Guvernul elen din 2015, condus de partidul de stânga Syriza sub conducerea lui Alexis
Tsipras, a promovat un referendum pentru a permite cetățenilor greci să decidă asupra
programului de salvare financiară oferit de Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană (BCE) și Fondul Monetar Internațional (FMI), colectiv cunoscut sub numele de "troika". Referendumul a avut loc pe 5 iulie 2015, iar majoritatea votanților greci au ales să respingă propunerea de acord cu creditorii internaționali. Cu toate acestea, aceasta a generat ulterior o perioadă de incertitudine și negocieri între Grecia și creditorii săi, iar guvernul grec a fost forțat să accepte condiții mai stricte în schimbul asistenței financiare pentru a evita o ieșire a Greciei din zona euro. Această perioadă a fost cunoscută sub numele de "criza datoriei grecești". Criza a avut la bază problemele financiare profunde ale Greciei, inclusiv nivelurile ridicate de datorie publică și deficitul bugetar. Aceste probleme au crescut treptat din cauza cheltuielilor excesive, evaziunii fiscale și corupției. Începând cu 2010, Grecia a primit pachete de asistență financiară de la Uniunea Europeană, Banca Centrală Europeană (BCE) și Fondul Monetar Internațional (FMI) pentru a evita un colaps financiar. Cu toate acestea, această asistență a venit cu condiții de reformă și măsuri de austeritate severe. În iulie 2015, guvernul Tsipras a organizat un referendum în care populația a fost întrebată dacă să accepte sau să respingă propunerea creditorilor internaționali. Cetățenii greci au votat masiv împotriva propunerii. După rezultatul referendumului, negocierile au ajuns la o perioadă de criză, iar exista riscul ca Grecia să iasă din zona euro, cunoscut sub numele de "Grexit." Acest lucru ar fi avut consecințe grave pentru economia greacă și pentru zona euro în ansamblu. Guvernul elen din 2015 a fost implicat într-un joc complex de negocieri cu creditorii internaționali .Această situație poate fi analizată ca un joc strategic în care actorii (Guvernul Greciei și creditorii) își aleg strategiile pentru a-și maximiza propriile interese. Guvernul Greciei și creditorii au avut la dispoziție o serie de opțiuni strategice, cum ar fi acceptarea sau respingerea propunerilor de reforme și austeritate, precum și modalitățile de negociere și retorică. Guvernul elen și creditorii internaționali au căutat soluții care să fie acceptabile pentru ambele părți, ceea ce corespunde conceptului de echilibru Nash. Acesta este un punct în care niciuna dintre părți nu ar avea motivația de a-și schimba unilateral strategia dată reacției celorlalți. Situația din 2015 a implicat posibilitatea existenței mai multor rezultate echivalente (echilibre Nash), cum ar fi acordurile de reformă și austeritate. Guvernul elen și creditorii au fost implicați în multiple negocieri complexe pentru a găsi un echilibru acceptabil. Jocul lașului se referă la escaladarea conflictului. În cazul Greciei din 2015, escaladarea conflictului și retorica dură au fost utilizate ca mijloace de presiune în cadrul negocierilor. În cele din urmă, a existat o nevoie de a evita un eșec al negocierilor, care ar fi putut duce la consecințe grave. Guvernul elen a trebuit să ia în considerare nu doar interesele sale naționale, ci și presiunile internaționale și a interacționat cu creditorii săi într-un context internațional complex. Aceasta poate fi analizată ca un exemplu de joc la două niveluri, cu decizii luate la nivel național și negocieri internaționale. Analiza cazului Greciei din 2015 în lumina acestor concepte de teoria jocurilor oferă o înțelegere mai profundă a dinamicii negocierilor și a deciziilor politice luate de Guvernul Greciei și creditorii săi, precum și impactul acestora asupra economiei și politicilor internaționale. În cele din urmă, după negocieri intense, Grecia a acceptat un acord cu creditorii internaționali în iulie 2015, care a inclus măsuri de austeritate, reforme economice și ajutor financiar suplimentar. Acest acord a evitat Grexit-ul, dar a determinat Guvernul Greciei să implementeze reforme și măsuri de austeritate semnificative. Criza din 2015 a avut un impact semnificativ asupra economiei și societății grecești, cu scăderi ale standardelor de viață, șomaj crescut și agitație socială. De asemenea, a ridicat întrebări cu privire la viabilitatea zonei euro și la relația dintre țările membre și instituțiile europene. Această criză a fost un exemplu complex de negocieri și presiuni la nivel internațional, ilustrând modul în care teoria jocurilor și politicile economice pot avea un impact profund asupra relațiilor internaționale și asupra bunăstării populației.
Marea criză economică din Grecia: O călătorie pentru a descoperi criza economică grecească care a început în 2008 și a alarmat întreaga lume. Care sunt cauzele și implicațiile sale