sociale pot afecta direct și indirect copiii, în special pe cei care se
confruntă cu divorțul în timpul tinerilor și
ani impresionabili. Divorțul este comun în Statele Unite (SUA)
cultura, iar efectul ei asupra copiilor poate fi în detrimentul acestora
dezvoltare și bunăstare generală.1 Divorț, care poate duce la
dinamica intrafamilială defectuoasă, poate afecta copiii de orice etnie
background, religie și statut socio-economic. Incidența
divorțul a continuat să crească: rata netă a divorțurilor a fost de 14,59% în
2018.2 Date privind numărul precis de copii afectați de
divorțul anual este greu de obținut; cu toate acestea, se estimează că
fi de aproximativ 1 până la 1,5 milioane anual. Aproximativ jumătate din despărțiri
(48,7%) și aproximativ o treime (33,1%) din divorțuri se referă la
căsătorii cu cel puțin 1 copil mai mic de 18 ani
ani.3(p.231)
Divorțul este un eveniment major de viață și este considerat un advers
experiența copilăriei, care poate avea un impact emoțional pe copil și
fizic. Divorțul este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai frecvente
experiențele adverse din copilărie (ACE), definite ca evenimente traumatice
care apar în viața unui copil înainte de vârsta de 18 ani și pot include
disfuncționalități casnice, traume, abuz sau neglijare.4
Conform unui model de diateză neuronală-stres, predispoziția genetică și influențele
mediului contribuie în mod sinergic la
dezvoltarea tulburărilor psihice și fizice. Cumulativ
stresul toxic în timpul unei crize de divorț poate avea efecte adverse de lungă durată
efecte asupra copiilor și s-a dovedit că induce modificări hipotalamo-hipofizo-
suprarenale și epigenetice, cu creșterea în consecință a ratelor raportate de boli ale
adulților, inclusiv boli de inimă,
accident vascular cerebral diabet și depresie.5
Expunerea prelungită la stres are de asemenea, a fost asociat cu întârzieri de
dezvoltare și cognitive care
poate influența negativ aspectele lingvistice, academice și sociale ale copilului
functionare. Modificările epigenetice sunt un fenomen în genă
expresie care poate apărea din stimuli tumultuosi de mediu
fără modificarea genotipului.6
Adulții care trec printr-un divorț sau o separare fac adesea tot posibilul
pentru a-și proteja copiii și pentru a-i ajuta să treacă prin proces
nevătămată; cu toate acestea, în timpul unui divorț și a accentuat
stările emoționale asociate cu acesta, adulții pot folosi copiii ca a
mecanism pentru a-și îndeplini dorințele și nevoile personale, cum ar fi când
un părinte se simte amenințat de relația și dragostea copilului pentru
celălalt părinte.7 Acest raport servește drept introducere pentru cititori
nu este familiarizat cu constructul sindromului de alienare parentală (PAS).
În plus, acest raport își propune să crească gradul de conștientizare în rândul
asistenței medicale
profesioniști, alertându-i cu privire la caracteristicile PAS și pentru a sprijini
profesioniștilor din domeniul sănătății în identificarea copiilor care ar putea avea
nevoie
servicii suplimentare de sprijin din partea altor membri ai sănătății
echipă.
fundal
PAS, termen creat pentru prima dată în 1985 de psihiatrul infantil Richard A.
Gardner,8 este un fenomen care are loc în timpul unei bătălii pentru custodie în
pe care un părinte sau îngrijitorul încearcă, conștient sau inconștient, să întoarcă
copilul cuplului împotriva celuilalt părinte.9 PAS este un
stare psihologică cauzată ca urmare a unui părinte (adesea
unul cu custodia primară) exercitând puterea asupra copilului şi
împiedicând copilul să coexiste cu celălalt părinte al copilului.
PAS este o stare mentală în care un copil are neadevărate, ilogice,

de asemenea, a fost asociat cu întârzieri de dezvoltare și cognitive care

poate influența negativ aspectele lingvistice, academice și sociale ale copilului
functionare. Modificările epigenetice sunt un fenomen în genă
expresie care poate apărea din stimuli tumultuosi de mediu
fără modificarea genotipului.6
Adulții care trec printr-un divorț sau o separare fac adesea tot posibilul
pentru a-și proteja copiii și pentru a-i ajuta să treacă prin proces
nevătămată; cu toate acestea, în timpul unui divorț și a accentuat
stările emoționale asociate cu acesta, adulții pot folosi copiii ca a
mecanism pentru a-și îndeplini dorințele și nevoile personale, cum ar fi când
un părinte se simte amenințat de relația și dragostea copilului pentru
celălalt părinte.7 Acest raport servește drept introducere pentru cititori
nu este familiarizat cu constructul sindromului de alienare parentală (PAS).
În plus, acest raport își propune să crească gradul de conștientizare în rândul
asistenței medicale
profesioniști, alertându-i cu privire la caracteristicile PAS și pentru a sprijini
profesioniștilor din domeniul sănătății în identificarea copiilor care ar putea avea
nevoie
servicii suplimentare de sprijin din partea altor membri ai sănătății
echipă.
fundal
PAS, termen creat pentru prima dată în 1985 de psihiatrul infantil Richard A
Gardner,8 este un fenomen care are loc în timpul unei bătălii pentru custodie în
pe care un părinte sau îngrijitorul încearcă, conștient sau inconștient, să întoarcă
copilul cuplului împotriva celuilalt părinte.9 PAS este un
stare psihologică cauzată ca urmare a unui părinte (adesea
unul cu custodia primară) exercitând puterea asupra copilului şi
împiedicând copilul să coexiste cu celălalt părinte al copilului.
PAS este o stare mentală în care un copil are neadevărate, ilogice,
Liste de conținut disponibile la ScienceDirect
Jurnalul pentru asistente medicale
pagina de pornire a revistei: www.npjournal.org
https://doi.org/10.1016/j.nurpra.2020.02.006
1555-4155/© 2020 Elsevier Inc. Toate drepturile rezervate.
The Journal for Nurse Practitioners 16 (2020) 344e348
sentimente negative exagerate sau nefondate împotriva sau respingerii
un părinte datorită influenţei părintelui alienator.8-10
Alienarea parentală (PA) este un fenomen psihologic observabil care nu constă în
modele distincte de comportamente odioase manifestate de
un copil care respinge cu răutate și direcționează furia către un părinte iubit
anterior.11 PA poate fi observată la copiii ai căror părinți
experimentați un divorț tumultuos sau implicați-vă în dispute cu un nivel ridicat de
conflict, inclusiv conflicte persistente. PA poate apărea în contextul a
dispută privind custodia în care copilul manifestă irațional, ilogic și
ura nefondată și se angajează într-un comportament rău intenționat
față de părintele necustodial fără justificare sau cauză.10

Potrivit lui Gardner, PAS include 3 elemente cheie: (1) ) respingere

sau denigrarea unui părinte care este persistentă și nu doar un episod
ocazional; (2) respingerea este nejustificată, irațională sau
ridicol, sau alienarea nu este un răspuns rezonabil la
comportamentul părintelui înstrăinat; și (3) este un rezultat parțial al
influența părintelui nealienat.
Pe lângă cele 3 elemente cheie ale PAS, Gardner mai sugerează
PAS se caracterizează prin 8 elemente distincte pe care copilul le poate
afişa; vor fi examinate şi aceste elemente. Tabelul 1 prevede
elemente cheie ale PA. PAS se referă în mod specific la
comportamentele
copil și este o stare mentală în care un copil se aliază puternic cu unul
părinte și experiențe PA;
cu toate acestea, PAS descrie în mod specific
comportamente abuzive ale unui părinte care face un efort conștient pentru a
deteriora sau distruge legătura dintre celălalt părinte și copil.7
Părintele alienant sau abuziv emoțional îl demoralizează pe celălalt
părinte prin copil din furie și răzbunare pentru moartea
căsătoria sau din cauza sentimentelor necruțătoare de furie față de
alt părinte.7
PAS implică programarea, condiționarea sau îndoctrinarea
a copilului de către un părinte împotriva celuilalt părinte sau îngrijitor și
denigrarea de către copil a părintelui țintă sau a îngrijitorului.12 Gardner12
a emis ipoteza că copiii nu se nasc cu gene care programează
ei să respingă un tată și că o astfel de ură este ecologică
indus și persoana cel mai probabil să fi provocat de
înstrăinarea unui părinte.1
1. Copilul critică pe nedrept și manifestă ură împotriva lui
părintele vizat și afișează o campanie de denigrare
împotriva părintelui vizat descris drept refuz
exprimat de copil pentru a avea o relație cu unul dintre
părinţi.
2. Copilul oferă raţionalizări slabe pentru depreciere şi
ura față de părintele vizat.
3. Copilul folosește expresii, termeni sau expresii care nu sunt
adecvate din punct de vedere al dezvoltării și adesea împrumutate de la
părinte alienant.
4. Copilului îi lipsește ambivalența obișnuită față de oricare dintre părinți.
5. Copilul insistă puternic ca decizia de a respinge
părintele este singurul copilului (acesta se numește gânditor independent
fenomen).
6. Copilul demonstrează sprijin necondiționat, automat al
părintele alienator.
7. Copilul are o lipsă semnificativă de vinovăție față de tratamentul de
părintele vizat.
8. Denigrarea copilului se extinde și pentru a include extinderea
familia părintelui vizat.1

tabelul 1
Elementele cheie ale alienării părinților
A. Copilul-
Se aliază puternic cu un părinte (părinte neînstrăinat) care este implicat într-o
separare puternic conflictuală de celălalt părinte (părinte înstrăinat sau vizat)
Înstrăinat de părintele respins printr-o combinație de control coercitiv și
comportamente dăunătoare emoțional
Copilul este folosit ca instrument pentru a dăuna părintelui înstrăinat
B. Comportamentele copilului
Respinge o relație cu părintele înstrăinat fără o justificare legitimă.
Rezistență puternică, refuzul contactului sau al parentalității cu părintele înstrăinat
din motive ilogice, neadevărate sau exagerate
C. Atitudinile copilului (2 din 6)
Lipsa ambivalenței
Absența vinovăției sau a remușcării
Fenomenul gânditorului independent
Scenarii și circumstanțe împrumutate de la părintele alienator
Sprijin reflexiv față de părintele alienator
Animozitatea se poate extinde asupra altor membri ai familiei părintelui înstrăinat
D. Alimentația față de un părinte nu rezultă din maltratarea copilului.

Bariere în calea diagnosticului PAS

După definiția medicală, un sindrom este un grup de simptome,
grupate, care explică sau caracterizează o anumită boală
manifestare care decurge dintr-o cauză fundamentală de bază.16 Deşi
cercetătorii au studiat PAS de mai bine de 60 de ani, arătând PAS
pentru a fi un construct valid și de încredere, rămâne controversat, criticat ca fiind
prea simplist și lipsit de dovezi empirice ale
validitate de construcție și suport științific
Risc
Factorii includ toate condițiile teoretice, inclusiv mediul copilului. Interesant este că
PAS este prima condiție din lume pentru
pe care un diagnostic poate fi încheiat fără suferință subiectivă
sau modificări psihice explicite, prin urmare, conducând la controversă
în conceptualizarea problemei pentru copiii alienați.3(p.235)
În ciuda numărului tot mai mare de dovezi, PAS continuă să crească
dezbatere privind includerea în Asociația Americană de Psihiatrie
Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale-Ediția a cincea
(DSM-5), în ciuda faptului că a fost acceptat ca concept de sarcina DSM-5
forta. Grupul operativ DSM-5 a concluzionat că PAS nu a îndeplinit
clasificarea standard a unei tulburări mintale deoarece descrie a
tulburări în relația dintre oameni și nu a individului.18 Grupul de lucru DSM-5 a
răspuns la cererea de a include
PAS cu „cerința ca o tulburare să existe ca intern
condiție care locuiește în interiorul unui individ”, iar PAS ar fi mai bine
considerat un exemplu de problemă relaţională.19
Până în prezent, PAS nu a fost inclus în DSM-5; cu toate acestea, un cod pentru
„copilul afectat de tulburarea relației parentale” (CAPRD) face
denotă unele manifestări clinice ale PAS.18 CAPRD nu este clar
definit în DSM-5; totuşi, această categorie ar trebui utilizată atunci când
atenția clinică se concentrează asupra efectelor negative ale discordiei din relația
parentală (de exemplu, niveluri ridicate de conflict, suferință sau dispariție) asupra
unui copil din familie, inclusiv efectele asupra copilului.
sănătate mintală sau alte tulburări medicale.”
17(p.716), Codurile pentru
CAPRD sunt V61.29 în Clasificarea Internațională a Bolilor
(ICD) a 9-a revizuire-Modificare clinică și Z62.898 în ICD a 10-a
Revizie-Modificare clinică.

În ciuda lipsei de sprijin oficial, PAS este considerat a fi

valabil de susținătorii săi și este recunoscut în plan juridic și mental
comunități de sănătate. Cei care recunosc veridicitatea PAS
includ terapeuți de sănătate mintală, furnizori de servicii de sănătate, social
lucrătorilor, personalului de aplicare a legii, avocaților și judecătorilor.20
Pentru
data, peste 1000 de cărți, capitole de carte și 500 de articole au
au fost publicate în reviste de sănătate mintală sau juridice profesionale
despre PAS.7
Cercetările viitoare sunt necesare folosind studii sistematice la scară largă
clarificați caracteristicile specifice ale PAS, cum ar fi intensitatea
simptome, momentul apariției simptomelor și durata simptomelor, folosind
date clinice și validate empiric și rafinate
unelte de evaluare. Cercetare pentru definirea diagnosticului obiectiv specific
criteriile ar servi la rafinarea diagnosticului și la oferirea unui tratament optim
modalitati. În cele din urmă, sunt necesare cercetări la nivel național pentru a
preveni
utilizarea greșită a termenului și conceptului de PAS în domeniile clinic și
juridic.

Screening-ul și identificarea PAS la copii

Prevalența și impactul negativ al factorilor de stres emoțional
declanșate de ACE au fost documentate împreună cu conexiunea
între experiențele negative de viață ale unui copil și viitoarele trasee de
sănătate.14,22 Potrivit lui Gillespie și Folger,23(p250) excesiv
Factorii de stres tenace în timpul copilăriei pot duce la provocări comportamentale și
emoționale acute și pe termen lung, performanțe școlare slabe, comportamente cu
risc ridicat, boli fizice și probleme psihologice vaste.
patologii. Deși copiii au o mare rezistență,
stresul din primii 6 ani de viață poate fi dăunător pentru bunăstarea copiilor, făcându-
se un istoric psihosocial atent luând un
prioritate în mediile de îngrijire primară.24

În prezent, PAS îi lipsește un cadru clar și agreat, ceea ce face ca

fenomen greu de studiat și de detectat. Datorită celor emergente
corp de cunoștințe despre maltratarea emoțională nedetectată
plasat pe copii, Institutul Național pentru Sănătate și Îngrijire
Excelența a inclus abuzul emoțional în ghidurile sale publicate
pentru a ajuta la recunoașterea și a răspunde la diferite tipuri de abuz la copii.25 De
exemplu, introducerea unui copil în temeri false, emoționale manipularea, retragerea
iubirii și afecțiunii și comportamentele de izolare a copilului sunt tactici de abuz
folosite de un alienator.
mamă. Datorită vulnerabilităților copiilor și a face față ineficientei
aptitudini, s-au constatat incidenţe mari ale tulburărilor psihologice în
copii înstrăinați; prin urmare, PAS a fost legat de un tip de
traumatisme psihopatologice care conduc la alterari ale creierului si
dezvoltare psihosocială tulburată.18(p.235)
În nenumărați copii care au experimentat emoțional
maltratare, PAS poate rămâne nedetectat atunci când părintele este
responsabil pentru aducerea problemelor sau preocupărilor psihologice ale copilului
la
atenția furnizorului de asistență medicală în timpul cabinetului de asistență medicală
primară
vizite.18 Deoarece PAS este un fenomen diagnosticabil şi
vizite de sănătate la copii potențial tratabile, care includ rutină
îndrumarea anticipată și consilierea parentală pot fi ideale
loc pentru a evalua, identifica și gestiona PAS ca ACE. Americanul
Academia de Pediatrie recomandă vizite frecvente de îngrijire primară
de-a lungul copilăriei25;
prin urmare, medicii de asistență medicală primară
sunt bine poziționați pentru a crea relații pozitive și de susținere
cu copiii si familiile acestora, mai ales ca programul de
vizitele pentru copii de bună seamă sunt înclinate către vizite mai frecvente în timpul
copilăriei și în anii preșcolari. În plus, îngrijirea sănătății pediatrice
furnizorii pot fi primii profesioniști de la care caută părinții
asistență și comunică deschis despre impactul
divorţul asupra copilului lor.5
Implicații pentru practică

Sănătatea și bunăstarea copiilor depind de sprijinul acordat

primesc de la familiile lor, părăsind furnizorii de asistență medicală primară
pediatrică
responsabil pentru determinarea politicilor care ghidează intervenţiile în
evaluarea abuzului și neglijării copiilor. Ca urmare a negativului
influențele emoționale și de mediu precoce pot avea asupra
dezvoltarea psihologică a copiilor, Academia Americană de
Grupul de lucru pentru pediatrie a creat un raport (2003)26 care include
promovarea îngrijirii familiilor pentru a proteja copiii de vătămări și
informează furnizorii de servicii pediatrice cu privire la rolul lor în promovarea
funcţionarea optimă a familiei.27
Identificarea PAS poate fi deosebit de dificilă în timpul preșcolarului
ani; cu toate acestea, o conștientizare sporită a stresului care adversar
sau divorțul cu conflicte mari poate produce copiilor și potențialul acestuia
pentru a avea un impact negativ asupra dezvoltării și stimei de sine a copilului
poate
încurajează personalul medical să ia în considerare examinările de rutină
identifica factorii familiali care pot afecta negativ copiii și
răspunde la maltratarea emoțională, dacă este detectată.28,29 Detectarea
precoce a PAS poate accelera serviciile de sprijin interdisciplinare pentru
copilul și familia pentru a păstra mai bine funcționarea emoțională,
comportamentală și interpersonală a copilului și pentru a-i permite copilului să
se dezvolte
la potenţialul său.
În ciuda dezacordului din literatură cu privire la dacă PAS este
un sindrom sau o tulburare de intrarelație, există consens
că PA poate avea efecte adverse de lungă durată asupra psihicului copiilor
și bunăstare emoțională. Poate fi o provocare pentru îngrijirea sănătății
furnizorii de a face screening pentru PAS din cauza lipsei de dovezi empirice și
dezacord continuu cu privire la o descriere standardizată a PAS.
În plus, nu au fost elaborate ghiduri clinice pentru ca medicii să evalueze, să
identifice și să trateze PAS.
O abordare fezabilă a anchetei PAS poate include screening-ul copiilor într-o
manieră țintită sau în timp, în cursul unei relații continue de îngrijire primară cu un
pacient și familie. Atent
observare și istoric medical, social și psihosocial detaliat
administrarea este utilă în screeningul copiilor pentru PAS.
La vizitele anuale,
statutul de acasă al copilului și cu cine ar trebui să locuiască
la curent. Personalul din domeniul sănătății poate explora întrebări intenționate,
empatice, centrate pe pacient și deschise despre
sentimentele, ideile, experiențele și preocupările copilului, în special relațiile
346 D.S. Goldin, D. Salani / The Journal for Nurse Practitioners 16 (2020) 344e348
la propria lor perspectivă despre ei înșiși și despre familia lor în
absența părintelui dacă este posibil. Explorările suplimentare pot include
prieteni, interese și performanțe academice, oferind informații
privind dezvoltarea și bunăstarea generală a copilului. Este
deosebit de important pentru a reda psihosomaticul copilului
simptome și modificări de comportament dacă acestea ar trebui să se dezvolte.

tabel 2

Cele mai bune practici pentru a identifica sindromul de alienare a părinților

Efectuarea unui examen medical detaliat; istoricul social și psihosocial este util în
screeningul copiilor pentru sindromul de alienare a părinților.
Întrebați-vă despre statutul de domiciliu al copilului și cu cine locuiește
Folosind întrebări intenționate, empatice, centrate pe pacient și deschise, explorează
sentimentele, ideile, experiențele și preocupările copilului, în special legate de
propriile lor probleme.
perspectiva despre ei înșiși și despre familia lor.
Întrebați despre prieteni, interese și performanțe academice, oferind informații
despre dezvoltarea copilului și bunăstarea generală.
Observați comportamentul și funcționarea generală a copilului, independent de
comportamentele părinților, examinând:
Schimbări de comportament notabile.
Prezintă copilul semne de anxietate, frică și retragere?
Copilul pare păzit?
Întrebați despre programul de vizite și despre cum se simte copilul pentru fiecare
casă.
Dacă se suspectează înstrăinarea parentală, întrebați motivul pentru a determina
cauza identificabilă și oportunitatea înstrăinării, căutând răspunsuri cu privire la
temei
pentru înstrăinare.
Ascultați cu atenție limbajul copilului și luați în considerare alegerea cuvintelor pentru
a determina dacă copilul folosește exemple și vocabular adecvat vârstei.
Personalul medical ar trebui să facă observații generale despre
comportamentul și funcționarea generală a copilului, independent de părinți
comportamente, examinând schimbările comportamentale notabile. Oare copilul
prezintă semne de anxietate, frică și retragere? Oare copilul
pare păzit? Nu toți copiii vor vorbi liber despre ei
durere emoțională; cu toate acestea, copilul poate prezenta semne de iritabilitate,
depresie sau sevraj. Dacă copilul provine dintr-un divorțat
familie, este important să întrebați copilul despre vizita lor
programul și cum se simt despre fiecare casă. Dacă PA este suspectată,
personalul de îngrijire a sănătății ar trebui să se întrebe despre motivul pentru a
determina
cauza identificabilă și caracterul adecvat al înstrăinării,
căutând răspunsuri despre temeiul înstrăinării. Situațiile pot
apar în care înstrăinarea de la un părinte este justificată, iar dacă aceasta este
cazul, dacă copilul primește sprijin emoțional pentru asta
circumstanța trebuie determinată.
În cazurile de PAS, respingerea unui părinte este disproporționată cu
raționamentul copilului din spatele respingerii. Alegerea copilului de
cuvintele pot fi astfel informative. De exemplu, furnizorii de servicii medicale
ar trebui să asculte cu atenție limbajul copilului și să ia în considerare alegerea
de cuvinte pentru a determina dacă copilul folosește exemple și
vocabular adecvat vârstei. Tabelul 2 rezumă cel mai bine
practici de identificare a PAS. Adesea copiii cu PAS repetă poveștile și
folosiți termeni care provin de la părintele alienator.7

Opțiunile de tratament de luat în considerare pentru copii și familii includ

servicii de terapie, de preferință folosind o metodă de sisteme familiale, copil
și adolescenți profesioniști în sănătate mintală, psihoeducațional
programe sau grupuri de sprijin, consilieri școlari și punte de familie
programe create special pentru a permite copilului să dezvolte relații cu ambii părinți.
Aceste programe sunt concepute pentru
îmbunătățește bunăstarea copilului și protejează-l de rău
legate de alienare.26 Scopul este de a detecta PAS în perioada precoce
etape, înainte ca stima de sine și autoidentificarea copilului să fie afectate în mod
permanent.7 Acești pași pot oferi clinicienilor informații, astfel încât să poată îndruma
mai bine copiii către serviciile adecvate.
asociat cu expunerea la PAS prin identificarea și implicarea pacienților cu istoric de
victimizare.
Este necesară conștientizarea publicului cu privire la gravitatea și
semne de PAS pentru a optimiza dezvoltarea copiilor, sănătatea și
Siguranță.
Prin observare și anamneză, medicii pediatri și de familie pot identifica și îndruma
mai bine copiii și familiile către serviciile de terapie adecvate, de preferință folosind o
metodă a sistemelor familiale.

Implicații pentru cercetările viitoare

Având în vedere variabilitatea definițiilor legale și clinice ale PA, as
precum și diferențele în modul în care PA poate fi conceptualizată, exact
prevalenţa PAS este necunoscută.7 Puciul cercetării asupra PAS
contrazice cei 3,8 milioane de copii din SUA care sunt victime
a comportamentelor PA.26,30 Includerea PAS în următoarele ediții ale
DSM și ICD pot facilita cercetarea prin furnizarea de modele definibile de sindrom și
rezultate de monitorizare a pacientului. Creșterea conștientizării PAS în asistența
primară poate servi la identificarea copiilor care
îndeplinesc criteriile pentru PAS și scad prevalența acestora
unde s-ar fi putut pierde oportunitatea intervenției timpurii.
În plus, contribuții din partea diverselor profesii și persoane care
munca în domeniul sănătății mintale și al tribunalelor de familie este importantă
stabilirea modului de alocare a resurselor pentru copiii cu PAS.

Concluzie
Este un drept și o nevoie fundamentală a fiecărui copil de a fi protejat
de la rău și să aibă relații neamenințătoare cu lor
părinții.7 Literatura de specialitate susține impactul negativ al copiilor de AP
fața atunci când este expus la parental persistent, neobosit și intens
conflict. Presiunile intrafamiliale, cum ar fi PA, îi fac pe copii să experimenteze
cantități enorme de suferință emoțională. Înălțat
conștientizarea clinicianului cu privire la PAS poate promova identificarea timpurie
pentru
copiii, îndrumându-i către intervenții utile și îmbunătățire
colaborarea interprofesională între membrii sănătăţii
echipa pentru a sprijini copiii și familiile acestora. Deși în creștere
Corpuri de evidențiate au apărut pe PAS, încă nu este oficial
recunoscută ca tulburare psihologică în DSM-5; totusi sanatatea
profesioniștii în îngrijire ar trebui să fie atenți la familia potențial dăunătoare
dinamica care poate cauza cantități crescute de stres pentru copii,
influențând capacitatea lor de a prospera și de a se dezvolta la întregul lor potențial.

Acumularea de ACE de-a lungul copilăriei, în special

în perioadele de dezvoltare timpurie deosebit de sensibile, poate
au efecte de lungă durată asupra dezvoltării și sănătății generale în
vârsta adultă și poate contribui la un ciclu intergenerațional de
ACE recurente.20 Dobândirea unei înțelegeri a legăturii dintre
PAS, traumă și epigenetică în legătură cu dezvoltarea creierului
și modul în care acești factori de risc pot contribui la alte aspecte psihologice
tulburări pregătește clinicienii să fie mai bine poziționați pentru screening
masa 2
Cele mai bune practici pentru a identifica sindromul de alienare a părinților
Efectuarea unui examen medical detaliat; istoricul social și psihosocial este util în
screeningul copiilor pentru sindromul de alienare a părinților.
Întrebați-vă despre statutul de domiciliu al copilului și cu cine locuiește
Folosind întrebări intenționate, empatice, centrate pe pacient și deschise, explorează
sentimentele, ideile, experiențele și preocupările copilului, în special legate de
propriile lor probleme.
perspectiva despre ei înșiși și despre familia lor.
Întrebați despre prieteni, interese și performanțe academice, oferind informații
despre dezvoltarea copilului și bunăstarea generală.
Observați comportamentul și funcționarea generală a copilului, independent de
comportamentele părinților, examinând:
Schimbări de comportament notabile.
Prezintă copilul semne de anxietate, frică și retragere?
Copilul pare păzit?
Întrebați despre programul de vizite și despre cum se simte copilul pentru fiecare
casă.
Dacă se suspectează înstrăinarea parentală, întrebați motivul pentru a determina
cauza identificabilă și oportunitatea înstrăinării, căutând răspunsuri cu privire la
temei
pentru înstrăinare.
Ascultați cu atenție limbajul copilului și luați în considerare alegerea cuvintelor pentru
a determina dacă copilul folosește exemple și vocabular adecvat vârstei.
D.S. Goldin, D. Salani / The Journal for Nurse Practitioners 16 (2020) 344e348 347
copii
Furnizorii de asistență medicală pediatrică primară au un nucleu
misiunea de a promova sănătatea fizică şi psihologică a copilului şi
sunt într-o poziție ideală pentru a implementa screening-uri PAS în timpul vizitelor
copiilor de sănătate. Furnizorii de asistență medicală primară pediatrică informați
sunt bine
gata să ofere sprijin pentru sănătatea mintală prin trimiteri și să
colaborează cu alți membri ai echipei de îngrijire a sănătății pentru a oferi
îngrijire interdisciplinară pentru a ameliora impactul negativ pe care PAS îl poate
au asupra bunăstării generale a copilului.30