MASTERAT:PSIHOLOGIE EDUCAȚIONALĂ,

CONSILIERE ȘCOLARĂ ȘI VOCAȚIONALĂ

GESTIONAREA EMOȚIILOR

MASTERANDE: BARA (BAK) EMESE EMOKE,

TACHE SUCIU EMILIA,
VODĂ MIHAELA ,
 Gestionarea emoțiilor
FRICA

1.TEORIA: Astâzi vom discuta despre despre frică şi cum o putem învinge .

Ce este frica!?

De ce îmi este frică!?

Poţi să le spui şi altora despre fricile tale ?! Şi ele vor dispărea !? Oare ?

Totuşi, un lucru este clar şi sigur: ESTE ÎN REGULĂ SĂ-ȚI FIE FRICĂ !

Te simți coplesit de frică? Nu ești singur !

În fond, frica este un răspuns natural în fața unui pericol real sau perceput, o amenințare
concretă, negativă.. O emoție primară care are rol de protecție, poate fi numită o lipsă de curaj
în situațiile care se întămplă în afara zonei de confort. Este un sentiment ciudat, adesea
frustrant, care trece neobservat, dar este mai familiar decât crezi .

Frica este o emoție, semn că ești viu, conștient și în măsură să râspunzi.

Frica este o experiență universală pe care toată lumea o întâmpină. De aceea întelegerea fricii
ne poate ajuta să-i ajutăm și pe alții să-și depășească fricile. Ea, ne poate perturba rutinele
zilnice și în timp poate crea anxietate.

In momentele cand ne este frica in organism apar reactii chimice : eliberarea de adrenalina
care,accelereaza pulsul cardiac si tensiunea arteriala,senzatii de gol in stomac,palmele pot
transpira,incapacitatea de a vorbi sau a te misca.

Alerta este următoarea :”luptă sau fugi ! “

Noi toți am trecut prin diverse frici, cel puțin o dată în viață. Un examen important, o nouă
relație cu un partener, un interviu, un nou job, o decizie importantă care poate afecta
traiectoria vieții.

Deci, poate fi o reacție la un stimul concret, frica de câini, de spații închise, de apă etc.

Pentru copii poate fi teama de întuneric sau frica de anumite animale.

Nu toate fricile sunt înnăscute. Unele provin din traume anterioare sau ca urmare a unor boli
psihice.

Nu toți vedem frica la fel. Pentru unii este o emoție negativă, alții, o iau ca pe un exercițiu de
gestionare a emoțiilor, un mod de a învăța.

Am putea clasifica fricile astfel :

1. Frica, ca răspuns evolutiv, legat de instinctul de supraviețuire. Exemplu: când strămoșii

noștri trebuiau să vâneze, să se apere.

2. Frica, ca experiența traumatică: accident, experiență stresantă, teamă de necunoscut, de

schimbare, singurătate, separare, eșec;

3. Frica socială: teama de a vorbi în public, teama de interacțiuni.

4. Frica, ca percepție eronată: agorafobia, clastrofobia

5. Factori chimici: dezechilibre chimice de la nivelul creierului

Strategiile pentru frica includ exerciții de respirație, menținerea minții ocupate, discutarea
despre frici cu alte persoane, căutarea ajutorului profesional.

Activavtea 1: ,,FRICA ȘI LIBERTATEA”

Desenați sau pictați un lucru ce va sperie. Această activitate poate fi o modalitate

creativă de a externaliza frica și de a începe o conversație despre ea. Această activitate ajută la
gestionarea emoțiilor, în special la emoțiile negative se recomandă utilizarea lor, deoarece se
pot naște discuții interesante care zicându-se într-un grup pot ajuta la depășirea fricii altora.
Frica este o emoție pe care o simțim atunci când ne confruntăm cu un pericol real sau
imaginar. Frica ne poate ajuta să ne protejăm de rău, dar ne poate și limita sau împiedica să
facem lucruri care ne plac sau ne fac bine.

Desenarea fricii poate fi o modalitate de a ne exprima și de a ne elibera de tensiunea pe care o

simțim. Prin desen, putem transforma frica într-o imagine concretă, pe care o putem privi și
analiza mai ușor. Putem, de asemenea, să ne imaginăm soluții sau resurse pentru a face față
fricii. Desenarea fricii poate fi, deci, o formă de terapie artistică, care ne ajută să ne
cunoaștem mai bine și să ne vindecăm de traume sau conflicte interioare.

La final se dă un nume la desen. Un desen despre frica poate avea diferite nume, în
funcție de ce vor să exprime prin el. Desenele se pot denumi după mai multe aspecte: cauza
fricii, sentimenetele pe care le simt, după modul în care se pot confrunta cu frica, după
mesajul care se transmite câtre ceilalți. De exemplu, dacă există o frică de întuneric, desenul
se poate numii„Noaptea mea”, „Umbrele din suflet”, „Lumina speranței” sau „Cum înving
întunericul”, etc. Dacă te temi de singurătate, desenul se poate numii: „Singur printre mulți”,
„Căutarea prieteniei”, „Eu și umbra mea” sau „Cum mă deschid către ceilalți”, etc.

Activitatea durează 10 minute: 5 minute realizarea desenelor, 5 minute prezentarea

desenelor

Resurse: colectivul grupului, foi, creioane colorate

Activitatea 2: ”Umbrele din suflet”

Scopul exercițiului:
Conștientizarea și externalizarea emoției (frica) și a posibilității transformării și
reevaluării cognitive.

Obiective: Recunoașterea și validarea situației care a produs frica,

Transpunerea propriilor trăiri într-o manieră creativă și originală.

Resurse: Plastilină pentru modelaj, hârtie creponată pentru detalii

Scenariu:
Imaginați-vă frică ca pe un personaj sau ca pe un lucru abstract. Îi dați nume. Este un mod
de a accepta și de a te apropia reușind să o privești ca fiind mai puțin amenințătoare. Este
necesar să ieși din zona de confort și să o înfrunți.
Atunci când îți conștientizezi frica, poți să reflectezi asupra mesajului transmis de aceasta,
să o accepți cu blândețe și să acționezi. Astfel, îți poți dezvolta încrederea în sine. Optează
pentru a-ți antrena curajul, învață să fii prieten cu frica și să îți asumi riscuri pentru ca
aspirațiile tale să se concretizeze în realitate.

- În cadrul activității, participanții sunt încurajați să asocieze frica cu un personaj, fie el real
sau provenind dintr-o poveste, și să-l modeleze utilizând plastilină sau hârtie. Îndrumați să
exploreze frica prin toate simțurile lor - văz, auz, miros, gust - participanții sunt încurajați să îi
atribuie personajului o formă distinctă, o culoare și să îl contureze, bazându-se pe amintiri
legate de situații în care au simțit teama în propria lor viață

- În următoarea etapă, în perechi de câte două persoane sunt încurajați să împărtășească

experiența modelării emoției și să denumească modelajul;

- Moderatorul propune la final participanților, să remodeleze frica pornind de la

cuvântul care exprimă frica prin modelaj și să împărtășească cât/ce îi este confortabil.
Activitatea 3: Crearea poveștilor de transformare

Scopul:Facilitatrea unui proces creativ prin care participanții să identifice ,exprime și

transforme emoția fricii în povești inspiraționale și constructive .
Scopul activității menționate este de a facilita conștientizarea și exprimarea emoției
fricii într-un mediu sigur și creativ ,urmând să se exploreze apoi posibilități de transformare și
reevaluare cognitivă .Prin crearea poveștilor în echipe,participanții sunt încurajați să
împărtășească experințele lor legate de frică și să dezvolte colectiv povești care ilustrează
procesul de transformare emoțională .
Implementarea ideilor prin intermediul unei povești este o modalitate captivantă și
memorabilă de a comunica și de a implica audiența.
Structura ideilor în cadrul unei povești:

1. Identificarea personajelor:
- Creați personaje care să reprezinte diverse aspecte ale fricii sau ale procesului de
gestionare a acesteia.
- Asociați fiecare personaj cu o variantă specifică identificată în etapele anterioare de
brainstorming.

2. Construirea conflictului:
- Definiți un conflict central sau o provocare cu care se confruntă personajele.
- Acest conflict poate să reflecte una sau mai multe variante ale fricii identificate.

3. Evolutia personajelor:
- Dezvoltați povestea prin evidențierea modului în care personajele abordează și gestionează
frica lor.
- Ilustrați procesul de creștere personală și transformare.

4. Culminarea poveștii:
- Conduceți povestea către un moment culminant în care personajele înfruntă sau depășesc
frica într-un mod semnificativ.
- Acest moment poate servi ca punct de răscruce sau ca moment de epifanie.

5. Mesajul poveștii:
- Încorporați în poveste un mesaj puternic și pozitiv legat de gestionarea fricii și de
reziliența emoțională.
- Asigurați-vă că mesajul este clar și inspirațional.

6. Legarea la realitate:
- Introduceți elemente realiste în poveste pentru a face legătura între experiențele
personajelor și situațiile reale cu care se confruntă cititorii sau ascultătorii.

7. Elemente vizuale sau artistice:

- Dacă este posibil, completați povestea cu elemente vizuale sau artistice care să sprijine
mesajul și să ofere o experiență memorabilă.
8. Sesiuni de feedback și ajustare:
- Împărtășiți povestea cu colegii sau publicul țintă și colectați feedback.
- Ajustați poveștea în funcție de sugestiile primite.

9. Distribuirea și promovarea poveștii:

- Alegeți platformele potrivite pentru a distribui povestea – poate fi sub formă de prezentare,
scris, podcast sau chiar animație.
- Promovați povestea pentru a ajunge la publicul țintă.

Implementarea ideilor prin intermediul poveștii nu numai că facilitează înțelegerea și reținerea

informațiilor, dar și oferă o experiență emoțională autentică.