NEGOCIEREA

ANALIZA PRELIMINARĂ

1
 NEGOCIEREA
ASISTENTUL SOCIAL – TEHNICIAN IN ASISTENTA SOCIALA

Asistentul social:
În domeniul asistenţei sociale activează asistenţi sociali, alt personal
de specialitate în asistenţă socială, precum şi personal cu profesii,
calificări şi competenţe diverse.
Personalul din domeniul asistenţei sociale îşi desfăşoară activitatea
în conformitate cu statutul profesiei, al dispoziţiilor Codului muncii,
precum şi al altor dispoziţii legale, după caz.
Asistentul social pune în practică cunoştinţele, normele şi valorile
asistenţei sociale pentru a interveni şi a acorda asistenţă
persoanelor sau comunităţilor, la cererea acestora sau ori de câte ori
situaţia o impune.
Asistentul social participă activ la elaborarea şi aplicarea politicilor
sociale în domeniu, strategiilor şi planurilor de acţiune la nivel local,
judeţean, naţional şi internaţional, promovând bunăstarea socială.

2
 NEGOCIEREA
ASISTENTUL SOCIAL – TEHNICIAN IN ASISTENTA SOCIALA

Tehnician în asistență socială – este persoana al cărei nivel de studii

corespunde studiilor de nivel postliceal sau mediu, dovada calificării
se efectuează cu diploma de absolvire pe care este menționată
calificarea în ocupația respectivă sau certificatul de calificare, cu
respectarea condițiilor legale.

Tehnician în asistență socială este denumirea modificată din Asistent

social nivel mediu prin Ordinul comun 190/76/2014 al MMFPSPV și
Institutul Național de Statistică publicat în MO 160/2014.

Tehnician în asistență socială - specialistul în asistență socială și

asimilații acestora administrează și implementează programe de
asistență socială și servicii comunitare și asistă clienții pentru
rezolvarea problemelor personale și sociale.
3
 NEGOCIEREA
ASISTENTUL SOCIAL – TEHNICIAN IN ASISTENTA SOCIALA

Tipuri de activități generale

ASISTENT SOCIAL TEHNICIAN ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ

identifică segmentul de populaţie ce face obiectul asigură accesul comunității la informare,

activităţilor de asistenţă socială educare și comunicare
identifică şi evaluează problemele socioumane oferă suport în organizarea programelor de
dintr-o anumită regiune, comunitate sau localitate educare a părinților
dezvoltă planuri de acţiune, programe, măsuri, asigură suport în organizarea și susținerea
activităţi profesionalizate şi servicii specializate grupurilor de reflecție comunitară
specifice domeniului
sensibilizează opinia publică şi o informează cu colaborează permanent cu profesioniștii,
privire la problematica socială autoritățile administrației locale și serviciile de
specialitate din cadrul rețelei de intervenție în
situațiile de abuz, neglijare și exploatare a
copilului
stabileşte modalităţile concrete de acces la rezolvă cazurile de abuz, maltratare sau
prestaţii şi servicii specializate de asistenţă neglijare
socială pe baza evaluării nevoilor

4
 NEGOCIEREA
ASISTENTUL SOCIAL – TEHNICIAN IN ASISTENTA SOCIALA

Asistentul social cu studii superioare sau medii îşi poate

desfăşura activitatea în regim salarial sau independent, cu
drept de liberă practică:

 în sectorul public, în conformitate cu prevederile Legii nr.

53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare, şi ale Legii
nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată,
cu modificările ulterioare;

 în sectorul privat, cu respectarea prevederilor Legii nr.

53/2003, cu modificările ulterioare, a prevederilor
regulamentelor societăţii sau organizaţiei respective.

5
 NEGOCIEREA
Evaluarea Situației
Asistentul social trebuie să recunoască şi să identifice
problema cu care se confruntă persoana asistată.
Intrebari preparative Răspunsuri inițiale

Care este Asistentul social trebuie sa recunoască și să identifice

problema? problema cu care se confrunta persoana asistată

Ce se Situația trebuie evaluată, interpretată și explicată

întâmplă?

Ce este de Bazându-se pe constatările evaluării inițiale, asistentul

făcut? împreună cu clientul, trebuie să decidă obiectivele, să
planifice intervenția și să își clarifice intențiile
. Cum trebuie Trebuie alese metodele de intervenție în vederea
procedat? îndeplinirii obiectivelor propuse

. S-a făcut ce Evaluarea rezultatelor finale ale interventiei

. trebuia?

6
 NEGOCIEREA
Evaluarea Situatiei
Răspunsurile pe care le oferă asistenţii sociali la aceste întrebări pot fi
diferite, reflectând diversitatea de opţiuni în abordarea unei situaţii.
În relaţia asistent social – client - acesta din urmă se caracterizează prin
nevoie şi prin natura motivaţiei sale.
Intensitatea acesteia variază în funcţie de ceea ce l-a determinat, de fapt, pe
client să se adreseze asistentului social, după cum urmează:
 dacă se adresează asistentului social de bunăvoie (şi-a dat seama că are o
problemă şi că asistentul social este cel care l-ar putea ajuta să o rezolve),
motivaţia este de obicei crescută;
 dacă a fost trimis la asistentul social de către un alt specialist, motivaţia
poate fi de intensitate medie;
 dacă este obligat să se adreseze asistentului social (în cazul celor din
sistemul de probaţiune, de exemplu), motivaţia poate fi scăzută sau chiar să
lipsească (şi extrinsecă).

În funcţie de toate aceste elemente, nevoia şi motivaţia generează

comportamentul clientului care, la rândul lui, va influenţa natura relaţiei dintre
asistentul social şi client.

7
 NEGOCIEREA
Evaluarea Situatiei
O relație bazată pe
încredere și acceptare

Proceduri bine stabilite și

Cerințele clientului față clare
de relatia
asistent social-client O informare detaliată
asupra procesului

Să fie implicat în luarea

deciziilor pe întreaga
durată a procesului de
asistență socială

Obținerea de rezultate
pozitive în procesul de
asistență socială

8
 NEGOCIEREA
Problema
Definirea problemei - nu se poate face instantaneu - reprezintă un proces în care
fiecare problemă este luată în considerare, atât în plan orizontal – în sensul
ramificaţiilor sale în prezent, cât şi în plan vertical, în sensul cauzalităţii din trecut.

Conceptul de problemă a unui client se schimbă în timp, pe măsură ce munca cu

persoana asistată progresează. Pe măsură ce problema iniţială se rezolvă, ea
poate conduce la o altă problemă, legată de cea iniţială.

Tipuri de probleme
Problema imediată Problemele adiacente se referă Probleme curente sunt acele
este ceea ce îl la situaţia care a cauzat şi care probleme care trebuie
preocupă cel mai tinde să menţină problema rezolvate pentru a se obţine o
mult pe client, în imediată.. schimbare sau pentru a
legătură cu care el se Exemplu: situaţia unui copil de la remedia o situaţie.
vede nevoit să un centru de plasament e dificilă, Exemplu: - situaţia şcolară a
solicite ajutor. rezultatele sale şcolare fiind foarte copilului;
Exemplu: un tânăr slabe. În ultimul an nu a fost vizitat - relaţiile copilului cu familia sa;
ajunge la centrul de părinţi, mama fiind bolnavă, iar - relaţiile copilului cu personalul
pentru minori fiindcă tatăl în închisoare. Copilul şi-a şcolii;
a fost găsit în gară, exprimat de câteva ori dorinţa de - situaţia materială a familiei;
fugit de la un centru a-şi revedea mama. - starea de sănătate a mamei.
de plasament.
9
 NEGOCIEREA
Problema
evaluarea nevoilor persoanelor care solicită ajutor
Asistentul şi stabilirea priorităţilor de intervenţie;
social
trebuie s ă evaluarea resurselor disponibile;
urmărească
evaluarea serviciilor din reţea care pot răspunde
nevoilor persoanei asistate;

dezvoltarea planului individualizat de intervenţie;

crearea legăturilor persoanei asistate cu serviciile

selectate;

monitorizarea intervenţiei;

evaluarea rezultatelor intervenţiei atât pentru

persoana asistată, cât şi pentru serviciu.

10
 NEGOCIEREA
Factori
Factori ce pot influenta procesul de
negociere

Deschiderea Dorința de a Ambele părți Asigurarea

celor două colabora să se simtă celeilalte părți de
părți confortabil intențiile serioase
și oneste

Relație de lungă durată

bazată pe încredere și
respect reciproc

Rezolvarea problemelor persoanelor

defavorizate se face prin negocierea
tuturor aspectelor

11
 NEGOCIEREA
Negociatorul îşi va orienta demersul spre obţinerea unor răspunsuri adecvate la o
serie de întrebări cheie:

CE ŞTIM ? colectarea informaţiilor relevante

CE NEGOCIEM ? definirea obiectului negocierii

CE VREM ? înţelegerea raportului de interese şi miza angajării

CE PUTERE DEŢINEM ?
CE VREM SĂ REALIZĂM ?
în negociere, din perspectiva ambilor parteneri
clarificarea raportului de forţă, precum şi
întreprinderea unor acţiuni vizând îmbunătăţirea
puterii de negociere;
stabilirea obiectivelor de îndeplinit

CUM SĂ NEGOCIEM ? gândirea unei strategii de negociere

CE FACEM ? organizarea întâlnirii

12
 NEGOCIEREA
Surse
Surse primare Surse secundare
 rapoarte
CE ŞTIM ? INTERNE  baze de date
CE NEGOCIEM ? DIAGNOSTIC  alte înregistrări existente
REALIST în organizaţie, care au
relevanţă pentru negocierea
CE VREM ? respectivă
CE PUTERE DETINEM ?
CE VREM SA REALIZAM ?
STRATEGIA NEGOCIERII  ziare
CUM SA NEGOCIEM ? EXTERNE  reviste de specialitate
CE FACEM ? STABILIREA  lucrări editate de asociaţii
DETALIILOR TEHNICE profesionale sau de
organisme internaţionale
 statistici
 culegeri de legi

13
 NEGOCIEREA
Obiective

Obiectivele trebuie să fie SMART (inteligent), adică să respecte

următoarele cerinţe:
 să fie specifice: claritate cu privire la ce, unde, cand, si cum va fi
schimbata situatia;
 să fie măsurabile: capacitate de a cuantifica țintele si obiectivele;
 să fie abordabile: capacitate de atingere a obiectivelor;
 să fie realiste: capacitate de a obtine nivelul de schimbare reflectat in
obiectiv;
 să fie incadrate in timp: fixarea perioadei de timp in care va fi realizat
fiecare obiectiv.

14
 NEGOCIERE
Strategia negocierii

Reprezintă ansamblul deciziilor pe care le ia negociatorul în vederea

atingerii obiectivelor stabilite, ca răspuns la factorii contextuali şi la
posibilele abordări strategice ale partenerului.
Rezultă, prin urmare, că strategia se conturează în urma unei
triple confruntări:
 cu obiectivele;
 cu mediul (configuraţia elementelor care influenţează situaţia de
negociere);
 cu strategia adversarului.

Negociatorul poate opta pentru o anumită atitudine faţă de partenerul

său, privilegiind demersurile şi comportamentele de un anumit tip.

15
 NEGOCIERE
Pregătirea Pozițiilor de Negociere
Pregătirea poziţiilor de negociere vine în completarea şi aprofundarea
obiectivelor, implicând construirea unei proiecţii asupra cererilor şi
revendicărilor proprii şi ale partenerului.
Astfel negociatorul va calcula trei poziţii de negociere principale:
Poziţia declarată iniţial (PDI)
 reprezintă nivelul maxim al pretenţiei (corespunzând obiectivului maxim,
deşi, de regulă, îl depăşeşte pe acesta).
Poziţia de ruptură (PR)
 reprezintă nivelul minimal al pretenţiei, unde acordul este încă posibil.
 funcţia sa este de a desemna limita până la care negociatorul este dispus
să facă concesii, păstrându-şi interesul pentru încheierea afacerii respective.
 depăşirea acestei limite poate însemna ruperea negocierii.
Poziţia obiectiv (PO)
 reprezintă nivelul considerat realist, de natură să satisfacă interesele
proprii şi să nu lezeze nici interesele partenerului, corespunzând obiectivului
ţintă. 16
 NEGOCIERE
Pregătirea echipei de negociere și mandatul acesteia
Problemele cheie care trebuie rezolvate pentru pregătirea echipei de
negociere sunt:
 fixarea mărimii şi structurii echipei;
 fixarea atribuţiilor şefului şi membrilor ei;
 stabilirea modului de comunicare între membrii echipei.
Mărimea echipei este influenţată de complexitatea negocierii.
În anumite situaţii (negocieri guvernamentale) se impune formarea unor
echipe mai numeroase.
În general însă numărul participanţilor trebuie dimensionat cu multă grijă,
pentru a fi păstrat la un nivel cât mai mic posibil.
Echipele prea numeroase ridică probleme de coordonare şi mai ales de
comunicare, apărând tendinţa formării unor grupuri
Un alt aspect organizatoric priveşte modul de comunicare în cadrul echipei
şi dintre echipa de negociatori şi "echipa de acasă".

17
 NEGOCIERE

Mandatul de negociere este un document oficial, conceput şi semnat de

conducerea organizaţiei şi care conţine instrucţiuni pentru negociator.
Acesta cuprinde elemente clarificate în etapa de pregătire şi oficializate de
conducere:
 definirea obiectului;
 informaţiile esenţiale asupra contextului;
 obiectivele maxime, minime, ţintă;
 componenţa echipei;
 numele conducătorului acesteia;
 sarcinile membrilor, elemente de organizare (locul, momentul şi durata
negocierii) etc.

18
 NEGOCIERE
Compromisul în cadrul unei negocieri
Obţinerea de concesii
Concesia reprezintă temeiul negocierii.
Angajarea în negociere este posibilă pentru că ambele părţi prognozează un
comportament rezonabil din partea opusă şi pentru că sînt convinse de
posibilitatea şi de capacitatea lor de a stinge conflictul de interese sau de
drepturi cu privire la anumite aspecte legate de obiectul negociat.
Negociatorii cred în faptul că nu există o diferenţă ireconciliabilă între
interesele, opiniile, credinţele, dorinţele, aspiraţiile, principiile şi valorile
celeilalte părţi.
Dacă aceste dorinţe sînt ireconciliabile, negocierea nu poate avea loc.
Concesia reprezintă procesul consimţit de ajustare a acestor diferenţe de
interese printr-un schimb reciproc. Ea se deosebeşte de cedare tocmai prin
faptul că presupune un schimb eficient, o ofertă condiţionată de oferta
celeilalte părţi.
Cedarea nu presupune un schimb eficient. Concesia trebuie să fie însoţită de
condiţii şi garanţii din partea opusă.
19
 NEGOCIERE

Propunerile de concesii au titlu ipotetic, de aceea ele se prezintă ca propuneri-

binom, pentru a testa intenţiile părţii adverse, fără însă a confirma concesia.
Aceasta este acceptată abia după ce partea adversă declară că este de acord
sau după ce aceasta a făcut o contra-propunere convenabilă.
Concesiile nu trebuie făcute înainte de a evalua consecinţele pe care le
produc pe termen lung.
În acelaşi timp, nu este rezonabilă negocierea în care nu se oferă satisfacţia
unei concesii acordate părţii adverse.
Nu de puţine ori, o concesie făcută inteligent, în chestiunile la care oponenţii
par că ţin foarte mult, poate conduce la câştiguri importante pe ansamblul
negocierii.
Teoria concesiei ca „ultimă şansă evidentă“ presupune că cel care se
hotărăşte să facă concesia găseşte că aceasta este singura şansă ca opoziţia
de interese să nu distrugă obiectul interesului comun.

20
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Evaluarea complexității cazului
Activitatea are doua dimensiuni principale :

 dimensiunea economică - vizează alocarea unor resurse materiale și

financiare persoanelor care pentru o perioada limitata de timp nu pot duce o
viata auto-suficienta,

Exemplu : copiii orfani, batranii fara sustinere familiala si fara pensii

 dimensiunea propriu-zis sociala si psiho-sociala - vizează procesele de

integrare și reintegrare socială in sens larg,

Exemplu : protectia persoanelor victime ale abuzului fizic, sexual si psihic, in

asistenta dependentilor de droguri si alcool, etc.

21
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Tipuri de situații de risc
situatii legate de starea de sanatate
situatii ale copiilor si persoanelor cu handicap
accidente de orice natura suferite
situatii ale copiilor si persoanelor care au sunt
expusi, sau au suferit o forma de abuz,
neglijare
TIPURI DE situatii ale beneficiarilor care au suferit o forma
SITUATII de anxietate, depresie, situatii financiare
DE RISC precare
situatii de abandon, deces al parintilor
situatiiale copiilor, tinerilor cu resurse
intelectuale insa in imposibilitatea de a le
promova
situatii ale bolnavilor cronici
situatii provocate in urma unor calamitati
sau dezastre naturale
22
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Cauze – situații de risc
Cauzele care determină apariția situatiilor de risc pot fi :

 rata somajului determinate de intensificarea proceselor de restructurarea

în economie;

 scaderea gradului de absorbţie a forţei de muncă ;

 scaderea salariilor şi a veniturilor în concordanţă cu creşterea
productivităţii muncii şi, în general, a eficienţei economice cu
evoluţia preţurilor de consum şi a indicatorilor activităţii economice;
 nivelului salarial practicat în diferite domenii de activitate: sector bugetar,
regii autonome, societăţi comerciale ;
 fenomenul general de îmbătrânire a populaţiei ceea ce face ca
societateasă facă faţă; unui număr crescut de pensionari, unui număr
crescut de persoane care trăiesc singure, unui număr crescut de vârstnici de
sex feminin, incapacităţii familiei de a-şi rezolva singură problemele legate
de îngrijirea acelor membri aflaţi la vârste înaintate, nevoii crescute de
servicii sociale şi medicale destinate îngrijirii personale ;
23
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Categorii de persoane aflate în situație de risc
Categorii de persoane şi familii aflate în dificultate sau risc
persoane expuse
grupuri în dificultate sau risc, marginalizate sau excluse
situatiilor de risc
în plan social
comunitatea care se confruntă cu situaţii de dificultate
sau risc
Persoane Persoane cu dizabilitati sau handicap
aflate Persoane dependente de droguri, alcool, alte substanţe
în situații toxice
de risc Persoane in detentie sau post-detentie
Persoane infectate cu HIV/SIDA
Persoane victime ale violenţei în familie
Persoane lipsite de venituri sau au venituri mici
Persoane victime ale traficului de fiinţe umane
Persoane provenite din familia monoparentală

24
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Metode și Tehnici folosite în Asistența Socială
1. Intâlnirea față în față
Valențele acestei prime intalniri pot garanta o interactiune pozitiva între asistentul
social si client. Nu întotdeauna intrăm în contact cu persoane cooperante care să
solicite voluntar ajutor si sa accepte consiliere; de aceea, o prima preocupare a
asistentului social este de a surprinde rezistenta la schimbare a clientului.
Etapele rezistentei la schimbare care pot induce disconfort și teamă sunt:
conflict apărare rezolvare integrare
Initial clientul constientizează relația conflictuală manifestată prin discrepanțe între
vechi și nou;
Discrepanțele îl plasează pe client într-o poziție defensivă, prin care este apărat
vechiul generator de siguranță și certitudine. Unii se tem atât de mult de
semnificația noului, încât îl resping pe asistentul social.
Daca clientul se simte sprijinit si inteles de asistentul social, va decide sa accepte
mici modificari in comportamentul sau, urmand apoi renuntarea la lupta vechi-nou
si integrarea intr-un nou ciclu.

25
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Metode și Tehnici folosite în Asistența Socială
Intalnirea fata in fata favorizeaza primele impresii reciproce – dincolo de acest nivel empiric,
impactul intalnirii asupra celor doi membri ai relatiei va determina cel putin o schimbare in
comportamentul acestora. Asistentul social poate declansa o relatie pozitiva (Sheaford, B.,
Horejsi & Horejsi, 1997: 283-305) dacă:
pregateste o atmosfera placuta si propice comunicarii in biroul sau, va fi atent la modul cum
este aerisita camera, luminata, temperatura camerei si la limbajul corpului sau;
 anticipeaza reactiile clientului marcat de teama sau confuzie – in acest sens, asistentul
social trebuie sa fie pregatit sa raspunda sentimentelor clientului atenuand impresia acestuia
ca se afla in fata unei autoritati;
 incepe discutia explicand cine este, pe cine reprezinta, care sunt regulile confidentialitatii si
ce demersuri trebuie sa faca catre alte autoritati pe baza informatiilor obtinute de la client;
nu se va arata surprins de afirmatiile clientului si nici nu se va grabi pentru a elabora
concluzii;
 respecta nevoia clientului de a avea timp pentru a lua o decizie;
formuleaza intrebari care sa nu-l oblige pe client sa evite adevarul sau sa devina
necooperant. Daca clientul este suspicios fata de aceasta procedura, ii va fi explicata
necesitatea de a fi completate diferite formulare;
 planifica o urmatoare intalnire asigurandu-se de acordul clientului este de acord si ca
acesta are numarul de telefon si adresa institutiei / agentiei.

26
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Metode și Tehnici folosite în Asistența Socială

2. Convorbirea telefonică

Este des folosită în practica asistenței sociale, atât pentru semnalarea cazurilor, cât
și pe tot parcursul procesului de ajutor.

Pentru că nu se păstrează o înregistrare a convorbirilor și pentru că nu se poate

realiza o transcriere fidelă a convorbirii, trebuie să:

 comunicati clar numele dvs.,

 numele agentiei / institutiei si departamentul unde lucrati,
 luati notite in timpul convorbirii telefonice
 inainte de a spune “la revedere”, faceti un rezumat al informatiilor receptionate.

27
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Metode și Tehnici folosite în Asistența Socială
Intocmirea listei de probleme
Pentru multe persoane, a exprima verbal sau non-verbal îngrijorările, a întocmi
împreună cu asistentul social o lista cu probleme, echivaleaza cu pierderea
demnitatii, cu crize de orgoliu, stari de disconfort psihic. Realizarea listei cu
probleme (Horejsi, 1979) determina obtinerea unui plus de informatii de la client, iar
lista in sine constituie un instrument de lucru pe care asistentul social isi
structureaza ghidul de interviu. Unul dintre dezavantajele listei se refera la faptul
ca nu subliniaza punctele forte ale personalitatii clientului și dezechilibrele create.
EXEMPLE : lista de probleme pentru o mama adolescenta: cheltuieli de
spitalizare, ingrijorari in legatura cu sanatatea copilului, ingrijorari in legatura cu
propria sanatate, ingrijorari in legatura cu hranirea si ingrijirea copilului, posibilitatile
financiare de crestere a copilului, frica pentru faptul ca ar reprezenta o povara
pentru parinti, sentimentul de tristete fata de situatia lor, locuinta, dizarmonia
familiala provocata de aparitia copilului, finalizarea studiilor, ingrijorari pentru ca
prietenii nu o vor accepta cu un copil, ingrijorari fata de tatal copilului, ingrijorari in
legatura cu posibila lipsa de atasament fata de copil, teama ca isi va pierde
independenta si libertatea. Se poate completa lista si cu alte probleme. Se
multumeste clientului pentru colaborare.
28
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Metode și Tehnici folosite în Asistența Socială
Obținerea informațiilor de la alte agentii / institutii

Aceste informatii constau in fise medicale, rapoarte de examinare psihologica si

psihiatrica, proces-verbal intocmit de politie, sentinte penale etc., pe care asistentul
social le va solicita numai dupa ce a primit o aprobare din parte clientului, iar pentru o
mai buna securizare se vor folosi aprobarile scrise.
In culegerea informatiilor, pe tot parcursul procesului de ajutor, asistentul
social va fi atent la:
1) respectarea confidentialitatii,
2) concentrarea asupra contextului problemei / urmarirea „firului rosu”, fara a se
pierde in aspecte de mica importanta, fara relevanta pentru caz,
3) analiza datelor, evitandu-se o supraincarcare cu documente care nu ofera ajutor
in vederea rezolvarii problemei,
4) argumentarea deciziilor prin documentele atasate la dosar.

29
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Metode și Tehnici folosite în Asistența Socială
Instrumentarea unui caz social presupune, indiferent de specificul acestuia sau
domeniul abordat (protectia copilului, a persoanei cu nevoi speciale, a batranului, a
somerului, a persoanei delincvente, etc.), parcurgerea unui traseu comun tuturor
cazurilor din practica asistentei sociale.

Data referirii - este ziua in care se inregistreaza sesizarea, referirea sau transferul
cazului de catre asistentul social in cadrul institutiei care ofera servicii sociale;
Evaluarea initiala - presupune o investigare sumara a situatiei cazului pentru a se
decide daca acesta face obiectul specificului institutiei care ofera servicii sociale si
daca se incadreaza in criteriile acesteia de sprijin;

Data deschiderii cazului - este ziua in care asistentul social, impreuna cu

supervizorul sau, decide deschiderea cazului in vederea instrumentarii si
solutionarii acestuia ;

30
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Metode și Tehnici folosite în Asistența Socială
Etapa de evaluare - presupune o investigare si analiza amanuntita a tuturor
elementelor care sunt implicate in cazul instrumentat: clientul si mediul sau de
viata, familia si sistemul acestuia de relatii, factorii care au generat situatia
problematica, resursele posibile pentru rezolvarea cazului, etc.;
Data planului de interventie/permanenta - este ziua in care este conceput de
catre asistentul social si aprobat de catre supervizor planul de interventie pentru
cazul-familie sau planul de permanenta atunci cind clientul este un copil);

Etapa de interventie - presupune actiuni specifice de interventie realizate de catre

managerul de caz, precum si mobilizarea si implicarea tuturor resurselor umane,
finaciare, materiale, comunitare identificate de catre acesta in vederea rezolvarii
cazului prin indeplinirea obiectivelor planului de inteventie/permanenta; pentru
cazul–copil, trecerea de la etapa de interventie la cea de monitorizare se face in
ziua prezentarii cazului in Comisia pentru Protectia Copilului);

31
 ANALIZA PRELIMINARĂ
Metode și Tehnici folosite în Asistența Socială
Etapa de monitorizare - presupune urmarirea si evaluarea permanenta a situatiei
clientului pentru a se asigura starea de echilibru urmarita in rezolvarea cazului;
asistentul social nu intervine decat daca se modifica date ale situatiei clientului sau
intervin factori neprevazuti care pot afecta echilibrul realizat;
Data inchiderii cazului - este ziua in care asistentul social decide, prin consultare
cu supervizorul sau, sa incheie orice implicare in cazul instrumentat; inchiderea
cazului se poate realiza fie conform planului de interventie/permanenta – atunci
cand asistentul social si-a atins obiectivele stabilite anterior, fie
prin referire sau transfer catre o alta institutie/alt serviciu social – atunci cand
situatia problematica nu poate fi rezolvata de institutia sau serviciul social in care
s-a instrumentat cazul pana la acel moment.
Pe tot parcursul instrumentarii cazului, asistentul social utilizeaza o serie de
metode, tehnici si instrumente specifice tipului de caz sau etapei in care se afla
cazul. Exista tehnici care se utilizeaza doar in anumite etape ale instrumentarii
cazului (grupul de suport, consilierea – etapa de interventie) sau tehnici care sunt
regasite pe tot parcursul cazului (intrevederea, interviul sau observatia).

32