Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi

Facultatea de Ştiinţe Reale, Economice şi ale Mediului

Catedra de ştiinţe economice

REFERAT

la unitatea de curs

„FINANŢE PUBLICE”

TEMA:
,,Cheltuielile publice pentru cultură, artă, religie, sport și acțiuni pentru tineret în
Republica Moldova”.

Autori:
conf. univ., dr. Victoria POSTOLACHE
________________

lector univ. Ianina CAZAC

________________

A elaborat:
Alexandra GAVRILIUC
Grupa: CT21R

BĂLŢI, 2024
 INTRODUCERE
Cultura şi arta definesc un popor, îl face diferit de vecinii săi, îi creează identitatea, îl face
cunoscut în lume. Puţini ştiu unde se află Moldova, mult mai mulţi cunosc aşa notorietăţi precum
Maria Bieşu, Eugen Doga, Gheorghe Mustea, etc. O naţiune fără o generaţie în creştere bine
pregătită şi instruită nu are viitor.

O naţiune sănătoasă este garantul obţinerii unor realizări frumoase, iar una din căile de
menţinere a sănătăţii sunt activităţile din domeniul sportului. Sportul este deseori elementul care
uneşte naţiuni, care aplanează conflictele existente, lucru ştiut de pe vremea primelor Olimpiade
greceşti.

Concluzionând cele expuse mai sus se poate de constat că activităţile din domeniul culturii
şi artelor, a sportului şi activităţi pentru tineret sunt importante pentru prosperarea şi afirmarea
unui stat. Cu toate că activităţile date implică cheltuieli care deseori nu pot fi recuperate sau mai
corect spus sunt cheltuieli pe termen lung, efectul cărora se resimte peste mai mulţi ani din
momentul efectuării acestora, neglijarea lor poate duce la sărăcirea spirituală şi mentală a unui
popor.

Resursele financiare destinate culturii si artei influenteaza pozitiv activitatea economica

si sociala contribuind la cresterea economica.Institutiile spre care sunt indreptate resursele
financiare sunt: biblioteci, muzee, teatre, case de cultura, institutii muzicale,etc.Aceste institutii
realizeaza bunuri materiale (carti, filme, sculpturi, picturi, etc) si servicii (spectacole, concerte,
campionate, etc). In Romania exista urmatoarele sisteme de finantare :

Finantare bugetara - respectiv alocarea integrala de la buget a fondurilor necesare intretinerii si

functionarii institutiei ( sistemul se aplica, de exemplu, in cazul bibliotecilor);

Autofinantarea unor activitati cultural - artistice - prin care institutiile primesc in completarea
veniturilor, subventii de la bugetul de stat sau de la bugetele locale (ex. casele de cultura, muzeele,
teatrele);

Autofinantare integrala -in cazul institutiilor care au venituri suficiente pentru a-ti acoperi in
totalitate cheltuielile (ex.editurile, casele de filme sau alte institutii);

Din punct de vedere economic, cheltuielile pentru cultura, religie si activitate sportiva (prin
constructia si executia bugetelor de stat pe ultimii ani) au fost folosite pentru cheltuieli materiale
si servicii (aproape o treime), pentru subventionarea institutiilor
publice.aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

2
1. Caracterizarea generală a cheltuielilor publice pentru cultura, religie, acțiuni
cu activitate sportive și de tineret.

In scopul realizarii unor obiective ale politicii sociale privind serviciile culturale, artistice,
sportive s.a., autoritatile publice indreapta o parte din resursele financiare publice spre organizarea
unor actiuni sau intretinerea si functionarea unor institutii specializate in aceste domenii.
Resursele financiare destinate culturii, cultelor, actiunilor cu activitatea sportiva si de tineret
contribuie la cresterea calitatii factorului uman, crearea si imbogatirea nivelului cultural,
cultivarea gusturilor si idealurilor morale si estetice, educatia spirituala, activitati sportive menite
a pastra o anumita stare a individului din punct de vedere moral si estetic, al conditiei fizice, altfel
spus, aceste actiuni isi aduc aportul la formarea personalitatii umane.

Aceste resurse financiare intra in componenta 'investitiei in resurse umane' ele au un efect
indirect si poate mai indepartat, dar influenteaza pozitiv activitatea economica si sociala in final,
contribuie la cresterea economica.aaaaaaaaaaaaaaaaaaa.aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Cheltuielile publice pentru cultura, culte si actiuni cu activitatea sportiva si de tineret au in

structura lor diferite componente, in unele tari ele apar impreuna, iar in altele apar sub forma
cheltuielilor pentru 'recreare, cultura, culte'. Oricum apar, ponderea lor in totalul cheltuielilor
social-culturale si in totalul cheltuielilor publice nu este deosebit de mare dupa cum rezulta si din
anexa 4.aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Institutiile si actiunile catre care sunt indreptate aceste resurse financiare sunt; institutiile
culturale (bibliotecile, muzeele, casele de cultura, patrimoniul cultural, presa, editurile),
institutiile artistice (teatre, institutii muzicale, case de filme), cultele, actiunile sportive si de
tineret, actiunile pentru petrecerea timpului liber. Activitatea desfasurata de aceste institutii se
poate concretiza in anumite bunuri materiale (care au si o valoare spirituala) cum sunt cartile,
filmele, discurile, picturile, sculpturile sau se prezinta sub forma unor servicii culturale, spirituale,
artistice, sportive, cum sant concertele, spectacolele de teatru, opera, campionate sau concursuri
sportive s.a.. Aceste caracteristici influenteaza sistemul de finantare a actiunilor respective.

In cazul producerii de bunuri materiale, se desfasoara o activitate cu caracter economic,

chiar daca este generata de o munca de creatie literara, artistica, din vanzarea acestor bunuri create
se incaseaza venituri care sunt folosite pentru autofinantarea activitatii institutiei.

3
 Realizarea serviciilor culturale, artistice si sportive se poate face in mod gratuit sau cu plata
(taxe, tarife sau preturi) care nu acopera intotdeauna valoarea de piata a serviciului respesctiv. De
aceea, in aceste cazuri, institutiile respective pot sa nu realizeze deloc venituri, sau sa incaseze
venituri modice, care nu acopera costul serviciilor, iar pentru continuarea activitatii acesteia au
nevoie de subventii din bugetul statului sau din alte surse. Institutiile cultural-artistice pot fi
publice, de importanta nationala sau locala, sau pot fi cu proprietate particulara, apartinand unor
firme sau persoane particulare.

2. Sursele de finantare a cheltuielilor pentru cultura si arta.

Institutiile si activitatile cultural artistice, culte, actiunile sportive si de tineret se

finanteaza de la bugetul statului fie integral, fie partial, prin acordarea de subventii in copletarea
veniturilor lor proprii. Bugetul de stat reprezinta sursa cea mai importanta de sustinere din punct
de vedere financiar a acestor institutii si actiuni. In unele tari dezvoltate, ca Franta, Germania,
Norvegia, resursele financiare publice alocate culturii, artei, sportului reprezinta 9%-12% din
totalul cheltuielilor social-culturale si intre 1%-5% din PIB. Un aspect caracteristic il reprezinta
faptul ca finantarea bugetara a acestor institutii se realizeaza in proportie de 80%-100% prin
intermediul bugetelor colectivitatilor locale.

In afara bugetului, finantarea cheltuielilor publice pentru cultura, culte, arta si sport se mai
realizeaza din veniturile proprii ale institutiilor respective, realizate din activitati specifice sau
altele. In Romania, ca sisteme de finantare a cheltuielilor institutiilor pentru cultura, culte, arta,
actiuni sportive mentionam:

a) finatarea bugetara, respectiv alocarea integrala de la buget a fondurilor necesare intretinerii si

functionarii institutiei si varsarea la buget a eventualelor venituri realizate, sisem ce se aplica, de
exemplu, in cazul bibliotecilor, inclusiv Biblioteca Nationala, centrele de conservare si
valorificare a traditiilor si creatiei populare, Agentia Nationala de Presa 'Rompres', Editura
Academiei, Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor.

b) finatarea din venituri extrabugetare si alocatii din buget, respectiv retinerea veniturilor
realizate pentru a acoperi unele cheltuieli stabilite si primirea in completare a unor subventii de la
bugetul de stat sau de la bugetele locale, in functie de subordonare; asa este cazul caselor de
cultura, al muzeelor, al unor publicatii si carti de interes national, al unor institutii de spectacole
si concerte;

4
c) integral din venituri extrabugetare (autofinantare) in cazul institutiilor care au venituri
suficiente pentru a-si acoperi in totalitatea cheltuielile, deoarece desfasoara activitati cu caracter
economic, cum sant editurile, casele de filme, sau alte institutii sau activitati;

d) din fonduri extrabugetare; din anul 1997 functioneaza si Fondul Cinematografic National care
este gestionat de Oficiul National al Cinematografiei. Resursele extrabugetare ale acestui Fond,
provin din incasari din organizarea unor manifestari ale Oficiului National al Cinematografiei,
contributii din activitati legate de difuzarea filmelor, taxe s.a.. Sumele gestionate de catre Oficiul
National al Cinematografiei prin acest Fond sunt alocate pentru acordarea de sprijin financiar
selectiv (prin licitatie) sau de drept (prime de difuzare) producatorilor sau distribuitorilor de filme
cu conditia respectarii unor prevederi privind regimul coproductiilor, al actorilor, regizorilor, locul
de desfasurare al filmelor, etc.. In anul 1998 s-a creat Fondul Cultural National care este un fond
extrabugetar gestionat de Ministerul Culturii. El are menirea de a completa necesitatile de fonduri
pentru unile actiuni din domeniul culturii. Fondul Cultural National se constituie dintr-o serie de
contributii, intre 1%-5%, calculate asupra incasarilor realizate de agentii economici care
efectueaza operatiuni cu bunuri culturale (reproduceri de arta, discuri, casete, CD-uri, produse de
arta populara s.a.), donatii, sponsorizari, sume din colaborari internationale. Acest fond este
utilizat pentru crearea, pastrarea si promovarea valorilor culturale nationale si universale sau
pentru sprijinirea initierii sustinerii si derularii unor proiecte si programe culturale in tara sau peste
hotare.

Din punctul de vedere al tehnicii de finantare, din 1996 s-a trecut la acordarea alocatiilor
de la buget, pentru actiuni de cultura, culte, activitati sportive si de tineret sub forma unor sume
globale, care sant destinate atat cheltuielilor curente (de personal, materiale, transferuri), cat si
pentru cheltuieli de capital.

Finantarea in suma globala reflecta o crestere a autonomiei si a responsabilitatii

institutiilor finantate fata de fondurile primite si fata de realizarea actiunilor specifice. Institutiile
publice finantate intocmesc bugete de venituri si cheltuieli in care evidentiaza distinct realizarea
alocatiilor globale in raport cu activitatea sau cu programele propuse. De asemenea, soldurile
anuale ale executiei acestor bugete pot fi reportate in anul urmator, cu exceptia alocatiilor bugetare
destinate anumitor obligatii sau programe minimale stabilite prin contract si nerealizate, acestea
se vireaza la bugetul respectiv.

Tendintele manifestate in directia finantarii cheltuielilor institutiilor sau activitatilor din

aceste domenii vizeaza doua aspecte: primul priveste redimensionarea cheltuielilor oncomitant cu
o evaluare cat mai realista a veniturilor proprii pentru ca alocatiile bugetare de completare sa fie

5
riguros determinate; al doilea aspect se refera la cointeresarea institutiilor de cultura si arta,
sportive, in dezvoltarea unor activitati producatoare de venituri, fara afectarea calitatii actului
specific al activitatilor (cultura, arta s.a.).

3. Implicatii ale cheltuielilor publice pentru educatie asupra economiei.

Eficienta cheltuielilor pentru invatamant este reflectata de relatia dintre ,,efort,, exprimat
prin volumul cheltuielilor indreptate spre realizarea actiunii de invatamant si ,,efectul,, acestor
cheltuieli manifestat pe multiple planuri:material uman,cultural.Eficienta economica a
cheltuielilor pentru invatamant reprezinta numai o forma a eficientei actiunii de invatamant,si
anume, aceea care ia in considerare prioritar efectele si eforturile sub aspect material-valoric.

Eficienta valorica presupune ca mijloacele(eforturile) sa se afle in anumite raporturi unele

fata de celelalte,in asa fel incat acestea sa fie reflectate fie prin efectul maxim, fie prin efortul
minim. Pentru determinarea eficientei economice in invatamant este necesara, pe de o parte,
stabilirea costului investitiei intelectulale,iar pe de o alta parte,determinarea valorii actuale a
veniturilor viitoare.Cu cat este mai mare raportul dintre veniturile viitoare si cheltuielile de
scolarizare,cu atat va fi mai mare eficienta acestor cheltuieli.In efectuarea acestor calcule
dificultatea provine de la faptul ca nu toate cheltuielile de scolarizare au caracer de investitii.Din
aceasta cauza ar trebui stabilite criterii riguroase pentru delimitarea cheltuielilor de scolarizare cu
caracter de investitii de cele care au un caracter de consum.In plus ,nu intregul venit realizat de
absolventul unei institutii de invatamant este rezultatul unei investitii intelectuale.

Avand in vedere continutul cheltuielilor pentru educatie, rolul acestora si contributia

asupra laturii calitative a fortei de munca, se considera ca eficianta economica a cheltuielilor
pentru educatie se poate determina prin luarea in considerare a sporului de produs intern brut pe
seama calificarii cadrelor.Dar, pentru a aprecia eficienta cheltuielilor pentru educatie nu ne putem
limita numai la criteriile economice,ci este necesar sa avem in vedere si valoarea sociala a
actiunilor din domeniul invatamantului, exprimata prin indicatori de genul celor care
caracterizeaza nivelul de instruire si educatie al populatiei, pe o perioada cat mai indelungata.

Practic chiar in ramurile productiei materiale, eficienta economica trebuie sa fie insotita de
aprecieri asupra efectelor socio-culturale ale activitatii respective. Prin scopurile sale de formare
si educare a oamenilor, educatia are atat efecte economice directe,cat si efecte social-umane, nu
mai putin importante decat primele.Termenul de indicator social se regaseste din ce in ce mai mult
in studiile socio-economice prin analogie cu indicatorii economici,care au reprezentat mult timp
singurul sistem de indicatori care exprimau stadiul dezvoltarii unei tari.

6
 Pe plan politic-social, eficienta in domeniul educatiei poate fi masurata prin nivelul de
pregatire al indivizilor,ca rezultat al procesului de formare si afirmare a personalitatii umane.

Fata de complexitatea actului de educatie si de rezultatele sale,orice alta decizie care

intervine in procesul fundamentarii si executarii planurilor financiare pentru actiunea de
educatie,este defapt un act politic in masura sa favorizeze sau sa restrictioneze dezvoltarea
invatamantului si a culturii, potrivit nevoilor actuale si de perspective.De aceea, intratarea din
punc de vedere economico-financiar a actiunilor si institutiilor din domeniul educatiei, trebuie sa
se tina seama intotdeauna de efectele politico-sociale ale masurilor respective, de eficienta social-
economica a acestora.

Eficienta economica a cheltuielilor pentru educatie este pusa in evidenta cu ajutorul a doua
grupe de indicatori: Indicatori ai eficientei globale a cheltuielilor de invatamant si a cheltuielilor
pentru cultura si arta, cat si indicatori ai eficientei comparate a cheltuielilor celor doua destinatii.
Pentru caracterizarea eficientei globale pentru invatamant se folosesc
indicatorul(eficientei)rentabilitatii globale si inversul indicatorului de rentabilitate.Pentru
determinarea eficientei comparate a cheltuielilor,se utilizeaza indicatorii:termenul de recuperare
a cheltuielilor, coeficientul rentabilitatii sau eficientei economice a cheltuielilor , coeficientul
rentabilitatii investitiei suplimentare.

7
 CONCLUZII
Instituţiile spre care sunt îndreptate resursele financiare sunt : biblioteci, muzee, case de cultură,
teatre, case de film, etc.

8
 BIBLIOGRAFIE
1. https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/35-37_26.pdf

2. https://ro.scribd.com/document/72168408/Cheltuieli-Publice-Pentru-Cultura
3. https://www.scrigroup.com/legislatie/administratie/Cheltuielile-publice-pentru-
cu72989.php