Proiectul CRED

Prezentarea unor forme de evaluare formativă

pentru disciplina Limba și literatura română, clasa a VIII-a

În vederea formării și dezvoltării competențelor prevăzute în programa școlară, este indicat să se

alterneze diferite forme de evaluare. De asemenea, utilizarea diferitelor forme de evaluare formativă,
cu precizarea scopului vizat și a tipului de rezultat așteptat, îi ajută pe elevi să conștientizeze nivelul
la care se află, ce știu și ce nu știu să facă, în vederea formării competenței de autoevaluare.

Prezentăm, în continuare, două metode de evaluare formativă, ce pot fi utilizate în cadrul orelor de
limba și literatura română.

EVALUARE FORMATIVĂ: CEI 4C (CONEXIUNI – CONTRADICȚII – CONCEPTE

– CONSTRUIRI)

Această metodă de evaluare formativă este utilizată de exemplu, la clasa a VIII-a, potrivit proiectului
unității de învățare Reflexie – reflecție. Oglinda; în proiectul menționat, inclus în prezentul ghid,
această modalitate de evaluare formativă vizează:
• competența specifică – 2.3. Argumentarea punctelor de vedere pe marginea a două sau
mai multe texte de diverse tipuri, având în vedere posibilitatea unor interpretări multiple
• activitatea de învățare – Exerciții de lectură orientată de 2-3 cuvinte-cheie, în vederea
prezentării lumii textului în cuvinte proprii, a prezentării argumentate a unor semnificații
secvențiale și a semnificației globale identificate în textul dat.

Ce reprezintă cei 4C?

Conexiuni: Ce conexiuni faci între textul dat și propria viață? Ce legături poți face între textul dat și
un alt text citit de tine?
Contradicții (provocări): Ce idei, poziții sau presupuneri din text dorești să contești sau să
argumentezi?
Concepte: Ce concepte sau idei-cheie identificate în textul dat crezi că sunt importante și valoroase?
Construiri: Ce schimbări în atitudini, gândire sau acțiune sunt sugerate de text, fie pentru tine, fie
pentru alții?

Ce fel de gândire încurajează această metodă?

Prin oferirea unui răspuns la această întrebare este vizat, de fapt, scopul utilizării acestei metode.
Această metodă îi ajută pe elevi să își formeze competența de lucru cu textul, pornind de la:
• discuții referitoare la ideile textului;
• conexiuni pe care le pot face între diferite texte, între realitate și ficțiune, între textul dat și
propria experiență;
• întrebări diverse pe marginea ideilor, a atitudinilor, a aspectelor prezentate în textul dat;
• modalități diferite de aplicare în viața reală a celor prezentate în text.

Când și unde poate fi utilizată metodă?

După ce citesc un text sau mai multe texte diferite, dar legate tematic, ideatic, estetic, elevii sunt
împărțiți în grupuri mici pentru a discuta textul și pentru a explora modul de aplicare a ideilor.
Întrebările individuale pentru fiecare C pot fi ajustate pentru a se potrivi nevoilor clasei și textului
citit. În unele situații profesorul se poate concentra doar pe 2 sau 3 C-uri, mai degrabă decât pe toate
cele 4.

Sugestii pentru utilizarea acestei metode

Metoda este mai eficientă atunci când este utilizată în grupuri mici, dar poate fi utilizată și frontal (mai
ales când este utilizată prima dată, așa cum este prevăzută în unitatea de învățare a clasei a VIII-a,
amintită anterior). Înainte de a începe discuția, se acordă timp membrilor grupului pentru a identifica
pasaje din text care corespund fiecărui C. Acestea ar trebui să fie subliniate sau marcate într-un fel
anume pentru ca ulterior să poată fi împărtășite grupului.
Discuțiile încep cu o persoană care prezintă o conexiune pe care a făcut-o, citind fragmentul de text
și explicând conexiunea. Ceilalți elevi pot adăuga comentariile lor cu privire la pasajul oferit.
Următorul elev citește pasajul ales de el, prezentând la rândul său conexiunea. În cazul în care se
realizează frontal, fiecare elev scrie pe caiet conexiunea pe care a realizat-o. În cazul în care se
realizează în grupe, discuția continuă în acest fel până când fiecare membru al grupului a prezentat o
„conexiune”. Grupul trece apoi la următorul „C”, asigurându-se întotdeauna că fragmentul de text
este mai întâi prezentat și apoi discutat.

EVALUARE FORMATIVĂ: 3-2-1

Această metodă de evaluare formativă este utilizată de exemplu, la clasa a VIII-a, potrivit proiectului
unității de învățare Reflexie – reflecție. Oglinda; în proiectul menționat, inclus în prezentul ghid,
această modalitate de evaluare formativă vizează:
• competența specifică – 2.1. Evaluarea informațiilor și a intențiilor de comunicare din
texte literare, nonliterare, continue, discontinue și multimodale
• activitatea de învățare – Evaluarea unor informații din diverse tipuri de texte, prin
emiterea de opinii şi idei cu privire la textul dat

Ce reprezintă 3-2-1?

Înainte de învățare După învățare

3 cuvinte-cheie/idei 3 cuvinte-cheie/idei
2 întrebări 2 întrebări
1 metaforă/comparație 1 metaforă/comparație

Explică în ce mod noile răspunsuri se conectează ori s-au schimbat față de răspunsurile
inițiale!

PUNTE/LEGĂTURĂ ÎNTRE CELE DOUĂ

Ce fel de gândire încurajează această metodă?

Această metodă este utilizată în scopul de a-i ajuta pe elevi să înțeleagă propriul mod de gândire,
relaționând modul în care au înțeles un anumit concept înainte și după ce l-au învățat și știu să îl
utilizeze. În egală măsură, accentul cade pe modul în care elevii percep schimbarea viziunii.
Când și unde poate fi utilizată metoda?
Această metodă funcționează bine atunci când subiectul activității de învățare este unul în care elevii
au anumite cunoștințe anterioare. Partea „Înainte de a învăța” poate fi utilizată atunci când profesorul
intenționează ca elevii să își amintească ideile, întrebările anterioare despre subiectul avut în vedere.
Aproape de sau la sfârșitul activității de învățare, elevii pot fi solicitați să finalizeze părțile „După
învățare” și „Punte” ale metodei.

Sugestii pentru utilizarea acestei metode

Este important ca atunci când profesorul prezintă subiectul sau conceptul pentru următoarea activitate
de învățare, să prezinte doar câteva detalii, scopul fiind de a folosi partea „Înainte de a învăța” a
metodei pentru a activa cunoștințele anterioare ale elevilor. Acest lucru este premisa de a vedea ce
gândesc elevii inițial. Elevii pot fi solicitați să scrie 3 cuvinte-cheie sau idei, 2 întrebări și 1 metaforă
sau o comparație despre subiect. Elevii pot fi încurajați să-și adune gândurile rapid, folosind cuvinte
și întrebări care le vin prima dată în minte. Apoi, elevii pot fi implicați în experiența de învățare.
Aceasta poate fi citirea unui articol, vizionarea unui videoclip, examinarea unei opere de artă/a unui
text, sau implicarea într-o activitate care are legătură cu subiectul respectiv. Experiența de învățare ar
trebui să introducă noi informații sau perspective despre subiect, care vor extinde gândirea elevilor în
direcții noi. După experiența de învățare, elevii completează partea „După învățare”. Apoi, elevii vor
face partea a treia – „Puntea”, în care realizează conexiuni între cum au gândit inițial și cum au gândit
spre finalul activității, explicând cum și de ce s-a schimbat modul lor de a gândi. Noile experiențe
duc gândirea în direcții noi.

Exemplu:

La clasa a VIII-a, atunci când se prezintă semnificațiile oglinzii, simbolistica acesteia, punctul de
plecare va fi textul liric studiat anterior și imaginile, picturile, videoclipul studiate la începutul unității
de învățare, pentru a se evidenția asemănările și deosebirile dintre acestea și noul text analizat.

Înainte de învățare După învățare

3 cuvinte-cheie: reflexie, imagine, eu 3 cuvinte-cheie/idei: autocunoaștere,
depășirea limitelor, aventură

2 întrebări: 2 întrebări:
- Reprezintă reflexia o copie fidelă a realităţii? - Mă poate duce oglinda spre alte realități?
- Îmi place ceea ce văd în oglindă? - Cât de complexă este ființa umană?

1 metaforă/comparație 1 metaforă/comparație
- Rățușca cea urâtă - punte spre o lume infinită

Explică în ce mod noile răspunsuri se conectează ori s-au schimbat față de răspunsurile inițiale!

PUNTE/LEGĂTURĂ ÎNTRE CELE DOUĂ

În primă instanță, aspectele prezentate s-au limitat la imaginea de suprafață, la ceea ce

poate fi văzut cu ochii, senzorial. În final, elementele prezentate descriu profunzimea
imaginii, ceea ce poate fi găsit, prin imaginație, dincolo de senzorial, ceea ce poate fi
posibil, dar nu este vizibil ochiului (la fel ca în Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupery:
E foarte simplu: nu poți vedea bine decât cu inima. Esențialul e invizibil pentru ochi.).