Studiu de caz realizat de :

Popovici Adrian
Salaoru Andra
Avram Cozmin
Manole Vlad
 Perioada pașoptistă

Definitie :

• Perioada pașoptistă (1830-1860) este o epocă de afirmare a

literaturii naționale, în preajma Revoluției de la 1848 ea
caracterizându-se printr-o orientare culturală și literară cu
trăsături specifice epocii, de emancipare socială și națională.

• Pașoptismul cuprinde perioada literară dintre 1830 și 1860

perioadă care pentru literatura română înseamnă epoca de
modernizare, de afirmare a romantismului și de fundamentare a
majorității speciilor literare.

• Mișcarea pașoptistă are ca directive: modernizarea societății și

emanciparea națională, independența politică, libertatea
națională, unirea provinciilor române. Aceste obiective sunt puse
in practică de oameni de cultură și scriitori care se implică activ in
viața socială.

• Principala trăsătură a literaturii paşoptiste constă în coexistenţa

curentelor literare, nu numai în opera aceluiaşi scriitor, ci chiar şi
în aceeaşi creaţie.

• Curentele literare (Iluminism, preromantism, romantism,

clasicism, realism incipient) sunt asimilate simultan.

2
 Pe plan european
• În Europa, perioada secolului al XVII-lea este marcată
de curentul literar clasicism.
o Clasicismul este un curent literar ce a apărut
începând cu secolul al XVII-lea în Franța, și s-a
extins mai apoi în întreaga Europă. Totalitatea
princiipiilor acestui concept literar pornește de
la modelele artistice ale Antichității. Aceste
principii se bazeaza pe idealul frumuseții și al
armoniei, iar clasicismul aspiră la reflectarea
realității in operele de arta, opere ce îl ajută pe
om să atingă idealul frumuseții morale.
o În literatura românească nu își face prezența
perioada clasicismului. Singurii scriitori în ale
căror opere se pot observa caracteristici ale
acestui curent literar, sunt Miron Costin,
Dimitrie Cantemir și majoritatea scriitorilor
pașoptiști. Însă, aceste urme ale clasicismului
sunt îmbinate cu elemente clasice,
preromantice și romantice.

3
 • Pe de altă parte, o influență puternică în operele
scriitorilor pașoptiști a avut-o curentul literar romantism.
o Romantismul este o mișcare literară si artistică,
apărută în Europa la sfarșitul secolului al XVIII-Iea și
începutul secolului al XIX-Iea, cu influențe puternice și
în filozofie, istorie, drept, lingvistică, economie
politică etc.
o Romantismul a luat naștere in Anglia, de unde s-a
extins in Germania si Franța, apoi în întreaga Europă.
Acest curent cultural s-a ridicat împotriva rigorilor, a
dogmatismului estetic, a rațiunii reci si a ordinii,
propunându-și să iasă din convențional și abstract.
Romantismul a susținut manifestarea fanteziei si
exprimarea sentimentelor, a originalității,
spontaneității si sincerității emoționale, promovarea
libertății de expresie. Altfel spus, romantismul a
pledat pentru explorarea universului interior al
omului.
In literatura română se pot identifica trei etape:
preromantismul, romantismul si postromantismul.
Romantismul românesc a fost reprezentat în mod
strălucit de Mihai Eminescu, care este considerat
ultimul mare romantic european încheind, așadar,
romantismul universal.

4
 Romantismul in țara noastră
• Romantismul pătrunde în literatura română după 1830, cu
oarecare întârziere, prelungindu-şi însă influenţa până la Mihai
Eminescu şi chiar mai târziu, în secolul douăzeci, ca o stare de
spirit ce nu dispare niciodată.

• Romanticii timpurii sunt Andrei Mureşanu, Vasile Cârlova,

Grigore Alexandrescu, Ion Heliade-Rădulescu, poeţi ce oscilează
între romantism şi clasicism.

• Romantismul, în ţara noastră, este stimulatorul luptei pentru

eliberare si al deșteptării conștiinței naționale. Literatura
romantică din perioada paşoptistă nu se pierde in zugrăvirea
zbuciumului si a căutărilor intime, ea este o literatură angajată,
pusă în slujba idealului naţional.

• Romantismul românesc apare ca o mişcare unitară, cu un

program bine definit, care ridică literatura noastră de la
încercările minore ale Văcăreştilor, la geniul universal al lui
Eminescu.

• Romantismul românesc s-a înfăţişat , în general, în două

ipostaze: una plină de tumult, patetică şi declamatoare în
Muntenia, alta mai senină şi mai temperată în Moldova.
Caracteristice îi sunt angajarea in istorie si descoperirea
folclorului.
• Ca primă generaţie a literaturii noastre moderne, scriitorii
paşoptisti au intrat in conştiinţa românească drept oamenii
începutului de drum.

5
 Paşoptismul cuprinde perioada literară care pentru literatura
română înseamnă epoca de modernizare, de afirmare a romantismului
şi de fundamentare a majorităţii speciilor.

6
7
 Curierul Românesc

• În Principatele Române, pe la finele secolului XVIII şi

în primii ani ai secolului XIX, începuseră să pătrundă
diferite ziare străine, mai ales franceze, germane şi
greceşti.
• Nevoia unui mijloc de a se răspândi mai repede
ştirile despre întâmplările din ţară şi din străinătate se
simţise de mult.
• Cel dintâi care a schițat un program teoretic având
ca scop modernizarea literaturii române a fost Ion
Heliade-Rădulescu.
• El este fondatorul Curierului românesc , revista în
limba română, apărută pe 8 aprilie 1829.
• Revista a apărut cu sprijinul lui Dinicu Golescu,
comandantul armatelor ruseşti, care a obţinut aprobarea
apariţiei gazetei. Este prima gazetă românească cu
periodicitate constantă şi cu apariţie îndelungată, gazetă
care pune bazele presei româneşti.

8
 Ion Heliade-Rădulescu
 Ion Heliade-Rădulescu a fost un scriitor, filolog și om
politic român, membru fondator al Academiei Române și
primul său președinte, considerat cel mai important
ctitor din cultura română prepașoptistă.
 După obiceiul și în spiritul vremii, Ion Heliade Rădulescu
învață limba greacă, înainte de a învăța să citească
românește din lucrarea ,,Istoria pentru începutul
românilor în Dachia” a lui Petru Maior (asemeni lui C.
Negruzzi, în Moldova). În 1818, el devine elevul
lui Gheorghe Lazăr, căruia îi va urma la conducerea școlii
de la ,,Sfântul Sava". Este membru activ al asociațiilor
culturale din epocă: Societatea Literară (din
1827), Societatea Filarmonică (din 1833), întemeietor al
presei din Țara Românească: ,,Curierul Românesc” (1829)
și ,,Curierul de ambe sexe” (1837), tipograf, editor, poet,
prozator, critic. În 1846, Heliade propune planul unei
"biblioteci universale", menită să înzestreze cultura
noastră cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice
ale tuturor timpurilor, întreprindere uriașă, ce depășea
cu mult chiar puterile unei generații, oricât de
ambițioase.

9
  În 1843 făcea parte din Loja bucureșteană Frăția; în 1859, având
gradul 18, participă la aprinderea luminilor Lojii bucureștene
Steaua Dunării, al cărei Mare Maestru a devenit în 1861.

 Implicat în evenimentele de la 1848 (a participat la

redactarea Proclamației de la Islaz, membru în guvernul
provizoriu, etc.

 Poet al viziunilor grandioase de tip hugolian a scris poemul

eroic ,,Anatolida sau Omul” și forțele, realizat fragmentar, a
cultivat meditația cu motive preromantice, lamartiniene ,,O
noapte pe ruinele Târgoviștei,” elegia ,,Dragele mele umbre”,
mitul popular ,,Zburătorul”, capodopera sa literară, satira și
fabula politică.

 Proză cu conținut satiric și pamfletar, în

maniera fiziologilor, ,,Domnul Sărsăilă autorul, Conu Drăgan și
cuconița Drăgana”.

 Este autor a numeroase traduceri, imitații și prelucrări din clasici

ai literaturii universale (Boileau, La Fontaine, Dante
Alighieri, Goethe, Byron ș.a.m.d..

 A militat pentru unificarea limbii române literare (,,Gramatica

românească”), 1828).

 Preocupări de natură filosofică și religioasă de inspirație gnostică

(Biblicele, 1858; ,,Echilibru între antiteze”).

 Membru fondator al Societății Academice Române (Academia

Română) și primul președinte al acesteia (1867 - 1870).

10
 Dacia Literară
• La 30 ianuarie 1840 ia fiinţă la Iaşi revista „Dacia
literară”, din iniţiativa şi sub conducerea lui Mihail
Kogălniceanu (1817-1891), fiind „întâia revistă de
literatură organizată” (G. Călinescu). „Dacia literară”
este aşadar prima revistă literară, în jurul căreia s-a
manifestat un curent naţional-popular şi prin care s-au
afirmat primii noştri scriitori moderni.
• În ,,Introducţie”, articol apărut în primul număr al revistei
,,Dacia literară”, sunt prezentate realităţile vremii in
privinţa publicaţiilor naţionale.
• Sunt menţionate circumstanţele politice anterioare
ce au împiedicat dezvoltarea presei de până atunci,
aducându-se in discuţie şi celelalte ziare naţionale, care
includeau prea mult politica fără să pună accentul
necesar pe literatură.
• Astfel, ,,Dacia literară” este prima revistă care se
angajează să publice doar lucrări literare originale din
toate provinciile româneşti, pentru a fi un repertoriu
general al literaturii româneşti.

11
 Mihail Kogălniceanu
• Mihail Kogălicenu, redactorul responsabil
al revistei trasează direcţiile pe care ar
trebui să se dezvolte literatura autentică
sugerând posibilele surse de inspirtaţii în
maniera romantică: istoria naţională,
natura şi obiceiurile, tradiţiile noastre;
stabileşte ţinta redacţiei, cât şi rostul
criticii care se va practica: ,,Critica noastră
va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar
nu persoana”, iar obiectivul era acela de a
oferi ţării ,,o limbă şi o literatură
naţională”.

12
13
 Poezia Pașoptistă

Perioada Pașoptistă este situată in istoriografia

literară românească aproximativ între anii 1820-
1865. Ea se individualizează prin coexistența unor
tendințe romantice și preromantice, clasice si
realiste, uneori vizibile chiar in interiorul aceleiași
opere.
Caracteristici:
În poezia pașoptistă, motivele recurente sunt:
noaptea, suferința din dragoste, ruinele, soarta,
istoria națională, sentimentul

14
 ZBURĂTORUL

Cea mai cunoscută creație literară a lui

Ion Heliade-Rădulescu este balada de
factură romantică ,,Zburătorul”. Această
baladă cultă are un conținut și o turnură
compozițională deosebite, deoarece
valorifică mitul erotic național și prezintă o
serie de cerințe populare si superstiții.
Semnificația titlului. Zburătorul relevă
inspirația folclorică a baladei – mitul erotic –
si sugerează tema creației: apariția primilor
fiori ai iubirii în sufletul tinerei Florica. Mitul
zburătorului apare menționat prima oară în
,,Descriptio Moldaviae” al lui Dimitrie
Cantemir

15
 Anlazia operei
• Structură – compoziție. Balada este structurată
în trei părți, această divizare fiind impusă de
modurile de expunere: prima parte este
monologul Floricăi, a doua este o descriere,
secvența fiind un pastel al înserării și al nopții,
iar a treia parte redă dialogul celor doua vecine
care susțin că l-au văzut pe Zburător.
• Partea Întâi – monologul liric al Floricăi –
expune suferința neobișnuită a eroinei care se
destăinuie mamei sale. Aceasta trăiește primii
fiori ai iubirii, nu-si poate explica stările psihice
si consideră că totul este o ,,boală”. ,,Mulțimi
de vinețele pe sân mi se ivesc”, ,,Îmi ard
buzele… obrajii-mi pășesc” sau ,,Un foc s-
aprinde-n mine, răcori mă iau pe la spate” sau
,,Și tremur de nesațiu si ochii-mi
vapaiază/Pornesc dintr-înșii lacrămi, si plâng,
măiculiță, plâng.”

16
Partea a doua conține câteva descrieri ale satului
surprins în momentul înserării, și apoi in timpul nopții.
Poetul prezentând activitățile specifice vieții satului la
lăsarea serii: cumpăna de la fântână scârțâie, vitele sunt
adăpate, ,,Zglobii sărind vițeii la uger aleargă”, iar
oamenii se ocupă cu mulsul vacilor.După apariția lunii,
satul se liniștește pentru că ,,dup-o cină scurtă și somnul
a sosit”. Singurii care se aud sunt ,,lătrătorii”.Noaptea
aduce cu ea liniștea, somnul, dar și visul. Satul este într-o
,,nemișcare plina”.
Partea a treia are un caracter dinamic datorită dialogului
dintre cele două surate. Femeile au impresia că-l văd pe
Zburător. Ele îl văd ca pe un zmeu, apoi ca pe un “Balaur
de lumina cu coada-nflăcărată, / Și pietre nestimate
lucea pe el ca foc”. Conform credințelor populare,
Zburatorul poate să ia și chip uman. Suratele îi fac un
portret din care nu lipsesc notele umoristice: “Ca brad de
flăcăiandru și tras ca prin inel, / Bălai, cu părul d-aur/
Dar slabele lui vine

17
 Grigore Alexandrescu
• Grigore Alexandrescu (1810-1885) este un
reprezentant de seamă al poeziei româneşti din
secolul al XIX-lea. Astăzi, puţină lume îşi mai
aminteşte de poetul visător, plin de dragoste pentru
ţara sa, care ne-a lăsat, pe lângă volumele de poeme,
şi multe fabule în versuri, fiind un autor plin de
îndemnuri calde la săvârşirea virtuţilor.
• Alexandrescu avea o memorie fabuloasă, reuşind să
înveţe pe de rost multe lucrări ale scriitorilor greci
Anacreon, Sofocle şi Euripide. În jurul vârstei de 15
ani, tânărul Grigore rămâne orfan de ambii părinţi,
fiind nevoit să meargă la Bucureşti, la un unchi de al
său, părintele Ieremia. Aici stătea într-un beci, sub
scara Mitropoliei, unde avea acces la aproape 1.000
de volume din colecţia bisericească. Aici a citit
enorm, printre lecturile sale numărându-se scrierile
lui Xenofon, Tucidide şi Plutarh. În scurtă vreme s-a
putut înscrie la o şcoală cu predare în limba franceză,

18
 unde a uimit audienţa prin capacitatea fenomenală
de retenţie a versurilor în greacă şi franceză.
• Continuă studiul la Colegiul ,,Sf. Sava”, fiind coleg cu
C. A. Rosseti si Ion Ghica. Primele poezii
au fost publicate in 1830, în revista
,,Curierul Românesc”., Este redactor la
,,Poporul Suveran” în timpul revoluției de la 1848.
Deține funcția de director al Cultelor, in 1859.
Opera sa cuprinde poezii lirice, meditații, elegii,
satire, epistole. Specia preferată este fabula. În
opera sa sunt elemente romantice (meditațiile, lirica
patriotică și cea eroică) și clasice (fabule, epistole și
satire).
• S-a stins din viață la București pe 25 noiembrie 1885

19
 Fabule
Grigore Alexandrescu, poet şi renumit fabulist român, a
debutat cu poezii (influenţate de ideile care au pregătit
Revoluţia din 1848) publicate în Curierul Românesc condus de
Ion Heliade-Rădulescu. Fiind un poet liric, scrie mai întâi
meditaţii romantice, sub influenţa lui Lamartine. Tonul este
extraordinar de fantastic şi umoristic. Este considerat de către
mulţi ca fiind ultimul fabulist autentic din literatura română,
lăsându-ne drept moştenire vreo 40 de fabule, în care adevărul
e adesea mascat, din cauza cenzurii autorităţilor. Lui
Alexandrescu îi revine meritul de a fi consacrat epistola,
meditaţia şi satira ca specii literare autonome în literatura
română.
Fabulele lui Grigore Alexandrescu alcătuiesc o adevărată
,,comedie umană” în versuri în care personajele sunt ilustrate
alegoric prin animale cu trăsături specifice, cum ar fi leul care
întruchipează omul puternic, vulpea sugerează omul viclean,
boul este prostul, iar iepurele fricosul. Fin observator al
realităţii sociale, Alexandrescu satirizează în fabule cele mai
variate defecte omeneşti, apelând la comicul de situaţie şi
comicul de caracter, considerând că acestă specie poate ilustra
strălucit moravurile epocii: ,,căci e prea bun pentru fabuli
veacul în care traim”.

20
 Anul 1840
Poezie mesianică, fixată asupra unei ,,clipe
astrale" a istoriei, cum i se pare poetului a fi momentul
ales, ,,Anul 1840" este o compoziție cu larg rasunet în
epocă, prefigurând evenimente politice extrem de
importante și anume cele de la 1848. Textul respiră, în
cadența largă a versului, în interogațiile retorice robuste,
optimismul, încrederea în viitor, convingerea că în
mecanica socială sunt și momente ale schimbărilor
radicale, menite să confere lumii o nouă față și viitorului
o nouă viziune:
viziune:
,,Să stăpânim durerea care pe om supune
Să așteptăm în pace al soartei ajutor:
Căci cine știe oare, și cine îmi va spune
Ce-o sș aducă ziua și anul viitor?"

21
 Lumea, îmbătrânită în rele și în suferință, poate
avea, în inspirata premoniție a poetului, specifică
generației romantice pașoptiste, un punct terminus al
suferinței, în care se înfiripă lumina speranței:
,Mâine, poimâine, poate, soarele fericirii
Se va arăta vesel pe orizont senin;
Binele ades vine pe urmele mâhnirii
Și o zâmbire dulce după-un amar suspin."

Concepția lui Grigore Alexandrescu este una

melioristă, răul fiind urmat de bine, iar mâhnirea de
fericire, de o explozie de bucurie. ,,Soarele fericirei" este
o metaforă pentru o lume mai bună, pentru paradisul
terestru visat. Poetul se sprijină, în afirmațiile sale, pe un
raționalism istoric, poate pe ideea de circularitate a
istoriei, a ,,cursurilor" si ,,recursurilor" din ,,Știința
nouă" (1723) a lui Giambattista Vico.

22
 Umbra lui Mircea. La Cozia
Poezia "Umbra lui Mircea. La Cozia" a fost scrisă în
urma unei călătorii pe care Alexandrescu a facut-o pe la
mânastirile din Oltenia, împreuna cu prietenul său, Ion
Ghica. Deşi a fost scrisă în 1842, poezia va fi publicată în
1844, în revista ,,Propăşirea“, editată de Mihail
Kogălniceanu.
Poezia este structurată în şaisprezece strofe şi este
construită prin îmbinarea subtilă a mai multor specii
romantice. Astfel, primele şapte strofe se constituie într-
un pastel romantic, descriind cadrul natural nocturn în
care apare fantoma lui Mircea cel Bătrân. Următoarele
cinci strofe conţin elemente de odă şi imn prin care se
slăvesc faptele de vitejie ale domnitorului. Următoarele
două strofe compun o meditaţie, în care poetul exprimă
idei filozofice despre timpul trecător cu identificarea
momentelor importante din trecut şi prezent, precum şi
o viziune asupra viitorului, iar ultimele două strofe revin,
simetric, la imaginea iniţială a pastelului, împlinind astfel
perfecţiunea artistică a poeziei.

23
24
 Costache Negruzzi
• Constantin (Costache) Negruzzi a fost
un om politic și scriitor român din
perioada pașoptistă.
• Costache Negruzzi și-a început
învățătura în greacă cu unul din dascălii
renumiți pe atunci în Iași, iar românește
a învățat singur dintr-o carte a lui Petru
Maior, precum însuși mărturisește într-
un articol intitulat ,,Cum am învățat
românește”, foarte interesant pentru
detaliile pe care le dă asupra metodelor
întrebuințate de profesorii din acea
vreme.

25
 Aprecierile Criticilor

• George Călinsescu afirmă despre C. Negruzzi în

opera sa că“este întâi de toate un mare prozator,
fără invenţie, mărginit la anecdotă şi memorii,
creator de valori de interpretare artistică”.
• ,,Cel dintâi prozator romantic este şi unul dintre
cei mai de seamă. Nu e sigur că Negruzzi a fost
conştient de valoarea operelor sale. Mai
degrabă neglijent cu ele, le-a strâns târziu într-un
volum, căruia i-a pus un titlu glumeţ şi neangajant:
Păcatele tinereţelor . (…)El este incomparabil. Nici un
altul nu mai are, în prima jumătate asecolului XIX,
intuiţia şi inteligenţa sa. Lipsa de invenţie şi
anecdotismul revin la majoritatea comentatorilor,
care se complac în plus a stabili tot soiul de opoziţii:
între un Negruzzi romantic şi unul clasic, între
melodramatismul din primele nuvele şi
realismul Lăpuşneanului.” mai afirmă Nicolae
Manolescu in opera sa “Istoria critică a literaturii
române”.

26
 Alexandru Lăpușneanul

Pubilcată în perioada pașoptistă, în primul număr

al revistei ,,Dacia literară”(1840),nuvela ilustrează
una ditre sursele literaturii romantice,istoria
națională,potrivit recomadnărilor lui Mihail
Kogălniceanu din articolul program al revistei
intitulat “Introducție” , care constituie și
manifestul literar al romantismului românesc.
Ca nuvelă , este o specie epică în proză, cu o
construcţie riguroasă, având un fir narativ central.
Se observă concizia intrigii, tendinţa de
obiectivare a perspectivei narative şi aparenţa
verosimilităţii faptelor prezentate. Personajele
sunt relativ puţine, caracterizate succint şi
gravitează în jurul personajului principal.

27
 În ce privește sursele de inspirație ale
operei,scriitorul declară ca izvor al
nuvelei ,,Letopiseţul Ţării Moldovei” de Miron
Costin, de unde într-adevăr prelucrează, pentru
episodul omorârii lui Moțoc din nuvelă, scena
uciderii lui Batiste Veveli în timpul domniei lui
Alexandru Iliaş. În schimb, imaginea personalităţii
domnitorului Alexandru Lăpuşneanul este
conturată din ,,Letopiseţul Ţării Moldovei” de
Grigore Ureche.
Tot din cronica lui Ureche Negruzzi preia scene,
fapte şi replici (de exemplu: motoul capitolului I şi
al IV-lea), dar se distanţează de realitatea istorică
prin apelul la ficţiune şi prin viziunea romantică
asupra istoriei, influenţată de ideologia
paşoptistă,însă fără ca acțiunea să depășească
limitele verosimilului.

28
 Nuvela este structurată pe patru capitole,fiecare început de câte un
motto reprezentativ pentru acel capitol.

Captitolul 1 cuprinde expozițiunea și intriga,reprezentată de venira

lui Alexandru Lăpușneanul în Moldova.

Mottoul cu care începe ,,Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreu..."

reprezină chiar cuvintele adresate de domnitor boierilor
trădători veniți ca să îl intoarcă din drumul sau spre tron.

Capitolul 2 începe cu mottoul: „Ai să dai samă, Doamnă.!" care

reprezintă vorbele unei văduve al unui boier decapitat de către
Alexandru Lăpușneanul în cursa lui nebună de răzbunare
(incendierea cetăților,omorârea boierilor),adresate doamnei
Ruxandra.

Capitolul 3 începe cu mottoul : „Capul lui Moțoc vrem..."Acestea

sunt vorbele poporului care îl scoteau pe Moțoc vinovat pentru toate
nelegiuirile făcute de domnitor. În acest capitol este și punctul
culminant, reprezentat de leacul de frică al doamnei Ruxandra.Acest
leac de frică (piramida de 47 de capete ale boierilor asasinați) scoate
în evidență adevărata cruzime a domnitorului.

Ultimul capitol începe cu mottoul „De mă voi scula, pre mulţi am să

popesc şi eu..." care reprezintă vorbele lui Lăpușneanu aflat pe patul
de moarte,călugărit dupa obiceiul vremii. Deoarece când îşi revine
ameninţă să-i ucidă pe toţi (inclusiv pe propriul fiu, urmaş la tron),
doamna Ruxandra acceptă sfatul boierilor de a-l otrăvi. Cruzimea
actelor sale este motivată psihologic prin dorinţa de răzbunare
pentru trădarea boierilor în prima domnie.

29
 Avînd in vedere faptul că această operă este o nuvelă
accentul se pune pe caracterizarea complexă a
personajului principal și mai puțin pe acțiune, aceasta
fiind făcută astfel încât să scoată în evidență trăsăturile
dominante ale personajului.
În concluzie, prima nuvelă istorică din literatura
română nu aduce în faţa contemporanilor un model de
patriotism, ci un antimodel de conducător (ca un
avertisment adresat contemporanilor într-o perioadă
de efervescenţă revoluţionară) şi reconstituie culoarea
de epocă, în aspectul ei documentar.

În mod eronat, cititorii pot suprapune/ confunda

personalitatea istorică şi personajul literar. Personajul
ilustrează un tip uman, iar existenţa sa se datorează
unei elaborări în conformitate cu viziunea autorului şi
cu ideologia paşoptistă, spre deosebire de
personalitatea istorică a cărei existenţă este
consemnată în cronici sau în lucrări ştiinţifice.

30
 Negru pe alb

Reprezintă o serie de scrisori publicate inițial în diverse

reviste ale vremii.
Acesasta a fost cea care a inaugurat, in literatura
română, acest nou gen, care a fost practicat în revistele
pașoptiste o lungă perioadă de timp alături de Ion
Ghica.
Costache Negruzzi arată în aceste epistole un
temperament artistic echilibrat şi, totodată,se
dovedește un scriitor pe deplin format, stăpân perfect
pe mijloacele sale de exprimare.
El scrie elegant, cu grație și umor despre cele mai
neașteptate subiecte, reușind să schițeze de fiecare
dată mici scene de moravuri, fiziologii, notând impresii
de călătorie ori exprimându-şi pe un ton lipsit
de pretenţii savante părerile în câteva probleme
controversate ale timpului,

31
 Vasile Alecsandri
A fost un poet, dramaturg, folclorist, om
politic, personalitate marcantă a Moldovei și
apoi a României de-a lungul întregului secol al
XIX-lea.
A fost unul dintre fruntașii mișcării
revoluționare din Moldova, redactând
împreună cu Kogălniceanu și C.
Negri ,,Dorințele partidei naționale din
Moldova”, principalul manifest al
revoluționarilor moldoveni.
În 1854 - Apare sub conducerea sa ”România
Literară”, revistă la care au colaborat
moldovenii C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, Al.
Russo, dar și muntenii Gr. Alexandrescu, D.
Bolintineanu, Al. Odobescu.

32
 Chirița în provinție
Jucată pe scenă prima oară în 1852 “Chirița în
provinție” reprezintă o comedie de moravuri întrucât
Alecsandri surprinde și satirizează moravuri ale
societății: corupția, snobismul, incultura,
parvenismul.
Personajele comediei sunt relative puține, însă
contureaza prototipuri umane, viabile și în ziua de
azi.
Astfel Chirița, ca și soțul cesteia, simbolizează
snobismul, incultura, corupția și parvenismul.
Luluța simbolizează orfana, capabilă însă a iubii
sincer, Leonaș simbolizează tipul intelligent, abil, ce
reușește să învingă și să demaște corupția iar Guliță
este tipul incapabil de a lua singur decizii și a-și
asuma responsabilitatea.

33
 Acțiunea comediei Chirița în provinție o prezintă pe
Chirița într-o ipostază, caracteristică perioadei
anterioare evenimentelor de la 1848, când mica
boierime este dornică de parvenire.
Chirița vrea sa-și vadă soțul ispravnic și pe Guliță, fiul
ei, casatorit cu Luluța, o fată orfană, care va moșteni
însă o mare avere.
Însă planul ei este pus în pericol de Leonas, un tanar
istet si cinstit.
Întors din străinătate, acesta vine la Bârzoieni pentru a
se căsători cu Luluța, spre îndârjirea Chiriței care
încearcă să se opună intezicându-i acestuia să mai intre
în gospodărie.
Cu multă dibăcie și tact, Leonaș reușește să se
strecoare în casa Chiriței, să obțină portretul ei și
informații compromițătoare pentru funcția lui Bîrzoi.
Cu ajutorul celor obținute, câștigă funcția de ispravnic
și o șantajează pe Chirița spre a câștiga acordul ei în
ceea ce privește căsătoria sa cu Luluța.

34
 Concluzie

Opera se încadrează în specia comediei,

deoarece autorul satirizează întâmplări,
aspecte sociale cu ajutorul personajelor ridicole,
stârnind râsul, cu scopul de a le îndepărta.
Astfel, Vasile Alecsandri abordează tema
înlăturarii corupției, a dorinței de a parveni,
împingându-și personajele în zona ridicolului,
subliniind discrepața dintre esență și aparență,
criticând diferența dintre ceea ce sunt în
realitate și ceea ce vor să pară.

35
 Doina
Doina este opera lirică, populară, specifică poporului
român , prin care sunt exprimate cele mai puternice și
mai variate sentimente : dragoste,ură,speranță,dor.
Tematica doinelor este variată și este legată de
sentimente exprimate, însă în textul reprodus de Vasile
Alecsandri, ,,Doina”, nu se găsește niciuna dintre
temele doinelor obișnuite ci le amintește pe toate,fiind
o doină despre doină.
Astfel apar motive specifice cum ar fi: motivul
comuniunii omului cu natura, al codrului, al dorului.
Sentimentele dominante sunt exprimate sub forma
unui monolog sau al unui dialog cu elementele naturii.
Lirismul oscilează între tristețe și speranță. Tehicile
specifice doinei sunt : vocativele, repetițiile, verbele la
imperativ, exclamațiile și interogațiile.

36
 Balta albă
Este un jurnal de călătorie, o ,,fiziologie colectivă și
culturală“.
În această operă Vasile Alecsandri folosește pretextul
francezului care vizitează băile de la Balta Albă,
surprinzând exoticul,notând grotescul și facând
observații critice.
Redactarea la persoana I asigură autenticitatea
narațiunii, viziunea în conformitate cu realitatea.
Călătorul francez este un personaj –narator, prin el
facându-se trecerea de la reflectare la reflecție.
Personajul contemplă realitatea și cugetă la condiția
oamenilor în cadrul acelei relații, sesizează opoziția
între natură și civilizație.

37
38
 Curentul pașoptist, împreună cu ,,Dacia Literara”, au
constituit o etapă extrem de importantă în evoluția
literaturii românești ,scriitorii participanți ai acestui
curent fiind susținătorii unor idei emancipative față de
societate promovând și incurajând originalitatea
scrisului.
Multe dintre scrierile pașoptiste nu ar fi fost posibile
fară programul ,,Daciei Literare" și deci fară ideile
revoluției de la 1848,idei care au animat o generație
intreagă de creatori,care,cum spune și Eminescu,
"credeau în scrisul lor".
Aparițiile unor importante centre culturale și publicații
în această perioadă au avut același caracter, scop, și
anume educarea maselor.

39
 Bibliografie
• George Călinescu - ,,Istoria literaturii române de la origini până in prezent”

• Nicolae Manolescu- ,,Istoria critică a literaturii române ”

• George Ivașcu- ,,Istoria literaturii române”

• ro.wikipedia.org

• www.scribd.com

• http://www.slideshare.net/Angesha/studiu-de-caz-romana-4-rolul-literaturii-in-perioada-
pasoptista

40