Rețelele de socializare și opinia publică în România

Multitudinea cuvintelor ce stau la dispoziția omului modern, reușesc

să creeze mediul perfect în care acesta se dezvoltă și își creează propriul
confort, iar nevoia de comunicare reprezintă un punct de referință, încă de
la începutul omenirii pentru atingerea confortului social. Plecând de la
simple sunete, silabe, cuvinte și ajungând la manuscrise, cărți și chiar
înregistrări audio-video, omul tuturor timpurilor a reușit să își exprime
sentimentele, intențiile și nevoile pentru atingerea scopurilor personale și
colective.

Nivelul actual de comunicare în România, cunoaște o transfigurare

bine structurata, bazată pe adoptarea sistemelor de comunicare moderne,
prezente în țările dezvoltate, precum cele occidentale, împrumutând de la
acestea tehnologii revoluționare, ce presupun expunerea informației într-
un mod simplu, concis și rapid, pornind de la informațiile publice și
ajungând la informațiile de interes personal.

În cadrul noilor tehnologii de comunicare, distinge 2 mari categorii

de expunere a informațiilor, reprezentate de: rețelele sociale și diferitele
canale mass-media.

Rețelele sociale, au la bază expunere informației din perspective

multiple și interacțiunea dintre cei ce au luat contact cu ea, ducând la
completarea, revizuirea sau îmbogățirea acesteia. În România, sintagma de
rețea socială este, adesea, atribuită cunoscutei rețele de socializare
Facebook, această rețea fiind la îndemâna oricui și cunoscând o tendință
ascendentă în rândul tinerilor români. În acest sens, se poate observa cum
”numărul utilizatorilor de Facebook în România a crescut în mod
spectaculos, ajungând la opt milioane în martie 2015, dintre care aproape
30% din grupa de vârstă 25-29 ani.” ( Manea Valentina et al, 2015)
 Pe baza modului în care se informează tinerii, reprezentat de optarea
pentru Facebook sau alte rețele sociale, datorită gradului ridicat de
decodificare a mesajului, dar și reacției inverse imediate de care au parte
aceștia, se creează o diferență culturală între generații, cei mai bătrâni
optând pentru informarea din sursele reprezentate de: comunicate oficiale,
articole de ziar, informații din mass-media, prin intermediul canalelor de
știri televizate etc., acestea prezentând un grad mai ridicat de credibilitate,
datorită eficienței și valabilității sursei de transmiterea mesajului.

Totuși, de ce optează cetățenii români pentru obținerea informațiilor

de pe rețelele de socializare în defavoarea celorlalte metode de informare?

Istoricul politic al statului roman este conturat de comunicatele de

presă, articolele de ziar, afișele și chiar broșurile prin care cetățenii, ce
alcătuiesc elitele administrației publice, pornind de la cel mai mic nivel de
administrare publică și ajungând la nivel național, au venit cu informații
diversificate, legate de starea domeniul public, de modul de dezvoltare al
acestuia și de modul în care este perceput în viitor, însă credibilitatea
informațiilor a fost, adesea, pusă la încercare prin confruntarea
informațiilor susținute cu cele faptice.

De cele mai multe ori, în urma declarațiilor susținute de persoanele

care își desfășurau activitatea în diferite instituții publice, altele decât cele
ce aveau responsabilitatea de coordonare a activităților, ieșeau la iveală
informații contrare aspectelor susținute de către persoanele cu o
răspundere publică ridicată. Datorită dificultății expunerii publice a
informațiilor constatate într-o instituție, care prezintă nereguli, fie de către
angajați, fie de către cetățeni, apare nevoia informării din surse ce pot avea
un caracter mai personal al mesajului transmis. O astfel de sursă poate fi
Facebook sau alte canale de socializare, datorită caracterului concret, ce
permite libera exprimare și modul transparent de expunere a informație.

Pe de altă parte, expunerea unei nereguli legate de o instituție publică,

către un public larg prin intermediul televizorului sau a altor canale mass-
media este greu de înfăptuit datorită cenzurii existente în scopuri politice.
În acest sens, reprezentantul instituției publice cu deficiențe în
desfășurarea activității, politicianul sau altă persoană cu răspundere
publică, ce apare în canalele de mass-media obișnuite, are parte de o
credibilitate și o audiență în scădere datorită surselor de informare
alternative, concrete și cu un caracter personal, care reușesc să identifice
neconcordanța declarațiilor cu elementele faptice. Totodată, credibilitatea
canalelor de mass-media a început să scadă dramatic datorită scopului
obținerii de profit, care este tot mai evidențiat prin calitatea precară a
informațiilor transmise, cenzura informațiilor și implicarea oamenilor de
afaceri autohtoni dar și a oamenilor politici în această sferă, așa cum
relatează și Călin Anastasiu în interviul “Semn de întrebare”. ( Sabin
Drăgulin, 2009)

Aspirația cetățenilor la o informație concretă, rapidă, ce reușește să

exprime realitatea, prezentată pe rețelele de socializare, într-un mod
personal și care reflectă starea de compasiune și înțelegerea problemei, de
asentiment cu cel ce o receptează, este prezentată prin descreșterea
progresivă a audienței canalelor mass-media în urma realizării unui raport
la nivelul Societății Române de Radiodifuzare (SRR) și al Societății
Române de Televiziune (SRTV). În urma acestui raport, se constată că:
“putem spune și despre Radio România Actualitãți (RRA): în 2006 RRA
avea 3.053.000 ascultãtori ceea ce însemna 20.2% cotã de piațã iar în
vara lui 2016 avea doar 1.926.000 ascultãtori, ceea ce inseamnã doar
14.4% din total audiențã, adicã o pierdere mai mare de 1.000.000
ascultãtori.” (Păcuraru Gabriel, 2017)

În concluzie, creșterea preferințelor pentru obținerea informațiilor de pe

rețelele de socializare, în rândul cetățenilor români, este bine conturată în
jurul accesibilității acesteia, modului concis de exprimare al informațiilor
și crearea sentimentului de înțelegere și participare la problema expusă, pe
când canalele clasice de mass-media creează un cadru închis, mascat sub
promisiuni inexpresive, informații parțiale și cenzurate, având la bază
influența politicii și oamenilor de afaceri autohtoni, care prezintă interese
de nivel personal, neexistând o concordanță între afirmațiile făcute și
aspectele faptice.
Bibliografie
Drăgulin, S. (2009, Mai 13). Semn de întrebare. Sfera Politicii(135), pp.
30-33. Preluat pe Aprilie 2, 2023, de pe
https://www.ceeol.com/search/viewpdf?id=112323
Manea , V. e. (2015, 3 8). Potenţialul educaţional al utilizării Facebook de
către studenți în două universități din România. Revista Română
de interacțiune Om-Calculato, pp. 195-208. Preluat pe Aprilie 2,
2023, de pe http://rochi.utcluj.ro/rrioc/articole/RRIOC-8-3-
Manea.pdf
Păcuraru , G. (2017, 24 Martie). TVR, SRR și Agerpres- organizații cheie
în structura de securitate națională. Perspective Politice, pp. 40-41.
Preluat pe Aprilie 02, 2023, de pe
http://perspective.politice.ro/index.php/ppol/article/view/56/47
Suport de curs