Dragi părinți,

Vom insera în comunicarea noastră, la Smart Kids, copil-adult,

adult-adult(dascăli-părinți/familie) și metoda Espere.

Metoda ESPERE® este o pedagogie a comunicării creată de către psihosociologul Jacques

Salomé, în urmă cu mai bine de 30 de ani, care oferă instrumente simple, concrete și
prietenoase pentru a pune bazele unei comunicări asertive cu cei din jur. La fel ca în
comunicarea nonviolentă, metoda ESPERE aplică principiile comunicării asertive, o
comunicare profundă, pozitivă, plină de compasiune (de la inimă la inimă), în care
dezvăluim mai multe lucruri despre noi și partea noastră de relație („a comunica” înseamnă
„a pune în comun”). Concret, iată câteva elemente de bază:
 Vorbesc la persoana întâi, despre mine, folosind EU – evit să vorbesc în locul
celuilalt, la capătul lui de relație, folosind propoziții care încep cu TU.
 Evit injoncţiunile (TREBUIE, ESTE TIMPUL, AR TREBUI) – personalizez comunicarea
şi îmi asum capătul de relație folosind EU cred că/ EU vreau/ EU simt/ EU am
nevoie.
 NU folosesc amenințări: dacă vei face asta, o să te loveşti foarte tare.
 NU folosesc șantajul: dacă vei face asta, vei primi o bomboană de ciocolată.
 NU folosesc comparațiile şi devalorizările: fratele tău știe deja mult mai multe
decât tine; eşti prea încet, ești mai slab decât...etc.
Dragi părinți, vom comunica ESPERE, atât în relaţia dascăli-copii, cât şi în relatia cu
părinții, pentru a putea construi relații sănătoase cu cei din jur. Am început cu echipa lucrul
per această metodă, pentru o comunicare autentică, la persoana întâi, pornind de la
propriile nevoi și cerințe(al copilului) cu grupa și cu fiecare copil.

Cum implementam la GRUPA principiile ESPERE?

 Educatoarea vorbeşte la persoana întâi, folosind EU, permiţându-i copilului să-şi
asume şi să-şi definească propriul capăt de relaţie.
 Folosim instrumente vizuale:
o Bastonul cuvântului – copilul care ţine în mână bastonul cuvântului îşi
spune punctul de vedere, ceilalţi îl ascultă (învăţăm să ne ascultăm unii
pe ceilalţi, ne așteptăm rândul).
o Eşarfa (simbolul relaţiei în comunicarea ESPERE) – un principiu
important în ESPERE este acela că fiecare este responsabil doar de
capătul său de relaţie. La grupă, fiecare copil are capătul său de relaţie.
În relaţia copil-educator, pe de altă parte, educatoarea tine în mână un
mănunchi de relaţii, rezultat din fiecare eşarfă individualizată pe care o
are.
o Cutia cu dorinţe – copiii au multe dorinţe şi este important să le
ascultăm pe toate, însă nu toate dorinţele vor fi îndeplinite; nici părinţii,
nici educatorii nu sunt responsabili de îndeplinirea dorinţelor copiiilor,
ci de împlinirea nevoilor lor (nevoi fizice, emoţionale, de securitate, de a
fi recunoscut aşa cum este, de a avea o influenţă asupra mediului).
Copiii îşi pot construi propria cutie cu dorinţe, iar pentru cele care
rămân mai mult timp acolo în cutie îşi pot face propriul plan de
îndeplinire.
 o Cutia cu supărări – atunci când exista o supărare este important să o
ascultăm. Copilul îşi poate simboliza supărarea printr-un desen şi să o
pună într-o cutie; e frumos la final de zi să conştientizeze în ce măsură a
umplut cutia cu supărări şi cutia cu dorinţe, şi să ia propria sa decizie:
cum vrei să procedezi cu supărările/dorinţele rămase în cutie?
o Coşul de gunoi relaţional – este un instrument foarte util. Copilul
primeşte pe parcursul zilei şi mesaje-cadou şi mesaje toxice, care îi pot
afecta starea de spirit. La final de zi el poate simboliza mesajele toxice
primite şi le poate arunca în coşul de gunoi relaţional, pentru a nu le
păstra în el.
 Nu folosim nici pedepse, nici recompense exterioare.
Am stabilit cu copiii o seamă de consecinţe naturale, ce decurg firesc din
activitatea avută, de exemplu:

o Regula stabilită pe durata de lucru individual este că fiecare copil
returnează la raft materialul la finalul activităţii sale, exact din locul de
unde l-a luat – consecinţa nereturnării materialului este că nu îşi poate
alege un nou material;
o Ce se întâmplă când doi copii doresc să lucreze cu acelaşi material?
Într-o situație în care, de exemplu un copil şi-a ales primul materialul,
iar alt copil doreşte să lucreze şi el cu acest material, educatoarea îl
invită pe al doilea copil să-i propună primului copil să lucreze împreună.
În cazul în care primul copil este de acord, copiii lucrează împreună cu
acel material, dacă, însă, primul copil spune nu, îi vom respecta decizia,
având în vedere că el este cel care şi-a ales materialul de la raft şi încă
nu şi-a îndeplinit această nevoie. Prin urmare, al doilea copil este invitat
să își aştepte rândul sau să lucreze cu un material similar ca scop (dar
nu identic..tocmai pentru a nu interveni comparația per persoane).
 Care este diferenţa dintre pedepse şi consecinţe, limite?
o Pedeapsa se comunica, de regulă, după ce a avut loc incidentul, este
aplicată într-o stare de nervi şi, de multe ori, disproporţionată faţă de
faptă, astfel încât copilul o trăieşte drept nedreaptă şi nemeritată.
o Consecinţa este stabilită de dinainte şi cunoscută de copil, este legată
de faptă şi la modul ideal este constructivă şi reparatorie, dându-i
copilului şansa să îşi repare greşeala (de exemplu: văd că ai spart cana,
te invit să strângem împreună cioburile).
 De ce nu folosim recompense (steluțe şi buline) ?
o Recompensele exterioare au apărut de la premisa implicită (infirmată
atât de Montessori cât şi de studiile psihologilor din ultimii 15 ani) că un
copil are nevoie de un stimul suplimentar pentru a învăţa; se consideră
că fără acest stimul, pur și simplu, copilul nu ar avea suficient interes.
Studiile arată însă - iar grupele Montessori confirmă - că un copil se
naște cu dorința naturală de a învăţa, absoarbe lucruri noi fără efort şi
este foarte interesat de tot ceea ce îl ajută în construcția sa ca om.
Considerăm că recompensele extrinseci afectează obiectivul pe termen
lung şi anume de a avea adultul responsabil şi autonom. De asemenea,
nu apelăm la ele pentru a nu interveni în libera alegere a copilului –
 acesta își alege activitățile dorite și prin urmare le realizează din
plăcere, cu bucurie, recompensa fiind satisfacția dobândită, mulțumirea
că a reusit să ducă lucrurile la bun sfârșit.
o La Smart Kids, activitățile sunt în grup restrâns și grupuri restrânse, total
sau individual și nu există note, teste, diplome, competiție. Acestea nu
sunt necesare ca forme de evaluare în procesul de învăţare. Aceasta
deoarece evaluarea este parte integrantă din procesul de învăţare şi are
rol formativ pozitiv, câtă vreme este îndreptată spre conștientizarea
punctelor slabe şi îmbunătăţirea acestora, nu atunci când comunică
doar o etichetă sau o clasificare seacă.
o Da, credem și milităm pentru performanță.

Cam atât deocamdată, vă țin la curent!

Numai bine!

Cu drag,
Florentina Drăgoi