Necesitatea învăţării pe tot parcursul vieţii

În noua Lege a educației naționale este definită noțiunea de învățare pe tot

parcursul vieții care ”cuprinde educația timpurie, învățământul preuniversitar,
învățământul superior, educația și formarea profesională continuă a adulților” Prioritatea
centrală a Programului de Învățare pe tot parcursul vieții este să întărească contribuția
adusă de educație și formare profesională în atingerea obiectivului Lisabona de a
transforma Uniunea Europeană ”în cea mai competitivă economie bazată pe cunoaștere
din lume, capabilă de o creștere economică durabilă, însoțită de o creștere cantitativă și
calitativă a numărului locurilor de muncă și de o mai mare coeziune socială”. Învățarea
pe tot parcursul vieții ia diferite forme, ea desfășurându-se atât în, cât și în afara
sistemelor tradiționale de educație și formare. Punctul forte al programelor de învățare
permanentă este faptul că plasează responsabilitatea individuală în centrul procesului de
învățare, fie că este vorba de un context formal (în instituții specializate), informal (prin
influențele spontane sau neorganizate ale mediului, familiei, grupului de prieteni etc.) sau
nonformal (prin personalizarea și dezvoltarea competențelor, aptitudinilor, cunoștințelor
mai apropiate de propria fire a celui care învață). Motivația individuală a învățării și
diversitatea modalităților de realizare stau la baza deciziei fiecăruia, decizie înrăurită de
necesitatea de a face față unei societăți bazate pe cunoaștere.
Dobândirea de noi competențe, adaptarea competențelor deja dobândite la
cerințele unei piețe a muncii în continuă transformare, acceptarea mobilității
ocupaționale justifică din plin necesitatea abordării responsabile a procesului de învățare
pe tot parcursul vieții.
Desigur, învățarea pe tot parcursul vieții presupune existența unor strategii accesibile la
orice vârstă și conștientizarea calității actului formativ care să conducă la opțiuni viabile,
cu impact în
viața personală și socială.
Obiectivele învățării pe tot parcursul vieții sunt:
- Facilitarea integrării sociale a indivizilor în concordanță cu aspirațiile lor profesionale
și cu necesitățile pieței muncii
- Pregătirea unor resurse umane capabile să contribuie la creșterea competitivității forței
de muncă
- Actualizarea cunoștințelor și perfecționarea pregătirii profesionale în ocupația de bază,
precum și în ocupații înrudite
- Schimbarea calificării, determinate de restructurarea economică, de mobilitatea socială
sau de modificarea capacității de muncă
- Însușirea unor cunoștințe avansate, a unor metode și procedee moderne necesare
îndeplinirii sarcinilor de lucru.
Bibliografie:
Creţu, T., Psihologia vârstelor, Ed. Credis, Bucureşti, 2001.
Munteanu, A., Psihologia vârstelor adulte şi a senectuţii, Ed. Eurobit, Timişoara, 2004
Schiopu, U., Verza, E., Psihologia vârstelor, E.D.P., Bucureşti, 1995